UNIVERSITATEA SPIRU HARET

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Titular de curs: lector univ. dr. Alexandru-Miron DAMIAN

CURS 9
DEZVOLTAREA FIZICĂ, COGNITIVĂ ŞI EMOŢIONALĂ A ADOLESCENŢILOR

(1 prelegere x 2 ore)

9.1. Reorganizarea vieţii interioare

9.2. Maturizarea şi transformările fizice ale adolescenților
9.3. Dezvoltarea cognitivă a adolescenților
9.4. Dezvoltarea emoțională a adolescenților

9.1. Reorganizarea vieţii interioare

Dezvoltarea adolescentului se centrează pe o serie de schimbări care vizează

atât modificările fizice, cât şi reorganizarea vieţii interioare. Copilăria aparține trecutului
și o lume nouă se deschide în fața adolescentului. Experienţa legată de noua
reprezentare corporală este resimţită ca fiind ceva extern, greu de controlat, dar care
treptat va trebui să fie stăpânit.
Concomitent cu reorganizarea fizică a adolescentului, au loc o serie de
modificări de natură psihologică. Acestea vizează în special, latura afectivă care
gestionează emoţiile, senimentele şi „pornirile” adolescentului. Adolescentul trebuie să
înveţe treptat să le conştientizeze, să și le controleze și să-și asume responsabilitatea
pentru ele.
Un aspect la fel de important este legat de reorganizarea valorilor fundamentale,
a relaţiilor cu cei din jur, a priorităților și a concepției despre timp, care implică
planificarea vieţii personale.
Aceste reorganizări pot fi grupate în cinci categorii esenţiale: fizice, cognitive,
emoţionale, sociale şi comportamentale. Ele se formează pe fondul psihoafectiv,
achiziţionat în etapele anterioare ale dezvoltării.
În vederea susţinerii unui traiect favorabil al reorganizării, este recomandată
acordarea unui suportul pozitiv din partea familiei şi a altor adulţi semnificativi. Un rol
important îl pot juca profesorii şi a prietenii. Trebuie menţionat că în perioada
adolescenţei sunt frecvent observate manifestări comportamentale induse sub
influenţa grupului de egali. De aceea, este necesar să-i protejăm pe adolescenţi de
medii şi informaţii vicioase şi să-i învăţăm să se evite situaţiile care pot avea consecinţe
grave şi ireparabile.

1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

9.2. Maturizarea şi transformările fizice ale adolescenților

Dezvoltarea adolescentului este marcată de diferenţe semnificative privind

ritmul şi specificul dezvoltării individuale.
În această perioadă se produce creşterea rapidă a oaselor şi muşchilor. Au loc
transformări fizice importante, cum ar fi debutul maturizării sexuale: 9-12 ani pentru
fete şi 12-14 ani pentru băieţi.
Adolescenţii se confruntă cu experienţe corporale noi, precum:
➢ schimbări ale proporţiilor corpului;
➢ pielea uleioasă şi acneea;
➢ transpiraţia, care devine mai abundentă;
➢ dezvoltarea şi maturizarea organelor genitale;
➢ îngroşarea vocii la băieţi.
Maturizarea fizică şi modificările biologice au impact major asupra întregii
personalităţi a adolescentului şi implică reajustări atât la nivel personal, cât şi
relaţional. Consecinţele transformărilor corporale includ sfera intelectuală, fizică,
motivaţional-afectivă, estetică şi cea a relaţiilor interpersonale.
La aceată vârstă se observă intensificarea preocupărilor pentru înfăţişarea
fizică şi imaginea corporală. Adolescenţii petrec ore în şir în faţa oglinzii, analizându-
şi corpul. Ei se autoexaminează, caută să descopere ce, unde şi cât a mai crescut sau
s-a modificat. Atât fetele, cât şi băieţii sunt preocupaţi de înfăţişarea lor. Deseori ei îşi
petrec timpul probând diferite haine şi accesorii, exagerând în preocupările lor de
îmbunătăţire a aspectului său fizic. Aceste reacţii sunt provocate de nemulţumirile
pentru felul în care arată. Astfel, ei pot dezvoltă reacţii de respingere, timiditate, jenă
sentimente de inferioritate, nesiguranţă, ruşine exagerată.
Adolescenţii sunt puşi în faţa unei dileme: pe de o parte ei vor să corespundă
exigenţelor grupului din care fac parte şi a generaţiei lor, iar în acelaşi timp ei trebuie
să-şi găsească un stil unic şi personal.
Un pericol real pentru adolescenţi, legat de modificările fizice este legat de
modul lor de percepţie a transformărilor. În cazul unei vulnerabilităţi, provocate de
reprezentările şi valorile interioare instabile sau deformate, dar şi de influenţele
exterioare negative, adolescenţii recurg la diverse măsuri, care pot avea urmări
nefaste.
Importanţa exagerană pentru aspectul fizic poate fi provocată de subcultura de
apartenență, care apreciază în mod excesiv corpul şi este promovată de media în
scopuri comerciale. Ca urmare a acestor devieri, adolescentele recurg la dietă în mod
obsesiv, iar adolescenţii apelează la suplimente nutrive pentru dezvoltarea masei
musculare. Astfel, adolescenţii dezorientaţi își limitează dezvoltarea, punând accent
doar pe aparenţa fizică.
Reorganizarea reprezentării corporale, determinată de schimbările rapide ce
se petrec în corpul adolescentului, rezonează cu experienţele lui anterioare. Astfel, s-
a constatat că după un şir de experienţe negative, adolescentul are tendinţa de a nega

2
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

modificările care au loc în corpul lui. Apar și se dezvoltă sentimente de umilire,

disconfort, anxietate. Experienţele pozitive, din contra, favorizează sentimentele de
confort, acceptare şi satisfacţie. Deseori, adolescenţii manifestă atitudini ambivalente
faţă de corpul lor: dragoste şi ură, autoîngrijire şi autodistrugere, acceptare şi
respingere. Aceste stări emoţionale se pot schimba rapid, ceea ce poate prezenta atât
pericol pentru adolescent, cât şi oportunităţi pentru cei care doresc să-l ajute să-şi
formeze concepţii sănătoase privind cultura corporală.
La adolescenţi, aspectul subiectivităţii în percepţia propriului corp se
manifestă, de multe ori, sub forma exploatării lui. Aceştia îşi folosesc adesea cu
abilitate corpul pentru transmiterea mesajelor nonverbale.
O abatere de la normalitate prezintă tratarea de către adolescent a corpului său
ca pe un obiect străin, aceasta manifestându-se în moduri diferite: neglijenţă,
pedeapsă, mutilare, narcisism, expunere excesivă privirilor străine.
Adolescenţii sunt excesiv preocupaţi de atractivitatea fizică. Ei caută să ţină
sub control şi să îmbunătăţească transformările pubertăţii. Pentru a-şi asigura
atractivitatea, adolescenţii practică diverse activităţi redundante și/sau excesive, cum
ar fi:
✓ decorarea corpului cu machiaj, tatuaje, coafuri deosebite, haine şi accesorii
dintre ce le mai diverse și în mod necesar de ultima modă;
✓ respectarea de diete şi programe fizice pentru ameliorarea siluetei sau
mărirea masei musculare.
Prin aceste practici, adolescenţii îşi fixează atenţia asupra propriei reprezentări,
atribuind semnificaţii eronate corpului şi neglijând alte aspecte ale vieţii, provocând -
de multe ori - probleme interpersonale, de atitudine, comportamentale, intrafamiliale
etc.
Preocuparea exagerată pentru corp poate provoca anorexie, bulimie,
automutilare sau obezitate. Corpul poate devini cauza conflictelor nevrotice.
Transformările fizice ale adolescenţilor au consecinţe în planul relaţiilor
interpersonale. Conturarea aspectului fizic apropiat cu cel al adultului aduce modificări
în reacţiile şi atitudinile celor din jur. Deseori, maturizarea fizică şi psihică au ritmuri
de evoluţie diferite, ceea ce provoacă dezacord în aşteptările adulţilor faţă de
comportamentul adolescenţilor.
O altă problemă este legată de stigmatizarea fetei sau a băiatului din
perspectiva genului şi a prezenței fizice, ceea ce poate traumatiza adolescentul şi
poate avea repercursiuni psihologice şi comportamentale severe. De aceea, este
important ca în relaţionarea cu adolescentul să abordăm personalitatea integrală, Eul
interior și exterior, şi nu doar corpul.

9.3. Dezvoltarea cognitivă a adolescenților

Dezvoltarea cognitivă a adolescentului este marcată de trecerea de la gândirea

concretă la cea abstractă. Adolescentul are la dispoziţie un set de instrumente

3
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

cognitive care îi permit să facă analize în diferite situaţii, să caute explicaţii logice, să
tragă independent concluzii asupra evenimentelor. În această perioadă adolescenţii
jonglează cognitiv, căutând legăturile dintre efect și cauză, justificări ale
comportamentelor, motivaţii pentru activităţi, aprecieri de situaţii ipotetice, anticipări ale
evenimentelor, evaluări de alternative.
Această dezvoltare intelectuală le permite să-şi fixeze obiective personale, să-
şi planifice viitorul şi să fie responsabili pentru deciziile sale. Ajutați în acest sens, ei
se pot pregăti pentru a face față provocărilor vieții de adult
Activitatea cognitivă a adolescentului este susţinută de dezvoltarea mai multor
mecanisme psihice: dezvoltarea percepţiei senzoriale, perfecţionarea procesului de
observare, antrenarea actului voluntar, dezvoltarea capacităților analitice și sintetice,
acutizarea simţului critic etc.

9.4. Dezvoltarea emoțională a adolescenților

Perioada analizată este legată de procesul de autodefinire şi autoexplorare,

care se referă şi la aspectul emoţional al dezvoltării adolescentului. Fiind nerăbdători,
irascibili, ușor instabili emoțional şi având o impulsivitate crescută, adolescenţii sunt
predispuşi la comportamente de risc, la testarea limitelor şi căutarea ”senzaţiilor tari”.
În această perioadă, discuţiile, sfaturile şi îndrumările adolescenţilor de către adulţi
sunt nu numai utile, dar şi necesare. Acestea trebuie să vizeze şi să explice
consecinţele comportamentelor nechibzuite şi riscante, declanşate de pornirile lor
afective și emoţionale.
Adolescenţii deseori manifestă comportamente egocentrice, declanşate de
nemulţumirea felului în care sunt trataţi de cei din jur. Dezechilibrul şi încordarea
emoţională la adolescenţi reflectă instabilitatea şi lipsa de claritate în definirea
identităţii. De fapt, cristalizarea unui sentiment clar al identităţii constituie una din
sarcinile majore ale acestei vârste.
Pentru aceasta, adolescentul trebuie motivat să se aplece și să reflecteze
asupra întrebărilor fundamentale:

Cine sunt eu?

şi

Ce mă defineşte ca fiind o persoană unică şi deosebită de ceilalţi?

S-a observat că sentimentul identităţii se formează odată cu conturarea a două
dimensiuni:
- Imaginea de sine - care reprezintă un set de păreri despre propria
persoană. Ea cuprinde valorile, interesele, convingerile omului.
- Stima de sine - care se formează pe baza reprezentărilor despre sine şi
reflectă ce crede/simte persoana referitor la imaginea sa.
Dezvoltarea sentimentului identităţii implică experimentarea unei diversităţi de
comportamente, moduri de se face auzit şi feluri de a arăta. Fiecare adolescent are

4
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

traiectoria sa de definire a identităţii, care este unică şi irepetabilă. Pe acest traseu

adolescenţii vor avea multiple experienţe interpersonale şi vor dezvolta deprinderi
relaţionale. Aceste abilităţi de comunicare interpersonală sunt necesare pentru
dezvoltarea competenţei emoţionale, care constă din mai multe capacităţi, cum ar fi
recunoaşterea şi gestionarea emoţiilor, abilitatea de a evita/rezolva conflictele,
exprimarea empatiei, manifestarea spiritului de cooperare etc.
Având în vedere că dezvoltarea emoţională la adolescenţi este însoţită de
modificări fiziologice, psihologice şi sociale, ajutorul şi sprijinul din partea adulţilor este
binevenit în această perioadă.
În adolescenţă, susţinerea procesului de dezvoltare afectivă poate avea succes
numai în cazul unei coerenţe între îndrumări şi modele, iar sfaturile pot fi acceptate de
adolescenţi doar fiind însoţite de o atitudine calmă, optimistă și binevoitoare.