Standard Ias 37

Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs™) 2004
Incluzând Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASs™) şi

Interpretările lor la 31 martie 2004
IASB, IASCF, autorii şi editorii nu acceptă nici o responsabilitate pentru

pierderea suportată de către oricare persoană care se comportă sau se
abţine de la a se comporta în conformitate cu materialul din această
publicaţie, chiar dacă această pierdere este cauzată de neglijenţă sau
altfel.
Drept de autor Ó 2004 Fundaţia Comitetului pentru Standarde

Internaţionale de Contabilitate (IASCF).
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Standardele

Internaţionale de Contabilitate, Interpretările, Proiectele Expuse şi alte
publicaţii IASB sunt protejate de dreptul de autor al Fundaţiei
Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF).
Textul aprobat al Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară,
Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi Interpretărilor este cel
aprobat de către IASB în limba engleză şi puteţi obţine exemplare din
acesta de la IASB. Vă rugăm să vă adresaţi cu probleme privind
publicaţiile şi dreptul de autor la:
Departamentul de publicaţii al IASCF, 30 Cannon Street, London EC4M

6XH, Marea Britanie
Telefon: + 44 (0) 20 7332 2730 Fax: + 44 (0) 20 7332 7249, Email:

publications@iasb.org Internet: http://www.iasb.org
Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi

tradusă, retipărită sau reprodusă sau utilizată în orice formă fie în
întregime fie prin orice mijloc electronic, mecanic sau oricare alt mijloc
necunoscut sau inventat după această dată inclusiv fotocopierea şi
înregistrarea sau orice al tip de sistem de stocare a informaţiilor sau
sistem de publicat documentele fără a obţine iniţial permisiunea in scris
din partea Fundaţiei Comitetului pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate.
„LOGO IASB”
Logo-ul IASB/ „Schema Hexagon”, „eIFRS”, „IAS”, „IASB”, „IASC”,
1
„IASCF”, „IASs”, „IFRIC”, „IFRS”, „IFRSs”, „International
Accounting Standards”, „International Financial Reporting Standards”
şi „SIC” sunt mărci înregistrate ale Fundaţia Comitetului pentru
Standarde Internaţionale de Contabilitate.
Error: Reference source not found Semnătură digitală IASCF

DN: CN = IASCF, C=GB, O =
IASCF Foundation
Motiv: Atest acurateţea şi
integritatea acestui document
Locaţie: Londra, Marea Britanie
Data: 03.06.2004 10:23:36
+01’00
Standardul Internaţional de Contabilitate 37

Provizioane, datorii şi active
contingente
Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi
2
amendate emise până la 31 martie 2004. Secţiunea „Schimbări în această
ediţie” de la începutul acestui volum prevede datele de aplicare ale acestor
IFRS-uri noi şi amendate şi de asemenea identifică acele IFRS-uri actuale
care nu sunt incluse în acest volum.
Cuprins
Paragrafele
IN1-IN23
INTRODUCERE
Provizioane, datorii şi active contingente
OBIECTIV
ARIE DE APLICABILITATE 1-9
DEFINIŢII 10-13
3
Provizioane şi alte datorii 11
Relaţia între provizioane şi datorii contingente 12-13
RECUNOAŞTERE 14-35
Provizioane 14-26
Obligaţia curentă 15-16
Evenimente anterioare 17-22
Ieşiri de resurse probabile concretizate în beneficiile
economice 23-24
Estimarea credibilă a obligaţiilor 25-26
Datorii contingente 27-30
Active contingente 31-35
EVALUARE 36-52
Cea mai bună estimare 36-41
Riscuri şi incertitudini 42-44
Valoare actualizată 45-47
Evenimente viitoare 48-50
Cedarea preconizată a activelor 51-52
RAMBURSĂRI 53-58
MODIFICĂRI ALE PROVIZIOANELOR 59-60
UTILIZAREA PROVIZIOANELOR 61-62
APLICAREA REGULILOR DE RECUNOAŞTERE ŞI
EVALUARE 63-83
Pierderi viitoare din exploatare 63-65
Contracte oneroase 66-69
Restructurare 70-83
continuare....
PREZENTAREA INFORMAŢIILOR 84-92
PREVEDERI TRANZITORII 93
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 95
ANEXE:
A. Tabele – Provizioane, datorii şi active
contingente şi rambursări
B. Arborele decizional
4
C. Exemple: Recunoaşterea
D. Exemple: Prezentarea informaţiilor
5
Standardul Internaţional de Contabilitate 37 Provizioane, datorii şi active
contingente (IAS 37) este prezentat în paragrafele 1-95. Toate paragrafele au
autoritate egală dar reţin formatul IASC al Standardului la momentul
adoptării acestuia de către IASB. IAS 37 ar trebui citit în contextul
obiectivului său şi al Bazei pentru concluzii, al Prefeţei la Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară şi al Cadrului pentru pregătirea şi
prezentarea situaţiilor financiare. IAS 8 Politici Contabile, Modificări ale
estimărilor şi erorilor contabile oferă o bază pentru selectarea şi aplicarea
politicilor contabile în absenţa unor îndrumări explicite.
6
Introducere
IN1. IAS 37 stabileşte modul contabilizare şi prezentare a
tuturor categoriilor de provizioane, datorii şi active contingente,
cu excepţia:
(a) celor generate de instrumente financiare ce sunt

recunoscute la valoarea justă;
(b) celor rezultate din contracte executorii, cu excepţia

contractelor oneroase. Contractele executorii sunt
acelea în care nici o parte nu şi-a îndeplinit îndatoririle
sau ambele părţi şi-au onorat parţial şi în mod egal
îndatoririle;
(c) celor rezultate din activitatea entităţilor de asigurări în
relaţia cu clienţii asiguraţi; sau
(d) celor care constituie obiectul altui Standard .
Provizioane
IN2. Standardul defineşte provizioanele ca fiind datorii

incerte din punct de vedere al perioadei de exigibilitate sau
al valorii. Un provizion va fi recunoscut în contabilitate
atunci şi numai atunci când:
(a)o entitate are o obligaţie curentă (legală sau implicită)

generată de un eveniment anterior;
7
(b) este probabil (există mai multe şanse de a se realiza
decât de a nu se realiza) ca o ieşire de resurse care să
afecteze beneficiile economice să fie necesară pentru a
onora obligaţia respectivă; şi
(c) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii

obligaţiei. Standardul precizează că numai în cazuri foarte
rare nu este posibilă o estimare credibilă a acesteia.
IN3.Standardul defineşte obligaţia implicită ca fiind acea

obligaţie rezultată din activitatea unei entităţi în cazul în care:
(a) prin stabilirea unei practici anterioare, printr-o politică

raportată a firmei sau printr-o declaraţie suficient de
specifică, entitatea a indicat partenerilor că îşi asumă
anumite responsabilităţi; şi
(b)ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va

onora acele responsabilităţi.
IN4. În cazuri rare, de exemplu în situaţia unui proces, s-ar

putea să nu reiasă clar dacă există o anumită obligaţie curentă. În
aceste situaţii, un eveniment trecut poate genera o obligaţie
prezentă dacă, luând în considerare toate dovezile disponibile,
este probabil să existe o obligaţie curentă la data bilanţului. O
entitate recunoaşte un provizion pentru o obligaţie prezentă dacă
sunt îndeplinite şi alte criterii de recunoaştere, specificate mai
sus. Dacă este mai probabil să nu existe decât să existe o
obligaţie prezentă, entitatea va raporta o datorie contingentă, cu
excepţia situaţiei în care este eliminată posibilitatea unei ieşiri
de resurse, generatoare de beneficii economice.
8
IN5. Suma înregistrată ca provizion trebuie să constituie cea mai
bună estimare a plăţilor necesare pentru stingerea obligaţiei
curente la data bilanţului, cu alte cuvinte, suma pe care o
entitatea ar plăti-o în mod normal la data bilanţului pentru a
stinge obligaţia sau pentru a o transfera unui terţ, la acel
moment.
IN6. Standardul solicită entităţii ca în procesul de evaluare a

provizionului:
(a) să ia în considerare riscurile şi incertitudinile. Totuşi,
incertitudinile nu justifică crearea unor provizioane
excesive sau supraevaluarea deliberată a obligaţiilor;
(b) să actualizeze provizioanele în situaţiile în care efectul

valorii-timp a banilor este semnificativ, folosind o rată (sau
rate) de actualizare, înainte de impozitare, care să reflecte
evaluările curente pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi acele
riscuri specifice obligaţiei care nu au fost reflectate în
estimarea cea mai bună a cheltuielilor. În cazul în care se
utilizează actualizarea, creşterea provizionului datorată
trecerii timpului este recunoscută contabil ca o cheltuială cu
dobânda;
(c) să ia în considerare evenimente viitoare, cum ar fi

modificări ale legislaţiei sau de ordin tehnologic, în cazul
în care există suficiente dovezi obiective că acestea vor
apărea; şi
(d) să nu ia în considerare câştiguri din cedarea preconizată

a unor active, chiar dacă aceste cedări preconizate sunt
strâns corelate cu evenimentul generator al provizionului.
9
IN7. O entitate poate aştepta rambursarea – parţială sau
integrală – a cheltuielilor aferente stingerii unui provizion (de
exemplu, prin contracte de asigurare, clauze de indemnizare sau
garanţia acordată de furnizori). O entitate trebuie:
(a) să recunoască o rambursare, atunci şi numai atunci

când este sigur că aceasta se va efectua, în condiţiile în care
entitatea îşi onorează obligaţia. Suma recunoscută ca
rambursare nu trebuie să depăşească valoarea
provizionului; şi
(b) să recunoască suma rambursată ca pe un activ separat.

În contul de profit şi pierdere, cheltuiala aferentă unui
provizion poate fi prezentată după ce a fost scăzută
valoarea recunoscută a rambursării.
IN8. Provizioanele trebuie reanalizate la data fiecărui bilanţ şi

trebuie ajustate, astfel încât să reflecte cea mai bună estimare
curentă. În cazul în care nu mai este probabil ca ieşiri de resurse
– care să afecteze beneficiile economice – să fie necesare pentru
stingerea obligaţiei, provizionul trebuie anulat.
IN9. Provizioanele vor fi utilizate numai pentru cheltuielile

pentru care au fost iniţial constituite.
Aplicaţii specifice ale provizioanelor
IN10.Standardul explică modul în care se vor aplica cerinţele

generale de recunoaştere şi evaluare în trei cazuri specifice:
10
pierderi viitoare din exploatare, contracte oneroase şi
restructurări.
IN11.Nu trebuie recunoscute provizioanele pentru pierderi

viitoare din activitatea de exploatare. Previzionarea unor astfel
de pierderi indică faptul că anumite active de exploatare pot fi
depreciate. În acest caz, entitatea testează aceste active pentru
depreciere, în conformitate cu IAS 36, Deprecierea activelor.
IN12.Dacă o entitate are un contract oneros, obligaţia curentă

rezultată din contract trebuie recunoscută şi evaluată ca
provizion. Contractul oneros este acela în care costurile
inevitabile implicate de îndeplinirea obligaţiilor contractuale
depăşesc beneficiile economice estimate a se obţine din
respectivul contract.
IN13.Prezentul Standard defineşte restructurarea ca fiind acel

program planificat şi monitorizat de conducerea entităţii şi care
modifică semnificativ fie:
(a) sfera activităţii desfăşurate de entitate; fie
(b) modalitatea în care este condusă activitatea.
IN14.Un provizion aferent costurilor de restructurare este

recunoscut numai dacă sunt îndeplinite criteriile generale de
recunoaştere pentru provizioane. În acest context, apare o
obligaţie de restructurare numai în cazul în care entitatea:
(a)dispune de un plan oficial, detaliat, pentru restructurare,

care să stipuleze cel puţin:
i) activitatea sau partea de activitate la care se referă;
11
ii) principalele locaţii afectate de planul de restruc-
turare;
iii) numărul aproximativ de angajaţi care vor primi

compensaţii pentru încetarea activităţii, atribuţiile,
distribuţia şi posturile acestora;
iv) cheltuielile implicate; şi
v) data la care se va implementa planul de

restructurare şi
(b) dă motive celor afectaţi să creadă că restructurarea va fi

realizată prin demararea implementării respectivului plan
de restructurare sau prin comunicarea principalelor
caracteristici ale acestuia celor care vor fi afectaţi de
procesul de restructurare .
IN15. Decizia de restructurare luată de conducere sau de

consiliu nu implică o obligaţie implicită la data bilanţului, decât
dacă entitatea, înainte de data bilanţului:
(a) a demarat implementarea planului de restructurare; sau
(b) a comunicat planul de restructurare celor care urmează

a fi afectaţi, într-un mod suficient de specific pentru a
genera convingerea acestora că entitatea va proceda la
restructurare.
IN16. În cazul în care restructurarea implică vânzarea unei

unităţi de producţie, nu apare nici o obligaţie aferentă vânzării
12
până în momentul în care entitatea nu s-a angajat la vânzare, de
exemplu, când există o cerere legată de un acord de vânzare.
IN17. Provizionul aferent restructurării trebuie să includă numai

cheltuielile directe rezultate din restructurare, care trebuie să
îndeplinească simultan următoarele condiţii:
(a) determinate în exclusivitate de restructurare; şi
(b) nelegate de activităţile obişnuite ale entităţii. Astfel,

provizioanele pentru restructurare nu includ costuri
precum: recalificarea sau redistribuirea personalului
permanent, marketingul sau investiţiile în noi sisteme şi
reţele de distribuţie.
Datorii contingente
IN18. Standardul defineşte o datorie contingentă ca fiind:
(a)o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor

evenimente trecute şi a cărei existenţă va fi confirmată
numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor
evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în
totalitate sub controlul entităţii; sau
(b) o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor

evenimente trecute, dar care nu este recunoscută
deoarece:
(i) nu este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse

care încorporează beneficii economice pentru
stingerea acestei obligaţii; sau
13
(ii) valoarea obligaţiei nu poate fi evaluată suficient
de credibil.
IN19. O entitate nu trebuie să recunoască o datorie contingentă.

Entitatea poate prezenta informaţii referitoare la o datorie
contingentă, cu excepţia cazului în care posibilitatea unei ieşiri
de resurse care să încorporeze beneficiile economice este
îndepărtată.
Active contingente
IN20.Standardul defineşte activul contingent ca fiind acel activ

potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare şi a
cărui existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau
neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure,
care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii. Un exemplu în
acest sens îl constituie o creanţă ce constituie obiectul unui
proces în care este implicată entitatea şi al cărui rezultat este
incert.
IN21. O entitate nu trebuie să recunoască un activ contingent.

Un activ contingent trebuie prezentat în cazul în care este
probabilă apariţia unei intrări de beneficii economice.
IN22. În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul

aferent nu este un activ contingent şi este adecvată recunoaşterea
lui.
Data intrării în vigoare
14
IN23. Standardul intră în vigoare pentru situaţiile financiare
aferente perioadelor cu începere de la 1 iulie 1999. Se
încurajează aplicarea Standardului anterior acestei date.
15
Provizioane, datorii şi active contingente
Obiectiv
Obiectivul acestui Standard este de a se asigura că baza de
evaluare şi criteriile de recunoaştere adecvate sunt aplicate
provizioanelor, datoriilor şi activelor contingente şi că sunt
prezentate suficiente informaţii în cadrul notelor la situaţiile
financiare pentru a da posibilitatea celor care le folosesc să
înţeleagă natura, oportunitatea şi valoarea lor.
Aria de aplicabilitate
1. Prezentul Standard se va aplica de către toate entităţile
în procesul de contabilizare a provizioanelor, datoriilor şi
activelor contingente, cu excepţia:
(a) celor rezultate din contracte executorii, cu excepţia

contractelor oneroase; şi
(b) [şters]
(c) celor care constituie obiectul altui Standard .
2. Prezentul Standard nu se aplică instrumentelor financiare

(inclusiv garanţiilor) care fac parte din aria de aplicabilitate a
IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare.
3. Contractele executorii sunt acelea în cadrul cărora nici una

dintre părţi nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate sau în care
ambele părţi au îndeplinit doar parţial şi echivalent
16
obligaţiile. Prezentul Standard nu se aplică în cazul
contractelor executorii decât dacă sunt oneroase.
4. [şters]
5. În situaţia în care un tip special de provizion, activ sau

datorie contingentă cade sub incidenţa altui Standard , se
vor aplica prevederile acestuia din urmă şi nu ale
prezentului standard. De exemplu, IFRS 3 Combinari de
întreprinderi discută despre tratamentul datoriilor
contingente de către un dobânditor asumate într-o
combinare de întreprinderi. În mod similar, anumite tipuri
de provizioane se regăsesc în Standardele referitoare la:
(a) contracte de construcţii (a se vedea IAS 11, Contracte

de construcţii);
(b) impozite pe profit (a se vedea IAS 12, Impozitul pe

profit);
(c) operaţiuni de leasing (a se vedea IAS 17, Leasing).

Totuşi, deoarece IAS 17 nu conţine cerinţe specifice
pentru leasingurile operaţionale care devin oneroase,
în astfel de cazuri se va proceda la aplicarea
prezentului Standard;
(d) beneficiile angajaţilor (a se vedea IAS 19, Beneficiile

angajaţilor) şi
(e) contractele de asigurare (a se vedea IFRS 4 Contracte

de asigurare). Totuşi, acest Standard se aplică
provizioanelor, datoriilor şi activelor contingente ale
asigurătorului, altele decât cele care decurg din
17
obligaţiile sale contractuale şi din drepturile din
contractele de asigurare din aria de aplicabilitate a
IFRS 4.
6. Unele sume considerate ca provizioane pot fi legate de

recunoaşterea veniturilor, de exemplu, în cazul în care o
entitate oferă garanţii contra unor taxe. Prezentul Standard
nu se referă la recunoaşterea veniturilor. IAS 18, Venituri
din activităţi curente, identifică circumstanţele în care
venitul este recunoscut şi furnizează recomandări practice
în ceea ce priveşte aplicarea criteriilor de recunoaştere.
Prezentul Standard nu modifică cerinţele IAS 18.
7. Prezentul Standard defineşte provizioanele ca fiind

obligaţii cu exigibilitate sau valoare incerte. În unele ţări,
termenul „provizion” este utilizat, de asemenea, în
contextul unor elemente precum amortizarea, deprecierea
activelor şi creanţelor îndoielnice: acestea constituie
ajustări ale valorii contabile a activelor şi nu constituie
obiectul prezentului Standard.
8. Alte Standarde specifică dacă cheltuielile sunt considerate

active sau costuri. Astfel de aspecte nu constituie obiectul
prezentului Standard. Prin urmare, prezentul Standard nu
interzice şi nici nu solicită capitalizarea costurilor
recunoscute la constituirea unui provizion.
9. Prezentul Standard se aplică provizioanelor pentru

restructurare (inclusiv pentru activităţile întrerupte). În
situaţia în care o acţiune de restructurare se înscrie în
definiţia unei activităţi întrerupte, IFRS 5 Active
imobilizate deţinute în vederea vânzării şi activităţi
întrerupte, poate solicita prezentări suplimentare.
18
Definiţii
10. Următorii termeni sunt utilizaţi în acest Standard cu
înţelesul specificat:
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare

incertă.
O datorie este o obligaţie curentă a unei entităţi,

rezultată din evenimente anterioare, a cărei stingere se
aşteaptă să determine o reducere a resurselor concretizate
în beneficiile economice ale entităţii.
Un eveniment angajat este un eveniment care generează

o obligaţie legală sau implicită, astfel încât entitatea nu
are altă alternativă realistă decât să onoreze obligaţia
respectivă.
O obligaţie legală este obligaţia care rezultă:

(a) dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);
(b) din legislaţie; sau
(c) din alt efect al legii.
O obligaţie implicită este obligaţia care rezultă din

acţiunile unei entităţi în cazul în care:
(a) prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica

scrisă a firmei sau dintr-o declaraţie suficient de
19
specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că îşi
asumă anumite responsabilităţi; şi
(b) ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi

va onora acele responsabilităţi.
O obligaţie contingentă este:
(a) o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor

evenimente trecute şi a cărei existenţă va fi
confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia
sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu
pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau
(b) o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor

evenimente trecute, dar care nu este recunoscută,
deoarece:
(i) nu este sigur că vor fi necesare resurse care să

încorporeze beneficiile economice pentru
stingerea acestei obligaţii; sau
(ii) valoarea obligaţiei nu poate fi evaluată suficient

de credibil.
Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca

urmare a unor evenimente anterioare şi a cărui existenţă
va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia
sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot
fi în totalitate sub controlul entităţii.
20
Un contract oneros este un contract în care costurile
inevitabile implicate de îndeplinirea obligaţiilor
contractuale depăşesc beneficiile economice estimate a se
obţine din respectivul contract.
O restructurare este un program planificat şi monitorizat

de conducere şi care modifică semnificativ fie:
(a) sfera activităţii realizate de entitate; fie
(b) modalitatea în care este condusă activitatea.
Provizioane şi alte datorii
11. Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi

datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate,
dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de
exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare
stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea:
(a)datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de

plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la
sau expediate de furnizori şi care au fost facturate, sau
a căror plată a fost convenită în mod oficial cu
furnizorii; şi
(b) cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru

bunuri şi servicii care au fost primite de la sau
expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite,
facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu
furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de
exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi
uneori este necesară o estimare a valorii sau
21
exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine
este – în general – mult mai redus decât în cazul
provizioanelor.
Adesea, angajamentele sunt prezentate ca parte a datoriilor

rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce
provizioanele sunt raportate separat.
Relaţia între provizioane şi datorii contingente
12. În sens larg, toate provizioanele sunt contingente, deoarece

sunt incerte din punct de vedere al exigibilităţii sau valorii.
Totuşi, în cazul prezentului Standard, termenul
„contingent” este folosit pentru datorii şi active ce nu sunt
recunoscute, deoarece existenţa lor va fi confirmată numai
de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente
viitoare incerte, ce nu sunt în totalitate sub controlul
entităţii. În plus, termenul „datorie contingentă” este
utilizat pentru datoriile care nu îndeplinesc criteriile de
recunoaştere.
13. Prezentul Standard distinge între:
(a) provizioane – care sunt recunoscute ca şi datorii

(presupunând că pot fi realizate estimări corecte),
deoarece ele constituie obligaţii curente şi este
probabil că vor fi necesare resurse care să încorporeze
beneficiile economice pentru stingerea obligaţiilor şi
(b) datorii contingente – care nu sunt recunoscute ca

datorii, deoarece ele sunt:
22
(i) obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se
confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă
care poate genera o reducere de resurse care
încorporează beneficii economice;
(ii)obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de

recunoaştere ale prezentului Standard (deoarece
fie nu este probabil să fie necesară o reducere a
resurselor entităţii care încorporează beneficii
economice pentru stingerea obligaţiei, fie nu
poate fi realizată o estimare suficient de credibilă
a valorii obligaţiei).
Recunoaştere
Provizioane
14. Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
(a) o entitate are o obligaţie curentă (legală sau

implicită) generată de un eveniment anterior;
(b) este probabil ca o ieşire de resurse care încorporează

beneficii economice să fie necesară pentru a onora
obligaţia respectivă; şi
(c) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii

obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi

recunoscut un provizion.
Obligaţia curentă
23
15. Doar în situaţii rare nu este clar dacă este vorba de o
obligaţie curentă. În astfel de situaţii, se consideră că un
eveniment anterior generează o obligaţie curentă dacă,
luând în considerare toate probele disponibile, este mult
mai probabil că există la data bilanţului o obligaţie
curentă.
16. În aproximativ toate situaţiile este clar dacă un eveniment

anterior a determinat o obligaţie curentă. În situaţii rare, de
exemplu un proces, poate fi pusă în discuţie producerea
anumitor evenimente sau generarea de către acestea a unei
obligaţii curente. În astfel de cazuri, entitatea va determina
existenţa unei obligaţii curente la data bilanţului prin luarea
în considerare a tuturor probelor existente, inclusiv, de
exemplu, a opiniilor experţilor. În cadrul acestor probe sunt
incluse şi cele furnizate de evenimente produse după data
bilanţului. Pe baza unor asemenea probe:
(a) în cazul în care este probabil să existe o obligaţie

curentă la data bilanţului, entitatea va recunoaşte un
provizion (dacă sunt îndeplinite criteriile de
recunoaştere); şi
(b) în cazul în care este probabil să nu existe o obligaţie la

data bilanţului, entitatea va prezenta o obligaţie
contingentă, mai puţin în situaţia în care posibilitatea
unei ieşiri de resursece cuprind beneficiile economice
este îndepărtată (a se vedea paragraful 86).
Evenimente anterioare
17. Un eveniment anterior care generează o obligaţie curentă

poartă denumirea de eveniment care obligă. Pentru ca un
24
eveniment să fie eveniment care obligă, este necesar ca
entitatea să nu dispună de alternative realiste pentru
stingerea obligaţiei generate de producerea evenimentului.
Aceasta este situaţia numai:
(a) în cazul în care stingerea obligaţiei poate fi impusă

prin lege; sau
(b) în cazul unei obligaţii implicite, când evenimentul

(care poate fi o acţiune a entităţii) induce partenerilor
ideea că entitatea îşi va onora obligaţia.
18. Situaţiile financiare prezintă poziţia financiară a unei entităţi

la sfârşitul perioadei de raportare, şi nu poziţia financiară a
entităţii în viitor. Prin urmare, nu vor fi recunoscute
provizioane aferente costurilor pe care le va suporta
entitatea pentru desfăşurarea activităţii în viitor. În bilanţul
unei entităţi, singurele obligaţii recunoscute sunt cele care
există la data bilanţului.
19. Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii

generate de evenimente anterioare care sunt independente
de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de
desfăşurare a activităţii în viitor). Exemple de astfel de
obligaţii sunt amenzile sau costurile de eliminare a
efectelor negative, produse mediului înconjurător,
pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care
încorporează beneficii economice , indiferent de acţiunile
viitoare ale entităţii. Similar, o entitate recunoaşte un
provizion pentru costurile de închidere ale unei instalaţii
petroliere sau ale unei centrale nucleare, cu condiţia ca
respectiva entitate să remedieze daunele produse deja. Spre
deosebire de această situaţie, o entitate poate intenţiona sau
25
Nota
poate avea nevoie, datorită presiunilor de ordin comercial

sau a cerinţelor de ordin legal, să realizeze cheltuieli pentru
a putea acţiona într-un anumit mod (de exemplu, prin
instalarea de filtre pentru fum într-un anumit tip de
fabrică). Deoarece entitatea poate evita cheltuielile viitoare
prin diverse acţiuni, de exemplu, prin modificarea
procedeului de fabricaţie, ea nu are o obligaţie curentă
aferentă acelei cheltuieli viitoare şi deci nu va recunoaşte
nici un provizion.
20. O obligaţie implică întotdeauna existenţa unei alte părţi faţă

de care se manifestă respectiva obligaţie. Totuşi, nu este
necesară cunoaşterea identităţii acestei părţi—într-adevăr
această obligaţie poate fi către publicul larg. Deoarece o
obligaţie implică întotdeauna un angajament faţă de o altă
parte, înseamnă că decizia conducerii sau Consiliului de
Administraţie nu generează o obligaţie implicită la data
bilanţului decât dacă decizia a fost comunicată celor pe
care aceasta îi afectează înainte de data bilanţului, într-un
mod suficient de specific pentru a genera aşteptarea că
entitatea îşi va onora responsabilităţile.
21. Un eveniment care nu determină imediat o obligaţie poate

determina ulterior o astfel de obligaţie, datorită
modificărilor legislative sau datorită unei acţiuni
întreprinse de entitate(de exemplu, o declaraţie publică
suficient de specifică) care generează o obligaţie implicită.
De exemplu, în cazul în care sunt produse daune mediului
înconjurător, s-ar putea să nu existe obligaţia de a înlătura
consecinţele produse. Cu toate acestea, cauzarea daunelor
ecologice poate deveni un eveniment care obligă, în situaţia
în care printr-o lege nouă se impune eliminarea efectelor
negative sau în cazul în care entitatea îşi asumă, în mod
26
public, într-un mod care să genereze o obligaţie implicită,
responsabilitatea pentru înlăturarea daunelor.
22. În cazul în care o nouă lege propusă este în faza de discutare

a anumitor aspecte, o obligaţie va fi generată numai în
momentul în care este sigur că legea va fi promulgată.
Pentru scopul prezentului Standard, o astfel de obligaţie
este considerată o obligaţie legală. Datorită diferenţelor de
circumstanţe în care se desfăşoară promulgarea legilor, este
imposibil a se specifica un singur eveniment care ar face
sigură promulgarea unei legi. În multe cazuri, promulgarea
unei legi este incertă până în momentul în care aceasta se
întâmplă efectiv.
Ieşiri de resurse probabile concretizate în
beneficiile economice
23. Pentru ca o datorie să poată fi recunoscută este necesară nu

numai existenţa unei obligaţii curente, ci şi probabilitatea
uneiieşiri de resurse care încorporează beneficii economice
pentru a stinge acea obligaţie. În contextul prezentului
Standard*, o reducere a resurselor sau un alt eveniment sunt
considerate probabile dacă şansele de apariţie a
respectivului eveniment sunt mai mari decât probabilitatea
de neapariţie. În situaţia în care nu este probabilă existenţa
unei obligaţii curente, entitatea prezintă o obligaţie
contingentă, cu excepţia cazului în care o reducere a
resurselor care să încorporeze beneficiile economice este
îndepărtată. (vezi paragraful 86).
24. În cazul în care există mai multe obligaţii similare (de
exemplu, perioadă de garanţie pentru produse sau contracte
*
Interpretarea termenului „probabil” în acest Standard ca fiind „cu
probabilitate de realizare mai mare decât probabilitatea de nerealizare” nu se
aplică în mod necesar şi în alte Standarde
27
similare), probabilitatea ca o reducere a resurselor să fie
necesară pentru stingerea obligaţiei se determină prin
luarea în considerare a clasei de obligaţii ca întreg. Deşi în
cazul unei anumite obligaţii probabilitatea reducerii
resurselor poate fi scăzută, poate fi foarte probabil ca
pentru stingerea obligaţiilor în ansamblu să fie necesară o
reducere a resurselor. În acest caz, entitatea va recunoaşte
un provizion (dacă sunt îndeplinite condiţiile de
recunoaştere).
Estimarea credibilă a obligaţiilor
25. Utilizarea estimărilor constituie o parte esenţială a elaborării

situaţiilor financiare şi nu diminuează credibilitatea
acestora. Acest lucru este cu atât mai adevărat în cazul
provizioanelor, care prin natura lor sunt mai incerte decât
majoritatea celorlalte elemente ale bilanţului. Cu excepţia
unor cazuri extreme, entitatea va putea să determine o gamă
de rezultate potenţiale şi va putea, prin urmare, să realizeze
o estimare a obligaţiilor, suficient de credibilă pentru a fi
folosită la recunoaşterea unui provizion.
26. În cazuri foarte rare, în care nu poate fi efectuată nici o

estimare credibilă, va exista o datorie care nu poate fi
recunoscută. O astfel de datorie este prezentată ca obligaţie
contingentă (a se vedea paragraful 86).
Datorii contingente
27. O entitate nu va recunoaşte o datorie contingentă.
28. O datorie contingentă este prezentată, conform prevederilor

paragrafului 86, cu excepţia cazului în care probabilitatea
28
Nota
ieşirii resurselor care să încorporeze beneficiile economice

este îndepărtată.
29. În situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată în comun
cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este
considerată ca o datorie contingentă. Entitatea recunoaşte
un provizion pentru partea din obligaţie care va determina,
probabil, o ieşire de resurse concretizate în beneficiile
economice, cu excepţia situaţiilor foarte rare în care nu
poate fi realizată o estimarecredibilă.
30. Datoriile contingente pot evolua într-un mod care nu a fost

estimat iniţial. Prin urmare, ele sunt continuu evaluate
pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de
resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă
devine probabilă necesitatea unei reduceri a resurselor care
încorporează beneficiile economice, generată de un element
considerat anterior datorie contingentă, va fi recunoscut un
provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a
apărut modificarea probabilităţii de manifestare a reducerii
resurselor (cu excepţia cazurilor foarte rare în care nu pot fi
efectuate estimări credibile).
Active contingente
31. O entitate nu va recunoaşte un activ contingent.
32. Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente

neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări
de beneficii economice în entitate. Un exemplu îl constituie
o creanţă ce este subiectul unui proces în justiţie, al cărui
rezultat este incert.
29
33. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile
financiare, deoarece acest fapt ar putea determina
recunoaşterea unui venit care să nu se realizeze niciodată.
Totuşi, când realizarea unui venit este certă, activul aferent
Nota
nu mai este activ contingent şi este adecvată recunoaşterea
lui.
34. Un activ contingent este prezentat, conform prevederilor

paragrafului 89, în momentul în care este probabilă o
creştere a beneficiilor economice.
35. Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura

reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a
modificărilor survenite. Dacă intrarea de beneficii
economice devine certă, activul şi venitul corespunzător
vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei
în care au survenit modificările. Dacă a devenit probabilă o
sporire a beneficiilor economice, entitatea va prezenta
activul contingent (vezi paragraful 89).
Evaluare
Cea mai bună estimare
36. Valoarea recunoscută ca provizion va constitui cea mai

bună estimare a costurilor necesare stingerii obligaţiei
curente, la data bilanţului.
37. Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii

obligaţiei curente este suma pe care o entitate o va plăti, în
mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului
30
sau pentru transferarea acesteia unei părţi terţe, la acel
moment. Adesea, procesul de stingere sau de transferare a
unei obligaţii la data bilanţului poate fi imposibil sau foarte
scump. Cu toate acestea, estimarea sumei pe care entitatea
o va plăti, în mod raţional, pentru stingerea sau transferul
unei obligaţii este expresia celei mai bune estimări a
costurilor necesare stingerii obligaţiei curente la data
bilanţului.
38. Estimările rezultatelor şi efectelor financiare sunt

determinate de modul de analiză a conducerii entităţii,
luându-se în considerare experienţa unor tranzacţii similare
şi, în unele cazuri, rapoarte elaborate de experţi
independenţi. Elementele luate în calcul includ orice probe
furnizate de evenimente apărute ulterior datei bilanţului.
39. Elementele incerte referitoare la valoarea care va fi

recunoscută ca provizion sunt tratate în diferite moduri, în
conformitate cu circumstanţele date. În cazul în care
provizionul de evaluat implică o gamă largă de elemente,
obligaţia este estimată prin ponderarea tuturor rezultatelor
posibile cu probabilităţile de realizare ale fiecăruia. Această
metodă statistică de evaluare poartă denumirea de „valoare
preconizată”. Prin urmare, provizionul va diferi în funcţie
de probabilitatea, de exemplu, 60% sau 90%, cu care se
poate înregistra o anumită pierdere. În cazul în care există
un interval continuu de rezultate posibile şi probabilităţile
de realizare a fiecăruia sunt egale, se va utiliza punctul de
mijloc al intervalului.
Exemplu:
O entitate vinde produse însoţite de un certificat de garanţie
care acoperă costurile reparaţiilor generate de defecte de
31
producţie ce apar în primele şase luni de la data cumpărării.
Dacă la toate produsele vândute se identifică defecte minore,
se vor înregistra costuri de reparaţie de 1 milion. Dacă la toate
produsele vândute se identifică defecte majore, se vor
înregistra costuri de reparaţie de 4 milioane. Experienţa
entităţii şi estimările indică pentru anul care urmează că dintre
produsele vândute 75% nu vor înregistra defecte, 20% vor
înregistra defecte minore şi 5% defecte majore. În concordanţă
cu paragraful 24, entitatea va evalua probabilitatea unor
costuri aferente obligaţiei rezultate din garanţii, pe ansamblu.
Valoarea estimată a costului cu reparaţiile este:
(75% x 0) + (20% x 1.000.000) + (5% x 4.000.000) = 400.000
40. În cazul în care este evaluată o singură obligaţie,

rezultatul individual cel mai probabil poate constitui cea
mai bună estimare a datoriei. Totuşi, chiar într-o astfel de
situaţie, entitatea ia în considerare şi alte rezultate posibile.
Acolo unde alte rezultate posibile sunt fie mai mari, fie mai
scăzute faţă de rezultatul cel mai probabil, cea mai bună
estimare ar fi o valoare mai mare sau mai mică. De
exemplu, dacă o entitate trebuie să remedieze o eroare în
construcţia unei fabrici realizată pentru un client, rezultatul
individual cel mai probabil ar fi ca reparaţia să se
desfăşoare cu succes de la prima încercare la un cost de
1.000, dar se constituie un provizion pentru o sumă mai
mare în cazul în care există şanse sporite ca să fie necesare
mai multe încercări.
41. Provizionul se evaluează înaintea impozitării, deoarece

efectele impozitării asupra provizionului şi modificările
acestuia constituie obiectul IAS 12, Impozitul pe profit.
Riscuri şi incertitudini
32
42. Riscurile şi incertitudinile legate inevitabil de multe
dintre evenimente şi circumstanţe vor fi luate în
considerare în procesul de determinare a celei mai bune
estimări.
43. Riscul descrie varietatea rezultatelor obţinute. Ajustarea

în funcţie de risc poate implica creşterea valorii la care este
estimată o datorie. În evaluarea rezultatelor şi cheltuielilor
afectate de condiţii de incertitudine, trebuie aplicat
principiul prudenţei, pentru a nu supraevalua activele şi
pentru a nu subevalua datoriile. Totuşi, elementele de
incertitudine nu justifică constituirea unor provizioane
excesive sau supraevaluarea obligaţiilor. De exemplu, dacă
costurile planificate pentru obţinerea unui anumit rezultat
sunt estimate pe o bază prudentă, rezultatul respectiv nu
este considerat, apoi – în mod deliberat – mai probabil
decât este cazul în mod realist. Trebuie să se acorde atenţie
evitării duplicării ajustărilor pentru riscuri şi incertitudini
legate de supraevaluarea unui provizion.
44. Prezentarea elementelor de incertitudine legate de valoarea

cheltuielilor este realizată în cadrul paragrafului 85 (b).
Valoare actualizată
45. Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este

semnificativ, valoarea provizionului va reprezenta
valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare
pentru stingerea obligaţiei.
46. Datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor

ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului
33
sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de
resurse, de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu.
Provizioanele sunt prin urmare actualizate atunci când
efectul este semnificativ.
47. Rata (ratele) de actualizare utilizate va fi(vor fi) rate

înainte de impozitare care să reflecte evaluările curente
pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor
specifice datoriei. Rata (ratele) de actualizare nu va (vor)
reflecta riscurile faţă de care estimările viitoarelor
fluxuri de numerar au fost ajustate.
Evenimente viitoare
48. Evenimentele viitoare ce pot afecta sumele necesare

stingerii unei obligaţii vor fi reflectate în valoarea
provizionului, în cazul în care există dovezi suficient de
obiective că aceste evenimente vor avea loc.
49. Evenimentele viitoare preconizate pot avea o importanţă

deosebită în evaluarea provizioanelor. De exemplu, o
entitate poate considera că dimensiunea costului curăţării
unei zone de lucru la sfârşitul perioadei utile va fi
diminuată de descoperirile tehnologice viitoare. Valoarea
recunoscută reflectă o estimare rezonabilă realizată de
specialişti, - cu obiectivitate -, estimare ce ia în considerare
toate dovezile disponibile referitoare la tehnologiile care se
vor putea utiliza la momentul curăţării. Astfel, se poate
include, de exemplu, reducerea costurilor, ca urmare a
sporirii experienţei în aplicarea tehnologiei existente sau ca
urmare a costului estimat al utilizării tehnologiei existente,
aplicate la o operaţiune pe o scară mai largă sau la un nivel
mai complex decât se realiza anterior. Cu toate acestea, o
34
entitate nu anticipează dezvoltarea unei tehnologii complet
noi pentru curăţare decât dacă se bazează pe dovezi
suficient de obiective.
50. În procesul de evaluare a obligaţiei existente este luat în

considerare efectul introducerii unei noi legi, în condiţiile
în care există dovezi suficient de obiective referitor la
faptul că respectiva lege va fi promulgată cu certitudine.
Datorită varietăţii circumstanţelor ce apar în practică, nu
poate fi specificat un singur eveniment care să furnizeze
dovezi suficiente şi obiective în toate cazurile. Sunt
necesare dovezi atât în ceea ce priveşte elementele pe care
le va prevedea noua lege, cât şi în ceea ce priveşte
momentul la care se va promulga şi implementa. În multe
situaţii nu vor exista dovezi suficient de obiective până la
promulgarea legii.
Cedarea preconizată a activelor

51. Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor
nu vor fi luate în considerare în evaluarea unui
provizion.
52. Câştigurile din cedarea preconizată a activelor nu sunt

luate în considerare în evaluarea unui provizion, chiar dacă
cedarea este strâns legată de evenimentul care generează
constituirea provizionului. În schimb, entitatea va
recunoaşte câştigurile din cedarea preconizată a activelor la
momentul specificat prin Standardul specific activelor în
cauză.
Rambursări
35
53. În cazul în care se estimează că o parte sau toate
cheltuielile necesare stingerii unui provizion vor fi
rambursate de către o terţă parte, rambursarea va fi
recunoscută numai în momentul în care este sigur că va
fi primită dacă entitatea îşi onorează obligaţia.
Rambursarea va fi considerată ca un activ separat.
Valoarea recunoscută pentru rambursare nu va depăşi
valoarea provizionului.
54. În contul de profit şi pierdere, costurile legate de un

provizion pot fi prezentate la valoarea acestuia diminuată
cu valoarea recunoscută pentru rambursare.
55. Uneori, o entitate poate solicita altei părţi să plătească o

parte sau toate cheltuielile necesare stingerii unui
provizion (de exemplu, într-un contract de asigurare, clauza
de despăgubire sau a garanţiei oferite). Cealaltă parte poate
fie să ramburseze valoarea plătită de entitate, fie să
efectueze plata direct.
56. În majoritatea cazurilor, entitatea rămâne responsabilă

pentru toată suma, astfel că, în cazul în care – dintr-un
motiv sau altul – terţa parte nu efectuează plata, entitatea
este cea care trebuie să plătească. În această situaţie,
entitatea va recunoaşte un provizion pentru întreaga valoare
a datoriei, urmând ca în momentul în care este sigur că
rambursarea va fi primită în cazul în care entitatea onorează
datoria, entitatea va proceda la recunoaşterea unui activ
separat aferent rambursării estimate.
57. În unele situaţii, dacă terţa parte nu efectuează plata,

entitatea nu va fi răspunzătoare pentru sumele în cauză. În
36
astfel de situaţii, respectivele cheltuieli nu reprezintă
angajamente ale entităţii şi ele nu vor fi incluse în
provizion.
58. Aşa cum este menţionat în paragraful 29, o obligaţie pentru

care entitatea este răspunzătoare împreună cu mai multe
părţi reprezintă o datorie contingentă, în măsura în care se
estimează că obligaţia va fi onorată de alte părţi.
Modificări ale provizioanelor

59. Provizioanele vor fi revizuite cu prilejul fiecărui bilanţ şi
ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă.
În cazul în care nu mai este probabilă o ieşire de resurse
care încorporează beneficiile economice, pentru stingerea
unei obligaţii, provizionul va fi anulat.
60. În cazul în care se foloseşte actualizarea, valoarea contabilă

a unui provizion creşte în fiecare perioadă, pentru a reflecta
trecerea timpului. Această creştere este recunoscută ca şi
cost al îndatorării.
Utilizarea provizioanelor
61. Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care
a fost iniţial recunoscut.
62. Numai cheltuielile pentru care a fost constituit iniţial

provizionul se reglează cu acesta. Reglarea cheltuielilor cu
un provizion, ce a fost iniţial recunoscut pentru alt scop,
ascunde impactul a două evenimente diferite.
37
Aplicarea regulilor de recunoaştere şi
evaluare
Pierderi viitoare din exploatare
63. Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile

viitoare din exploatare.
64. Pierderile viitoare din exploatare nu satisfac definiţia unei

datorii, aşa cum este enunţată în paragraful 10, şi criteriile
generale pentru recunoaşterea provizioanelor prevăzute la
paragraful 14.
65. Estimarea unei pierderi viitoare din exploatare indică faptul

că anumite active se pot deprecia. Entitatea va testa aceste
active pentru depreciere, în conformitate cu IAS 36,
Deprecierea activelor.
Contracte oneroase
66. Dacă o entitate are un contract oneros, obligaţia

contractuală curentă va fi recunoscută şi evaluată ca un
provizion.
67. Multe contracte (de exemplu, unele ordine de cumpărare)

pot fi anulate fără plata unor penalizări şi, prin urmare, nu
constituie o obligaţie. Alte contracte stabilesc atât drepturi,
cât şi obligaţii pentru fiecare parte contractantă. În situaţia
în care anumite evenimente transformă asemenea contracte
în contracte oneroase, acestea se înscriu sub incidenţa
prezentului Standard şi există o datorie care trebuie
recunoscută. Contractele executorii care nu sunt oneroase
38
nu se înscriu în aria de aplicabilitate a prezentului
Standard.
68. Prezentul Standard defineşte un contract oneros ca fiind

acel contract în care costurile inevitabile implicate în
stingerea obligaţiilor asumate prin contract depăşesc
beneficiile economice estimate a fi obţinute în condiţiile
contractului. Costurile inevitabile ale unui contract reflectă
cel puţin costul net aferent renunţării la contract, care este
minimul dintre costul îndeplinirii contractului şi orice
compensaţie sau penalitate generate de neîndeplinirea
contractului.
69. Înainte de a stabili un provizion pentru un contract oneros,

o entitate recunoaşte orice pierdere din deprecierea
activelor desemnate prin contract (a se vedea IAS 36,
Deprecierea activelor).
Restructurare
70. Următoarele sunt exemple de evenimente care se pot
circumscrie definiţiei restructurării:
(a) vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
(b) închiderea sediilor dintr-o ţară sau regiune, sau

mutarea unei activităţi dintr-o ţară sau regiune în alta;
(c) modificări în structura conducerii, de exemplu,

eliminarea unui nivel de conducere; şi
(d) reorganizări fundamentale care au un efect

semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii.
39
71. Un provizion aferent costurilor de restructurare este
recunoscut numai dacă sunt îndeplinite criteriile generale
de recunoaştere pentru provizioane prevăzute în paragraful
14. Paragrafele 72-83 prezintă modul în care criteriile
generale de recunoaştere se aplică în cazul restructurărilor.
72. O obligaţie implicită de restructurare apare numai în

cazul în care:
(a) o entitate dispune de un plan oficial, detaliat, pentru

restructurare, care să stipuleze cel puţin:
(i) activitatea sau partea de activitate la care se

referă;
(ii)principalele domenii afectate de planul de

restructurare;
(iii) numărul aproximativ de angajaţi care vor primi

compensaţii pentru încetarea activităţii,
atribuţiile, distribuirea şi posturile acestora;
(iv) cheltuielile implicate; şi
(v) data de la care se va implementa planul de

restructurare şi
(b) cei afectaţi au motive să creadă că restructurarea va

fi realizată prin demararea implementării
respectivului plan de restructurare sau prin
comunicarea principalelor caracteristici ale acestuia
40
celor care vor fi afectaţi de procesul de restructurare
.
73. Dovezile că o entitate a început implementarea unui plan de

restructurare pot fi constituite, de exemplu, din
dezafectarea unei fabrici sau vânzarea activelor, sau
anunţarea publică a principalelor caracteristici ale planului.
Un anunţ public al unui plan de restructurare detaliat
constituie o obligaţie implicită pentru restructurare numai
dacă este efectuat într-o asemenea manieră şi cu suficiente
detalii (adică stabilirea principalelor caracteristici ale
planului), încât să inducă altor părţi implicate, cum ar fi
clienţii, furnizorii şi angajaţii (sau reprezentanţii acestora),
aşteptarea că entitatea va implementa procesul de
restructurare.
74. Pentru a fi suficient ca un plan să genereze o obligaţie

implicită în cazul în care este comunicat celor pe care îi
afectează, implementarea sa trebuie să înceapă cât mai
curând posibil şi trebuie să se realizeze într-o perioadă de
timp care să facă puţin probabilă apariţia unor modificări
semnificative ale planului. Dacă se estimează că până la
începerea restructurării va trece o perioadă mai îndelungată
sau că restructurarea va dura nejustificat de mult, este puţin
probabil ca un plan să genereze aşteptări valide că entitatea
este în prezent angajată în restructurare, deoarece într-o
perioadă îndelungată de timp entitatea îşi poate modifica
planurile.
75. Decizia de restructurare luată de conducere sau de Consiliul

de Administraţie înainte de data bilanţului nu generează o
obligaţie implicită la data bilanţului, cu excepţia cazului în
care, înainte de data bilanţului, entitatea:
41
(a) a început implementarea planului de restructurare; sau
(b) a anunţat principalele caracteristici ale programului de

restructurare celor afectaţi de acesta, într-o manieră
suficient de specifică pentru a genera aşteptări valide
asupra faptului că entitatea va efectua programul de
restructurare.
Dacă o entitate începe un plan de restructurare sau anunţă

principalele sale caracteristici celor afectaţi numai după
data bilanţului, dacă restructurarea este semnificativă şi
neprezentarea ar putea influenţa deciziile economice ale
utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare este
necesară prezentarea conform IAS 10, Evenimente
ulterioare datei bilanţului.
76. Deşi o obligaţie implicită nu este generată numai printr-o

decizie managerială, poate rezulta o obligaţie din alte
evenimente anterioare, coroborat cu o astfel de decizie. De
exemplu, negocierile cu reprezentanţii angajaţilor pentru
încetarea plăţilor sau cu clienţii potenţiali pentru vânzarea
unei unităţi de producţie pot fi realizate numai cu acordul
conducerii . O dată ce a fost obţinut acest acord şi a fost
comunicat celor implicaţi, entitatea are o obligaţie implicită
pentru restructurare, dacă sunt îndeplinite condiţiile
paragrafului 72.
77. În unele ţări, decizia finală aparţine unui consiliu din care
fac parte şi reprezentanţi ai celorlalte părţi implicate în
procesul de restructurare (de exemplu, angajaţii) sau este
necesară informarea acestor reprezentanţi înainte de luarea
deciziei. Deoarece o decizie a unui astfel de consiliu
42
implică informarea reprezentanţilor celor afectaţi de
restructurare, aceasta poate genera o obligaţie implicită de
restructurare.
78. Nu există nici o obligaţie de vânzare înainte ca entitatea

să se fi angajat să vândă, adică există un contract de
vânzare.
79. Chiar atunci când o entitate a luat decizia de a vinde o

unitate de producţie şi a anunţat în mod public această
decizie, ea nu este angajată să vândă până în momentul în
care este identificat un cumpărător şi a fost semnat un
contract de vânzare. Până la momentul în care se semnează
contractul de vânzare, entitatea poate să-şi modifice
decizia, iar în cazul în care nu există cumpărători interesaţi,
în condiţii acceptabile, entitatea va trebui să găsească alte
soluţii. În condiţiile în care se are în vedere vânzarea unei
unităţi de producţie ca parte a restructurării, activele unităţii
de producţie sunt revizuite pentru a constata dacă sunt
depreciate, conform IAS 36, Deprecierea activelor. Dacă
vânzarea constituie numai o parte a restructurării, o
obligaţie implicită poate apărea pentru celelalte părţi
înainte de existenţa unui contract de vânzare.
80. Un provizion aferent restructurării va include numai

costurile directe generate de restructurare, şi anume, cele
care sunt simultan:
(a) generate în mod necesar de procesul de

restructurare; şi
43
(b) nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii
entităţii.
81. Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă

costuri precum cele implicate de:
(a) recalificarea sau mutarea personalului permanent;
(b) marketing; sau
(c) investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.

Aceste cheltuieli se referă la administrarea viitoare a activităţii şi
nu reprezintă datorii de restructurare la data bilanţului. Astfel de
cheltuieli sunt recunoscute pe aceeaşi bază dacă apar
independent de restructurare.
82. Pierderile din exploatare până la data restructurării nu sunt
incluse în provizioane, cu excepţia cazului în care sunt
legate de un contract oneros, aşa cum este acesta definit în
cadrul paragrafului 10.
83. Conform paragrafului 51, câştigurile din cedarea

preconizată a activelor nu sunt luate în considerare la
evaluarea provizionului, chiar dacă vânzarea activelor este
o componentă a restructurării.
Prezentarea informaţiilor
84. Pentru fiecare clasă de provizioane, o entitate va
prezenta:
(a) valoarea contabilă la începutul şi la sfârşitul

perioadei;
44
(b) provizioanele suplimentare realizate în cadrul
perioadei, inclusiv creşterea provizioanelor
existente;
(c) valorile utilizate (adică cele apărute şi plătite din

provizion) în timpul perioadei;
(d) valorile nefolosite şi reluate în timpul perioadei; şi
(e) creşterea valorii actualizate în timpul perioadei

datorită efectului în timp şi modificările datorate
evoluţiei ratei de actualizare.
Nu sunt necesare informaţii comparative.
85. O entitate va prezenta pentru fiecare clasă de

provizioane:
(a) o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi estimarea

perioadei în care se vor înregistra ieşiri de beneficii
economice;
(b) gradul de incertitudine legat de valoarea sau

momentul apariţiei acestor ieşiri. În cazul în care
este necesară furnizarea de informaţii adecvate,
entitatea va prezenta principalele presupuneri
referitoare la evenimentele viitoare, conform
paragrafului 48; şi
(c) valoarea oricăror rambursări preconizate,

menţionându-se valoarea tuturor activelor
recunoscute pentru rambursarea preconizată.
45
86. Cu excepţia situaţiei în care posibilitatea apariţiei unei
ieşiri de resurse este îndepărtată, o entitate va prezenta,
pentru toate clasele de datorii contingente, la data
bilanţului, o scurtă descriere a naturii datoriei
contingente şi, dacă este cazul:
(a) o estimare a efectelor financiare, efectuată conform

paragrafelor 36-52;
(b) indicarea gradului de incertitudine legat de valoarea

sau momentul reducerii resurselor; şi
(c) posibilitatea unei rambursări.
87. Pentru a determina provizioanele sau datoriile contingente

care pot fi grupate pentru a forma o clasă, este necesar să se
considere dacă natura elementelor este suficient de similară
pentru ca o singură menţiune asupra acestora să poată
îndeplini cerinţele paragrafelor 85 (a) şi (b) şi 86 (a) şi (b).
Astfel, pot fi considerate ca o singură clasă de provizioane
valorile referitoare la garanţia oferită diferitelor produse,
dar nu pot fi incluse în aceeaşi clasă valorile referitoare la
garanţii acordate în mod normal şi sumele care fac obiectul
unui litigiu.
88. În cazul în care un provizion şi o datorie contingentă sunt

generate de aceleaşi circumstanţe, entitatea va face
prezentările cerute de paragrafele 84-86 astfel încât să pună
în evidenţă legătura dintre provizion şi datoria contingentă.
89. În cazul în care este probabilă o intrare de beneficii

economice, o entitatea va prezenta o scurtă descriere a
naturii activului contingent la data bilanţului şi, unde
46
este cazul, o estimare a efectului financiar, evaluarea
realizându-se conform principiilor stipulate în
paragrafele 36-52.
90. Este important ca prezentarea activelor contingente să nu

confere informaţii greşite referitoare la probabilitatea de
apariţie a veniturilor.
91. Dacă vreuna dintre informaţiile cerute de paragrafele 86

şi 89 nu este prezentată pentru că nu este posibil a se face
acest lucru, acest fapt va fi precizat.
92. În cazuri foarte rare, prezentarea unora sau a tuturor

informaţiilor cerute de paragrafele 84-89 poate determina
prejudicierea în mod serios a poziţiei entităţii în cadrul
unei dispute cu o altă parte referitor la provizioane,
datorii sau active contingente. În astfel de cazuri,
entitatea nu va prezenta informaţiile de acest fel, dar va
prezenta natura generală a disputei, împreună cu motivul
pentru care informaţia nu a fost prezentată.
Prevederi tranzitorii
93. Efectul adoptării prezentului Standard la data intrării în
vigoare (sau mai devreme) va fi raportat ca o ajustare la
data bilanţului a rezultatului reportat aferent perioadei în
care Standardul este adoptat pentru prima dată. Entităţile
sunt încurajate, dar nu obligate, să ajusteze soldul iniţial
al rezultatului reportat pentru cea mai îndepărtată
perioadă prezentată şi să retrateze informaţia
comparativă. Dacă comparaţia iniţială nu este retratată,
acest fapt va fi prezentat.
47
94. [şters]
Data intrării în vigoare

95. Prezentul Standard intră în vigoare pentru situaţiile
financiare aferente perioadelor cu începere de la 1 iulie
1999. Se încurajează aplicarea acestui Standard anterior
acestei date. În cazul în care o entitate aplică acest
Standard pentru perioade cu începere înainte de 1 iulie
1999, va menţiona acest fapt.
96. [şters]
48
Anexa A
Tabele – Provizioane, datorii şi active
contingente şi rambursări
Această anexă însoţeşte dar nu face parte din IAS 37. Scopul
său este să rezume principalele cerinţe ale Standardului.
Provizioane şi datorii contingente
Atunci când, ca urmare a unor evenimente anterioare, se poate
înregistra o ieşire de resurse ce încorporează beneficiile
economice pentru stingerea unei (a) obligaţii curente; sau (b) a
unei posibile obligaţii a cărei existenţă va fi confirmată numai de
apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare
incerte care nu se află în totalitate sub controlul entităţii.
Există o obligaţie Există o obligaţie Există o obligaţie

curentă care posibilă sau o posibilă sau o
probabil necesită obligaţie curentă obligaţie curentă, dar
o ieşire de care ar putea să probabilitatea unei
resurse. necesite o ieşire de ieşiri de resurse este
resurse, însă este îndepărtată.
probabil că acest
lucru nu se va
întâmpla.
Se recunoaşte un Nu se recunoaşte nici Nu se recunoaşte nici

provizion un provizion un provizion
(paragraful 14). (paragraful 27). (paragraful 27).
Este necesară Este necesară Nu este necesară

prezentarea de prezentarea de prezentarea de
informaţii informaţii referitoare informaţii (paragraful
referitoare la la datoria contingentă 86).
49
provizion (paragraful 86).
(paragraful 84 şi
85).
O datorie contingentă apare, de asemenea, în cazul foarte rar în

care există o datorie ce nu poate fi recunoscută datorită faptului
că nu poate fi evaluată corespunzător. În această situaţie, este
necesară prezentarea de informaţii referitoare la datoria
contingentă.
Active contingente
În cazul în care, ca urmare a unor evenimente anterioare, există

un activ potenţial a cărui existenţă va fi confirmată numai de
apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente
viitoare incerte care nu se află în totalitate sub controlul
entităţii:
Intrările de Intrările de beneficii Intrările nu sunt

beneficii economice economice sunt probabile.
sunt sigure. probabile, dar nu
sunt sigure.
Activul nu este un Nu se recunoaşte nici Nu se recunoaşte

activ contingent un activ (paragraful nici un activ
(paragraful 33). 31). (paragraful 31).
Este necesară Nu este necesară

prezentarea de prezentarea de
informaţii informaţii
(paragraful 89). (paragraful 89).
50
Rambursări
Se preconizează ca o parte sau întreaga sumă necesară

constituirii unui provizion să fie rambursată de o terţă parte.
Entitatea nu Obligaţia pentru Obligaţia pentru

are nici o valoarea ce se valoarea ce se
obligaţie preconizează a fi preconizează a fi
aferentă părţii rambursată rămâne rambursată rămâne
din suma de entităţii şi este entităţii, iar, dacă
rambursat de aproape sigur că entitatea constituie
către o terţă rambursarea se va provizionul, primirea
parte. primi dacă entitatea rambursării nu este
constituie provizionul. aproape sigură.
Entitatea nu are Rambursarea se Rambursarea

nici o obligaţie recunoaşte în bilanţ ca preconizată nu este
pentru suma ce activ separat şi poate fi înregistrată ca activ
urmează a fi compensată cu (paragraful 53).
rambursată cheltuielile în contul de
(paragraful 57). profit şi pierderi.
Valoarea recunoscută
pentru rambursarea
preconizată nu
depăşeşte datoria
(paragrafele 53 şi 54).
Nu este Rambursarea este Rambursarea

necesară prezentată împreună cu preconizată este
prezentarea de valoarea aferentă prezentată.
informaţii. recunoscută pentru (paragraf 85 (c)).
rambursare.
(paragraf 85 (c)).
51
Anexa B
Arborele decizional
Această anexă însoţeşte dar nu face parte din IAS 37. Scopul
său este să rezume principalele cerinţe de recunoaştere ale
Standardului privind provizioanele şi datoriile contingente.
Start
Există o
obligaţie Există o
curentă Nu obligaţie Nu
generată de un potenţială?
eveniment
constrângător?
Da Da
Este probabilă Această

Da
apariţia unei Nu ieşire este
ieşiri de îndepărtată
resurse? ?
Da
Nu
Se poate Nu
realiza o (rar)
estimare
credibilă?
Da
Prezentarea datoriei Nici o operaţiune

Se realizează contingente contabilă
52
Notă: În situaţii rare nu este clar dacă este vorba de o obligaţie
curentă. În astfel de situaţii se consideră că un eveniment
anterior generează o obligaţie curentă dacă, luând în considerare
toate dovezile disponibile, este mult mai probabil că există la
data bilanţului o obligaţie curentă (paragraful 15 al
Standardului).
53
Anexa C
Exemple: Recunoaşterea
Această anexă însoţeşte dar nu face parte din IAS 37.
Toate entităţile din exemple îşi încheie anul financiar la 31

decembrie. În toate cazurile se presupune că pot fi realizate
estimări credibile ale oricăror ieşiri previzionate. În unele
dintre exemple, circumstanţele descrise pot conduce la
deprecierea activelor, însă acest aspect nu este tratat.
Exemplele fac trimiteri la paragrafele relevante ale

Standardului.
„Cea mai bună estimare” reprezintă valoarea actualizată, în

cazul în care efectul valorii-timp a banilor este semnificativ.
Exemplul 1: Garanţii
Un producător oferă garanţie la produsele vândute. Prin
contractul de vânzare, producătorul se angajează să remedieze,
prin reparare sau înlocuire, produsele la care apar defecte de
fabricaţie timp de trei ani de la data vânzării. Pe baza experienţei
anterioare se consideră că este probabil (există mai multe şanse
de a se realiza decât de a nu se realiza) să existe, în perioada de
garanţie, unele solicitări .
Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior

constrângător – Evenimentul constrângător îl constituie
vânzarea produsului cu perioadă de garanţie, fapt care generează
o obligaţie legală.
54
O ieşire de resurse ce încorporează beneficiile economice
necesare onorării obligaţiei – Este probabilă pentru garanţie în
ansamblu (a se vedea paragraful 24).
Concluzie – Se recunoaşte un provizion la cea mai bună

estimare a costurilor necesare remedierii, în condiţiile garanţiei,
a produselor vândute înainte de data bilanţului (a se vedea
paragrafele 14 şi 24).
Exemplul 2A: Teren contaminat – Va fi promulgată,

aproape sigur, o lege în acest domeniu
O entitate care activează în domeniul petrolier cauzează
contaminarea unui teren dar, ea va întreprinde acţiuni de
eliminare a contaminării numai dacă acest lucru este impus de
legile ţării în care-şi desfăşoară activitatea. Într-una dintre aceste
ţări nu există astfel de legi, iar entitatea a contaminat un teren
timp de mai mulţi ani. La 31 decembrie 2000 este aproape sigur
că, la scurt timp după încheierea anului, va fi promulgat un
proiect de lege care să solicite curăţarea terenurilor deja
contaminate.
Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior

constrângător – Evenimentul care obligă îl constituie
contaminarea terenului, deoarece este sigur că va fi promulgată
o lege care să solicite eliminarea contaminării.
Ieşirile de resurse, concretizate în beneficiile economice,

necesare onorării obligaţiei – Sunt probabile.
Concluzie – Se recunoaşte un provizion pentru cea mai bună
estimare a costurilor de curăţare (a se vedea paragrafele 14 şi
22).
55
Exemplul 2B: Terenul contaminat şi obligaţia implicită
O entitate care activează în domeniul petrolier, într-o ţară care
nu dispune de o legislaţie pentru protejarea mediului
înconjurător, cauzează contaminarea unui teren. Cu toate
acestea, entitatea urmează o politică ecologică publică prin care
se angajează să elimine orice contaminare pe care ar genera-o
activitatea sa. Până în prezent, entitatea şi-a respectat politica
declarată.
Obligaţia curentă generată de un eveniment anterior care

obligă – Evenimentul care obligă este contaminarea terenului
care generează o obligaţie implicită, deoarece conducerea
entităţii a indus celor afectaţi de aceasta o aşteptare referitoare la
faptul că va proceda la eliminarea contaminării.


estimare a costurilor de curăţare (a se vedea paragrafele 10
(definiţia unei obligaţii implicite), 14 şi 17).
Exemplul 3: Teren petrolier marin

O entitate are platforme marine pentru extragerea petrolului şi,
conform contractului prin care i s-a acordat dreptul să efectueze
exploatarea, este obligată ca la terminarea exploatării să ia
înapoi echipamentul folosit şi să reconstituie stratul de nisip.
90% din costuri sunt aferente mutării echipamentului şi
remedierii efectelor produse de instalarea acestuia, iar 10% sunt
aferente extragerii petrolului. La data bilanţului echipamentul a
fost instalat, dar petrolul nu a fost încă extras.
56
obligă – Instalarea echipamentului de extracţie creează o
obligaţie legală, în condiţiile licenţei de exploatare, de a lua
echipamentul şi de a reconstitui stratul de nisip iar acesta
constituie un eveniment care obligă. Totuşi, la data bilanţului nu
există nici o obligaţie de remediere a pagubelor produse de
extragerea petrolului.


estimare a 90% din costurile aferente mutării echipamentului şi
remedierii efectelor produse de instalarea acestuia (a se vedea
paragraful 14). Aceste costuri sunt incluse în costurile
echipamentului de extracţie. Cele 10% din costuri care sunt
aferente extragerii petrolului sunt recunoscute ca datorie în
momentul în care este extras petrol.
Exemplul 4: Politica de rambursare

Un magazin practică politica de restituire a banilor
cumpărătorilor nemulţumiţi, la înapoierea produselor, deşi nu
este obligat prin legislaţie să facă acest lucru. Politica sa de
rambursare a banilor cumpărătorilor nemulţumiţi este bine
cunoscută.

obligă – Evenimentul care obligă este vânzarea produselor, fapt
care generează o obligaţie implicită, deoarece conducerea
magazinului a indus cumpărătorilor aşteptarea că banii le vor fi
restituiţi la înapoierea mărfurilor cumpărate
57
necesare onorării obligaţiei – Este probabil ca o parte dintre
mărfurile vândute să fie înapoiate contra restituirii contravalorii
lor (a se vedea paragraful 24).

estimare a costurilor de rambursare (a se vedea paragrafele 10
(definiţia obligaţiei implicite), 14, 17 şi 24).
Exemplul 5A: Închiderea unei unităţi de producţie –

Implementarea restructurării nu se realizează înainte de
data bilanţului
La 12 decembrie 2000, Consiliul de Administraţie al unei
entităţi decide să închidă o unitate de producţie. Înainte de data
bilanţului (31 decembrie 2000) decizia nu a fost comunicată
nimănui dintre cei afectaţi de aceasta şi nu s-a întreprins nimic
pentru implementarea deciziei.

obligă – Nu a avut loc nici un eveniment care obligă, deci nu
există nici o obligaţie.
Concluzie – Nu se recunoaşte nici un provizion (a se vedea

paragrafele 14 şi 72).
Exemplul 5B: Închiderea unei unităţi de producţie –

Comunicarea/implementarea restructurării se realizează
înainte de data bilanţului
La 12 decembrie 2000, Consiliul de Administraţie al unei
entităţi decide să închidă o unitate care realiza un anumit produs.
Pe 20 decembrie Consiliul a aprobat un plan detaliat legat de
58
acest eveniment, au fost trimise scrisori clienţilor pentru ca
aceştia să îşi caute alte surse de aprovizionare, iar personalul
unităţii respective a fost informat asupra restructurării.

obligă – Evenimentul care obligă îl constituie comunicarea
deciziei de restructurare clienţilor şi angajaţilor, fapt care
generează, începând de la acel moment, o obligaţie implicită,
deoarece induce aşteptarea că unitatea de producţie va fi închisă.

Concluzie – Se recunoaşte un provizion, la 31 decembrie 2000,

pentru cea mai bună estimare a costurilor aferente închiderii
unităţii de producţie (a se vedea paragrafele 14 şi 72).
Exemplul 6: Legislaţia impune introducerea filtrelor pentru

fum
Conform unei noi legi, începând cu 30 iunie 2000, unei entităţi i
se cere să îşi echipeze fabricile lor cu filtre pentru fum.
Entitatea nu a introdus filtrele pentru fum.
(a) La data bilanţului 31 decembrie 1999

obligă – nu există nici o obligaţie, deoarece conform legislaţiei,
nu există nici un eveniment care obligă nici pentru costurile de
echipare cu filtre, nici pentru amenzi .
Concluzie – Nu se recunoaşte nici un provizion pentru costurile

de introducere a filtrelor pentru fum (a se vedea paragrafele 14
şi 17-19).
59
(b) La data bilanţului 31 decembrie 2000

obligă – Nu există o obligaţie aferentă costului de echipare cu
filtre de fum, deoarece nu s-a înregistrat nici un eveniment care
obligă (echiparea cu filtre). Totuşi, poate apărea, în conformitate
cu legislaţia, obligaţia de plată a unei amenzi datorită apariţiei
evenimentului care obligă (funcţionarea neconformă a fabricii ).

necesare onorării obligaţiei – Evaluarea probabilităţii primirii
de amenzi şi penalizări în urma funcţionării neconforme depinde
de stipulările legii şi de urgenţa aplicării cerinţelor ei.
Concluzie – Nu se recunoaşte nici un provizion pentru costurile

de echipare cu filtre. Totuşi, se recunoaşte un provizion pentru
cea mai bună estimare a costurilor aferente oricărei amenzi şi
penalizări, probabile (a se vedea paragrafele 14 şi 17-19).
Exemplul 7: Instruirea personalului, ca urmare a

modificărilor din sistemul de impozitare a veniturilor
Guvernul introduce o gamă de modificări în sistemul de
impozitare a veniturilor. Ca rezultat al acestor modificări, o
entitate care activează în domeniul serviciilor financiare va
trebui să instruiască o parte importantă a personalului său
administrativ şi din vânzări, în conformitate cu noile
reglementări ale serviciilor financiare. La data bilanţului nu a
avut loc nici o acţiune de instruire.
60
obligă – Nu există nici o obligaţie, deoarece nu a avut loc nici
un eveniment care obligă (instruirea).

paragrafele 14 şi 17-19).
Exemplul 8: Contract oneros

O entitate desfăşoară o activitate profitabilă într-o unitate
închiriată printr-un contract de leasing. În cursul lunii decembrie
2000 entitatea îşi mută activitatea într-o fabrică nouă. Conform
contractului de leasing, perioada de închiriere mai durează încă
patru ani, contractul nu poate fi anulat şi nici fabrica nu poate fi
reînchiriată unui alt beneficiar.

obligă – Evenimentul care obligă îl constituie semnarea
contractului de leasing care generează o obligaţie legală.

necesare onorării obligaţiei – Când contractul de leasing
devine oneros, este probabil să apară ieşiri de resurse care
încorporează beneficii economice (Până la momentul în care
contractul de leasing devine oneros, entitatea va contabiliza
operaţiunea de leasing conform IAS 17, Leasing).

estimare a plăţilor inevitabile de leasing (a se vedea paragrafele
5 (c), 14 şi 66).
61
Exemplul 9: Acordarea unei garanţii financiare
La 31 decembrie 1999, Entitatea A garantează un credit al
Entităţii B, a cărei situaţie financiară era bună în acea perioadă.
Pe parcursul anului 2000, situaţia financiară a entităţii B se
deteriorează şi la 30 iunie 2000 entitatea B are probleme cu
restituirea creditelor.
Acest contract întruneşte definiţia unui contract de asigurare din

IFRS 4 Contracte de asigurare. IFRS 4 permite asigurătorului
să îşi continue poliţele sale existente pentru contracte de
asigurare dacă cerinţele minime specificate sunt satisfăcute.
IFRS 4 permite de asemenea modificări ale politicilor contabile
care întrunesc criteriile specificate. Următorul este un exemplu
de politică contabilă permis de IFRS 4.
(a) La 31 decembrie 1999

obligă – Evenimentul care obligă îl constituie acordarea
garanţiei, care generează o obligaţie legală.

necesare onorării obligaţiei – La 31 decembrie 1999 nu este
probabilă nici o reducere a beneficiilor economice.
Concluzie – Garanţia este recunoscută la valoarea justă.
(b) La 31 decembrie 2000

obligă – Evenimentul care obligă îl constituie acordarea
garanţiei, eveniment ce generează o obligaţie legală.
62
Ieşirile de resurse, care încorporează beneficii economice,
necesare onorării obligaţiei – La 31 decembrie 2000 este
probabil că, pentru stingerea obligaţiei, vor fi necesare ieşiri de
resurse concretizate în beneficiile economice.
Concluzie – Garanţia este evaluată ulterior la cea mai mare

dintre (a) cea mai bună estimare a obligaţiei (a se vedea
paragrafele 14 şi 23) şi (b) valoarea iniţial recunoscută mai
puţin, când este adecvat, amortizarea cumulată în conformitate
cu IAS 18 Venituri din activităţi curente.
Notă: În cazul în care entitatea încasează un comision pentru

garanţiile acordate, venitul este înregistrat în conformitate cu
IAS 18, Venituri din activităţi curente.
Exemplul 10: Litigiu

După o nuntă în anul 2000, , s-au înregistrat 10 decese, probabil
ca rezultat al intoxicaţiei cu alimente vândute de o entitate. Au
fost demarate procedurile legale împotriva entităţii pentru plata
de daune dar entitatea îşi neagă responsabilitatea . Până la data
aprobării situaţiilor financiare anuale la 31 decembrie 2000,
avocaţii entităţii consideră că este probabil ca entitatea să nu fie
găsită responsabilă. Cu toate acestea, atunci când entitatea
elaborează situaţiile financiare anuale la 31 decembrie 2001,
datorită evoluţiei procesului, avocaţii consideră că este probabil
ca entitatea să fie declarată răspunzătoare.
(a) La 31 decembrie 2000

obligă – Pe baza dovezilor disponibile în momentul în care sunt
aprobate situaţiile financiare, nu există nici o obligaţie generată
de un eveniment anterior.
63
paragrafele 15-16). Se recunoaşte o obligaţie contigentă, cu
excepţia situaţiei în care probabilitatea unei ieşiri de resurse este
îndepărtată.
(b) La 31 decembrie 2001

obligă – Pe baza dovezilor disponibile, există o obligaţie
curentă.
Ieşirile de resurse, care înglobează beneficii economice,


estimare a sumei necesare onorării obligaţiei (a se vedea
paragrafele 14-16).
Exemplul 11: Reparaţii şi întreţinere

Pentru unele active este necesar, în afară de întreţinerea curentă,
să se efectueze – cu o periodicitate de câţiva ani – cheltuieli
importante pentru reparaţii capitale şi înlocuirea principalelor
componente. IAS 16, Imobilizări corporale, oferă îndrumări
privind modalităţile de alocare a cheltuielilor aferente activelor
pe componentele sale, în situaţia în care aceste componente au
perioade de utilizare diferite sau ciclurile lor de rezultate sunt
diferite.
Exemplul 11A: Costuri cu înlocuirea unor componente, în

condiţiile în care nu există impuneri legislative
64
Din motive tehnice, căptuşeala unui furnal trebuie înlocuită la
fiecare 5 ani. La data bilanţului, căptuşeala este deja utilizată de
3 ani.
Obligaţia curentă generată de un eveniment care obligă – Nu

există nici o obligaţie curentă.

Costul aferent înlocuirii căptuşelii nu este recunoscut , deoarece,

la data bilanţului, nu există nici o obligaţie de înlocuire a
căptuşelii existente, independent de acţiunile viitoare ale entităţii
– chiar şi intenţia de efectuare a cheltuielilor depinde de decizia
entităţii de a continua să folosească furnalul sau de a înlocui
căptuşeala. În locul recunoaşterii unui provizion, amortizarea
căptuşelii ia în considerare şi uzura acesteia , adică se
amortizează pe o perioadă de 5 ani). Costurile de recăptuşire a
furnalului se capitalizează cu uzura fiecărei noi căptuşeli
evidenţiată de amortizarea pe următorii 5 ani.
Exemplul 11B: Costuri cu înlocuirea unor componente, în

condiţiile în care există cerinţe legislative
O companie de transport aerian este obligată, prin lege, să
efectueze o revizie generală a aparatelor de zbor la fiecare trei
ani.
obligă – Nu este o obligaţie curentă.

65
Costurile aferente reparaţiilor capitale pentru un avion nu se
recunosc ca provizion din acelaşi motiv ca în exemplul 11A.
Chiar şi o cerinţă legală a reviziilor generale nu determină ca
acele costuri aferente acestei operaţiuni să fie considerate
datorii, deoarece nu există o obligaţie de revizuire generală a
avioanelor independent de acţiunile viitoare ale entităţii –
entitatea, prin acţiunile sale viitoare, poate evita cheltuielile
viitoare (de exemplu, prin vânzarea avioanelor). În loc să fie
recunoscut un provizion, amortizarea avionului ia în considerare
viitoarele costuri de întreţinere, adică valoarea costurilor de
întreţinere estimate se amortizează pe o perioadă de 3 ani.
66
Anexa D
Exemple: Prezentarea informaţiilor
Anexa însoţeşte dar nu face parte din IAS 37.
Mai jos sunt menţionate două exemple ale prezentării
informaţiilor cerute de paragraful 85.
Exemplul 1. Garanţii
Un producător oferă cumpărătorilor, la momentul vânzării,
garanţii pentru o gamă de trei produse . În conformitate cu
condiţiile de garanţie, producătorul se angajează să repare sau să
înlocuiască timp de doi ani de la data cumpărării, produsele care
nu sunt performante . La data bilanţului s-a recunoscut un
provizion de 60.000 u.m. Provizionul nu a fost actualizat,
deoarece efectul actualizării nu este semnificativ. Sunt
prezentate următoarele informaţii:
A fost recunoscut un provizion de 60.000 u.m. pentru solicitările

de garanţii preconizate pentru produsele vândute în ultimii trei
ani financiari. Se estimează că majoritatea cheltuielilor de acest
tip se va realiza în noul an financiar şi că toate cheltuielile vor
apărea în doi ani de la data bilanţului.
Exemplul 2. Costuri de închidere a unei unităţi

În anul 2000, o entitate implicată în activităţi din domeniul
nuclear recunoaşte un provizion de 300 milioane u.m. pentru
închiderea unei unităţi . Estimarea provizionului porneşte de
la ipoteza că operaţiunea va avea loc în 60-70 de ani. Totuşi,
există posibilitatea ca acest lucru să nu se petreacă mai
devreme de 100-110 ani, caz în care valoarea prezentă a
costurilor va fi redusă semnificativ. Sunt prezentate
următoarele informaţii:
A fost recunoscut un provizion de 300 milioane u.m. pentru

67
costurile de închidere a unei unităţi. Se estimează că aceste
costuri vor fi necesare între 2060 şi 2070; totuşi, există
posibilitatea ca evenimentul să nu se producă mai devreme de
2100 – 2110. În cazul în care costurile au fost evaluate pe
baza ipotezei că nu vor apărea mai devreme de 2100 – 2110,
provizionul va fi redus la 136 milioane u.m. Provizionul a fost
evaluat utilizând tehnologia existentă la preţurile curente şi o
rată de actualizare de 2%.
Mai jos este dat un exemplu de prezentare prevăzut în paragraful

92, în care unele dintre informaţiile solicitate nu sunt furnizate,
deoarece pot aduce prejudicii importante poziţiei entităţii.
Exemplul 3. Excepţie de la cerinţele de prezentare a

informaţiilor
O entitate este implicată într-un litigiu cu o entitate
concurentă, care pretinde că respectiva entitate a încălcat
drepturile de autor şi solicită despăgubiri de 100 milioane u.m.
Entitatea recunoaşte un provizion pentru cea mai bună
estimare a obligaţiei, dar nu prezintă nici una dintre
informaţiile solicitate de paragrafele 84 şi 85 al Standardului.
Sunt prezentate următoarele informaţii:
Entităţii i-a fost intentat proces de către o entitate concurentă

, care pretinde că i-au fost încălcate drepturile de autor şi
solicită despăgubiri de 100 milioane u.m. Informaţiile
solicitate în mod normal, în conformitate cu IAS 37,
Provizioane, datorii şi active contingente, nu sunt prezentate
pentru că pot influenţa rezultatul procesului. Directorii sunt
de părere că entitatea poate să facă faţă cu succes acestui
proces.
68

Standard Ias 37

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Standard Ias 37

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs™) 2004

Incluzând Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASs™) şi

IASB, IASCF, autorii şi editorii nu acceptă nici o responsabilitate pentru

Drept de autor Ó 2004 Fundaţia Comitetului pentru Standarde

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Standardele

Departamentul de publicaţii al IASCF, 30 Cannon Street, London EC4M

Telefon: + 44 (0) 20 7332 2730 Fax: + 44 (0) 20 7332 7249, Email:

Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi

Error: Reference source not found Semnătură digitală IASCF

Standardul Internaţional de Contabilitate 37

Această versiune include amendamente care rezultă din IFRS-uri noi şi

(a) celor generate de instrumente financiare ce sunt

(b) celor rezultate din contracte executorii, cu excepţia

(d) celor care constituie obiectul altui Standard .

IN2. Standardul defineşte provizioanele ca fiind datorii

(a)o entitate are o obligaţie curentă (legală sau implicită)

(c) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii

IN3.Standardul defineşte obligaţia implicită ca fiind acea

(a) prin stabilirea unei practici anterioare, printr-o politică

(b)ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va

IN4. În cazuri rare, de exemplu în situaţia unui proces, s-ar

IN6. Standardul solicită entităţii ca în procesul de evaluare a

(b) să actualizeze provizioanele în situaţiile în care efectul

(c) să ia în considerare evenimente viitoare, cum ar fi

(d) să nu ia în considerare câştiguri din cedarea preconizată

(a) să recunoască o rambursare, atunci şi numai atunci

(b) să recunoască suma rambursată ca pe un activ separat.

IN8. Provizioanele trebuie reanalizate la data fiecărui bilanţ şi

IN9. Provizioanele vor fi utilizate numai pentru cheltuielile

Aplicaţii specifice ale provizioanelor

IN10.Standardul explică modul în care se vor aplica cerinţele

IN11.Nu trebuie recunoscute provizioanele pentru pierderi

IN12.Dacă o entitate are un contract oneros, obligaţia curentă

IN13.Prezentul Standard defineşte restructurarea ca fiind acel

(a) sfera activităţii desfăşurate de entitate; fie

(b) modalitatea în care este condusă activitatea.

IN14.Un provizion aferent costurilor de restructurare este

(a)dispune de un plan oficial, detaliat, pentru restructurare,

i) activitatea sau partea de activitate la care se referă;

iii) numărul aproximativ de angajaţi care vor primi

iv) cheltuielile implicate; şi

v) data la care se va implementa planul de

(b) dă motive celor afectaţi să creadă că restructurarea va fi

IN15. Decizia de restructurare luată de conducere sau de

(a) a demarat implementarea planului de restructurare; sau

(b) a comunicat planul de restructurare celor care urmează

IN16. În cazul în care restructurarea implică vânzarea unei

IN17. Provizionul aferent restructurării trebuie să includă numai

(a) determinate în exclusivitate de restructurare; şi

(b) nelegate de activităţile obişnuite ale entităţii. Astfel,

IN18. Standardul defineşte o datorie contingentă ca fiind:

(a)o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor

(b) o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor

(i) nu este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse

IN19. O entitate nu trebuie să recunoască o datorie contingentă.

IN20.Standardul defineşte activul contingent ca fiind acel activ

IN21. O entitate nu trebuie să recunoască un activ contingent.

IN22. În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul

Data intrării în vigoare

(a) celor rezultate din contracte executorii, cu excepţia

(c) celor care constituie obiectul altui Standard .

2. Prezentul Standard nu se aplică instrumentelor financiare

3. Contractele executorii sunt acelea în cadrul cărora nici una

5. În situaţia în care un tip special de provizion, activ sau