ASOCIAȚIA YOUNGSTERS OF EUROPE

PERSPECTIVE

(NON)
FORMALE ÎN

EDUCAȚIE

EDIȚIA I, TÎRGU-JIU, MARTIE 2021

1
PERSPECTIVE (NON) FORMALE ÎN EDUCAȚIE
ASOCIAȚIA YOUNGSTERS OF EUROPE
CUI 40187103, TEL 0768033044
COD POSTAL 210225
MAIL youngstersofeurope@gmail.com

FONDATORI REVISTĂ
Prof. IONESCU ADINA- REDACTOR
Prof. PLĂSTOI GLIGHERIA IRINA- EDITOR

REFERENȚI ȘTIINȚIFICI
Prof. LILIANA GURAN MANCIU- LECT.UNIV. DR., UNIVERSITATEA DE VEST
„VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD
Prof. DRĂGĂNESCU CRINA ADRIANA- DR.ING., UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

AUTORII ÎȘI ASUMĂ ÎNTREAGA RESPONSABILITATE PENTRU CONȚINUTUL

MATERIALELOR PUBLICATE !

ISSN 2784 – 0255 ISSN-L 2784 – 0255

2
 CUPRINS

ABANDONUL ȘCOLAR – TEORII EXPLICATIVE, Prof. POPESCU ADRIAN CONSTANTIN 15

DETERMINANȚI SOCIO-FAMILIALI CARE CAUZEAZĂ ABANDONUL ȘCOLAR, Prof. Înv. 17
primar MAZILU ALINA VICTORIA

ABANDONUL ȘCOLAR ÎN PERIOADA CRIZEI SANITARE, Prof. Dr. Dorgo Mădălina 19

ABANDONUL ȘCOLAR, UN FENOMEN COMPLEX, Prof. Înv. Primar, Torop Delia 20
PROIECT EDUCAŢIONAL “SPUNE NU ABANDONULUI ŞCOLAR!”, PROF. BUGĂ LILIANA, 22
Prof. BOBEI IRINA

ABSENTEISM ŞI ABANDON ŞCOLAR, Prof. înv. primar Zsigmond Anca Melania 24

PERICOLUL ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof Ciurbe Mariana 26
PARTICIPAREA ACTIVĂ A ELEVILOR LA ORELE ONLINE, Prof. Bradea Teodora 28
CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Popa Oana-Maria 29
ARTA – MIJLOC DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII ȘI AJUTOR ÎN COMBATEREA 31
ABANDONULUI ȘCOLAR, Profesor Cazanoi Laura

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Cenușe Elena 33

CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI, PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI 36
ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI, Prof. învãţãmânt primar
MUNTEAN-MIHAI CRISTINA

PREVENTING AND COMBATING ONLINE SCHOOL DROPOUT, Online - connected with the 39
future! Prof. Cioclu Anina – Ramona
REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR UTILIZÂND TEHNICI MODERNE DE PREDARE 40
ONLINE, Prof. Gavriluță Călina Diana

ABANDONUL ȘCOLAR, O PROBLEMĂ CONTINUĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC, Prof. 43

IANCU ELENA GINA

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Bălan Lavinia Luminița, 45

Prof. Bălan Gabriel

CONSILIEREA PARENTALĂ ȘI EFECTELE ASUPRA MINIMIZĂRII ABANDONULUI 47

ȘCOLAR, Prof. Saizescu Cristina-Alexandra

INTELIGENTA EMOŢIONALĂ – SPRIJIN ÎN ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Măcelaru Mihaela 49

Mariana

METODE ŞI MIJLOACE DE COMBATERE A ABANDONULI ŞCOLAR, Prof. BOAŢA ANA 51

CRISTINA

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Stoica Adeluța 53

3
PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof.Alioanei Carmen 54
METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. Doina Mirabela Istrate 57
NE IMPLICĂM, MINUNI REALIZĂM!, Profesor învățământ primar: Enache Mădălina 59
PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ON-LINE, Prof. Înv. 60
primar: FILIP IULIA CLAUDIA

„PREVENIREA ŞI COMBATREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE”, „METODE 62

ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR” , Prof. Înv. Preşc. ZELCA SANDA –
ADRIANA

METODE ŞI TEHNICI DE COMBATERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, prof. BENGHIA ALINA- 64

MARIANA, prof. ROTARIU AURORA-OCTAVIA

PROFILUL COPILULUI DIGITAL ÎN RELAȚIE CU PROFESORUL TRADIȚIONAL, Prof. Înv. 66

primar Ion Florina Violeta, Prof. Înv. preșcolar Ion Amelia Viorica

„DIN INIMĂ PENTRU TINE”, Parteneriat educațional de voluntariat, Prof. Preșc. Ungureanu Carmen- 68
Andreea
PROIECT EDUCATIV „LIBERTATE ŞI LEGALITATE”, Prof. Duminică Sofia, 69
PROIECT EDUCAŢIONAL DE PREVENIRE A ABSENTEISMULUI ȘI ABANDONULUI 72
ȘCOLAR Spune DA educației tale! Prof. Aniței Roxana Daniela

PROIECTELE EUROPENE CA MODALITATE DE REDUCERE A ABSENTEISMULUI, Prof. 74

Boboc Anamaria

REFERAT PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. Inv. primar Nacu Mariana 75

METHODS OF PREVENTING SCHOOL DROPOUT ÎN ONLINE CLASSES, Prof. Tudosie Rodica 77
ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. Nicolae Georgeta 79
SCOALA ON-LINE ŞI ACTUL EDUCAŢIONAL, Prof. învăţământ primar, Marinela Simionescu 81
PREVENTING AND COMBATING DROPPING ON SCHOOL ONLINE, Prof.Tele Lavinia 84
SIGURANŢA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ONLINE, Prof. ŢÎRLEA ANA 87
COMUNICAREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Vasile Cornelia Claudia 88
PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. 90
PLĂSTOI GLICHERIA-IRINA, prof. PLĂSTOI ION-ALIN

CONDIŢIILE REUŞITEI ŞCOLARE, Prof. înv. Primar: Bălescu Claudia Mariana 92

IMPLICAREA CADRELOR DIDACTICE/CONSILIERILOR ȘCOLARI ÎN PREVENIREA ŞI 94
COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. Boboc Sorina Lorela
IMPORTANȚA PREVENIRII ȘI COMBATERII ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. BOȚÎRCĂ 96
OANA MANUELA

REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN CADRUL LICEULUI TEHNOLOGIC AUTO, 98

CRAIOVA PRIN PROIECTUL P.O.C.U.”PROFESIONIȘTII DE MÂINE” Manager de proiect ,
Prof.dr.ing. ANCA BORGOVAN-CUŢĂ
METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Bruda Anca 100

4
ABANDONUL ȘOLAR-PREVENIRE ȘI COMBATERE, Prof. Burlacu Bianca 101
PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN PARTENERIATUL CU OPERATORII 103
ECONOMICI, Prof. Antoaneta Butoarcă
PREVENIREA ABANDONUL ȘCOLAR, Prof. înv. preșcolar Cherciu Marioara 105
ROLUL VOLUNTARIATULUI ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Cîrdei Anca- 107
Roxana

ABANDONUL ȘCOLAR, Prof. Constantin Georgiana Nicoleta 108

STRATEGII INOVATIVE DE ÎNVĂȚARE ÎN MEDIUL VIRTUAL, Prof. Damian Daniela Elena 110
PROIECT DIDACTIC, Prof. FIRU IULIANA-MARILENA 112
PROIECT EDUCAŢIONAL -EDUCAŢIA E ŞANSA TA!--REDUCEREA ABSENTEISMULUI ȘI 114
COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Foiagu Maria

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR – “PEER EDUCATION”, Prof. Grecu Ramona Emilia 116
INEGALITES ET DECROCHAGE SCOLAIRE, Prof. Ivan Adina 117
SOLUŢII PENTRU DIMINUAREA ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. Anca Lazaric 119
”FRUMUSEȚEA OREI DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ”, Prof. Mateș Ionela Cristina 121
ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. Militaru Ionela-Georgiana 123
PLAN DE INTERVENTIE INDIVIDUAL-ABANDON ȘCOLAR, Prof.Chirescu Loredana 124
PROIECT EDUCAŢIONAL- EDUCAŢIA E ŞANSA TA! -REDUCEREA ABSENTEISMULUI ȘI 126
COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Mirancea Georgiana

PROIECT EDUCAŢIONAL- “CONCURS DE ESEURI”, Prof. Biriboiu Olivia 129

ABANDONUL ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. Victoria Iulia Petrin 131
METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULU, Prof. Eugenia PICUȘ 133
PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Popa-Bondrea Florin 135
CREEAZĂ-ȚI VIAȚA LA POZITV ...PLUS! Prof.Popescu Emanuela Cornelia 137
PARTENERIAT EDUCATIONAL-REDUCEREA ABSENTEISMULUI ȘI COMBATEREA 140
ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Dolcoș Maria Cristina

METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. TOPLICEANU 149

AMALIA

METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. Văduva Ioana 151

Alexandra
DIMINUAREA RISCULUI DE ABSENTEISM ȘI DE PĂRĂSIRE TIMPURIE A ȘCOLII, Vedean 152
Cristian Oliviu

ANALIZA FACTORILOR CARE DETERMINĂ CREŞTEREA NUMĂRULUI DE ABSENŢE ÎN 155

UNITATEA ŞCOLARĂ, Prof. Vedean Ramona Lacrima, Vedean Monica Ioana
METODE DE INTERVENŢIE ÎN PREDAREA ONLINE LA ELEVII CU TULBURĂRI
COMPORTAMENTALE, Prof. înv. primar Vișan Niculina – Ionica, Prof. Vișan Roberto – Cristian
157

5
METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Voinea Mitru Carmen 159
PROIECT EDUCATIONAL „PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN 160
MEDIUL ONLINE”, Prof. Axentioi Anca Cecilia, Prof. Dr. Vultur Petronela
PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR, PROF. ÎNV. PREȘ. BRAȘOVEANU ELENA – LILIANA 163
STUDIU DE SPECIALITATE, ROLUL COMUNICĂRII ÎNTRE FAMILIE-COPIL-PROFESOR, 165
Prof. David Fănica

MODALITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Munteanu Mihaela 167

PROIECT EDUCATIV “FII ÎNVINGĂTOR, NU ABANDONA!!!” PROF. NIȚĂ VIORICA 169
INTEGRAREA ELEVILOR CU CES ÎN ȘCOALA ONLINE, Prof. logoped Rencu Denisa 174
CE SE POATE FACE PENTRU PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. STÂNEAN 176
LIANA OANA

BUNE PRACTICI ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof.Văduva Luiza Adela 177

INTERNETUL CA MOD DE COMUNICARE FLEXIBIL, Prof. înv. preșcolar VLAD MARIANA 180
ABANDONUL ȘCOLAR, ÎNCERCĂRI DE DIMINUARE, Prof. Bejan Medana Teodora 182
PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. 183
Mariana-Dana Buliga

PREVENIREA ABANDONUL ŞCOLAR, Prof. Casian Marian – Viorel 186

DIRIGINTELE, O VERIGĂ IMPORATANTĂ ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, 188
PROF. VERESCU MARCU CARMEN

ACTIVITĂȚI ONLINE PENTRU PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Costea Dana 190
Valentina

PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. Dădulescu Sorina Manuela 192

ABANDONUL ȘCOLAR- REZULTANTĂ A UNEI DUBLE SITUAȚII DE INADAPTARE, PROF. 194
MIERCAN ELENA

ABANDONUL ȘCOLAR ÎN PANDEMIE, Prof. Eröss Daniela, Colegiu Silvic „Bucovina” 196
PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR-Proiect Educational, PROF GARCEA FLORIN CATALIN 198
PROIECT EDUCAŢIONAL-ÎMPREUNĂ SUNTEM MAI PUTERNICI! PROF. GEAMĂNU 200
SIMONA-AURELIA

METODE DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN PANDEMIE, Prof. în învățământul 202

preșcolar HUS MARIANA RAMONA

EDUCAŢIA – ŞANSA NOASTRĂ, Prof. LAZĂR ELENA 204

ABANDONUL ȘCOLAR, PROBLEMATICA ZILELOR NOASTRE, Prof. înv. primar, Mareș Titiana 206
INSUCCESUL - PREMISĂ A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. înv.primar, Meșină Mirela 207
TEHNOLOGIILE MULTIMEDIA- ”FATA MORGANA” A ANULUI 2020, Prof. Mihai Violeta 209
RISCUL DE ABANDON ȘCOLAR ÎN PANDEMIE, Prof. înv. primar Mocanu Ileana 211

6
ŞANSA LOR ÎNCEPE CU NOI... Prof. Ramona Müller 213
ABANDONUL ȘCOLAR, Prof. Mușet Ioana Raluca 214
PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR, ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. 216
Secoșan Nicoleta, Prof. Brăiloiu Gina

PROIECT EDUCAȚIONAL-O ȘANSĂ PENTRU FIECARE, Prof. înv primar TĂNASE DANIELA 218
MARIA
METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. 220
Ureche Diana

DIRIGINTELE, O VERIGĂ IMPORATANTĂ ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, 221

PROF. VERESCU MARCU CARMEN

ALĂTURI DE COPIII NOȘTRI, Prof. Melania-Carmen Augustin 223

ABANDONUL ȘCOLAR ÎN CONTEXTUL EDUCAȚIEI ONLINE, Prof. BOIANGIU EUGENIA 227
ABANDONUL ȘCOLAR - O PROBLEMĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ACTUAL, Prof. Ceaușu Geta 229
Cristina

STRATEGII DIDACTICE DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. înv. preșcolar 231

CHIRIȚĂ CRISTIANA-DANIELA

METODĂ DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Druta Valeria 233

METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. Mihăilă Elena 234
ADOLESCENȚĂ FĂRĂ DELICVENȚĂ, Prof. Păcurar Gabriela Mihaela 236
REDUCING SCHOOL LEAVING AND INTEGRATING DIVERSITY, Prof. Raicu Carmen 237
POVESTE DE... 1 MARTIE-PROIECT EDUCATIONAL, STATE GEORGIANA AMALIA 239
DĂRUIND, VEI DOBÂNDI, Prof. Ţifui Daniela 241
ABANDONUL ȘCOLAR ȘI CAUZELE APARIȚIEI ACESTUIA, Prof. Trifan Gina 244
REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRINTR– UN PLAN DE INTERVENTIE 246
PERSONALIZAT, Prof. Vezure Dana
PROIECT EDUCAŢIONAL: ŞCOALA TE FACE MARE! PROF. ÎNV. PRIMAR, VOICU IRINA 249
STRATEGII PENTRU CREȘTEREA ATRACTIVITĂȚII ȘCOLII, Prof. înv.primar Albert Mihaela 251
L’ABANDON SCOLAIRE – UN PROBLEME AIGUISEDANS L’ENSEIGNEMENT EN LIGNE ? 252
Prof. Bojian Andreea

EU, TU, ÎMPREUNĂ, ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ, prof. DANIELA LIGIA CHIȘ 254

CINE SUNT EU?, Prof. Ciorcilă Alina Elena 256

ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. Mariana Gavriloaie 260
REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE -PROIECT DE PREVENŢIE, Prof. 262
GHEORGHE CORNELIA MIRELA

ABANDONUL ȘCOLAR ȘI EȘECUL INTEGRĂRII SOCIALE, PROF.INV. PRIMAR GIUBEGA 264

ANA-MĂDĂLINA

7
PROIECT DIDACTIC, PROF. GRECU CONSTANȚA CARMEN 266
ABANDONUL ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof Ioniţă Ionela Tatiana 268
PROGRAM DE ÎNVĂŢARE PRIN ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE, Prof. Lezeriuc Florina 269
ABANDONUL ȘCOLAR, Parteneriatul-metodă eficientă de prevenire, Prof. Manolache Alexandra 271
SUGESTII DE ACTIVITĂȚI ONLINE PENTRU ATRAGEREA ELEVILOR DE CLASA I CĂTRE
ȘCOALĂ, Prof. înv. primar Mica-Prundeanu Anca
273
TEORIA CONSTRUCTIVISTĂ ŞI METODELE INTERACTIVE, Prof. MIREA CIOROIANU 275
SIMONA

ABANDONUL ȘCOLAR, Prof. MUREȘAN ANA DANA 280

MĂSURI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. NIȚU CARMEN 282
MIHAELA
METODE DE PREVENIREȘICOMBATERE A ABANDONULUIȘCOLAR, ÎN MEDIUL ONLINE, 284
Prof. Popescu Alexandra-Daniela

PROIECT DE VOLUNTARIAT ,,COPIL CA TINE SUNT ŞI EU”, Prof. înv. primar Schipor Nicoleta 286
COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Oancea Oana-Adina, Prof. Bănică Veronica 288
STOP ABANDONULUI ȘCOLAR! Prof. Bodnar Daniela 290
PROIECT EDUCAŢIONAL: DRUMUL SPRE SUCCES! PROF. HANU DELIA 292
ABANDONUL ȘCOLAR REALITATEA ȘCOLII ROMÂNEȘTI, PROF. LEON CLAUDIA 294
A DIGITÁLIS OKTATÁS ELŐNYEI ÉS HÁTRÁNYAI, Prof. MARTON IRÉN 295
NU ABANDONA, IMPLICĂ - TE! Prof. CURCULESCU MARIOARA 297
LUPTA ÎMPOTRIVA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Mihai Monica-Gabriela 299
USING FILMS IN THE EFL CLASSROOMTO PREVENT EARLY SCHOOL DROPPING, Prof. 300
Milea Iuliana
METODE DE REDUCERE A ABSENTEISMULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. Mititelu 302
Isabela Luminița
ABANDONUL ŞCOLAR – COMBATERE ŞI PREVENIRE, Prof. Angela-Carmen Plăcintar 304
ABANDONUL ŞCOLAR- CAUZE ŞI MODALITĂŢI DE PREVENIRE, Prof. Secu Cristina Roxana 306
EDUCAŢIA PRIN ARTĂ-- PROIECT EDUCATIV, PROF. SIMION RUXANDRA 308
,,PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE” 310
Prof. consilier școlar, Udrescu Mioara

CAUZE ȘI MODALITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ŞCOLAR, PROF. ÎNV. PRIMAR,

ANDREI VIOLETA
312
METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, PROF. BEIAN ADRIANA 314
PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. Bocioc Alina Roxana 316

8
CĂI DE ÎNLĂTURARE A ABANDONULUI ȘCOLAR, PROF.ÎNV.PRIMAR BRĂILOIU RODICA- 318
CORNELIA

PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABSENTEISMULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. 320

CARMEN-GABRIELA CENUȘĂ

STRATEGII DIDACTICE DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. înv. preșcolar 321

CHIRIȚĂ CRISTIANA-DANIELA

PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, prof. CIUTĂ 323

MĂRIOARA
MODALITĂȚI DE ADAPTARE A ACTIVITĂȚII ȘCOLARE ONLINE – PROVOCĂRI ȘI 324
OPORTUNITĂȚI, Prof. educator, COMAN LUMINIŢA

VIOLENȚA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Constantinescu Dragoș 327

CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. FODO DANIELA CLAUDIA 329
PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Cosma Monica Mihaela 331
METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Croitoru Daniela 333
Ramona

PREVENIREA SI COMBATEREA ABANDONULUI SCOLAR IN MEDIUL ONLINE, 335

Prof.înv.primar Deaconu Daniela

COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. înv. primar ȘERBAN MARILENA SIMONA 337
STRATEGII DE PREVENIRE ȘI DIMINUARE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Georgescu 339
Marilena-Camelia

MODALITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Ionese Zamfira – Lucica 341

ÎNȚELEGEREA MECANISMELOR ABANDONULUI ȘCOLAR. ROLUL ESENȚIAL PE CARE
ÎL JOACĂ PROFESORUL ÎN CARIERA ȘCOLARĂ A ELEVILOR, Prof. MANOLACHE ELENA
EMANUELA 343

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. Milicev Camelia, Prof. 345
Arnăutu Rozalia

ANALIZA PROCESULUI INSTRUCTIV – EDUCATIV ÎN TIMPUL CRIZEI SANITARE, Prof . 347

înv. primar - Mladen Mihaela

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎNCĂ DE LA GRĂDINIȚĂ, Prof. Nistor Luize 348

Lavinia
PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN ACCENTUAREA INTEGRĂRII ȘCOLARE, Prof. 350
NIȚĂ IULIA IONELA

PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. Palcuie 352

Daniela

RĂMÂI LA ŞCOALĂ! Prof. PETREAN PAUL-DANIEL 355

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Popa Iuliana Maria 358
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN REDUCEREA ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. 360
Prisacariu Florica
PROIECT EDUCAȚIONAL ONLINE – GÂND PENTRU MIHAI EMINESCU, Prof. PÎRVU SIMINA 362

9
EDUCAȚIA - ȘANSA NOASTRĂ! Prof.înv. preșc. Rusu Diana 363
RĂMÂI LA ȘCOALĂ! EDUCAȚIA ESTE ȘANSA TA! Prof. Săcăluș Silvia-Oana 365
CERCETAREA PEDAGOGICĂ, Prof. înv. preșcolar, Kristo Viorica Florica 368
IMPACTUL GADGET-URILOR ȘI ABANDONUL ȘCOLAR, Prof. înv. preșcolar, Sime Gabriela- 369
Adriana

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎN VREME DE PANDEMIE, Prof . înv. primar - Tîrlea Ramona 372
Mariana
ABANDONUL ȘCOLAR-CAUZE ȘI MODALITĂȚI DE PREVENIRE, Prof. Vîlcu-Puchiu Corina- 373
Andreea

ABANDONUL ŞCOLAR, Cauze şi modalităţi de prevenire, prof. Ungureanu Anca-Paula 374

PROVOCĂRI ALE ȘCOLII ONLINE: METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI
ȘCOLAR, Prof. Vruse Alina-Oana
376
OPTIMIZAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE, ÎN MEDIUL ONLINE ȘI PREVENIREA
ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. înv. primar DUMITRU ANCA, Prof. înv. primar DRAGOMIR
DANIELA 378

METODE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Lazăr Georgiana 380

Elena

REDUCEREA ABANDONUL ŞCOLAR, prof. Farcaşiu Otilia 382

TEHNICI EFICIENTE DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. 383
Filip Livia

ABANDONUL ȘCOLAR – CAUZE ȘI MODALITĂȚI DE PREVENIRE PRIN PROIECTE EDUC, 384

Prof. Gavril Simona

PROIECT EDUCAȚIONAL- COMBATEREA ABSENTEISMUL ŞI ABANDONULUI ŞCOLAR, 386

Prof. psihopedagog Gherghescu Andreia-Georgiana

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. GEANTĂ RALUCA SANDA 388

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN ACTIVITĂȚI INTERACTIVE, prof. GÎLA 389
CATRINELA FELICIA
PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR-DE LA TEORIE LA PRACTICĂ – Prof. JURUBIȚĂ 391
MIRELA

PROIECTELE eTWINNING – MODALITATE DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR, 392

AUTORI: ANDREEA GOLDSCHMIDT ȘI ROXANA ANA DUMITRACHE

Abandonul școlar – cauze și modalități de prevenire, Prof. învățământ preșcolar Grecu 394
Mihaela

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, prof. Iankovszky Cristina 396

ABANDONUL ŞCOLAR, Prof. Înv. Primar IUHAS CECILIA-GEORGETA 398
ABANDONUL ȘCOLAR CAUZE SI MĂSURI DE PREVENIRE, Prof. Rodica Ivan 399
AVANTAJELE SCOLII ON-LINE, Prof. înv. primar-Mihalcea Daniela Alina 401

10
ABANDONUL ŞCOLAR, CAUZE ŞI MODALITĂŢI DE PREVENIRE, Prof. înv. primar MOROGAN 403
CRISTINA

PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, 405

Inst.înv.primar Năsărîmbă –Plavă Narcisa

PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. 406

Munteanu Nadia

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE. Prof. Neacșu Daniela Ramona 408
ABANDONUL ȘCOLAR- ÎNTRE REALITATE ȘI MIT, Prof. Andreea Neculau 410

“CAMPANIA NOASTRĂ ANTI-BULLYING”, Coordonator prof. Popa Alina Mirela 412

DEZVOLTAREA COMUNICĂRII ȘI LIMBAJULUI PRIN PARTENERIATE EDUCATIVE, Prof.
logoped Violeta Pop
414
ONLINE LEARNING AND ITS MILESTONES, Prof. Pătran Florentina 416
PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN CAZUL ELEVILOR DE ETNIE RROMĂ, Prof.
Radu Camelia
418
ABANDONUL ŞCOLAR ŞI COMBATEREA ACESTUI COMPORTAMENT. Prof.ȋnv.preşc. Sabău 420
Lavinia Marinela

ABANDONUL ŞCOLAR- CAUZE ŞI MĂSURI, Prof. Radu Camelia 421

CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof.Stan Gabriela 422
ABANDONUL ȘCOLAR– CAUZE ȘI SOLUȚII, Prof. Ștefan Diana-Maria 424
ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. ȘUTA – BOLDEA DORINA- PAULINA 426
REFERAT-COPILUL ŞI NEVOILE SALE, Profesor Szollosy Nicoleta Monica 429
ABANDONUL ȘCOLAR- CAUZE, Prof. Țelman Andreea Maria 431
PREVENIREAȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Timofte Maria-Cristina 433
ABANDONUL ȘCOLAR- STATISTICI ÎN CIFRE, Prof. Tipi Izabella 434
ABANDONUL ȘCOLAR- CAUZE ȘI EFECTE, Prof. psihopedagog Vasiluță Ancuța Luciana 436
PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. educator Vilau Camelia Maria 438
PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. Botezatu Paula Larisa 439
SIMPOZION NAŢIONAL- PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN 443
MEDIUL ONLINE, Prof. Gabriela ZARIA

ELEVUL ȘI VALORIZAREA ACESTUIA PRIN ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE. Prof. Irinel 444

Mioara Acatrinei

FIȘĂ DE ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ, Prof. înv. primar Balahura Luminița 447

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. BICAN MIHAELA 448
CAMELIA

11
ASISTENȚA ȘI INTERVENȚIA EDUCAȚIONALĂ PENTRU COMBATEREA ABANDONULUI 449
ȘCOLAR ÎN GRUPURILE VULNERABILE, Prof. psihopedagog Borcan-Anițescu Ana-Maria

PROIECT „GENIUL EMINESCIAN”, Prof. Ioana Breazu 451

PROIECT „VALENTINE’S DAY”, Prof. Cristina Valeria Tomotaș 453
SCHOOL AND THE PANDEMIC, Prof. Butnaru Sorina 455
ABANDONUL ȘCOLAR – O PROVOCARE ÎN CONTEXTUL ÎNVĂȚĂRII LA DISTANȚĂ, 456
Prof.Catană Amira
ÎNVĂȚAREA ON-LINE –DRUMUL SPRE SUCCES SAU RENUNȚARE, Prof.Matără Wanda, Prof. 459
Catană Astrid

ABANDONUL ŞCOLAR, Prof. înv. primar: Catrinoiu Roxana Maria 461

ABANDONUL ȘCOLAR, Prof.înv.primar Centeri Florentina 463
PROIECT DE LECȚIE, PROFESOR ÎNV. PRIMAR Cionca Liliana 465
PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR IN PERIOADA ONLINE, Prof. înv.preșcolar 470
COJOCARIU TANȚA

PROIECT DE LECŢIE, PROF. ÎNV. PRIMAR CONSTANTINESCU GIANINA-CLAUDIA 472

PROIECT EDUCAȚIONAL, PROF. CONŢ LAURA 478
ABANDONUL ȘCOLAR – CAUZE ȘI MODALITĂȚI DE PREVENIRE, PROF. COZMA LORENA 481
PERSPECTIVES SUR LE DÉCROCHAGE SCOLAIRE, prof. Simona Cremarenco 484
DEZVOLTARE PERSONALĂ PRIN ARTĂ ŞI CREAŢIE, Prof. Croitoru Adriana Costela, prof. 486
consilier școlar, Sălagean Laura

METODE DE PREVENŢIE A ABSENTEISMULUI, Propunator: prof. Croitoru Adriana 488

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ÎN MEDIUL ONLINE, O SOLUȚIE PENTRU TOȚI COPIII? Prof.înv. preșc. 489
CURLEANCĂ-NĂSTASE MARIANA

PREVENIREA ABANDONULUI ŞI PROCESUL EDUCATIV ÎN TIMPUL CRIZEI SANITARE,

Prof. Damian Monica
492
ABANDONULŞCOLAR – CAUZE ŞI MODALITĂȚI DE PREVENIRE, Prof. Luminiţa Savin 493
ROMÂNIA-ELEMENTE DE GEOGRAFIE GENERALĂ, PROF. ÎNV. PRIMAR: SAVU DIANA 496
PROIECT DIDACTIC, Prof. înv. Primar Stoica-Popovici Dana 500
STOP ABANDONULUI ŞCOLAR, PROF. MARIANA BLEBEA 505
METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. Stanciu Mihaela 507
METODA PROIECTULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ONLINE, Prof. inv. primar Bodea Letiția 508
PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. înv.primar, Cătănoiu Alina 510
SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. înv. primar, Popescu Natalia 512
STRATEGII DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof. GIORGI ELENA, Prof. 513

12
MĂRGĂRIT VERGINICA MARINELA

CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR - PREVENIREA ȘI COMBATEREA FENOMENULUI, 515

PROF. ÎNV. PRIMAR GOȘEA MIHAELA

COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. inv. preșcolar Hondrilă 518
Lăcrămioara
METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR, Prof.înv.preșcolar: Milon 519
Maria Larisa

Prevenirea si combatrea abandonului în mediul școlar a dus la MANAGEMENTUL PRIN 521

PROIECTE, PROF. NEDA ANCA IRINA

METODE DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof. RUSU

MARIA CONSTANȚA
522
CAUZE ȘI MĂSURI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. pentru înv.primar Romila 524
Raluca Elena

ABANDONUL ȘCOLAR, O REALITATE A ROMÂNIEI, Prof. Dr. Sandu Ancuța Simona 525
PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR PRIN ACTIVITĂȚI EXTRACURRCULARE ȘI
PROIECTE EDUCAȚIONALE, Prof. înv. preșcolar: Barbonie Adriana, Prof. înv. preșcolar: Dina
Viorela 528

PROIECT EDUCAŢIONAL- PROF. VIERU MIRELA 530

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR, Prof. învățământ primar, Bădulescu Angela 534
ABANDONUL ȘCOLAR ÎN ROMÂNIA ȘI EUROPA, Prof. Arambașa Georgeta Adela, Prof. Dolcescu
Alexandru
537
ABANDONUL ŞCOLAR, Prof. VĂTĂU ROXANA MARIA 538
PROIECT DIDACTIC, Prof. Tanasă Alina 540
QUESTIONNAIRE “PREVENTION OF SCHOOL DROPOUT THROUGH MODERN 546
TECHNIQUES” Prof. Ionescu Adina

MĂSURI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR, Profesor învățământ primar Dindiri 549

Carmen
ABANDON ȘCOLAR ÎN PREȘCOLARITATE? - MODALITĂȚI DE PREVENIRE, Prof. Baidoc 551
Dumitra Daniela

PROIECT EDUCATIV ,,Vreau să ajung un OM MARE”, Prof. Gavra Mihaela 553

Măsuri de combatere a abandonului școlar în mediul online, Prof. înv.preșcolar, Jurcan Mihaela-Veturia 555
PROIECT EDUCAȚIONAL, Prof. înv. preşc. Şerban Mariana 557

Meloterapia –componentă nonberbală a dezvoltării personale, Prof.Mandă Beatrice 559

CONEXIUNEA DINTRE LECTURĂ, ABANDONUL ȘCOLAR ȘI MEDIUL ONLINE, Prof. Sociu 560
Mihaela

ABANDONULUI ȘCOLAR ȘI A PĂRĂSIRII TIMPURII A ȘCOLII ÎN MEDIUL ON-LINE, Prof.

Mărgineanu Simona Venera

13
 562
COLABORAREA ȘCOALĂ – FAMILIE – COMUNITATE ÎN PREVENIREA ȘI COMBATEREA
ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN ȘCOALA ONLINE Prof. Radu Ana-Maria
564
COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, Prof.psihopedagogie specială 565
Fărcășanu Elena

SIGURANŢA ONLINE- SCOPUL PRINCIPAL ÎN IDENTIFICAREA ANUMITOR RISCURI, Prof. 566

DUNGĂ ARITINA-CARMEN
Modalități de prevenire a abandonului școlar, Prof.Înv.Primar : Păcurariu Crinișoara Adina 568

14
 ABANDONUL ȘCOLAR – TEORII EXPLICATIVE

Prof. POPESCU ADRIAN CONSTANTIN

Școala Gimnazială” Sfântul Nicolae” Târgu Jiu, Gorj

Cu certitudine, abandonul şcolar este o formă de manifestare a devianţei din învăţământ, alături de
absenteism şi violenţa din mediul şcolar. Cu alte cuvinte, devianţa şcolară include acele comportamente care se abat
de la normele ce reglementează status-rolurile de elev. Tinerii părăsesc şcoala, neţinând seama de nivelul la care au
ajuns, înainte de a obţine vreo calificare sau pregătire profesională.
Problema abandonului şcolar nu poate şi nu trebuie să fie tratată cu superficialitate. Sunt necesare analize
atente şi clare pentru efectuarea unei diagnoze corecte în scopul identificării unor soluţii cât mai eficiente de
diminuare a fenomenului. Depistarea timpurie a riscurilor pe care elevii şi familiile acestora le prezintă solicită o
strategie care să implementeze existenţa asistenţilor sociali în fiecare unitate şcolară, în vederea prevenirii
abandonului studiilor de către elevi.
Există mai multe teorii explicative ale abandonului şcolar, împărţite după cum urmează: 1) perspectiva
ecologică; 2) teoria individualismului metodologic; 3) perspectiva behaviorismului; 4) perspectiva biologică.
1. Perspectiva ecologică (Urie Bronfenbrenner 1975/2005): Teoria ecopsihologică explică dezvoltarea
umană, plasând copilul în centrul unui ecosistem împărţit în patru părţi: a) nivelul microsistemic (scoală, familia,
grupul de egali); b) nivelul mezosistemic (diferite interacțiuni intre microsisteme); c) nivelul exosistemic
(microsistemele, mezosistemul şi grupurile de apartenenţa ale părinților); d) nivelul macrosistemic (modelele
culturale). Fiecare nivel exercită anumite influenţe asupra celorlalte sisteme, aflându-se în strânsă legătură.
2. Teoria individualismului metodologic (Cohen 1955; Weerman 2010; Henry 2007; Lucero 2015;
Bradshaw et al. 2008): Eşecul şcolar este explicat din perspectiva subculturilor sociale din mediile defavorizate,
marginalizate. Avantajele şcolarizării sunt subestimate, în timp ce activităţile ilicite pot aduce mai multe avantaje.
Subcultura socială influenţează în mod negativ atât familia, cât şi individul în luarea deciziilor sale şi în
manifestarea comportamentelor.
3. Perspectiva behaviorismului (Tolman 1954; Bonea 2012): Comportamentul negativ al indivizilor este
întărit prin intermediul rolurilor jucate de către factorii de mediu. Astfel, recompensa şi pedeapsa venite în urma
unui comportament sunt evaluate de către individ, întărindu-i convingerea de a adopta o anumită conduită în
detrimentul alteia. Mediul înconjurător condiţionează şi decondiţionează individul, determinând preluarea şi imitarea
comportamentelor şi a atitudinilor. Astfel, schemele de comportament deviant sunt acceptate şi reproduse de către
individ.
4. Perspectiva biologică (Lombroso 1835/1909; Di Tullio 1956): Diversele reacţii hormonale şi chimice
pot avea influenţă asupra individului în plan cognitiv şi emoţional-comportamental. O cantitate mai mare de

15
hormoni androgeni pot determina comportamentul deviant al individului. De asemenea, diversele stigmate de natură
anatomică pot influenţa şi ele conduita negativă a unui individ.
În ultimii ani, problema abandonului şcolar din România devine din ce în ce mai îngrijorătoare.
Învăţământul românesc prezintă grave probleme, înregistrându-se consecinţe negative la nivelul întregii societăţi. Cu
alte cuvinte, unul dintre cei mai importanţi indicatori ai eficienţei unui sistem de învăţământ este rata abandonului
şcolar, care măsoară eficienţa sistemului de cuprindere şi menţinere a copiilor în şcoală. Rata abandonului şcolar se
stabileşte ca raport procentual între numărul elevilor înscrişi şi numărul absolvenţilor. Rata abandonului şcolar din
rural este mai crescută faţă de cea din marile oraşe ale României.
Sunt foarte multe aspecte care fac din abandonul şcolar o problemă greu de rezolvat. Este necesară o
pregătire mai bună a cadrelor didactice, atât în formarea lor iniţială, cât şi în cea continuă. Este necesară o atenţie
sporită în lucrul cu elevii care prezintă diverse probleme de familie, excluziune socială, venituri insuficiente etc. De
asemenea, statul trebuie să acorde o finanţare mai mare prin intermediul Ministerului Educaţiei, în vederea sprijinirii
atât a şcolilor, a cadrelor didactice, dar mai ales a elevilor care sunt în situaţia de risc. Primul specialist care vine în
contact direct cu elevul este cadrul didactic, ce poate identifica şi orienta copilul şi familia acestuia către serviciile
specializate în scopul oferirii unui sprijin. Dimensiunea formală a educaţiei, precum şi ignorarea importanţei lucrului
cu elevii aflaţi în situaţie de risc, împing spre părăsirea şcolii. Este necesară o integrare mai bună a elevilor aflaţi în
asemenea situaţii de risc, precum şi păstrarea unei relaţii apropiate cu familia.
Abandonul şcolar nu este numai o problemă a sistemului de învăţământ, ci este o problemă socială, un eşec
individual cu efecte negative pentru economie şi familie.
Pe lângă problemele de sănătate care reprezintă o cauză importantă a abandonului şcolar, o altă cauză este
întârzierea în dezvoltarea psiho-intelectuală. În afara cazurilor mai grave care necesită cuprinderea copiilor în
învăţământul special, aceste întârzieri pot fi recuperate cu succes printr-o acţiune educativă sistematică. Faptul că
aceste probleme nu sunt evaluate corect de către părinţi şi profesori şi nu se iau măsuri concrete de ameliorare şi
sprijin pedagogic adecvat conduce adesea la rezultate şcolare slabe şi chiar la situaţii de abandon. O altă variabilă
individuală care poate influenţa succesul şcolar este rangul de frăţie. Unele studii susţin ipoteză conform căreia
există un factor de risc pentru dezvoltarea fizică şi psiho-intelectuală a ultimilor născuţi, dintr-o familie numeroasă,
iar deficienţele de creştere şi dezvoltare se pot repercuta asupra evoluţiei şi rezultatelor şcolare ale copiilor. Acest
rang este în relaţie cu vârsta părinţilor.
În concluzie abandonul şcolar şi diversele situaţii de neşcolarizare apar în toate unităţile de învăţământ atât
în mediul rural cât şi urban şi de aceea consider că ar trebui să se ia diverse măsuri pentru a-i acapara şi pentru a-i
menţine cât mai mult timp la şcoală pe elevi cu toate că, la drept vorbind, după ora douăsprezece ei sunt foarte
obosiţi şi atunci ar trebui solicitaţi la diverse activităţi practice la care se pricep mai bine sau la cele artistice.
Bibliografie:
Filimon, Letiţia, Experienţa depresivă: perspective socio-culturale, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002.
Marcu, Vasile; Filimon Letiţia, Psihopedagogia pentru formarea profesorilor, Ed. Universităţii din Oradea, 2003.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Participarea la educaţie a copiilor romi, Bucureşti, UNICEF, 2002.
Moisa, Florin, Experienţe, realizări şi perspective asupra programelor pentru romi, Cluj- Napoca, 2000.

16
 DETERMINANȚI SOCIO-FAMILIALI CARE CAUZEAZĂ ABANDONUL ȘCOLAR

Prof. Înv. primar MAZILU ALINA VICTORIA

Școala Gimnazială” Alexandru Ștefulescu” Târgu Jiu, Gorj

Abandonul școlar este o problemă de actualitate ce afectează nu numai individul și familia, ci întreaga
societate în ansamblul ei. Pe termen lung, devin vizibile o serie de efecte negative cărora politicile sociale actuale nu
par să le facă față în mod eficient. Prevenirea și combaterea abandonului școlar este o adevărată provocare atât
pentru autoritățile din întreaga lume, cât și pentru specialiști.
Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început,
Problema abandonului școlar este una de mare actualitate dat fiind rata mare a acestui fenomen în țara
noastră. Pentru a putea interveni eficient trebuie cunoscute cauzele care pot conduce la abandonul școlar. Fiecare caz
de abandon școlar are o „istorie” proprie care presupune o analiză complexă, interpretare psihogenetică, dinamică și
funcțională a situației particulare a fiecărui subiect aflat în această situație.
Dintre factorii de natură psihologică ce stau la baza determinării abandonului școlar pot fi menționați:
eșecul școlar, inadaptarea școlară, insuccesul școlar, conflictele cu administrația, cu pedagogii, cu colegii din școală,
etichetarea elevului, violența în mediul școlar.
Efectele abandonului școlar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întâi, cei care abandonează școala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală și civică necesară exercitării rolului de părinte și celui de cetățean al unei comunități. În
al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează școala sunt viitorii șomeri și reprezintă, pe termen mediu
și lung, o sursă de dificultăți sociale și de pierderi, care depășesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru a putea reduce numărul abandonurilor școlare ar fi bine să încercăm să identificăm și să studiem
câteva cauze:
* Școlile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie și lipsa oportunităților de succes
socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii ani
de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți
din satele respective.
* Cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-
cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reușita sau eșecul școlar
și profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu școala. Există și cazuri în care
părinții încurajează să încalce normele valorilor școlare prin atitudinea lor față de școală.

17
 * Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon școlar. Astfel, dezorganizarea vieții de
familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual și imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative și lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte
câteva aspecte care conduc spre abandonul școlar.
* Factori de natură socială și economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale și morale, prăbușirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional și, în final, abandon școlar.
* Factorii de natură educațională: insubordonare față de normele și regulile școlare, chiul, absenteism,
repetenție, motivații și interese slabe în raport cu școala, greșelile dascălilor (de atitudine și relaționare, competența
profesională, autoritate morală) au și ei un rol important în apariția fenomenului de abandon școlar.
* Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie;
dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi
ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează școala. Anturajul reprezintă un factor negativ în
viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume băuturi alcoolice, să consume droguri, să fure
sau chiar să chiulească de la școală.
Fără îndoială că în vederea obținerii succesului școlar este nevoie de un parteneriat solid dintre familia
elevului și școală. Părinții trebuie să acorde o importanță sporită școlii, dar și să asigure un mediu familial adecvat
dezvoltării cognitive, relaționale și sociale a copilului. De asemenea, trebuie accentuat interesul cadrelor didactice,
în vederea încurajării tuturor elevilor, fără a practica vreo formă de discriminare.
În concluzie, principala categorie de determinanţi o reprezintă factorii socio-familiali şi anume atitudinea
negativă a părinţilor faţă de şcoală, imposibilitatea familiei de a asigura mijloacele necesare frecventării şcolii,
reţinerea copilului pentru diferite activităţi în gosopdărie. Cu frecvenţă redusă mai sunt şi alte cauze: migraţia
sezonieră, apartenenţa copilului la familii nomade şi comportamentele deviante manifestate de către membrii
familiei, lipsa actelor de identitate şi tradiţiile specifice (exemplu: femeia nu trebuie să ştie carte multă).
Pe al doilea loc se situează cauzele individuale: atitudinea negativă a copilului faţă de şcoală, deficienţe ale
dezvoltării psiho-intelectuale, starea precară de sănătate, schimbarea stării civile, repetenţia. Soluţiile care se impun
se referă atât la mediul şcolar, la instituţia şcolară cu resursele ei financiare, materiale şi umane, dar se extind şi
dincolo de aceasta vizând sistemul de protecţie socială a copiilor şi familiilor defavorizate, programe speciale pentru
această etnie.
Abandonul școlar este o tulburare comportamentală destul de complexă, consecințele abandonului școlar
sunt atât în plan intern: psihologice și pedagogice, cât și extern: socio-economic și cultural, iar rolul echipei de
intervenție este crucial: prezența psihologului școlar – imperativă.
Bibliografie:
1. Doron Roland, Parot Françoise, (2007). Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti.
2. Neacşu Ioan, (2005). Adaptare şi inadaptare – abordare descriptiv-cauzală şi strategii de intervenţie
psihoeducaţională. În revista Protecţia socială a copilului, nr. 19/2005, Editură, Semne, Bucureşti, p. 10.
3. Neamţu Cristina, (2003). Devianţa şcolară. Editură, Polirom, Iaşi. Negovan Valeria, (2005).
4. Adaptare socială şi şcolară. În revista Protecţia socială a copilului, nr. 19/2005, Editura Semne, Bucureşti, p.10-15
5. Tinică Silvia (coord.), (2004). Repere în abordarea copilului “dificil”. Editura Ei-kon, Cluj-Napoca.

18
 ABANDONUL ȘCOLAR ÎN PERIOADA CRIZEI SANITARE
Prof. Dr. Dorgo Mădălina, Liceul de Artă” Ion vidu” Timișoara

Începând cu lună martie a anului școlar 2020, lumea a fost zguduită de criza sanitară generată de un nou
virus. Toate ramurile vieții au fost afectate, educația fiind una dintre acestea. La nivel educațional, s-au putut
remarca schimbări atât în modul de predare, cât și în nivelul de interacțiune profesor-elev, în gradul de implicare al
părinților în educația copiilor lor, în interferența autorităților în tipul și frecvența predării sau în structura clasei de
elevi.
Toate acestea și-au pus indiscutabil amprenta asupra viitoarei dezvoltări a beneficiarului final al educației,
elevul. Datorită trecerii dintr-un anumit punct, la modul de predare exclusiv online, fenomenul de abandon școlar a
căpătat noi valențe, întrucât gradul acestuia nu a mai putut fi contorizat atât de precis ca și în cazul predării față în
față, existente în tipul de învățământ cu prezență fizică la școală.
Elevii care nu au avut acces la şcoala online au pierdut între 209 şi 374 de ore de şcoală în anul şcolar
trecut, din cauza pandemiei de COVID-19, aproape o treime din cele 35 de săptămâni de şcoală, atrage atenţia
organizaţia Word Vision România 1. Într-un studiu efectuat de organizația „Salvați copiii România”, s-a remarcat
faptul că „28% dintre copii și părinții cu copii în școală declară că nu dețin resursele materiale necesare
învățământului online. Situația este similară pentru 43% dintre cadrele didactice. Deficitul este cu 10% mai ridicat în
mediul rural decât în mediul urban și cu peste 10% mai mare în cazul învățământului primar și preșcolar decât în al
celui liceal”2

1
https://www.zf.ro/profesii/elevii-au-avut-acces-scoala-online-au-pierdut-intre-209-374-ore-19618897
2
https://curierulnational.ro/abandonul-scolar-se-agraveaza-in-pandemie/
3
https://www.edupedu.ro/eurostat-2-din-10-tineri-de-18-24-de-ani-nu-terminasera-nici-macar-8-clase-in-regiunile-sud-est-si-
centru-anul-trecut-la-nivelul-tarii-rata-este-de-153-iar-in-buc

19
 Așa cum se poate remarca, cauzele abandonului școlar sunt dintre cele mai diverse. Însă abandonul școlar
nu trebuie luat în considerare că fiind apanajul celor de vârstă adultă.” 20,9% dintre tinerii de 18-24 ani nu aveau 8
clase terminate. Asta înseamnă, calculat la populația rezidentă a regiunii de la 1 ianuarie 2020 (179.814), potrivit
datelor Institutului Național de Statistică, 37.581 de persoane.” 5
În condițiile actuale, abandonul școlar capătă noi valențe, putând lua forme inexistente anterior:
 Elevul are device-ul electronic pornit, însă fizic nu este prezent lângă acesta (cameră și microfon oprite)
 Profesorul transmite informația, însă nu are asigurarea că aceasta a ajuns la elev
 În cazul evaluării, elevul poate modifica eficiența acesteia, prin mijloace alternative
 Elevii minori nu se pot conecta mereu la internet/ore/informații, în lipsa unei persoane adulte
 Neînțelegând pe deplin informația predată, de la un punct elevul va abandona încercările de a și-o asimila
Dinamica abandonului școlar s-a schimbat, însă efectele pe termen lung ale crizei sanitare asupra educației
se vor face simțite pentru o perioadă destul de îndelungată. Cu planuri remediale eficiente, nivelul de afectare al
beneficiarului final al educației, elevul, poate fi controlat.

ABANDONUL ȘCOLAR, UN FENOMEN COMPLEX

Prof. Înv. Primar, Torop Delia Valerica
Școala Gimnazială „Alexandru Ștefulescu” Tg-Jiu, Gorj

Abandonul şcolar este un fenomen mult mai complex, iar fiecare caz are un istoric aparte, a cărui rădăcini
se regăsesc de cele mai multe ori în perioada grădiniţei.
De obicei, pentru a ajunge într-o situaţie de abandon şcolar, un tânăr parcurgea următoarea traiectorie:
elevul provine dintr-un mediu socio-economic defavorizat, cu un nivel redus de educaţie, care nu îi poate oferi un
sprijin adecvat. Eşecul şcolar în stadii incipiente duce la o atitudine ostilă faţă de şcoală, fapt ce dă naştere unui
absenteism cronic. Printre factorii agravanţi se numără şi o situaţie extraşcolară din care lipsesc mijloacele de
control şi în care anturajul joacă un rol important. După o fază de absenteism nemotivat, consemnat şi în
documentele şcolare, elevul abandonează şcoala. Această descriere, care se axa cu precădere pe individ, evidenţiază
pregnant neajunsurile de la capitolul „profesionalizării” profesorilor. În mod concret, ea ascunde eşecurile
structurale şi absolvă, în mare parte, şcoala (ca instituţie) de orice responsabilitate. Însă abandonul şcolar este,
conform opiniei unanime actuale a cercetătorilor, un fenomen înrădăcinat şi mult mai complex, cu cauze multiple.
Studiile pe termen lung arată că procesele prin care un copil începe să se distanţeze de instituţiile de
învăţământ apar adesea în grădiniţă, când copiii se confruntă cu respingerea socială ca urmare a comportamentului
lor, considerat „inadecvat” sau deranjant. În plus, elevii care abandonează şcoala au adesea probleme cu anumiţi
profesori sau nu beneficiază de înţelegere a condiţiilor personale. Studiile noastre au evidenţiat un număr de
comportamente diferite în rândul elevilor care abandonează şcoala (conştient de poziţia socială, neadaptat,
dezorientat, escapist, ambiţios, resemnare, constrângere) şi o multitudine de cauze, în mare parte combinate. Şi

4
https://ec.europa.eu/eurostat/web/lfs/data/database
5
https://insse.ro/cms/

20
totuşi, elevii care abandonează şcoala au unele lucruri în comune: sentimentul de stigmatizare, relaţiile negative (cu
cel puţin un profesor) şi perceperea carnetului de note ca o manifestare de violenţă simbolică. Eforturile de a stabili
relaţii bune şi interacţiuni pozitive pot avea, în acest caz, un rol de tampon, contribuind la reducerea fricii de eşec,
stresului şi gândurilor de evadare, mai ales în cazurile în care elevul a obţinut rezultate slabe.
Studiile efectuate în cazul programelor de prevenţie şi intervenţie care s-au bucurat de succes subliniază
importanţa profesionalizării (profesorilor şi directorilor) şi, mai presus de toate, a înfiinţării „comunităţilor
profesioniste”. Aceste echipe interdisciplinare şi inter-instituţionale abordează provocările pedagogice pe perioade
mari de timp şi încearcă să propună soluţii la problemele cu care se confruntă în şcolile din comunitate. Noţiunea de
„profesionalizare” este adesea asociată exclusiv cu ideea de cunoştinţe didactice şi de specialitate. Cu toate acestea,
studiile arată că abilităţile sociale, combinate cu eforturile de a construi relaţii pozitive cu elevii, joacă un rol esenţial
în procesul educativ. În acest context, este important să existe un climat şcolar pozitiv, precum şi un mediu protejat
(evitarea violenţei şi a hărţuirii). Alienarea şi lipsa de identificare pot apărea foarte uşor, mai ales în şcolile mari
(unde anonimatul este o problemă). Relaţiile şi orele trebuie concepute astfel încât să reducă teama de eşec şi să
elimine fanteziile escapiste. Educaţia profită foarte rar de abilităţile pe care elevii le-au dobândit în viaţa cotidiană,
ceea ce are ca rezultat strategii de predare orientate pe deficienţe, în detrimentul resurselor. Conform unei concepţii
greşite, dar larg răspândite, o astfel de abordare ar duce la micşorarea standardului şcolar al elevilor. Şi totuşi,
studiile arată că situaţia stă tocmai invers: standardele înalte, combinate cu un sprijin intens, cresc performanţele
şcolare şi nivelul de reuşită la examene.
În acelaşi timp, măsurile de prevenţie şi intervenţie ar trebui să abordeze întotdeauna întregul ansamblu al
activităţilor desfăşurate în şcoală. Aici putem opera o distincţie între trei sfere: intraşcolară, extraşcolară şi sistemică.
Cele mai bune rezultate se obţin cu programele care vizează toate cele trei sfere. Un bun exemplu, în acest sens, ar fi
un program care combină noi tipuri de predare şi tutoriat (intraşcolar), activităţi şi parteneriate extraşcolare
(programe de muncă, activităţi recreative, mentorat etc.) şi schimbări ale sistemului (programe şcolare noi,
cooperare între şcoli etc.). Programele de prevenţie moderne, bazate pe dovezi, se axează pe oportunităţile din cadrul
instituţional al şcolii.
Având în vedere că procesul de distanţare de şcoală se produce de-a lungul unei perioade mai lungi,
măsurile se dovedesc cu atât mai eficiente cu cât sunt implementate mai devreme în sistemul de învăţământ (prin
programe înalt calitative de educaţie şi îngrijire a preşcolarilor). Aceste măsuri îi scutesc pe mulţi tineri de stigmatul
de a fi catalogat drept perdant sau de a fi ostracizat de la o vârstă fragedă.
Bibliografie:
1. Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007
2. Cozolino, Luis, Predarea bazată pe atașament, Editura Trei, București, 2017

21
 PROIECT EDUCAŢIONAL
“SPUNE NU ABANDONULUI ŞCOLAR!”

PROF. BUGĂ LILIANA

PROF. BOBEI IRINA
LICEUL TEHNOLOGIC ROŞIA-JIU

“Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă eşti sigur că o vei găsi şi în
casă.” Edmondo de Amicis

DESCRIEREA PROIECTULUI:

Mutaţiile din societate şi din familia contemporană (problemele economice, problemele de relaţionare între
părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional redus,
supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate etc.), determină mai multe probleme emoţionale la
copii decât în trecut şi, astfel, frecvenţa absenteismului şcolar este în creştere.
Abordarea fenomenului constă în elaborarea unei strategii de programe şi proiecte educative şcolare şi
extraşcolare destinate să mărească rata participării elevilor la cursuri. Prezentul proiect îşi propune prevenirea şi
combaterea abandonului, prin implicarea elevilor în programe care să le permită dobândirea competenţelor de bază
necesare în dezvoltarea lor personală precum şi dezvoltarea abilităţilor de relaţionare şi a lucrului în echipă.
Activităţile ce vor fi desfăşurate în cadrul acestui proiect vor urmări motivarea elevilor în vederea reducerii
abandonului şcolar, prin sporirea creativităţiişi prin dezvoltarea competenţelor de comunicare, lingvistice,
matematice, informatice, muzicale, artistice etc. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi
finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de învăţare trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii.

SCOPUL PROIECTULUI:
 Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa, complexitatea şi funcţiile şcolii şi la implicaţiile
absenteismului şi ale abandonului şcolar.
 Formarea unui comportament responsabil ca elev într–o instituţie şcolară.
 Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar.

OBIECTIVE GENERALE:

 Dobândirea unui comportament responsabil într-o instituţie şcolară;

 Conştientizarea cu privire la importanţa şcolii şi la urmările absenteismului şi ale abandonului şcolar;
 Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului.

OBIECTIVE SPECIFICE:

 Identificarea principalelor motive ale absenteismului şcolar;

 Dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
 Elevii să conştientizeze urmările negative ale absenteismului şcolar;
 Elevii să fie capabili să identifice valorile, resursele importante furnizate de şcoală;
 Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
 Identificarea surselor de stres şcolar;
 Dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere si
dezvoltare personală;

22
  Creşterea motivaţiei şcolare prin clarificarea scopurilor de lungă durată.

GRUPUL ŢINTĂ:

 Elevii cu performanţe şcolare scăzute;

 Părinţii acestora.

REZULTATE AŞTEPTATE:

 Dobândirea unei atitudini pozitive faţă de şcoală;

 Reducerea numărului de absenţe nemotivate şi a abandonului şcolar;
 Prevenirea absenteismului.

EVALUAREA PROIECTULUI:
 Aplicarea chestionarelor;
 Expoziţie cu lucrări ale elevilor pe tema abandonului şcolar.

DISEMINAREA REZULTATELOR:

 Amenajarea în şcoală a unui panou care să conţină rezultatele proiectului, imagini cu elevii din timpul
sesiunilor de formare, desene, postere.

ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI

Nr. Tema Perioada de Locaţia Conţinut

Crt. desfăşurare

1.  Promovarea proiectului

2.  Identificarea elevilor cu absenţe multe; Profesorii coordonatori şi

 Înştiinţarea părinţilor cu privire la nr. colaboratori distribuie
de absenţe al copiilor; chestionare . Identificarea
 Monitorizarea strictă a absenţelor elevilor cu risc de abandon.
elevilor;
 Identificarea elevilor cu risc de
abandon.
 Chestionarea elevilor, profesorilor,
părinţilor în legătură cu motivele
generale ale absenteismului;
 Chestionarea grupurilor ţintă în
legătură cu propunerile privind
modalităţile de prevenire a
absenteismului şcolar;
 Centraliazarea rezultatelor
chestionarelor;
 Elaborarea proiectului pentru
prevenirea absenteismului şcolar.
3.  Consilierea individuală şi în grup a
elevilor cu un număr mare de absenţe
4.  Activităţi prin care să argumenteze Activităţi culturale, dezbateri,
importanţa motivaţiei pentru învăţare şi

23
 educaţie; concursuri, excursii, jocuri
 Echipele primesc scurte studii de caz
cu situaţii în care părinţii sprijină sau
nu educaţia copiilor.
Relaţia dintre şcoală şi familie din
perspectiva celor şase întrebări
motivaţionale: Ce? De ce? Cu cine?
Când? Unde? Cum? Scurte dezbateri.

5.  Motivarea elevilor în actul didactic

prin cunoaşterea elevului de către
propria clasă, prezentarea unor modele
pozitive, dezvoltarea programelor de
consiliere pentru elevi.
6.  Activităţi creative, realizarea unor Jocuri de
postere, sloganuri, compuneri, poezii intercunoaştere.Activitate
cu mesajul “Spune nu abandonului concurs: Realizarea de către
şcolar!” elevi organizaţi pe grupe de
postere, sloganuri, compuneri
şi poezii cu mesajul “Spune
nu abandonului şcolar!”

7.  Evaluarea proiectelor prin aplicarea

chestionarelor.

ABSENTEISM ŞI ABANDON ŞCOLAR

Prof. înv. primar Zsigmond Anca Melania
Colegiul Național ,,Petru Rareș” Beclean

Abandonul şcolar reprezintă o conduită de evaziune definitivă, care constă în încetarea frecventării şcolii şi
părăsirea sistemul instructiv-educativ. Această conduită este precedată de cea de absenteism.
Datorită faptului că o dată pierdută legatura cu şcoala elevului îi este din ce în ce mai greu să revină la
îndatoririle avute înainte, prevenţia abandonului şcolar trebuie să funcţioneze de la primele semne. Astfel trebuie să
se ia măsuri de la primele absenţe repetate – discuţii în particular cu elevul şi apoi cu părinţii acestuia, în încercarea
de a-l readuce pe calea frecventării cursurilor. Această “consiliere” se poate efectua şi în ora de dirigenţie sau în alte
momente care ar permite dialogul liber, neîngrădit profesor – elev.
O parte dintre devierile comportamentale manifestate în mediul şcolar, printre care se numără şi
absenteismul şi abandonul şcolar, se află în legătură cu greşelile de educaţie ale cadrelor didactice şi cu stabilirea
relaţiilor incorecte între elevi. Ele pot fi prevenite printr-o organizare corectă a vieţii şi a raporturilor intraşcolare,
deoarece un bun climat şcolar influenţează totdeauna pozitiv sfera emoţională a stării psihice a elevului. Educarea
conştiinţei şi a conduitei morale nu e posibilă fără încredere, relaţii principiale, disciplină bună şi evitarea oricăror
traume psihice. Activitatea de prevenţie a absenteismului şi abandonului şcolar este legată nu numai de igiena
activităţii intelectuale, dar, în egală măsură, şi de asigurarea unei dezvoltări echilibrate a vieţii afective în cadrul
relaţiilor intraşcolare.

24
 Greşelile de educaţie privind sfera afectivă, comise în perioada formării personalitaţii, întârzie maturizarea
trăsăturilor pozitive de caracter şi, prin aceasta, generează deficienţe în reglarea manifestărilor emoţionale în
procesul de integrare socială. Părerea profesorului cântăreşte adesea greu, dar important este ca elevul să fie convins
de lipsa unui viitor în cazul renunţării la şcoală, astfel încât schimbarea, decizia finală, să vină din interiorul
acestuia. Organizarea în şcoală a unui regim de activitate disciplinată prin supraveghere şi control, prin gradarea
sarcinilor, prin neadmiterea abaterilor, a dezordinii, precum şi prin cultivarea constantă a acţiunii ferme,
perseverente, principiale şi prompte a colectivului de elevi, cu scopul menţinerii unui nivel ridicat de ordine şi
muncă, are o mare importanţa în prevenirea situaţiilor de absenteism şi abandon şcolar. O altă soluţie ar putea fi şi
crearea unor clase de adaptare, în care cei vizaţi să fie supuşi unui program diferit, mai uşor, în trepte, astfel încât să-
şi dea seama în final de necesitatea continuării studiilor.
Familia are şi ea o covârşitoare importanţă în luarea acestei decizii. Ea trebuie să-l sprijine permanent pe
cel care are tendinţa de abandon, să-l înţeleagă şi, cel mai important, să nu ia măsuri drastice, severe, împotriva
acestuia. În anumite cazuri, chiar şi familia poate fi consiliată pentru formarea unei atitudini potrivite, pozitive, care
să se aplice cu succes în astfel de situaţii. Vizita dirigintelui/consilierului şcolar acasă la elev, poate crea premisele
unui dialog mai liber, unei relaţii mai apropiate, bazate pe sinceritate şi încredere reciprocă. Sporirea numărului de
activităţi comune şcoală – familie, realizarea unor proiecte împreună, sunt foarte importante pentru ca elevul să
înţeleagă că ambele instituţii – atât şcoala, cât şi familia – actionează doar în interesul său. Multe studii au ajuns la
concluzia că diminuarea abandonului şcolar se poate face prin îmbunătăţirea parteneriatului şcoală – familie. În
unele şcoli se recurge chiar la asigurarea mijlocului de transport necesar elevului pentru a ajunge la şcoală
Prevenţia devianţei în mediul şcolar, determinată de: insuficienta pregătire anterioară a elevului în procesul
instructiv-educativ, de defecte in organizarea regimului de zi, de conflicte relaţionale, de reacţii afective, este perfect
posibilă cu ajutorul unui consilier şcolar bine pregătit.
Pentru prima data în istoria omenirii, o întreagă generație de copii, la nivel mondial, a întrerupt educația așa
cum se stia până acum nu mult timp în urmă. Din cauza măsurilor adoptate pe fondul pandemiei de coronavirus,
până la 9,7 milioane de copii sunt afectați de închiderea școlilor și există riscul ca aceștia să nu se mai întoarcă
niciodată la școală, din motive socio-economice.
Pentru a nu se ajunge în situația de a crește procentul șomajului în rândul tinerilor s-ar putea lua
următoarele măsuri cu scopul prevenirii abandonului școlar pentru toți elevii, indifferent de etapa de școlaritate în
care se află:
a)Sprijin școlar suplimentar - în funcție de nevoile copiilor, trebuie organizate activități educaționale
pentru acei copii care necesită sprijin educațional (acțiuni de sprijin în activitatea școlară - citit, competențe scris-
citit, alte materii, efectuarea temelor, îndrumare la diverse materii) pentru menținerea/îmbunătățirea rezultatelor
școlare și prevenirea abandonului școlar.
b)Servicii și consiliere în domeniul social, psihologic și juridic pentru copiii și părinții/persoanele în
îngrijirea cărora se află copiii - sesiuni de consiliere de grup și/sau individuale. Consilierea ajută, în general, copiii
să dobândească abilitățile emoționale și sociale necesare pentru o dezvoltare armonioasă. De asemenea, trebuie
organizate sesiuni de consiliere pentru părinți, în funcție de nevoile acestora.

25
 c)Activități de socializare și de petrecere a timpului liber pentru copii - aceste activități au ca scop
satisfacerea nevoii copiilor de a petrece timp de calitate precum și dezvoltarea de abilități de comunicare și
socializare și de viața independenta.
d)Sprijin material pentru copii și pentru familiile acestora pentru a facilita accesul copiilor la educație;
copiilor li se pot asigura rechizite, o masă pe zi și alte produse, după necesități.
În România abandonul şcolar reprezintă un motiv de îngrijorarea şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o
relaţie strânsă cu membrii familiei. Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru
didactic în parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare învaţă şi se
dezvoltă şi să nu uităm că educaţia depinde foarte mult de noi, de noi toţi.
Bibliografie:
1. Botnariuc, P. & Ţibu, S.Portofoliul pentru educaţie permanentă, Bucureşti: Ed. Afir,2010
2. Cursuri de formare : Educaţi aşa - Educaţie parentală
3. Manual pentru profesioniştii care lucrează cu copiii rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor
la muncă în străinătate Editura ,, Terra Noastră” Iaşi.

PERICOLUL ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Autor: Ciurbe Mariana

Școala Gimnazială ” Lucian Blaga” Jibou
Jud. Sălaj

Abandonul școlar sau lipsa oricărei forme de înscriere în școală este una dintre principalele probleme ale
educației în România. Rata absenteismului școlar continuă să crească în multe din comunitățile în care nu există un
plan de intervenție integrată, în special în zonele rurale. Conform unui raport INS din 2015, sistemul educațional
românesc este frecventat de doar 76,9% dintre copiii și tinerii eligibili (3-21 ani). Mai mult decât atât, România este
printre ţările din UE cu cele mai slabe rezultate la PISA, testele internaționale pentru scriere, citire și matematică,
conform Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). În 2015, România s-a situat sub al doilea
nivel de performanță la testele PIŞA cu 24,3% din copii, în comparație cu scorul mediu OECD de doar 13%. De
asemenea, cercetările arată că riscul de abandon școlar este de 4 ori mai mare în cazul copiilor fără abilități de citire.
Scăderea abandonului școlar timpuriu este una dintre prioritățile actuale ale Uniunii Europene în domeniul
educației și formării. Abandonul şcolar este o problemă care afectează toate statele membre în diferite grade și care
are repercusiuni grave asupra tinerilor, precum și asupra societății în general. Într-adevăr, tinerii între 18 și 24 de ani
care nu au absolvit învățământul gimnazial/liceal și care nu primesc nicio educație sau formare pot întâmpina
dificultăți atunci când își găsesc un loc de muncă, precum și perspective de angajare limitate. Abandonul şcolar este,
de asemenea, asociat cu dezangajarea de activitățile sociale, politice și culturale, ceea ce compromite și mai mult
situația unui abandon timpuriu. De fapt, este un fenomen cu mai multe fațete care apare din cauza mai multor
factori, în special situația socio-economică a unei persoane, mediul educațional al unei familii, factorii de forță și
atracție a pieței, dar și relația cu școala și programele oferite, și nu mai puțin din motive individuale.

26
 În România actuală, abandonul școlar timpuriu se îmbină cu opreliștile mediului online cu care avem de a
face de mai bine de un an. Odată cu intrarea învățământului în mediul online mulți dintre elevii care veneau la școală
cu reticență, acum au și mai multe obstacole de depășit. De la lipsa dispozitivelor de conectare, până la carența de
informații legate de buna funcționare a lecțiilor în mediul virtual. Într-un fel sau altul, atât elevii
mediocri/buni/foarte buni, cât și cei din grupurile vulnerabile, au avut de suferit multe nedumeriri.
COVID-19 a dus la închiderea școlilor din întreaga lume. La nivel global, peste 1,2 miliarde de copii sunt
în afara clasei. Drept urmare, educația s-a schimbat dramatic, odată cu creșterea distinctă a e-learning-ului, prin care
predarea se desfășoară de la distanță și pe platforme digitale.
Cercetările sugerează că învățarea online crește păstrarea informațiilor și că necesită mai puțin timp, ceea
ce înseamnă că modificările provocate de coronavirus ar putea fi aici pentru multă vreme. Criza socială îi afectează
mult mai grav pe cei vulnerabili, iar pentru copii, îngrădirea accesului la educație are consecințe greu, dacă nu
imposibil, de corectat ulterior. Neparticiparea școlară nu e o opțiune în nicio societate, din contră, educația trebuie
protejată în acest context atât de dificil.
În școala nostră avem elevi care au întâmpinat mari greutăți aduse de școala online. Ar fi vorba de un
procentaj de 20%. Unii nu au participat la cursuri din cauză că nu aveau dispozitivele necesare, alții nu știau cum,
alții nu aveau conexiune la Internet, etc. Noi, ca și mulți alții, am fost luați pe nepregătite, băgați într-un laborator
de experimente, într-un labirint, de unde au reușit să iasă doar cei care au avut abilitățile, competențele și dotările
necesare. Din fericire, lucrurile progresează, începe să se vadă luminița de la capătul tunelului.
Părerea mea este că cel mai important lucru este să fim alături de elevii noștri, emoțional, în primul rând,
să ținem legătura cu ei, în special cu cei cărora soarta nu le-a adus în cale norocul în această perioadă nefastă.

Bibliografie:
1. Băsu, Mihaela, Management educațional: Profilaxia absenteismului și abandonului școlar, Ecou
Translivan, 2018
2. Anton, M., (1995) Părinţi Şi Copii - Ed. Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti
3. Bârzea, C., (1995), Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
4. Cosmovici, A., Iacob, L., (1998), Psihologie Şcolară, Editura POLIROM, Iaşi
5. Creţu, C., (1990), Probleme de adaptare şcolară, Editura ALL EDUCAŢIONAL, Bucureşti
6. Dragomirescu, V.T., (1982), Psihologia comportamentului deviant, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti
7. Enache, R., (2009), Factori ce contribuie la eşecul şi abandonul şcolar. Prevenţie şi intervenţie, în Revistă
de Pedagogie şi Asistenţă Socială, FICE nr.35, Abandonul şcolar-context, concepte, cauze şi prevenţie.
Editura Universitară, Bucureşti
8. Ferreal, G., Neculau, A., (1999) Aspecte psihosociale ale sărăciei, Editura POLIROM, Bucureşti
9. Gheorghiu, M., (2009), O Românie de secol XIX- fruntaş în UE la abandon şcolar, în Revistă de Pedagogie
şi Asistenţă Socială, FICE nr.35, Abandonul şcolar-context, concepte, cauze şi prevenţie. Editura
Universitară, Bucureşti
10. Hatoş, A., Săveanu, S., (coord.), (2009), Educaţia şi excluziunea socială a adolescenţilor din România,
Editura Universităţii, Oradea

27
 11. Iancu, S., (1983) De ce merg unii elevi încruntaţi la şcoală, Editura POLIROM, Bucureşti
12. Ionescu, I., (1997), Sociologia şcolii, Editura POLIROM, Iaşi
13. Neacşu, I., (2009), Abandonul şcolar: raţiuni şi repere de analiză profesională, în Revistă de Pedagogie şi
Asistenţă Socială, FICE nr.35, Abandonul şcolar-context, concepte, cauze şi prevenţie. Editura
Universitară, Bucureşti

PARTICIPAREA ACTIVĂ A ELEVILOR LA ORELE ONLINE

Prof. Bradea Teodora
Liceul Teoretic nr. 1 Bratcă

Îi poți da unui elev câte o lecție în fiecare zi, dar dacă îl poți îndruma să învețe stârnindu-i curiozitatea, el
își va dedica întreaga viață învățăturii. Clay P. Bedford

Din cauza pandemiei instituțiile de învățământ au fost nevoite să își transfere activitatea exclusiv online.
Trecerea de la lecțiile predate în școli la cele bazate exclusiv pe videoconferințe a adus cu sine multe provocări atât
pentru profesori, deoarece aceștia au trebuit să facă un efort și mai mare pentru a capta atenția elevilor, cât și pentru
elevi deoarece atenția lor a fost mult mai mică fiind acasă. Un lucru e cert: pentru că educația online să funcționeze
și să fie eficientă e nevoie de noi metode de a preda.
Deoarece timpul este crucial în predarea online e nevoie că lecțiile să fie structurate într-un mod diferit față
de cele din clasă. Acestea trebuie să fie mai scurte, însemnând maxim 20 de minute în care să prezinți informațiile
noi legate de subiectul predat, iar timpul rămas ar trebui dedicat activităților care să-i ajute pe elevi să asimileze mai
ușor informațiile prezentate anterior. Cu cât se vor adăuga mai multe activități pe parcursul fiecărei lecții predate, cu
cât timpul va zbura mai repede pentru elevii noștri. Iată câteva sugestii care atrag elevii spre lecțiile online,
prevenind într-o oarecare măsură la combaterea abandonului școlar.
Realizarea unor prezentări PowerPoint pentru a prezenta informațiile importante legate de lecția predată.
- Slide-urile trebuie să conțină doar informațiile importante pe care le vei dezvolta mai apoi în cadrul
lecției.
- Este de preferat alegerea unei teme de culori pentru fiecare prezentare și nu folosirea a mai multor culori
deoarece acestea obosesc ochiul. Trebuie alese culori care se pot citi – culori deschise pentru background închis și
viceversa.
- Adăugarea de imagini în prezentări și videoclipuri scurte. Deoarece e ușor ca atenția unui elev să se piardă
destul de repede, ar trebui să se împartă materialele video pe care le prezinți pe secțiuni mai scurte. Videoclipurile
lungi cu foarte multe informații nu stârnesc curiozitatea unui elev, acesta devenind plictisit destul de repede.
- Includerea în lecțiile predate a chestionarelor scurte fără a da o notă pentru acestea.
Pe lângă a prezenta elevilor lecțiile pline de informații, trebuie ajutați și să asimileze informațiile
prezentate. Una dintre metodele folosite pentru a face acest lucru este realizarea de chestionare scurte. Pot fi folosite
cât de des se dorește, dar fără a oferi o notă pentru răspunsurile elevilor. Deoarece elevii știu că nu vor primi o notă

28
pe aceste chestionare, aceștia nu vor fi intimidați și vor putea să le perceapă ca pe un instrument educațional. S-a
dovedit faptul că acestea cresc performanța și pe lângă acest lucru au și alte beneficii:
- Reținerea informațiilor mai ușor
- Încurajează învățarea
- Permite elevilor să aibă o verificare imediată a răspunsurilor corecte sau greșite
Mai multe studii afirmă faptul că elevii care răspund în mod frecvent la chestionare rețin mai ușor
informațiile prezentate și au un grad de satisfacere mai ridicat legat de curs. Nu în ultimul rând, fă-i pe elevii tăi să
se simtă apreciați.
Lipsa colegilor și a interacțiunii fizice cu aceștia poate fi un factor enorm de dezinteres pentru elevi. Unii
dintre aceștia se gândesc că și dacă lipsesc de la o anumită lecție nimeni nu le va simți lipsă sau va observa că
lipsesc. Cea mai bună metodă pentru a rezolva această problemă este ca profesorii să îi facă pe elevi să se simtă
apreciați.
Trebuie să știm care sunt interesele elevilor și să le valorificăm în unele lecții unde este posibil. Oferirea de
feedback în mod regulat elevilor este o altă metodă de a-i evalua pentru activitate dar trebuie să încercăm ca prin
ceea ce spunem sau facem, aceștia să se simtă încurajați și să fie motivați.
Atractivitatea unei ore online ar putea fi definită ca și capacitatea de a capta și menține atenția și interesul
cursanților.
Bibliografie:
1. Google.ro
2. Didactic.ro

CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Popa Oana-Maria, Școala Gimnazială Nicolae Iorga, Pitești

Abandonul școlar este o formă de manifestare a deviantei școlare, alături de copiat, fuga de la școală,
absenteismul școlar, vandalismul școlar, violența în școală. Devianta școlară include totalitatea conduitelor care se
abat de la normele și valorile ce reglementează rol-statusul de școlar, aceste norme și valori sunt statuate în
regulamentele școlare și în cele de ordine interioară.
În contextual actual, din cauza pandemiei, școlile au fost nevoite să treacă în sistem online, fără a fi
pregătite 100% pentru aceste schimbări. Astfel, foarte mulți elevi nu au putut participa la aceste ore, atât de noi și
pentru profesori. Pentru familiile afectate de sărăcie sau care au mai mulți copii, lipsa posibilităților de a face față
cheltuielilor necesare participării școlare, expune copiii riscului de abandon școlar. Deși legea prevede gratuitatea
învățământului, realitatea este că părinții trebuie să facă față unor cheltuieli destul de mari. O povară în plus este
educația online în contextual pandemiei Covid-19. Deși s-au promis laptopuri și tablete, numai câțiva copii le-au
obținut și multe familii se află în imposibilitatea de a achiziționa o tabletă pentru fiecare copil. În situația în care
părintele nu reușește să achiziționeze un dispozitiv, acești copii nu au acces la educație. Datele studiului “Impactul
Covid -19 asupra copiilor din România”, realizat de Salvați Copiii România, arată că aproape jumătate dintre copiii
din România nu au acces la o tabletă sau la un computer, singurele dispozitive care pot permite o participare reală la

29
lecțiile on line. Închiderea școlilor și organizarea cursurilor online fără dispozitivele necesare și instrumente de
evaluare a calității procesului de educație sunt factori de riscmajor de abandon școlar.
În sfera factorilor determinanți ai abandonului școlar, un loc important îl deține inadaptarea școlară a
elevului.
Inadaptabilitatea comportamentală a elevilor vizează tulburările de relaționare a acestora cu părinții,
profesorii și colegii și încălcarea regulilor colectivității școlare, respectiv extrașcolare. Domeniul acestor tulburări
este larg, cuprinzând modificări comportamentale mai puțin grave sub raport juridic, dar supărătoare: minciuna,
inconsecvența comportamentală, violența verbală, fumatul ostentativ, copiatul la ore, bruscarea colegilor și abateri
grave de la morală și legislație penală. Inadaptabilitatea școlară are un efect imediat asupra personalității elevului.
Copilul se resemnează sau renunță, devenind amorf, sau se revoltă împotriva insuccesului, încearcă compensări prin
care să dovedească, pentru el, că poate reuși totuși în unele lucruri. Aceasta duce uneori la violență, furt, anxietate,
fobie școlară. Nesimțindu-se la înălțimea exigențelor, copilul nu face niciun efort la învățătură, exclude și refuză
toate cerințele, evadează din mediul generator de stres.
Există o semnificativă corelație între imaginea de stimă a elevului și reușita școlară, dat fiind faptul că
modul în care se comportă elevii în școală depinde în mare măsură de modul în care se percep pe ei înșiși, de modul
în care educatorii reacționează. Activitățile lor, grupul din care fac parte, notele, formează cadrul social în care se
formează imaginea de sine. Aprecierea făcută de către profesori se interiorizează, devenind autoapreciere.
Relaționarea, afirmarea, investirea în învățare și adaptarea la cerințele școlii sunt factori care pun în lumină imaginea
de sine a elevilor și succesul școlar. Riscurile unei stime de sine scăzute sunt multiple probleme emoționale
(depresie, iritabilitate, anxietate), probleme de comportament (agresivitate), scăderea performanțelor școlare (eșec
școlar, abandon școlar).
Motivația deficitară pentru învățare, din partea elevului duce la abandon școlar. Incapacitatea elevului de a rezolva
satisfăcător conflictul dintre dotare și plăcere, este primejdios prin reprezentările pe care le poate avea
asupra conturării viitoarei personalități. Lenea nu este un defect nativ, ci este expresia aplicării unor stiluri educative
deficitare în sânul familiei. Ea poate fi diminuată prin organizarea corectă a regimului de viață a elevului.
Multe deficiențe organice au efecte negative asupra reușitei școlare a elevului, cum ar fi: tulburări de
vedere, de auz, de limbaj, tulburări comportamentale, tulburările dentiției, percepției, ritmului și coerenței
gândirii, tulburările nervoase și modificările din sfera psihicului. Familia este unul din microgrupurile esențiale din
care copilul face parte și a cărui evoluție, în sens pozitiv sau negativ, influențează în mod intim și inevitabil
dezvoltarea celui din urmă, sub toate aspectele. Se poate vorbi despre o sumedenie de factori legați de dinamică
vieții familiale, care prin eroziunea lor îndelungată, mai mult sau maipuțin accentuată, duc în cele din urmă la
apariția unor tulburări a vieții afective, comportamentale și chiar a psihicului copilului, generând distorsiuni,
dereglări, al căror efect va fi resimţit de către copil o perioadă îndelungată.
Acționând asupra personalității în întregimea ei, unul din segmentele afectate va fi cel cognitiv, implicând
în mod pregnant capacitatea de învățare a individului și implicit capacitatea lui de a face față cerințelor școlare. În
absența unei intervenții prompte și eficace, afecțiunile produse se pot croniciza, până în momentul când eșecul
școlar se generalizează, iar elevul recurge la abandon școlar.
Există și cauze legate de mediul școlar:

30
 • Relația profesor - elev această relație este complexă, ținând cont de caracteristicile celor două persoane.
Personalitatea educatorului poate oferi realități psihice stimulative, tonificatoare sau dimpotrivă frustante,
inhibatoare stresante.
• Conflictele individuale în cadrul clasei de elevi. Apariția unor stări de tensiune între elevii clasei, ca
urmare a competenței acerbe care apare uneori între aceștia, poate să ducă la crearea unor subgrupuri şi fracţiuni cu
caracter închis. În aceste grupuri se cultivă preucupari şi atitudini cu caracter predelictual sau infracțional de tipul:
practicarea jocurilor de noroc, hoinărirea pe străzi, furturi sau tâlhării.
• Climatul afectiv din școală Elevii se simt bine dacă profesorii manifestă emoții pozitive față de
ei. Atitudinea față de școală este condiționată și de măsura încadrării în colectivitatea clasei. Clasa îndeplinește
funcția de încadrare socială. Bună integrare asigură un confort psihic membrilor, relații pozitive, conducând
la creșterea stimei de sine, a nivelului de aspirație. Dimpotrivă, izolarea corelează cu anxietatea, slaba stimă de sine,
sentimente ostile față de colegi, comportament agresiv.
Bibliografie:
Coașan, A, Vasilescu, A, Adaptarea școlară, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1988;
Șchiopu, U, Psihologia vârstelor, Editura didactică și pedagogică, București, 1995;
Stănculescu, E, Sociologia educației familiale, Editura Polirom, Iași, 1997;
Cosmovici, A, Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1999.
https://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/ABANDON-SCOLAR16.php
https://www.salvaticopiii.ro

ARTA – MIJLOC DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII ȘI AJUTOR ÎN COMBATEREA

ABANDONULUI ȘCOLAR
Profesor Cazanoi Laura
Grădiniţa „Albă ca Zăpada şi piticii”
București, sector 4

Fiecare caz de abandon şcolar are o „istorie” proprie care presupune o analiză complexă, o interpretare
psihogenetică, dinamică şi funcţională a situaţiei particulare a fiecărui subiect aflat în această situaţie. Cadrul
didactic poate fi promotorul unor programe al căror scop este prevenirea şi combaterea abandonului şcolar.
Abandonul şcolar al multor elevi este din nefericire o certitudine. El este unul din problemele mari cu care se
confruntă instituţia educativă şi este nevoie ca şcoala să întindă o mână celorlalte instituţii implicate în
monitorizarea acestui fenomen.
Mai mult decât orice activităţi, activităţile incluse în Domeniul Estetic şi Creativ (educaţie plastică, abilităţi
practice, educaţie muzicală), constituie cadrul şi mijlocul cel mai generos de activare şi stimulare a potenţialului
creativ și stârneşte interesul și dorința elevului de a le practica. Arta îl pregăteşte pe copil să trăiască în frumuseţe, în
armonie, să respecte frumosul şi să vibreze în faţa lui. Cuvintele, sunetele, gesturile, culorile, formele plastice sunt
mijloace de exprimare, de exteriorizare a dorinţelor, a aşteptărilor, relaţiilor cu ceilalţi, a problemelor. Mijloacele

31
artei devin pentru copil unelte autentice de rezolvare curajoasă şi cu ştiinţă a problemelor de echilibrare, de
armonizare, de modelare a spaţiului în care trăieşte şi se joacă, de automodelare.
Reluând ideea lui Gramsci, că artă este un educator pentru că este artă, profesorul I. Neacşu precizează:
“Prin bucurie şi prin trăire, elevul va reasimila în adâncime şi înălţime frumosul şi armoniosul, prezente ca
paternitate şi realitate, ca sensibilitate şi raţionalitate”.
Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială, dar şi cea artistică şi delicateţea comportamentală.
Sensibilitatea artistică se construieşte pe baza afectivităţii, intuiţiei şi fanteziei, în funcţie de măiestria educativă a
educatoarei şi de caracteristicile mediului în care se formează. Deşi, determinată genetic, ea se modelează prin
educaţie, pentru că “personalitatea copilului este rezultanta acţiunii conjugate a factorilor ereditari, de mediu şi de
educaţie, iar ea nu se poate configura adecvat prin considerarea şi acţiunea lor paralelă.”
Activităţile artistico-plastice constituie un mijloc de dinamizare şi exprimare a vieţii copilului, a achiziţiilor
sale intelectuale, afective, voliţionale şi motivaţionale. Motivaţia copilului pentru activităţile artistico-plastice şi
practice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a
povesti în imagini. Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori
intervine imaginaţia creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal.
În vederea dezvoltării imaginaţiei creatoare în cadrul activităţilor artistico-plastice am valorificat cunoştinţele
acumulate prin activităţi diverse (aspecte ale naturii, viaţa socială, evenimente şi sărbători). În cadrul activităţilor
artistico-plastice şi practice copiii au o paletă bogată de culori pe care să le îmbine în realizarea spaţiului artistic.
Copiii sunt interesaţi şi motivaţi să-şi exprime ideile şi trăirile în lucrări personale/colective pentru a fi
valorificate cu diferite ocazii – expoziţii în unitate „Culorile toamnei” (dactilopictură),” Covor de frunze”,”
Crizanteme” (rupere-lipire), „Omul de zăpadă” (lipire+dactilopictura) „Poveste de iarnă”, expoziţii colective.
Tradiţiile româneşti constituie una dintre valorile inegalabile ale poporului nostru. Avem datoria morală de a
le păstra şi a le transmite generaţiilor viitoare. Ca dascăli, ştim că, pe lângă nestematele literaturii române, arta
populară ocupă un loc de seamă şi îşi are locul ei în educaţia tinerii generaţii. Făcând-o cunoscută copiilor, ei fac
cunoştinţă cu tradiţiile şi obiceiurile specifice poporului căruia îi aparţin, trăiesc sentimente de dragoste, respect,
admiraţie şi mândrie faţă de tradiţiile populare, faţă de creaţiile diferiţilor meşteşugari.
Prin cunoaşterea şi îmbogăţirea cunoştinţelor legate de costumul popular şi diferite obiecte de artă populară,
copiii au dorit să cunoască mai multe lucruri participând şi la alte evenimente.
Participarea afectiv-voliţională la sărbătorirea marilor evenimente şi obiceiuri tradiţionale s-a realizat prin
activităţi ca: „Ghetuţa lui Moş Nicolae”, „Sărbătorile de iarnă la români”, „Vine, vine Moş Crăciun”. În cadrul
acestor acţiuni am valorificat cunoştinţele legate de aceste evenimente şi obiceiuri din străbuni: colinde, pluguşor,
sorcova, dansul caprei, dansul căiuţilor, primirea lui Moş Crăciun, împărţirea darurilor (plata urătorilor cu daruri
tradiţionale – colaci, nuci, mere) au condus la cultivarea virtuţilor creştine şi comportamentului moral-religios,
cunoaşterea unor obiceiuri creştineşti, specifice sărbătorilor religioase.
Copiii au dat dovadă de multă creativitate şi imaginaţie, folosind diferite materiale din natură sau materiale
reciclabile la care le-au găsit diferite utilităţi (pahare din plastic au devenit clopoţei sau diferite ornamente pentru
pomul de iarnă, farfuria de unică folosinţă a devenit cap de pitic, cutia de bomboane a devenit ramă pentru un
tablou). Numai educându-i pe copii prin diverse activităţi desfăşurate în grădiniţă, școală şi în familie, să
îndrăgească şi să respecte obiceiurile tradiţionale, acestea vor avea continuitate şi la generaţiile următoare.

32
 Obligaţia noastră, a cadrelor didactice, este nu numai de a descoperi din timp posibilităţile copiilor dotați,
dar și aceea de a cunoaște tot așa de bine și disponibilitățile celorlalți pentru a scoate la iveală și dezvolta, în funcţie
de particularităţile de vârstă, aptitudinile artistice în vederea formarii viitorilor creatori în domeniul artelor și a
dezvolta interesul copiilor obişnuiţi, a le stimula dorinţa şi capacitatea de a „crea” și pentru a le stârni dorința de a
frecventa școala fără tentația de a abandona.
În concluzie, întrega paletă de activităţi desfășurate în cadrul procesului instructiv-educativ, cu precădere cele
din Domeniul Estetic şi Creativ contribuie în mod deosebit la cultivarea capacitaţii creative a copiilor, dându -le
posibilitatea să perceapă frumosul din artă, natură și societate, şi să-l redea într-o manieră originală, îmbogăţindu-şi
orizontul de cunoaştere și astfel fiind stimulați să nu renunțe la școală.
Bibliografie:
1. Monica Lespezeanu, „Tradiţii şi modern în învăţământul preşcolar”, editura Omfal Esenţial, 2007;
2. Neacşu, I., Motivaţie şi învăţare, E.D.P., Bucureşti, 1978
3. Programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţă, editura Integral, 2001;
4. Roco Mihaela, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi, 2004;
5. „Revista Învăţământului Preşcolar”, nr.1-2/2008.

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Cenușe Elena Ramona
Școala Gimnazială Novaci, Județul Gorj

Educația reprezintă unul dintre principalii vectori ai dezvoltării durabile care trebuie să genereze, la rândul
ei, capitalul educațional indispensabil coeziunii și convergenței sociale. Modernizarea României, începută încă de la
jumătatea secolului al XIX-lea, a presupus, în linii generale, și modernizarea educației. Prin politici legislative ferme
și bine articulate, prin investiții în infrastructura școlară, prin organizarea cadrului formal pentru pregătirea corpului
didactic, prin ridicarea competiției la rang de principiu și a exigenței la nivel de model educațional, prin strategii
care au întărit relația dintre mediul social și mediul școlar (dintre comunitate/societate și școală) s-a ajuns ca, de
exemplu, în perioada interbelică, învățământul românesc –gimnaziile, liceele și universitățile noastre–să se plaseze
în elită învățământului european. De pildă, în anul 1930, la numai 12 ani de la Unirea de la 1 decembrie 1918 (când
s-a unit cu țara și Basarabia –provincie istorică mereu supusă vicisitudinilor vremii, cu o populație care, în mediul
rural, în procent de 90% era analfabetă), România făcuse progrese remarcabile în privința numărului știutorilor de
carte: mai bine de ¾ ai locuitorilor din mediul urban și peste 57% dintre locuitorii din mediul rural (unde trăia
aproximativ 80% din populația țării) erau știutori de carte.
Complexitatea, multidimensiunea părăsirii timpurii a educației și formării profesionale este larg
recunoscută în tipurile actuale și necesită o abordare la fel de complexă a diverselor sale cauze. Multe dintre
declanșatoarele sale sunt legate de efectele unor factori societali mai largi din afara sistemului de învățământ.
Părăsirea timpurie a școlii este cel mai adesea rezultatul unei combinații de factori personali, sociali, economici,
educaționali și familiali, care se conectează puternic și duc la un dezavantaj cumulativ. În multe cazuri, părăsirea

33
timpurie a școlii este rezultatul unui proces de dezangajare progresivă de la educație, legat de lipsa de performanță,
ale cărei rădăcini se află în primii ani. Cercetările arată că statutul socio-economic și nivelul de educație al părinților
sunt printre cei mai puternici și determinanți factori ai abandonului școlar timpuriu. La nivelul școlii, practicile în
școală și în clasă, atitudinile profesorilor și stilurile de predare afectează, de asemenea, motivația și angajamentul
copiilor și tinerilor față de educație: un climat școlar nefavorabil, lipsa plasării cursantului în centrul actului
educațional, conștientizarea necorespunzătoare a dezavantajului educațional, violența și agresiunea, relațiile dintre
profesori și elevi, metodele de predare și programele de învățământ care sunt percepute ca fiind irelevante sunt unii
dintre factorii care pot contribui la decizia de a părăsi prematur educația.
Programele de dezvoltare și de îmbunătățire pentru școli ar trebui să includă obiective prin care să-și
propună: colaborarea cu factorii care stau la baza abandonului școlar (comunitate școlară, părțile interesate, echipe
multi-profesionale, servicii externe locale, părinți și familii) un plan de investiții pentru dezvoltarea profesională
continuă a liderilor școlari, a cadrelor didactice cu accent pe conștientizarea proceselor de abandon școlar timpuriu,
asigurarea că fiecare copil și tânăr are șanse egale de acces și poate beneficia de o educație de înaltă calitate, un
curriculum relevant împreună cu un personalul didactic inspirat și dedicat. Educația trebuie să fie tratată ca un
parteneriat între părinți și școală –parteneriat construit pe o relație de încredere reciprocă și pe cooperare între cele
două părți. Un rol important în motivarea și în menținerea elevilor în sistemul educațional revine, fără îndoială,
profesorilor, mediului școlar. Este foarte important schimbul de bune practici între profesori din țări diferite,
capacitatea acestora de a prelua și adapta anumite metode, dar și formarea continuă a cadrelor didactice, cunoașterea
unor noi modalități de combatere a fenomenului de părăsire timpurie așcolii și de abandon școlar.
Profesorii sunt factorul- cheie al învățării copiilor și tinerilor la școală și unul dintre principalii agenți
pentru succesul educațional. Cercetările arată că o relație de susținere între profesor și elev este cel mai puternic
predictor al implicării și realizării școlare. Este esențial ca profesorii să înțeleagă că sunt persoane cu resurse
esențiale pentru elev, care pot face o diferență reală în traiectoria lor educațională; este la fel de important ca aceștia
să fie conștienți de faptul că sprijinirea tuturor elevilor pentru a-și îndeplini potențialul este o responsabilitate
comună a tuturor cadrelor didactice și a comunității școlare, în ansamblu. Implicarea părinților este un alt factor-
cheie pentru succesul educațional: o casă stimulatoare, mediul și implicarea părinților sunt esențiale pentru învățarea
și pentru cogniția copilului, pentru dezvoltarea socială și emoțională. Cu toate acestea, relația dintre școală și părinți
poate fi provocatoare. Pe de o parte, acest lucru se poate datora experiențelor anterioare ale părinților, educaționale,
culturale și socio-economice "cultură" și "limbă". Pe de altă parte, acest lucru poate fi legat de percepția cadrelor
didactice asupra părinților că fiind pasivi, oportuniști și cu lipsă de timp și de experiență.
În continuare voi prezenta câteva măsuri concrete de prevenire şi de combatere a abandonului şcolar:
1. O primă modalitate presupune apelarea la factorul psihologic. Astfel, primul pas este diagnosticarea
cauzelor abandonului în cazul fiecărui copil, urmând ca apoi să fie luate măsuri de intervenţie, integrate,
specifice fiecărui caz (de exemplu consiliere şi sprijin educativ).
2. O altă metodă este „educaţia remedială” derulată pe perioada vacanţelor şcolare, în cadrul căreia elevii
desfăşoară activităţi educative atractive, chiar în ideea de a menţine legătura permanentă cu instituţia şi de a
creşte atractivitatea şcolii în ochii elevilor.3. Programele de tip „Şcoala după şcoală” sunt măsuri integrate
întreprinse la nivel local în vederea corectării disfuncţionalităţilor şcolare în cazul elevilor proveniţi din
medii defavorizate. Elevii sunt receptivi la acest gen de programe întrucât, pe lângă sprijinul didactic şi de

34
 consiliere, ei pot beneficia de o masă caldă pe zi (o parte dintre elevi nu au posibilitatea de a consuma în
familie hrana necesară unei dezvoltări armonioase).
3. Implicarea mediatorului şcolar în combaterea abandonului şcolar este una de succes întrucât, acesta este
aproape de elevi şi de părinţi, deopotrivă şi poate semnala în timp util eventualele probleme apărute.5.
Pentru reducerea fenomenului de părăsire prematură a sistemului de învăţământ, rolul şcolii, al părinţilor şi
al autorităţilor locale este unul foarte mare, de aceea, dezvoltarea unui parteneriat activ între cei trei actori
sociali reprezintă una dintre măsurile ce pot avea succes. 6. Participarea părinţilor, a şcolii, a elevilor şi a
autorităţilor locale la diverse activităţi de informare-formare pe teme variate (de exemplu relaţia şcoală –
familie, şcoală –comunitate; rolul familiei în asigurarea succesului şcolaral copilului), este oportună
demersului de estompare a abandonului şcolar.
4. Desfăşurarea de activităţi extraşcolare (acţiuni de renovare/înfrumuseţare a şcolii, concursuri sportive,
spectacole, vizite la muzee, acţiuni/concursuri de creaţie artistică, competiţii diverse).
5. Nu trebuie neglijat efectul pe care îl pot avea taberele şi excursiile cu colegii, activităţi care, pe lângă
caracterul educativ şi de socializare, ajută, de asemenea, la cristalizarea sentimentului de apartenenţă la
şcoală şi, deopotrivă, duc la creşterea atractivităţii unităţii în ochii copiilor.
6. Un alt aspect care se poate face este utilizarea experienţei celor ce au renunţat la şcoala pentru a preveni
scăderea încrederii în educaţie. Astfel, intrarea în contact a elevilor în situaţie de risc cu tinerii care au
renunţat prematur la şcoală pentru a le afla perspectiva curentă despre şcoală, precum şi povestea despre
cum a decurs viaţa lor post-şcolară, este oportună.
7. Monitorizarea îndeaproape a elevilor în situaţie de risc şi intervenţia promptă în cazul în care aceştia lipsesc
nemotivat de la şcoală.
8. Realizarea unor vizite la domiciliu şi consilierea părinţilor cu privire la nevoile copiilor.
9. Responsabilizareala nivelul clasei, relaţii deschise şi de sprijin între colegi.
10. Implementarea unor programe educative alternative de tip „a doua şansă” pentru cei care au abandonat
şcoala.
11. Consilierea elevilor şi a părinţilor în vederea accesării fondurilor şi alocaţiilor legale (burse, alocaţii,
rechizite, bani pentru calculator).
12. Simplificarea programei şcolare şi centrarea ei pe nevoile educaţionale ale elevuluişi nu pe un anumit
volum de cunoştinţe, adesea inutile în pregătirea viitoare a elevilor.
13. Asigurarea în şcoală a instruirii diferenţiate, pe niveluri de inteligenţă.
14. Semnalarea autorităţilor competente a cazurilor de absenteism nemotivat repetat şi conlucrarea cadrelor
didactice cu acestea, în vederea aducerii copilului la şcoală.
15. Crearea, de către stat, a mai multe locuri de muncă şi mai bine plătite, în toate domeniile, ceea ce ar
diminua emigrarea şi, implicit, consecinţele acesteia asupra tinerilor în cauză.
Abandonul şcolar nu va putea fi stopat în următorii ani, dar ar putea fi diminuat, dacă toţi factorii responsabili
de acest fenomen şi-ar îndeplini corect şi la timp sarcinile încredinţate.

BIBLIOGRAFIE:
Benea, M. C., (2000), Managementul stresului profesional, Deva, Editura Emia

35
 Bradley Nelson, Codul emoțiilor, Editura Ad. Divin 2012 Gordon, T., Burch, N. (2011). Profesorul eficient
–programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii. București. Editura Trei.
Illeris, K. coord. (2014). Teorii contemporane ale învățării –autori de referință. București. Editura Trei.
WEBOGRAFIE:
https://hurauxtherapiesalternatives.com/

CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI

PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE, ÎN CONTEXTUL
PANDEMIEI

Profesor învãţãmânt primar MUNTEAN-MIHAI CRISTINA

Şcoala Gimnazialã „Sfânta Maria”, Mizil, Prahova

Am dori să cunoaştem câteva aspecte referitoare la implicarea familiei în educaţia copiilor şi a relaţiilor
dintre familie şi şcoală. Răspunsurile pe care le vom obţine nu vor fi comunicate nimănui în această formă.Vă
mulţumim!
I.1. Sexul
Masculin
Feminin
2. Studiile efectuate
A) Şcoala primară
B) Şcoala gimnazială
C) Liceu
D) Studii superioare
3. Profesia:...
4. Mediul de provenienţă:
Urban
Rural
5. Starea civilă:
Căsătorit
Necăsătorit
6. Familie monoparentală (dacă este cazul) datorată:
A) Decesului
B) Divorţului
C) Necăsătoriei
II. Climatul familial
7. Supravegheaţi în fiecare zi copilul când se conecteazã pe platforma pentru orele online, ţinând cont cã este în
clasa I?
A) Întotdeauna

36
B) De cele mai multe ori
C) Rareori
D) Niciodată
8.În lipsa dumneavoastră cine ajutã copilul în timplul orelor online?
a) Bunicii
b) Fraţii mai mari
c) Un alt adult din familie sau bona
d) Nimeni
9. Se întâmplă des că atitudinea dumneavoastră faţă de copil să nu fie în concordanţă cu cea a învãţãtoarei?
Da
Nu
Nu ştiu
10. Este necesar să insiste copilul dumneavoastră pentru ca să participaţi la şedinţele cu părinţii?
Da
Nu
Uneori
11. Ţineţi cont de părerile şi sfaturile învãţãtoarei?
A) Întotdeauna
B) De cele mai multe ori
C) Rareori
D) Niciodată

12. Cum consideraţi colaborarea dvs cu ṣcoala în condiţiile întâlnirilor online?

A) foarte bunã
B) bunã
C) satisfãcãtoare
D) nesatisfãcãtoare

13. Cât de des aţi luat legătura cu învãţãtoarea pe parcursul învãţãrii online?
A) Sãptãmânal
B) Lunar
C) Semestrial
D) Doar când am fost solicitat

14. Când aţi luat legătura cu învãţãtoarea ultimă datã?

A) Când am avut anumite plângeri/nemulţumiri
B) Prin participarea voluntarã la proiectele ṣcolare ale copilului
C) Zilnic prin intermediul internetului/telefonului
D) Alte situaţii (vã rugãm sã le menţionaţi)...

37
15. Consideraţi cã acordaţi timp ṣi atenţie suficientã problemelor ṣcolare ale copilului/
- Da
- Nu

În cazul în care rãspunsul dumneavoastrã este nu la întrebarea anterioarã, vã rugãm sã rãspundeţi la întrebarea
urmãtoare:
16. Care este motivul pentru care acordaţi atât de puţin timp discutãrii problemelor ṣcolare cu copilul
dumneavoastrã?
A) Presiunea activitãţii profesionale ṣi a îndatoririlor;
B) Serviciul într-un alt oraṣ/strãinãtate
C) Alte prioritãţi ale vieţii de familie
D) Copilul dumneavoastrã nu este încântat de astfel de discuţii
17. Cu ce stãri credeţi cã s-a confruntat copilul în timpul orelor online?
A) Anxietate
B) Timiditate
C) Insigurare
D) Refuzul de a participa la orele online/de a deschide camera
18. Care sunt aspectele pozitive pe care le-aţi observat la copil în timpul participãrii la orele online?
A) S-a simţit mai confortabil în mediul familial
B) S-a simţit mai încrezãtor
C) Programul de lucru a fost mai flexibil
D) Prezenţa lângă a unui membru al familiei i-a sporit încrederea
19. Enumeraţi problemele cu care v-aţi confruntat dumneavoastrã în calitate de pãrinţi, în condiţiile orelor online:
A) Lipsa dispozitivelor electronice
B) Întreruperi repetate ale internetului/curentului electric
C) Imposibilitatea conectării la platformă;
D) Refuzul copiilor de a participa

38
 PREVENTING AND COMBATING ONLINE SCHOOL DROPOUT

Online - connected with the future!

Cioclu Anina – Ramona

Colegiul Tehnic “Gheorghe Asachi “Onești
Onești, Bacău, România

Nowadays we live difficult times, times that we did not foresee! If in the past we asked for the mobile
phones to be switched off, we forbade students to use them în school, now we offer them phones, tablets, internet
connections and we force them to participate at all the classes using any devices. Thus, students have to spend not
only 6 hours online, but also many hours after the school program, due to the attached topics and lessons on Google
Meet. This is such a cruel irony!
In the past, we tried to disconnect them from the virtual world, to make them spend time în the real world,
away from social networks and away from electronic devices. Nowadays, we have offered them a virtual world,
reasons to stay connected to the internet, and even the possibility not to open the web cameras or microphones,
except to answer when they are asked to. Basically, we took their opportunity to express themselves, the possibility
to behave as teenagers, to develop aş young human beings.
In such an environment it îs easy to get lost în the labyrinth of social networks, even during classes. It
seems much more fun to play a network game than to copy the lesson and take notes, being fed up with monitors
and information on screens. I think it was exactly this freedom that limited their ability of thinking. Let's not forget
that they are teenagers looking for a way to follow în the future, looking for role models! There is no longer that
connection between student and teacher, student and student, they being very selective în participating in classes,
depending on the teacher, and in selecting the entourage, depending on their preferences. It is much more motivating
to surf the internet than to focus on doing an exercise; basically, we served them a life without perspective, with
immediate and not long-term goals.
Bored with such a school, entitled, în their opinion, not to be active în class (eye contact îs not required),
students hade behind monitors and screens, students evade school work, and then no longer consider it useful,
participating în a school program that does not give them a clear perspective on their future. The imposed
connection to the world of the internet only kept them disconnected from real life, real socialization, practical
activities; students feel adrift and insecure, everything îs temporary and changing from day to day.
As a teacher, I strive to offer them attractive lessons, projects that have roots în reality and practical
applications, to make correlations with real life, with the family. Being an English teacher, I offer them family
activities, free expression of feelings, interviews with close people, relatives, finding common ground with students
în the class. Thus, I set out to motivate participation not only în classes, but also involvement în daily and family
life. The fact that I asked not only to talk about their favorite job, but also to interview someone who has such a job,
made possible not only the motivation of the study but also the desire to actively participate în classes în order to
pursue the desired career în the future.
Only direct involvement, together with family members, will give results în determining students not to
leave school, to want a better and safer future, to pursue the desired career. It is easy not to choose to attend classes

39
online, but with wisdom and patience, students can be guided to choose the education offered by an apt
environment, by teachers specialized în education. Only by providing concrete examples, of free debates în classes
can we encourage students not to leave school - their only opportunity for a better world. Only the joint effort of all
teachers can give students a positive perspective on their future, a healthy and effective perspective.

Bibliography
1. Clerget, Stephane, Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, (2008)
2. Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, (2007)
3. Dr. Julian Melgosa, Cum să supraviețuiești adolescenței: ghid pentru adolescenți și părinți, Editura Viață
și Sănătate, București, (2018)
4. Dumitrana, M., Eşecul şcolar şi cauzele sale – determinanţi ai ideii unei noi pedagogii,
5. În Tribuna învăţământului nr. 5, (1991)

REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR UTILIZÂND TEHNICI MODERNE DE PREDARE ONLINE

Gavriluță Călina Diana
Liceul cu Program Sportiv Arad

Ce este mediul online? Iată definiția propusă de Wikipedia.org: “Online este starea de a fi conectat sau
legat la o rețea electrică, de telefon, de Internet sau și la alte sisteme care acceptăconexiuni (legări). Este starea în
care la un moment dat un element, un obiect, un aparat, o persoană dialoghează activ și direct cu
un sistem (informațional, energetic etc.) sau cu un alt element (aparat, dispozitiv) identic sausuprapuslui.
De obicei sistemul respectiv trebuie specificat integral. De exemplu: o imprimantă inclusă într-o rețea
informațională poate fi în același moment în stare online la rețeaua electrică de energie, dar și off-line față de rețeaua
locală de calculatoare, LAN, adică neconectată acolo din punctul de vedere al transmiterii de informații. Altfel spus,
imprimanta este la momentul respectiv în linie (legată galvanic) față de rețeaua de energie electrică, în timp ce față
de rețeaua de computere nu este online deci nu este în linie/în rețea (este off-line), adică neconectată logic și în
consecință nu poate dialoga informațional cu ea.”
Comunicarea online reprezintă: “Comunicarea prin Internet reprezintă un ansamblu de acțiuni și procese
mediate de computere prin care interlocutorii își transmit informații prin mesaje ce pot căpăta diverse forme[1].
Comunicareaeste un proces absolutin dispensabil omenirii, iar de-a lungul timpului mesajele au fost transmise prin
diverse căi, comunicarea căpătând astfel diverse forme și fiind utilizată în diverse medii.”
Cele mai utilizate metode de a comunica online sunt prin intermediul e-mailului, Instant Messaging, Forum, Blog,
Rețelele de socializare sau videotelefonia.
În ceea ce privește predarea online, am utilizat Instant Messaging, grupul whatsapp, iar acum, utilizăm
platforma Google classroom. Însă, provocările cu care ne-am confruntat atât în primăvară, cât și acum, sunt
numeroase. Este, din păcate, o mare diferență între predarea față în față, și cea la distanță. Chiar dacă, noi, profesorii,

40
ne străduim să implicăm elevii în procesul educativ, există, totuși, un ușor disconfort în faptul că, este mai greu să
avem privirea de ansamblu pe care o aveam în sala de clasă. Așadar, nu reușim să vedem în același timp privirile,
emoțiile, felul în care copiază lecția de la tablă, sau gesturile copiilor în timp ce dăm explicații sau prezentăm lucruri
noi. Undeva, pe drumul invizibil dintre noi și elevi, se pierde emoția, atunci când predarea se desfășoară online.
Pe de altă parte, există și problema camerelor pornite vs. Camere deschise. Nu există temei legal care să
oblige elevii să le păstreze deschise pe tot parcursurl orelor. Bineînțelescă dorim cu toții să îi vedem, să ne vadă, dar,
ce facem în cazul în care aceștia refuză?
O altă problemă cu care eu personal m-am confruntat mereu în timpul predării online a fost cea a detaliilor
tehnice: zgomotul de fundal, pierderea conexiunii la Internet, atât din partea mea cât și din partea copiilor, pierderea
curentului chiar, sau, prezența părinților alături de cei mai mici dintre elevi. Această prezență poate fi benefică în
măsura în care părintele se abține de la a ajuta copilul să dea răspunsurile corecte.
Un aspect pozitiv al predării online, este faptul că, elevii au acces direct la multe resurse educaționale de
calitate. Prima, este, manualeedu.ro, locul în care elevii din ciclul primar, dar și cei de gimnaziu, găsesc manualele
digitale, le pot răsfoi, pot asculta exercițiile audio, sau pot vedea chiar videoclipurile propuse.
Alte resurse pe care eu, ca și profesor de limba engleză le-am utilizat au fost:
https://www.bbc.co.uk/learningenglish/, un site cu multe activități în teractive, jocuri, videoclipuri, chiar și teste
pentru a vedea nivelul de limbă engleză.
Apoi, pentru a le da elevilor “altfel” deteme, am utilizatplatforma Kahoot, unde am creatjocuri de verificare
a cunoștințelor. Având în vedere perioadă grea prin care a trecut sistemul de învățământ din întreaga lume în
primăvară, au existat multe platforme educaționale care au acordat acces gratuit școlilor și profesorilor. Kahoot a
fost una dintre ele și am profitat.

O altă resursă care mi-a plăcut, este puzzlemaker. Am utilizat-o pentru testarea vocabularului în limba
engleză: am conceput puzzle, pe care apoi l-am trimis copiilor spre a fi rezolvat.

Așadar, putem spune că, școala online ne testează pe noi, cadrele didactice în permanență: având în vedere
faptul că oră este redusă, trebuie să selectăm cu atenție informția pe care o predăm copiilor pentru a eficientiza
procesul de învățare. Programa școlară, este stufoasă pe alocuri, iar acum, mai mult ca niciodată, este necesar să
găsim soluțiide eficientizare a predării.

41
Am preferat, în anumite situații să ofer o fișă cu lecția sintetizată de mine, pentru a ușura înțelegera ei, dar și pentru
a scurta timpul de predare. De exemplu, dacă în manualul de engleză, gradele de comparație ale adjectivului sunt
prezentate în decursul a 5-6 pagini, am trimis o fișă de lucru cu teoria simplificată și apoi am lucrat exercițiile pentru
fixarea noilor cunoștințe.

Partea extrem de dificilă, mi se pare a fi testarea și notarea. Astfel am utilizat fie teste realizate de mine, fie
teste de evaluare recapitulative care se pliază la ceea ce am studiat cu elevii în decursul unei perioade. De asemenea,
am utilizat şi test de ascultare care s-a desfășurat în timp real, online. Elevii au ascultat exerciții, au scris rezolvarea
și au trimis-o ăe google classroom.
Prezentarea unor proiecte în limba engleză, a fost de asemenea o metodă de a testa cunoștințele dobândite.
Însă, pentru că am simțit că o notare 100% eficientă și justă, nu este totuși posibilă în această perioadă, am combinat
diversele punctaje obținute la mai multe teste/proiecte și am făcut o medie, pe care, apoi am trecut-o în catalog ca și
notă finală.
Așadar, pot spune că prefer școala fizică în detrimentul celei din online, dar, pe de altă parte, conider că
prin școala online, avem ocazia, atât noi, cât și elevii noștii să ne perfecționăm în utilizarea metodelor sincrone și
asincrone de care dispunem. Este o reală provocare pentru ambele taberi, dar, cu răbdare, multă muncă,
perseverență, pot să existe rezultate frumoase. De asemenea, un rol foarte important în progres, în această perioadă,
îl au, fără doar și poate, și părinții, care au rolul de a supravegha mai îndeaproape munca elevilor noștri. O bună
colaborare între școală-părinte-elev, este zilele acestea, cheia unui proces instructiv educativ eficient și benefic
pentru copii.
În final, scopul ambelor părți este de a asigura o educație de calitate, indiferent de condițiile de care
dispunem.

42
 ABANDONUL ȘCOLAR, O PROBLEMĂ CONTINUĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

Prof. IANCU ELENA GINA

Șc. Gim., Prof. M. Sîmbotin” Cârligele, jud. Vrancea, 2021

Prevenirea părăsirii timpurii a școlii este considerată ca fiind deosebit de importantă, nu numai pentru a
combate consecințele negative ale sărăciei și excluziunii sociale asupra dezvoltării copilului, dar și pentru a oferi
copiilor mijloacele necesare pentru a întrerupe ciclul de transmitere a dezavantajului între generații.
Preocuparea pentru prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar în special în mediul online, trebuie privită
ca o prioritate a sistemului de educaţie cu atât mai mult cu cât factorii determinanţi ai abandonului se multiplică şi
diversifică, ca adaptare la contextul social, economic, cultural, profesional din ce în ce mai provocator în care
sistemul de învăţământ funcţionează.
La nivelul școlii noastre s-au derulat diverse activități strategice pentru prevenirea și diminuarea
abandonului școlar: conturarea unei strategii coerente pe termen lung și scurt, implicarea în proiecte POSDRU pe
problematica abandonului școlar, implementarea unor planuri de măsuri, monitorizarea realizării indicatorilor
propuşi, conceperea şi implementarea unor programe de măsuri remediale şi analiza rezultatelor finale.
Abandonul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan psihologic
individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în
propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar
permanentizat „stigmatizează, „etichetează şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de
comportamente deviante şi infracţionale.
Factorii individuali - aceştia se referă la capacitatea personală a elevului de a reacţiona, adică de resursele
personale, de bogăţia şi calitatea ―schemelor de adaptare― ce se referă la faptul că unii elevi au un potenţial mai
mare de adaptare, iar alţii unul mai redus (sunt mai rigizi, mai puţin permisivi în relaţiile cu ceilalţi).
Un rol important este reprezentat şi de prezenţa mamei în viaţa copilului. Dacă un copil a trăit într-un
mediu familial în care prezenţa mamei era cotidiană, atunci se consideră că dezvoltarea copilului a decurs normal. În
caz contrar, acesta poate prezenta anumite tulburări psihice, cum ar fi hiperemotivitate, fobii, anxietate etc. Mai pot
apărea nervozitatea excesivă sau apatia, indiferenţa etc.; se poate ajunge chiar și la retardare mintală, mai ales dacă
elevul trăieşte în stare de izolare prelungită. Particularităţile psihice ale copilului pot influenţa şi negativ
randamentul său şcolar. Etichetările ca „elev slab, „elev rău duc la scăderea stimei de sine, la scăderea încrederii în
propriile forţe cât şi în persoanele ce îl înconjoară. În aceste condiţii, datorită lipsei resurselor necesare pentru a
depăşi această dificultate, copiii cu risc de abandon școlar caută să iasă în evidenţă, adeseori, prin adoptarea unor
comportamente deviante. Lipsa voinţei, nivelul scăzut al aspiraţiilor, intereselor, motivaţiei, insuficienta dezvoltare a
capacităţii de operare a gândirii etc., pot avea efect negativ asupra activităţii şcolare a elevului, asupra rezultatelor
muncii sale. De asemenea, starea de sănătate a elevului poate influenţa succesul sau eşecul şcolar al acestuia.
Mediul familial reprezintă cel dintâi şi cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea
copilului. Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei. Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa
societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor. Familia oferă copilului un sentiment de siguranţă, singurul care-i permite
acestuia să se emancipeze şi să-şi dobândească personalitatea. Însă, acest sentiment depinde de anumiţi factori:

43
protecţia împotriva agresiunilor venite din afară, satisfacerea trebuinţelor elementare, coerenţa şi stabilitatea
mediului de dezvoltare, sentimentul de a fi acceptat ca membru al familiei, de a fi iubit, de a i se accepta
caracteristicile individuale, de a dobândi o experienţă personală și de a se afirma la maturitate. Familia reprezintă cel
mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea copilului.
Mediul şcolar are un important impact educaţional. Acesta îndeplineşte o serie de roluri de socializare, integrare,
control social, profesionalizare etc. Şi totodată este puternic influenţat de ansamblul vieţii sociale, începând cu
valorizarea şi prestigiul social al şcolii, şi terminând, poate, cu resursele disponibile. Analiza complexă a acestui
fenomen a demonstrat că există mai multe motive prin care mediul şcolar contribuie la abandonul şcolar:
cunoaşterea insuficientă elevilor, datorită numărului mare dintr-o clasă sau datorită dezinteresului manifestat de
către profesori. Este important că elevul să dezvolte o atitudine pozitivă faţă de şcoala online și să conştientizeze
urmările negative ale absenteismului şcolar.
Contextul social – în acest context putem vorbi de lipsa investiţiilor statului în domeniul educaţiei. O
importantă influenţă negativă asupra percepţiei educaţiei o reprezintă massmedia, prin promovarea din ce în ce mai
largă a celor neşcolarizaţi care au reuşit în viaţă prin noroc şi înzestrările de la natură. Pentru copii, aceştia reprezintă
modele drept de urmat deoarece şcoala nu oferă aceleaşi perspective. Adeseori, cei care provin din mediul rural sunt
stigmatizaţi în legătură cu mediul lor de provenienţă. La nivel naţional sunt elaborate programe care să susţină
educaţia în mediul rural, însă puţine sunt puse în aplicare.
Factorii cauzali ai abandonului școlar sunt multipli, dar cu precădere sunt cei de ordin social -
vulnerabilitate socială, sărăcie, vicii sociale din familie, nivel educaţional scăzut- și cei ce ţin de particularităţile
individuale -dificultăţi de însuşire a materiei, incapacitatea copiilor de a gestiona situaţiile şi evenimentele noi, stimă
de sine şi motivaţie scăzută, frustrări, lipsă de interes pentru dezvoltare personal. Cauzele ce ţin de particularitățile
individuale ale elevilor cu risc de abandon școlar: stare de sănătate precară, motivaţia redusă pentru activităţile
şcolare, absenteismul ridicat şi dificultăţile de învăţare.
Bibliografie:
https://www.prois-nv.ro/docs/Oameni_diferiti_sanse_egale.pdf
2.http://www.ccdvl.ro/images/docs/MULTIMEDIA/ed_egalitate_sanse/ED_Egaliate_Sanse_suport_curs.pdf
3.https://www.academia.edu/30541777/Cum_se_decide_%C3%AEn_%C8%99coli_egalitatea_de_%C8%99anse_St
udiu_asupra_implic%C4%83rii_p%C4%83rin%C8%9Bilor_%C3%AEn_procesul_educa%C5%A3ional_al_
copiilor_din_categorii_sociale_defavorizate

44
 METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR
Prof. Balan Gabriel, Colegiul Naţional „George Coşbuc” Motru, Gorj
Prof. Balan Lavinia Luminița, Școala Gimnaziala Nr.2 Motru, Gorj

”Şcoala obişnuită cu o orientare incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de
discriminare, un mijloc care creează comunităţi primitoare, construiesc o societate incluzivă şi oferă educaţie pentru
toţi; mai mult, ele asigură o educaţie eficientă pentru majoritatea copiilor şi îmbunătăţesc eficienţa şi până la urmă,
chiar şi rentabilitatea întregului sistem de învăţământ.”
Principiul care fundamentează acest cadru este unul conform căruia şcolile ar trebui să primească orice
copil, indiferent de condiţia lui fizică, intelectuală, emoţională, lingvistică sau de orice altă natură. Astfel, ar trebui
incluşi în egală măsură copii în dificultate şi copii talentaţi, copii ai străzii şi copii care lucrează, copii proveniţi din
familii îndepărtate sau nomade, copii aparţinând unor minorităţi etnice, lingvistice sau culturale şi copii proveniţi din
alte grupuri sau zone marginalizate sau defavorizate...
Principiul fundamental al şcolii incluzive este acela că toţi copiii trebuie să înveţe împreună, oriunde este
posibil acest lucru, iar diferenţele care pot exista între ei sau dificultăţile în care se pot afla să nu mai aibă nici o
importanţă. De asemenea, cu ajutorul unui curriculum adecvat, al unei bune organizări, al unor tehnici de predare, al
folosirii resurselor şi al unor parteneriate cu comunităţile lor se va crea un sistem de învăţământ de calitate. Trebuie
să existe o susţinere continuă şi servicii necesare satisfacerii nevoilor speciale prezente în fiecare şcoală.
Educaţia incluzivă (educaţia pentru toţi în condiţii şi şanse egale) a fost introdusă ca termen în Declaraţia
de la Salamanca din 1994.
Premisele anterioare introducerii educaţiei incluzive au fost punctate de Clubul de la Roma şi apoi într-un Raport
UNESCO:
 „Diferenţele dintre state se datorează faptului că elevii nu ştiu cât şi cum să înveţe” (Clubul de la Roma);
ceea ce a condus la stabilirea a patru piloni ai învăţării:
- a învăţa să cunoşti
- a învăţa să faci (competenţe)
- a învăţa să fii (educaţie comportamentală)
- a învăţa să convieţuieşti
Trebuie subliniată diferenţa clară între educaţia incluzivă şi educaţia integrată.
Dacă integrarea reprezintă asimilarea elevului la învăţământul normal, proces în care elevul se adaptează şcolii,
aceasta rămânând neschimbată, în cazul incluziunii şcoala este într-o continuă schimbare, adaptată la nevoile
elevului.
Incluziunea pune accent pe: schimbările din şcoală, beneficiile aduse elevului prin faptul că-i include pe toţi şi pe un
bun act al predării - învăţării pentru toţi copiii.
Dar realizarea unei educaţii incluzive, practic transformarea unei şcoli tradiţionale într-una incluzivă nu este
doar o utopie? Poate deveni ea o posibilă realitate viitoare?
Da, cu condiţia realizării unui climat propice din punct de vedere al unei culturi incluzive.

45
Pentru că, după părerea mea transformarea unei şcoli obişnuite, tradiţionale într-una incluzivă trebuie să înceapă prin
crearea unui climat educaţional incluziv în acea instituţie.
Nu este vorba doar de o transformare a procesului instructiv – educativ, ci a întregii instituţii, că personal, resurse
materiale, climat ambiental, mod de comunicare cu elevii, părinţii acestora, comunitatea în general.
Ofertele educaţionale promovate de şcoală către comunitate având drept ţintă precisă
Copilul, oricare ar fi el trebuie să fie diverse, atractive să acopere un palier larg de aptitudini, talente, aspiraţii sau
dorinţe ale copilului şi nu în ultimul rând să vină în întâmpinarea dorinţelor părinţilor şi cerinţelor comunităţii.
Astfel, concret pot fi create în şcoală diverse cercuri sau ateliere de creaţie literară, teatru, pictură, muzică sau pot fi
propuse diverse opţionale cu teme de interes sporit care să fie în concordanţă cu dorinţele elevilor.
Toate acestea sunt în conformitate cu principiul care fundamentează şcoala incluzivă având în vedere
următoarele:
 Şcolile trebuie să primească orice copil, inclusiv copiii în dificultate sau copiii talentaţi, minorităţile etnice,
culturale sau copiii din zone defavorizate
 Toţi copiii trebuie să înveţe împreună, iar diferenţele sau dificultăţile să nu aibă importanţă
 Cu ajutorul unui curriculum adecvat, a unei bune organizări, a unor tehnici de predare adecvate, a unei
eficiente folosiri a resurselor, a parteneriatelor cu resursele lor se asigură un învăţământ de calitate
 Trebuie să existe servicii educaţionale necesare satisfacerii nevoilor educaţionale prezente în fiecare şcoală
Chiar dacă în ultimii ani s-a pus accentul pe folosirea unor strategii didactice formative, pornind de la
obiective (competenţe) centrate pe elev mai există încă multe de realizat în atingerea unei educaţii incluzive în ceea
ce priveşte cunoaşterea elevului de către profesor şi mai ales ghidarea acestuia de către dascăl spre cunoaşterea de
sine, a propriilor aspiraţii, interese, capacităţi.
În transformarea unei şcoli tradiţionale într-o şcoală incluzivă de succes vor fi întâmpinate şi dificultăţi
referitoare la baza materială existentă, resursele disponibile chiar şi resursele temporale pot crea dificultăţi, deoarece
cunoşterea fiecărui elev, de la personalitate la aspiraţii, de la situaţia materială la cea familiară necesită timp. Chiar
şi strategiile propuse adecvate educaţiei incluzive bazate pe timp flexibil pot crea probleme din punct de vedere a
programei şcolare obligatorii, cu referire la conţinuturi. Însă prin formarea cadrului didactic pentru educaţia
incluzivă, colaborarea cu alte cadre didactice, împletite cu vocaţia şi măiestria didactică pot depăşi aceste dificultăţi
într-o oarecare măsură.
Însă consider că pentru reuşita unui astfel de proiect de promovare a culturii incluzive la nivelul întregului
sistem de învăţământ nu este suficientă doar transformarea unor şcoli tradiţionale în şcoli incluzive, ci o reformare în
acest sens a întregului sistem.
Adică, chiar dacă procesul este iniţiat şi promovat la nivel de indivizi şi apoi de instituţii (şcoli), el trebuie
generalizat la nivel de sistem. Pentru că altfel vor exista cazuri, în care tocmai principiul de bază al egalităţii
şanselor nu va fi respectat. În acest sens, nu se pune problema localităţilor în care există mai multe unităţi şcolare
pentru că în acest caz şcoala incluzivă de succes atrage copiii şi ca urmare celelalte şcoli sunt nevoite a se reforma în
sensul unei educaţii incluzive pentru a rezista „pe piaţă”.
Politica unei educaţii incluzive a pornit tocmai de la ideea de a asigura aceeaşi şansă pentru toţi la nivel de
comunitate, de sistem, de stat şi poate chiar la nivel internaţional, urmărind o pregătire profesională, o formare a

46
personalităţii indivizilor compatibile cu cerinţele actuale şi tendinţele viitoare și dezvoltarea spiritului cultural și nu
în ultimul rând se asigură prevenirea abandonului școlar.
Consider astfel că trebuie realizată o reformare a întregului sistem de învăţământ, a comunităţii în general având
drept ţintă educaţia incluzivă, educația pentru cultură.
Bibliografie:
Verza Emil; Păun Emil, Educata integrată a copiilor cu handicap, Aş. RENINCO, UNICEF, București, 1998
Vrăşmaş Ecaterina, Introducere în educația cerințelor speciale, Ed. CREDIS; Universitatea din București, 2004
Vrăşmaş Ecaterina, Dificultăți de învăţare în școală, Editura V&I INTEGRAL, București, 2007
Vrăşmaş Traian, Învăţământul integrat și/sau Incluziv, Editura Aramis, București, 2001
Vrăşmaş Traian, Școala și educația pentru toți, Ed. Miniped, București, 2004

CONSILIEREA PARENTALĂ ȘI EFECTELE ASUPRA MINIMIZĂRII ABANDONULUI

ȘCOLAR

Prof. Saizescu Cristina-Alexandra

Liceul Tehnologic Energetic „Regele Ferdinand I” Timișoara

Noile realități ale spațiului educațional presupun interacțiunea didactică mijlocită detehnologie și de
internet. Principalilor actori implicați – elevii și cadrele didactice, li se alătură părinții, în calitate de susținători ai
formabililor, dar și de colaboratori ai profesorilor, mai ales în cazul elevilor din clasele mici. Astfel, educația
desfășurată în mediul virtual dă o altă conotație parteneriatului școală-familie, îl revigorează și impulsionează să
funcționeze, în beneficiul copiilor.
În acest context, educația părinților devine și mai importantă, de ea depinzând în mai mare măsură
abordarea formativă a elevilor și crearea unei atmosfere propice studiului și dezvoltării personale în mediul familial
din care aceștia își desfășoară acum activitatea școlară.
În scopul minimizării abandonului școlar, școala își caută aliați – părinții, familiile elevilor și comunitățile
locale din care aceștia fac parte. Consilierea părinților este o formă de educație a adulților care are ca finalitate
optimizarea relației părinte – copil și are un rol important în educația oferită în cadrul familiei.
În condițiile actuale, când învățarea se desfășoară în mediul virtual, părinții devin parteneri educaționali
pentru cadrele didactice, mai ales în cazul elevilor din clasele mici, pentru care părinții asistă procesul de învățare
îndeaproape, iar colaborarea școală-familie este mai strânsă și devine tot mai importantă.
Una din componentele noțiunii de părinte bun se referă la înțelegerea adecvată a nevoilor copilului, atât în
sens larg – înțelegerea problemelor inerente etapelor de dezvoltare ontologică, cât și în sens specific, individualizat,
ce țin de aspectele particulare ale fiecărui individ în parte. Consilierea părinților vine tocmai în întâmpinarea acestor
nevoi reale ale părinților, de a se raporta adecvat la problemele copilului și la ritmul său personal de creștere și
dezvoltare.

47
 Părinții, în cadrul familiei, oferă atmosfera unei prime micro-societăți pentru copil, prima la care acesta se
raportează, în cadrul căreia el se va însera și căreia îi va aparține, iar conceptele lui față de oameni și relațiile sociale
au la bază relațiile cu părinții, care vor constitui modele de relații interumane pentru el. De aceea, părinții trebuie să
fie conștientizați de rolul lor vital pentru experiențele timpurii, din copilărie și din adolescență ale copilului. Mai
concret, familiile în care sunt prezente relații competitive, vor stimula competitivitatea în cadrul personalității
copilului, iar familiile cooperante, vor stimula latura colaborativă a copilului. Deci, părinții pot investiga și analiza,
eventual prin intermediul unor instrumente psihometrice adecvate, mediul familial în care copilul lor crește, iar apoi
li se poate oferi informația legată de efectele pe care acesta le poate avea asupra formării și dezvoltării personalității
copilului lor.
Comunicarea părinte-copil este esențială și „dă tonul” modului de comunicare socială a individului,
reprezentând baza comportamentului social a individului – el având personalitatea creată în interacțiunea socială.
Dacă nu cunosc deja, părinții pot asimila noțiuni elementare legate de comunicare, stiluri comunicaționale,
comportamente asertive, agresive și submisive, cu scopul de a-i învăța cum să își orienteze strategiile de relaționare
cu copilul pentru a-l stimula să devină autonom, util social, cooperant, maleabil și cum să aibe progres în învățare.
Mai mult, chiar relațiile dintre părinți oferă copilului linii directoare despre cum va decide să-și dezvolte propriile
roluri individuale în viașă și în societate.
Pentru a putea influența și schimba comportamentele parentale nedorite trebuie identificat și analizat cât
mai obiectiv stilul educativ al fiecărui părinte, respectiv optimizat, scopul fiind dezvoltarea sănătoasă și armonioasă
a personalității copilului. Astfel, principiile care stau la baza unei educații solide sunt: încurajarea copilului,
comportamentul parental ferm și consecvent, însă fără dominare, respectul pentru copil și drepturile celorlalți,
respectarea regulilor stabilite de comun acord și menținerea rutinelor benefice, cooperarea, retragerea din provocarea
conflictelor, stimularea independenței copilului, respectarea promisiunilor și comunicarea asertivă în cadrul familiei.
Astfel, copilul va putea beneficia de un mediu securizant, care să îi permită dezvoltarea dincolo de constrângeri, de
recunoașterea meritelor personale, însă cu respectarea regulilor și a drepturilor celorlalți. Copilul va fi astfel ghidat
către a avea încredere în propriile forțe, își va dezvolta o stimă de sine solidă, va învăța să respecte reguli, să
coopereze, să fie asertiv și să aibe un comportament auto-asumat.
Caracteristicile familiei în societatea actuală sunt în continuă transformare, ca orice sistem dinamic,
pulsând după ritmurile sociale și în conformitate cu trăsăturile individuale ale membrilor săi. Există familii
biparentale funcționale, armonioase, însă există și situații de familii destrămate, monoparentale, copii crescuți de
bunici, unii părinți sunt plecați în străinătate, alții sunt bolnavi, unii copii sunt parentificați, neglijați, trimiși la lucru
sau multe alte contexte de viață. Educația parentală este binevenită în toate cazurile pentru prevenție, intervenție în
criză și/sau susținere, ajungând să optimizeze sistemul familial și să facă funcțional grupul.
Trăsăturile relevante ale grupului familial funcțional sunt reprezentate de coeziune, unitate, acceptare,
deschidere spre comunicare, încredere, empatie, cooperare, acceptare și dragoste necondiționată.
În funcție de trăsăturile de personalitate ale membrilorei, de contextulobiectivîn care se dezvoltă, de
blocajele existente, de provocările cărora le-au făcut față, familia are caracteristici individuale și creează o anumită
cultură a comunicării, pe baza căreia se manifestă relațiile dintre membrii ei.
Astfel, educația parentală individualizată sau personalizată presupune cunoașterea acestor aspecte și poate
fi deosebit de eficientă. Și activitățile de intervenție cu grupuri mici de interese sunt motivante, au efecte benefice,

48
părinții coagulându-se foarte repede când realizează că împărtășesc aceleași probleme, mizându-se mult pe efectul
de contagiune, care funcționeazăși la adulți. Astfel de grupe de lucru cu adulții pot fi organizate la nivelul școlilor de
consilierul psihopedagog pe tematici: cei care au copii obraznici, cei pe care copiii îi mint, cei care sunt părinți
singuri, gestionarea stresului la adulți și altele. Modul de organizare al grupelor se poate face după identificarea
categoriilor de probleme, cu asigurarea confidențialității respondenților-părinți. Grupurile mai mari de lucru în
domeniul educației părinților se pot organiza având anunțate teme educaționale generale – comunicarea inter-
generațională, gestionarea timpului liber, organizarea învățării online, provocările adolescenței, organizate tip
lectorate cu părinții, precum și pentru a soluționa probleme arzătoare la nivelul comunității școlare – acțiuni de
ecologizare a zonei, eventual în parteneriat părinte-copil, organizarea zilei școlii, concurs online de pregătire a unui
mic dejun sănătos, eventual tot în parteneriat părinte-copil și doar dacă nivelul de trai al membrilor comunității este
relativ omogen etc. Sau ca întâlniri semestriale – tip ședință cu părinții pe școală sau pe clasă.
Bibliografie
Şandru, Marinela, „Alternative în învăţământul de masă”, ed. II, Editura Polirom, Bucureşti, 2019.

INTELIGENTA EMOŢIONALĂ – SPRIJIN ÎN ABANDONULUI ȘCOLAR

Profesor Măcelaru Mihaela Mariana

Grădiniţa “Alba ca Zăpada şi piticii”
București, sector 4

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea

Frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
Înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce
semnificativ şansele autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară
completă se asociază cu perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de
instituţiile ei şi cu o scădere a venitului personal de-a lungul întregii vieţii.
În ultima vreme se vorbeşte tot mai mult despre inteligenţa emoţională. De pildă, s-a descoperit faptul că
persoanele care au o inteligenţă emoţională ridicată se descurcă mai bine în viaţă şi îşi ating mai uşor scopurile. De
asemenea aceste persoane relaţionează mai armonios cu ceilalţi şi au capacitatea de a-i convinge pe ceilalţi. Ele par
să se bucure mai mult de viaţă şi îi ajută şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru. Dezvoltarea inteligenței emoționale a
copiilor îi va ajuta să nu recurgă la abandonul școlar, implicit la finalizarea scopurilor pe care și le propun spre
realizare.
Oricare dintre noi ne putem dezvolta inteligența emoțională. Există nenumărate feluri și modalităţi concrete
de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, însă este important ca mai întâi să aflăm mai multe despre aceasta. Cu cât o
vom înţelege mai bine, cu atât vom putea găsi mai uşor propriile modalităţi de dezvoltare a inteligenței emoţionale.

49
 În esenţă, inteligenţa emoţională înseamnă două lucruri: a fi într-un bun contact cu noi înşine şi a avea
relaţii satisfăcătoare cu ceilalţi.
A fi în contact cu noi înşine înseamnă să ne cunoaştem propriile emoţii. Adică să putem identifica
emoţiile pe care le trăim, să le putem denumi, şi mai ales să le acceptăm aşa cum sunt ele: pozitive sau negative,
plăcute sau dureroase. Contactul cu propria persoană se referă şi la cunoaşterea propriilor nevoi, dorinţe, şi
impulsuri, precum şi determinarea cauzelor ce duc la apariţia lor. Să putem controla felul în care ne manifestăm
emoţiile. Indiferent ce emoţii simţim, trebuie să ştim cum să le exprimăm în funcţie de situaţie. A ne controla
emoţiile nu înseamnă a le bloca, ci a le putea stăpâni, cât timp păstrăm contactul cu ele. Să ne putem motiva
pentru a atinge un scop. Emoţiile sunt un mare rezervor de energie, dacă ştim cum să le direcţionăm şi să le punem
în slujba raţiunii. A urmări un scop presupune efort, renunţare la plăcerile imediate, uneori şi frustrare, dezamăgire,
durere. De aceea este important să nu ne lăsăm disturbați de emoţiile neplăcute care pot apărea pe parcurs.
A avea relații satisfăcătoare cu ceilalți presupune să fim empatici. Empatia se referă la a-i înţelege pe
ceilalţi, a rezona la emoţiile lor, şi a-i putea trata conform nevoilor lor emoţionale. A fi empatic înseamnă să putem
privi viaţa din perspectiva celuilalt, fără ca acest lucru să însemne neapărat că suntem de acord cu el (poţi fi empatic
cu un criminal, adică să înţelegi cum a ajuns aşa, fără să fii însă de acord cu el). Să învățăm să relaționăm
eficient adică să ştim să comunicăm autentic, să cerem ajutorul şi părerea celorlalţi când avem nevoie, precum şi să
găsim puncte de legătură cu ceilalţi. Să îi putem conduce pe ceilalți presupune să ştii cum anume să îi mobilizezi
pe ceilalţi astfel încât să accepte propunerile tale. Acest lucru înseamnă să ai capacitatea de a-i convinge cu ideile
tale, să ştii cum să-ți expui propriul punct de vedere, dar şi să ştii ce vor ceilalţi, ca să ştii ce să le oferi.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale presupune să fim cât mai conştienţi de emoţiile pe care le
experimentăm în fiecare moment, să ne acceptăm emoţiile aşa cum sunt ele (mai ales pe cele negative şi dureroase),
să învăţăm să ne exprimăm emoţiile în mod adecvat, fără să ne lăsăm conduşi de ele, să păstrăm contactul cu
propriile emoţii chiar dacă mediul în care trăim nu le acceptă (şi chiar dacă nu avem voie să le manifestăm), să ne
perfecţionăm în a citi emoţiile celorlalţi, să exersăm în continuu înţelegerea, toleranţa şi empatia faţă de cei din jurul
nostru, să încercăm să îi acceptăm pe ceilalţi aşa cum sunt ei, să învăţăm cum să spunem ce avem de spus, fără a-i
răni pe ceilalţi, să învăţăm să primim şi să oferim afecţiune atunci când suntem în relaţie cu ceilalţi, să învăţăm să ne
prezentăm propriile puncte de vedere într-o manieră interesantă pentru ceilalţi, să învăţăm să ne punem obiective, şi
să facem tot ce ne stă în putere să le atingem, să învăţăm să fim perseverenţi şi să trecem de frustrări, dezamăgiri şi
eşecuri, să le transmitem şi celorlalţi scopurile noastre, să reuşim să îi animăm şi să îi însufleţim pe ceilalţi pentru a
se schimba. O inteligență emoțională bine dezvoltată îi va ajuta pe copii și pe profesori să meargă mai departe spre
finalizarea studiilor, spre devenirea unor adulți educați și apţi pentru reușite în viață.
Copilul are nevoie de suport emoțional susținut, de siguranță și de apartenență la grup. Orice dezechilibru
al stării emoționale a copilului îl dezorientează și îl descurajează atunci când trebuie să depună un efort semnificativ
în ceea ce privește activitățile școlare. Un copil care resimte un disconfort în plan fizic, psihic său emoțional poate
manifesta, la un moment dat, tendința de a abandona școala. Școala are rolul de a identifica acei elevi care, datorită
unor influențe de natură economică, socială, culturală, medicală, riscă la un moment dat să abandoneze. Instituția de
învățământ nu poate influența factorii de natură individuală sau familială, însă poate găsi soluții care să ofere șanse
egale tuturor copiilor.
BIBLIOGRAFIE:

50
 1. Neacşu, I., Motivaţie şi învăţare, E.D.P., Bucureşti, 1978
2. Programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţă, editura Integral, 2001;
3. Roco Mihaela, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi, 2004;

METODE ŞI MIJLOACE DE COMBATERE A ABANDONULI ŞCOLAR

Prof. BOAŢA ANA CRISTINA

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul
şcolar reprezintă un indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este inefficient În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior
în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativă.
Cauze care duc la abandonul şcolar
Cauze ce ţin de şcoală:
A) organizarea şi metodele didactice - Cadrul didactic trebuie să folosească metode active cu ajutorul cărora să vină
în sprijinulelevilor.
B) atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice - Unii dascăli nu mai au răbdarea cuvenită, reacţionează greşit,
se enervează, ţipă la copii şi manifestă violenţă fată de aceştia, în special față de elevii cu rezultate slabe la
învățătură sau cu devieri comportamentale.
C) baza materială a şcolii - Lipsa materialelor didactice în şcoli reprezintă un alt risc de abandon şcolar. Chiar dacă
toate cadrele didactice sun bine pregătite, lipsa materialelor didactice moderne îi împiedică să îşi desfăşoare
activitatea în condiţii optime.
D) dezinteresul școlilor – Lipsa de interes a școlilor în furnizarea programelor de educație compensatorie pentru
copiii cu risc de eșec școlar.
Cauze ce ţin de elev:
A) starea lui psihologică - Se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor cu
autorităţile şcolare. În astfel de situaţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea depăşirii
dificultăţilor vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon.
B) caracteristicile de personalitate - Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă efecte diferite, la
copii diferiţi. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile personalităţii lui,
care îi determină o anumită conduită.
C) atitudinea elevilor faţă de procesul educativ - Pe de o parte dezinteres – elevul nu depune eforturile necesare şi
dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de altă parte – elevul poate întâmpina dificultăţi în
îsuşirea cunoştinţelor care se predau.
D) potențialul limitat al elevilor - Inteligența limitată sau sub limită, calitățile memoriei și atenției slab dezvoltate.

51
Iată în cele ce urmează, câteva din acțiunile care pot fi întreprinse pentru prevenirea şi combaterea abandonului
şcolar în școlile defavorizate
Cauze ale abndonului şcolar.
A) situaţia materială - De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului şcolar este sărăcia. Copiii care trăiesc
în familii sărace au şanse mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece datorită situaţiei materiale
precare, părinţii nu pot asigura copiilor cele necesare pentru şcoală (caiete, cărţi, ghiozdane, pixuri dar şi
îmbrăcăminte sau hrană).
B) relațiile în familie - Mulţi dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi ale angajării lor în munci
gospodărești, persistența modelului cultural al gospodăriei țărănești, în care copiii sunt factor activ de sprijin în
familie (în special în mediul rural și în familiile de rromi).
C) dezinteresul părinţilor - De multe ori, părinții nu sunt interesaţi la ce fel de școală merg copiii lor, ce învaţă, dacă
învaţă sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă sau din şcoală.
D) nivelul de educaţie scăzut al părinţilor - De cele mai multe ori populaţiile defavorizate au un nivel foarte scăzăt
de educaţie. Unii dintre părinţi nu au terminat nici cele 8 clase şi nu consideră necesar pentru copiii lor să termine
şcoala sau să meargă mai departe la liceu şi facultate.
E) calitatea locuinţei - Datorită lipsei spațiului fizic, dotării precare și a lipsei utilităților, copiii nu dispun de
condiţiile necesare studiului şi efectuării temelor. Din aceste motive, rezultatele şcolare scad, acest fapt implicând
creşterea numărului cazurilor de insucces şi de abandon şcolar.
F) mediul familial - De multe ori, în aceste familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente și violențe
favorizate de consumul de alcool, lucruri ce au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității de asimilare,
influențând comportamentul acestuia la școală și în societate.
G) lipsa ajutorului la învățătură - Indiferența părinţilor cu privire la educaţia şi activitatea şcolară a copiilor conduce
la apariţia fenomenului de insucces sau abandon şcolar. Neacordarea sprijinului la învăţătură copiilor, de către
părinţi se datorează, pe de o parte, faptului că aceştia au un nivel scăzut de educaţie, iar, pe de altă parte, faptului că
ei trebuie să muncească toată ziua pentru a asigura cele necesare familiei.
H) părinți reticenţi - Mulţi dintre părinții pe care încercăm să-i convingem cât este de important să-i trimită pe copii
la şcoală nu au nici măcar o clasă. Nu au nicio meserie, trăiesc din comercializarea materialului lemnos și din alte
activități mai mult sau mai puţin legale.

52
 METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Profesor: Stoica Adeluța,

Liceul Tehnologic Iordache Golescu, Găești, Dâmbovița

„Orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi, din acest punct de vedere, educaţia
va rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de
metodologie.”Gaston Mialaret

Preocuparea pentru prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar

trebuie privită ca o prioritate a sistemului de educaţie cu atât mai mult cu cât
factorii determinanţi ai abandonului se multiplică şi diversifică, ca adaptare la contextul social, economic, cultural,
profesional din ce în ce mai provocator în care sistemul de învăţământ funcţionează.
Abandonul şcolar constă în decizia de a întrerupe parcursul şcolar, înainte de finalizarea unui anumit nivel
de învăţământ. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legatăde modul cum se aplică diferenţiat principiul
dezvoltării.
Una dintre cele mai mari vulnerabilități ale României este abandonul școlar. Școala se face acum online, iar
acesta poate fi acum un motiv ca mulți elevi să renunțe la studii. Foarte mulți copii nu au Internet și nici tehnologie.
Acest fapt poate crește abandonul școlar, mai ales în mediul rural. Sociologii avertizează că abandonul școlar aduce
cu sine plecarea tinerilor la muncă în alte țări, mai puțini angajați cu studii superioare și diferențe mari ale calității
vieții între regiunile țării. Cursurile online ar putea duce la creșterea analfabetismului functional și chiar a
abandonului școlar. Predarea online este limitată de timp dar și de semnalul la Internet sau de performanța
dispozitelor de conectare.
În orele de educaţie remedială, copiii sunt ajutaţi să îşi facă temele, sunt ajutaţi să recupereze informaţiile
pierdute din timpul cursurilor şi să să depăşească anumite dificultăţi în învăţare.
În vederea monitorizării riscului de abandon și a reducerii fenomenului de părăsire timpurie a școlii,
elevilor identificaţi în risc de abandon şcolar li se acordă consiliere psihopedagogică, programe de remediere,
implicare în activităţi extraşcolare, colaborare cu familia. La nivelul unității școlare unde îmi desfășor activitatea ca
profesor de limba franceză și limba română, s-a implementat proiectul cu finanţare externă în vederea prevenirii
abandonului şcolar (proiectul M.E.N. privind învățământul secundar ROSE - Romania Secondary Education Project,
finanțat de Banca Mondială, de care beneficiază 100 de elevi. Diseminarea exemplelor de bune practici în
prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar ale unităţilor de învăţământ la nivelul judeţului prin intermediul
activităţilor metodice, a ghidurilor metodologice şi a altor materiale de prezentare, promovare sau diseminare,
realizarea de acţiuni specifice de consiliere şi orientare a elevilor şi părinţilor de către profesorii consilieri şcolari în
mediul urban şi rural reprezintă un ajutor pentru noi toți, cei implicați în educație de a reuși ,,salvarea ‘’elevilor
aflaţi în situaţii de risc.

53
 Se urmărește creșterea atractivității școlii prin promovarea reuşitelor şcolare şi extraşcolare ale tuturor
elevilor, prin organizarea unor evenimente publice, încurajarea școlilor în inițierea de programe extracurriculare
(concursuri, cercuri, activităţi sportive, artistice etc.), susținerea elevilor din familii defavorizate prin parteneriatul cu
actorii din comunitate. In aceeași măsură, se pune accent pe dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice în
implementarea unor programe şi proiecte vizând prevenirea fenomenului de părăsire a şcolii prin derularea unor
cursuri specifice din oferta furnizorilor de formare de la nivelul judeţului, colaborarea cu autorităţile locale, mediul
de afaceri și ONG-urile în derularea programelor de prevenire a abandonului şcolar,
Demersuri întreprinse de unităţile de învăţământ pe linia prevenirii abandonului şcolar se bazează atât pe
valorificarea resurselor existente la nivelul școlii, cât și pe dezvoltarea unor rețele de comunicare și colaborare la
nivel comunitar: monitorizarea absenţelor, contactarea familiei, telefonic sau prin adrese de înştiinţare a părinţilor,
întâlniri cu părinţii, vizite la domiciliul copilului, consilierea copilului şi a familiei, discuții cu reprezentanții legali și
cu asistentul social de la primărie, strategii de abordare diferenţiată în procesul de predare-învăţare stimularea
motivaţiei şi interesului pentru învăţare, implicarea elevilor în activităţi extracurriculare, acordarea de sprijin
financiar prin burse de studii.
Un alt aspect important îl constituie integrarea, care reprezintă asimilarea unui elev în educaţia de masă,
unde acesta se adaptează (sau nu) politicilor, practicilor şi curriculum-ului existent în şcoala respectivă. Şcoala
românească trebuie să ţină cât mai mult seama de cerinţele unui învăţământ incluziv, acceptând diversitatea,
nediscriminarea, toleranța. Trebuie avut în vedere faptul că şcoala, familia şi comunitatea locală au îndatorirea de a-
i crea copilului condiţii optime dezvoltării sale. Viaţa copiilor, educaţia şi existenţa lor depind de adulţi. Respectul
insuflat copilului faţă de fiinţa omenească, faţă de lumea înconjurătoare, faţă de lege, de siguranţa sa şi a celor din
jur este definitoriu în conturarea personalităţii lui. Copiii trebuie ajutaţi să îi înţeleagă pe ceilalţi, să cunoască legile
omeniei, bunului simţ, dar şi drepturile pe care le au cu accent pe problematica nediscriminării, egalităţii de şanse
între copii.
Bibliografie:
1. https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/prevenirea-si-combaterea-abandonului-scolar

54
 PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof.Alioanei Carmen,
C.N. GEORGE COȘBUC, MOTRU

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost însoţiţi de educaţie, importanţa acesteia sporind cu fiecare
generaţie. Educaţia reprezintă fundamentul vieţii oricărui om cu ajutorul căreia s-au putut dezvolta gândirea, stilul
de viaţă, percepţia despre lume, conservarea valorilor sociale, dar şi spirituale. Andrei Pleșu amintește de faptul că
educația provoacă țesutul natural al unei comunități,omul primind rolul de celulă- component, iar o comunitate prost
țesută, în care țesutul este fisurat, neomogen, în care diversitatea (neuniformitatea nivelurilor) sfârșește prin a fi haos
este o societate carentă la capitolul educație.
În România, Ministerul Educaţiei utilizează două definiţii ale abandonului şcolar. Regulamentul de
Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Invăţământ Preuniversitar (ROFUIP) prezentat de Ministerul Educaţiei
precizează că „elevul care nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu, depăşind cu
mai mult de doi ani vârsta clasei respective, se află în situaţia de abandon şcolar.” Cea de-a doua definiţie utilizată
de Ministerul Educaţiei şi Institutul Naţional de Statistică este rata abandonului şcolar calculată ca diferenţa între
numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar şi cel aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar şi exprimată
ca raport procentual faţă de numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar.
Cauzele abandonului școlar sunt diverse și nenumărate, originea acestora putând fi economică sau socială.
Potrivit cercetării “ Învățământul gratuit costă”, deși legea prevede gratuitatea învățâmântului public, realitatea ne
arată că părinții trebuie să facă față unor cheltuieli strâns legate de școlarizarea copiilor lor. Fie că este vroba de
uniformă, manuale alternative, rechizite, fondul clasei și cel al școlii, transportul sau meditațiile, costurile ascunse
ale învățămțântului reprezintă obstacole greu de depășit în calea dreptului la educație al tuturor copiilor, dar mai ales
al celor din familiile cu situații financiare precare.Dacă cu această problemă se confruntă statul român de multă
vreme, din 2020 o nouă schimbare tumultoasă are loc, dar care nu afectează doar educația, ci întreaga umanitate,
dezmembrând fiecare celulă a țesutului de care am pomenit mai sus. Sunt aproape 7 luni de când școlile din
România s-au închis,iar orele s-au mutat pe internet, în mediul online excluzând scurta perioadă în care elevii s-au
bucurat de un scenariu hibrid pntru foarte puțină vreme. Familiile nu își pot permite achiziționarea unui dispozitiv
pentru fiecare copil și, în situația derulării școlii online , acești copii nu mai au acces la educație.
Datele studiului “ Impactul Covid-19 asupra copiilor din România ”, realizat de Salvați Copiii România,
arată că aproape jumătate dintre copiii din România nu au acces la o tabletă sau la un computer , singurele
dispozitive care pot permite o participare reală la lecțiile online. Închiderea școlilor și organizarea cursurilor online
fără dispozitivele necesare și instrumente de evaluare a calității procesului de educație sunt factori de risc major de
abandon școlar. Și chiar și copiii care au acces la tablete sau telefoane stau minute în șir privind în gol către ecrane,
pentru că în multe zone semnalul este foarte slab și conexiunea se întrerupe frecvent. Orele au devenit astfel niște
puzzle-uri din conversații întrerupte în mijlocul frazei.
Conform Ministerului Educației Naționale, circa 90 % din elevii din România au acces la tehnologie. Nu
există, însă, statistici privind calitatea actului educational online. Apoi, sunt copiii din familii numeroase, care
trebuie să împartă un singur telefon, al părinților, pentru a-și face lecțiile sau pentru a participa la ore. Aici, părinții

55
sunt puși în fața unei alegeri dureroase: trebuie să decidă pentru care copil e mai important să facă școală și care
poate să mai aștepte, privind de pe margine. Și apoi sunt copiii din zone izolate și lovite de sărăcie. Pentru ei școala
online pur și simplu nu există. Nu au dispozitive și nici internet. Odată cu închiderea școlilor, acestora nu li s-a tăiat
doar accesul la educație pe perioadă nedeterminată, ci și la singurul loc unde mai găseau sprijin și refugiu din calea
problemelor cu care se confruntă acasă.
Din punctul meu de vedere, pentru combaterea și prevenirea abandonului școlar din mediul online sunt
necesare următoarele:sprijinirea familiilor afectate de sărăcie , pentru ca toți copiii să participle în mod egal la
procesul educațional online, punându-se la dispoziție dispositive digitale, precum laptopuri și conxiune WIFI sigură;
servicii și consiliere în domeniul social, psihologic: activități de socializare și petrecere a timpului liber pentru copii;
implicare și dorință de participare venite din ambele părți ( atât de la copil, cât și de la profesor) , câteva exerciții de
antrenament, de adaptare pentru utilizarea platoformelor educaționale din mediul online,monitorizarea şi consilierea
permanentă a elevilor cu risc de abandon ridicat.Totodată, trebuie sesizate cauzele care generează abandonul școlar,
fie că ele țin de personalitatea și starea de sănătate a elevului (motivație școlară scăzută, oboseală, anxietate, abilități
sociale reduse, pasivitate), fie că țin de familie sau condițiile economice ale familiei (sărăcia, stil parental indiferent,
neglijent, familii despărțite) sau cauze care țin chiar de contextul școlar specific( presiunea grupului, supraîncărcarea
şcolară, comunicarea defectuasă elev-profesor (ironizarea, evaluarea subiectivă, frica de evaluare).
Avem nevoie de reîmprospătare și avem nevoie să reflectăm la problemele societății noastre. Maxime
Tandonnet, istoric, eseist şi înalt funcţionar francez, scrie următoarele în Le Figaro: „Coronavirusul este, de
asemenea, o imensă lecţie de modestie pentru omul modern convins că poate fi stăpîn pe natură şi pe propriul destin.
Această criză planetară demonstrează că istoria, în pofida rapidelor progrese tehnologice, rămîne în cel mai
înalt grad incontrolabilă“.Chiar dacă virusul a ucis, statistic vorbind, în primul rînd persoane vârstnice, el a distrus în
special carierele tinerilor. Sau mai precis le-a suspendat, punându-le sub semnul incertitudinii. Horia Chercheș trage
un semnal de alarmă, concluzând că o educație intermediată digital, virtual, se adresează elevilor din clasele medii și
superioare, nu celor din clasele de jos. Elevii cu părinți lipsiți la rândul lor de educație, săraci, care trăiesc poate
așteptând cornul și laptele zilnic, pe care, acum nu le mai au. Elevi care au nevoie de mai multe explicații, de mai
multă atenție, tocmai în cadru instituțional, pentru că în mediul familial educația nu e prioritară sau pur și simplu nu
se poate acorda, din neștiință, din neputință. Aceștia sunt marii perdanți ai vieții și devin mai dezavantajați în
condițiile actuale, neavând acces la resurse online.
Cine s-ar fi gândit, la miezul nopții, pe 1 ianuarie 2020 , că pe parcursul anului de care tocmai ne-am
descotorosit și care la început părea ca oricare altul, s-ar fi putut petrece atât de multe evenimente cu ecou uriaș în
toată lumea. De la apariția virusului, incendiile asimilate infernului din Australia și liniștea instaurată pe durata
carantinei în toate țările, când Pământul s-a oprit în loc, parcă stagnând, până la strigătele Black Lives Matter,
plânsetele și suspinele auzite la moartea lui Kobe Bryant, a lui Diego Maradonna sau imaginile oripilante ale
bombelor și norilor denși de fum deasupra flăcărilor datorate Exploziei din Beirut din august 2020, am trăit cu
sufletul la gură, așteptând ca “războiul ” să se termine și să pășim spre lumina, să renaștem. Niciodată, la nicio
trecere dintre ani, larimile nu au bufnit ca la trecerea spre 2021.
“Online zic, online suspin, tot cu Online mă mai țin”- Horia Chercheș

56
 Bibliografie:
https://www.salvaticopiii.ro/?gclid=Cj0KCQiAlsv_BRDtARIsAHMGVSapE76NzE3bCpQxc2PyVqGhPiamrSB7on
gG52f1W245kY8vJKETVfoaAjuxEALw_wcB
https://dilemaveche.ro/

METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. Doina Mirabela Istrate

Liceul de Turism și Alimentație” Dumitru Moțoc”, Galați

Abandonul școlar este un fenomen care a luat amploare din ce în ce mai mult în societatea românească.
Numeroși factori contribuie zilnic în acest sens: sărăcia, indiferența autorităților, lipsa de motivație a elevilor,
familiile dezorganizate, nesiguranța, neîncrederea în forțele proprii, stima de sine scăzută etc. Se știe că persoanele
cu stimă de sine scăzută se simt nevaloroase și au frecvente trăiri afective negative de tipul depresiei, anxietății,
mâniei, revoltei.
Riscurile unei stime de sine scăzute sunt semnificative, mai ales în adolescență. Elevii cu stimă de sine
scăzută sunt cei mai predispuși la absenteism și abandon școlar. Este important ca tinerii să-și descopere unicitatea și
originalitatea, propriul potențial, să se dezvolte persoane autonome, capabile să-și propună scopuri clare și să
acționeze pentru a le realiza.
În continuare prezint câteva activități extracurriculare pe care le-am derulatcu elevii cu stimă de sine
scăzută, în vederea prevenirii și reducerii abandonului școlar.
1. Denumire activitate: ”Deviza personală”
Filosofia noastră de viaţă se oglindeşte, într-o oarecare măsură, în reuşitele sau eşecurile pe care le
acumulăm de-a lungul timpului. Pentru a avea o imagine mai clară asupra acestor experienţe, elevii sunt invitați să
noteze pe o foaie de hârtie care este deviza lor personală pentru fiecare dintre următoarele dimensiuni ale
personalităţii lor:
 Împlinirea idealurilor tale ……………………………………………
 Alegerile pe care le faci ………………………………………………
 Munca şi alte activităţi pe care le desfăşori ………………………………
 Relaţiile cu ceilalţi ……………………………………………………
e) Denumire activitate: ”Ce descoperă hârtia igienică?”
Profesorul transmite rola de hârtie igienică (care are marcate bucățile și acestea se desprind ușor) de la un
participant la altul și spune: ,,Să ne imaginăm că mergem să ne petrecem o zi pe munte, cu cortul. Cât de multă
hârtie igienică vei lua cu tine?”. Rola va trece de un elev la altul și după ce toți și-au luat hârtie, profesorul le
solicită elevilor să numere câte bucăți a luat fiecare și le explică faptul că pentru fiecare bucată oprită, trebuie să
spună ceva interesant despre ei.
 În acest sens elevii care sunt timizi, neîncrezători în forțele proprii sau cei foarte vorbăreți se pot exprima în fața
celorlalți, într-o atmosferă relaxantă, amuzantă, căpătând astfel curajul de a vorbi în public.

57
f) Denumire Activitate: ”Jurnalul succesului meu”
Profesorul va încuraja elevii să-și creeze propriul jurnal în care aceștia vor trece situațiile din viața lor în
care aceștia au avut succese și vor nota detalii despre emoțiile avute, sentimentele trăite, persoane care le-au fost
alături, aspirații atinse, factori care au contribuit la atingerea succesului, bariere pe care le-au întâlnit etc.
Modalitatea de notare în jurnal poate fi una inovativă, non-conformistă- printr-un desen, de exemplu, care să
reprezinte emoția trăită în acel moment etc.
 În acest mod, elevii vor contoriza evoluția lor ca persoane și vor înțelege mai bine care sunt momentele importante
din viața lor care au contribuit evoluția lor pe plan personal, cât mai ales profesional.
g) Denumire activitate: ”Decalogul dezvoltării încrederii în sine”
Profesorul propune elevilor să discute în echipe mixte despre ceea ce poate duce la scăderea încrederii în
sine a tinerilor, pornind de la experiența personală a fiecărui membru din echipă. După ce fiecare elev își exprimă
propriul punct de vedere cu privire la temă, elevii sunt invitați să alcătuiască un decalog al dezvoltării încrederii în
sine. Elevii vor realiza un poster. În acest sens, ei vor primi o serie de materiale (reviste, ziare, foarfece, lipici, poze
etc.) pe care le vor folosi, într-o modalitate creativă, în crearea posterului referitor la dezvoltarea încrederii în sine.
 Posterele vor fi afișate în clasă pentru a le aminti elevilor că ei sunt valoroși și importanți în ceea ce fac.
h) Denumire activitate: ”Cubul cu…emoții”
Profesorul propune elevilor jocul Cubul cu ...emoții. Pe fiecare latură a cubului se află un emoticon,
reprezentând emoții diferite pe care le poate trăi o persoană. Fiecare emoticon descoperă o sarcină didactică, de
exemplu:
 Descrie momentele din viața ta când te-ai simțit încrezător în forțele proprii;
 Compară persoana ta de acum un an și cea din prezent, din punctul de vedere al dezvoltării personale;
 Asociază fiecare obstacol din viața ta cu un revers pozitiv;
 Argumentează de ce este necesar să te simți acceptat în clasa de elevi;
 Aplică cunoștințele tale în materie de stimă/imagine de sine și realizează un slogan prin care să promovezi
încrederea în sine ;
 Analizează: afirmația ”Suntem ceea ce gândim!”, raportându-te la propria experiență personală.
Se pot formula alte sarcini didactice în funcție de dinamica și structura grupului de elevi. Prin acest
exercițiu, profesorul are posibilitatea să solicite și/sau să dezvolte diverse operații ale gândirii elevilor într-o manieră
relaxantă, ludică.
Prin atelierele de lucru inedite și creative prezentate mai sus, elevii cu oportunități reduse, care sunt expuși
riscului de abandon școlar, pot căpăta o șansă la normalitate, acceptare, egalitate și toleranță din partea celorlalți

58
 NE IMPLICĂM, MINUNI REALIZĂM!

Profesor învățământ primar: Enache Mădălina

Școala Gimnazială „I.L.Caragiale”, Pitești

Sosirea iernii determină o deschidere mult mai mare a fiecăruia pentru a realiza o faptă bună. După un an
de muncă intensă, cu apropierea sărbătorilor încolțește un sâmbure al dorinței de a mulțimi pentru realizările de
peste an, iar aceasta se realizează prin încercarea de a ajuta și pe cei aflați în situații, mai puțin favorabile.
În cadrul orelor de dezvoltare personală discuțiile erau purtate către situațiile în care existau copii aflați în
dificultate, inclusiv colegi de-ai lor, nu din vina lor, nici a părinților și astfel a încolțit ideea de a-i ajuta să continue
frecventarea școlii și de a nu-i lăsa când le este greu, sprijinindu-i prin gesturi mici, dar continue.
De la această idee, alături de elevii mei am reușit să punem la punct un proiect educațional de voluntariat
în cadrul căruia am confecționat diferite obiecte de decor pentru a împodobi bradul sau masa de Crăciun. Ideea a
încolțit odătă cu începerea școlii, când am încercat să beneficiem de bogățiile toamnei, dar și de diferite obiecte, pe
care unii le văd ca pe niște buruieni, precum ciulinii. Chiar dacă suntem o școală din mediul urban, de fiecare dată
când elevii plecau în vizită la bunici aduceau materialele necesare realizării unui astfel de proiect. Am reușit să
adunăm ciulini, conuri de brad, papură, trestie, frunze intens colorate, pe care le-au pusla presat, alături de diferite
obiecte, cât mai neobișnuite folosite ca suport.
Cu mult drag și multă dăruire elevii au confecționat aceste podoabe. Au colorat ciulinii și au realizat
aranjamente în stil Ikebana folosind ca suport fie castroane de lut, bucăți de lemn, polistiren ambalat sub diferite
forme.
Fiecare a participat și a ajutat cu ceea ce a putut, fie a adus diferite obiecte, fie a realizat diferite interpretări
a acestor lucrări, fie a pictat, a decorat, astfel încât fiecare și-a pus părticica sa de imaginație în produsele
confecționate cu mult drag și multă dăruire.
Când au considerat că au realizat suficiente produse, au organizat o expoziție cu vânzare având
cumpărători colegi din alte clase, dar și părinți, bunici sau alți prieteni. Din banii obținuți au decis că ar fi bine să
cumpere diferite produse pentru a face sărbătorile „mai ușoare” celor care sunt în suferință. S-a realizat o „ședință”
și s-a stabilit câtor persoane vor lua aceste cadouri, iar bucuria a fost mare atunci când și-au îndreptat atenția către
copiii de la o grădiniță „specială” din oraș. Fiecare a încercat să ofere soluția cea mai bună. Au fost ajutați de o
mămică cu prețurile dintr-un supermarket, care a ajutat și cu o donație și într-o zi de vineri, dimineața era o clasă de
elevi la cumpărături. Bucuria de pe chipul lor nu pot să o descriu, dar vă pot spune că satisfacția a fost maximă
atunci când au ajuns la casă și au achitat din „banii” munciți de ei toate acele produsele.
Ajunși în sala de clasă au realizat pachetele și însoțiți de părinți au mers către acea grădiniță unde au fost
„Moș Crăciun” pentru fiecare copil. A fost o bucurie nemărginită din partea lor, au realizat cât de bine e „să faci
bine”, iar acel sentiment încă îi urmărește, dar condițiile existente ne sunt deocamdată potrivnice.
Impactul acestui proiect a fost pluridisciplinar, activitățile desfășurate au pus accentul pe cele opt
competențe cheie ale învățării de-a lungul întregii vieți și cred că a fost unul de care își vor aminti mulți ani de
acum înainte, dacă nu vor mai avea condițiile sanitare de a le desfășura pe viitor.

59
 Această mobilizare a fost realizată în anul 2019, când încă nu se știa de acest virus, dar fiecare speră că vor
reveni acele momente în care vor fi iarăși în clasă, împreună, și vor reuși să realizeze proiecte,cel puțin , la fel de
importante ca acesta sau poate chiar de o anvergură mult mai mare.
Dacă există dorință, fiecare, oricât de mic ar fi, poate „muta” munții!

Bibliografie:

1.David, Eugen -" Introducere în sociologie", Editura Psihomedia, Sibiu, 2004

2. Dima, Silvia - "Cei sapte ani de acasa", Editura Didactica si Pedagogica, R. A., Bucuresti, 1999
3. Mara, Daniel -" Educatie pentru educatie", Editura ALMA MATER, Sibiu, 2006
4. Nicola, Ioan - "Tratat de pedagogie scolara", Editura Aramis, Bucuresti, 2000
5.Oprescu, N.; Ameliorarea randamentului şcolar prin diferenţierea învăţământului, Modernizarea învăţământului
primar, Bucureşti, E. D. P. 1980
6.. Popescu - Neveanu, P., Zlate, M., - "Psihologie scolara", Editura Universitatii Bucuresti, 1987
7.Radu,I.T.; Învăţământul diferenţiat. Concepţii şi strategii, Bucureşti, E. D. P. 1978
8. Walsh Burke, Kate,Predarea orientată după necesităţile copilului, Iaşi,Institutul pentru o societate deschisă,1999

PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ON-LINE

Prof. Înv. primar: FILIP IULIA CLAUDIA

Școala Gimnazială” Alexandru Ștefulescu”, Tg- Jiu, Gorj

Școala românească s- a confruntat și se confruntă, începând cu lună martie a anului 2020, ce tocmai s-a
încheiat, cu o situație fără precedent. Modul on-line de desfășurare a cursurilor, neînţeles pentru unii, imposibil de
desfășurat pentru alții și fără experiență pentru toți a determinat o ruptură în interiorul sistemului de învățământ.
Fără posibilitatea găsirii unor metode de prevenire, abandonul școlar și- a găsit și el” casă” bună acum în această
perioadă.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, fie ea
și on-line, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau
pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt
cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism din cauze voite sau nevoite- lipsa echipamentelor, a internetului etc.
Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivel național, atât în mediul urban, dar și rural. Este adevărat

60
că mediul rural are un număr indiscutabil mai mare de cazuri de abandon din cauza nivelului social scăzut al unor
sate românești.
Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns
să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine;
atât copiii, cât şi elevii nu mai consideră şcoala un viitor, acum în pandemie, cu atât mai mult.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai întâi, cei
care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formația
morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități.
În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe
termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competenţelor
cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării factorilor care ar
favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă instanţă, pentru
rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar caracteristice perioadei pe care o traversăm.
În sprijinul găsirii de soluții care să preîntâmpine abandonul școlar au colaborat instituții de la nivel național, dascăli
care au experimentat astfel de situații, părinți, consilieri școlari, dar și elevi.
Cred cu tărie faptul că la baza găsirii unor soluții ar trebui să stea motivația pentru învățare transmisă de
dascăl elevului sub diverse forme. Elevul din mediul urban își va deschide camera video și va fi prezent, nu doar
fizic la ora, dacă eu, dascălul reușesc să-i transmit curiozitate, interes, plăcerea de a mă asculta. Diametral opus,
elevul din mediul rural ar dori să mă poată vedea la oră, însă nu are acces la internet sau nu are dispozitivul necesar.
Ce pot face eu, dascălul? Pot căuta soluții, pot căuta sponsori, pot să-i sprijin activitatea prin, de ce nu, vizite la
domiciliu, cu mască și distanțare.
Prin colaborare, răbdare, empatie, credință și deschidere către nou vom reuși să revenim la o școală
normală în cadrul căreia experiența permitea soluții și să lăsăm amintire perioada ce o traversăm, amintire pe care o
vom povesti mândri că i-am făcut față și că ne-a experimentat în ceea ce numim” școală on-line”.

Bibliografie:” Revista învățământului preșcolar” - Ministerul Educației și Cercetării-Institutul de Științe ale

Educației-București 2006

61
 „PREVENIREA ŞI COMBATREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE”
„METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR”

Prof. Înv. Preşc. ZELCA SANDA – ADRIANA

G.P.P. „LICURICI”, localitatea OVIDIU,
Judeţul CONSTANŢA

Abandonul şcolar este o problemă gravă, iar prognozele arată că acest fenomen se va accentua din cauza
crizei economice. În Romania, rata abandonului şcolar a crescut cu o treime ȋn ultimii ani. Prognoza privind
impactul crizei economice estimează o creştere a populaţiei afectată de sărăcie, lucru care va conduce indubitabil la
creşterea fenomenului de abandon şcolar.
Dacă ȋnainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului şi
trecerea la democraţie, s-a constat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii. În prezent, mai
multe probleme emoţionale determină abandonul şcolar - tulburările familiale şi sociale actuale, cum ar fi:
problemele economice, lipsa de comunicare între părinți și copii, absența sprijinului emoţional sau social, părinţi
care lucrează prea mult sau care părăsesc familiile ca să lucreze în străinătate etc.
Mai mult, emigrarea forţei de muncă ȋi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie
sunt lăsaţi unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă doar superficial de situaţia şcolară a copiilor.
Toate aceste elemente constituie un real stres pentru copiii care, din păcate, uneori evită confruntarea cu
problemele prin lipsa de la școală, prin chiul. Văzut din această perspectivă, absenteismul devine o problemă
socială, un semn tardiv al problemelor și un comportament care reflectă lipsa de interes, motivație și încredere față
de educația școlară. Așadar, este imperios necesar să se prevină absenteismul.
Pentru evitarea abandonului şcolar există trei direcţii asupra cărora se poate acţiona:
1. Prevenirea – ȋmbunătăţirea accesului egal la educaţie de ȋnaltă calitate de la vârste fragede. Trebuie
introduse măsuri menite să garanteze participarea tuturor copiilor la orele de curs.
2. Intervenţia – ȋndrumări pentru elevi, strângerea legăturilor cu părinţii atunci când apar semne cum ar fi
absenţele nemotivate, performanţele foarte slabe la ȋnvăţătură, comportament inadecvat, etc.
3. Compensarea – elevilor care renunţă la şcoală ar trebui să li se ofere ulterior şansa de a obţine calificările pe
care nu le-au obţinut prima dată. Şcolile de tip “A doua şansă” trebuie să ofere cursuri pentru grupuri restrânse de
elevi, precum şi metode de predare mai personalizate şi mai flexibile comparativ cu şcolile obişnuite.
Școală - familie - comunitate formează o triadă care poate reduce fenomenul de abandon printre elevi, cu o
metodologie de referinţă specifică şi unitară. Consolidarea relației școală-părinte-copil poate îmbunătăți abilitățile
parentale, atitudinile responsabile și de susținere ale părinților față de copii, care constituie soluții posibile la o serie
de probleme: de abandon școlar, problemele sociale ale adolescenților (abuz de droguri, delincvență), violență și
eșec școlar. Optimizarea acestei relații se realizează în special prin numirile propuse ale profesorilor, consilierilor
școlari, părinți în care aceștia trebuie să fie informați cu privire la activitățile școlare și subiecte care se referă la:
lecturi, dezbateri despre familie și copii, ilustrarea responsabilităților, obligațiilor părinților în educația copiilor
(parteneriat cu Biserica, instituții culturale), schimbul de experiențe personale și valorificarea modalităților părinților

62
în ceea ce privește gestionarea eficientă a timpului, dezvoltarea încrederii în sine a implicării părinților în viața
școlară a copilului.
Există părinți care au deficiențe în modul de a gestiona corect relația cu copilul lor, nu dețin cunoștințe
despre etapele de dezvoltare a copilului, nicio bază de comunicare eficientă; aceștia nu știu cum să folosească
disciplina pozitivă.
În prezent, la nivel național, există un nivel ridicat de conștientizare a părăsirii timpurii a școlii. Având în
vedere efectele pe termen lung, multe proiecte și programe finanțate din fonduri europene abordează aceste
probleme, în scopul de a identifica strategii eficiente de prevenire/combatere a părăsirii timpurii a școlii.
Astfel, au fost concepute instrumente utile (proceduri, programe, consiliere de grup, strategii de copin g în
procesul de predare), dar valabilitatea acestora nu a fost verificată având în vedere faptul că utilizarea lor este încă în
fază incipientă și este necesar să fie aplicate în mod consecvent pe o perioadă mai lungă de timp.
În paralel cu punerea în aplicare a acestor instrumente create special, de asemenea au loc acțiuni pentru
formarea cadrelor didactice de a individualiza aplicarea acestora la nevoile fiecărui copil.
De asemenea este necesară desfășurarea de acțiuni pentru a sprijini familiile în înțelegerea dificultăților
copiilor sau oportunități de exploatare a potențialului, talentelor, calităților pe care le au.
Pentru a preveni apariţia fenomenului de abandon şcolar, acţiunile ce pot fi ȋntreprinse sunt:
 integrarea elevilor cu risc de renunţare la educaţie şi menţinerea acestora ȋn sistemul şcolar;
 creşterea responsabilizării cadrelor didactice;
 reintegrarea elevilor deja aflaţi ȋn abandon, monitorizarea stării sistemului pt prevenirea timpurie a crizelor;
 identificarea periodică a modificărilor ȋn ceea ce priveşte factorii de abandon şcolar;
 activităţi extraşcolare - concursuri sportive; acţiuni/concursuri de creaţie artistică; etc.
Toate aceste acţiuni sau ansambluri de acţiuni trebuie să aibă un caracter periodic, pentru a menţine
continuu elementul de atractivitate al şcolii;
 motivarea pozitivă a participării poate fi dată prin acordare de premii simbolice grupurilor de elevi
care sunt mai performante ȋn astfel de acţiuni.
 planificarea acţiunilor cu pricina poate fi realizată cu participarea elevilor (dar nu doar a acelor care
NU prezintă risc de abandon) şi a autorităţilor locale (acestea pot fi prezente ȋn faze cheie ale
acţiunilor, furnizând motivaţii pozitive atât copiilor care sunt predispuşi abandonului şcolar cât şi
cadrelor didactice);
 utilizarea resurselor unităţii de ȋnvăţământ pentru atragerea copiilor prin activităţi de timp liber;
 ar putea fi util ca cei care au renunţat deja prematur la şcoală să intre ȋn contact cu cei aflaţi ȋn risc de a
abandona, povestindu-le care este imaginea lor curentă despre şcoală;
 implicarea proactivă a cadrelor didactice ȋn combaterea abandonului şcolar şi renunţării timpurii la
educaţie ajută la prevenirea abandonului şcolar.
 stimularea administraţiilor locale şi a ONG-urilor de profil să implice ca voluntari tinerii ȋn programe
de suport pentru familiile aflate ȋn nevoie;

BIBLIOGRAFIE:
1. Băran-Pescaru, Adina, „Familia azi. O perspectivă sociopedagogică”, Editura Aramis, Bucureşti, 2004;

63
 2. Moisin, Anton, „Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală”, EDP, Bucureşti, 2007;
3. Vrăjmaş, Anca, „Consilierea părinţilor”, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

METODE ŞI TEHNICI DE COMBATERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

BENGHIA ALINA-MARIANA, Şcoala Gimnazială "Petru Dumitriu" Orşova

ROTARIU AURORA-OCTAVIA, Liceul Tehnologic "Dierna" Orşova

Abandonul școlar este în România o problemă socială din ce în ce mai gravă. Cauzele abandonului şcolar
sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble situaţii de inadaptare. Este vorba, pe de o
parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar dar şi extraşcolar” şi, pe de
altă parte, despre „inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi externi (socioeconomici, socio-
culturali)”. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se aplică diferenţiat principiul
dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o anumită configuraţie pedagogică,
psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecinţe immediate, dar şi de durată. Din analiza
datelor centralizate, la nivelul comunităţilor locale, s-au identificat și ierarhizat următoarele cauze ale fenomenelor
de risc de abandon și respective de abandon școlar:
I. Cauze ce ţin de condiţia socio-economică a familiei
A) situaţia materială - De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului şcolar este sărăcia. Copiii
care trăiesc în familii sărace au şanse mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece datorită situaţiei
materiale precare, părinţii nu pot asigura copiilor cele necesare pentru şcoală (caiete, cărţi, ghiozdane, pixuri dar şi
îmbrăcăminte sau hrană).
B) relațiile în familie - Mulţi dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi ale angajării lor în munci
gospodărești, persistența modelului cultural al gospodăriei țărănești, în care copiii sunt factor activ de sprijin în
familie (în special în mediul rural și în familiile de rromi).
C) dezinteresul părinţilor - De multe ori, părinții nu sunt interesaţi la ce fel de școală merg copiii lor, ce
învaţă, dacă învaţă sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă sau din şcoală.
D) nivelul de educaţie scăzut al părinţilor - De cele mai multe ori populaţiile defavorizate au un nivel
foarte scăzăt de educaţie. Unii dintre părinţi nu au terminat nici cele 8 clase şi nu consideră necesar pentru copiii lor
să termine şcoala sau să meargă mai departe la liceu şi facultate.
E) calitatea locuinţei - Datorită lipsei spațiului fizic, dotării precare și a lipsei utilităților, copiii nu dispun
de condiţiile necesare studiului şi efectuării temelor. Din aceste motive, rezultatele şcolare scad, acest fapt implicând
creşterea numărului cazurilor de insucces şi de abandon şcolar.
F) mediul familial - De multe ori, în aceste familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente și
violențe favorizate de consumul de alcool, lucruri ce au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității de
asimilare, influențând comportamentul acestuia la școală și în societate.
G) lipsa ajutorului la învățătură - Indiferența părinţilor cu privire la educaţia şi activitatea şcolară a
copiilor conduce la apariţia fenomenului de insucces sau abandon şcolar. Neacordarea sprijinului la învăţătură

64
copiilor, de către părinţi se datorează, pe de o parte, faptului că aceştia au un nivel scăzut de educaţie, iar, pe de altă
parte, faptului că ei trebuie să muncească toată ziua pentru a asigura cele necesare familiei.
H) părinți reticenţi - Mulţi dintre părinții pe care încercăm să-i convingem cât este de important să-i
trimită pe copii la şcoală nu au nici măcar o clasă. Nu au nicio meserie, trăiesc din comercializarea materialului
lemnos și din alte activități mai mult sau mai puţin legale.
În școlile în care ne desfășurăm activitatea, rata celor care absentează sau au un risc crescut de abandon
școlar sunt elevii de etnie rromă. O altă categorie de elevi care absentează o reprezintă aceia care au părinții plecați
la muncă în stăinătate.
Cauze ce ţin de elev
A) starea lui psihologică - Se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor
cu autorităţile şcolare. În astfel de situaţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea
depăşirii dificultăţilor vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon.
B) caracteristicile de personalitate - Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă efecte
diferite, la copii diferiţi. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile
personalităţii lui, care îi determină o anumită conduită.
C) atitudinea elevilor faţă de procesul educativ - Pe de o parte dezinteres – elevul nu depune eforturile
necesare şi dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de altă parte – elevul poate întâmpina
dificultăţi în îsuşirea cunoştinţelor care se predau.
D) potențialul limitat al elevilor - Inteligența limitată sau sub limită, calitățile memoriei și atenției slab
dezvoltate.
Învățarea este o experiență personală la care ei au nevoie să participe. Ei învață dacă interacționează direct,
acționează practic, aplică, dacă analizează, apreciază, observă, extrag concluzii, adică dacă sunt implicați activ
mental și, mai ales la vârste mici, senzorial și motric.
Învățarea eficientă se realizează într-o atmosferă plăcută, în care copilul simte că poate decide, că are un
anumit grad de libertate, în care are voie să greșească și în care este susținut să corecteze greșelile, nu criticat pentru
ele sau comparat. El are nevoie să fie optim provocat, prin sarcini care sunt puțin peste ceea ce poate. Dacă sarcinile
sunt prea ușoare, atunci nu mai este provocat, deja le știe, dacă sarcinile sunt prea grele, atunci experimentează
neputința și abandonul în față a ceva ce îl depășește, nu mai experimentează posibilitatea succesului, ci certitudinea
eșecului. Copiii au nevoie să se implice activ în propria învățare, să decidă, să simtă că au o anumită libertate în
acțiunile lor, să știe că pot greși și că e în regulă să nu știe, că primesc sprijin ca să corecteze și să afle. Aceasta
înseamnă de fapt a învăța, a nu ști și a putea să greșești. Părintele său profesorul reacționează prin ceartă (ton ridicat,
critică, reproș, cuvinte nepotrivite), atunci când copilul greșește sau nu știe, dacă îl compară cu ceilalți, nu cu el
însuși, atunci apar consecințe negative atât pentru dezvoltarea emoțională, dar și pentru învățare. Apar relațiile
tensionate cu adulții, ceea ce generează teama, anxietate, îngrijorare, nesiguranță, furie, frustrare.
Felul cum tratăm noi copilul va deveni modul lui de a se trata. Foarte important este ca nota copilului să nu
reprezinte o miză pentru părinte, profesor; copilul simte când valoarea lui sau iubirea față de el depind de o notă.
Este necesar a le explica copiilor că nota reprezintă rezultatul unei examinări și e indicat a fi folosită pentru a vedea
ce mai trebuie îmbunătățit. Este important ca profesorii și părinții să ofere constant feedback și să ajute copii dacă
aceștia nu ating obiectivele stabilit.

65
BIBLIOGRAFIE
www.didacticform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-calitate/prevenirea-si-
combaterea-abandonului-scolar
www.scoalaintuitext.ro/blog/cum-incurajam-copiii-sa-invete-cu-placere/

PROFILUL COPILULUI DIGITAL ÎN RELAȚIE CU PROFESORUL TRADIȚIONAL

Prof. Înv. primar Ion Florina Violeta

Prof. Înv. preșcolar Ion Amelia Viorica

Ideea că o nouă generație de elevi intră în sistemul de învățământ a captat recent atenția în rândul
profesorilor și a specialiștilor în educație. Denumiți "Nativi Digitali" sau "Generația Netă", acești tineri se spune că
au fost scufundați în tehnologie, umplându-le cu abilități tehnice sofisticate preferințele de învățare pentru care
educația tradițională nu este pregătită. Marile revendicările sunt făcute cu privire la natura acestei schimbări de
generații și despre necesitatea urgentă a reformei educaționale ca răspuns.
Specialiștii în educație susțin că o nouă generație de elevi intră în instituțiile tradiționale de învățământ, iar
aceștia sunt copiii care au crescut cu informațiile și tehnologiile de comunicare (TIC), ca parte integrantă a vieții lor
de zi cu zi. Se susține că tinerii TIC se diferențiază de generațiile anterioare de elevi și de profesori, iar diferențele
sunt atât de semnificative încât natura educației în sine trebuie să se schimbe în mod fundamental găzduind
aptitudinile și interesele acestor "nativi digitali" (Prensky, 2001). Deși astfel de cereri de schimbare majoră în
educație sunt pe larg expuse, ele au fost supuse unui control critic și nu au o bază empirică solidă.
Generația născută aproximativ între 1980 și 1994 a fost caracterizată ca "Nativi digitali" (Prensky, 2001a)
sau "Generația Netă" (Tapscott, 1998) din cauza familiarizării și relaționării cu tehnologia informației și comunicării
(TIC). Ele sunt descrise ca viața de viață cufundat în tehnologie ", înconjurat de și utilizarea calculatoarelor, jocuri
video, playere audio digitale, came video, telefoane mobile, precum și toate celelalte jucării și instrumente ale erei
digitale " (Prensky, 2001, p. 1). Ei sunt descriși ca având viața cufundată în tehnologie,” înconjurați de utilizarea
calculatoarelor, jocurilor video, playere audio digitale, camere video, telefoane mobile, precum și toate celelalte
jucării și instrumente ale erei digitale" (Prensky, 2001, p. 1). Cercetătorii sociali, Howe și Strauss (2000, 2003), au
etichetat această generație a” Mileniului”, atribuindu-i caracteristici distincte, care o disting de generațiile anterioare.
Ei oferă o imagine pozitivă a acestei noi generații ca un nivel optimist, orientată spre echipă, cu copii talentați în
tehnologie, și susțin că vor fi următoarea "mare generație". Se afirmă, de exemplu, ca nativii digitali învață în mod
diferit față de generațiile anterioare de elevi.
Aceștia sunt considerați a fi elevi experiențial-activi, competenți în multi-tasking și care depind de
tehnologiile de comunicații pentru accesarea informațiilor și pentru a interacționa cu ceilalți (Frand, 2000; Oblinger
& Oblinger, 2005; Prensky, 2001a, 2001b; Tapscott, 1999). Cercetătorii susțin că aceste caracteristici ridică întrebări
fundamentale și anume dacă educația este în prezent echipată pentru a satisface nevoile acestui grup nou de elevi.
Tapscott (1998), de exemplu, a descris educația în țările dezvoltate, care sunt deja în criză astfel: "Există o apreciere

66
tot mai mare că vechea abordare (a predării didactice) este greșit adaptată nevoilor intelectuale, sociale,
motivaționale și emoționale ale noii generații" (pag. 131).
Acest lucru a fost repetat și de Prensky (2001a), el susținând că: "Elevii noștri s-au schimbat radical. Elvii
de azi nu mai sunt oamenii sistemului nostru educațional care a fost conceput pentru a preda ".
Caracteristicile distinctive ale "nativilor digitali"
Existența unei generații de "nativi digitali" se bazează pe două ipoteze principale din literatură de specialitate, care
pot fi rezumate după cum urmează:
- Tinerii din generația nativilor digitali posedă cunoștințe sofisticate și abilități de folosire a tehnologiilor
informaționale.
- Ca rezultat al creșterii și experiențelor lor cu tehnologia, nativii digitali au anumite preferințe de învățare
sau stiluri care diferă de la generațiile anterioare de elevi.
Stilurile distinctive și preferințele de învățare ale nativilor
Copiii de azi sunt întotdeauna într-un proces de multiprocesare - ei fac mai multe lucruri simultan - ascultă muzică,
vorbesc la telefonul mobil, și folosesc calculatorul, toate în același timp. Este, de asemenea, susținut că nativii
digitali sunt obișnuiți să învețe la viteză mare, ceea ce face conexiuni aleatoare, iar procesarea informației vizuale și
dinamice se face prin activități bazate pe joc.Se sugerează că, din cauza acestor factori elevii preferă învățarea
bazată pe descoperire, care le permite să exploreze și să testeze în mod activ ideile lor și de a crea cunoștințe noi.
Generalizările despre modurile în care nativii digitale învață, de asemenea nu recunosc diferenţele cognitive la
persoanele tinere de diferite vârste și variații în cadrul grupelor de vârstă.
Bibliografie:
1. Howe, N., & Strauss, W. (2000). Millennials Rising: The Next Great Generation. New York: Vintage.
2. Oblinger, D.&Oblinger, J. (2005). Îs it Age or IT: First steps towards understanding the netgeneration. În
D. Oblinger& J. Oblinger (Eds.), Educating the Net Generation (pp. 2.1-2.20). Boulder, CO: EDUCAUSE.
Retrieved March 31, 2006, from http://www.educause.edu/educatingthenetgen
3. Prenksy, M. (2001a). Digital Natives, Digital Immigrants. On the Horizon, 9(5), 1-6.
4. Tapscott, D. (1998). Growing up Digital: The Râse of the Net Generation. New York: McGraw-Hill

67
 „DIN INIMĂ PENTRU TINE”
Parteneriat educațional de voluntariat

Prof. Preșc. Ungureanu Carmen-Andreea

Grădinița PP. Floare Albastră, Craiova
 Necesitatea întocmirii proiectului
Un sâmbure de speranţă pentru cei mai puţin norocoşi!
Pornind de la acest deziderat, analizând experienţele anterioare, am gândit un nou proiect umanitar, bazându-
ne pe implicarea şi dorinţa oamenilor de a fi alături de semenii lor în momentele speciale din viaţă.
Este o adevărată virtute, GENEROZITATEA”. Ea înnobileză omul, îl face mai bun, împăcat cu sine şi
semenii lui. Pentru copii, implicarea în astfel de programe înseamnă cultivarea şi dezvoltarea comportamentelor
prosociale, educarea de la vârste timpurii a unor trăsături pozitive de caracter, conştientizarea problemelor reale cu
care se confruntă semenii lor în scopul întreprinderii unor acţiuni care să aibă o influenţă pozitivă în plan social, şi
nu numai.

 DESCRIEREA PROGRAMULUI
Grup ţintă:
 Părinţii şi copiii preşcolari din grădiniţa Floare Albastră, Craiova;
 educatoarele grupelor preşcolare implicate în proiect;
 Echipa Asociaţiei Suflete blânde;
 Copiii nevoiași și părinții acestora.
 Metodologie
Încheierea unui protocol de colaborare cu Asociaţia Suflete blânde.
Se va elibera o adeverinţă care atestă implicarea în acest program fiecărui cadru didactic.
 Durata parteneriatului
Parteneriatul educaţional de voluntariat se încheie pe perioada anului școlar 2020-2021
 Resurse umane
 Cadre didactice din grădiniţa Floare Albastră, Craiova;
 Preșcolari, părinți, bunici;
 Reprezentant Asociația Suflete blânde
 Resurse materiale
 Grădiniţa Floare Albastră, Craiova;
 Asociația Suflete blânde;
 Inițiatorii parteneriatului: Grădiniţa Floare Albastră, Craiova și Asociația Suflete blânde
 Scopul programului
Colectarea de hăinuțe şi jucării în vederea întrajutorării copiilor nevoiași din împrejurimile orașului Țicleni, Gorj.
 Obiective specifice
A) privind copiii şi părinţii:
- Educarea sentimentului de întrajutorare a persoanelor aflate în dificultate;

68
 - Formarea unei atitudini pozitive faţă de semenii aflaţi în dificultate;
- Implicarea activă în acte sau acţiuni de întrajutorare.
B) privind cadrele didactice:
- Implicarea activă în acte sau acţiuni de întrajutorare;
- Identificarea familiilor cu situaţie precară;
- Mobilizarea părinţilor şi copiilor în acţiunea de caritate.
C) privind partenerii implicaţi:
- Facilitarea derulării în condiţii optime a programului;
- Sprijinirea derulării tuturor activităţilor popuse.
Activitatea nr.1
“FiișituMoșCrăciun!”
 Strângere și donare de obiecte necesare copiilor aflați în dificultate (reviste, cărți pentrucopii, jucării,
îmbrăcăminte și încălțăminte).
Activitatea nr.2
“Șitueștiprietenulnostru!”
 Confecționarea și vânzarea de mărțișoare și felicitări, având ca scop strângerea de fonduri pentru copiii
nevoiași cuprinşi în proiectul de voluntariat.
Bibliografie:
 Aplicaţiile noului curriculum pentru învăţământul preşcolar. Ghid pentru cadrele didactice, vol. I, Bucureşti, Editura
DPH, 2009
 Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2007

PROIECT EDUCATIV
„LIBERTATE ŞI LEGALITATE”
Duminică Sofia
Colegiul Tehnic „Traian Vuia”, Oradea
I. DENUMIREA PROIECTULUI:
A) Titltul proiectului: „LIBERTATE ŞI LEGALITATE”
B) Domeniul şi tipul de educaţie în care se încadrează: Educaţie juridică
C) Tip de proiect: nivel de şcoală.
II. ORGANIZATOR/PERSOANĂ DE CONTACT: prof. Duminică Sofia, ţel: 0741016250, e-mail:
sofiaduminica@yahoo.com
III. COORDONATOR PROIECT: prof. Duminică Sofia (specialist în drept, mediator).
IV. DURATA PROIECTULUI: An şcolar 2020-2021
V. DESCRIEREA PROIECTULUI:
ARGUMENTUL
Motto: „Liber este cel ce se supune numai legilor” (J.J.Rousseau)

69
 Reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, Ministerului Educaţiei Naţionale, Consiliului Superior al
Magistraturii, împreună cu reprezentanţiai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Ministerului Public au semnat,
începând cu anul 2013, „Protocolul de colaborare privind educaţia juridică în unităţile de învăţământ preuniversitar”.
Conform acestui document, domeniile şi aspectele de drept care ar trebui să facă obiectul educaţiei juridice
în unităţile de învăţământ preuniversitar sunt, în special, drepturile şi libertăţile omului, unele aspecte ale procesului
legislativ, probleme generale privind organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, elemente de bază ale dreptului
civil şi penal şiformele răspunderii juridice.
"Libertate şi legalitate"se doreşte un proiect care propune educarea elevilor în scopul cunoaşterii
drepturilor şi responsabilităţilor ce le revin şi crearea în şcoală a unui climat optim pentru promovarea și respectarea
acestora (în conformitate cu prevederile Convenţiei Drepturilor Copilului, a Legii 272/2004 şi a Convenţiei
Europene privind Drepturile Omului).
Un aspect important, urmărit prin derularea proiectului estecrearea unui mediu non‑formal de dezbatere
între elevi şi specialişti în drept, care să contribuie la consolidarea unei mentalităţi în care etică, integritatea,
demnitatea și respectul să devină valori fundamentale ale identității personale. Astfel, în cadrul activităţilor
proiectului se vor dezbate noțiuni de educație civică şi juridică, prin care elevii să poată interioriza aspecte
fundamentale privind actul de justiţie, absolut necesare unei existenţe sociale active.
Conștientizând importanța deprinderii cunoștințelor elementare de drept și a promovării unei culturi
juridice menite să încurajeze respectul față de lege, echitate socială și atitudine civică în rândul elevilor, considerăm
că educația juridică trebuie să reprezinte o necesitate și o preocupare constantă a tuturor celor cu atribuţii sau
preocupări în acest domeniu, deoarece sunt frecvente riscurile provenite din lipsa cunoștințelor minime de drept,
care se pot materializa în săvârșirea de fapte cu caracter antisocial şi în expuneri la pericole, care ar putea fi uşor
evitate prin astfel de activităţi cu caracter preventiv. Proiectul se va desfăşura atât în timpul programului „Şcoala
Altfel „cât şi pe parcursul anului şcolar.
SCOPUL PROIECTULUI:
Proiectul dorește informarea elevilor cu privire la aspecte juridice de bază, care se referă la: drepturile şi
libertăţile omului, procesul legislativ, problemele generale privind organizarea și funcționarea sistemului judiciar,
elementele fundamentale de drept civil și penal şi condiţiile răspunderii juridice.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
1. facilitareaaccesuluielevilor la cunoștințelefundamentale de drept;
2. promovarea unei culturi juridice, menite să încurajeze respectul față de lege, echitate socială și atitudine civică
pozitivă în rândul elevilor;
3. obținerea de beneficiimajorepentrusocietate, prin educarea juridică a elevilor, ca viitori cetățeni.
BENEFICIARI:
- Grupul ţintă: elevii din învăţământul liceal şi profesional, clasele X-XII.
RESURSELE PROIECTULUI
Resurse umane: Elevi (100)
Resurse materiale: spaţiile de învăţământ din şcoală, sala festivă, calculator, imprimantă, proiector, materiale
auxiliare consumabile.

70
Resurse informaţionale: lucrări de specialitate (Constituţia României, Codul penal, Codul de procedură penală,
Codul civil, culegeri de speţe, Educaţie juridică pentru liceeni- Cristi Danileţ, internet), filme, ppt. Etc.
ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI:
Nr. crt. ACTIVITATEA DATA
1. „Liber este cel ce se supune numai legilor!” -dezbatere, distribuire material Octombrie 2020
informativ;
2. „Faptă penală-comportament antisocial!” -work-shop, distribuire material Noiembrie 2020
informativ;
3. „Aspecte juridice ale pieței muncii” -dezbatere pe tema Codului Muncii, Ianuarie 2021
distribuire material informativ;
4. „Răspunderea juridică” - masă rotundă, distribuire material informativ. Aprilie 2021

VI. REZULTATELE PROIECTULUI:

Ca urmare a derulării proiectului se aşteaptă ca elevii participanţi să înveţe să se manifeste într-o societate
democratică, să îşi asume responsabilităţi, să militeze pentru afirmarea drepturilor lor, să adopte un comportament
participativ, să completeze oferta educaţională a şcolii şi a familiei, prin implicare activă, ca ofertanţi de educaţie, să
dezvolte valorile etice şi să înveţe să prevină săvârşirea de fapte antisociale.
Se vor poştă fotografii şi material informativ specific, pe pagina Facebook a colegiului.
VII. EVALUAREA PROIECTULUI
Se va evalua permanent eficienţa colaborării în activităţile derulate: respectarea sarcinilor de lucru,
încadrarea în timp, folosirea cu randament optim a resurselor şi atingerea obiectivelor propuse.

71
 Nr. de înregistrare:... /...
Director, Consilier educativ, Prof.

Mediator școlar,

Proiect educaţional
De prevenire a absenteismului și abandonului școlar
Spune DA educației tale!
Coordonator,
Prof. Aniței Roxana Daniela

Argument
Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având nevoie, în
consecinţă de răspunsuri diversificate. Convingerea că trebuie promovate şi aplicate, în cel mai scurt timp posibil,
acţiuni de prevenire a abandonului şcolar, voinţa de a susţine eforturile de diversificare ale metodelor de predare-
învăţare, preocuparea pentru orientarea şcolară şi profesională a elevilor, toate acestea reprezintă principalele
motivaţii pentru elevi de a evita abandonul şcolar, dându-le în acelaşi timp posibilitatea de a se implica într-un
proiect artistic şi de a lucra în echipă.
Activităţile din proiect le permit elevilor să-şi întărească încrederea în ei înşişi dându-le oportunitatea de a
se exprima în altă manieră, de a-şi depăşi limitele, de a găsi motivaţia pentru studiu şi au ca scop diminuarea ratei
absenteismului şi abandonului şcolar. Activităţile ce vor fi desfăşurate în cadrul acestui proiect vor urmări motivarea
elevilor în vederea reducerii abandonului şcolar, prin sporirea creativităţii şi prin activități la ore cât mai atractive.
Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de învăţare
trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Profesorul are menirea să promoveze învăţarea eficientă, adică o învăţare activă, participativă şi creativă.
De aceea şi noi încercăm, prin acest proiect, să-i implică activ, atât pe elevi, cât şi pe părinţii acestora, în diverse
activităţi educative.
Scopul proiectului:

ale abandonului şcolar. Formarea unui comportament responsabil ca elev într–o instituţie şcolară.
Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar.
Obiective generale:

72
1. Identificarea principalelor motive ale absenteismului şcolar;
2. Dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
3. Elevii să conştientizeze urmările negative ale absenteismului şcolar;
4. Elevii să fie capabili să identifice valorile, resursele importante furnizate de şcoală;
5. Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
6. Dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere şi dezvoltare
personală;
7. Creşterea motivaţiei şcolare prin clarificarea scopurilor de lungă durată.

Durata proiectului:
 octombrie – Iulie

Grupul ţintă:
 elevii clasei a Xa C
 elevii cu risc de abandon.
Calendarul activităţilor
Nr. Activitatea Modalităţi de realizare Data Responsabil/
crt. Participanţi
1. Cine şi de ce  Identificarea elevilor cu absenţe multe; Octombrie Diriginta/elevii
absentează?  Înştiinţarea părinţilor cu privire la nr. de absenţe al clasei
copiilor;
 Monitorizarea strictă a absenţelor elevilor;
 Identificarea elevilor cu risc de abandon.
2. Chestionar  Aplicarea chestionarului pentru evaluarea riscului de Noiembrie Diriginta/elevii
abandon şcolar; clasei
 Aplicarea chestionarului referi-tor la depistarea
inteligenţelor multiple.
3. Cine suntem  Construirea elementelor de identitate ale colectivului: Decembrie Diriginta/elevii
noi ? mascota clasei, motto-ul, regulile clasei, clasei
responsabilităţi, calendarul zilelor de naştere, etc.
4. Părinţi implicaţi,  Activităţi comune părinţi-copii (confecţionare de Decembrie
Elevi motivaţi felicitări şi ornamente de Crăciun). Produsele realizate
vor fi expuse pe holul liceului
6. Să ne  Administrarea chestionarului pentru părinţi; Fişa Ianuarie Părinţi şi elevi,
cunoaştem ! părinţilor; diriginta
 Prezentare referat Educaţia în viaţa noastră;
7. Motivaţia pentru  Activităţi prin care să argumenteze importanţa Martie Părinţi şi elevi,
educaţie motivaţiei pt. învăţare şi educaţie; Diriginta
 Relaţia dintre şcoală şi familie Scurte dezbateri.

73
 Evaluarea proiectului:
 Chestionare
 Expoziţie cu lucrări ale elevilor;
 Afişe, pliante executate de elevi.
Rezultate aşteptate:
 Reducerea absenţelor nemotivate şi a abandonului şcolar;
 Promovarea unei atitudini responsabile ca elev într-o instituţie şi a unei atitudini pozitive faţă de şcoală;
 Prevenirea absenteismului.

Diseminarea rezultatelor:
 Amenajarea în şcoală, a unui spaţiu ce va conţine un panou cu rezultatele proiectului, imagini cu elevii,
desene, postere

PROIECTELE EUROPENE CA MODALITATE DE REDUCERE A ABSENTEISMULUI

Prof. Boboc Anamaria

Colegiul Tehnic Mihail Sturdza, Iași

La începutul anului școlar 2018 - 2019, instituţia noastră a simţit bucuria de a primi vestea bună a
aprobării proiectului Erasmus+ cu titlul ÎNVĂȚAREA PRIN PROIECTE ȘCOLARE –MOTIVEAZĂ,
CONȘTIENTIZEAZĂ ȘI RESPONSABILIZEAZĂ ELEVII, proiect ce s-a desfășurat pe o perioadă de 2 ani,
2018 - 2020.
Urmează o descriere a proiectului şi a obiectivelor, rezultatelor aşteptate şi a activităţilor ce au fost
derulate pe parcursul celor 2 ani pentru implementarea acestuia.
Țările, orașele și școlile partenere sunt: Croația -Varaždin: Školastranihjezika – Žiger (școală privatăde
limbi străine); Grecia -Arta:1 EPAL ARTAS; Italia - Vasto: Istituto Tecnico Statale Economico e Tecnologico
“Filippo Palizzi “; Turcia-Ankara: Ortakoy 80. Yil MeslekiveTeknikAnadoluLisesi (Liceul Anatolian
profesionalșitehnic); România - Iași: ColegiulTehnic „M. Sturdza‘‘ (coordonator).
Contextul național și european în care a început și s-a desfășurat proiectul este extrem de favorabil,
concretizat fiind prin evenimente cu semnificație și impact cu totul speciale: 2018 a fost marcat ca Anul European al
Patrimoniului Cultural; țările și orașele de reședință ale școlilor implicate în proiect au avut potențial cultural-istoric
valoros; orașul Iași și România au celebrat în mod cu totul special anul 2018, prin activități și evenimente, care au
rememorat pagini importante din istoria trecută: Iași - în rolul de capitală a reîntregirii țării și, ca oraș al Marii Uniri,
prin care s-a ajuns la formarea României Mari la 1 decembrie 1918).
Scopul proiectului a fost acela ca, prin implicarea în activitățile de proiect planificate, de tip educație
nonformală, elevii sădescopere și să înțeleagă valorile istoriei și culturii din țara natală și din țările partenere și
săînvețe a aprecia patrimoniul cultural ca o pe resursă prin care pot să-și crească nivelul de conștientizare a

74
importanței istoriei și a valorilor comune. De asemenea, ei au reușit să își consolideze sentimentul de apartenență la
un spațiu European cultural comun. Mai mult decât atât, aceste activități sunt extrem de importante pentru elevi, în
sensul că aceștia au posibilitatea de a lua contact cu persoane din diverse țări, cunosc alte culturi, lucru ce pentru
unii dintre ei nu ar fi posibil în afara unor astfel de proiecte din pricina situației economice precare a familiilor din
care provin. De asemenea, ei sunt motivați să frecventeze școala, tocmai pentru a putea fi participanți la activitățile
unor astfel de proiecte.
Obiectivele proiectului care îi vizează pe elevi au fost: conștientizarea identității naționale prin cunoașterea și
înțelegerea valorilor istorice și cultural-spirituale specifice țării natale; activarea conștiinței culturale prin cultivarea
respectului şi solidarităţii faţă de cultura altor popoare; responsabilizarea pentru dezvoltarea atitudinilor pozitive, de
acceptare/respectare a diversității identității culturale europene; formarea unei conștiințe europene prin, dezvoltarea
sentimentului de cetățenie europeană activă; învățarea interculturală prin activități extrașcolare în context
nonformal; însuşirea competenţelor-cheie prin educaţia patrimonială; înțelegerea conceptului de patrimoniu cultural-
istoric (național, european) și importanța acestuia la nivel mondial; promovarea cetăţeniei europene, a toleranţei
(neam, limbă, cultură), conştientizând şi acceptând “mozaicul”, cultural-lingvistic, la nivel european.
Participanții direcți la proiect, elevii și profesorii (dar în egală măsură și cei care intră în grupurile țintă ca
participanți indirecți au învățat să învețe activ, prin activități specifice educației non-formale, aplicând metode,
strategii cu elemente de atractivitate:
De asemenea, au conștientizat faptul că istoria nu este doar o disciplină arhivistică, ci cu mult mai mult,
respectiv un domeniu de studiu și cercetare cu potențial motivațional și de inspirație pentru cei de azi (prin
activitățile derulate, elevii învățând să se inspire din “lecţiile” de demnitate ale înaintaşilor) și că protejarea culturii
și identității naționale sunt la fel de importante ca și apărarea teritoriului național.

REFERAT
PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. Inv. primar Nacu Mariana

Scoala Gimnaziala, Nicu Albu’’ Piatra Neamţ

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie iar apoi, ea se continuă în grădiniţă şi şcoală. În
primul rând ea se realizează prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului.
Tot ceea ce se săvârşeşte sub puterea copilului are efect mai puternic decât frazele moralizatoare. O bună intervenţie
o are cadrul didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de
prevenire a abandonului şcolar prin intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc – individuali, familiali, şcolari a
celor determinaţi de mediul cu potenţial delictogen ş.a.d.m., care-l pot acuza.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a Planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi în ultimă
instanţă pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar. Factorii de risc cum ar fi cei

75
comportamentali sunt factori care reprezintă ansamblul încălcărilor şi abaterilor tinerilor de la normele de
convieţuire socială.
Delincvenţa juvenilă se referă la violarea normelor legale de către cei care sunt sub vârsta la care legea tratează
oamenii ca adulţi.
Factorii psihologici
În evaluarea diferitelor manifestări delictuale ale tinerilor trebuie ţinut cont de factorul, agresivitate, sau de cel de
"frustare", de instabilitatea afectivă sau comportamentală.
Factorii sociali şi alţi factori care pot provoca abanonul şcolar.
Ca obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar ar putea fi:
- Identificarea elevilor aflaţi în abandon său risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în
sistemul învăţământului guvernamental de zi.
-Implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar.
- Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon său risc de
abandon şcolar.
Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul şcolar este abandonul şcolar.
Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului şi trecerea la
democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii. Ei au fost încurajaţi şi de atitudinea
părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult,
emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii fie sunt lăsaţi în grija unor
rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor.
De asemenea se are în vedere reinserţia şcolară a celor în cauză prin încredinţarea unor responsabilităţi în
cadrul colectivelor şcolare din care fac parte, depistarea şi corectarea anomaliilor comportamentale în relaţia copil-
părinte, intensificarea colaborării şcoală-familie, pentru identificarea anturajului elevilor şi luarea măsurilor adecvate
pentru scoaterea lor de sub influenţa negativă a acestuia.
Sărăcia este de asemenea un factor de abandon şcolar care se reflectă la toate nivelurile de vârstă şi
învăţare. Astfel, se afirmă că "cel mai mare abandon se înregistrează în cadrul şcolilor de ucenici sau profesionale".
De fapt cei care abandonează şcoala profesională sau clasele de ucenici (unele clase) o fac pentru că, oricum, ei sunt
oameni "certaţi" cu şcoala. Şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că, în ziua de azi, nu contează în
ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Cauzele principale ale abandonului şcolar sunt cele economice, socioculturale sau religioase, psihologice şi
pedagogice. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală.
Elevul care prezintă un risc înalt de abandon şcolar-incapabil să se adapteze şi să funcţioneze adecvat în contextul
clasei tradiţionale, rezultatele şcolare sub medie – nu-şi stabileşte obiective profesionale, prezintă absenteism,
ostilitate faţă de adulţi şi reprezentanţii autorităţii şcolare, provine dintr-o familie ce experimentează un stres

76
existenţial cu probleme economice serioase, nu este implicat în nici-o activitate organizată de şcoală, nonformală sau
formală..
Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale ale fiecărui
copil. Aceasta trebuie să identifice:
 Cum este fiecare
 Ce ştie fiecare
 Ce face fiecare
 Cum cooperează cu ceilalţi
Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa,
indiferent de nevoile lui sociale. "Unicitatea pozitivă" care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia
"negative", aceea care a fost impusă mediatizării care condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este
integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu
mare atenţie cum evoluează cum se menţin în sistemul educativ făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune
atât din partea părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în
prevenirea abandonului şcolar.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare educatoare în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor că ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.

METHODS OF PREVENTING SCHOOL DROPOUT ÎN ONLINE CLASSES

Prof. Tudosie Rodica

Colegiul Național George Coșbuc, Motru

The major change that this school year hâş produced refers undoubtedly to the use of technology în our
classes because of the pandemic that affected the whole world. Aş we know, there are both advantages and
disadvantages using technology în teaching and educating pupils. This new method hâş come with challenges for
teachers aş well aş for pupils considering that there are many children that do not have access to technology. It îs
important to find the right solutions that every child should have access to education since it îs the only way for
humanity and society to evolve.
Sitting în front of the computer, trying to send the messages and making yourself understood îs not always
easy. Pupils prefer to keep their cameras off şo în this way, psychologically speaking, a real emoţional connection îs
lost and a huge discomfort appears. Trying to find and adapt the materials to the new way of teaching îs also
difficult and requires a lot of time. There are many problems that are to be handled în online classes which truly
make pupils lose their interest în learning.
În spiţe of all these problems, teachers have to come up with a lot of solutions şo that pupils maintain their level of
concentration aş high aş possible and not be left behind. All pupils must be involved în the lesson aş often aş
possible changing the way we teach and assess them. One of the great benefits of technology îs that you can offer
information în a very attractive way for the pupils nowadays due to the fact that they are used to using it a lot. Visual

77
materials, educaţional movies, creative writing should be combined with tradiţional teaching în order to get good
results and motivate pupils to learn. There are also many apps that offer online educaţional games that can be
helpful.
By using online resources teachers can become more efficient educators. Class attendance should be
improved because it takes place în their own homes or location of choice. Form teachers, parents, media must also
contribute to raise pupils’ awareness on the importance of education in any conditions, each trying to make an effort
to adapt to the new changes. The online learning system, with its range of options and resources, can be personalized
în many ways. It îs the best way to create a perfect learning environment suited to the needs of each student.
For many students, one of the biggest challenges of online learning îs the struggle with focusing on the
screen for long periods of time. With online learning, there îs also a greater chance for students to be easily
distracted by social media or other sites. Therefore, it îs imperative for the teachers to keep their online classes crisp,
engaging, and interactive to help students stay focused on the lesson and, of course, contact the parents if a pupils îs
not present.
Students can learn a lot from being în the company of their peers. However, în an online class, there are
minimal physical interactions between students and teachers. This often results în a sense of isolation for the
students. În this situation, it îs imperative that the school allow for other forms of communication between the
students, peers, and teachers. This can include online messages, emails, video conferencing, projects that will allow
for face-to-face interaction and reduce the sense of isolation în the online classes.
A good method of making pupils still interested în the process of learning besides using modern ways of
teaching îs to create a nice atmospehere at the beginning of the class, asking them about their feelings and opinions
on what îs happening nowadays şo that they feel understood and relaxed. They can also come up with ideas about
the lesson creating a genuine dialogue that offers them the chance to express their ideas and emotions. Form teachers
should insist on making pupils express their emotions and attitudes towards different changes that appear în their
lives providing undestanding and moral support. Physical distance should not mean social distancing. The eTry to
call students by their names and remember details about them to make them feel unique and listened to. Use
personal and professional stories throughout the lessons to create a fun, safe, and effective learning environment.
Moţional component în a class îs the key to engage your students. This îs especially true în online environments.
In conclusion, empathy în teaching hâş never been more important. Teachers should encourage students to
reach ouţ to them when they feel lost or when struggling with the learning material, technology, schedules, or other
non-academic needs. We should try to be more flexible over deadlines, provide different assessment alternatives,
and give timely feedback. Recommend them a good educaţional movie and then talk about it for a few minutes.
Effective online learning relies mainly on empathy. If we want to provide better online classes we should not forget
about the human component.

78
 ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Nicolae Georgeta, profesor la Liceul Teoretic, Iulia Hasdeu’’Lugoj, județul Timiș

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populație puternic dezavantajate din societatea românească
actuală, care a cumulat multe probleme și riscuri grave pe termen mediu și lung. Comparativ cu generația adultă,
mai mulți copii trăiesc în condiții materiale și sociale precare. Relansarea efortului public în domeniul social depinde
de resursele financiare disponibile dar și de construcția instituțională. O societate incluzivă social, pentru întreaga
populație și în mod special pentru copil reprezintă un obiectiv esențial în perspectiva integrării în Uniunea
Europeană.
Instituțiile publice implicate în protecția copilului, împreună cu organizațiile nonguvernamentale și chiar cu
parteneri economici privați au inițiat în ultima perioadă programe care indică o nouă abordare. Legea protecției
copilului reprezintă un argument pentru această nouă direct. Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune
definitivă ce constă în încetareafrecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a
ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheieriiciclului de studiu
început. Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă unindicator al eficienței sistemului școlar astfel
încât, dacă indicele de abandon este mai mareatunci sistemul școlar respectiv este ineficient În general cei care
abandonează școala nu mai sunt reprimiți ulterior în aceeași instituție educativă și nu sunt înscriși într-un program de
școlarizare alternativă.
Abandonul școlar este în România o problemă socială din ce în ce mai gravă. Cauzele abandonului școlar
sunt multiple, acesta reprezentând o expresie și o rezultantă a unei duble situații de inadaptare. Este vorba, pe de o
parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învățare realizată în mediul școlar dar și extrașcolar” și, pe de
altă parte, despre „inadaptarea școlii la factorii interni biologici, psihologici și externi -socioeconomici, socio-
culturali”. Fiecare abandon are o istorie personală și socială legată de modul cum se aplică diferențiat principiul
dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflați într-oanumită configurație pedagogică,
psihologică și socială care determină la rândul ei mai multe consecințe imediate, dar și de durată. Din analiza datelor
centralizate, la nivelul comunităților locale, s-au identificat și ierarhizat următoarele cauze ale fenomenelor de risc
de abandon și respective de abandon școlar:
Cauze ce țin de condiția socio-economică a familiei
A) situația materială - De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului școlar este sărăcia. Copiii
care trăiesc în familii sărace au șanse mici de a-și însuși o educație școlară completă, deoarece datorită situației
materiale precare, părinții nu pot asigura copiilor cele necesare pentru școală (caiete, cărți, ghiozdane, pixuri dar și
îmbrăcăminte sau hrană).
B) relațiile în familie - mulți dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci și ale angajării lor în munci
gospodărești, persistența modelului cultural al gospodăriei țărănești, în care copiii sunt factor activ de sprijin în
familie (în special în mediul rural).
C) dezinteresul părinților - de multe ori, părinții nu sunt interesați la ce fel de școală merg copiii lor, ce
învață, dacă învață sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă sau din școală.

79
 D) nivelul de educație scăzut al părinților - de cele mai multe ori populațiile defavorizate au un nivel foarte
scăzut de educație. Unii dintre părinți nu au terminat nici cele 8 clase și nu consideră necesar pentru copiii lor să
termine școala sau să meargă mai departe la liceu și facultate.
E) calitatea locuinței - datorită lipsei spațiului fizic, dotării precare și a lipsei utilităților, copiii nu dispun de
condițiile necesare studiului și efectuării temelor. Din aceste motive, rezultatele școlare scad, acest fapt implicând
creșterea numărului cazurilor de insucces și de abandon școlar.
F) mediul familial - de multe ori, în aceste familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente și
violențe favorizate de consumul de alcool, lucruri ce au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității de
asimilare, influențând comportamentul acestuia la școală și în societate.
G) lipsa ajutorului la învățătură - indiferența părinților cu privire la educația și activitatea școlară a copiilor
conduce la apariția fenomenului de insucces sau abandon școlar. Neacordarea sprijinului la învățătură copiilor, de
către părinți se datorează, pe de o parte, faptului că aceștia au un nivel scăzut de educație, iar, pe de altă parte,
faptului că ei trebuie să muncească toată ziua pentru a asigura cele necesare familiei.
H) părinți reticenți - mulți dintre părinții pe care încercăm să-i convingem cât este de important să-i trimită
pe copii la școală nu au nici măcar o clasă.
Hărțuirea în mediul online sau așa numitul cyberbullying (din engleză) are loc prin intermediul rețelelor
sociale, a diferitelor aplicații online, camere chat, unde postările pot fi făcute publice prin intermediul computerelor,
tabletelor sau telefoanelor mobile, când o persoană sau un grup de persoane este în repetate rânduri înjosită, criticată
și luată în derâdere de către o altă persoană sau grup de persoane, utilizatori ai internetului. Atât în cazul hărțuirii în
școală, despre care le vorbim copiilor că nu este bine să aibă loc, cât și în cazul celei din mediul online, suferința
copiilor hărțuiți se manifestă prin izolare, tristețe, stimă scăzută de sine, sentimentul de singurătate, eșec sau chiar
abandon școlar, stări depresive și chiar tendințe suicidale. Problema hărțuirii în general și în special în școală are un
caracter complex, ea începe pe coridoarele școlii și poate continua online, precum și viceversa. Acest lucru
demonstrează că o astfel de problemă necesită și o abordare complexă.
Bibliografie; Bone Georgiana Virginia, Calitatea vieții, 1978,
Prof. ErnaNairz-Wirth a Head of Educational Science at Vienna University of Economics and Business

80
 SCOALA ON-LINE ŞI ACTUL EDUCAŢIONAL

Profesor învăţământ primar,

Marinela Simionescu
Scoala Gimnaziala “Constantin Gh. Marinescu” Galaţi

Sintagma de „școală online” și-a făcut apariția în viețile noastre, profesori, elevi și părinți (pentru că și ei au
fost cumva afectați) în urmă cu șase-șapte luni și parcă ne-a dat lumea peste cap! Da, putem fi mulțumiți că, bună
sau rea, grea sau ușoară, permisivă sau nepermisivă, această modalitate ne-a permis, mai mult sau mai puțin, să
găsim calea comună, între noi, profesorii și elevii noștri. A reușit să ne mențină conectați între noi, la materie! Dar...
pentru că întotdeauna există un dar, oricât de mult aș vrea să cred că online-ul a rezolvat problema școlară, ei bine,
nu! Primul lucru care mi-a lipsit, și poate cel mai important, a fost feedback-ul, acel moment când mă uitam în ochii
elevilor mei, după ce le predasem o noțiune nouă și încercam „să dibuiesc” ce-i în mintea lor, cât au înțeles din ceea
ce am discutat. Această conexiune inversă a fost imposibil să o stabilesc oricât m-aș fi străduit. Libertatea de a-și
organiza propria învățare i-a atras parcă pe mai mulți, alții însă au pierdut pentru că școala la distanță nu presupune,
din păcate, gratuitate! Eforturile au fost făcute, dar nu cu efectul scontat. Câți copilași n-au rămas pe dinafara acestei
„onlinizări”?
Școala online a intrat timid, stângaci în viețile noastre, dar iute că acum parcă nu ne mai dă pace! N-aș
putea să-i menționez doar partea negativă, căci nu o are doar pe aceasta. Ea a reușit să atingă câteva deziderate
pozitive, cum ar fi: există școli în care numărul de elevi dintr-o clasă se apropie fulminant de 30 de elevi sau poate
chiar mai mult, iar acest tip de școală a reușit să-i dea șansa fiecărui elev de a-și atinge propria performanță, de a
participa activ la activitățile desfășurate. Și când spun performanță, nu mă refer la „a face performanță”, ci la
capacitatea fiecărui elev de a-și atinge punctul maximal la învățătură, fiecare după cum și cât poate. A dispărut astfel
tracul unora de a nu putea să se exprime, căci nu mai este decât el față în față cu profesorul! Practic, i-a încurajat pe
cei mai timizi să-și depășească bariere impuse poate de comunitatea în care „se școlea”. Casă, cu tot ceea ce
presupune ea, liniște și confort, a putut să-i ajute pe câțiva elevi.
Ca și cum displayul nu ne lăsa să vedem și dincolo de el! Răspunsurile primite (schimburile de idei) erau
vagi, seci, pavoazate sub formă de fețe zâmbitoare, altele triste, varii emoticoane, care deși râd sau plâng, sunt
furioase, NU SPUN NIMIC! Ireal, nu? Totodată, dureros...
Probabil se va găsi cineva să adauge că în clasă comunicăm și altfel decât verbal, respectiv nonverbal sau
paraverbal. Da, dar acestea două din urmă sunt doar niște structuri deduse din prima.
Concluzionând, profesorul nu a mai putut învăța cu ajutorul elevilor pe care i-a învățat, i-a fost refuzat acest
drept, iar elevul a trebuit „să învețe să învețe”. Această activitate l-a responsabilizat cumva pe copil, orice vârstă ar
avea el. L-a pus în postura de a accesa link-uri, de a căuta informații, de a le stoca, de a le procesa și de a reuși să se
mențină cel puțin constant în propria activitate de învățare. Totodată, l-a ajutat să-și continue dezvoltarea personală,
să valorifice pilonul educației referitor la învățarea pe tot parcursul vieții (long life education). Libertatea de a-și
organiza propria învățare i-a atras parcă pe mai mulți, alții însă au pierdut pentru că școala la distanță nu presupune,
din păcate, gratuitate! Eforturile au fost făcute, dar nu cu efectul scontat. Câți copilași n-au rămas pe dinafara acestei
„onlinizări”?

81
 Totuși, privind lucrurile tranșant, la rece, contextul sanitar actual nu oferă altă soluție, iar noi suntem atât de
„săraci” în fața unei asemenea distanțări! Probabil că o digitalizare completă a educației, dar masivă, globală,
responsabilă ar fi perspectiva optimă pentru dezvoltarea intelectuală a elevilor!
Suspendarea cursurilor în sistemul de învățământ din România, anul 2020 și trecerea la formula de învățare
online au fost determinate de declararea pandemiei de COVID-19 și de măsurile impuse, în acest context. Cadrele
didactice, părinții și copiii deopotrivă au fost și sunt în situația de a descoperi noi moduri de conectare socială, de
continuare a activităților profesionale, sociale, culturale, ludice și de petrecere a timpului liber. Îmbinarea
tradiționalului cu digitalul este acum o necesitate, o adaptare la schimbare, o variantă de continuare a educației.
Toate acestea au dus la evidențierea unei forme de învățare cu accent pe proces, pe stimularea creativității spre a
descoperi, analiza, compara, pe senzațiile vizuale, tactile și nu pe produs, având un puternic impact educațional și
putând fi folosită cu succes de părinți, acasă, sub îndrumarea cadrelor didactice.
În copilărie se pun bazele personalității. Cu multă flexibilitate adulții pot descoperi și cultiva talentele cu
care copiii se nasc.
Utilizarea noilor tehnologii a luat o mare amploare într-un timp relativ scurt, în condițiile suspendării
cursurilor. În şcoli, au fost urmate indicațiile din Scrisoarea metodică pentru anul școlar 2020-2021, în care se
recomandă:
 utilizarea comunicării și învățării asincrone,
 adaptarea conținuturilor astfel încât să nu genereze complexitate, presiune sau o supraaglomerare
nefirească și cu efecte nocive asupra copiilor.
Interacțiunea cadrelor didactice cu copiii se bazează în mare parte pe transmiterea unor resurse educaționale
(fișe de lucru, înregistrări video/audio cu cântece, povești, poezii, activități practice şi plastice adecvate vârstei şi
interesului copiilor, linkuri ale unor instituții de educație și cultură care pot sprijini învățarea copiilor preșcolari la
domiciliu etc.) și s-a realizat preponderent prin utilizarea rețelelor de telefonie mobilă (aplicația WhatsApp sau
Messenger), a poștei electronice, a rețelelor sociale (Facebook) sau a platformelor de videoconferință (Zoom, Meet)
Cadrele didactice se află în situația de a comunica cu părinții pentru a afla resursele digitale de care aceștia
dispun, crearea de kit-uri de învățare tipărite pentru copiii/familiile din zone defavorizate ce nu au acces la resurse
online, stabilirea unui interval orar în care aceștia pot lucra cu copiii, susținerea activităților de consiliere a părinților
pentru a oferi suport în situațiile dificile cu care aceștia se confruntă.
O parte esențială în toată această perioadă este îmbinarea tradiționalului cu digitalul – aceasta este o
necesitate, o adaptare la schimbare, o continuare a educației, fără a pierde însă din vedere folosirea cu moderație a
tehnologiei şi încurajarea petrecerii cât mai mult timp în aer liber, îmbrățișarea activităților care îl pun în contact cu
natura, cu familia, cu situații de viață pe care să le rezolve etc. Toți medicii, psihologii, cercetătorii, educatorii trag
un semnal de alarmă cu privire la omniprezența ecranelor în viața de zi cu zi a copiilor, de la o vârstă tot mai
fragedă. Copilul crește și își dezvoltă creierul într-un demers activ, iar tehnologia necontrolată aduce riscul unui
demers pasiv.
Adaptarea și monitorizarea constantă este ceva normal. Un adult va trebui să fie în permanență cu un ochi la
copii și la ceea ce se întâmplă pe terenul de joacă, intervenind cu tact doar dacă este cazul și lăsând lucrurile să se
deruleze liber. De asemenea, copiii vor fi familiarizați de la bun început cu resursele existente, rutinele și

82
procedurile de folosire. Toate acestea reprezintă, desigur, un efort, însă impactul pozitiv al jocului cu piese libere
asupra dezvoltării cognitive, sociale și emoționale a copiilor este prezentat în numeroase studii.
Pe scurt, cercetările evidențiază faptul că acei copii care au parte în mod constant de joacă liberă beneficiază
de experiențe sau rezultate școlare mai bune şi nu au tendinţa să abandoneze. La rândul lor, adulții care iau parte la
procesul de învățare au parte de experiențe mai bune în cadrul instituțiilor în care lucrează. Efecte pozitive precum
colaborarea, rezolvarea de probleme, luarea deciziilor, gândirea strategică și critică par să fie stimulate din plin de
joacă liberă cu loose parts (piese libere).
Aceasta este una dintre activitățile care se pot desfășura și individual acasă având mari beneficii. Este
crucial, după părerea mea, ca în această situație globală în care ne aflăm să găsim acel echilibru optim, acele
resurse care ating punctual ceea ce ne-am propus astfel încât finalitățile învățământului primar să fie atinse conform
„Curriculumului pentru Învățământul Primar 2019”.
 Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de
trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia.
 Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe,
deprinderi, atitudini şi conduite noi; încurajarea explorărilor, exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor,
ca experienţe autonome de învăţare.
 Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine
pozitive.
 Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini necesare acestuia la
intrarea în şcoală şi pe parcursul vieţii.
Este important să înțelegem că tot ceea ce ne propunem în actul educațional online din momentul prezent cât
și a celui după depășirea acestei situații este de a adapta totul la psihologia copilului, la nevoile fiecărui copil, la
emoțiile și unicitatea acestuia, la valorificarea fiecăruia, la stimularea curiozității față de lume, la tipul familiei, la
formarea unor caractere care îl vor ajuta în școlaritate și în viață.

Bibliografie
1. Asociația pentru Apărarea Familiei şi Copilului, Efectele micului ecran asupra minţii copilului, Editura
Prodromos, București, 2013.
2.Albane de Beaurepaire, Aptitudinile copilului tău. Inteligenta multiplă, Editura Literă, București 2020.
3.Andy Szekely, Manifestul educației, Editura Act şi Politon, București 2020.
4. Scrisoarea metodică pentru învățământul primar în anul școlar 2020-2021.
5.Resurse educaționale pentru învățământul preșcolar – paginile web ale inspectoratelor şcolare din ţară

83
 PREVENTING AND COMBATING DROPPING ON SCHOOL ONLINE

Tele Lavinia
Conţeşti Secondary School

School dropout în the online environment îs the behavior of permanent evasion which consists în ceasing to
attend the online environment, leaving the education system, regardless of the level reached, before obtaining a
qualification or complete professional training or before the end of the study cycle. Those who drop ouţ of school
are no longer admitted to the same educaţional institution and are not enrolled în an alternative schooling program.
School dropout în the online environment îs a form of school failure” - this îs the definition like a book given
to uş by an authority în the field. He also gave uş other definitions of early school leaving: "leaving the education
system before completing compulsory education" or "leaving school before graduating from one of its levels" or
"leaving school în general, regardless of level, without obtaining a diploma attesting to the completion of studies” or
“leaving the education system without a document certifying it on the labor market”.
The change în attitude towards school manifested by the adolescent's disinterest în it, does not occur
unexpectedly but there are always relevant signs of its appearance. Any failure that îs not noticed în time can
involve the student în a process of inability to adapt. However, students have different motivations for the same
behavior. This can be seen clearly în the case of absenteeism. For example, one student may miss classes to spend
time with friends online, while a second student may miss classes to take on family responsibilities. Consequently,
understanding students' motivation for not participating în online classes îs an important first step în designing
interventions that are more likely to succeed.
The repercussions of absenteeism în adolescents are multiple, starting with loss of knowledge, continuing with
manifestations of delinquent behavior, conflicts with parents and even groups of friends, frequent failures or school
failures, going to school dropout, aş the last stage of absenteeism. În the long run, the consequences are different.
They consider the socio-professional maladaptation caused by insufficient training, or the non-completion of studies,
with consequences on self-image and implicit self-esteem, which în the end can give râse to mental illness, şo to a
low social performance.
În the “Come to School” project, the Conţeşti Secondary School proposed the following actions for school
dropout:
A) Extracurricular activities carried ouţ online (sports competitions; artistic creation actions/competitions; computer
game competitions; etc.) carried ouţ in schools în communities with a high risk of dropout.
B) Teams of students can also be organized on the Meet platform set up according to their hobbies.
C) All these actions or sets of actions must be of a periodic nature, în order to continuously maintain the element of
attractiveness of the school and to be a factor of constant involvement of students' attention în activities related to
the school space.
D) Positive motivation for participation can be given by awarding symbolic prizes to groups of students who are
more successful în such actions.

84
E) The planning of the actions în question can be done with the participation of students (but not only those who are
NOT at risk of dropping ouţ) and local authorities (they can be present în key phases of the actions, providing
positive motivations to both students and teachers).
F) Use of school resources to attract students through leisure activities. I met students în schools who drop ouţ of
online classes looking for free time activities în the Internet Café.
During the “Let's go to School” Campaign, carried ouţ in 2013-2015, together with the representation of
UNICEF Romania and the Institute of Educaţional Sciences, the students of Conţeşti School participated în school
dropout prevention activities, parents participated în joint school counseling actions, and teachers în training
programs. Following the participation în the project, the school obtained funds worth $ 3,000, intended for
endowment with equipment and teaching materials. At the same time, the school's project team, led by Prof. George
Lili Berceanu, also developed a relationship with multinaţional companies în order to carry ouţ social responsibility
programs. Thus, în 2013 Intel donated to the school computers, printers, funds for trips for students at risk of
dropping ouţ of school, sports equipment, and IBM, through donated computers, completed th Regarding the main
causes of absenteeism, following the centralization of the questionnaire applied to the students from Conţeşti
Secondary School, the following situation resulted:
Questions/Answers No. Answers
1. What do you consider to be the causes of absenteeism/school dropout?
- The school îs not adapted to the current economic and social conditions; 12
- There are too many study disciplines; 35
- The daily schedule îs too busy; 28
- The very large amount of knowledge that needs to be learned; 18
- Lack/insufficient preparation for lessons of some students and fear of receiving a low grade; 15
- Solidarity of some students with other absent colleagues; 20
- Conflicts between some students; 30
- Conflicts between some students and some teachers; 26
- Students' disinterest în school or în some subjects; 31
- Belonging of some students to groups/entourage with maladaptive social behaviors; 28
- Some lessons taught în class are not understood by students; 22
- Some lessons are not taught în an attractive way; 20
- When assessing knowledge and grading students, some are underestimated/overestimated; 6
- Marginalization of students from poor families; 18
- Parents' disinterest în the school situation and the future of their own children; 25
- Lack of material conditions în some families; 17
- The departure of one or both parents to work abroad; 20
- The use of students at work; 12
- Other causes: 5
2. Would you like to move to another school?
Yes: 12
- No: 58

85
3. Do you consider school attendance a burden for you and would you like to drop ouţ of school?
Yes, 2
- I; 69
Thus, following the centralization and processing of data on the causes of absenteeism by applying the
questionnaire, a large number of students listed that the main factors are related to the specific school context,
namely: school overload, conflicts with colleagues/teachers, disinterest în school supply, etc..
Also, the students from our school are absent from classes and under the negative influence of some
groups/entourage with maladaptive social behaviors.
Other students, în quite large numbers, attribute school absenteeism, due to the lack of one or both parents,
they being gone to work abroad, they being forced to support themselves, also having household responsibilities.
Significant to our study îs that the last question of
Questionnaire, Do you consider that school attendance îs a burden for you and you would like to drop ouţ of
school?, over 95% of students answered negatively, which indicates that our students want to complete school,
depending on the factors identified, to apply the appropriate measures în order to reduce/eliminate the factors that
determine the increase în the number of absences.
The project of the folklore ensemble “Florele Teleormanului” was born în the first months of 2012, initially
aş a school project meant to prevent school dropout among students of the school în Conțeşti, offering an attractive
alternative to the actual courses for young people at risk of - drop ouţ of school. The rapid development of the group
determined the mayor's office of Conțeşti commune to take over the ensemble under its tutelage, which thus
acquired a professional status. The iniţiative to create an ensemble of folk dances în Conțeşti quickly took root and
due to the rich local tradition în this field. With about 100 dancers of all ages, the ensemble currently polarizes a
good part of the young energies of the locality.
School absenteeism together with school dropout în the online environment are considered the most
expensive forms of school deviance, being included în the category of so-called "school losses" which signal a low
level of efficiency of an education system. It îs important to understand this phenomenon în order to establish and
apply prevention/reduction strategies with beneficial effects both at school and social level.
This study provides an overview of the current situation în our school, în terms of truancy, based on the
interpretation of the questionnaires applied.
Bibliography:
1. Cosmovici, A., Iacob, L., School psychology, Polirom Publishing House, Iaşi, 1999;
2. Creţu, E., School psychopedagogy for primary education, Aramis Publishing House, Bucharest, 1999;
3. Cristea, C.G., Psychology of education, Bucharest Publishing House, Bucharest, 2003;
4. Drăgan, I., Nicola, I., Psychopedagogical research, Tipomur Publishing House, Tg. Mureş, 1993;
5. Gal, D., Education and its social stakes, Dacia Publishing House, Cluj - Napoca, 2002;

86
 SIGURANŢA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ONLINE
Prof. ŢÎRLEA ANA

Procesul pedagogic online a devenit o necesitate ce oferă atât oportunități, cât și pericole. Într-o perioadă
de timp scurtă s-a făcut tranziția de la o societate relativ stabilă la o societate definită de schimbări și discontinuități,
astfel că cunoașterea noii paradigme educaționale este o exigență stringentă. Învățarea online este educația care are
loc pe internet.
Marie-Claude Beliveau susţine în „Necazurile micului şcolar” faptul că „Fiecare copil, indiferent de
gradul de inteligenţă şi de dorinţa de acumulare a cunoştinţelor, resimte impactul mediului şcolar şi, din această
cauză, are nevoie de sprijinul necondiţionat al părinţilor săi”.
Consider că în situaţia actuală, când NU experimentăm ȘCOALA ONLINE (aşa cum a fost ea propusă în
urmă cu mulţi ani, odată cu dezvoltarea tehnologiei şi dezvoltată de învăţământul din anumite colţuri ale lumii unde
„învăţarea faţă în faţă” nu este posibilă), ci o trăim 100%, sprijinul necondiţionat al părinţilor în cazul copilului mic
este decisiv.
Cu toţii, am stabilit deja, în cele zece luni de pandemie, limitele noastre (mă refer atât la cele personale şi
de grup de aparteneţă, cât şi la cele tehnice), în ceea ce priveşte învăţarea online, limite care pot fi depăşite, sau
măcar atenuate, doar printr-un efort comun.
Când e vorba de copilul mic, situaţiile sunt mult mai greu de gestionat, chiar şi acolo unde „prin stabilirea
unei distanţe corecte” între copilul în dezvoltare şi părinţii săi, acesta este ajutat „să crească” pe mai multe planuri
(într-un context din ce în ce mai rar întâlnit de încredere şi sentimentul de siguranţă, sentiment puternic zdruncinat
de anunţurile de la radio şi TV, de megafoanele patrulelor care ne sfătuiesc să evităm să ieşim din casă).
Copilul învaţă să vorbească atunci când mama lui începe „să se depărteze” de el, încurajându-l să
folosească limbajul verbal sau nonverbal pentru a-şi exprima dorinţele. Copilul caută soluţii, reflectează şi apelează
la imaginile şi cuvintele necesare pentru satisfacerea nevoii, aşa cum rezumă această idee psihologul clinician
Francoise Coutou-Coumes: „Pentru a fi curios, trebuie să fi fost mulţumit pe deplin, dar nu atât de mulţumit încât
fiinţa lui să rămână pe loc”.
În condiţiile învăţării online este mult mai greu de realizat acest deziderat al copilului, pentru că foarte
mulţi simt că le-a fost luat dreptul la a se juca şi a se întâlni cu colegii, atât în mediul şcolar, cât şi acasă sau în parc,
aceasta fiind de fapt activitatea lor de bază: „munca mea e joacă”.
Nu ne rămâne decât să exploatăm această nevoie, recurgând la „artileria” de jocuri ce abundă pe Internet,
bineînţeles alese cu multă atenţie, în funcţie de competenţele vizate. Aici mă refer la exemplele de bune practici
realizate de colectivele de profesori pentru învăţământ primar transformate în resurse educaţionale didactice şi puse
la dispoziţia noastră cu titlu gratuit pe diverse site-uri: „www.academiaabc.ro” „www.didactic.ro”,
„www.helpautism.ro”, „www.wordwall.net” etc.
În cazul copiilor lipsiţi de afecţiune (a celor ce prezintă carenţe în planul primelor ataşamente), informaţiile
primite în cadrul activităţilor online sunt doar „juxtapuneri de cuvinte, entităţi izolate”, care nu vor permite
înţelegerea sensului propoziţiilor, copiii reacţionând la această vârstă la stimulii concreţi plasaţi în faţa lor, ceea ce în
online e imposibil. Această situaţie le induce deseori teama de a fi abandonaţi, pentru că nu au fost învăţaţi nici să
gândească, nici să reacţioneze – unii negociază sau chiar refuză „întâlnirea” online indiferent de calea aleasă:

87
Whatsapp, Zoom, Classroom, telefon, invocând diferite motive „nu vor să fie filmaţi” – „tot ce e pe ecran este
filmat” etc, în realitate trăind-o ca o „invadare a propriului teritoriu” în care doar lor le este permis accesul şi pe care
nu vor să-l împartă cu alţi copii pe care îi cunosc foarte puţin şi de puţin timp.
Pentru a-i ajuta să dezvolte un sentiment de siguranţă este important să dezvoltăm deprinderi stabile, fixate
pe reguli coerente şi securizante, care să le permită să-şi asume consecinţe fireşti şi logice bazate pe „dacă... –
„atunci...”.
Un posibil început ar consta într-o rutină zilnică asumată a şcolarului/preşcolarului:
- Mă trezesc la ora potrivită pentru a fi gata de orele online;
- Mă pieptăn și mă îmbrac adecvat, dar lejer;
- Iau micul-dejun/o gustare pentru a fi cât mai concentrat la activităţile online;
- Aerisesc camera și îmi fac ordine pe birou;
- Mă conectez în timp util, nu este adecvat să întârzii la ore, chiar dacă sunt online;
- Țin deschisă camera video, iar microfonul îl deschid doar când sunt întrebat;
- Sunt atent la ore, ridic mâna, nu întrerup profesoara/profesorul;
- Îmi iau la revedere de la colegi și doamna/domnul profesoară/profesor când termin orele online;

Sper să ieşim din această experienţă mai puternici şi mai înţelepţi.

BIBLIOGRAFIE:
- Beliveau, Marie-Claude – Necazurile micului şcolar, Editura House of Guides, 2005;
- www.academiaabc.ro;
- www.didactic.ro;
- www.helpautism.ro;
- www.wordwall.net.

COMUNICAREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Vasile Cornelia Claudia

Grădiniţa Albă ca Zăpada şi piticii
Localitatea: Bucureşti, sector. 4

Începutul de drum pentru preşcolariii mici de azi înseamnă şi începutul de drum al viitoarei societăţi, care
se dezvoltă odată cu ei. De aceea, educaţia acestora reclamă o preocupare deosebită din partea tuturor factorilor
implicaţi în această fundamentală misiune pentru concentrarea şi corelarea resurselor material - umane în direcţia
elaborării cadrului pedagogic optim, astfel încât formarea preşcolarilor de azi să prefigureze cerinţele viitoare, să îi
stimuleze să învețe, să îi determine să îşi dorească să frecventeze școala fară gândul de abandon. Acestea deoarece
abandonul școlar nu este doar o decizie de moment, ci este o decizie ce împactează viitorul individului. Copii care
ajung să abandoneze școala ajung să fie excluși din societate și de pe piața muncii pentru că nu pot face față

88
cerințelor angajatorilor. Astfel, pe termen mediu și lung, abandonul școlar contribuie într-o foarte mare măsură
la excluziunea socială de-a lungul vieții individului.
Abandonul școlar este una dintre problemele intens dezbătute întrucât este una dintre primele probleme ce
trebuie rezolvate dacă ne dorim prosperitate. De asemenea, sunt necesare atât date, cât și cercetări în acest sens astfel
încât învățământul să țină cont de nevoile copiilor și adolescenților defavorizați pentru a preveni abandonul.
Învăţământul este un sistem bazat pe comunicare, astfel în activitatea didactică se folosesc diferite metode
de comunicare orală (bazate pe limbaj oral), metode de comunicare scrisă (bazate pe limbaj scris), metode de
comunicare oral-vizuală (bazate pe limbajul audio-video, adică al imaginii, sunetului, şi al cuvântului), metode
bazate pe acţiune (jocuri didactice, jocuri de stimulare, învăţarea dramatizată). Comunicarea este un fenomen social
care îşi are originea în necesitatea de a se transmite informaţii, de a se conserva cunoştinţe, experienţe, tradiţii.” A
comunica” înseamnă” a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune”. Comunicarea însăşi este o
relaţie care stă la baza organizării sociale şi a progresului omenirii. Astfel, copilul, pentru a evolua, trebuie învăţat să
comunice cu cei din jur. Şi cum altfel să își însușească vocabularul, sentimentele necesare dacă nu prin joc?
Realităţile de necontestat ale copiilor noştri sunt, aşadar, jocul şi lumea basmelor. Plecând de la acest
adevăr trebuie să le oferim micuţilor noştri şansa de a descoperi, încă de la o vârstă fragedă FRUMOSUL, sub toate
aspectele sale: natura, vieţuitoarele, nobleţea sufletească, bunul simţ, respectul de sine şi de semeni, iar odată
descoperit să înveţe să-l preţuiască., Copilul se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura
care îi satisface această pornire îl încântă (...); ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii şi tineret trebuie să
intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiţi. A ieşi din lecturi cu stimă sporită pentru om, acesta e secretul marilor
literaturi pentru tineret’’. (George Călinescu)
Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoaştere al copilului, năzuinţele lui cele mai
înalte, printr-o ingenioasă transfigurare artişti. Producţiile populare în proză sau în versuri (basmele, poveştile.
Povestirile, snoavele, doinele, cântecele de leagăn, proverbele, zicătorile, ghicitorile, ş.a.) au format dintotdeauna
fondul de aur al acestei literaturi. În imagini poetice adesea greu de egalat în literatura cultă, creaţiile populare le
dezvăluie copiilor aspectele capitale ale vieţii omului, bucuriile, necazurile, idealurile lui, tradiţiile şi înţelepciunea
lui seculară, frumuseţile limbii, oferindu-le norme de viaţă demnă, modele desăvârşite prin eroi ideali. Curiozitatea
nelimitată a acestor ascultători se îndreaptă către multiple aspecte ale vieţii.
Problema care se pune este nu ce li se oferă copiilor despre realitate, ci cum li se oferă. La nivelul
capacităţilor lui de asimilare, copilului trebuie să i se dezvăluie, fireşte, cu mijloace specifice artei, adevărul despre
viaţă, prin ceea ce are el viguros, constructiv, mobilizator, prin ceea ce cultivă încrederea în om, în forţele lui.
Problema accesibilităţii literaturii pentru copii se pune în legătură cu particularităţile dezvoltării intelectuale şi
psihice a copiilor la diferite vârste.
Procesul dezvoltării copiilor este direct dependent de mediul de vorbire, de, modelele de exprimare’’
oferite de adulţi (părinţi, educatoare), influenţele sistematice având o mare importanţă. Aşadar, educarea limbajului
copiilor trebuie să constituie o preocupare permenentă a profesorilor, prin organizarea şi planificarea experienţelor
de limbaj ale fiecăruia, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare şi prin crearea unui mediu cultural favorabil în care
copilul să-şi poată exprima liber propriile sentimente.
Copilul de azi va fi adultul eficient sau ineficient de mâine. Prin lumea basmelor, a poveştilor el învaţă să-şi
împărtăşescă ideile, să se descurce în situaţii reale de viaţă, capătă încredere în el, devine responsabil pentru ideile şi

89
acţiunile sale, se exprimă liber, experimentează esenţa demersului ştiinţific, învaţă să înveţe creativ, să negocieze
soluţiile şi ideile, învaţă să resolve sarcini alături şi împreună cu alţi copii, învaţă să argumenteze, să facă afirmaţii
neobişnuite, să-şi exprime gândurile creativ, spontan.
Domeniul limbajului şi al comunicării, prin activităţile de educare a limbajului, vizează printre sarcinile
exprese pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală şi de creaţie şi pe cele legate de dezvoltarea
sensibilităţii preşcolarilor faţă de tot ceea ce este frumos, artistic.
Psihologul Ursula Şchiopu defineşte grădiniţa "ca o oază educativă, ca un spaţiu al paradisului copilăriei în care
copilul trăieşte şi îşi încarcă rezervele energetice fizice şi psihice şi-şi constituie forţa de angajare entuziastă în
înţelegerea de scenarii de viaţă, dileme rezolvabile, angajări active în decodificări de fenomene tot mai complicate,
situaţii diferite, precum şi în probleme şi lucrări ce se află în permanentă schimbare”. Sistemul de educație din
România a trecut de-a lungul timpului prin numeroase schimbări și modificări care au bulversat de multe ori copii,
părinții chiar și profesorii. Cu toate acestea, considerăm că nu renunțarea sau neimplicarea este soluția problemei
abandonului școlar, ci implicarea activă pentru diminuarea acestui indicator și pentru a contribui la reintegrarea în
sistem și colectivitate a copiilor care au abandonat deja școala – un demers integrat pentru viitorul României.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bratu Bianca - Preşcolarul şi literatura E.D.P. Bucureşti, 1977;
2 Cristea, Sorin,” Gânduri la început de drum” - Revista învăţământului preşcolar.Nr.1-2/1990
3. Piaget, Jean - Psihologia copilului E.D.P. Bucureşti, 1967;
4. Stoica Camelia, Vasilescu Eugenia - Literatura pentru copii, E.D.P. Bucureşti, 1986;
5. Şchiopu Ursula,” Grădiniţa de azi şi de mâine” - Revista învăţământului preşcolar, Nr.1-2/1994, p.53

PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. PLĂSTOI GLICHERIA-IRINA

Prof. PLĂSTOI ION-ALIN
LICEUL TEHNOLOGIC ROŞIA-JIU

“Educaţia este abilitatea de a asculta aproape orice lucru fără să-ţi pierzi răbdarea sau încrederea în tine”.
(Robert Frost)

Abandonul şcolar constă în decizia de a întrerupe parcursul şcolar, înainte de finalizarea unui anumit nivel
de învăţământ. Există definiţii ale abandonului şcolar care îl asociază părăsirii timpurii a unui parcurs educativ,
înainte de obţinerea unei diplome.Tinerii care abandonează școala provin din medii diverse. Abandonul școlar
timpuriu este cauzat, de obicei, de un proces cumulativ de dezangajare, bazat pe motive personale, sociale,
economice, geografice, educaţionale sau familiale.
Aceste motive pot fi externe sau interne în raport cu procesele și experienţele școlare și, de obicei, sunt
foarte specifice individului. În cazul multora, nemulţumirea rezultă dintr-o varietate de motive, cum ar fi hărţuirea,
rezultatele școlare slabe, relaţiile nesatisfăcătoare cu profesorii, lipsa motivaţiei sau apartenenţa la „grupuri

90
nepotrivite”, iar, în alte cazuri, tinerii abandonează școala pentru că se confruntă cu probleme personale sau de
familie, cum ar fi consumul de substanţe sau lipsa unui adăpost.
Cu toate acestea, o parte semnificativă a problemei poate fi atribuită lipsei de susţinere și de consiliere,
dezinteresului faţă de educaţie și programele școlare de nivel secundar, care, adesea, nu oferă suficiente opţiuni de
cursuri variate, pedagogii alternative, oportunităţi de învăţare experimentale sau empirice ori flexibilitate suficientă.
Despre educaţia online se discută în toate mediile şi situaţiile sociale. Instituţiile, organizaţiile sociale,
comunităţile umane, în numeroase contexte de viaţă, individuale şi colective, dezbat despre puterea sau slăbiciunea
educaţiei online în faţa unor rezultate în activităţi care duc la satisfacţii sau insatisfacţii, la succes sau insucces.
Fenomenul abandonului şcolar este unul din subiectele cele mai des tratate în agenda educativă din
România. Validat ca o problemă socială gravă, în ţara noastră abandonul şcolar a luat amploare în ultimii ani, iar
odată cu apariţia pandemiei, acesta este prezent în fiecare zi, mai ales la nivel liceal.
Elevul se resemnează sau renunţă, devenind indiferent faţă de şcoală sau se revoltă împotriva insucceselor
pe care nu reuşeşte să le învingă, încearcă anumite compensări prin care vrea să dovedească pentru el însuşi că poate
să reuşească în unele lucruri, ceea ce uneori duce la fapte de indisciplină sau la evitarea anumitor ore.
Elevul încearcă să evite insuccesul preferând să îşi petreacă timpul într-un mediu în care, crede el, se poate
remarca. Din păcate, de cele mai multe ori acest mediu este unul virtual din jocurile pe calculator. Prevenirea
acestor acte de inadaptare constituie premisele pentru o dezvoltare armonioasă a întregii personalităţi. Combaterea
absenteismului şi abandonului şcolar cere de la cadrele didactice o atenţie deosebită pentru a descoperi din timp
elevii în situaţie de risc, exigenţă în analizarea fiecărui caz în parte şi mult tact psiho-pedagogic.
Prevenirea abandonului școlar constă în ansamblul de măsuri în domeniul educaţiei, a condiţiilor socio-
economice, de utilizare a timpului liber, de facilitare a comunicării, de modelare a comportamentului, de ameliorare
a condiţiilor de mediu, luat în scopul diminuării factorilor de risc şi de întărire a factorilor de protecţie.
Ultimii doi ani şcolari au fost mult mai dificili atât pentru profesori cât şi pentru elevi. Odată cu apariţia
pandemiei, cadrele didactice au fost nevoite să se folosească de tehnologie pentru a transmite informaţii elevilor, în
timp ce aceştia au încercat să facă faţă noilor schimbări. Impactul a fost destul de mare atât pentru unii cât şi pentru
alţii. Din păcate abandonul şcolar a început să persiste, mulţi elevi neavând posibilitatea de a intra la orele online,
din cauza tehnologiei, de multe ori lecţia se întrerupea sau elevii încercau să motiveze cu diferite scuze că nu puteau
participa la activităţi.
Pentru a preveni abandonul şcolar profesorii depun eforturi pentru a-și îmbunătăți competențele digitale și
de adaptare a conținutului educațional, unii dintre ei caută singuri materiale pe internet, alții s-au înscris la diferite
cursuri gratuite, însă nu există o abordare unitară cu privire la materialele care ar trebui utilizate. De asemenea,
profesorii au fost nevoiți să aloce un timp mult mai mare, poate chiar dublu, pentru pregătirea orelor online.
Rolul cadrelor didactice nu mai este doar acela de a transmite informații, așa cum se întâmpla adeseori în
cadrul educației de tip față în față. În sistemul online, cadrul didactic a devenit mai degrabă un facilitator
educațional, sprijinind elevul, de la distanță,
Unul dintre avantajele aduse de educația online obligatorie în contextul pandemic este forțarea unei
digitalizări a educației. Unele dintre școli au reușit să achiziționeze echipamente digitale de calitate, profesorii și-au
îmbunătățit competențele digitale și au devenit mai deschiși spre integrarea mijloacelor tehnologice în procesul

91
educațional, elevii s-au obișnuit cu utilizarea diverselor platforme online și s-au bucurat de diversitatea abordările de
predare.

Bibliografie:
1. Filimon, Letiţia, Experienţa depresivă: perspective socio-culturale, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002.
2. Marcu, Vasile; Filimon Letiţia, Psihopedagogia pentru formarea profesorilor, Ed. Universităţii din Oradea,
2003.
3. https://cdn.edupedu.ro/wp-content/uploads/2020/12/Rezultate-sondaj-online_calitatea-educatiei-
online_dec2020.pdf
4. https://is.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/uploads/sites/49/2018/03/CP-ISJ-martie-2018.pdf

CONDIŢIILE REUŞITEI ŞCOLARE

Prof. înv. Primar: Bălescu Claudia Mariana

Colegiul Tehnic Mătăsari – Gorj

Absenteismul conduce la abandonul şcolar. Elevul care lipseşte de la şcoală de obicei pleacă de acasă
echipat corespunzător, la ora potrivită pentru a respecta orarul şcolar şi se întoarce acasă la ora potrivită, în funcţie
de programul zilei.
Abandonul şcolar reprezintă, după unii autori, una din multiplele forme ale eşecului şcolar. Abandonul
şcolar are de asemenea accepţiuni şi semnificaţii diferite: ieşirea din sistem înainte de absolvirea unuia dintre
nivelele acestuia; ieşirea din sistem indiferent de nivel fără obţinerea diplomei care atestă finalizarea nivelului
respectiv de învăţământ; părăsirea sistemului de învăţământ fără dobândirea unui certificat care să ofere posibilitatea
integrării în piaţa muncii; ieşirea prematură din nivelul secundar de educaţie fără integrarea în programe de tipul
“şansa a doua” .
Pentru aceasta se impun anumite măsuri de prevenire a abandonului şcolar, cum ar fi:
 -psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme, comportamentale, emoționale, tendinte
agresive;
Astfel, personalul didactic se va orienta, încă din primele săptămâni de şcoală, spre acţiuni specifice, cum ar fi:
 depistarea primelor semne de inadaptare şcolară la unii elevi;
 aplicarea unor măsuri menite să contribuie la dezvoltarea maturităţii sociale a elevilor
 democratizarea relaţiei pedagogice profesor-elev prin apelul la măsuri de ordin organizatoric sau de natură
psihopedagogică
 optimizarea comunicării pedagogice prin crearea unui climat relaţional care să încurajeze exprimarea liberă
a elevilor

92
  înlocuirea pedepselor cu diferite tehnici de persuasiune, chiar de manipulare în vederea inducerii
conformismului la elevi;
 ajutorarea elevilor cu dificultăţi de învăţare
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ,
fiecare după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi
percepere este diferit, dar în grupul școlar fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi
determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face cadrul didactic se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că
fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie
cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă
de restul copiilor.
Atunci când cele două medii educaţionale, şcoala şi familia, se completează şi se susţin, ele pot asigura
într-o mare măsură o bună integrare a copilului în activitatea şcolară, dar şi în viaţa socială. Cercetările realizate în
domeniul educaţiei arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu
şcoala în educaţia copiilor lor, se observă o îmbunatăţire a performanţelor elevilor.
Şcoala si familia urmãresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni personalitãţi
multilateral dezvoltate care sã poatã face faţã dinamicii sociale, schimbãrilor profunde şi alese din societate. Şcoala
este interesatã sã colaboreze cu familia, sã-şi facã din ea un aliat, pentru ca acţiunea ei educativã se fie mai profundã
şi de duratã. Colaborarea şcolii cu familia este necesarã şi în vederea unei informãri reciproce cu privire la
dezvoltarea copilului, la comportarea lui, pentru cunoaşterea lui multilateralã.Părinţii trebuie să vadă în noi un
prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm.
Aşadar e o sarcină a şcolii să identifice situaţiile problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil
strategiile educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoala-familie este
determinantă în educarea copiilor.Colaborarea dintre şcoalã şi familie se poate realiza sub mai multe forme.
Una dintre aceste forme este vizitarea familiei de cãtre cadrele didactice.Vizita la domiciliul elevilor poate
da rezultate bune pentru realizarea obiectivelor comune urmãrite de cãtre şcoalã şi familie. Inainte de a vizita familia
unui elev, cadrul didactic trebuie sã se pregãteascã în acest sens. Consultaţiile cu părinţii elevilor îşi vor atinge
scopul dacã familia devine un colaborator activ şi conştient al şcolii, dacã se ajunge la stabilirea unui sistem unitar
de mãsuri pentru îndrumarea elevului, dacã pãrinţii sunt convinşi si hotãrâţi sã urmeze sfaturile profesorului.
Fiecare cadru didactic este un specialist în domeniul său, oferind astfel copiilor informaţii relevante şi
accesibile vârstei.Ca parteneri într-o relaţie, este normal ca părţile implicate să aibă anumite aşteptări una faţă de
cealaltă.Există un anumit ,,set de cerinţe’’, care se concretizează în aşteptările părinţilor privind activitatea cadrelor
didactice:
 să fie sensibili la nevoile, interesele şi talentele speciale ale copiilor;
 să stabilească cerinţe şcolare identice pentru toţi copiii;
 să manifeste entuziasm în educarea copiilor;
 să-i ajute pe copii să-şi sporească stima de sine;
 să comunice des şi deschis cu părinţii;
 să ofere recomandări privitoare la modul în care părinţii îi pot ajuta pe copii să înveţe.

93
 Sugestiiledirecţionate profesorilor, propuse pentru optimizarea procesului educaţional şi eradicarea abandonului
şcolar sunt:
 colaborarea strânsă dintre familie şi şcoală
 pregătirea la nivel pentru fiecare întîlnire cu elevii
 monitorizarea procesului instructive-educativ a fiecărui elev în mod individual.
 consilierea psihologică a oricărei abateri de la normativitatea şcolară
 meditaţii suplimentare elevilor care întâmpină greutăţi la disciplinele şcolare.
Un alt lucruce se poate face este creştereaatractivitaţiişcoliiprin:
- activitaţi extraşcolare desfăsurate în scoală desfăsurate în şcolile din comunităţi cu risc ridicat de abandon
- toate aceste acţiuni sau ansambluri de acţiuni trebuie să aibă un caracter periodic, pentru a menţine
continuu elementul de atractivitate al şcolii şi a se constitui într-un factor de antrenare constantă a atenţiei
elevilor în activităţi legate de spaţiul şcolar.
- planificarea acţiunilor cu pricina poate fi realizată cu participarea elevilor şi a autorităţilor locale
- utilizarea resurselor şcolii pentru atragerea elevilor prin activităţi de timp liber.
În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii şi integrarea în viaţa socială, e
nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă în care fiecare ştie ce are de făcut şi îi
acordă partenerului respectul şi încrederea cuvenită.
Bibliografie :
1. Cerghit, I.; Radu, I.T.; Popescu, E.; „ Didactica”, manual pentru clasa a X-a, şcoli normale, E.D.P., R.A.,
1997 , pg. 17-21;
2. Kant, Im., Tratat de pedagogie. Iaşi, Editura Agora, 1992, pg. 19-35.
3. Nica, I, Ţopa, L., Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1974, pg 13-29;
4. Nicola, I., „ Pedagogie”, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1992,pg. 32-41;

IMPLICAREA CADRELOR DIDACTICE/CONSILIERILOR ȘCOLARI ÎN PREVENIREA ŞI

COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. Boboc Sorina Lorela, Topoloveni, 2021

Fiecare caz de abandon şcolar are o „istorie” proprie care presupune o analiză complexă, o interpretare
psihogenetică, dinamică şi funcţională a situaţiei particulare a fiecărui subiect aflat în această situaţie. Astfel, o parte
din cei care au abandonat şcoala provin:
 din familii dezorganizate cu domiciliul instabil;
 din familii dezinteresate de şcoală sau are au în concepţia lor de a-şi lăsa copiii să urmeze doar 4 clase;
 din familii cu situaţie financiară precară şi nu au posibilitatea susţinerii costurilor şcolare;
 din familii rezultate din părinţi divorţaţi, caz în care copiii au părăsit domiciliul, pleacă la fraţi mai mari, apoi pleacă
din localitate, stau în concubinaj sau se căsătoresc;
 din familii monoparentale – prin divorţ, separare sau prin deces;
 tată sau mamă alcoolici;

94
 navetă grea –copiii care nu au rezistat fizic navetei au abandonat şcoala.
Cadrul didactic poate fi promotorul unor programe al căror scop este prevenirea şi combaterea abandonului
şcolar.
Abandonul şcolar al multor elevi este din nefericire o certitudine. El este unul din problemele mari cu care se
confruntă instituţia educativă şi este deci nevoie ca şcoala să întindă o mână celorlalte instituţii implicate în
monitorizarea acestui fenomen.
În acest sens este necesar elaborarea unor strategii de tratare diferenţiată şi individualizată a elevilor aflaţi în
situaţia de a abandona şcoala. Dar pentru punerea în aplicare a unor astfel de strategii e nevoie însă de o bună
cunoaştere a particularităţii psihologice ale elevilor, pentru a putea fi identificate acele dimensiuni psihologice care
permit realizarea unor dezvoltări ulterioare ale elevului cu dificultăţi şcolare. Variaţiile mari de ritm intelectual şi stil
de lucru, de rezistenţă la efortul de durată, de abilităţi comunicaţionale şi nevoi cognitive, existente în general între
elevi, impun acţiuni de organizare diferenţiată a procesului de predare-învăţare, pe grupe de elevi, în care să primeze
însă sarcinile individuale de învăţare.
Un alt aspect important al activităţii de înlăturare a abandonului şcolar îl reprezintă crearea unor situaţii
speciale de succes pentru cu dificultăţi şcolare, deoarece succesele şi recompensele dezvoltă iniţiativele elevului şi
sporesc încrederea acestuia în propriile posibilităţi.
În ţara noastră au fost identificate efectele negative ale abandonului şcolar, care creează condiţiile eşecului
integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele autorealizării în domeniile de activităţi legale.
Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, poate fi vorba, pe de o parte, de inadaptarea elevului la activitatea
de învăţare realizată în mediul şcolar, dar şi extraşcolar sau, pe de altă parte, inadaptarea şcolii la factorii interni
(biologici, psihologici) şi externi (socioeconomici, socioculturali). În concluzie, părăsirea timpurie a şcolii este
rezultanta unei combinaţii de cauze interne (psihologice cum ar fi: imaturitatea şcolară, instabilitatea psiho-afectivă,
tulburări de comportament etc.) şi externe (de natură socioeconomică: situaţia economicofinanciară a familiei, lipsa
îmbrăcămintei şi încălţămintei, condiţiile de locuit, dezagregarea familiei, lipsa ajutorului la învăţătură).
Acestea sunt numai câteva exemple care pot influenţa scăderea ratei abandonului şcolar, mai ales în cazul
elevilor care provin din familii cu venituri mici sau foarte mici. Pe lângă acestea este importantă şi infrastructura
şcolară, cadrele didactice şi atitudinea familiei şi a societăţi faţă de „carte” din care provine copilul.
Copilul nu reprezintă decât produsul propriei familii şi al contextului sociocultural în care el se formează şi
se manifestă. Când întâlnim disfuncţii la aceste niveluri, efectele devin vizibile, mai ales în personalitatea şi
comportamentul copilului. Berge arată că un copil cu probleme este adesea: „…un copil nefericit printre oameni
care sunt ei înşişi nefericiţi. El constituie nota falsă care, într-un concert, arată că instrumentele nu au fost acordate,
fără ca publicul să ştie prea bine pe care dintre ele să dea vina.”
În această categorie se includ indicatorii de putere şi de status social care fac referire, în principal, la
apartenenţa etnică, la apartenenţa la clasa socială, la apartenenţa la comunităţile de tip rural/urban etc. Un loc aparte
revine familiei, prin rolul major pe care-l joacă în viaţa fiecărui copil şi prin influenţele sale.
Se pare că abandonul şcolar nu are tendinţe de a fi stopat, dimpotrivă! Sunt realităţi care arată că fenomenul
creşte şi este chiar mai mare comparativ cu datele oficiale. Există un segment important de copii care frecventează
doar simbolic cursurile, speculând o hotărâre care stipulează că sunt interzise exmatricularea la clasele I-VIII sau
posibilitatea de a pierde alocaţia, chiar şi la peste 40 de absenţe lunar.

95
 Este nevoie de o implicare a tuturor factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea fenomenului
de abandon şcolar! Eşecul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan
psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult
încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi, ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că
eşecul şcolar permanentizat stigmatizează, etichetează!
Bibliografie:
1. Creţu, E., Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul primar, Bucureşti, Ed. Aramis, 1999;
2. Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2000;
3. Cristea, C.G., Psihologia educaţiei, Ed. Bucureşti, 2003;
4. Drăgan, I., Nicola, I., Cercetarea psihopedagogică, Tg. Mureş, Ed. Tipomur, 1993;
5. Gal, D., Educaţia şi mizele ei sociale, Cluj – Napoca, Ed. Dacia, 2002;
6. Jigău, M., Factorii reuşitei şcolare, Ed. Grafoart, Bucureşti, 1998;

IMPORTANȚA PREVENIRII ȘI COMBATERII ABANDONULUI ȘCOLAR

BOȚÎRCĂ OANA MANUELA

LICEUL TEHNOLOGIC TOPOLOVENI

Multă vreme, problema abandonului școlar a fost văzută doar din punct de vedere psihologic și atribuită
deficiențelor individuale. Aceasta este acum o viziune învechită, deoarece ignoră eventualele neajunsuri ale
dispozițiilor structurale (cum ar fi lipsa de sprijin în etapele incipiente) și responsabilitatea școlii ca instituție. Între
timp, s-a ajuns la un consens în rândul cercetătorilor că abandonul școlar este un fenomen semnificativ mai complex
și căfiecare caz are o istorie distinctă ale cărei rădăcini pot fi frecvent urmărite până la grădiniță.
Abandonul timpuriu este considerat pe bună dreptate una dintre provocările majore din politica
educațională. Statistic vorbind, în cadrul Uniunii Europene, acesta afectează mai mult de patru milioane de tineri cu
vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care nu au obținut o calificare de învățământ de nivel secundar superior și care
nu primesc nicio educație sau formare formală. Mulți dintre acești tineri fie nu își pot găsi un loc de muncă, fie
lucrează în locuri de muncă cu calificări scăzute - și deseori instabile. Intră rapid într-o spirală descendentă
caracterizată prin eșec, un sentiment scăzut de stimă de sine, stigmatizare și excludere socială și vocațională.
Veniturile mici, dependența de subvențiile guvernamentale și bolile fizice și mentale datorate circumstanțelor lor
precare duc adesea la retragere socială, la o atitudine fatalistă față de viață și la o participare redusă dramatic în
societate. Costurile ulterioare sunt greu de cuantificat, dar cântăresc cu atât mai greu în termeni socio-politici.
Părăsirea timpurie a școlii este, așadar, nu doar una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă politica
educațională, ci și o problemă economică și politică foarte încărcată.
Evoluția tipică a unui tânăr aflat în aceasta situatie este descrisă frecvent după cum urmează: elevul provine
dintr-un mediu slab educat, dezavantajat social și economic, care oferă puțin sprijin. Eșecul la școală în primele
etape conduce la o atitudine ostilă față de școală, care se termină de obicei cu absenteismul cronic. Acest lucru este

96
adesea întărit de o situație extrașcolară cu puține controale și în care grupul de colegi joacă un rol semnificativ.
După o fază de absență și rapoarte școlare care reflectă lipsa de frecvență a elevului, el / ea părăsește școala
devreme. Această descriere, care se concentrează în primul rând pe individ, indică doar deficiențe clare în
„profesionalizarea” profesorilor. În special, ascunde orice deficiență structurală și absolve în mare măsură școala (ca
instituție) de responsabilitate. Cu toate acestea, părăsirea timpurie a școlii – în consensul actual al cercetării - este un
fenomen profund și mult mai complex, cu cauze multiple.
Studiile pe termen lung arată că procesele în care un copil începe să se distanțeze de instituțiile de
învățământ apar adesea în grădiniță, de ex. Atunci când copiii mici experimentează respingerea socială ca urmare a
mediului din care provin, care este văzut ca fiind „inadecvat” sau deranjant. Mai mult, cei care părăsesc timpuriu
școala au adesea probleme cu anumiti profesori sau au o lipsă de înțelegere a circumstanțelor lor personale.
Studiile privind programele de prevenire și intervenție de succes indică importanța cadrelor didactice și a
directorilor și, mai ales, a înființării „comunităților profesionale”. Acestea sunt echipe interinstituționale,
interdisciplinare, care lucrează pe provocări pedagogice pe termen lung și încearcă să elaboreze soluții la problemele
cu care se confruntă în școlile lor. Noțiunea de „profesionalism” este adesea redusă la expertiză de specialitate și
predare; totuși, studiile arată că abilitățile sociale, împreună cu construirea asociată a relațiilor pozitive cu elevii,
sunt primordiale în procesul educațional. În acest context, este important ca un climat școlar pozitiv să prevaleze,
precum și un mediu protejat (de la rute sigure la școală până la evitarea violenței fizice și a agresiunii). Înstrăinarea
și lipsa de identificare se pot întâmpla cu ușurință, în special în complexele școlare mari (unde anonimatul este o
problemă). Relațiile și clasele ar trebui să fie concepute în așa fel încât să reducă frica de eșec. Predarea se bazează
pe abilitățile pe care elevii le-au dobândit deja în viața lor de zi cu zi, astfel rezultând în practicile de predare care
sunt orientate mai mult pe deficiențe decât pe resurse. Într-adevăr, există adesea o convingere greșită că o astfel de
abordare ar plasa cerințe academice în scădere asupra elevilor. Cu toate acestea, cercetările arată că opusul este de
fapt cazul: standardele ridicate combinate cu sprijin intensiv cresc performanța academică și ratele de succes la
examen.
În același timp, măsurile de prevenire și intervenție ar trebui să abordeze întotdeauna activitățile în școală
în întregime. Un bun exemplu aici ar fi un program care leagă noi tipuri de predare și îndrumare (în școală),
activități și parteneriate în afara școlii (experiență de lucru, activități de agrement, mentorat etc.) cu modificări ale
sistemului (noi programe de învățământ), cooperare între școli etc.). Programele moderne de prevenire bazate pe
dovezi se concentrează astfel asupra oportunităților din cadrul instituțional al școlii.
Din simplul motiv că procesul de distanțare de școală are loc pe o perioadă lungă de timp, măsurile sunt
mai eficiente și mai eficiente cu cât sunt implementate mai devreme în sistemul educațional.
Bibliografie:
Jasińska-Maciążek, A. &Tomaszewska-Pękała, H. Reducing early school leaving: toolkit for schools. How
to identify and monitor students and schools in need of additional care and support. Warsaw: Faculty of Education,
University of Warsaw,2017

97
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014 - 2020
Apel: POCU/633/6/14/Creșterea participării la programe de învățare la locul de munca a elevilor si ucenicilor
din învățământul secundar si terțiar non-universitar, cu accent pe sectoarele economice cu potențial
competitiv identificate conform SNC si din domeniile de specializare inteligenta conform SNCDI
Titlul proiectului: PROFESIONISTII DE MAINE - POCU/633/6/14/130904

REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

ÎN CADRUL LICEULUI TEHNOLOGIC AUTO, CRAIOVA
PRIN PROIECTUL P.O.C.U.”PROFESIONIȘTII DE MÂINE”
Manager de proiect ,
Prof.dr.ing. ANCA BORGOVAN-CUŢĂ
LICEUL TEHNOLOGIC AUTO, CRAIOVA
Jud. Dolj

Pentru a se îmbunătăți calitatea educației furnizată de către colectivul de cadre didactice din Liceul
Tehnologic Auto, Craiova și, de asemenea, pentru a se reduce rata abandonului școlar în rândul tinerilor care provin
din medii defavorizate, o cale prin care aceste obiective pot fi îndeplinite o reprezintă proiectele finanțate prin
fonduri europene.
Astfel, începȃnd cu toamna anului 2020, în cadrul Liceului Tehnologic Auto, Craiova, se desfăşoară prin
Programul Operaţional Capital Uman, pe o perioadă de 2 ani, proiectul „PROFESIONIŞTII DE MȂINE”, proiect al
cărui obiectiv constă în creșterea ratei de participare a elevilor Liceului Tehnologic Auto Craiova la programe de
învăţare la locul de muncă în domeniul industriei auto și componente. Deoarece în cadrul proiectului 182 de elevi ai
Liceului Tehnologic Auto Craiova vor efectua stagii de practică la agenți economici din industria auto si
componente, proiectul va contribui în mod direct și nemijlocit la realizarea obiectivului specific 6.14 al POCU și la
îndeplinrea scopului apelului POCU/633/6/14 -care vizează creșterea participării la programe de învățare la locul de
muncă a elevilor și ucenicilor din învățământul secundar și terțiar non-universitar, cu accent pe sectoarele
economice cu potențial competitiv identificate conform SNC și din domeniile de specializare inteligentă conform
SNCDI.
Prin activitățile realizate în cadrul acestui proiect se va reduce atât rata abandonului școlar, cât și timpul de
integrare a absolvenților Liceului Tehnologic Auto, Craiova, în spațiul profesional, ridicându-se gradul de mobilitate
și flexibilitate a absolvenților noștri. Va crește rata angajării imediat dupa terminarea liceului, respectiv a școlii
profesionale, dovedind astfel calitatea și eficiența mediului educațional al unității noastre școlare atât prin oferirea
unei educații de calitate cât și prin oferirea de specializări cerute pe piața muncii, iar angajatorii vor putea să îşi
asigure forţa de muncă calificată, de calitate, în funcţie de cerinţele proprii.

98
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014 - 2020
Apel: POCU/633/6/14/Creșterea participării la programe de învățare la locul de munca a elevilor si ucenicilor
din învățământul secundar si terțiar non-universitar, cu accent pe sectoarele economice cu potențial
competitiv identificate conform SNC si din domeniile de specializare inteligenta conform SNCDI
Titlul proiectului: PROFESIONISTII DE MAINE - POCU/633/6/14/130904

Se vor forma și consolida competenţele şi abilităţile profesionale pentru adaptarea la cerinţele practice şi
exigenţele locului de muncă, realizându-se integrarea rapidă în muncă, precum şi dobândirea de experienţă şi
vechime în muncă şi, după caz, în specialitate. Astfel va fi facilitată integrarea socială a tinerilor cuprinși în proiect,
cu vârsta de peste 16 ani, în concordanţă cu aspiraţiile profesionale şi cu necesităţile pieţei muncii, asigurându-se un
nivel de securitate socială adecvat în vederea reducerii segmentării pieței muncii, se va preveni şomajul şi efectele
negative ale acestuia. In acest mod , pe termen lung se va contribui la creşterea economică, și crearea de noi locuri
de muncă în județul Dolj, coeziunea socială şi împlinirea personală.
Proiectul „PROFESIONIŞTII DE MȂINE” este realizat în parteneriat cu Fundaţia Pentru Dezvoltarea
Economiei Sociale Craiova şi Asociatia CRONO - Centrul de Resurse pentru Organizatiile Non-profit din Oltenia.
Cu ajutorul specialiştilor din aceste organizaţii, elevii din cadrul Liceului Tehnologic Auto vor beneficia de
programe specializate în domeniul educaţiei anteprenoriale şi al firmelor de exerciţiu, fiind consiliaţi în acest sens.
Prin consilierea profesionala se va obține pe termen mediu și lung îmbunătățirea eficienței și eficacității educației,
formării și ocupării forței de muncă, prevenirea necorelării dintre cererea și oferta de competențe și creșterea
productivității precum și furnizarea abilităților și competențelor orizontale necesare facilitării tranziției de la
educație/formare la piața muncii și a dezvoltării spiritului antreprenorial. Nu in ultimul rând se va promova dialogul
social şi dezvoltarea parteneriatelor la nivel local. Cei 182 de elevi beneficairi direcţi-dintre care minim 138 vor fi
în ultimul an de studiu și 20 din mediul rural- vor fi selectați în urma evaluării aptitudinilor profesionale ce se va
realiza în cadrul activității de consiliere și orientare profesională.
Apoi elevii selectaţi vor realiza activitatea de practică profesională sub îndrumarea tutorilor din cadrul
firmelor doljene cu care Liceul Tehnologic Auto are încheiate convenţii de practică. Astfel cei 182 de elevi ai
Liceului Tehnologic Auto vor fi familiarizați cu cerințele și cu condițiile de la potențialul lor loc de muncă după
absolvirea liceului iar agenții economici își vor putea recruta din rândul acestora viitorii angajați. De asemenea,
elevii care vor activa în cadrul firmelor de exerițiu vor putea să aplice în cadrul acestora metodele de organizare a
muncii deprinse în cadrul practicii. Aceștia vor învăța principiile de bază ale antreprenoriatului, cum se planifică o
afacere și cum se inițiază și se conduce o întreprindere în domeniul de activitate în care efectuează practica și vor
exersa diverse roluri în cadrul firmelor de exercițiu. Prin exersarea practică a competențelor antreprenoriale, acest
rezultat va contribui decisiv la îndeplinirea ultimului obiectiv specific al proiectului și îi va ajuta pe elevi să își
creeze pe viitor propriile locuri de muncă.

99
 De asemenea, trebuie amintit faptul că prin acest proiect Liceul Tehnologic Auto va fi dotat cu echipamente
cu comandă numerică de ultimă generaţie, pe care elevii vor realiza pregătire practică similară cu activitatea
profesională dintr-o fabrică modernă.
Prin participarea la diferite proiecte de formare profesională finanţate prin fonduri europene, educația
oferită se bazează pe calitate, performanţă, promovarea valorilor europene precum şi cultura dezvoltării personale,
fizice şi morale, a atitudinii proactive şi participative, a integrării în diversitate, a egalităţii şanselor şi a globalizării,
în condiţii de respect al identităţii, rezultatul acestora cuantificȃndu-se prin număr mare de absolvenţi angajaţi la
finalizarea cursurilor de liceu sau de şcoală profesională.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a
Guvernului României.

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Bruda Anca

Grădinița cu P.P ”Căsuța Poveștilor” Sibiu

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul şcolar este abandonul şcolar.
Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului şi trecerea la
democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii . Ei au fost încurajaţi şi de atitudinea
părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult,
emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii fie sunt lăsaţi în grija unor
rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor.De asemenea se are în vedere
reinserţia şcolară a celor în cauză prin încredinţarea unor responsabilităţi în cadrul colectivelor şcolare din care fac
parte, depistarea şi corectarea anomaliilor comportamentale în relaţia copil-părinte, intensificarea colaborării şcoală-
familie, pentru identificarea anturajului elevilor şi luarea măsurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influenţa
negativă a acestuia.
Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele
necesare educației. Această stare provoacă deseori, exploatarea copiilor prin munca de către părinți. Tendința de a
considera că familiile din zonele defavorizate nu valorizează pozitiv importanța educației este superficială. Lipsa
interesului pentru școală se explică prin presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale părinților și
prin lipsa de cultură a comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale.
Familia reprezintă cel dintâi şi cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea copilului.
Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei.
Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor.Familia oferă copilului
un sentiment de siguranţă, singurul care-i permite acestuia să se emancipeze şi să-şi dobândească personalitatea.
Însă, acest sentiment depinde de anumiţi factori: protecţia împotriva agresiunilor venite din afară, satisfacerea
trebuinţelor elementare, coerenţa şi stabilitatea mediului de dezvoltare, sentimentul de a fi acceptat ca membru al

100
familiei, de a fi iubit, de a i se accepta caracteristicile individuale, de a dobândi o experienţă personală și de a se
afirma la maturitate.
Mediul şcolar are un important impact educaţional major. Acesta îndeplineşte o serie de roluri de
socializare, integrare, control social, profesionalizare etc. şi totodată este puternic influenţat de ansamblul vieţii
sociale, începând cu valorizarea şi prestigiul social al şcolii, şi terminând, poate, cu resursele disponibile. Mediul
şcolar contribuie la abandonul şcolar prin cunoaşterea insuficientă elevilor, datorită numărului mare dintr-o clasă sau
datorită dezinteresului manifestat de către profesori, prin nerespectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale
elevilor (profesorii prin pregătirea lor la nivel psiho-pedagogic trebuie să cunoască personalitatea elevului pentru a
adapta metodele de predare-învăţare la fiecare elev în parte).
BIBLIOGRAFIE
1. Ioan Cerghit „Metode de invăţămant‖, 2006, Ed. Polirom, Iaşi
2. Dumitru I „Dezvoltarea gândirii critice şi invăţarea eficientă, 2001, Editura de Vest, Timişoara

ABANDONUL ȘOLAR-PREVENIRE ȘI COMBATERE

Prof. Burlacu Bianca

Liceul Tehnologic ”Ștefan cel Mare și Sfânt”, Vorona, Botoșani

Internetul este un intrument de comunicare interactiv, dinamic și flexibil, dar care a ridicat si anumite
probleme legate de modul de relaționare și interacțiune cu consumatorii. Credibilitatea și puterea de convingere au
devenit aspecte cheie ale comunicării.
Internetulo feră o multitudine de avantaje, atât elevilor cât și profesorilor ( Cerghit, 2006):
- obținerea informaților la zi, documentarea ;
- oferă spațiul al virtualității, astfel, utilizatorii depășesc limitele impuse de real, stimulând
creativitatea, imaginația, anticipațiile rezolutive ;
- dezvoltarea vocabularului în domeniul de interes ;
- exersarea abilității de comunicare în limbi străine ;
- dezvoltarea de strategii de procesarea a informației.
Deși internetul prezinta o multitudine de avantaje, dar și dezavantaje, se pune o mare problemă în România
anului 2021…… De ce unii elevii nu au internet și nu pot avea acces la învățământul online ? Cum am putea noi, ca
societate, să rezolvăm această problemă? Care sunt consecințele lipsei accesului la internet asupra acestor copii?
Abandonul școlar constă în părăsirea sistemului educativ și incapacitatea de a obține o calificare sau o
pregătire profesională. Elevii care sunt predispuși să abandoneze școala, sunt cei care absentează în mod frecvent,
care au un comportament dificil, fiind sancționați des. S-a constatat că abandonul școlar este destul de frecvent la
nivelul formelor terminale de învățământ.
Școala a ajuns să fie abandonată deoarece nu este considerată de copii un viitor, din nefericire, mai ales în
condițiile desfășurării în online. Astfel, abandonul școlar s-a accentuat, devenind o problemă gravă a societății
contemporane.

101
 În România, abandonul școlar este o problemă socială din ce în ce mai gravă. Cauzele care duc la abandonul
școlar sunt rezultatul inadaptării elevului la activitatea educativă școlară și extrașcolară, dar și a inadaptării școlii la
factorii bio-psihologici, socio-economiciși socio-culturali. Legat de aplicarea diferențiată a principiului dezvoltării,
fiecare abandon școlar are o istorie personală și socială.
În România una dintre cele mai frecvente cauze ale abandonului școlar este sărăcia, mai ales în condițiile
actuale, în care mulți elevi, mai ales din mediul rural, au fost puși în situația de a face școală online.
Pentru a-şi intreține familia sau pentru a-şi îngriji frații mai mici, copii care provin din familii defavorizate
renunță la școală. Renunțarea la școală sub orice formă are drept consecință scăderea șanselor de a găsi în
viitor un loc de muncă, de asemenea și posibilitatea de a se integra în societate.
I. Cauze ce ţin de condiţia socio-economică a familiei: a) situaţia materială; b) relațiile în familie; c)
dezinteresul părinţilor; d) nivelul de educaţie scăzut al părinţilor; e) calitatea locuintei; f) mediul familial; g) lipsa
ajutorului la învățătură; h) părinți reticenţi;
II. Cauze ce ţin de şcoală: a) organizarea şi metodele didactice; b) baza materială a şcolii; d) dezinteresul
școlilor;
III. Cauze ce ţin de elev: a) starea psihologică; b) caracteristicile de personalitate; c) atitudinea elevilor faţă
de procesul educativ; d) potențialul limitat al elevilor;
Pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar în mediul on line, trebuie realizate acțiuni specifice:
A. Activităţi complexe de instruire şi consiliere psihologică :
-consilierea elevilor în mod individual, astfel încât să răspundă nevoilor elevilor țintă, cum ar fi: stimularea
motivației de a învăța, a stimei de sine, de depășire a unor dificultăți în activitatea de învățare; eficientizarea
comunicării în grup; căutarea unor interese comune și a unei atitudini pozitive faţă de ceilalți membrii ai grupului.
-dirigintele trebuie să participe activ în cadrul acestor ședințe de consiliere a elevilor cu risc de abandon
școlar.
Pentru dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare în mediul online, se pot realiza următoarele
activități: a) Cine sunt eu?; b) Bullying-ul pe internet; c) Alfabetul comunicării nonviolente; d) Vreau să fim
prieteni; e) Comunicarea eficientă și dezvolatarea personală în mediul virtual ; f) Comportamentul meu – sursa
succesului sau insuccesului social şi şcolar;
Pentru dezvoltareaa motivaţiei și abilităţilor de învăţare și optimizării învățării, se pot realiza următoarele
activități: a) Hrana minții-învățarea zi de zi ; b) Învață să înveți!; c)Absenţa... din educaţia mea;
Cadrele didactice, diriginții claselor, directorii unităților de învățământ trebuie să colaboreze permanent. Iar
această colaborare are ca scop: adaptarea elevilor la mediul școlar, optimizarea relației scoală- elevi, în vederea
preîntâmpinării abandonului școlar, mai ales în mediul on line.
B. Părinții trebuie să fie implicați în activități de diminuare a abandonului școlar on line, dar și off
line. Realizarea unor activități de consiliere de grup sau individuală pentru părinții elevilor cu risc de abandon. De
asemenea,”recompensarea” comportamentelor prosociale, este un exemplu de imbold în stoparea abandonului
școlar, urmărind astfel: îmbunătățirea relației și comunicării părinți-copii; optimizarea relației familie-
școală/platformă–elev; depășirea dificultăților de învățare a elevilor prin cunoașterea de către părinți a potențialului
de învățare a propriului copil, etc

102
 În zilele noastre educația pentru toți este o necesitate. Dar realitatea învățământului dinRomânia este alta….
educația nu este chiar pentru toți, mai ales în on line. Nu totul depinde de cadrele didactice sau de elevi, ci și de
situația materială a fiecărui elev în parte, de educația în familie, etc.
Bibliografie:
1. Cerghit, ”Metode de învățământ”, Editura Polirom, 2009 ;
2. C. Șerban, ”Impactul mediului online asupra programelor de prevenirea abandonului școlar: Un studiu
privind problema educației în familiile din România”, Revista de Marketing Online – Vol. 6, Nr. 1
3. https://eduform.snsh.ro/campanie-online/abandonul-scolar
4. https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-dezvoltarea-capacitatii-institutionale-
a-scolilor-defavorizate/program-de-diminuare-a-abandonului-scolar
5. https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/prevenirea-si-combaterea-abandonului-scolar

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN PARTENERIATUL CU OPERATORII ECONOMICI

Prof. Antoaneta Butoarcă
Liceul Energetic, Tg-Jiu

Proiectul ’’Ucenic electrician’’ este un program educațional ce oferă elevilor școlii profesionale
oportunități diverse și își propune să aducă o schimbare de mentalitate a generației de electricieni ai viitorului.
Proiectul este susținut de compania Distribuție Oltenia în parteneriat cu Fundația Noi Orizonturi și Asociatia ROI!,
se derulează în câte un liceu din județele: Dolj, Gorj, Argeș, Teleorman și Mehedinți, grupul țintă depășind 300
de elevi.
Școala noastră este partener în acest program încă din anul 2017, elevii noștri beneficiind de burse de
performanță lunare, un laborator electric modern sponsorizat de către operatorul economic, stagii de pregătire
practică sub supravegherea direct a specialiștilor DEO, ateliere de dezoltare personală a elevilor, tabere de vară și
concursuri în domeniu, între liceele din program.
Anul 2020, văzut prin prisma pandemiei Covid-19, a adus pentru acest program necesitatea unei schimbări
de paradigmă și adoptarea unor măsuri de prevenire a abandonului școlar utilizând mijloacele de comunicare
specifice mediului on line.
Știut fiind faptul că elevii școlilor profesionale sunt adesea printre cei mai vulnerabili tineri și sunt
predispuși abandonului școlar, implicarea extinsă a operatorului economic, a asociațiilor non-guvernamentale și
non-profit, specializate în educație prin coaching și dezvolare personală, alături de cadrele didactice ale școlilor
din program, a costituit un atuu important în conservarea interesului pentru școală și profesie a acestor tineri.
Dificultățile acestor elevi constituite din: dificultăți tehnice de conectare pe anumite platforme, nivel
insuficient al competențelor digitale, lipsa unui computer/tabletă/telefon smart, acces limitat la internet, lipsa
suportului din partea părinților, etc, au reprezentat pentru program o provocare constantă în ultimele luni. De
aceea primul pas a fost dotarea tuturor elevilor din program dar și a profesorilor diriginți ai claselor cu mijloace de
comunicare on line (tablete)

103
 Un alt pas a fost transformarea atelierelor de dezvoltare personală, derulate lunar până în martie 2020, în webinarii
cum sunt:
- Învățare online: https://www.youtube.com/watch?v=9FxmBwVwOXo&feature=youtu.be
- Leadership: https://www.youtube.com/watch?v=sC26z3GN5os
- Tehnici de vânzări: https://www.youtube.com/watch?v=L9NctRx3kQQ
- Vorbitulîn public: https://www.youtube.com/watch?v=TjhzBB2u8n8
- Eficiențăenergetică: https://www.youtube.com/watch?v=i1YX6jY1Ktc
În cadrul acestor webinarii elevii au fost consiliați de către specialiști în diferite domenii și psihologi, au învățat
despre comunicarea on line și platforme educaționale, au învățat să se cunoască pe ei și pe ceilalți, au fost încurajați
să participe la conversații și să își spună punctul de vedere, au învățat ce însemnă spiritul de echipă și leadership-ul.

Formareaprofesională aelevilorșidezvoltareapersonală a crescutnivelul de încredereîn sine al elevilor, darșigradul de

cooperareîntreșcolile implicate în program șioperatorul economic, având cafinalitateintegrareaunuinumărrelativ
mare de eleviabsolvențiaișcoliiprofesionaleprinProiectul’’Ucenic electrician’’ înprogramul de intership. Programul
de intershipplătitoferitelevilorabsolvenți de cătreoperatorul economicreprezintă ultimaetapa a acestuiproiect pilot
șiurmăreșteasigurareatranziției de la școalăcătrepiațamuncii a elevilor, tranzițiade la Ucenicelectrician la electrician
Junior.

Bibliografie:
1. https://www.distributieoltenia.ro/ucenicelectrician
2. https://aroi.ro/ucenic-electrician-nou-nivel/

104
3. https://www.noi-orizonturi.ro/?s=ucenic+electrician

PREVENIREA ABANDONUL ȘCOLAR

Prof. înv. preșcolar Cherciu Marioara

Liceul Tehnologic ,,G.G. Longinescu”/
Structură G.P.P.Nr.15, Localitatea Focșani, Județul Vrancea

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie iar apoi, ea se continuă în grădiniţă şi şcoală. În
primul rând ea se realizează prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului. Cu toate acestea, perioada prin
care trecem reprezintă pentru noi toți mai mult decât o provocare obișnuită.Învățământul online a trebuit să se
desfășoare în absența unei infrastructuri tehnologice decente la nivelul cadrelor didactice, dar mai ales la nivelul
copiilor, fără abilitare consistentă în zona competențelor digitale a profesorilor, fără acces la platforrne online
dedicate, cu resurse didactice și multimedia precare, fără un orizont de timp care să fie destinat activității
online.Astfel că tot mai mulți copii au abandonat învățarea online.Principalele cauze ale abandonului școlar în
mediul online sunt situațiile financiare precare din unele familii și relațiile dintre copiii și părinții provenind din
medii sărace.
Copiii din familii sărace sunt deseori nevoiți să abandoneze școala pentru a-și întreține familia.Identificând
cauzele abandonului școlar, putem să gândim și elaborăm programe de prevenire a acestui fenomen, analizând
eficiența acestora în mediul online, promovând valorile educației.Aceste programe de prevenire trebuie să prezinte
informații credibile, atractive și practice și mai ales dacă se poate asigura sprijin financiar susținut acestor familii
defavorizate.Și putem să incepem cu învățământul preșcolar, unde îmi desfășor activitatea, unde s-a constatat că
doar 80% dintre copiii români au acces la serviciul de educație.Principalul motiv este săracia.Stabilirea unor relații
de parteneriat cu familiile defavorizate și includerea părinților în programe de consiliere sunt instrumente de bază
pentru a înțelege nevoile copiilor lor și valoarea educației , dar asigurând și susținere financiară. Susținerea morală și
materială a copiilor ca și verificarea constantă a rezultatelor școlare sunt măsuri pe care o familie defavorizată
trebuie să le adopte în vederea integrării sale în societate.
Pentru o mai bună intervenţie mi-am propus realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul grădiniței, pentru prevenirea şi în ultimă
instanţă pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.Am sprijinit și ajutat 5 familii sărace a
căror copii nu aveau acces la învățarea online, cumpărând 4 telefoane ,pentru cei care nu-și permiteau , iar în a
cincea familie este vorba despre o fetiță de grupă mare, abandonată de părinți și crescută de STRĂBUNICĂ, care nu
știe să folosească telefonul ( aici am mers la ușa lor din două în două zile cu cărți cu povești ilustrate, jetoane și
jocuri diferite, jocuri de masă, puzzle, cuburi, fișe de colorat).
La școală, factorii de risc cum ar fi cei comportamentali sunt factori care reprezintă ansamblul încălcărilor
şi abaterilor tinerilor de la normele de convieţuire socială. Delincvenţa juvenilă se referă la violarea normelor legale
de către cei care sunt sub vârsta la care legea tratează oamenii ca adulţi.

105
În evaluarea diferitelor manifestări delictuale ale tinerilor trebuie ţinut cont de factorul, agresivitate, sau de cel de
"frustare", de instabilitatea afectivă sau comportamentală.
Ca obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar ar putea fi:
- Identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
- Implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar;
- Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon sau risc de
abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi împlinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat. Există şi cazuri în care
părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de
manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi comportamental:
fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul şi
suicidul. In trecerea la democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii .
.
Abandonul şcolar este o problemă socială care se află sub incidenţa unor factori de natură: individuală,
familială şi socială, de aceea pentru reducerea ratei abandonului şcolar cadrele didactice trebuie să lucreze atât
cu elevul, cât şi cu familia acestuia. Trebuie deci pornită o campanie de informare şi responsabilizare a
părinţilor copiilor privind riscul la care se supun în cazul în care copilul nu frecventează şcoala. Activitatea de
prevenire este complexă, deoarece presupune intervenţii concrete menite să limiteze sau să înlăture, unde este
posibil, cauzele abandonului şcolar.
Astfel, prevenirea abandonului şcolar s-ar îmbunătăţi prin:
- existenţa unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului şcolar;
- existenţa unor programe iniţiate de ONG, care să urmărească reducerea sau chiar eradicarea fenomenului
de abandon şcolar;
- acţiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea şi combaterea abandonului şcolar,
precum şi cu ajutarea copilului aflat în situaţia de abandon şcolar;
- promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar.

,, Educația este mișcarea din întuneric spre lumină” (Allan Bloom)

Bibliografie:
Voicu, B., (coord.), ,,Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire”, Editura Vanemonde,
Bucureşti, 2010;

106
 ROLUL VOLUNTARIATULUI ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Cîrdei Anca-Roxana
Școala Gimnazială nr.1 Vlădeni, jud. Botoșani

Voluntariatul reprezintă activitatea de interes public desfașurată din proprie inițiativă, de orice persoană, în
folosul altora, fără a primi recompense materiale. Din punctul meu de vedere, voluntariatul aduce multe beneficii
oricărei persoane, indiferent de statutul său social, dar, mai ales, elevilor și studenților.
Pe de altă parte, voluntariatul, ca orice alt tip de activitate, presupune timp, efort și stres. Odată ce sunt
stabilite anumite obiective, acestea trebuie îndeplinite, chiar dacă nu există sancțiuni, așa cum se întamplă în cazul
persoanelor care lucrează cu contract de muncă. Presiunea este la fel de mare, pentru că alți oameni se bazează pe
rezultatele pe care trebuie să le obțină voluntarii. Din acest motiv nu trebuie să ne alegem responsabilități prea mari
de la început și trebuie să studiem cu atenție domeniul în care vom activa. De asemenea, eșecul este foarte probabil
în acest tip de acțiuni benevole, fiind cauzat de anumite lipsuri, cum ar fi fondurile reduse sau birocrația.
În concluzie, voluntariatul rămâne un mijloc puternic de autodezvoltare, precum și un mod prin care poți
arăta că ești activ și îți pasă de ceea ce se întâmplă în jurul tău.
Voluntariatul a cunoscut în ultimul timp o ascensiune rapidă in diverse domenii.Voluntariatul înseamnă să
socializam mai mult, să-i ajutam pe semenii noștri, dând dovadă de compasiune, întelegere, dragoste. Prin acțiunile
de voluntariat putem obține abilități și cunoștințe noi, dar și competențe sociale. Voluntariatul rămâne o actiune
demnă de a fi practicată și sprijinită în școală.
E clar că această activitate non-profit nu înseamnă numai investiție în tine însuți, înseamnă să te conectezi
la colectivitate, să socializezi mai mult, să fii activ într-un mod util și distractiv, înseamna apartenența la un grup pe
care să-l ajuți necondiționat în timpul liber.
Pentru a înțelege mai bine sensul cuvântului “voluntar” să aflăm care este etimologia acestuia și vom
descoperi că o variantă o întâlnim in limba Latina- “ voluntarius”, iar cealaltă în limba franceza –“ volontaire” și se
refera la oameni și manifestările lor. “Voluntar” înseamnă, conform explicațiilor din DEX – “ care acționeaza de
bunăvoie, din proprie initiațivă, nesilit de nimeni în mod conștient; (despre acțiuni) care se fac de bunăvoie, fără
constrângere”.
Din experiența profesională, pot afirma că a fi voluntar înseamnă să dai dovadă de compasiune, de răbdare
și înțelegere, de grijă nemăsurată și de dragoste pentru cei pe care îi sprijinim. A fi voluntar înseamnă a fi uman și a
avea valoare, pentru că aceste calități sunt de neprețuit.
Activitatea de voluntariat îți dă posibilitatea să cunoști oameni din domenii variate, să colaborezi și să
închei relații de prietenie cu ei, pentru a obține în viitor susținerea lor, fără rezerve. În acest context, am colaborat în
urmă cu câțiva ani cu un voluntar de la Corpul Păcii, care a activat în școala unde lucrez timp de 2 ani. Ca urmare a
acestei colaborări, elevii au fost cei mai câștigați, îmbunătățindu-și limba engleză și participând la activități
extracurriculare.
Cu siguranță, voluntariatul rămâne o activitate atractivă și demnă de a fi practicată și sprijinită de copii și
adulti în aceeași măsură, pentru că se desfășoara printr-un proces al flexibilității și alegerii libere.

107
 Valoarea activității de voluntariat, dar și a voluntarului este incontestabilă în societatea românească de
astăzi și este doar o chestiune de timp până să fie prețuită cu adevărat.
Programele de voluntariat au luat amploare în ultimele decenii, atât ca formă de educație non-formală, cât
și informală. În Legea voluntariatului, articolul 1, alineatul 2, este menționat faptul că “voluntariatul este un factor
important în crearea unei piețe europene competitive a muncii și totodată contribuie la dezvoltarea educației și
formării profesionale, precum și pentru creșterea solidarității sociale”.
De ce voluntariat în educație ? O întrebare care își găsește răspunsul în chiar definirea conceptului: ca
acțiune cu motivație intrinsecă și fără așteptări de recompense, de a veni în sprijinul celui care se află într-o situație
de criză, o situație- problemă. În domeniul educației pot fi identificate anumite crize, limite și blocaje care intervin
în vastul proces instructiv- educativ din școli și care, în mod implicit, au rezonanță în viața socială și profesională a
comunității de mai târziu. Dacă educația în spiritul voluntariatului începe în familie și este completată apoi de
demersul educativ formal din cadrul instituțiilor de învățământ, în mod cert va fi exersată ulterior în cadrul
comunitar al societății de către adultul responsabil, capabil de acțiune și schimbare.
În concluzie, privită din perspectiva educației, practica voluntariatului este raportată la interacțiunea
factorilor principali ai educației: familia, școala, societatea. Interdependența acestora descrie un exercițiu de sprijin
reciproc, în care rolurile de voluntar și beneficiar sunt pe rând asumate, de fiecare dintre ei. O comunitate care
susține dezvoltarea actului educativ din școală va beneficia ulterior de generații de profesioniști, social implicați,
activi și capabili de schimbare. Pe de altă parte, acțiunile de voluntariat ale instituțiilor școlare și ale reprezentanților
lor de a răspunde nevoilor comunității vor contribui, cu siguranță, la rezolvarea problemelor societății.
Bibliografie:
1.Asociația VOLUM 2016, “Ghid pentru măsurarea efectelor și impactului voluntariatului asupra organizației
gazdă”
2.”Legea voluntariatului 195/ 2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.276, din 25 aprilie
2007
3.”Importanța activității de voluntariat pentru educație și formare profesională”, Ruxandra Brebeanu
4.Velea, L.S., Toderas, N.,Ionescu, “Participarea elevilor în școală, în comunitate. Ghid pentru profesori și elevi”,
TEHNE Centrul de inovare și dezvoltare în educație, Ed.Agata, Botosani, 2006
5. Godfrey, C., Parteneriat Școala- Familie- Comunitate. Ghid pentru cadrele didactice, Proiect PHARE 2004. Acces
la educație pentru grupurile dezavantajate, Editura Didactică și
Pedagogică, R.,A., Bucuresti, 2007
6. Benabou, R. “Working of a city: Location, Education and Production”, The Quarterly Journal of Economics”,
vol.108, no.3 ( August 1993), pg. 624

108
 ABANDONUL ȘCOALAR

Constantin Georgiana Nicoleta

Școala Gimnazială Anton Pann Voluntari

Abandonul școlar se definește ca fiind părăsirea definitivă a studiilor, ce constă în încetarea frecventării
şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns.
Educația românească suferă, iar pandemia de coronavirus nu face decât să înrăutățească situația.
Analfabetismul funcțional s-a accentuat de când a început criza sanitară, iar abandonul școlar a
crescut și el. Mulți elevi nu se pot adapta la noile sisteme de învățare sau nu au deloc acces la ele, așa că unii
dintre ei renunță definitiv la școală.
Fenomenul abandonului școlar presupune o abordare multiplă specifică mai multor domenii simultan:
sociologie, psihologie, antropologie, economie, drept, stiintele educației, etc.
Pentru combaterea cu succes a acestui fenomen, factorii decizionali de la nivel central, trebuie sa
conlucreze cât mai optim cu putință cu cadrele didactice direct implicate în activitați cu copii care prezintă un risc
ridicat de abandon, cu managementul școlar care se confruntăîn mod frecvent la nivelul instituțiilor școlare cu astfel
de cazuri.
Identificare corecta, completă și coerentă a tuturor posibilelor cauze sau factori care pot conduce la apariția
abandonului în toate formele sale, și la orice nivel de școlarizare este un proces esential.
Factorii care pot conduce la apariția abandonului școlar pot fi considerați urmatorii:
Problemele emoționale ale copiilor;
Climatul familial ;
Mediul socio-cultural al elevilor;
 Cercul de cunostinte, amici, prieteni existent la un moment dat, impropriu pentru o atitudine corecta față
de școală;
 Situația economico-socială precară a famiilor din zonele defavorizate;
 Diverși factori socio-economici conjuncturali;
 Factori de natura educațională care afectează negativ copii.
Fenomenul abandonului școlar reprezintă o problemă reală și extrem de dureroasă pentru multe școli
defavorizate din România, soluțiile fiind greu de identificat, cu atat mai mult cu cât fiecare copil este unic și prezintă
situații familiale și conjuncturale cu totul particulare.

109
 STRATEGII INOVATIVE DE ÎNVĂȚARE ÎN MEDIUL VIRTUAL

Prof. Damian Daniela Elena

Noile tendințe aplicate în procesul de predare-învățare-evaluare online în educația mondială și națională

au adus printre tematicile de interes, modul în care sunt amenajate și decorate încăperile de lucru pentru elevi.
Spațiile destinate sălilor de clasă, laboratoarelor, cabinetelor sau altor săli cu destinație educațională au fost
transpuse în spații virutale, regândite conform tendințelor online, reformatoare, acestea susținând schimbările în
predare și învățare. Maximizarea oportunităților de învățare și crearea unor experiențe semnificative, prin regândirea
spațiului educațional, redus la un spațiu virtual educațional, ar trebui să constituie un deziderat al oricărui cadru
didactic.Crearea unui mediu distractiv și productiv de învățare în sala de clasă virtuală trebuie să preocupe fiecare
cadru didactic.
În funcție de posibilitățile platformelor de învățare alese, se pot crea diverse fundaluri, realizarea unei
schițe a sălii, care să includă tema, schema de culori, mobilier virtual.Tema aleasă trebuie să aibă legătură cu
domeniile de interes specifice vârstei și, pe cât posibil, cu provocările curriculare specifice anului școlar care
urmează să fie parcurs.E util să le cereți părerea și elevilor. În acest sens, le puteți solicita chiar să aleagă ei tema din
posibilitățile oferite de platformă.
Pentru profesorii care s-au văzut puși în situația de a preda online, a fost și poate este încă dificil să știe
ce tehnici de predare online funcționează cel mai bine, sau chiar de unde să înceapă. Voi detalia câteva strategii
eficiente de predare online, sfaturi ușor de urmat:
1. Comunicarea clară cu familiile elevilor dvs!
Poate fi ușor pentru elevi și părinți să înceapă să se simtă deconectați. Asigurați-le „ușa virtuală”
întotdeauna deschisă și partajați-vă e-mailul și numărul de telefon devreme și adesea în mai multe locuri.
Comunicarea clară și respectuoasă este cheia construirii de relații și a comunității în clasă.
2. Variați tipurile de lecții!
Predarea dvs. ar trebui să fie un amestec atât de sincron (care se întâmplă în timp real), cât și asincron
(neprogramat și auto- ritmat). Predarea sincronă prin apeluri telefonice, lecții video sau chaturi live le permite
elevilor să pună întrebări și să construiască relații cu dvs. și cu ceilalți. Activitățile asincrone, cum ar fi panourile de
discuții sau prelegerile înregistrate, le permit elevilor dvs. să finalizeze sarcini în timpul și ritmul lor. Ambele stiluri
au beneficiile lor și sunt necesare în propriile lor moduri.
3. Selectați instrumentele potrivite pentru clasa dvs!
Sistemul de management al învățării din școala dvs. va fi cel mai probabil, instrumentul principal pe care
îl utilizați pentru comunicarea directă și pentru atribuirea sarcinilor. Familiarizați-vă cu el devreme și nu ezitați să
vă contactați colegii mai pricepuți din punct de vedere tehnic.. Dincolo de aceste elemente de bază, există o mare
varietate de instrumente de tehnologie educațională pentru a vă transforma predarea și a vă implica elevii.
Reorganizați lecțiile personale în mediul online cu discuții interesante, înregistrări pe ecran și instrumente
tehnologice interactive.
4.Stabiliți așteptări clare cu elevii și familiile!

110
 Postați așteptările comportamentale pe care le aveți de la elevi în fiecare discuție live. Precizați clar
regulile, așteptările de la bun început, mai ales în discuțiile live. Probabil că veți găsi chiar și elevii mai silențioși
care se simt mai îndrăzneți la tastare în chat - ceea ce este minunat atunci când este vorba de conversații pozitive,
dar nu atât de grozav când devine subiectiv sau nepotrivit. În prima lecție sincronă, petreceți timp discutând cu elevii
despre cum doriți să fie clasa - „Normele de clasă online”. Creați o listă de aproximativ 8-10 norme, inclusiv reguli
specifice precum „rămâneți la subiect”, „fiți mereu amabili și respectuoși”, „ridicați mâna și așteptați să fiți numiți
înainte de a porni microfonul”. După ce creați normele, examinați și distribuiți documentul înainte de fiecare lecție
live.
5.Stabiliți și aplicați consecințe în discuțiile live!
La fel ca în orice clasă, este la fel de important să vă respectați așteptările, pe cât este să le creați și să le
împărtășiți. Dacă un elev participă negativ, îl puteți dezactiva sau elimina cu ușurință din lecție. Apoi, urmăriți
ulterior cu un apel telefonic acasă pentru a discuta situația.
6. Setați datele limită de predare a temelor, proiectelor, portofoliilor!
Mulți elevi se luptă cu gestionarea timpului. Fără un program rigid de școală, este ușor ca elevii să piardă
șirul temelor și să rămână în urmă cu lecțiile. Unde este posibil, împărțiți sarcinile mari în altele mai mici, pentru a
ajuta elevii să țină pasul. De exemplu, dacă atribuiți un eseu, setați o dată scadentă pentru schiță și mai apoi pentru
eseul final. Acest lucru îi ajută pe elevi să avanseze într-un ritm constant.
Elevii sunt diferiți, dar cu toate acestea, cele mai multe prezentări educaționale și materiale sunt aceleași
pentru toți. Această situație creează o problemă de învățare, punând o povară pe copii, pentru a afla cum să se
raporteze la conținut. Astfel, unii elevi vor fi plictisiți, alții vor fi pierduți și foarte puțini vor descoperi căi care du c
la învățarea optimă. Educația adaptativă oferă o soluție la această problemă. Folosirea datelor despre învățarea
anterioară și actuală a elevului este necesară pentru a crea o cale personalizată prin conținutul educațional.
Sistemele adaptative de predare recomandă cele mai bune momente pentru a începe un nou conținut și
când să se revizuiască conținutul vechi. Ele oferă, de asemenea, diverse instrumente pentru monitorizarea
progresului, bazându-se pe practici de învățare de lungă durată, cum ar fi utilizarea manualului și a unui suport
ghidat de calculator. Datele despre timpul petrecut în lectură și scorurile de autoevaluare pot constitui baza pentru
îndrumarea fiecărui elev în studiul materialelor educaționale. Învățământul adaptativ poate fi aplicat fie în
activitățile din clasă, fie în mediile online, unde elevii își controlează propriul ritm de studiu.
BIBLIOGRAFIE

1. Hattie, John, Învățarea vizibilă: ghid pentru profesori, trad. Cristina Dumitru, București, Editura Trei,
2014

2. Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 2001

3. Moise, C., Concepte didactice fundamentale, Ankarom, Iaşi,1996

4. Văideanu, G., Pedagogie- ghid pentru profesori, ed. Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi,1986

111
 PROIECT DIDACTIC

Profesor: FIRU IULIANA-MARILENA

Şcoala: Liceul Teoretic Novaci
Obiectul: Limba şi literatura română
Clasa: a X-a A
Unitatea de învăţare: Perioada postbelică
Subiectul lecţiei: ‟Moromeții” de Marin Preda
Tipul lecţiei: lecție de verificare şi evaluare
Durata: 40 de minute
Competenţe generale:
 utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite situaţii de
comunicare;
 folosirea instrumentelor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte literare şi
nonliterare;
 Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.
Competenţe specifice:
• 1.3 exprimarea orală sau în scris a propriilor reacţii şi opinii privind textile receptate;
• 2.2 identificarea temei textelor propuse pentru studiu;
• 2.6 aplicarea conceptelor de specialitate în analiza şi discutarea textelor literare
studiate;
• 3.3 argumentarea unui punct de vedere privind textele studiate.
Obiective operaționale:
La sfârşitul lecţiei, conform evaluării scrise, elevii vor putea:
 să analizeze o scenă reprezentativă pentru scoaterea în evidență a trăsăturilor lui Ilie Moromete;
 să surprindă trăsăturile de caracter ale personajului prin raportare la sine, la familie, la societate şi la concepţia
despre viaţă;
 să demonstreze în ce anume constă drama lui Ilie Moromete;
 să caracterizeze personajul principlal
METODE ŞI PROCEDEE: testul de evaluare
BIBLIOGRAFIE:
• Manual de Limba şi literatura română, coord. Nicolae Manolescu, Editura Sigma, Bucureşti, 2007;
• Marin Preda, Moromeţii, editura Cartex, Bucureşti, 2012;
• Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, editura Gramar, București, 2010 ;
• Cornel Ungureanu, Proză şi reflexivitate, cap. Moromeţii, moromeţienii şi ceilalţi, editura Eminescu, Bucureşti,
1977
• Vistian Goia, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

112
Subiectul I:
A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre cerințele de mai jos, cu prvire la textul din manual de
la pagina 54, exercitiul 4:
*sleit adj. - solidificat prin răcire, închegat
*dumicat s. m. (pop.)- bucată mică ruptă dintr-un aliment; îmbucătură
*bumben adv. – a rămâne nemișcat, țeapăn
*a râni vb. (reg.) - a curăța un loc de stratul de murdărie depus
*hulpav adj. (reg.) - foarte lacom la mâncare; mâncăcios
*botă s. f. – vas din doage de lemn înalt ca o cofă și înfundat la amândouă capetele, cu o mică deschidere
1. Numește câte un sinonim pentru sensul din text al următoarelor cuvinte îi țâșniră și se precipită. (2
puncte)
2. Explică rolul cratimei în secvența n-ați încălzit. (2 puncte)
3. Construiește un enunț în care să folosești o expresie/locuțiune care să conțină verbul a lua. (2 puncte)
4. Transcrie, din text, patru termeni din câmpul semantic al mâncării. (4 puncte)
5. Prezintă tipul de perspectivă narativă din textul dat. (4 puncte)
6. Menționează o trăsătură a lui Paraschiv, care se poate deduce din comportamentul său în fragmentul de mai sus.
(4 puncte)
7. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului epic. (4 puncte)
8. Prezintă semnificația a două figuri de stil diferite din textul dat. (4 puncte)
9. Comentează, în 60-100 de cuvinte (șase-zece rânduri), secvența: Fetele pufniră în râs, iar Niculae, înțelegând,
începu să răcnească și să dea din picioare, arătându-l pe Paraschiv cu degetul. Acesta, schimonosit, bând apă,
aruncă deodată bota* de la gură, se întinse și îl cârpi pe Niculae cu atâta sete, încât din pricina asta Niculae nici
măcar nu simți durerea, atât de mult îi plăcu furia cu care îl plesnise fratele său. (4 puncte)
Subiectul II: Scrie un eseu de 1 – 2 pagini despre particularităţile de construcţie a unui personaj din romanul
Moromeții de Marin Preda. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului ales (de exemplu:
acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de
caracterizare, limbaj, titlu etc.);
- prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/ conflictele romanului
postbelic studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/ situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau tema romanului postbelic
studiat în construcţia personajului pentru care ai optat.
Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 1 pagină.
BAREM DE EVALUARE SI DE NOTARE
• Se punctează oricare alte formulări/ modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.

113
• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit in barem. Nu se acordă fracţiuni de
puncte

SUBIECTUL I
1. câte 1 punct pentru numirea oricăror sinonime pentru sensul din text al cuvintelor date (de exemplu, îi țâșniră – îi
apărură, se precipită – se agită) 2x1p=2 puncte
2. explicarea rolului cratimei în secvenţa dată (elidează vocala u) 2 puncte
3. construirea oricărui enunţ în care se foloseşte locuţiunea/ expresia care conţine verbul a lua (ex. Părinții și-au luat
o grijă de pe cap de când fiul lor s-a angajat.) 2 puncte
4. precizarea celor patru termini din câmpul semantic al mâncării, din fragmentul dat (de exemplu, ceapă, fasole,
mămăligă, dumicat) 4 puncte
5. precizarea tipului de perspectivă narativă (obiectivă) 4 puncte
6. precizarea unei trăsături de comportament a personajului Paraschiv (de exemplu, lăcomia) 4 puncte
7. câte 2 puncte pentru menţionarea oricăror două trăsături ale genului epic prezente în fragmentul dat (de exemplu,
transmiterea în mod indirect a gândurilor și sentimentelor prin intermediul acțiunii și al personajelor; prezența
narațiunii și a dialogului; prezența naratorului omniscient și omniprezent ) 2x2p=4 puncte
8. identificarea și explicarea a două figuri de stil, diferite. 2x2=4 puncte
9. - comentarea secvenței 3 puncte
- respectarea limitei de spaţiu indicate 1 punct

Proiect educaţional
-Educaţia e şansa ta!-

-REDUCEREA ABSENTEISMULUI ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR-

Prof. Foiagu Maria

Şcoala Gimnazială nr.8 Reşiţa
Argument
O provocare comună pentru sistemele de învăţământ europene este prevenirea părăsirii timpurii a şcolii. În
prezent, problema de sănătate pe care o traversează lumea, pandemia, a determinat schimbări radicale în
desfăşurarea învăţământului, educaţia realizându-se exclusiv online o mare perioadă de timp, ceea ce dus la o
creştere a absenteismului. Se înregistrează după primul semestru un număr mare de absenţe şi medii neîncheiate, fie
din lipsa device-urilor, fie din cauza conexiunii la internet sau din lipsa supravegherii directe a profesorului.
Efectele pe termen lung ale abandonului școlar se reflectă asupra dezvoltării sociale și creșterii economice.
Abandonul școlar reprezintă un eșec al integrării sociale a individului. Părăsirea școlii este cu atât mai problematică
atunci când se produce la clasele terminale, deoarece atât sistemul de învățământ, cât și beneficiarul, elevul, au
cheltuit destule resurse ca să se ajungă într-un punct în care eforturile financiare și spirituale ale ambelor părți nu s-

114
au concretizat. Elevii nu vor avea calificarea profesională necesară integrării în societate și pot reprezenta cu succes
viitorii șomeri. Pentru persoanele care au abandonat învăţătura există o serie de programe de revenire în sistemul
educaţional pentru terminarea studiilor, cum ar fi învăţământul cu frecvenţă redusă, învăţământul seral, participarea
la diferite cursuri de formare profesională. O persoană care a absolvit doar câteva clase are cele mai mari șanse să
devină asistată social decât un absolvent de liceu sau de școală profesională.
Activităţile ce vor fi desfăşurate în cadrul acestui proiect vor urmări motivarea elevilor în vederea reducerii
abandonului şcolar, prin sporirea creativităţii şi prin dezvoltarea competenţelor de comunicare, lingvistice,
matematice, informatice, muzicale, artistice etc. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi
finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de învăţare trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Scopul proiectului:

 Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa absolvirii şcolii şi la implicaţiile absenteismului şi ale

abandonului şcolar. Formarea unui comportament responsabil ca elev într–o instituţie şcolară;

 Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar;

 Consilierea părinţilor acestor elevi aflaţi în pragul abandonului.

Obiective generale:
1.Identificarea principalelor motive ale absenteismului şcolar;
2.Dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
3.Elevii să conştientizeze urmările negative ale absenteismului şcolar;
4.Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
5.Dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere şi dezvoltare
personală.
Activităţi desfăşurate:
 Identificarea elevilor predispuşi la abandonarea şcolii , cu absenţe multe;
 Înştiinţarea părinţilor acestor elevi;
 Realizarea unui sondaj de opinie în şcoală pe un eşantion de 200 de elevi, în vederea evaluării riscului de
abandon şcolar;
 Organizarea unor dezbateri, mese rotunde, cu participarea unor invitaţi speciali: consilieri, antreprenori
locali, părinţi, copii care au abandonat şcoala ( şi care povestesc această experienţă);
 Confecţionarea unor broşuri, pliante, afişe cu informaţii şi sfaturi referitoare la importanţa educaţiei,
distribuirea lor in comunitatea locală şi în şcoală sau in acest context pandemic , pe grupurile claselor sau în
clasele virtuale de consiliere şi orientare;
 Consilierea elevilor cu un număr mare de absenţe.
Rezultate aşteptate:
 Reducerea absenţelor nemotivate şi a abandonului şcolar;
 Promovarea unei atitudini responsabile ca elev într-o instituţie şi a unei atitudini pozitive faţă de şcoală;
 Prevenirea absenteismului.

115
 PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR – “PEER EDUCATION”

Prof. Grecu Ramona Emilia

Școala Gimnazială Nr. 1 Motru

“Nu mărgini educaţia unui copil în funcţie de propria ta cunoaştere, căci el s-a născut într-un alt timp”
(Rabindranath Tagore, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, 1913)

A fi profesor într-o societate măcinată de criză economică și lupte politice interne, lipsită de coerență și
viziunea bunăstării pentru toți, devine o meserie cu risc. Contextul în care evoluează învățământul actual este supus
unor schimbări permanente: epidemiologice, economice, tehnologice și sociale, care impugn o adaptare rapidă.
Sistemul de educație s-a dovedit a fi greoi, rigid, iar în unele situații, incapabil de a anticipa schimbările
pentru a moderniza procesul de învățământ. Impuse de puterea politică și de o dorință legitimă de înnoire și
adaptare, reformele s-au dovedit a fi superficiale și nu au reușit decât să bulverseze sistemul, iar schimbările au creat
disfuncții majore. Excesul schimbărilor cu orice preț i-a destabilizat pe profesori, iar capacitatea lor de a se adapta a
ajuns la un anumit grad de saturație. Lipsa de credibilitate a politicilor educaționale și a unor decidenți politici,
deteriorarea climatului organizațiilor școlare, lipsa de resurse materiale și umane afectează implicarea efectivă a
profesorilor și conduc la costuri mari, suportate de întreagă societate. La toate acestea se adaugă situația
epidemiologică actuală, la nivel național, care a dus la suspendarea cursurilor face-to-face, elevii si profesorii
susținand orele online. Metodele descrise mai jos pot avea efecte benefice in prevenirea și reducerea abandonului
școlar,fie că sunt aplicate în școala online, fie la școala face-to-face.
,,Peer education” este un proces prin care elevii sunt motivaţi și instruiţi. Are scopul de a dezvolta cunoştinţele, de a
corecta atitudinile, comportamentele, de a reda încrederea. Un ,,peer” (egal) este o persoană care aparţine aceluiaşi
grup social ca şi altă persoană care face parte din acelaşi grup. Grupul poate diferenţia în funcţie de vârstă, sex,
ocupaţie, religie, probleme de sănătate, etc.
,,Education”–dezvoltarea cunoştinţelor/atitudinilor, credinţelor, comportamentelor unei persoane printr-un proces
de învăţare. Activităţile de tip peer education au loc pe o anumită perioadă de timp şi au ca scop dezvoltarea
cunoaşterii/atitudinii, dobândirea unor noi competenţe, motivarea grupului ţintă. Un alt scop ar fi şi dezvoltarea
competenţelor personale care să fie ulterior folosite ca o deschidere pentru piaţa muncii. Educaţia de la egal la egal
îşi propune să îi instruiască pe elevi, prin realizarea unor activităţi informale, pe o anumită perioadă de timp şi
vizează dezvoltarea cunoştinţelor acestora. Exemple de activităţi de tip peer education: sesiuni organizate cu colegii
în mediul online pe una din platformele de comunicare utilizate de școală, folosind tehnici interactive, cum ar fi
jocuri de rol, povestiri, discuţii, dezbateri pe diferite subiecte care îi preocupă pe elevi.
Profesorul trebuie să fie o persoană care demonstrează abilităţi de rezolvare a conflictelor, să fie capabil să
controleze discuţii de grup, să ofere feedback constructiv şi sugestii de îmbunătăţire, să utilizeze exemple relevante,
să utilizeze o varietate de metode de instruire cu scopul de a-i motiva pe elevi; el are capacitatea de a le reda
încrederea în ei înşişi. Educaţia de la egal la egal este încă privită ca un concept nou. Acest fel de educaţie este un
real sprijin pentru elevii cu risc de abandon şcolar sau care chiar au părăsit studiile din varii motive, prin aceea că
are potenţialul de a extinde accesul la formare şi, ulterior, de a deschide noi orizonturi. Persoanele care se confruntă

116
cu această problemă, elevii în cazul nostru, vor avea sprijinul activ al profesorilor, printr-o serie de sesiuni
structurate. Sub aspect conceptual şi teoretic, peer education (educaţia de la egal la egal) apare ca o noutate, ea
exersându-se metodic de câteva decenii, chiar dacă rudimente ale acesteia le identificăm în educaţia secolului al
XIX-lea (prin sistemul monitoriatului – elevii mai mari şi mai bine pregătiţi îndrumându-i pe cei mai mici). Din
punct de vedere procesual, într-o modalitate difuză şi nereflectată, educaţia de la egal la egal se face de când lumea.
Sunt câteva argumente pentru care dascălii, părinţii şi alţi factori educaţionali este bine să încurajeze
educaţia de la egal la egal, ca un complement a ceea ce se întâmplă şi în alte situaţii de învăţare. În primul rând,
învăţarea între congeneri este un cadru mai natural de transmitere a unor experienţe. Ea fructifică ceea ce individul
achiziţionează spontan, difuz, informal, şi nu sub presiunea instituţionalizată, prescrisă, formalizată. Ni se pare de
bun augur faptul că în cazul educaţiei de la egal la egal este valorizată învăţarea experienţială, activă, personalizată,
autoedificatoare într-un context în care dirijismul şcolar (al centrului, al profesorului etc.) mai persistă încă.
Bibliografie:
 Liviu Nicolae Tiulescu, Abandonul școlar în Romania, Editura Pro Universitaria, 2013
 www.salvaticopiii.ro

INEGALITES ET DECROCHAGE SCOLAIRE

prof. Ivan Adina

Colegiul National Dinicu Golescu,
Câmpulung, jud. Argeș
2021

La période de confinement est considéré une étape éducative extrêmement compliquée au niveau
mondial. L’école numérique à distance a surtout, en France, impacté les élèves en difficultés scolaires et sociales,
creusant les inégalités scolaires.

Ebranlement révélateur et accélérateur des inégalités scolaires

Continuité pédagogique, un objectif idéal, mais inégal
La fermeture des écoles a été l’une des premières mesures du confinement, pour lutter contre la crise du covid19.
Immédiatement, en France, la continuité pédagogique est apparue comme une priorité. Ce maintien du lien entre les
élèves et leurs professeurs s’est déployé grâce à un usage abondant de supports et d’outils numériques, visant la
poursuite des activités scolaires et des apprentissages à la maison : classes virtuelles, mails, vidéos, devoirs en
ligne… Si certaines familles ont pu s’adapter à l’école à la maison, elle a été difficile voire impossible à mettre en
place pour d’autres et notamment les familles les plus précaires.
Des inégalités scolaires préexistantes
Les inégalités scolaires liées aux inégalités sociales préexistent au confinement : en France, l’écart de performances
scolaires des élèves de milieux favorisés et défavorisés est en constante augmentation depuis 10 ans. En temps
normal, ces élèves sont déjà confrontés à des contextes difficiles créateurs de difficultés scolaires : ségrégation inter

117
et intra établissement, mauvais climat scolaire…Le travail à la maison, était déjà, avant la crise, reconnu comme
facteur de renforcement des inégalités : ce qui n’était pas fait à l’école était, déjà, inégalement fait dans le cadre
familial.
Inégalités de confinement : renforcement des inégalités scolaires, hausse du décrochage scolaire
Avec l’école à la maison, plusieurs facteurs ont eu pour effet d’exacerber l’impact des conditions socio-
économiques sur les inégalités scolaires. En premier lieu, les conditions de confinement ont pu impacter les élèves
dans leur travail quotidien. Les élèves les plus précaires ont pu manquer d’un espace suffisant et calme pour
travailler, d’une ambiance moins propice au maintien de l’attention. Ensuite, les élèves les plus modestes n’ont pas
tous eu accès au numérique, alors même que ce fut le principal canal d’échange de l’école confinée. Sans ordinateur,
ou avec un seul ordinateur pour plusieurs élèves, les élèves n’ont pas pu suivre avec assiduité les cours en ligne.
Pour certains, l’absence d’un accès à internet a rendu impossible la continuité pédagogique. Lire ses cours sur un
téléphone, sur l’ordinateur des parents en télétravail, via un partage de connexion engendrant des frais hors forfaits
coûteux.
De plus, bien qu’il ne s’agisse pas pour les parents de « faire école à la maison » en remplaçant les professeurs,
l’accompagnement des parents dans les activités scolaires est apparu comme indispensable durant le confinement.
Dans certaines familles, la capacité d’accompagnement des parents est moindre : barrière de la langue, difficultés
des apprentissages, méconnaissance des outils numériques, …
 Une mobilisation diversifiée pour lutter contre le décrochage scolaire pendant la crise
Les établissements scolaires, les professeurs et les collectivités territoriales : premières ressources anti-décrochage
Assurer la continuité pédagogique a constitué un défi de taille pour tous les enseignants et établissements scolaires.
Pour ceux exerçant dans des quartiers prioritaires de la politique de la ville, dans des établissements d’éducation
prioritaire, dans les territoires de reconquête républicaine ou simplement ceux ayant des élèves en difficultés sociale
et scolaire, il a fallu redoubler d’inventivité et d’énergie pour garder le contact.
D’une part, des actions ont été réalisées pour rendre la solution numérique possible dans les familles précaires.
Certaines collectivités territoriales et certains établissements scolaires ont ainsi prêté du matériel numérique aux
familles en difficulté. Ce sont des talkies-walkies qui ont été prêtés, pour résoudre à la fois le problème du matériel
et de l’accès à internet des élèves défavorisés.
D’autre part, certains professeurs ont contourné l’obstacle du numérique en optant pour des stratégies d’impression
papier et de distribution des exercices. Pour lutter contre le décrochage de leurs élèves, des enseignants ont réalisé
des « kits scolaires », cahiers individuels faisant la navette du domicile des élèves à l’école pour aider les enfants
dans ces circonstances difficiles.
Néanmoins, tous les élèves français n’ont pas eu ces options, et, malgré la bonne volonté de tous les acteurs, une
hausse du décrochage scolaire (complet ou partiel) est reconnue par les professeurs. Pour ne pas perdre totalement
les élèves, ils ont multiplié les efforts : appels des familles, visites au domicile, renseignements auprès des frères et
sœurs… La région Île-de-France a également déployé une plateforme d’appel pour tenter d’établir un lien avec les
décrocheurs potentiels et les accompagner vers un retour à une structure de raccrochage, s’appuyant sur des relais de
terrain.
 L’appui des associations et des entreprises

118
Pour lutter contre le décrochage scolaire et éviter aux élèves précaires de prendre trop de retard sur leurs pairs plus
favorisés, les acteurs associatifs, appuyés par leurs entreprises partenaires, se sont fortement mobilisés. Certaines
entreprises ont également répondu à l’appel des collectivités, en donnant du matériel au profit des élèves.
En complément de l’aspect matériel, les associations se sont mobilisées pour apporter un soutien scolaire aux jeunes,
bienvenu dans cette situation exceptionnelle qui a demandé beaucoup de ressources (autonomie, organisation,
motivation, compréhension…) aux élèves parfois très seuls face à leur travail scolaire. Une plateforme a permis de
mettre en relation des jeunes avec des bénévoles étudiants et professionnels, pour un accompagnement pluriel :
soutien scolaire, maintien de la motivation, méthodes de travail… Une dizaine d’entreprises partenaires ont répondu
à l’appel de ce tutorat d’urgence solidaire, en mettant à disposition des collaborateurs volontaires.
L’ensemble de ces initiatives, gratuites et à destination des élèves, ont permis pour certains d’éviter d’accumuler
trop de retard. La reprise représente un véritable enjeu, pour équilibrer le niveau scolaire et rattraper les élèves
« perdus de vue » et éviter le décrochage scolaire durant le confinement.
On estime que de telles expériences se sont déroulées aussi en Roumanie et on peut faire une comparaison ou une
analogie concernant ce sujet si actuel et si délicat.
https://www.avise.org/articles/en-france-les-inegalites-scolaires-saggraventhttp://www.cnesco.fr/wp-
content/uploads/2017/04/Inegalites_sociales_rapport_Cnesco.pdf
https://www.affiches-parisiennes.com/18-million-d-habitants-a-l-etroit-dans-leur-logement-10266.html
https://www.lemonde.fr/societe/article/2020/05/11/l-ecole-a-la-maison-amplificateur-des-inegalites-
scolaires_6039304_3224.html
https://www.lopinion.fr/edition/politique/contre-decrochage-scolaire-nous-n-avons-pas-tout-essaye-tribune-
karine-218069
https://www.lemonde.fr/education/article/2020/04/24/confinement-dans-une-ecole-parisienne-des-kits-
scolaires-pour-lutter-contre-le-decrochage_6037687_1473685.html

SOLUŢII PENTRU DIMINUAREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Autor: prof. Anca Lazaric

Şcoala Gimnazială” Ştefan cel Mare” Bistriţa

Abandonul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări pentru
identificarea şi prevenirea eşecului şcolar.
Odată cu trecerea timpului şi apariţia unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul
elevilor, schimbarea viziunii educativ–informative şi formative, egalitatea de şanse privind educaţia, suportul
psihopedagogic oferit în şcoli, este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru
stoparea şi eventual eradicarea acestui fenomen.
Abandonul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan psihologic
individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în

119
propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar
permanentizat „stigmatizează”, „etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de
comportamente deviante şi infracţionale.
Şcoala are un rol important pentru viitorul tinerilor şi implicit pentru viitorul societăţii. Ea are în acelaşi
timp un rol formator, de educare, un rol integrator şi de socializare. Ca orice instituţie şi şcoala prezintă o serie de
dificultăţi, abandonul şcolar fiind una dintre acestea. Abandonul şcolar are consecinţe negative atât asupra tânărului
care abandonează cât şi asupra societăţii.
Există multe motive pentru care unii tineri renunță prematur la educație și formare: probleme personale sau
familiale, dificultăți de învățare sau o situație socio-economică fragilă. Cu toate acestea, caracteristicile sistemului
educațional și climatul școlar sunt, de asemenea, factori importanți în procesul de implicare sau dezangajare a
elevilor. Căile se deplasează prin diferite moduri de învățare și de a fi, iar acest lucru poate fi pozitiv pentru cursanți,
dacă aceste căi sunt flexibile și părinții și elevii pot face alegeri în cunoștință de cauză. Este necesară o „abordare a
întregii școli”, în care întreaga comunitate școlară (liderii școlii, personalul, cursanții și familiile) se angajează într-o
acțiune coezivă, colectivă și colaborativă, cu o cooperare puternică cu părțile interesate externe și cu comunitatea în
general.
După recunoașterea problemelor cu care se confruntă elevii care riscă să renunțe la şcoală, devine
inevitabilă întrebarea: ce se poate face pentru a-i ține la școală?
Ce pot părinţii să facă? Să comunice constant cu copiii lor, să vorbescă cu ei despre carieră şi importanţă
asigurării unui viitor, să îi facă să înţeleagă diferenţa dintre a avea o diplomă de absolvire şi a nu avea niciuna, dintre
a avea un certificat de absolvire a gimnaziului şi unul de bacalaureat. Să dea exemplul personal Şi să le explice câte
oportunităţi li se deschid atunci când finalizează fiecare nivel de învăţământ. Deasemenea, părinţii trebuie să
păstreze o legătură permanentă cu şcola pentru a putea interveni la primele semne negative. Să fie realişti, să îşi
cunoască bine copilul şi să îşi dea seama dacă acea şcoală este potrivită copilului sau nu.
Ce pot să facă profesorii, întreaga comunitate şcolară? Şcoala are datoria să adopte strategii de prevenţie
timpurie a abandonului şcolar. Prin identificarea problemelor legate de prezența slabă, plictiseală, obligațiile
familiale sau problemele provocatoare la începutul carierei educaționale a unui copil, școlile au șanse mai mari de a
schimba comportamentele și atitudinile, de a crea structură și de a implementa opțiuni de învățare individualizate
pentru a ajuta elevii să se concentreze asupra obiectivului absolvirii. Se pot dezvolta programe de mentorat care să
implice munca cu voluntari.Profesorii îi pot învăţa pe elevi cum să înveţe, nu doar ce să înveţe. Să sprijine
dezvoltarea lor mentală armonioasă. Prin profeosrii săi, prin consilierul şcolar şi profesorii de sprijin, şcoala
păstrează legătura cu familia şi oferă sprijin şi consiliere acesteia de la identificare primelor semne până la
remedierea acestora.
Este foarte importantă legătura deschisă şi sinceră dintre şcoală, familie şi elev. Copilul trebuie să vadă un
sprijin atât în propria familie, cât şi în dascălii săi.

120
 ”FRUMUSEȚEA OREI DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ”

prof. Mateș Ionela Cristina

Liceul Tehnologic ”Sava Brancovici” Ineu, Arad

Elevii sunt cei care dau farmec orelor de Limba și literatura română prin participarea activă la realizarea
compunerilor, la diverse dialoguri.
Un citat pe care îl amintesc pentru a-i motiva pe elevi să învețe este: ”Cine învață, va avea mereu în
buzunar o busolă pregătită să-i ghideze drumul vieții!”, chiar dacă elevii mei sunt de la un liceu tehnologic, cu
diferite specializări: lăcătuși, mecanici, comerț, le spun că pot și să aibă o meserie, să o învețe, dar că a vorbi corect
limba română este o necesitate, a ști să comunici, să ai relații frumoase, este o necesitate.
În orele online am abordat strategia lecturii cu voce tare, dar am apelat și la creativitatea elevilor, cerându-
le a scrie despre ce doresc, despre un anotimp sau chiar continuând ideile unei compuneri, cu început dat și cu
imagine sugestivă sau de a compune o scrisoare, utilizând site-ul www.oscrisoare.ro, de a compara texte, de a
viziona filme; padlet: https://padlet.com/ionelamates2/tu0w528hgh0ufbba
https://padlet.com/ionelamates2/5s345fr15z64eplg https://padlet.com/ionelamates2/vc3qwcc3u1yhe6ik
https://padlet.com/ionelamates2/tu0w528hgh0ufbba
O altă activitate a fost aceea de a le oferi jocuri, cu ajutorul Jocului didactic: Aventuri din labirint și a unor
planșe de lucru: Identifică fantoma: coloreaz-o și ajut-o să ajungă la unul dintre castel, Nava spațială trebuie să
ajungă pe Pământ. Indică drumul corect!, Făt - Frumos s-a rătăcit prin pădure. Arată - i drumul spre castel! Trasează
drumul prințesei pentru a ajunge la palat! Aceste planșe de lucru sunt utile pentru teme literare ca: fantasticul,
științifico-fantasticul, călătoria, Binele învinge Răul. https://docs.google.com/presentation/d/1CSewz1DfXhyp_
iLMle6tMaWK6p7AGmMNoysUn42CLk/edit?usp=sharing

Le-am citit din scrisorile lui Mihai Eminescu către Veronica Micle și le-am cerut să redacteze o scrisoare
de dragoste sau o declarație de iubire, spunându-le că pot și după vacanță să participe, având timp să

121
scrie. O elevă chiar a avut inspirație de moment:

Bibliografie:
1. Editura Esențial Media, ”Joc didactic - Aventuri în labirint”, editura Esențial Media, Pitești, 2019
2. Eminescu, Mihai, ”Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit: corespondență inedită Mihai Eminescu -
Veronica Micle: scrisori din arhiva familiei Graziella și Vasile Grigorcea”, Polirom, Iași, 2019

122
 ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. Militaru Ionela-Georgiana

Abandonul școlar reprezintă părăsirea sistemului de învățământ și ale oricăror raporturi cu școala, înaintea
obținerii unei calificări profesionale. Cauzele abandonului școlar sunt multiple, originea acestora putând fi de natură
internă ( tulburări de comportament, tulburări emoționale, imaturitate școlară, comunicare defectuoasă cu membrii
grupului, stimă de sine scăzută, dificultăți de învățare), sau de natură externă (condițiile de locuit, situația precară a
familiei, dezbinarea familiei, lipsa sprijinului la învățătură). Este un fenomen extrem de complex, fiind studiat de-a
lungul timpului de experți în educație cu scopul de a elabora anumite strategii de prevenire și de combatere a
acestuia.
Fiind considerat un eșec al integrării sociale al individului, abandonul școlar atrage după sine o serie de
consecințe extrem de grave, efectele fiind unele atât în plan psihologic cât și social ( integrarea în medii dubioase,
riscul apariției unor comportamente infracționale, degradarea echilibrului psihologic, etc.)
Vorbim, așadar, despre o problemă majoră cu care învățâmântul românesc se confruntă de mulți ani și
pentru care nu s-a găsit încă o soluție unitară. Cu toate acestea, există câteva metode care funcționează și pe care
cadrele didactice le aplică în procesul educațional. Este vorba în primul rând de stabilirea unei legături cât mai
strânse între școală și familie. Este binecunoscut faptul că o bună comunicare între acești doi piloni ai educației are
ca și rezultat o integrare armonioasă a copilului în mediul școlar și implicit rezultate favorabile la învățătură. În al
doilea rând, consilierea psihopedagogică reprezintă o altă metodă eficientă prin care se poate preveni acest fenomen
deoarece prin intermediul serviciilor cabinetelor de consiliere psihopedagogică, sunt implicați toți membrii actului
educațional ( elevi, părinți, profesori), fiind conturat un plan de acțiuni cu scopul de a combate acest fenomen. Pe de
altă parte, trebuie să recunoaștem faptul că parteneriatul școală-familie-comunitate nu a fost niciodată unul extrem
de eficient. Majoritatea părinților se prezintă la școală doar în momentul în care apare o problemă , considerând că
este datoria școlii să gestioneze toate problemele legate de educația copilului. Există, din păcate, și cadre didactice
care se limitează strict la activitățile de informare, neglijând latura emoțională a procesului instructiv-educativ.
Toate acestea influențează în mod negativ parcursul școlar al elevului iar rezultatul nu este deloc unul satisfăcător.
Peste aceste piedici enumerate anterior , recent, sistemul românesc de învățământ s-a confruntat poate cu
cea mai mare provocare din istorie: școala online. Insuficienț pregătiți pentru a face față acestei uriașe probleme
provocată de pandemie, actorii implicați în sistemul de învățământ s-au văzut nevoiți să regândească complet
desfășurarea actului educațional. Principala barieră a fost și încă este lipsa dispozitivelor și a condițiilor necesare
pentru derularea activităților școlare. Într-o țară care se confrunta deja cu o rată a abandonului școlar extrem de
ridicată, școala online nu reprezintă decât o cauză în plus a părăsirii timpurii a sistemului de învățământ.
În primul rând, se aduce în discuție latura economică. Știm foarte bine că majoritatea familiilor din mediul
rural au o situație financiară precară și nu își permit achiziționarea unor dispozitive electronice și a altor materiale
pentru a-și sprijini copiii în tot acest demers.
În al doilea rând, majoritatea părinților nu au competențele digitale necesare pentru a-i ajuta pe elevi să
rezolve anumite probleme de natură tehnologică care apar pe parcursul desfășurării orelor.

123
 La toate acestea se adaugă și insuficienta pregătire a cadrelor didactice pentru a putea gestiona eficient un
întreg proces educațional în mediul virtual. În situația de față comunicarea elevi-profesori-părinți a fost alterată într-
o măsură foarte mare iar consecințele se vor vedea în perioada imediat următoare.
Abandonul școlar se poate instala mult mai ușor în acest context și tocmai de aceea este nevoie de o atenție
sporită mai ales înspre elevii care și anterior se confruntau cu probleme de natură educațională. Este necesară
asigurarea unui canal eficient de comunicare, asigurarea tuturor materialelor necesare precum și desfășurarea unor
activități personalizate care să pună accent pe nevoile actuale ale elevilor. În lipsa acestor elemente, nu se va putea
asigura o educație de calitate , indivizii nu vor avea calificarea profesională necesară integrării în societate și pot
reprezenta cu succes viitorii șomeri.

Bibliografie:
1. Băban, Adriana, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj Napoca, 2001;
2. Holban, Ion, Orientarea școlară, Editura Junimea, Iași, 1973;
3. Jigău Mircea, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti, 2001;
4. Plosca, Marin, Consiliere privind cariera, aplicaţii în şcoală, Editura Dacia, ClujNapoca, 2001;

PLAN DE INTERVENTIE INDIVIDUAL

ABANDON ȘCOLAR

Chirescu Loredana-Școala Gimnazială nr.1 Mârzănești,

jud. Teleorman

NUMELE ELEVULUI/ELEVEI : B.A.

SEX : F
VÂRSTA:… ANI .
CLASA : a II a
DATE GENERALE :

· Structura și componentă familiei :

Elevă provine dintr-o familie normal organizată,de condiție socio-profesională medie :
Tatăl : TP .59 ani , -este angajat că paznic la o firma de stat
Mama-TA. 48 ani -casnică
Veniturile financiare ale familiei sunt limitate, totuși elevă nu duce lipsa de strictul necesar.
 ·Atmosfera și climatul educativ în cadrul familiei
Relațiile dintre părinți cât și cele părinți-copil sunt tulburate deseori de conflicte interfamiliale datorate unor
neajunsuri materiale, consumului de alcool din partea părinților,dar au un caracter temporar.

124
 Datorită faptului că tatăl este mereu ocupat,elevă este sub observația permanentă a mamei, care însă este o
persoană depresivă, introvertită, închisă în sine, necomunicativă, dându-i voie fiicei să facă tot ce dorește.
 Condiții de muncă și viață ale elevei:
Elevă locuiește împreună cu familia în satul Cernetu, având 3 camere , o bucătărie ,baie și o debara, fiecare
membru al familiei dețînând câte o încăpere (părinții stau separat).
Locuința (după spusele eleveiei) este una rece, neprietenoasă, în afară de camera personală în care nu are acces
doar ea și prietenii. Această este amenajată după preferințele elevei. BA. beneficiază de tabletă primită de la
Primăria comunei,,internet,televizor, și recunoaște că preocuparea primordială este joacă.
 Influențe extrafamiliale: Prietenii elevei sunt în special copiii de vârstă mai mare, cu care interacționează ușor.
DATE MEDICALE :
Prezintă antecedente medicale, dovedind întârziere mintală și nanism.
Dezvoltarea fizică este anormală vârstei.
Starea sănătății bună.
REZULTATE ÎN ACTIVITĂȚILE ȘCOLARE :
Rezultatele la învățătură pe parcursul cls. Preg-ÎI o încadrează în categoria elevilor mediocri ,care au
dovedit preocupare pentru studiu/mediile generale fiind în jurul calificativului S, așa cum reiese din foaia
matricolă,iar la purtare notă era 10. În anii precedenți,B.A. era o elevă care nu se omora cu învățătură, nu activă la
ore doar când era solicitată.
Pe parcursul semestrului I al clasei a ÎI-a se situează între calificativele I-S. Pe lângă faptul că nu mai
participa efectiv la activități acumulând absente numeroase, era obraznică față de profesori, agresivă cu colegii,
distanță uneori având tendința de a deveni chiar violență. Elevă a fost atenționată de către mai multe cadre didactice
pentru limbajul indecent utilizat, pentru numeroasele absente acumulate, și comportamentul agresiv față de colegi,
părinții au fost invitați la școală, a fost discutată în cadrul orelor.
În semestrul I clasei a ÎI-a,în luna noiembrie, elevă nu a participat deloc la activitățile online, deși
beneficiază de tabletă. În calitate de învățător al clasei, am trimis o înștiințare familiei privind situația absențelor și a
neparticipării la ore.
RECOMANDĂRI
În urmă discuțiilor purtate cu elevă BA,această a recunoscut că nu a participat la ore, familia
neprezentându-se la școală pentru a i se face instructajul privind utilizarea tabletei și a configurării acesteia-cum s-a
procedat cu toți elevii ,nu o mai interesează studiul/școală în general, iar părinții, în special mama, o stresează
aproape tot timpul, prin comportamentul și limbajul agresive.
Se recomandă consiliere psihologică, atât elevei, cât și familiei.
PLAN DE INTERVENȚIE
 Îmbunătățirea imaginii de sine și dezvoltarea capacității de autocunoaștere
 Formarea deprinderilor de relaționare pozitivă ( prin comunicare asertivă, abilități în rezolvarea de
probleme și luare de decizii).
 Scăderea agresiunii și impulsivității ( identificarea propriilor emoții , deprinderea unor metode de
exprimare a furiei pe cai nedistructive, diferențierea între gând și acțiune).
 Dezvoltarea motivației pentru învățare

125
  Formarea unor atitudini pozitive față de un stil de viață sănătos.
 Orientarea carierei
RESURSE MATERIALE :
-Contract de modificare comportamentală (cuprinzând : pedepse_recompense)
- fișe de lucru, precum : Calitățile și defectele mele, Profilul personal, Sentimente personale,Ierarhizarea valorilor,
Comunicarea asertivă, Comportamentul deviant în viață adolescentului, Chestionar absenteism, Chestionar OSP,
STRATEGII :Observația, convorbirea, explicația, jocul cu rol, muncă independența.
BIBLIOGRAFIE
1. Dragomirescu, V.T., (1982), Psihologia comportamentului deviant, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti
2. Drăgoi, C., (2009), Spaţiul social al deşcolarizării: traiectorii invizibile şi ignoranţa instituţională, în
Revistă de Pedagogie şi Asistenţă Socială, FICE nr.35, Abandonul şcolar-context, concepte, cauze şi
prevenţie. Editura Universitară, Bucureşti
3. Enache, R., (2009), Factori ce contribuie la eşecul şi abandonul şcolar. Prevenţie şi intervenţie, în Revistă
de Pedagogie şi Asistenţă Socială, FICE nr.35, Abandonul şcolar-context, concepte, cauze şi prevenţie.
Editura Universitară, Bucureşti

PROIECT EDUCAŢIONAL- EDUCAŢIA E ŞANSA TA!

-REDUCEREA ABSENTEISMULUI ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR-

Mirancea Georgiana-Școala Gimnazială nr.1 Mârzănești,

jud. Teleorman

Argument
Mutaţiile din societate şi din familia contemporană (problemele economice, problemele de relaţionare între
părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional redus,
supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate etc.), determină mai multe probleme emoţionale la
copii decât în trecut şi, astfel, frecvenţa absenteismului şcolar este în creştere.
La acestea se adăugă presiunea grupului, riscul consumului de droguri şi a altor forme de dependenţa,
metodele educative slabe şi inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, frică de examene
etc, constituindu-se în adevăraţi stresori pentru elevi care, din păcate, uneori evita confruntarea cu "problemă" prin
fugă de la ore. Văzut din această perspectivă, absenteismul devine o problemă socială, un semnal tardiv al existenţei

126
 unor probleme, o conduită care reflectă atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia
şcolară.
Din păcate, absenteismul este în creştere, mai ales la nivel liceal, iar ignorarea sau pedeapsa excesivă pot
doar contribui la cronicizarea fenomenului.
Această schimbare în atitudine nu apare în mod brusc. Există întotdeauna indici relevanţi ai apariţiei ei.
Orice eşec care nu este observat la timp poate antrena un proces de inadaptare. Elevul se resemnează sau renunţă,
devenind indiferent faţă de şcoală sau se revoltă împotriva insucceselor pe care nu reuşeşte să le învingă, încearcă
anumite compensări prin care vrea să dovedească pentru el însuşi că poate să reuşească în unele lucruri, ceea ce
uneori duce la fapte de indisciplină sau la evitarea anumitor ore.
Elevul încearcă să evite insuccesul preferând să îşi petreacă timpul într-un mediu în care, crede el, se poate
remarca. Din păcate, de cele mai multe ori acest mediu îl reprezintă strada. Prevenirea acestor acte de inadaptare
constituie premisele pentru o dezvoltare armonioasă a întregii personalităţi.
Obiectivele pe care ni le-am propus au menirea de a fi operaţionalizate, astfel încât să se observe
îmbunătăţiri calitative şi cantitative în planul comportamental al elevilor care absentează, dar şi în susţinerea şi
dezvoltarea unui cadru familial armonios şi a unor relaţii de colaborare familie-şcoală.
Activităţile ce vor fi desfăşurate în cadrul acestui proiect vor urmări motivarea elevilor în vederea reducerii
abandonului şcolar, prin sporirea creativităţii şi prin dezvoltarea competenţelor de comunicare, lingvistice,
matematice, informatice, muzicale, artistice etc. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi
finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de învăţare trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Scopul proiectului:

 Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa, complexitatea şi funcţiile şcolii şi la implicaţiile absenteismului şi

ale abandonului şcolar. Formarea unui comportament responsabil ca elev într–o instituţie şcolară;

 Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar.

Obiective generale:
1. Identificarea principalelor motive ale absenteismului şcolar;
2. Dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
3. Elevii să conştientizeze urmările negative ale absenteismului şcolar;
4. Elevii să fie capabili să identifice valorile, resursele importante furnizate de şcoală;
5. Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
6. Identificarea surselor de stres şcolar;
7. Dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere şi dezvoltare
personală;
8. Creşterea motivaţiei şcolare prin clarificarea scopurilor de lungă durată.
Durata proiectului:
 Decembrie 2020 – Iunie 2021
Grupul ţintă:
 elevii claselor Școlii Gimnaziale nr 1 Mârzănești
 elevii cu risc de abandon.
Soluţii propuse pentru diminuarea riscului de abandon şcolar:

127
 Ţinând cont de situaţia specifică a copilului: cauzele problemei care determină unul sau mai mulţi
indicatori de risc activi, punctele slabe şi punctele forte – propuneţi solutii pentru diminuarea riscului de abandon
scolar.
Aveţi în vedere cel puţin următoarele categorii de măsuri pe care le puteţi lua în calitate de învăţător sau
diriginte al copilului monitorizat:
- Solicitare de sprijin din partea cadrelor didactice (profesori de la disciplinele cu nr. mare de absenţe,
rezultate slabe etc);
- Antrenarea colegilor de clasă: unul sau mai mulţi colegi ai copilului se oferă să-l ajute la disciplinele
respective;
- Antrenarea comunităţii de părinţi – pentru a ajuta familia în dificultate;
- Efectuarea unei anchete sociale dacă situaţia socio-economică a familiei este precară şi/sau sunt suspiciuni
de neglijare sau abuz asupra copilului (primărie);
- Intervenţia unui psiholog;
- Consilierea şi orientarea profesională a părinţilor (consilierul şcolar);
- Implicarea unor organisme private (ONG-uri, sponsori,etc) din comunitate (exemple de activităţi);
- Implicarea în activităţi curriculare sau extracurriculare (vocaţionale sau de voluntariat);
Evaluarea proiectului:
 Chestionare;
 Fişe de lucru;
 Portofolii.
Rezultate aşteptate:
 Reducerea absenţelor nemotivate şi a abandonului şcolar;
 Promovarea unei atitudini responsabile ca elev într-o instituţie şi a unei atitudini pozitive faţă de şcoală;
 Prevenirea absenteismului.
Diseminarea rezultatelor:
 Amenajarea în şcoală, a unui spaţiu ce va conţine un panou cu rezultatele proiectului, imagini cu elevii din
timpul sesiunilor de formare, desene, postere;
 Pagina de Facebook a școlii
BIBLIOGRAFIE
1. Anton, M., (1995) Părinţi şi Copii - Ed. Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti
2. Ausubel, D., Robinson, G., (1981), Învăţarea în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
3. Bârzea, C., (1995), Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

128
COLEGIUL NAŢIONAL “TUDOR ARGHEZI” GRASP BRUSSELS
TG.CĂRBUNEŞTI BRU XELLES
JUD. GORJ BELGIA
NR.: NR.

ACORD DE PARTENERIAT

Prof. Biriboiu Olivia

Încheiat între Colegiul Naţional “Tudor Arghezi”, Tg.Cărbuneşti, jud. Gorj reprezentat de prof.
Dumitrescu Liliana Mihaela şi Grasp Brussels, Belgia, reprezentată de............, în vederea colaborarii pentru
realizarea proiectului educativ “CONCURS DE ESEURI”

Şcoala are obligatia de a respecta toate punctele parteneriatului ,în caz contrar, parteneriatul va înceta:

a) Şcoala este obligată să ducă la îndeplinire toate cerinţele ce stau la baza actului educaţional;
b) şcoala- prin cadrele didactice- este obligată să îndrume elevii să colaboreze cu GRASP BRUSSELS;
GRASP BRUSSELS are obligatia de a respecta toate punctele parteneriatului, în caz contrar, parteneriatul va
înceta:

a) să pună la dispoziţia şcolii, informaţii despre modul în care a fost aleasă tema concursului:
b) să jurizeze eseurile elevilor.

DIRECTOR, DIRECTOR GRASP BRUSSELS,

PROF. DUMITRESCU LILIANA MIHAELA ROXANA VÎLCU

COLEGIUL NAŢIONAL “TUDOR ARGHEZI” GRASP BRUSSELS

TG.CĂRBUNEŞTI BRU XELLES
JUD. GORJ BELGIA

PROIECT EDUCAŢIONAL

“CONCURS DE ESEURI”

129
DIRECTOR, COORDONATORI,

PROF. DUMITRESCU LILIANA-MIHAELA PROF. OLIVIA BIRIBOIU

ANUL ŞCOLAR 2020-2021

ARGUMENT

Este cunoscut de noi faptul că literatura are un rol foarte important în dezvoltarea armonioasă a elevilor.
Aşa cum Mihail Kogălniceanu susţinea cu tărie în manifestul literar “Introducţie” din revista Dacia literară conform
căruia originalitatea unei creaţii este primordială, proiectul îşi propune promovarea şi premierea celor mai frumoase
şi originale eseuri. Considerăm că prin acţiunile noastre vom reuşi să adunăm un număr cât mai mare de participanţi
şi de iubitori ai prozei literare.

SCOPUL

Dezvoltarea atitudinilor , a unui comportament adecvat mediului şcolar şi nu numai.

Transmiterea mesajelor care au ca scop educarea elevilor.

OBIECTIVE

● Cultivarea dragostei faţă de literatură, etc.

● Găsirea unor soluţii optime pentru prevenirea şi ameliorarea manifestărilor de plagiere, încurajarea
originalităţii.

PERIOADA DE DESFĂŞURARE

● decembrie 2020

GRUP ŢINTĂ

● eleviiclaselor IX-XII.

● cadre didactice

FORME DE ORGANIZARE

 individual
PARTENERI

 GRASP BRUSSELS

130
 EVALUARE

 Jurizarea lucrărilor de către membrii asociaţiei Grasp Brussels.

RESURSE

 umane: elevi cadre didactice, conducerea şcolii;

 materiale: calculatoare, etc.

ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE

 promovarea concursului în şcoală şi pe reţelele de socializare;

 concurs de eseuri -noiembrie 2019;
 jurizarea lucrărilor;
 concluzii;
 Popularizarea rezultatelor proiectului la nivel de şcoală, familie, comunitate locală, presă, evidenţiind
realizările, împlinirile, dar şi nereuşitele.

DIRECTOR , DIRECTOR GRASP BRUSSELS,

PROF. DUMITRESCU LILIANA MIHAELA ROXANA VÎLCU

ABANDONUL ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Autor: prof. Victoria Iulia Petrin,

Liceul de Arte Plastice, Timişoara

Dintotdeauna, abandonul şcolar a fost un palier al activităţii didactice plin de provocări. La nivelul clasei, la
nivelul şcolii, la nivelul comunităţii, mergând până la nivel global, unde abandonul şcolar duce la creşterea
numărului de analfabeţi, la creşterea nivelului de sărăcie. Am putea spune că este o...”pietricică” ce se tot
rostogoleşte, până când devine o stâncă de netrecut, în unele situaţii. Cauzele abandonului şcolar le cunoaştem cu
toţii, cei din mediul şcolar şi le simţim, empatic, de fiecare dată, căutând soluţii în a mai salva un copil.
Mediul familial, în tot ansamblul lui, este principalul factor ce duce la abandonul şcolar. Este foarte
adevărat, însă, că, dacă, peste greutăţile şi problemele de acasă, elevul găseşte şi la şcoală un mediu neprielnic,
drumul către abandonul şcolar este deja creat. Mai mult, să nu uităm că numărul elevilor cu familii monoparentale
este în creştere! Sunt elevi care au acasă, în familie, greutăţi şi responsabilităţi, pe care nici noi, adulţii, nu le putem
depăşi uşor. Alunecă spre renunţarea la cursurile şcolare şi elevii, într-un număr tot mai mare, ai căror părinţi

131
lucrează în străinătate. Rămaşi singuri acasă, în grija bunicilor sau a unor rude cu care nu au nimic în comun nu sunt
dispuşi să înveţe. Tocmai de aceea, oamenii şcolii trebuie, cu tactul, diplomaţia, pregătirea în domeniul
psihopedagogic, să ajute tinerii să depăşească momentele critice, să-i ajute şi să-i îndrume în a termina o formă de
şcolarizare. Educaţia şi pregătirea şcolară vor ajuta viitorul adult să aibă un loc de muncă, să îşi întemeieze o
familie, să aibă o viaţă normală.
Profesori în învăţământul primar, gimnazial, liceal, consilieri şi psihologi au încercat, de fiecare dată, să
reducă rata abandonului şcolar în ţara noastră. La nivelul României, sunt zone geografice, în care nici părinţii, nici
copiii nu îşi doresc mai mult de absolvirea celor opt ani de gimnaziu sau, mai grav, a claselor primare. Deasemenea,
în mediul urban, sunt multe cazuri de elevi cu situaţie financiară excelentă, care, din cauza anturajului sau a
tentaţiilor ce apar în viaţa de zi cu zi, ajung în situaţia de a abandona şcoala. „Am muncit, de dimineaţă până seara
pentru copil, i-am cumpărat tot ce şi-a dorit, nu înţeleg cum a ajuns în această situaţie!” este o replică a părinţilor
care nu şi-au pus niciodată problema prezenţei fizice, ca părinte, în viaţa copilului lor! Şi...venim noi, oamenii şcolii,
care discutăm cu elevii, cu părinţii, încercând să prevenim aceste situaţii. Aproape de fiecare dată, primele discuţii
m-au întristat pe mine, personal. Am simţit suferinţa, nedumerirea, „surpriza” din partea interlocutorilor. Apoi, ca în
cazul tuturor colegilor mei care se confruntă cu aceste situaţii, au venit, evident, întrebările: „ Ce să fac? Cum să
fac? Pot intra mai mult în intimitatea vieţii de familie?” şi mă îndrept către echipele de psihologi.
La fel de important ca şi factor favorabil abandonului şcolar este şi aspectul inadaptării şcolare. Pare un
lucru nesemnificativ, poate, însă, în contextul repartizărilor computerizate, la nivel naţional, nu sunt puţine cazurile
copiilor care ajung elevi în licee cu profiluri şi specializări, în care nu se regăsesc. Unii clachează de la început,
auzind „legendele” unei anumite insituţii şcolare, alţii pe parcurs. Încet, realizează că nu vor face faţă cerinţelor sau
că viitorul în acea meserie nu este ceea ce şi-ar dori! Sunt poveştile noastre de viaţă...ale noastre, ale oamenilor
şcolii!
A cunoaşte foarte bine elevul este esenţial! Dorinţe, vise, dezamăgiri, speranţe, pasiuni, spaime, traume
prin care a trecut, toate acestea creează un tablou. Si, de aici, pornesc! Discuţii serioase sau în joacă, din care să
deduc ce i-ar plăcea, ce l-ar stimula în pregătirea pentru şcoală sau ce îl împiedică în a urma cursurile. Apoi, vin
activităţile extracurriculare, în care elevii cu risc de abandon sunt puşi în valoare. Unii reuşesc, astfel, să se
redescopere, să perceapă rolul lor în colectiv şi în societate. Multe din aceste activităţi le realizez în colaborare cu
alte instituţii care lucrează cu copiii în diferite domenii. Nu pot afirma că am reuşit de fiecare dată! Au fost situaţii în
care tensiunile şi necazurile din mediul familial au fost copleşitoare, comparativ cu ceea ce oferă şcoala românească,
în acest moment!
Şi...iată că a venit pandemia! Odată cu apariţia virusului ucigaş şi a măsurilor restrictive, a apărut şi
învăţământul online, care a redus mult din eforturile şcolii în a preintâmpina situaţiile de abandon, în primul rând,
datorită lipsei contactului fizic, al discuţiilor faţă în faţă, al empatiei totale cu trăirile copilului. Lipsa device-urilor şi
a conexiunii la internet a constituit un motiv în plus în cazurile de abandon. Acestea peste toate celelalte cauze
menţionate anterior. Mai mult, unii elevi mai interiorizaţi s-au distanţat şi mai mult de colegi, profesori, de mediul
şcolar, în general, ceea ce a dus la situaţii de abandon.
Am prezentat, la începutul articolului, aspecte despre abandonul şcolar, în general, deoareceacestea coincid
cu situaţiile din mediul online de acum. Practic, experienţa şi rezultatele de până acum, mi-au arătat că elevii care nu
frecventau cursurile cu prezenţă fizică la şcoală, nu au făcut-o nici acum. Faptul că lipsa unui device sau a

132
conexiunii la internet a fost un motiv demn de luat în seamă în activitatea noastră didactică de acum, dar şi
întreruperile de curent electric, i-a făcut pe unii dintre elevi, care nu frecventau cursurile în mod regulat, să adauge şi
aceste cauze acum. Evident că sunt zone geografice ale ţării în care aceste motive sunt reale şi întemeiate! Totodată,
este la fel de evident că noutatea utilizării tehnologiei nu vine la pachet cu cunoştinţele de a o utiliza, însă, am
constatat că sunt foarte puţine spre deloc situaţiile în care elevi conştiincioşi, care au frecventat cursurile fizic, să nu
o facă acum. Restricţiile existente au adâncit, însă, apropierea elevilor cu risc de abandon de mediul şcolar
specializat în aceste situaţii. Discuţiile cu dirigintele sau psihologul şcolii nu au mai avut aceeaşi frecvenţă,
intensitate, apropiere sufletească. Practic, toate tehnicile şi metodele folosite pentru reducerea abandonului şcolar,
înainte de pandemie, au fot îngreunate de lipsa discuţiilor faţă în faţă şi de lipsa prezenţei fizice a copilului la şcoală.
Ca oameni ai şcolii, preocupaţi de destinele tinerilor acestei ţări, vom căuta şi vom găsi, în continuare, noi
metode de a preveni abandonul şcolar! Sunt convinsă de asta!

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI

Profesor - Eugenia PICUȘ

Centrul Școlar de Educație Incluzivă

Şcoala are rolul de a forma indivizi adaptaţi şi adaptabili la mediul social propriu unui cadru temporal şi
spaţial delimitat. Educaţia este astfel procesul prin care indivizii învaţă să funcţioneze în mediul lor social, prin
transmiterea normelor sociale şi a regulilor explicite sau implicite ale culturii naţionale. În termeni sociologici, este
vorba de procesul de socializare, definit ca „un proces interactiv de comunicare, presupunând dubla considerare a
dezvoltării individuale şi a influenţelor sociale, respectiv modul personal de receptare şi interpretare a mesajelor
sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi a conţinutului influenţelor sociale”.
În vederea creşterii motivaţiei elevilor de a-şi finaliza educaţia obligatorie prin folosirea de către cadrele didactice a
celor mai bune strategii şi metode ale învăţării formale şi nonformale, precum și a unor soluţii împotriva
abandonului şcolar; se acționează astfel, asupra importanţei de formare continuă a cadrelor didactice, atât de
necesară pentru a putea reduce, cu profesionalism, rata abandonului şcolar.
Realizarea unui mediu educaţional stimulativ pentru elevi prin: diversificarea şi atractivitatea activităţilor
extracuriculare, promovarea cooperării în clasă astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să
experimenteze succesul, menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de siguranţă
afectivă pentru toţi elevii, sistem echitabil de recompense/sancţiuni care să menţină motivaţia şcolară a elevilor -
nota să fie doar o măsură obiectivă a performanţei şi nu o modalitate de sancţionare a elevului, evitarea constituirii
în clase a unor elite, concomitent cu etichetarea, marginalizarea celor care nu aparţin elitei, metodele de predare să
propună o învăţare atractivă, creşterea responsabilizării cadrelor didactice. Metodele se bazează pe cele opt
inteligenţe multiple.
Acestea sunt:
1. Implicarea elevilor în situaţii de viaţă concrete;

133
 2. Realizarea de activităţi în aer liber (outdoor activities);
3. Activităţi extracurriculare;
4. Peer training (peer education) – formarea unor competenţe/abilităţi în cadrul unor grupuri formate de elevi
de aceeaşi vârstă, clasă, sex, orientare religioasă, etc.;
5. E-learning;
6. Folosirea muzicii, artei, desenului, jocului, teatrului ca metode de învăţare;
7. Dobândirea unor abilităţi de interacţiune între persoane – Team Building (construirea unei echipe eficiente
este un proces de dezvoltare şi motivare a unui grup, astfel încât acesta să îşi atingă ţelul şi să devină o
echipă eficientă).
8. Learning by doing. Învăţarea prin practică în situaţii concrete.
Activităţile desfăşurate trebuie să aibă în vedere motivarea elevilor în vederea continuării studiilor şi
reducerii abandonului şcolar, prin sporirea creativităţii şi prin dezvoltarea competenţelor de comunicare, lingvistice,
matematice, informatice, muzicale, artistice. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi
finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de învăţare trebuie sa fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Un alt aspect important al activităţii de înlăturare a abandonului şcolar îl reprezintă însă și crearea unor situaţii
speciale de succes pentru elevii cu dificultăţi şcolare, deoarece succesele şi recompensele dezvoltă iniţiativele
elevului şi sporesc încrederea acestuia în propriile posibilităţi.
Se folosesc frecvent metode care vizează învățarea practică, interdisciplinară și prin experiență directă. În
condițiile învățământului online, se pot menționa anumite metode eficiente si atractive, FOTOREPORTAJUL și
STOP MOTION prin care elevii își pot dezvolta mult creativitatea, imaginația și de asemenea pot folosi în timpul
unei activități de acest gen un obiect foarte drag lor, telefonul mobil. De asemenea activitățile interdisciplinare
OUTDOOR, s-au dovedit a fi foarte utile și eficiente în creșterea motivației școlare la toate categoriile de elevi.
ARTTERAPIA și DRAMATERAPIA au constituit alte exemple practice de învățare noutatea constând în
workshop-uri comune între elevi și profesori.
În primul rând, învăţarea între congeneri este un cadru mai natural de transmitere a unor experienţe. Ea
fructifică ceea ce individul achiziţionează spontan, difuz, informal, şi nu sub presiunea instituţionalizată, prescrisă,
formalizată. Ni se pare de bun augur faptul că în cazul educaţiei de la egal la egal este valorizată învăţarea
experienţială, activă, personalizată, autoedificatoare într-un context în care dirijismul şcolar (al centrului, al
profesorului etc.) mai persistă încă.
Profesorul, în cazuri multiple, trebuie să fie o persoană care demonstrează abilităţi de rezolvare a
conflictelor, să fie capabil să controleze discuţii de grup, să ofere feedback constructiv şi sugestii de îmbunătăţire, să
utilizeze exemple relevante, să utilizeze o varietate de metode de instruire cu scopul de a-i motiva pe elevi; el are
capacitatea de a le reda încrederea în ei înşişi. Sunt câteva argumente pentru care dascălii, părinţii şi alţi factori
educaţionali este bine să încurajeze educaţia de la egal la egal, ca un complement a ceea ce se întâmplă şi în alte
situaţii de învăţare.
Educaţia de la egal la egal îşi propune să îi instruiască pe elevi, prin realizarea unor activităţi informale, pe o
anumită perioadă de timp şi vizează dezvoltarea cunoştinţelor acestora.
Exemple de activităţi de tip de la egal la egal: sesiuni organizate cu colegii, folosind tehnici interactive,
cum ar fi :teste, jocuri de rol, povestiri, discuţii de grup, dezbateri pe diferite subiecte care îi preocupă pe elevi.

134
Formatorul/ Mentorul/ Profesorul care utilizează la clasă acest tip de educaţie trebuie să fie: experimentat;
familiarizat cu procesul de învăţare activă; să posede caracteristici personale şi abilităţi interpersonale care fac să fie
privit ca o persoană de încredere; dispune de posibilitatea de a comunica fluent, de a da dovadă de creativitate.
Creşterea gradului de cuprindere a copiilor şi tinerilor în toate nivelurile de învăţământ:
 Creşterea nivelului de conştientizare în rândul elevilor cu privire la riscurile la care aceştia se expun prin
refuzul de a frecventa cursurile educativ-formative;
 Prevenirea abandonului şcolar, asigurarea unei frecvenţe regulate a cursurilor de către elevii rromi, a celor
cu părinți plecați la muncă în străinătate, a celor ce provin din familii dezorganizate;
 Promovarea conceptului de nonviolenţă şi toleranţă în cadrul şcolilor, educaţie democratică şi pentru
democraţie;
 Sprijinirea elevilor rromi în luarea deciziei privind cariera, corelând aspiraţiile personale cu nevoile pieţei;
 Participarea la programe speciale destinate recuperării şi integrării sociale a tinerilor ce provin din familiile
de etnie rromă, dezorganizate;
 Asigurarea egalităţii şanselor şi creşterea ratei de participare la educaţie a elevilor proveniţi din rândurile
minorităţii rrome;
Bibliografie:
1. Constantin, C., Sisteme informatice de marketing, Editura Infomarket, Braşov-2006
2. Lefter, C., Cercetări de marketing, Editura Infomarket, Braşov – 2004
3. Moisin Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, EdituraDidactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007.
4. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)
5. Vrăjmaş Anca, 2001, Consilierea părinţilor, Editura Polirom, Iaşi -2001

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Popa-Bondrea Florina
Liceul Teoretic ” Samuil Micu”, Sărmașu, Mureș

Multă vreme, problema abandonului şcolar a fost tratată eminamente în termeni psihologici, fiind atribuită
deficienţelor individuale. Acum, această perspectivă este considerată perimată pentru că ignoră potenţialele
deficienţe în asigurarea unor condiţii de bază (cum ar fi lipsa de sprijin în etapele timpurii) şi responsabilitatea
instituţională a şcolii. Între timp, cercetătorii au ajuns la un consens, şi anume că abandonul şcolar este un fenomen
mult mai complex, iar fiecare caz are un istoric aparte, a cărui rădăcini se regăsesc de cele mai multe ori în perioada
grădiniţei.
Abandonul şcolar este considerat, pe bună dreptate, una dintre marile provocări ale politicii din domeniul
educaţiei. La nivelul Uniunii Europene, fenomenul afectează peste patru milioane de tineri cu vârste cuprinse între
18 şi 24 de ani, care au părăsit sistemul educaţional la nivelul primului ciclu al învăţământului secundar şi nu
urmează nicio formă de studii sau formare (conform definiţiei UE). Mulţi dintre aceşti tineri fie nu îşi găsesc de
lucru, fie au locuri de muncă de joasă calificare şi, adesea, instabile. Ei intră rapid într-o spirală descendentă,

135
caracterizată de eşec, un nivel scăzut al stimei de sine, stigmatizare şi excluziune socială şi vocaţională. Veniturile
scăzute, dependenţa de subvenţiile guvernamentale şi deteriorarea sănătăţii fizice şi mentale ca urmare a condiţiilor
de viaţă precare, toate acestea conduc adesea la retragere socială, la o atitudine fatalistă faţă de viaţă şi la o implicare
substanţial redusă în societate. Costurile ce decurg din această stare de fapt sunt dificil de cuantificat, însă ele
exercită o presiune uriaşă din punct de vedere socio-politic. Ca atare, abandonul şcolar nu constituie doar una dintre
cele mai mari provocări ale politicii din domeniul educaţiei, ci şi un subiect politico-economic exploziv.
De obicei, pentru a ajunge într-o situaţie de abandon şcolar, un tânăr parcurgea (şi încă parcurge, conform
datele furnizate de profesori) următoarea traiectorie: elevul provine dintr-un mediu socio-economic defavorizat, cu
un nivel redus de educaţie, care nu îi poate oferi un sprijin adecvat. Eşecul şcolar în stadii incipiente duce la o
atitudine ostilă faţă de şcoală, fapt ce dă naştere unui absenteism cronic. Printre factorii agravanţi se numără şi o
situaţie extraşcolară din care lipsesc mijloacele de control şi în care anturajul joacă un rol important. După o fază de
absenteism nemotivat, consemnat şi în documentele şcolare, elevul abandonează şcoala. Această descriere, care se
axa cu precădere pe individ, evidenţiază pregnant neajunsurile de la capitolul „profesionalizării” profesorilor. În
mod concret, ea ascunde eşecurile structurale şi absolvă, în mare parte, şcoala (ca instituţie) de orice
responsabilitate. Însă abandonul şcolar este, conform opiniei unanime actuale a cercetătorilor, un fenomen
înrădăcinat şi mult mai complex, cu cauze multiple.
Studiile pe termen lung arată că procesele prin care un copil începe să se distanţeze de instituţiile de
învăţământ apar adesea în grădiniţă, când copiii se confruntă cu respingerea socială ca urmare a comportamentului
lor, considerat „inadecvat” sau deranjant. În plus, elevii care abandonează şcoala au adesea probleme cu anumiţi
profesori sau nu beneficiază de înţelegere a condiţiilor personale. Studiile noastre au evidenţiat un număr de
comportamente diferite în rândul elevilor care abandonează şcoala (conştient de poziţia socială, neadaptat,
dezorientat, escapist, ambiţios, resemnare, constrângere) şi o multitudine de cauze, în mare parte combinate. Şi
totuşi, elevii care abandonează şcoala au unele lucruri în comune: sentimentul de stigmatizare, relaţiile negative (cu
cel puţin un profesor) şi perceperea carnetului de note ca o manifestare de violenţă simbolică. Eforturile de a stabili
relaţii bune şi interacţiuni pozitive pot avea, în acest caz, un rol de tampon, contribuind la reducerea fricii de eşec,
stresului şi gândurilor de evadare, mai ales în cazurile în care elevul a obţinut rezultate slabe.
Studiile efectuate în cazul programelor de prevenţie şi intervenţie care s-au bucurat de succes subliniază
importanţa profesionalizării (profesorilor şi directorilor) şi, mai presus de toate, a înfiinţării „comunităţilor
profesioniste”. Aceste echipe interdisciplinare şi inter-instituţionale abordează provocările pedagogice pe perioade
mari de timp şi încearcă să propună soluţii la problemele cu care se confruntă în şcolile din comunitate. Noţiunea de
„profesionalizare” este adesea asociată exclusiv cu ideea de cunoştinţe didactice şi de specialitate.
Cu toate acestea, studiile arată că abilităţile sociale, combinate cu eforturile de a construi relaţii pozitive cu
elevii, joacă un rol esenţial în procesul educativ. În acest context, este important să existe un climat şcolar pozitiv,
precum şi un mediu protejat (de la parcurgerea în siguranţă a drumului de acasă la şcoală la evitarea violenţei fizice
şi a hărţuirii). Alienarea şi lipsa de identificare pot apărea foarte uşor, mai ales în şcolile mari (unde anonimatul este
o problemă). Relaţiile şi orele trebuie concepute astfel încât să reducă teama de eşec şi să elimine fanteziile
escapiste. Educaţia profită foarte rar de abilităţile pe care elevii le-au dobândit în viaţa cotidiană, ceea ce are ca
rezultat strategii de predare orientate pe deficienţe, în detrimentul resurselor. Conform unei concepţii greşite, dar
larg răspândite, o astfel de abordare ar duce la micşorarea standardului şcolar al elevilor. Şi totuşi, studiile arată că

136
situaţia stă tocmai invers: standardele înalte, combinate cu un sprijin intens, cresc performanţele şcolare şi nivelul de
reuşită la examene.
În acelaşi timp, măsurile de prevenţie şi intervenţie ar trebui să abordeze întotdeauna întregul ansamblu al
activităţilor desfăşurate în şcoală. Aici putem opera o distincţie între trei sfere: intraşcolară, extraşcolară şi sistemică.
Cele mai bune rezultate se obţin cu programele care vizează toate cele trei sfere. Un bun exemplu, în acest sens, ar fi
un program care combină noi tipuri de predare şi tutoriat (intraşcolar), activităţi şi parteneriate extraşcolare
(programe de muncă, activităţi recreative, mentorat etc.) şi schimbări ale sistemului (programe şcolare noi,
cooperare între şcoli etc.). Programele de prevenţie moderne, bazate pe dovezi, se axează pe oportunităţile din cadrul
instituţional al şcolii.
Având în vedere că procesul de distanţare de şcoală se produce de-a lungul unei perioade mai lungi,
măsurile se dovedesc cu atât mai eficiente cu cât sunt implementate mai devreme în sistemul de învăţământ (prin
programe înalt calitative de educaţie şi îngrijire a preşcolarilor). Aceste măsuri îi scutesc pe mulţi tineri de stigmatul
de a
Bibliografie:
http://www.wu.ac.at/education-sciences-group/aktuelles/en/.

CREEAZĂ-ȚI VIAȚA LA POZITV ...PLUS!

Popescu Emanuela Cornelia,

Liceul Tehnologic ”P.S. Aurelian”, Slatina- Olt

Tinerii reprezintă premisa unei dezvoltări sustenabile pentru orice societate. De aceea trebuie
promovat în rândul lor un stil de viață sănătos din punct de vedere emoțional, fizic și mental.
Pandemia de coronavirus a adus o mulţime de probleme şi griji, de la cele legate de sănătate şi
viaţă, la cele economice şi de supravieţuire. Mai este însă un factor important care îşi pune amprenta tot
mai mult şi asupra a tot mai multor persoane, nu numai asupra celor în vârstă, ci și asupra tinerilor care și-
au pierdut locul de muncă sau a elevilor care trebuie să învețe în condiții restrictive, de distanțare socială
sau izolare, în sistem hibrid sau online. Sunt o mulţime de tineri care mărturisesc că suferă de îngrijorare,
tristețe, izolare socială, depresie, agitație, etc. Sunt şi mai mulţi care nu spun, dar resimt din plin aceste
probleme. Specialiștii în domeniu, psihologi şi psihoterapeuți specializați în Analiză tranzacţională ne
spun că efectele izolării și distanțării sociale asupra psihicului ne pot agrava starea emoțională și fizică și,
de aceea, trebuie găsite soluţii ca să trecem cu bine peste această perioadă, să ne adaptăm, să vedem
situația în ansamblu și să vedem ce poate aduce ea bun în viața noastră. Poate o orientare mai profundă și
sinceră asupra propriei persoane, spre ceea ce simțim, gândim despre noi și despre ceilalți, asupra a ceea
ce suntem noi cu adevărat?
Viața trebuie trăită la prezent, nu la trecut sau viitor, iar omul are resurse interioare nebănuite de
a-și aduce bucurie în fiecare clipă și de a demonstra că poate trăi în armonie cu natura și cu ceilalți

137
oameni, indiferent de context, că orice problemă are o soluție și poate deveni o oportunitate în evoluția sa,
dacă vrea să-și identifice aceste resurse și să le valorifice permanent.
Scopul proiectului implementat de ASOCIAȚIA EDUCAȚIE ȘI CULTURĂ PENTRUVIITOR
în parteneriat cu LICEUL TEHNOLOGIC ”PETRE S. AURELIAN” SLATINA și CENTRUL
JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ OLT este îmbunătățirea stării de
sănătate a tinerilor afectați de efectele măsurilor luate pentru prevenirea infectării și combaterea
răspândirii coronavirusului prin crearea echilibrului minte- corp- suflet.
Pandemia şi efectele sale s-au suprapus peste o serie de vulnerabilităţi preexistente şi chiar şi
înainte de pandemie, iar accesul la o educaţie de calitate a copiilor din România era departe de a fi
asigurat.
Astfel, din cauza dificultăţilor tot mai mari de a merge la şcoală sau de a urma cursurile online, tot
mai mulţi elevi fie vor abandona şcoala, fie vor avea un decalaj educaţional de nerecuperat având în
vedere că mulţi dintre elevi nu au resursele necesare pentru a participa la cursurile online.
Adolescenţa este etapa cea mai dinamică a dezvoltării umane, care exceleazăprin multitudinea,
diversitatea şi complexitatea modificărilor la care este supus organismul. Acesta se transformă din punct
de vedere fizic, din punct de vedere psihic, din punct de vedere social.
Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii este, bineînţeles, determinată nu atât de procesele
de maturizare biologică, cât de situaţia socială nouă de dezvoltare a adolescenţilor. La această vârstă se
rezolvă problema autodeterminării sociale şi personale, care reprezintă atât o detaşare, cât şi o apropiere
de lumea adulţilor prin alegerea propriului loc şi rol în viaţă.
Unul dintre cele mai importante procese la vârstă adolescenţei este constituirea conştiinţei de
sine. Schimbările survenite în situaţia socială de dezvoltare, noile roluri şi relaţii necesită intensificarea
autocontrolului şi autoreglării.
Lumea interioară, propriile trăiri emoţionale, gânduri, capacităţi devin, pentru adolescent,
principala realitate, pe când realitatea fizică obține semnificaţia unui fundal pe care, în această perioadă,
se desfăşoară experienţa subiectivă a personalităţii. Are loc dezvoltarea sensibilităţii faţă de problemele
psihologice, interioare.
Activitățile proiectului:
 Selectarea claselor de elevi care au participat la activitățile de informare și promovare a proiectului;
 Derularea unei caravane de informare și conștientizare în 10 clase din Liceul Tehnologic ” P.S.Aurelian”
 Identificarea și selecția grupului țintă( completarea chestionarelor, interviu cu elevii interesați);
 Webinar- Consilierea psiho-emoțională și gestionarea stresului:
 Identificarea factorilor de stres care afectează elevii în perioada pandemiei;
 Managementul stresului în perioadele de carantină și izolare; măsuri de prevenire a
infectării sau contaminării cu Coronavirus dar și după acestea, în oricare scenariu de
învățare în care s-ar afla elevii.
 Webinar- Atelier de obținere a echilibrului corp- minte- suflet:

138
  Recunoașterea emoțiilor negative prezente în viața elevilor în perioada pandemieie;
 Identificarea resurselor interioare, proprii, ale elevilor care conduc la o gândire
pozitivă ce vine în sprijinul creșterii performanțelor școlare și a participării cu
bucurie la viața școlară și socială;
 Metode și tehnici de gestionare a emoțiilor negative, de creștere a imunității
organismului, de obținere a echilibrului corp- minte- suflet.
 Realizarea unui ghid de bune practici în consilierea psiho-emoțională a elevilor;
 Ateliere online și offline de realizare materiale de promovare gândire pozitivă și încredere în sine, de
inițiere în practicile obținerii imunotății organismului și a echilibrului minte- corp- suflet, de conectare cu
natura în cadrul Clubului online POZITIV- PLUS înființat de elevii din grupul țuntă cu ajutorul unor tineri
voluntari.
Ca rezultate așteptate în urma derulării acestui proiect enumerăm: elevi cu abilități individuale și de grup
îmbunătățite, cu abilități de gestionare a emoțiilor negative și a stresului; ghiduri de bune practici în consilierea
psiho-emițională distribuite elevilor din grupul țintă; Website/blog cu promovarea și prezentarea proiectului, a
activităților desfășurate, realizat de elevii din grupul țintă împreună cu tinerii voluntari; pagină facebook pentru
prezentarea șu promovarea proiectului; un club de promovare a gândirii pozitive, a încrederii în sine și a unui stil de
viață sănătos prin realizarea de materiale proprii, sub formă de prezentări Power Point, filmulețe, spoturi, colaje,
fotografii, fly-ere.

139
 PARTENERIAT EDUCATIONAL

-REDUCEREA ABSENTEISMULUI ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR-

Coordonatori: Dolcoș Maria Cristina

Școala Gimnazială SIMION BĂRNUȚIU, Tiur-Blaj

Selyem Alexandru Cornel

Colegiul National AVRAM IANCU, Câmpeni

INSTITUŢII IMPLICATE ÎN PROIECT:

Școala Gimnazială SIMION BĂRNUȚIU, Tiur-Blaj
Colegiul Național AVRAM IANCU, CÂMPENI

RESPONSABILI CU DERULAREA PROIECTULUI:

Prof. Dolcoș Maria Cristina
Prof. Selyem Alexandru Cornel

DENUMIREA PROIECTULUI:Școala ești TU! ȘTIU că VREI, STIU că POȚI

DOMENIUL ŞI TIPUL DE ACTIVITATE:

Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar; Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa,
complexitatea şi funcţiile şcolii şi la implicaţiile absenteismului şi ale abandonului şcolar.

Argument

Abandonul școlar este una dintre problemele actuale cu care se confruntă sistemul educațional din România. Cei mai
afectați în acest sens sunt elevii de gimnaziu, pentru care situaţia economică şi atitudinea părinţilor faţă de educaţie
sunt determinante. În prezent, țara noastră se situează pe locul trei în Uniunea Europeană din perspectiva gradului de
părăsire timpurie a şcolii, cu o rată de 18,1%, conform raportului Eurostat 1.
Aproximativ o cincime dintre elevii români termină maximum opt clase și mulți nu doresc să obțină un loc de
muncă după abandonarea studiilor.
Printre factorii care influenţează cel mai mult abandonul şcolar se numără sărăcia, nivelul redus de educaţie al
părinţilor, dificultatea de adaptare a copiilor la cultura şcolii, lipsa educaţiei preşcolare şi insuficienta adaptare a
profesorilor la nevoile elevilor romi.
Mutaţiile din societate şi din familia contemporană (problemele economice, problemele de relaţionare între
părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional redus,
supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate etc.), determină mai multe probleme emoţionale la
copii decât în trecut şi, astfel, frecvenţa absenteismului şcolar este în creştere.

140
Această schimbare în atitudine nu apare în mod brusc. Există întotdeauna indici relevanţi ai apariţiei ei. Orice eşec
care nu este observat la timp poate antrena un proces de inadaptare. Elevul se resemnează sau renunţă, devenind
indiferent faţă de şcoală sau se revoltă împotriva insucceselor pe care nu reuşeşte să le învingă, încearcă anumite
compensări prin care vrea să dovedească pentru el însuşi că poate să reuşească în unele lucruri, ceea ce uneori duce
la fapte de indisciplină sau la evitarea anumitor ore.
Prevenirea acestor acte de inadaptare constituie premisele pentru o dezvoltare armonioasă a întregii
personalităţi. Din păcate, absenteismul este în creştere, iar ignorarea sau pedeapsa excesivă pot doar contribui la
cronicizarea fenomenului.
Obiectivele pe care ni le-am propus au menirea de a fi operaţionalizate, astfel încât să se observe
îmbunătăţiri calitative şi cantitative în planul comportamental al elevilor care absentează, dar şi în susţinerea şi
dezvoltarea unui cadru familial armonios şi a unor relaţii de colaborare familie-şcoală, motivarea elevilor în vederea
reducerii abandonului școlar prin sporirea creativității și prin dezvoltarea competențelor necesare, legate de
aspectele reale ale vieții.
Scopul parteneriatului:

 Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar.

 Conştientizarea elevilor si parintilor cu privire la importanţa, complexitatea şi funcţiile şcolii şi la

implicaţiile absenteismului şi ale abandonului şcolar. Formarea unui comportament responsabil ca elev
într–o instituţie şcolară;

 Implicarea părinţilor în activităţile formale şi nonformale de educaţie şi pregătire pentru viaţă a copiilor;

 Încurajarea schimbărilor din mediul social prin îmbunătăţirea relaţiilor dintre părinţi şi copii, asumare a
rolului activ şi pozitiv al părinţilor în educaţia copiilor.

Obiective generale:

1. Identificarea principalelor motive ale absenteismului şcolar;

2. Dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
3. Elevii să conştientizeze urmările negative ale absenteismului şcolar;
4. Elevii să fie capabili să identifice valorile, resursele importante furnizate de şcoală;
5. Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
6. Identificarea surselor de stres şcolar;
7. Dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere şi
dezvoltare personală;
8. Creşterea motivaţiei şcolare prin clarificarea scopurilor de lungă durată.
9. Pregătirea tinerei generaţii pentru o democraţie participativă, accentuând relaţia/comunicarea;
10. Promovarea educaţiei civice, a drepturilor omului, ale copilului şi a principiilor democratice în şcoli;

Durata parteneriatului: Ianuarie 2020 – Iunie 2021

141
Grupul ţintă: elevii Școlii Gimnaziale SIMION BĂRNUȚIU, Tiur-Blaj și elevii Colegiului Național AVRAM
IANCU, Câmpeni, cu risc de absenteism crescut si de abandon

Calendarul activităţilor:

Nr.cr Activitatea Modalităţi de realizare Data Responsabil

t.

1. Motivul  Identificarea elevilor cu absenţe multe;

absentării?  Ce inseamna abandonul scolar :
https://www.youtube.com/watch?v=WjQnwurBOCE
 Intalnire pe grupul de Classroom al clasei cu parintii si înştiinţarea Decemb Prof. Selyem
acestora cu privire la nr. de absenţe al copiilor rie 2020 Alexandru,
 Identificarea elevilor cu risc de abandon. Prof. Dolcoș
Vizionar film: România analfabetă în secolul informației. Abandonul Maria Cristina
școlar a ajuns la 17%! -
https://www.youtube.com/watch?v=39pESg9s_mw

2. Chestionar  Aplicarea on-line a Chestionarului pentru evaluarea riscului de Decemb Prof. Selyem
abandon şcolar. rie 2020 Alexandru,
 Vizionare de film privind sensibilizarea impotriva Prof. Dolcoș
abandonului scolar: Maria Cristina
https://www.youtube.com/watch?v=udXTKy8YQdE

3. Identificarea  Aplicareafişei de lucru Surse de stres şcolar Ianuarie Prof. Selyem

surselor de Alexandru,
2021
stres şcolar Prof. Dolcoș
Maria Cristina


4. Autocunoașt  Aplicarea on-line fişei de lucru Cine sunt eu? Februari Prof. Selyem

142
 ere  Prezentare Cenntru de reeducare: e Alexandru,
https://www.youtube.com/watch?v=SF0RekiZSCk Prof. Dolcoș
Cine sunt 2021
Maria Cristina
eu?


5. Cum mă  Aplicarea on-line fişei de lucru Cum mă văd, cum mă definesc ceilalţi Martie Prof. Selyem
văd, cum mă 2021 Alexandru,
definesc Prof. Dolcoș
ceilalţi Maria Cristina


6. Promovarea  Aplicarea on-line fişei de lucru Drepturile mele Aprilie Prof. Selyem
drepturilor  2021 Alexandru,
omului și Prof. Dolcoș
principiilor Maria Cristina
democratice

7. Identificarea  https://www.youtube.com/watch?v=QQZ_ZQHZcUk Mai Prof. Selyem

relatiilor Alexandru,
2021
parinte-elev- Prof. Dolcoș
scoala Maria Cristina

7. Identificarea  Dezbatere ,Analiza SWOT Iunie Prof. Selyem

punctelor Puncte tari Puncte slabe Alexandru,
2021
tari şi a Prof. Dolcoș
- -
punctelor Maria Cristina
slabe - -

- -

Oportunități Amenințări

- -

- -

- -

Evaluarea parteneriatului:

143
  Chestionare;
 Fişe de lucru;
 Dezbateri
Rezultate aşteptate:

 Reducerea absenţelor nemotivate şi a abandonului şcolar;

 Promovarea unei atitudini responsabile ca elev într-o instituţie şi a unei atitudini pozitive faţă de şcoală;
 Prevenirea absenteismului.
 Editarea revistei scolilor (2 numere) pe perioada derulării proiectului;
 Motivarea şi creşterea emulaţiei elevilor în procesul de învăţare;
 Implicarea a cel putin 80% din numărul părinţilor în realizarea activităţilor proiectului;
 Creşterea receptivităţii la schimbare (mentalitate, atitudine, comportamente) în rândul elevilor, părinţilor şi
cadrelor didactice.

Diseminarea rezultatelor:

 Panou cu rezultatele proiectului, imagini cu elevii/părinții/profesorii din timpul sesiunilor

 Promovarea a unei imagini mai bune pe site-urile școlilor cu exemple de bună practică

Câteva soluții pentru abandonul școlar

Întrucât abandonul școlar este o problemă cu adevărat complexă, așa cum am prezentat-o până acum, determinată
de cauze multiple este nevoie și de soluții multiple pentru a putea contribui la diminuarea acesteia. Astfel, în acest
sens, se recomandă ca soluții:
În primă fază, identificarea elevilor aflaţi în abandon şcolar şi a cauzei abandonului punctual în funcție de regiunea
sau zona analizată. Este foarte important să se cunoască care este numărul elevilor care au decis să renunțe la studii
precum și care sunt motivele care i-au determinat pe aceștia să ia această decizie pentru a știi ce acțiuni se
recomandă a fi întreprinse
 Conștientizarea familiei în importanţa actului edicaţional şi implicarea ei în reabilitarea şcolară şi
socială a elevului – pentru că principalii factori ce pot determina să abandoneze școala se găsesc la nivel
familiei implicarea familiei în reducerea abandonului școlar este esențială și primordială
 Implicarea mai mare a comunității locale în soluționarea situațiilor de abandon școlar – pentru că o serie de
reguli comportamentale se stabilesc la nivelul comunității, așa cum este prezentat în secțiunea anterioară,
implicarea acesteia în reducerea abandonului școlar este, de asemenea, foarte importantă
 Combaterea sărăciei prin asigurarea hranei, a rechizitelor şi a îmbrăcăminţii necesare pe timp de iarnă
pentru copiii care provin din familii sărace – pentru a putea continua să meargă la școală
 Asigurarea transportului elevilor – în zonele care dispun de infrastructură rutieră
 Asigurarea cazării – în internate sau decontarea chiriei lunare în situaţia în care şcoala nu dispune de
internat sau în situaţiile în care transportul zilnic al elevilor nu este posibil
 Integrarea în învățământul profesional – se urmărește ca elevii aflați în afara sistemului educațional să fie
integrați în cadrul învățământului profesional pentru a-și putea continua studiile

144
  Învățământul profesional dual – care are drept scop scăderea şomajului în rândul tinerilor cu vârste
cuprinse între 15 ani şi 29 de ani, care au abandonat şcoala, nu urmează un program de formare
profesională, nu muncesc şi au competenţe scăzute, prin formarea acestora în meserii cu deficit mare de
personal pe piaţa muncii.
 Modificarea metodologiei și normelor privind înscrierea copiilor a căror tutelă este acordată familiei
extinse – prin documente doveditoare, copiii din medii dezavantajate și a căror tutelă nu este deținută de
părinții biologici ci incredințată familiei extinse, să nu fie refuzați la înscrierea în școală chiar dacă nu au
domiciliul în circumscripția respectivă. Există cazuri în care copii încredințați familiei extinse spre creștere
și aflați în risc de abandon școlar, sunt refuzați la înscriere deoarece domiciliul acestora se stabilește în
instanță anual iar acesta poate fi diferit de la an la an.
 Modificarea legii privind încurajarea agenților economici de a susține continuarea studiilor pentru copiii
absolvenți ai ciclului gimnazial și secundar – Beneficiile fiscale sunt înregistrate contabil însă beneficiarii
nu au parte mereu de practică sau chiar de angajare. Beneficiile fiscale acordate de stat, în cazul unui
parteneriat cu Ministerul Educației, pot fi primite de agenții economici doar dacă se dovedește că elevii au
îndeplinit stagiile de practică sau urmează o pregătire profesională de lungă durată în domeniul respectiv.
De asemenea, reducerea abandonului prin încurajarea elevilor de a urma o școală profesională să se
realizeze prin creșterea bursei de stat acordată acestora precum și prin garantarea angajării acestora la
sfârșitul pregătirii în funcție de rezultatele beneficiarilor unui astfel de program.

ŞCOALA:.......................................................................................

CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA RISCULUI DE ABANDON ŞCOLAR

(chestionarul se adresează elevilor) Vă rugăm să răspundeţi cu sinceritate la următoarele întrebări:

1. Sex. FEMININ____ MASCULIN____
2. Locuieşti la: ORAŞ____ STA/COMUNĂ____
3. Naţionalitatea: __________________________
4. Locuieşti cu: FAMILIA____ ALTE RUDE____ PLASAMENT____ SINGUR____
5. Părinţii au studii: FĂRĂ LICEU____ LICEU____ FACULTATE____
6. Ocupaţia părinţilor : TATA________________ MAMA__________________
7. Venitul familiei tale este:
mai puţin de 500 RON/LUNĂ___ mai puţin de 1000 RON/LUNĂ___ mai puţin de 2000 RON/LUNĂ___
8. Cât de mulţumit/ă eşti în general de:
a) rezultatele tale şcolare?
FOARTE MULŢUMIT____
MULŢUMIT____
CAM NEMULŢUMIT____
FOARTE NEMULŢUMIT____
b) de colegii tăi?

145
FOARTE MULŢUMIT____
MULŢUMIT____
CAM NEMULŢUMIT____
FOARTE NEMULŢUMIT____
c) de profesorii tăi?
FOARTE MULŢUMIT____
MULŢUMIT____
CAM NEMULŢUMIT____
FOARTE NEMULŢUMIT____
d) de şcoală în general?
FOARTE MULŢUMIT____
MULŢUMIT____
CAM NEMULŢUMIT____
FOARTE NEMULŢUMIT____
9. Eşti de părere că:
a) Profesorii au o relaţie bună cu elevii : NU___ AŞA ŞI ASA___ DA____
b) Mă simt la şcoală ca într-o echipă: NU___ AŞA ŞI ASA___ DA____
c) Profesorii ne respectă opiniile: NU___ AŞA ŞI ASA___ DA____
d) Profesorii sunt interesaţi să avem rezultate bune la şcoală: NU___ AŞA ŞI ASA___ DA___
e) Sunt tratat corect în şcoală: NU___ AŞA ŞI ASA___ DA____

10. În ultimul an cât de des s-a întâmplat ca:

a) un coleg să vorbească urât de tine, sau să râdă de tine:
DES____ NU PREA DES___DELOC___
b)un coleg să nu vrea să fie prieten cu mine:
NU___ NU PREA DES___ DA____
c) să mă simt respins la şcoală:
NU___ NU PREA DES___ DA____
d) să simt că nu mai îmi place deloc la şcoală:
NU___ NU PREA DES___ DA____
11. Te gândeşti câteodată că vrei să faci altceva decât să mai vi la şcoală? DA___NU___
12. În ultimul semestru ai avut probleme legate de absenţe?
DA(notă scăzută la purtare)___ AŞA ŞI AŞA (am fost atenţionat)____NU____
13. Eşti de părere că materiile sunt interesante? DA___ AŞA ŞI AŞA___ DELOC___
14. Înveţi când ceva ţi se pare interesant? DA___NU___
15. Poţi să te concentrezi la ore sau la teme? DA____AŞA ŞI AŞA____NU___
16. În general îţi faci temele pentru acasă? DA___NU___
17. Îţi place la şcoală? DA___NU___

146
18. Ai avut probleme la şcoală în ultimul an?
a) bătăi cu colegii sau alţi elevi: DA___NU___
b) am fost prins că fumam sau am băut la şcoală: DA___NU___
c) am fost atenţionat de diriginte sau de director pentru comportament: DA___NU___
19. Îţi place mai mult să faci altceva decât să vii la şcoală? DA___NU___
20. Dacă la întrebarea anterioară ai răspuns DA: Ce altceva îţi place să faci mai mult decât să vii la şcoală?
21. Ai avut probleme cu legea? DA___NU___
a) ai dosar penal ? DA___NU___
b) ai fost amendat ? DA___NU___
c) ai primit atenţionări ? DA___NU___
22. Te vezi terminând gimnaziul/liceul? DA___NU___
23. Dacă nu termini gimnaziul/liceul, te vezi:
a) muncind
b) făcând altceva _________________________
24. Ai prieteni care nu au terminat liceul ? DA___ (Câţi? ______) NU___
25. Familia ta este preocupată de rezultatele tale la şcoală ? DA___AŞA ŞI AŞA___NU___
26. Familia te incurajează să termini liceu? DA___AŞA ŞI AŞA___NU___
27. Simţi că nu faci faţă presiunilor de la şcoală? DES___ CĂTEODATA___NICIODATA__
28. Ţi-ai dori să faci altceva decât să vi la şcoală? DA___ NU___
29. Ai planuri să munceşti în timpul liceului? DA___NU___
30. Sunt oameni în jurul tău care cred că şcoala e pierdere de vreme? DA___AŞA ŞI AŞA ___NU ___
31. Ai prieteni mai în vârstă decât tine? DA, MULŢI___DA, CÂŢIVA ___UNUL___NICI UNUL ___
32. Ai probleme de sănătate care ar putea să te împiedice să termini liceul? DA___NU___
33. Simţi câteodată că lecţiile sau temele sunt prea grele? DA___NU___
34. Poţi să îţi faci temele acasă fără să te ajute cineva? DA___NU____
35. Crezi că la şcoală nu găseşti înţelegere pentru problemele tale? DA___NU____
36. Crezi că o să îţi fie greu să mai faci naveta până la terminarea gimnaziului/liceului? DA___NU___

Nume şi prenume elev,

Data,………………………….

CHESTIONAR DE EVALUARE
Exprimă-ţi părerea asupra eficienţei activităţii educative desfăşurate, acordând note de la 1 la 10.
1. Cunoştinţele dobândite îmi sunt utile. Nota: .........
2. Timpul rezervat activităţilor în grup şi discuţiilor a fost suficient. Nota: .........
3. Profesorul a avut un comportament ……………………. Nota: .........
Sugestii pentru activităţile viitoare: .........................................................................................................
Fişă de lucru

-Cum mă văd, cum mă definesc ceilalţi-

147
După ce aţi completat fişa de lucru schimbaţi-o cu a colegului de bancă. Ascultaţi părerea acestuia despre persona
voastră. Concluzionaţi cu ceea ce trebuie schimbat în vederea dezvoltării personalităţii voastre.

Acceptă sau schimbă

Nu pot schimba Pot schimba

 Nasul -------------------------------------------------------------------------------------------
 Greutatea----------------------------------------------------------------------------------------
 Înălţimea-----------------------------------------------------------------------------------------
 Notele--------------------------------------------------------------------------------------------
 Relaţia cu părinţii-------------------------------------------------------------------------------
 Relaţia cu profesorii----------------------------------------------------------------------------
 Atitudinea faţă de sine-------------------------------------------------------------------------
 Vârsta--------------------------------------------------------------------------------------------
 Culoarea pielii-----------------------------------------------------------------------------------
 Familia-----------------------------------------------------------------------------------------
 Relaţiile cu prietenii--------------------------------------------------------------------------
Bibliografie:
https://www.jaromania.org/noutati/scoala-si-viitorul-meu-un-program-practic-de-prevenire-a-abandonului-scolar-
sustinut-de-telekom-romania
http://econsiliere.blogspot.com/2016/09/situatii-stresante-pentru-elevi.html
https://www.usr.ro/proiect/reducerea-abadonului-scolar-atelier-din-cadrul-evenimentului-educatia-inc

148
 METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. TOPLICEANU AMALIA

Liceul Teoretic „Ion Cantacuzino” Pitești

Abandonul şcolar constă în decizia de a întrerupe parcursul şcolar înainte de finalizarea unui anumit nivel
de învăţământ. Există definiţii ale abandonului şcolar, care îl asociază pe acesta părăsirii timpurii a unui parcurs
educativ, înainte de obţinerea unei diplome. La nivelul sistemului românesc de învăţământ, elevii sunt declarați în
abandon şcolar şi scoşi din evidenţele şcolare după trei ani de la renunţarea la frecventarea studiilor perioadă, în care
elevul are timp să-şi reia şi continue studiile. Pe de altă parte, indicatorul folosit la nivel naţional pentru a avea o
imagine asupra acestui fenomen, prezentat anual în raportul cu privire la Starea sistemului naţional de învăţământ,
este determinat pe baza metodei intrare – ieşire, conform metodologiei Instutului Naţional de Statistică (INS).
Un rol important în motivarea și menținerea elevilor în sistemul educațional revine, fără îndoială,
profesorilor, mediului școlar. Este foarte important schimbul de bune practici între profesori din țări diferite,
capacitatea acestora de a prelua și adapta anumite metode, dar și formarea continuă a cadrelor didactice, cunoașterea
unor noi modalități de combatere a fenomenului de părăsire timpurie a școlii și de abandon școlar.
Introducerea unui sistem de învățământ profesional puternic, adaptat nevoilor economiei și solicitărilor
pieței muncii, a fost și continuă să rămână o prioritate a Ministerului Educaţie işi Cercetării Ştiinţifice. Ministerul
Educației a reglementat organizarea acestuia în urma consultării angajatorilor și la solicitarea acestora. În acest
sens, MECS a purtat un dialog permanent cu reprezentanții angajatorilor pe tema organizării cât mai adecvate a
sistemului de formare profesională în România. Una dintre propuneri a fost organizarea învățământului profesional
în sistem dual. Un alt exemplu al deschiderii MECS la propunerile venite dinspre piața muncii îl reprezintă
modificarea Legii Educației Naționale, care prevedea, inițial, ca durata învățământului profesional să fie de 3 ani,
modificare în urma căreia durata acestuia poate depăși 3 ani („Învățământ profesional cu durata de minimum 3 ani”
– art. 23 alin. (1) modificat prin OUG 49/2014, la solicitarea unor agenți economici).
Școala ar trebui să ofere tuturor celor care învață un mediu înconjurător, care sa maximizeze potențialul
de învățare și să satisfacă nevoile de învățare. Misiunea școlii ar trebui să fie puternic focalizată asupra prevenirii
abandonului școlar timpuriu. Pe măsură ce sunt identificate semne ale tendinței de a abandona timpuriu școala,
aceasta ar trebui să reacționeze rapid. Sun timportante atât structurările Curriculumului, cât și abordările eficiente
de predare:
programele ar trebui să permită personalizarea formelor de predare și învățare pentru diferite stiluri de
evaluare. Ar trebui pus un accent mai mare pe evaluarea formativă, pentru a facilita achiziționarea, cunoașterea și
dezvoltarea abilităților și competențelor, la cea mai bună capacitate a fiecărui elev, păstrând în același timp calitatea
conținutului curricular.
Curriculum-ul ar trebui să se conecteze cu viața reală și diversitatea din societate, să asigure continuitatea
cu nivelurile ulterioare de educație și formare profesională sau cu căi alternative de formare.
 ar trebui să le permită profesorilor abordări de predare centrate pe elev, o predare și colaborare mai
profundă în procesul de învăţare.

149
 oportunitățile pentru validarea învățării non-formale și informale ar trebui, de asemenea, să fie
disponibile.
Cu toate că trebuie menținută o concentrare puternică asupra predării și învățării, bună starea elevilor este
important a fi cultivată. În plus, față de crearea unui mediu primitor și sigur, școlile pot juca, de asemenea, un rol
important în detectarea acestor situații de agresiune, victimizare, violență sau abuz în interiorul și în afara școlii.
Elaborarea strategiilor pentru a face față prevenirii agresiunii este esențială în acest sens. O gamă largă de
activități, sprijin și consiliere, inclusiv sprijin emoțional și psihologic pentru abordarea problemelor de sănătate
mintală (inclusiv stres, depresie, tulburări post-traumatice), ar trebui să fie accesibile cursanților din școală și,
dacă este cazul, în legătură cu agențiile și serviciile locale.
Aşadar, copilul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal,
profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează, cum se menţine în sistemul educativ,
făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care
provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare dascăl în parte, de responsabilitatea şi
implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.
Bibliografie:

 "Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti, 2006;
 Gordon, T. , Burch, N. - „Profesoruleficient – programul Gordon pentruîmbunătățirearelației cu elevii”,
EdituraTrei, București, 2011;
 Cristina Neamţu, „Devianţaşcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
 I.S.E., „Copii care nu merg la şcoală”, Bucureşti, 2012;
 Bernstein, Basil – „Studii de sociologie a educaţiei”, EdituraDidacticăşiPedagogică, București, 1978.

150
 METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR

Văduva Ioana Alexandra

Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Galați

Abandonul şcolar constă în decizia de a întrerupe parcursul şcolar înainte de finalizarea unui anumit nivel
de învăţământ. Există definiţii ale abandonului şcolar care îl asociază pe acesta părăsirii timpurii a unui parcurs
educativ, înainte de obţinerea unei diplome. La nivelul sistemului românesc de învăţământ, elevii sunt declaraţi
în abandon şcolar şi scoşi din evidenţele şcolare după trei ani de la renunţarea la frecventarea studiilor (conform
ROFUIP 2005), perioadă în care elevul are timp să-şi reia şi continue studiile. Pe de altă parte, indicatorul folosit
la nivel naţional pentru a avea o imagine asupra acestui fenomen, prezentat anual în raportul cu privire la Starea
sistemului naţional de învăţământ, este determinat pe baza metodei intrare – ieşire, conform metodologiei
Instutului Naţional de Statistică (INS).
Un rol important în motivarea și menținerea elevilor în sistemul educațional revine, fără îndoială,
profesorilor, mediului școlar. Este foarte important schimbul de bune practici între profesori din țări diferite,
capacitatea acestora de a prelua și adapta anumite metode, dar și formarea continuă a cadrelor didactice, cunoașterea
unor noi modalități de combatere a fenomenului de părăsire timpurie a școlii și de abandon școlar.
Introducerea unui sistem de învățământ profesional puternic, adaptat nevoilor economiei și solicitărilor
pieței muncii, a fost și continuă să rămână o prioritate a Ministerului Educaţie işi Cercetării Ştiinţifice. Ministerul
Educației a reglementat organizarea acestuia în urma consultării angajatorilor și la solicitarea acestora. În acest
sens, MECS a purtat un dialog permanent cu reprezentanții angajatorilor pe tema organizării cât mai adecvate a
sistemului de formare profesională în România. Una dintre propuneri a fost organizarea învățământului profesional
în sistem dual. Un alt exemplu al deschiderii MECS la propunerile venite dinspre piața muncii îl reprezintă
modificarea Legii Educației Naționale, care prevedea, inițial, ca durata învățământului profesional să fie de 3 ani,
modificare în urma căreia durata acestuia poate depăși 3 ani („Învățământ profesional cu durata de minimum 3 ani”
– art. 23 alin. (1) modificat prin OUG 49/2014, la solicitarea unor agenți economici).
Școala ar trebui să ofere tuturor celor care învață un mediu înconjurător, care sa maximizeze potențialul
de învățare și să satisfacă nevoile de învățare. Misiunea școlii ar trebui să fie puternic focalizată asupra prevenirii
abandonului școlar timpuriu. Pe măsură ce sunt identificate semne ale tendinței de a abandona timpuriu școala,
aceasta ar trebui să reacționeze rapid. Sun timportante atât structurările Curriculumului, cât și abordările eficiente
de predare:
programele ar trebui să permită personalizarea formelor de predare și învățare pentru diferite stiluri de
evaluare. Ar trebui pus un accent mai mare pe evaluarea formativă, pentru a facilita achiziționarea, cunoașterea și
dezvoltarea abilităților și competențelor, la cea mai bună capacitate a fiecărui elev, păstrând în același timp calitatea
conținutului curricular.
Curriculum-ul ar trebui să se conecteze cu viața reală și diversitatea din societate, să asigure continuitatea
cu nivelurile ulterioare de educație și formare profesională sau cu căi alternative de formare.
 ar trebui să le permită profesorilor abordări de predare centrate pe elev, o predare și colaborare mai
profundă în procesul de învăţare.

151
 oportunitățile pentru validarea învățării non-formale și informale ar trebui, de asemenea, să fie
disponibile.
Cu toate că trebuie menținută o concentrare puternică asupra predării și învățării, bună starea elevilor este
important a fi cultivată. În plus, față de crearea unui mediu primitor și sigur, școlile pot juca, de asemenea, un rol
important în detectarea acestor situații de agresiune, victimizare, violență sau abuz în interiorul și în afara școlii.
Elaborarea strategiilor pentru a face față prevenirii agresiunii este esențială în acest sens. O gamă largă de
activități, sprijin și consiliere, inclusiv sprijin emoțional și psihologic pentru abordarea problemelor de sănătate
mintală (inclusiv stres, depresie, tulburări post-traumatice), ar trebui să fie accesibile cursanților din școală și,
dacă este cazul, în legătură cu agențiile și serviciile locale.
Aşadar, copilul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal,
profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează, cum se menţine în sistemul educativ,
făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care
provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare dascăl în parte, de responsabilitatea şi
implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.
Bibliografie:
 "Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti, 2006;
 Gordon, T. , Burch, N. - „Profesoruleficient – programul Gordon pentruîmbunătățirearelației cu elevii”,
EdituraTrei, București, 2011;
 Cristina Neamţu, „Devianţaşcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
 I.S.E., „Copii care nu merg la şcoală”, Bucureşti, 2012;
 Bernstein, Basil – „Studii de sociologie a educaţiei”,EdituraDidacticăşiPedagogică, București, 1978.

DIMINUAREA RISCULUI DE ABSENTEISM ȘI DE PĂRĂSIRE TIMPURIE A ȘCOLII

Prof. Vedean Cristian Oliviu

Absenteismul şcolar a devenit o problemă complexă, educațională, politică și socială care generează o
creștere a interesului între profesori, cercetători și factorii de decizie politică. Problema absenteismului devine
preocuparea fiecărui membru al societății deoarece are consecințe negative atât la nivel individual, cât și la nivel
social. Problema este precipitată de interacțiunea factorilor care sunt atât interni cât și externi față de elev și/sau de
școală. Chestiunile financiare precum şi cele legate de sănătatea familiei, climatul școlar scăzut, consumul de
droguri și alcool, problemele de transport și atitudinea diferită față de educație a comunității sunt printre condițiile
adesea asociate cu absența frecventă a unui elev de la școală. Absenteismul şcolar este un factor major care riscă
astăzi să scadă standardul în sistemul de învățământ școlar. Viitorul națiunii are loc întotdeauna în școli. Școala este
o instituţie care se ocupă de îmbunătățirea societății (Khatri, 2013). Absenteismul distruge mediul dinamic de

152
instruire și afectează negativ bunăstarea generală a cursurilor. Atunci când elevii încep să lipsească de la şcoală,
această conduită reprezintă un semnal al existenţei unor probleme de comportament specific cum ar fi: situaţii
conflictuale, frustrări, rezolvarea unor probleme care îi depăşesc. În acest sens, absenteismul constituie o formă de
agresiune pasivă împotriva şcolii, indicând faptul că elevii lipsesc de la şcoală chiar cu riscul de a fi pedepsiţi. La
nivel individual, se poate afirma că există puternice influenţe între absenteism şi stima de sine din perspectiva
cauzelor şi efectelor. Este cunoscut faptul că stima de sine se bazează pe autoevaluare, iar evaluarea se face prin
raportare la patru surse, respectiv: părinţi, profesori, colegi, şi prieteni. Cele patru mijloace de evaluare formează în
acelaşi timp şi patru surse de presiune, pentru îndeplinirea rolurilor sociale pe care adolescentul trebuie să le
parcurgă. Toate cele patru roluri în care adolescentul ar dori să se implice presupun adaptare, relaţionare, respectare
de norme. Nereuşita oricăruia dintre cele patru roluri face ca adolescentul să să se izoleze, recurgând la absenteism
în mediul şcolar.
Absenteismul este o problemă socială caracterizată prin conduită evazionistă, cronică, care reflectă
atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară. Fuga de la ore este o problemă
predominant emoţională (conduită de tip evazionist, o formă de evadare fizică şi psihologică din situaţia percepută
ca traumatizantă). Absenteismul poate fi o formă de manifestare a devianţei şcolare (semnal tardiv al existenţei unor
probleme). Poate semnala şi reducerea ataşamentului şi a integrării, identificare scăzută cu obiectivele şi aspiraţiile
grupului de elevi.Astfel, au fost identificați următorii factori cheie:
- Insuccesul şcolar;
- Lipsa de interes a elevului de a merge la ore (chiulul);
- Posibilitățile de divertisment cum ar fi mall-uri, cafenele, jocuri pe calculator, etc.;
- Fobia socială (lipsa prietenilor), sănătatea (boala) și complexul de inferioritate;
- Mediu de învățare nefavorabil, relații interpersonale neconductive între elevi și profesori;
- Insuficienta pregătire profesională şi psiho-pedagogică a unor cadre didactice;
- Gradul redus de folosire a metodelor activ-participative, în procesul de predare-învăţare;
- Excesul de teme și uneori, teama de examinare împiedică elevii să mai meargă la școală;
- Lipsa de preocupare a cadrelor didactice pentru stimularea interesului elevilor faţă de învăţătură;
- Așteptările ridicate ale părinților deteriorează de asemenea participarea unui elev la ore;
- Părinții nu au control asupra copiilor lor, iar răsfățul din partea familiei cauzează absenteismul;
- Familia nu își poate permite educația sau educația nu este o necesitate primară;
- Indiferenţa părinţilor faţă de situaţia şcolară a copiilor;
- Stările conflictuale dintre părinţi, oferă influenţe educative negative pentru copii;
- Infrastructura tehnico-edilitară, familia trăieşte într-o comunitate rurală izolată;
- Distanţele mari de la domiciul la şcoală, etc.
Măsuri de intervenție /reducere a fenomenului de absenteism:
1. Monitorizarea, de către diriginte, săptămânală a absenţelor elevilor pe fişa tip de monitorizare şi prezentarea
lunară a situaţiei absenţelor către conducerea şcolii.
2. Aplicarea chestionarelor (atât elevilor cât și părinților) privind absenteismul (dacă situaţia o impune).
3. Centralizarea răspunsurilor la chestionare şi identificarea principalelor cauze care au contribuit la situaţia de
fapt (număr mare de absenţe nemotivate).

153
4. Schiţarea unui plan de intervenţie ţintit pentru rezolvarea situaţiei (identificarea de către diriginte a unor măsuri
amelioratorii).
5. Discutarea, în particular, a incidentului / situației cu elevul – căutarea împreună a unor soluţii pentru evitarea
repetării incidentului; eventual, consilierea psihologică individuală / a familiei (în funcţie de cauză).
6. Cooperarea dirigintelui cu părinţii; supravegherea discretă a prezenţei elevului la şcoală, legătura permanentă cu
dirigintele (reacţiile negative ale şcolii şi ale familiei întreţin mecanismele de apărare ale elevului, creând un
cerc vicios în care, la limită, abandonul tinde să fie văzut de elev ca unică soluţie pentru ,,rezolvarea’’
problemei).
7. Dacă fuga de la şcoală este determinată de atitudinea unui profesor, dirigintele poate media rezolvarea situaţiei
conflictuale profesor-elev.
8. Alte modalităţi de profilaxie:
- ieşirea din şcoală pe parcursul orelor de curs doar pe baza unor bilete de învoire, semnate de diriginte sau
profesorul clasei, care să fie ritmic contabilizate de către asistentul social al organizației;
- notarea riguroasă a absențelor la fiecare oră de curs;
- confirmarea oficială a legitimării elevului la vreun Club Sportiv şi anunţarea prealabilă a programului
competiţional; aprobarea motivării absenţelor pentru participarea elevului la competiţiile sportive de către
conducerea şcolii;
- respectarea Regulamentului Şcolar şi a Regulamentului de Ordine Interioară pentru elevi;
- menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de siguranţă afectivă pentru toţi
elevii;
- metode de predare – învăţare atractive;
- promovarea cooperării în clasă astfel încât elevii cu performanţe şcolare modeste să experimenteze
succesul; evitarea constituirii unor elite, concomitent cu etichetarea, marginalizarea, celor care nu aparţin
elitei;
- sistem echitabil de recompense – sancţiuni care să menţină motivaţia şcolară a elevilor; nota să fie doar o
măsură obiectivă a performanţei şi nu o modalitate de sancţionare a elevului;
- profesorii să comunice eficient (asertiv, să folosească ascultarea activă) să evite etichetarea elevilor, să
critice constructiv, să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor;
- diversificarea şi atractivitatea activităţilor extracurriculare.
Bibliografie:
Liviu Nicolae Tiulescu, Abandonul școlar în România, Editura Pro Universitaria, București, 2013
Mihaela Băsu, Gabriela Nedelcu Teodorescu, Management educațional: profilaxia absenteismului și abandonului
școlar, Editura Ecou, Cluj-Napoca, 2017.

154
 ANALIZA FACTORILOR CARE DETERMINĂ CREŞTEREA NUMĂRULUI DE ABSENŢE ÎN
UNITATEA ŞCOLARĂ

Vedean Ramona Lacrima

Vedean Monica Ioana

Definiția educației însăși ca activitate conștientă, organizată, planificată de formare și dezvoltare a

personalității implică elemente manageriale esențiale. Acesta este motivul pentru care procesul de învățământ poate
fi definit ca proces managerial. Metodele de învățământ ale pedagogiei moderne, predominant participative, sunt
specifice orientărilor manageriale actuale, sistemico-situaționale, în care se raportează situația educațională concretă
la contextul educațional mai larg, al clasei de elevi, al școlii, al zonei de dezvoltare socio-economică, la sistemul
educațional în întregimea sa. Principiul descentralizării învățământului este un principiu definitoriu atât al reformei
educaționale actuale, cât și al managementului actual. Concepția parteneriatului educațional între profesor, elev,
părinte și comunitatea socio-economică locală, care prinde tot mai mult contur în practica educațională de la noi,
este o concepție managerială sistemică și participativă. Toate acestea sunt argumente nu numai ale posibilității ca
profesorul să devină un adevărat manager dar și al necesității implicate de însăși natura activității sale. S. Iosifescu
enumera câteva dintre trăsăturile profesorului-manager: raționalitatea, înlocuirea controlului cu participarea,
stimularea elevilor, opțiunea strategică pentru comunicare, formare, motivare. Dar toate aceste trăsături nu sunt
genetice ci se formează, se învață, se dezvoltă prin profesionalizare și specializare.
În acest context, mutaţiile din societate şi din familia contemporană (problemele economice, problemele de
relaţionare între părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional
redus, supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate etc.) determină mai multe probleme
emoţionale la copii decât în trecut. La acestea se adaugă presiunea grupului, riscul consumului de droguri şi a altor
forme de dependenţă, metodele educative slabe, inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi
notare, frica de examene etc. constituindu-se în adevăraţi stresori pentru elevi care, din păcate, uneori evită
confruntarea cu ,,problema” prin fuga de la ore. Văzut din această perspectivă, absenteismul devine o problemă
socială, un semnal tardiv al existenţei unor probleme, o conduită care reflectă atitudinea structurată a lipsei de
interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară. Din păcate, absenteismul este în creştere, iar ignorarea sau
pedeapsa excesivă pot doar contribui la cronicizarea fenomenului. Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune
definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a
ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii
început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală.
Cauze care pot genera fenomenul de absenteism:
1. Cauze care ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: motivaţie şcolară scăzută, lipsă de interes,
încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată,
sentimente de inferioritate, abilităţi sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere făcută de alţii (reacţie la
presiunea exercitată de dorinţele adulţilor)

155
2. Cauze care ţin de familie, condiţiile socio-economice ale familie: sărăcia, stil parental indiferent, neglijent, familii
dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în străinătate.
3. Cauze care ţin de contextul şcolar specific (inclusiv relaţia profesor-elev): presiunea grupului, supraîncărcarea
şcolară, comunicarea defectoasă elev-profesor (ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectivă, frica de evaluare,
conflict cu colegii, practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între
aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta educaţională a şcolii; formă de apărare –împotriva disciplinei excesiv de
rigidă şi severă, politici proabsenteiste ale şcolii la elevii din clasele terminale (în şcolile de ,elită’’) - foarte
importantă este şi variabila vârstă. Fuga de la şcoală poate fi o manifestare a ,,fobiei şcolare’’: dependenţă crescută
de părinţi, părinţi care valorizează excesiv educaţia şcolară; stiluri parentale supraprotectoare, autoritare sau
indiferente; strategie defensivă faţă de colegii violenţi, eşecul şcolar, situaţii umilitoare. Alteori fuga de la ore este
rezultatul unei opţiuni (proces de deliberare, luare a deciziei): frica de evaluare, de eşec, fobia / anxietatea socială
(frecventă în perioada adolescenţei, manifestată prin anxietate faţă de situaţia de a fi observat de colegi, teama de a
vorbi în public, teama de a interacţiona cu persoane de sex opus, teama de critică, stimă de sine scăzută); teama de
pedeapsă, teama de pierdere a statutului în grup.
În continuare, vom lua în discuție ca măsură de reducere/înlăturare a absenteismului, păstrarea legăturii
permanente cu familiile elevilor cu risc de abandon şcolar. Având în vedere specificul școlii noastre, ca parte
integrantă a învățământului special, ne confruntăm frecvent cu lipsa de comunicare a factorilor educativi cu unele
familii ale elevilor noștri. Unii părinți refuză vizitele la școală, își schimbă frecvent numărul de telefon, se scuză
pentru neparticiparea la ședințele cu părinții. În consecință, ne-am propus ca pentru o perioadă de trei luni să
menținem o colaborare strânsă cu părinții elevilor care prezintă risc de abandon. Profesorii diriginți, împreună cu
membrii comisiei de combatere a violenței și de reducere a riscului de abandon, au elaborat un plan de activități
intetesante, atractive, sub forma unor lectorate. Părinții elevilor cu risc de abandon au fost solicitați la colaborare și
antrenați în discuții proactive care să îi stimuleze la coparticipare în acțunea de reducere a riscului de abandon. În
urma epuizării perioadei de implementare a acestor acțiuni, în patru din zece cazuri semnalate elevii și-au remediat
situația școlară.

Bibliografie:
Clerget, Stephane , Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2008
Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007
Voicu, Bogdan , Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire, Vanemonde, Bucureşti, 2010.

156
 METODE DE INTERVENŢIE ÎN PREDAREA ONLINE LA ELEVII CU
TULBURĂRI COMPORTAMENTALE

Prof. înv. primar Vișan Niculina - Ionica

Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Pitești, jud. Argeș
Prof. Vișan Roberto - Cristian
Liceul cu Program Sportiv ,,Viitorul” Pitești, jud. Argeș

Copiii cu CES fac parte din societatea noastră, aceştia mai mult decât ceilalţi copii au nevoie de o permanentă
socializare şi colaborare cu alţi copii pentru asigurarea integrării sociale a lor. În ultimul an, în contextul pandemiei
de COVID 19, socializarea acestor copii cu cerințe educative speciale a fost aproape nulă, iar în predarea online și
logarea lor pe platforma de studiu, colaborarea cu părinții și implicarea acestora în procesul educativ au fost
imperios necesare.
Modificarea comportamentelor nedorite este o activitate extrem de complexă şi dificilă. Din cauza
posibilităţilor mai reduse de adaptare, copilul cu tulburări de conduită resimte o nevoie accentuată de sprijin din
punct de vedere afectiv şi social.Asistenţa psihopedagogică specifică acordată acestor elevi este ca atare foarte
importantă. Ea se realizează de către psihopedagog, profesor itinerant, consilier şcolar, ca şi de alţiprofesionişti
(inclusiv medici) sau de echipe de intervenţiemultidisciplinară.Există în principal două etape importante în
modificarea comportamentelor: observarea sistematică a comportamentelor în cauză, inclusiv a faptelor care precedă
şi a celor care urmează; ascultarea activă – angajarea într-o relaţie de parteneriat cu copilul - este foarte importantă
mai ales la vârsta preşcolarăşişcolară mică;manipularea acestor conduite şi evenimente în scopul obţinerii conduitei
dezirabile (manipularea consecinţelor sau a antecedentelor).
Tehnica întăririi are în vedere manipularea evenimentului care urmează unui comportament.
Întărirea poate fi pozitivă sau negativă.
Întărirea pozitivă (aprobarea, lauda etc.) creşte posibilitatea ca persoana să producă în viitor un comportament
asemănător, în situaţii similare.
Întărirea pozitivă presupune folosirea recompenselor pentru a motiva numai comportamentul corespunzător.
Unii autori numesc relaţia dintre recompensă şi comportament „contingent". Există o gamă largă de recompense
(aflate şi în arsenalul clasic al „tehnologiei" educaţiei morale); ele trebuie utilizate în funcţie de fiecare
copil:aprobare verbală, valorizare, apreciere a ceva;aprobare nonverbală (zâmbet, râs, aplauze);contact fizic
(atingere pe umăr, strângerea mâinii, îmbrăţişare etc); acordarea accesului la activităţi preferate;oferirea de premii,
obiecte materiale etc. Recompensele pot fi acordate continuu sau intermitent.
Reguli:
Este necesară explicarea programului de întărire, a contingentelor, înainte de începerea acestuia.
Copilul trebuie să ştie care este comportamentul dezirabil.
La începutul fiecărei zile se vor reaminti contingentele.
Recompensa trebuie acordată imediat după producerea comportamentului dezirabil.

157
 Întărirea negativă (dezaprobarea, critica etc), consecutivă unui comportament negativ, este menită să scadă în
viitor probabilitatea apariţiei unui comportament similar; aşteptarea este ca în viitor copilul să aleagă un
comportament alternativ, ca să scape de întărirea negativă.
Întărirea negativă este, după unii autori, o tehnică aversivă mai ales atunci când are în vedere eliminarea
conduitelor indezirabile prin metoda sancţiunilor. Metoda poate deveni eficientă doar în cazul în care subiectul în
cauză vrea efectiv să depăşească conduita respectivă. Sancţiunea poate consta atât în înlăturarea întăririlor
pozitive - deci este sinonimă cu întărirea negativă de mai sus -, cât şi în utilizarea unor stimuli aversivi. O variantă
mai eficientă pare a fi întărirea diferenţiată, respectiv întărirea acelor comportamente care sunt incompatibile cu cele
indezirabile.
În utilizarea sancţiunilor, care nu au întotdeauna efectul scontat, trebuie respectate câteva reguli:
Pedeapsa se va folosi doar dacă este neapărat necesar (de exemplu, dacă a fost încălcată o regulă stabilită de comun
acord).
Înainte de aplicare, educatorul / părintele se va asigura că elevul în cauză înţelege de ce anume urmează a fi
pedepsit.Sancțiunea trebuie aplicată de îndată ce conduita indezirabilă a fost realizată.
Pedeapsa trebuie preferată pe cât posibil în forme ușoare:
- mustrarea blândă (de preferat individual), atenţia negativă (ignorarea), privarea de recompense, etc.
Pedeapsa trebuie aplicată consecvent.
Pedepsele mai grave trebuie precedate de avertismente verbale.
Sancțiunea nu trebuie asociată cu încetarea respectului sau a afecţiunii către copil.
După efectuarea pedepsei trebuie purtată o discuţie cu copilul pentru a se identifica mai bine rolul pe care
aceasta l-a avut, sentimentele copilului, perspectiva eliminării sau prevenirii conduitei respective în viitor.
Tehnica stingerii comportamentului constă în principal în renunţarea la sursele de întărire care urmează unui
comportament (diminuarea sau eliminarea completă a acestora).
Într-o lume perfectă deficienţa nu reprezintă un impediment, o lipsă, ci doar o altă faţă a normalităţii. Deseori
comunitatea tinde să-i marginalizeze pe cei care sunt altfel. Persoanele cu deficienţe suferă nu atât din cauza
deficienţei, cât din cauza atitudinii pe care cei din jur o au faţă de ea. Nu este suficient să spunem că au aceleaşi
drepturi, ci trebui să le oferim şiaceleaşişanse la integrarea în societate. Dacă persoanele cu dizabilităţi se străduiesc
să ţină pasul cu societatea, oare cea din urmă la rândul ei, nu ar trebui să le ofere şansa de a evolua cât mai aproape
de normal sub aspect fizic, psihic, personal, profesional și social?

Bibliografie:
1. Dumitru G.; Bucurei C,; Cărăbuţ C., „Integrarea elevilor cu cerinţe educative speciale”, Timişoara, Editura
Mirton, 2006.
2.Cucoş, C.,“Pedagogie”, Iaşi, Editura Polirom, 2006.
3. Miftode, V. (coord.), „Dimensiuni ale asistenței sociale: forme și strategii de protecție a grupurilor
defavorizate”, Editura Eidos, Botoşani, 1995.

158
 METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Voinea Mitru Carmen

Școala Gimnazială nr. 8, Sibiu

Educaţia este percepută ca o funcţie vitală a societăţii, iar şcoala drept principala instituţie prin care
societatea îşi perpetuează existenţa.
Astfel, şcoala este un factor cheie al dezvoltării. De la şcoală se aşteaptă astăzi totul: să îi ajute pe tineri să
cunoască trecutul şi să înţeleagă prezentul, să îi ajute să conştientizeze şi să îşi asume responsabilitatea pentru a se
implica în orientarea destinului colectivităţilor către un viitor dorit.
Începutul anului şcolar este precedat, în ultimii ani, de probleme care au devenit atât de obişnuite în peisaj,
încât doar lipsa lor ar mai mira pe cineva; vorbim desigur, despre numărul mare de şcoli a căror renovare a
încremenit în proiect din lipsa fondurilor, nemulţumirile cadrelor didactice, dar şi statisticile care se întocmesc pe
marginea anului şcolar precedent, majoritatea cu grad ridicat de îngrijorare.
Pe această linie se înscriu şi problemele de abandon şcolar şi problemele comportamentale.
Abandonul şcolar creează condiţiile insuccesului integrării sociale, întrucât reduce şansele autorealizării
profesionale şi limitează integrarea pe piaţa muncii.El nu este atât un produs al sărăciei, cât un produs al presiunii
factorilor de mediu pe care individul nu îi poate controla. Factorii care au un impact deosebit asupra menţinerii
elevilor în şcoală sunt cei legaţi de sănătate şi obligaţiile profesionale şi familiale.

Abordarea unor
Identificarea Creşterea metode inovative
principalilor motivaţiei de predare -
factori învăţare

Reducerea
abandonului
școlar

Educația contra abandonului școlar se face atât la nivel individual, cât și național, prin programe de educare
a părinților cu privire la beneficiile școlii pentru copiii lor și prin programe de finanțare, în cazul familiilor lipsite de
posibilități materiale.

159
 Prevenția abandonului școlar, a absenteismului școlar sau a lipsei totale de școlarizare se face prin efort
comun al instituțiilor statului, personalului didactic, părinților, psihologilor de școală și/sau asistenților sociali. De
aceea, este lăudabil când instituțiile statului se implică, punându-le la dispoziție transport gratuit copiilor către și
dinspre școală, rechizite școlare sau alte lucruri care le facilitează prezența la școală.
Bibliografie
1. Bîrsan C., Lungu A. Abandonul școlar – efect al insuccesului școlar - studiu de cercetare. Sălaj, 2007.
2. Neamţu C. Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Iaşi:
Polirom, 2003.
3. Osterrieth P. Copilul şi familia. Bucureşti: Editura Didactica şi Pedagogica, 1973.

Proiect educational „PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL

ONLINE”

Informații generale:
Tema: Modalități de combatere a abandonului școlar
Titlul poriectului: „CONECTEAZA-TE CU NOI, CU ȘCOALA!”
Perioada: an scolar 2020-2021,
Tipul de organizație: Colegiul „Alexandru cel Bun”, Gura Humorului, Jud. Suceava
Grup țintă: elevii claselor 9-12, de la profilul „tehnician în activități economice”, cadre didactice, parinți.
Echipa de proiect:
Prof. Axentioi Anca Cecilia, profesor discipline economice,
Prof. Dr. Vultur Petronela, profesor discipline economice.
Descrierea proiectului:
Forumurile de discuții pe subiecte au fost un subiect popular în ultimii ani în cercetarea educației la distanță
și au fost studiate ca factor de participare a elevilor, satisfacție, rezultate ale învățării, prezență socială și
interacțiune. Abia recent, din cauza crizei provocate de COVID 19, a fost considerat un potențial vehicul pentru
dezvoltarea abilităților de gândire critică și învățare profundă. Literatura actuală susține potențialul de dezvoltare a
abilităților de învățare profundă și gândire critică prin discuții online. Cu toate acestea, în cea mai mare parte,
cercetările nu arată că acest lucru se întâmplă la un nivel înalt sau într-o mare măsură.6 Necesitatea unei implicări și
eforturi mai mari a profesurului este indicată în mare parte, dar cel mai mare efort de învățare și aprofundare a
informației obținute îi revine elevului.
De aici pornește problema actuală. Absenteismul este o problemă majoră care afectează toate nivelurile
sistemului de educație, de la primar la universitate. Absenteismul cronic duce la goluri în cunoștințe și dificultăți în
obținerea performanței școlare adecvate. 7
Scopul:

6
https://eric.ed.gov/?id=EJ846722
7
https://uav.ro/jour/index.php/jpe/article/view/1437/1506

160
 Conştientizarea elevilor de la profilul tehnician în activități economice, dar și a părinților acestora, cu
privire la importanţa, complexitatea şi funcţiile şcolii online şi la implicaţiile absenteismului şi ale abandonului
şcolar.
Obiective specifice
- Conştientizarea importanţei educaţiei online în formarea personalităţii elevului, atât în rândul elevilor
problemă , cât şi a părinţilor acestora, 8
- Stimulareamotivaţieiînvăţării online prinatragerea la activităţi a elevilorceprovin din familiidezorganizateşi
cu posibilităţimaterialereduse,
- Sporireacreativității, a comunicăriiprinintermediulmijloacelor audio-video,
- Elevii să fie capabili să identifice valorile, platformele importante furnizate de şcoală,
- Dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere si
dezvoltare personală,
- Integrarea elevilor cu CES în diferite activităţi online.
Rezultate așteptate:
- Prezența în număr mai mare a elevilor în mediul online,
- Elevi alecăror rezultate la învățătură să fie mai bune,
- Implicarea părinților în proiect,
- Creșterea atât la nivelul cadrelor didactice cât şi la elevi a unor competenţe de comunicare, de colaborare
online, de lucru în grup, de a analiza o problemă din multiple perspective;
- Crearea unui chestionar de prin care să putem avea o imagine clară asupra motivelor pentru care elevii
absentează,
Resurse proiect: resursa umană: echipa de proiect, elevi, părinți.
Resurse materiale: laptop, prezentari PPT, aparat foto, platforma classroom, google forms.
Activitățile proiectului:
Nr.
Activitatea Modalități de realizare Data Responsabil/participanți
crt
Diriginții claselor 9-12
Identificarea Identificareaelevilorcuabsenţemulte,
Februari tehnician în activități
1. elevilor care Monitorizareastrictă a absenţelorelevilor,
e economice,
absentează Identificareaelevilorcurisc de abandon.
Echipa de proiect
Convorbiri telefonice cu părinții eleveilor cu Diriginții claselor 9-12
2. Discuții cu părinții probleme, învitația acestora la școală, Martie tehnician în activități
individual economice
Aplicarea unui chestionar online pentru Diriginții claselor 9-12
identificare și evaluarea principalelor motive tehnician în activități
3. Chestionar pentru care elevii absentează, care poate fi Martie economice
accesat la: Platforma google forms
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQL Echipa de proiect

8
https://www.dascalidedicati.ro/proiect-educational-prevenire-abandon-scolar/

161
 SdqD5xKiKp4MTXk5z6llO04nv02t9ChOyy
lH8_Y_MQNQkg0vg/viewform?usp=sf_link

Prezentare referat Școala online în viaţa

noastră;
Prezentarea de
4. Realizare Posterul educaţiei – ce este școala Aprilie Echipa de proiect
materiale
online şi rolul ei ei, cum se pot implica
părinţii în activităţile educaţionale.
Dispozitivele
digitale-între
5. Desfășurare ore online cu părinții și elelvii Aprilie Echipa de proiect
necesitate și
dependență
Ce fac zi de zi? Mă Discuții online despre modul în care se
6. rgăsesc în orele de desfășoară o zi din viața unui elev care Aprilie Echipa de proiect
curs online? absentează
Activităţi prin care să argumenteze
Motivarea elevilor
importanţa motivaţiei pt. învăţare şi educaţie,
7. pentru prezența la
chiar și în mediul online
orele online

Diseminarea rezultatelor:
- Promovarea în presa locală, scrisă și audio-video,
- Promovarea pe pagina de facebook și site-ul unității școlare.
Bibliografie:
1. https://eric.ed.gov/?id=EJ846722
2. https://uav.ro/jour/index.php/jpe/article/view/1437/1506
3. https://www.dascalidedicati.ro/proiect-educational-prevenire-abandon-scolar/

162
 PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR

PROF. ÎNV. PREȘ. BRAȘOVEANU ELENA - LILIANA

LICEUL TEHNOLOGIC TODIRENI/ ȘCOALA PRIMARĂ NR. 3 IUREȘTI

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie iar apoi, ea se continuă în grădiniţă şi şcoală. În
primul rând ea se realizează prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului. Tot ceea ce se săvârşeşte sub
puterea copilului are efect mai puternic decât frazele moralizatoare.
O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate
constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc –
individuali, familiali, şcolari a celor determinaţi de mediul cu potenţial delictogen ş.a.d.m., care-l pot acuza.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi în ultimă
instanţă pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Factorii de risc cum ar fi cei comportamentali sunt factori care reprezintă ansamblul încălcărilor şi
abaterilor tinerilor de la normele de convieţuire socială. Delincvenţa juvenilă se referă la violarea normelor legale de
către cei care sunt sub vârsta la care legea tratează oamenii ca adulţi.
 Factorii psihologici.
- În evaluarea diferitelor manifestări delictuale ale tinerilor trebuie ţinut cont de factorul, agresivitate, sau de
cel de "frustare", de instabilitatea afectivă sau comportamentală.
 Factorii sociali şi alţi factori care pot provoca abanonul şcolar.
Ca obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar ar putea fi:
- Identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în
sistemul învăţămîntului guvernamental de zi.
- Implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar.
- Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon sau risc de
abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi împlinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol imediat de
abandon, fiind urmărite în cadrul unui preogram de prevenţie bine organizat.
Există şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de
şcoală. Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere
social şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente,
toxicomania, copiatul şi suicidul.
Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul şcolar este abandonul şcolar.
Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului şi
trecerea la democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii . Ei au fost încurajaţi şi de
atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai
mult, emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii fie sunt lăsaţi în

163
grija unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor. De asemenea se are
în vedere reinserţia şcolară a celor în cauză prin încredinţarea unor responsabilităţi în cadrul colectivelor şcolare din
care fac parte, depistarea şi corectarea anomaliilor comportamentale în relaţia copil-părinte, intensificarea
colaborării şcoală-familie, pentru identificarea anturajului elevilor şi luarea măsurilor adecvate pentru scoaterea lor
de sub influenţa negativă a acestuia.
Sărăcia este de asemenea un factor de abandon şcolar care se reflectă la toate nivelurile de vârstă şi
învăţare. Astfel, se afirmă că "cel mai mare abandon se înregistrează în cadrul şcolilor de ucenici sau profesionale" .
De fapt cei care abandonează şcoala profesională sau clasele de ucenici (unele clase) o fac pentru că, oricum, ei sunt
oameni "certaţi" cu şcoala.
De asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul
şcolar creşte iarna, ,,în condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau ămbrăcămintei necesare’’ . E
o simplă părere fără cunoaşterea generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale
de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând şcoala.
Şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că, în ziua de azi, nu contează în ierarhii, nu e
percepută ca valoare în sine. Nu se vorbeşte de asemenea de încrederea populaţiei în instituţia şcolară, în valorile
dobândite, ierarhizate prin cantitatea de învăţătură înglobată în ele. De aceea, o campanie serioasă de combatere a
abandonului şcolar trebuie să însemne, la urma urmei, o extragere a şcolii din abandonarea în care se găseşte.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Cauzele principale ale abandonului şcolar sunt cele economice, socioculturale sau religioase, psihologice şi
pedagogice.
Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Elevul care prezintă un risc înalt de
abandon şcolar-incapabil să se adapteze şi să funcţioneze adecvat în contextul clasei tradiţionale, rezultatele şcolare
sub medie – nu-şi stabileşte obiective profesionale, prezintă absenteism, ostilitate faţă de adulţi şi reprezentanţii
autorităţii şcolare, provine dintr-o familie ce experimentează un stres existenţial cu probleme economice serioase, nu
este implicat în nici-o activitate organizată de şcoală, nonformală sau formală.
În cadrul învăţământului preprimar, cadrul didactic – educatoarea are de asemenea un rol decisiv în
formarea conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari şi viitori şcolari. Comunicarea copilului cu educatoarea
fiind extrem de importantă, comunicarea verbală şi cea non-verbală.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ,
fiecare după forţa şi posibilităţile sale.
Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un
rol şi o valoare.
Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale ale fiecărui
copil.
Aceasta trebuie să identifice:
 Cum este fiecare

164
  Ce ştie fiecare
 Ce face fiecare
 Cum cooperează cu ceilalţi
Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de
nevoile lui sociale.
BIBLIOGRAFIE:
 "REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR" - MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII –
INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI – BUCUREŞTI 2006

STUDIU DE SPECIALITATE
ROLUL COMUNICĂRII ÎNTRE FAMILIE-COPIL-PROFESOR

Prof. David Fănica

Școala Gimnazială ,,Emil Atanasiu” Garoafa

Familia este parte integrantă a societății contemporane, o lume supusă continuu la transformări sociale şi
economice, o lume aflată în continuă schimbare. Familia, ca parte a societății, trebuie să suporte anumite
transformări pentru a se pune în acord cu societatea. Schimbările sociale şi liberalizarea vieţii cotidiene le-a conferit
membrilor familiei mai multe opţiuni în privinţa comportamentului în general, iar în cazul tinerilor în privința
comportamentului școlar și social.
Orice ființă umană are o nevoie instinctivă de a comunica. O viață fără comunicare ar fi un șir nesfârșit de
frustrări, deoarece nu am ști cum să ne exprimăm nevoile și nici cum să înțelegem care sunt nevoile celor din jur.
Tocmai de aceea, încă din cele mai străvechi timpuri, oamenii și-au creat diverse limbaje vorbite și/sau scrise, pentru
a putea comunica unii cu alții.
În era modernă, în care suntem atât de invadați de tehnologie, comunicarea orală pare să ocupe locul doi, în
comparație cu comunicarea scrisă prin intermediul diferitelor mijloace disponibile acum. Însă tocmai din acest
motiv, calitățile esențiale ale comunicării eficiente se pierd de cele mai multe ori, iar mesajele transmise nu conțin
toate informațiile necesare de care au nevoie interlocutorii.
În cadrul familiei, se poate vorbi despre o trecere a rolurilor maritale de la model tradiţional la cel egalitar.
Există o serie de studii care, analizând schimbările produse, concluzionează faptul că rolurile maritale au devenit
mult mai egalitare. În acelaşi timp, alţi cercetători afirmă faptul că nu există o schimbare semnificativă în împărţirea
rolurilor în familie..
Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărei colectivităţi umane,
indiferent de natura şi mărimea ei și, în cadrul familiei, ea joacă rolul determinant în realizarea coeziunii acesteia.
Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vedere şi, implicit, de acţiune, prin armonizarea cunoştinţelor
privind scopurile, căile şi mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea
relativă a grupurilor sub aspect afectiv, emoţional şi motivaţional (opinii, interese, convingeri, atitudini).

165
Comunicarea este definită drept procesul prin care se schimbă informaţii între emiţător şi receptor. Definiţia acoperă
o mare varietate de schimburi de informaţii, inclusiv acela între persoane, care este apanajul comunicării
interpersonale.
Profesorii îi percep uneori pe părinți ca fiind reci și amenințători, așa că este bine ca părinţii să fie
permanent implicaţi și să-şi manifeste dorinţa de a colabora cu profesorul/profesorii.
Din perspectiva celor trei categorii de actori implicați - părinți, profesori, copii - se pot evidenția elemente
de bază ale implicării în comunicare și activități comune.
Din perspectiva importanței implicării părinților în activităţi coordonate de şcoală, se remarcă faptul că:
• Implicarea părinților îmbunătățește performanțele şcolare ale copiilor. Cu cât părintele este implicat mai
mult, cu atât şansa de succes şcolar a copilului este mai mare.
• Implicarea părinților duce la un comportament al copiilor în clasă mai bun.
• Un părinte poate influenţa decisiv atitudinea copilului față de școală, comportamentul la clasă, stima de
sine și motivația.
• Părinții ar trebui să rămână la fel de implicaţi în educația copiilor lor, de la nivel preşcolar până la liceu
inclusiv.
• Formarea adecvată și disponibilitatea resurselor necesare pot ajuta părinții să se implice.
• Exerciţiile de lectură ale copilului împreună cu părinţii îmbunătăţesc considerabil abilitățile copilului si de
aceea școlile caută în mod activ modalități pentru a-i implica pe părinți.
• Implicarea părinților ridică moralul profesorilor.
• Implicarea părinților aduce beneficii atât pentru copii, cât și pentru părinți. Părinții vor avea o mai bună
înțelegere a curriculum-ului și a activităților școlare și vor comunica mai bine cu copiii lor.
Din perspectiva importanței implicării profesorilor în procesul comunicării se remarcă că profesorii ar
trebui:
 să fie foarte buni în profesia lor;
 să exceleze în comunicare;
 să primească informații;
 să înțeleagă, să sintetizeze și să exprime ideile la un nivel ridicat/adecvat;
 să fie în măsură să transmită cunoștințe, atitudini și valori în același timp;
 să demonstreze grija pentru elevii încredințati lor;
 să-i ajute pe elevi în privinţa motivaţiei de a învăța.
Au fost identificate și strategii de soluţionare a conflictelor comunicaționale în familie. Ele constau în:
 abordarea rațională - unde partenerii de cuplu valorizează medierea înţeleasă ca dorinţă împărtăşită de
atingere a consensului şi toleranţă reciprocă. Etapele principale sunt abordarea imediată a problemei şi
discutarea ei până la epuizare.
 abordarea emoțională - unde partenerii manifestă comportamentul de abandonare şi retragere, rezultatul
fiind amânarea discuţiei. Soluţionarea se realizează tardiv, fie prin reluarea discutării problemelor, fie prin
trecerea lor definitivă într-o sferă tabu.
Ce putem face pentru normalizarea gândirii?
1. Să le oferim o relaţie profundă cu noi, în loc de a le oferi un exces de lucruri materiale;

166
 2. Să îi pregătim pentru a se confrunta cu eşecul;
3. Să-i învăţăm să gândească, în loc să-i criticăm.
În familie trebuie să vorbim nu doar despre ce am mai făcut, ce fac copiii, ce mâncăm, ce mai cumpărăm,
ci mai ales despre ce ne place sau nu ne place, ce ne supără, ce se întâmplă în mintea copilului care are probleme la
şcoală etc.
Tot a comunica în mod autentic înseamnă a asculta ce spune celălalt, a avea răbdare să îi dăm fiecăruia -
partenerului, copilului, bunicului, socrului - posibilitatea de a-şi exprima până la capăt opinia. În măsura în care
aceste condiţii sunt îndeplinite, comunicarea în familie are şanse de reuşită. Asta înseamnă că membrii familiei vor
şi pot să vorbească deschis despre ceea ce gândesc şi mai ales despre ceea ce simt. Astfel pot sta faţă în faţă cu
emoţiile şi sentimentele fiecăruia, ceea ce conduce la formarea unor relaţii familiale bazate pe încredere, iubire şi
respect.
Crearea şi menţinerea unei atmosfere echilibrate în familie reprezintă garanţia unei dezvoltări frumoase a
copiilor. Viitorul acestora depinde de capacitatea părinţilor de a se înţelege şi a se respecta reciproc. Astfel, copiii au
şansa de a creşte într-un mediu sănătos, fără tensiuni, fără agresivitate fizică şi verbală.
BIBLIOGRAFIE

Abric, Jean-Claude, Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2002;

Şincan E., Alexandru Ghe., „Şcoala şi familia”, Editura „Gheorghe - Cârţu Alexandru”, Craiova, 1993.

MODALITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Munteanu Mihaela

Colegiul Național „Spiru Haret”, Tecuci

Provocările care contribuie la creșterea ratei de abandon școlar sunt complexe și întrepătrunse, dar asta nu
înseamnă că nu există pași mici care pot fi facuți astăzi pentru a stagna sau chiar micșora acest fenomen. Începându-
mi cariera didactică într-o școală de la țară, am fost pusă din primul an în fața unei situații crunte în care un elev de
la clasa la care eram dirigintă era trimis cu oile pe câmp și refuza să vină la școală. Cu avânt tineresc și dorința de a
înțelege și a îndrepta situația am încercat să vorbesc cu familia și copilul, dar m-am lovit de lipsa de interes, de lipsă
de educație și civilizație și de brutalitate, fapt care m-a făcut să studiez apoi mai în amănunt ce s-ar putea face în
astfel de cazuri.
Iată patru modalități de a crea un impact imediat asupra ratei abandonului școlar la școală:
1. Spuneți copiilor exemple reale
Prezentați elevilor date cu privire la modul în care abandonul poate influența aspecte ale bunăstării lor, cum
ar fi veniturile și speranța de viață.
Ilustrați statistici care ilustrează diferența dintre câștigurile, nivelul de trai și chiar lungimea vieții dintre cei
care termină gimnaziul și cei care termină liceul sau facultatea invitând vorbitori invitați, cum ar fi foști studenți, să
împărtășească experiențele lor, astfel încât elevii să vadă poveștile din viața reală din spatele cifrelor. Eu am invitat

167
foști elevi, care au absolvit facultatea să destăinuie din modul lor cum au reușit micilor elevi de clasa a 5-a, sau cei
care au terminat liceul celor care sunt în clasa a 8-a sau în pragul examenului de BAC.
2. creați un mediu pozitiv la școală
Când elevii se bucură de mediul școlar, vor dori să participe și să rămână la școală. O cultură școlară pozitivă, relații
semnificative cu adulții și instrucțiuni antrenante sunt toate modalități de a motiva elevii să dorească să fie la școală.
Creați evenimente, serbări la care să participe toata familia, invitați comunitatea la festivitatea de premiere, faceți
baluri și activități extracurriculare plăcute elevilor, chiar și online.
3. Puneți accent pe orele de consiliere
Orele dedicatecarierei fac școala mai interesantă, mai semnificativă și mai antrenantă pentru elevi.
De exemplu în mai multe zone rurale, agricultura poate fi mai populară. Acest lucru oferă, de asemenea,
oportunități pentru studenți să se pregătească pentru modalități prin care pot contribui și sprijini propriile comunități.
4. Folosiți tehnologia pentru a implica studenții
În loc să concureze cu smartphone-urile elevilor, educatorii pot folosi tehnologia ca instrument pentru a susține
învățarea și a-i păstra atenți.Gândiți-vă la modalități prin care puteții încorpora atât întehnologia pe care o folosesc
studenții deja, cât și în tehnologia care i-ar putea entuziasma în ceea ce privește viitoarele cariere. Puteți începe un
opțional de robotică, de exemplu, sau puteți încerca una dintre aceste idei inovatoare pentru a utiliza rețelele sociale
sau videoclipurile la examenele finale.
Bibliografie: Mihaela Băsu, Gabriela Nedelcu Teodorescu „Management educațional: Profilaxia absenteismului și
abandonului școlar”, , Editura Ecou Transilvan , Cluj Napoca, 2017

168
 ȘCOALA GIMNAZIALĂ „SFÂNTUL NECTARIE”, VIZAT,

STRUCTURĂ A ȘCOLII GIMNAZIALE „AUREL SOLACOLU” DIRECTOR,

PROF. CRISTINA NIȚĂ

NR. 1769/01.10.2020

PROIECT EDUCATIV

“FII ÎNVINGĂTOR, NU ABANDONA!!!”

COORDONATORI:

PROF. NIȚĂ VIORICA

MOTTO: “Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătura, ci să deştepte cultivând destoinicirile intelectuale în
inima copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” Ioan Slavici

ARGUMENT:

Abandonul școlar reprezintă o problemă a sistemului românesc de învățământ, insuficient tratată, o

problemă serioasă ce trebuie transformată într-o strategie de intervenție imediată.
Este vorba de un fenomen care, prin consecințele sale și prin dimensiunile îngrijorătoare, trebuie să fie
prezent în agenda de priorități a tuturor celor care au legatură cu sistemul educațional și nu numai.
O educație adevărată, reală, se fundamentează în familie si apoi ea continuă, firesc, și în școală. În primul
rând, ea se realizează prin puterea exemplului și apoi cea a cuvântului. O bună intervenție a cadrului didactic prin
însuși procesul educativ pe care-l desfășoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului școlar,
prin intervenția acestuia la nivelul factorilor de risc: individuali, familiali, școlari.
Excluziunea copilului din sistemul de învățământ nu mai constituie doar o problemă a școlii, ci și a
societății. Cei excluși din sistemul educațional nu sunt considerați doar victime ale inegalităților sociale,
educaționale, ci și tineri costisitori pentru societate, din cauza cheltuielilor pe care le presupune pregătirea și
integrarea profesională, susținerea lor prin mecanismele de asistență socială.
Prin acest proiect ne propunem să evidențiem faptul că educația pentru toți este o nevoie a epocii în care
trăim, să cunoaștem aptitudinile și nevoile fiecărui copil predispus abandonului școlar, să întărim relația dintre
școală și familie și să creștem gradul de implicare a comunității locale în soluționarea situațiilor de abandon sau risc
de abandon școlar.

1. INIȚIATORI DE PROIECT : PROF. NIȚĂ VIORICA

169
 PROF. NIȚĂ CRISTINA

2. GRUP ȚINTĂ: Elevii Școlii Gimnaziale “ Sfântul Nectarie “ – Ogrezeni

3. PARTENERI: - PRIMĂRIA OGREZENI – REPREZENTANT CONSILIUL LOCAL – ASISTENT
SOCIAL – DNA NICULAE MIOARA
- DISPENSARUL COMUNAL – ASISTENT MEDICAL – DNA MIHAI
MARIANA
- PAROHIA OGREZENI – PREOT PAROH PALEA NICULAE
- POLIȚIA OGREZENI – AGENT ȘEF – ANDREI POMPILIU
- COMITETUL DE PĂRINȚI
- CADRE DIDACTICE
4. BENEFICIARI: - direcți: elevii din grupul țintă
- indirecți: familiile elevilor, comunitatea locală
5. IMPACT - Formarea unei atitudini positive față de școală și de mediul educativ;

- Creșterea dorinței de performanță și dezvoltarea gândirii critice;

- Capacitatea de autoevaluare;

- Implicarea în activități școlare și extrașcolare;

- Formarea deprindelor de muncă în echipă;

- Însușirea unor cunoștințe noi.

6. OBIECTIVE

OBIECTIV GENERAL: Promovarea egalității de șanse la educație pentru toți copiii de vârstă școlară din
această comună, indiferent de mediul din care provin; depistarea tuturor elevilor care prezintă risc de
abandon școlar și reducerea numărului de elevi care abandonează școala.
OBIECTIVE SPECIFICE :
O1 – Selectarea elevilor din grupul de lucru
O2 – Asigurarea unui mediu favorabil desfășurării activităților
O3 – Popularizarea proiectului în rândul elevilor și al comunității locale
O4 – Depistarea cauzelor care duc la absenteism și abandon școlar
O5 – Dezvoltarea capacității de muncă în echipă
O6 – Realizarea unor activități practice si valorificarea rrezultatelor obținute
O7 – Măsuri de educție remedială
O8 – Implicarea comunității locale în rezolvarea cazurilor de abandon școlar depistate.

7. RESURSE: a) UMANE :

170
 - Directorul școlii;
- Elevii din grupul țintă;
- Prof. coord. ai proiectului;
- Cadre didactice / prof. diriginți;
- Parteneri, colaboratori;
- Familiile elevilor.

b) MATERIALE :

- materiale pe suport de hârtie(pliante, planșe, reviste, cărți) și suport electronic;

- tehnică audio-video;

- obiecte realizate de elevi în cadrul activităților desfășurate;

- diverse obiecte necesare bunei desfășurări a activităților.

c) TEMPORALE – Ianuarie – Iunie 2021

d) INFORMAȚIONALE – internet, radio, TV, cărți, reviste, ziare, DVD-uri etc.

8. FINALITĂȚI : - portofoliul proiectului

- lectorate cu părinții

- prezentări power-point

- prezentări de referate/eseuri

9. BUGET : Bugetul va fi asigurat prin contribuția Comitetului de părinți și a

unor eventuali sponsori, în funcție de nevoile desfășurării proiectului.

PLAN OPERAȚIONAL

1. ACȚIUNI: - studierea cataloagelor la sfârșitul semestrului I pentru a stabili numărul de absențe pe care le
au elevii;
- analiza situațiilor elevilor care prezintă risc de abandon școlar.

ACTIVITĂȚI :- Analiza fenomenului de abandon școlar prin:

- analiza documentelor școlare;

- interviuri cu diriginții.

TERMEN: 31 ianuarie – 3 februarie 2017

RESPONSABILI: prof. coord. de proiect și prof. diriginți.

2. TEME: - stabilirea grupurilor de elevi în funcție de nr. de absențe;

171
 -Încadrarea lor în grupuri.

ACTIVITĂȚI : Formarea subgrupelor de elevi în funcție de nr. de absențe (1-5; 6-20; 21-
30; 31-40; ≥40).

TERMEN : 15 februarie 2017;

RESPONSABILI: prof. coord ai proiectului.

3. TEME: - afișarea Proiectului „Fii învingător, nu abandona!!!” la loc vizibil pentru atragerea elevilor;

-popularizarea proiectului prin afișe și pliante în școală și în rândul comunității locale;

- realizarea de discuții deschise ( încredere, confidențialitate, sinceritate, empatie etc.);

- soluții pentru eliminarea absenteismului și a abandonului școlar(flipchart);

- joc de rol;

- vizionarea de filme, analiza efectelor abandonului;

- desene, referate, creații proprii pentru definirea termenilor de succes și insucces;

- masă rotundă- reprezentanți ai Consiliului local, Dispensar, Biserică, Poliție.

ACTIVITĂȚI:

- Consilierea de către prof. diriginți pentru a identifica motivele absenteismului;

-aplicarea unor chestionare elevilor din fiecare grupă;

- stabilirea soluțiilor care pot duce la eliminarea absenteismului și a abandonului școlar.

TERMEN: 28 februarie 2017

RESPONSABILI: prof. coord. de proiect și prof. diriginți.

4. TEME : - evidențierea elevilor care nu au absențe, prin acordarea unor diplome onorifice și felicitarea acestora în
cadrul unei activități speciale;
-participarea părinților la activități, prezentarea cauzelor identificate și a măsurilor pentru prevenirea abandonului;
- stabilirea unor măsuri pentru recuperarea și reintegrarea în sistemul educațional a elevilor aflați în situația de
abandon pentru anul școlar viitor;
- implementarea măsurilor propuse.
ACTIVITĂȚI - lectorate cu părinții: “ Cauzele abandonului școlar”, „Care sunt urmările
abandonului școlar?”, „Cum văd viitorul copilului meu?”, „Școala și familia, parteneri de nădejde în educația
copilului”;

Desfășurarea activităților cu elevii ( pentru a stabili cauzele și măsurile remediale).

TERMEN martie 2017.

172
 RESPONSABILI : - Prof. coord. de proiect;

- Comitetele de părinți pe clasă;

- Prof. diriginți.
5. TEME: - motivarea elevilor pentru a participa la acțiuni de prevenire/ eliminare a absenteismului și, implicit a
abandonului școlar (diplome, evidențiere în fața colegilor, a profesorilor etc.)

ACTIVITĂȚI: - activități în cadrul săptămânii “ Nici măcar o absență”;

- Concurs între clase.

TERMEN: aprilie 2017

6. TEME: - discuții deschise privind beneficiile și avantajele economice ale educației pe care copiii o primesc în
școală, abilitățile care le sunt necesare pentru a ocupa locurile de muncă pe care și le doresc în viitor;

-înțelegerea conceptului de “oportunități de carieră” și care este “prețul pe care îl vor plăti” dacă vor
renunța prea devreme la educație;

- joc de rol, vizionarea de filme, lectura unor fragmente din cărțile “Gândește cutezător”, „Asumă-ți
riscul”, „Și tu ai creier” și “Mâini înzestrate” de Ben Carson;

- studiu de caz pentru succes și eșec;

- implementarea măsurilor propuse.

ACTIVITĂȚI: - activități în cadrul Săptămânii “Școala Altfel”

TERMEN: mai 2017

RESPONSABILI: - prof. coord. ai proiectului;

-prof. dirig.
- părinții elevilor cls. a VIII-a
7. TEME : - monitorizarea activităților cu toți elevii școlii;

-stabilirea măsurilor pentru anul școlar următor.

ACTIVITATE: evaluarea și valorizarea proiectului.

TERMEN: iunie .

RESPONSABILI: prof. coord. ai proiectului.

DIRECTOR, PROFESORI COORDONATORI,

Prof. Cristina NIȚĂ NIȚĂ VIORICA – dirig. cls. a VI-a

PARTENERI,

173
NICULAE MIOARA – Asistent social

MIHAI MARIANA – Asistent medical

PREOT PAROH PALEA NICULAE –Parohia Ogrezeni

ANDREI POMPILIU – Agent Șef adjunct Poliția Ogrezeni

DUMITRU VASILICA – dirig. cls. a VII-a

PREOT UDREA NICOLAE – dirig. cls. aV-a

INTEGRAREA ELEVILOR CU CES ÎN ȘCOALA ONLINE

Profesor logoped Rencu Denisa

Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă ,, Maria Montessori,,
Constanța

Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având nevoie , în
consecinţă, de răspunsuri diversificate O provocare comună pentru sistemele de învăţământ europene este prevenirea
părăsirii timpurii a şcolii şi identificarea celor mai eficiente metode si tehnici de reducere a abandonului școlar .
In centrul de educație incluzivă unde îmi desfășor activitatea învață elevi din oraș și judet care prezintă
diagnosticul de dizabilitate mintală ( moderată , severă , asociată) , autism și sindromul Down. O data cu apariția
pandemiei , în lipsa unei infrastructuri tehnologice decente , fără abilitare consistentă în zona competențelor digitale
ale profesorilor, fără acces gratuit la platforme online, cu resurse didactice digitale și multimedia precare, noi ,
cadrele didactice , am fost nevoite să identificăm soluții pentru a asigura tuturor copiilor noștri acces la o educație
de calitate. Școala online a presupus o reorganizare completă a modului în care am abordat actul didactic, pornind
de la metode și tehnici de predare, procedee de lucru, dozajul diferit al timpului și terminând cu materialele și
mijloacele didactice utilizate. Lipsa unui dialog autentic cu clasa , frecventarea cursurilor de către elevi , cât și
motivarea și implicarea acestora în procesul educațional au fost provocări cu care ne-am confruntat și ne-au
determinat sa găsim soluții pentru combaterea abandonului școlar .
În acest sens , la nivelul comisiei de terapii specifice , am dezvoltat un proiect educative extrașcolar care să
extindă aria activităților terapeutice în afara spațiilor formale și de a implica, prin participare activă, și aparținătorii
beneficiarilor direcți ai proiectului . Se știe faptul că dezvoltarea deprinderilor sociale , a comportamentului pozitiv ,
a comunicării pot și este de dorit să fie abordate prin activități ludice, de cooperare și colaborare între elevi. De
multe ori, elevii cu CES nu-și pot exprima sentimentele, nevoile, așteptările verbal sau în scris dar, în activități
nonformale devin interesați și implicați , atenți și veseli , dornici să pună în practică noțiuni, informații și
cunoștințe pe care le-au dobândit de-a lungul timpului în activitățile de la clasă și în orele de terapie. Așa a apărut
ideea proiectului Clubul de terapie în care au fost implicați deopotrivă elevi, părinți și terapeuți. Activitățile
Identificarea surselor de stres școlar și Dezvoltarea stimei de sine s-au derulat pe parcursul a doua ore, de două
ori pe semestrul I , cu prezență în mediul online .

174
 Obiectivele proiectului:
 Dezvoltarea abilităților de comunicare;
 Conștientizarea reacțiilor la stres;
 Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;
 Dezvoltarea capacității de colaborare;
 Integrarea elevilor cu CES in diferite activități online;
 Dezvoltarea stimei de sine.

Beneficiari :
 Elevii care provin din familii dezorganizate;
 Părinții prin implicarea directă în activitate;
 Cadrele didactice ( logopezi, consilier școlar, psihodiagnostician) prin stabilirea și coordonarea
activităților.
Modalități de monitorizare și de evaluare ale proiectului:
 Acordarea de diplome elevilor participanti precum şi adeverinţe de participare pentru cadrele didactice;
 10 fotografii de la acțiunile din proiect ( pe suport hârtie și CD în format .jpg );
 Promovarea activităților pe site-ul instituției, pe pagina de Facebook a școlii noastre, pe site-ul didactic.ro
Resurse :
Umane:
 Elevi și părinți;
 Cadre didactice ( logopezi, consilier școlar , psihodiagnostician );
 Responsabilul cu imaginea instituției.

Materiale:
 Materiale informative, fișe de lucru Cine sunt eu?, Surse de stres școlar;
 Aparat foto;
 Topuri de hârtie pentru diplome și adeverințe;
 CD-uri, diverse instrumente de scris ( creioane colorate, markere, carioci ).
Rezultate așteptate:
 La nivelul elevilor
În urma parcurgerii etapelor acestui proiect elevii își vor îmbunătăți abilitățile de comunicare,
interrelaționale si vor identifica aspectele pozitive ale comportamentului sau caracterului lor.
 La nivelul părinților
Părinții se vor simți parte activă a demersului de recuperare/dezvoltare al copiilor lor, îsi vor îmbogăți
cunoștințele cu privire la posibilitățile pe care le au de a implica proprii copii în activități terapeutice.
Bibliografie:
Coman Stela, Parteneriat în educatia integrată a copiilor cu cerințe educative speciale, Ed.Spiru Haret, Iași, 2001

175
 CE SE POATE FACE PENTRU PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

STÂNEAN LIANA OANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 AGHIREȘ

Printre acțiunile ce pot fi întreprinse pentru reducerea ratei de abandon în țara noastră: integrarea elevilor
cu risc de renunțare la educație și menținerea acestora în sistemul școlar, creșterea responsabilizării cadrelor
didactice, reintegrarea elevilor deja aflați în abandon, monitorizarea stării sistemului pentru prevenirea timpurie a
crizelor și identificarea periodică a modificărilor în ceea ce privește factorii de abandon școlar.

Un alt lucru ce se poate face este creșterea atractivității școlii. Iată câteva din acțiunile propuse de experții UNICEF:
* activități extrașcolare desfășurate în școala (acțiuni de renovare/înfrumusețare /curățire a școlii;
concursuri sportive; acțiuni/concursuri de creație artistică; competiții de joc pe computer; etc.) desfășurate în școlile
din comunități cu risc ridicat de abandon, precum și in liceele care atrag elevi din astfel de comunități.
* organizarea de întreceri între echipe de elevi constituite în funcție de cartierul de proveniență
* toate aceste acțiuni sau ansambluri de acțiuni trebuie să aibă un caracter periodic, pentru a menține
continuu elementul de atractivitate al școlii și a se constitui într-un factor de antrenare constantă a atenției elevilor în
activități legate de spațiul școlar.
* motivarea pozitivă a participării poate fi data prin acordare de premii simbolice grupurilor de elevi care
sunt mai performante în astfel de acțiuni.
* planificarea acțiunilor cu pricina poate fi realizată cu participarea elevilor (dar nu doar a acelor care NU
prezintă risc de abandon) și a autorităților locale (acestea pot fi prezente în faze cheie ale acțiunilor, furnizând
motivații pozitive atât elevilor cât și cadrelor didactice).
* utilizarea resurselor școlii pentru atragerea elevilor prin activități de timp liber.
Un alt lucru care se poate face este utilizarea experienței celor ce au renunțat la școală pentru a preveni scăderea
încrederii în educație.
* ar putea fi util ca elevi care au renunțat deja prematur la școala să intre în contact cu cei aflați în risc de a
abandona, povestindu-le care este imaginea lor curentă despre școală, cum a decurs viața lor post-scolara.
* foști elevi ai școlii pot fi atrași să își prezinte istoriile de viață în "mini-conferințe", în care dialoghează
cu actualii elevi.
*implicarea proactivă a cadrelor didactice în combaterea abandonului școlar și renunțării timpurii la
educație
* stimularea administrațiilor locale și a ONG-urilor de profil să implice ca voluntari tinerii elevi de clasa a
VIII-a si de liceu proveniți din comunități cu risc ridicat de abandon în programe de suport pentru bătrâni și familii
aflate în nevoie
Abandonul școlar. Cauze, soluții, statistici și obiectivele Uniunii Europene pana la urmă, care ar fi multitudinea de
factori ce îi determină pe copii să nu mai meargă la școală? Cauze din mediul familial: dificultățile materiale,
modelul educațional oferit de părinți sau de frații mai mari care sunt poate mai influenți, dezorganizarea familiei
care atrage după sine dificultăți materiale, implicarea în activități aflate la limita legii, intrarea pe piața muncii. Alte

176
motive ce își au sursa în cadrul familiei: încrederea scăzută în educație, migrația circulatoare, problemele
întampinate de copii ce părăsesc sistemul de învățământ românesc și apoi se întorc, și nu în ultimul rând etnică.
Factori care apar în comunități, unii specifici doar anumitor comunități: mariajul timpuriu și așa zisul “furt
de fete” care apar în comunitățile de etnici rromi; apariția unui copil, lipsă de securitate în anumite zone și alții.
Factori ce apar în mediul școlar: neimplicarea, orientarea școlară și profesională, repetenția frecventă,
integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi, familiaritatea mediului școlar.
Bibliografie-internet- www.parinti.ro

BUNE PRACTICI ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Văduva Luiza Adela

Şcoala Gimnazială Padeş

Abandonul şcolar poate fi definit ca lipsa de la şcoală pe o perioadă îndelungată de timp a elevilor care
urmează învăţământul formal sau non—formal unde prezenţa este obligatorie. Elevul primeşte absenţă atunci când
lipseşte de la oră chiar dacă se află în incinta şcolii.
Absenţele sunt înregistrate într-un document şcolar numit catalog..Absenţele nemotivate sunt asociate
conceptuluiede absenteism.
Abandonul şcolar reprezintă forma extremă a absenteismului.
În România organele competente au încercat să găsească soluţii pentru reducerea ratei abandonului
şcolar. Soluţia găsită la momentul respectiv (1990--1995) a fost garantarea alocaţiei de stat pentru copiii care
frecventează învăţământul obligatoriu..Lipsa unei monitorizări eficiente şi sistematice nu a condus la rezultatele
aşteptate de reducerea abandonului şcolar.
Competența și eficiența conducerii școlare sunt necesare pentru promovarea unei culturi și a unui etos
pozitiv și colaborativ, care implică întreaga școală la care se mai adaugă si legătura puternică cu comunitatea locală.
Cu toate că trebuie menținută o concentrare puternică asupra predării și învățării, bunăstarea elevilor este
important a fi cultivată. În plus față de crearea unui mediul primitor și sigur, școlile pot juca, de asemenea, un rol
important în detectarea acestor situații de agresiune, victimizare, violență sau abuz în interiorul și în afara școlii.
Elaborarea strategiilor pentru a face față prevenirii agresiunii este esențială în acest sens. O gamă largă de activități,
sprijin și consiliere, inclusiv sprijin emoțional și psihologic pentru abordarea problemelor de sănătate mintală
(inclusiv stres, depresie, tulburări post-traumatice), ar trebui să fie accesibile cursanților din școală și, dacă este
cazul, în legătură cu agențiile și serviciile locale. Se pare că băieții sunt predispuși la mai multe dificultăți în
adaptarea la mediul școlar decât fetele . Evaluările internaționale ale realizărilor elevilor arată că fetele au un avantaj
vizibil față de băieți în dobândirea abilităților de citire, la cursurile de literatură. Băieții, pe de altă parte, au rezultate
mai bune în matematică și știință decât fetele. În orice caz, atât băieții, cât și fetele pot fi, de asemenea, afectati de
dezavantajul socio-economic, care crește riscul de abandon școlar timpuriu. Potrivit teoriei economice, condițiile
pieței muncii au un impact asupra alegerilor elevilor atunci când decid să rămână sau să părăsească școala Alegerile
pe care le fac, cu toate acestea, pot avea un impact semnificativ asupra carierei lor.

177
 Profesorii sunt factorul cheie al învățării copiilor și tinerilor la școală și unul dintre principalii agenți pentru
succesul educațional. Cercetările arată că o relație de susținere între profesor și elev este cel mai puternic predictor al
implicării și realizării școlare
Implicarea părinților este un factor cheie pentru succesul educațional: o casă stimulatoare, mediul și
implicarea părinților sunt esențiale pentru învățarea și cogniția copilului, dezvoltarea socială și emoțională. Cu toate
acestea, relația dintre școală și părinți poate fi provocatoare. Pe de o parte, acest lucru se poate datora experiențelor
anterioare ale părinților, educaționale, culturale și socio-economice "cultură" și "limbă". Pe de altă parte, acest lucru
poate fi legat de percepția cadrelor didactice asupra părinților ca fiind pasivi, oportuniști și cu lipsă de timp și de
experiență.
În prezent sunt unele familii care îşi trimit la şcoală copiii doar pentru ridicarea carnetului de alocaţie.
Din păcate, există şi familii care preferă să şi trimită copiii la cerşit, să-i ţină acasă pentru a avea grijă de fraţii
mai mici sau de ai ajuta la muncă.
Cauze ale absenteismului:
- Situaţia economică precară a multor familii;
- Mediul în care trăiesc copiii;
- Numărul mare de copii şi precaritatea mijloacelor de subzistenţă contribuie la o sărăcie avansată;
- Grija faţă de fraţii mai mici îi ţine departe de şcoală;
- Lipsa condiţiilor normale de trai şi de studiu;
- Lipsa modelelor familiale--percepţia părinţilor despre rolul şi importanţa educaţiei;
- Preluarea activităţilor gospodăreşti;
- Alimentaţia insuficientă şi nediversificată;
- Nesupravegherea copiilor rămaşi în grija rudelor;
- Grad scăzut de implicare din partea părinţi l or şi lipsa colaborării cu cadrele didactice..
Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală.
Elevul care prezintă un risc înalt de abandon şcolar-incapabil să se adapteze şi să funcţioneze adecvat în
contextul clasei tradiţionale, rezultatele şcolare sub medie – nu-şi stabileşte obiective profesionale, prezintă
absenteism, ostilitate faţă de adulţi şi reprezentanţii autorităţii şcolare, provine dintr-o familie ce experimentează un
stres existenţial cu probleme economice serioase, nu este implicat în nici-o activitate organizată de şcoală,
nonformală sau formală.
Bune practici în prevenirea abandonului şcolar:
- Parteneriat şcoală--familie--comunitate locală bazat pe colaborare, implicare, sprijin,,,sponsorizare etc..;
- Echipe comunitare pentru a interveni eficient în reintegrarea şcolară a copiilor;
- Activităţi extraşcolare (excursii, spectacole, vizite la muzee, concursuri tematice, tabere de vacanţă, etc;
- Responsabilizarea la nivelul clasei;
- Valorizarea elevilor aflaţii în dificultate prin diferite activităţii;
- “Şcoala părinţilor ”pentru a schimba mentalitatea părinţilor care consideră că munca este bună pentru copii la
orice vârstă;

178
 - Derularea formelor de recuperare şcolară ( elevi, adolescenţi, tineri, adulţi ), prin forme alternative, gene “A
doua şansă“;
- Activităţi de consiliere;
- Organizarea de întâlniri între elevi, absolvenţi,,părinţi, cadre didactice, cu prezentarea de modele de
reuşită în profesie;
- Consilierea elevilor şi a părinţilor în vederea accesării fondurilor şi alocaţiilor legale(burse, alocaţii,
rechizite, bani pentru calculator), în vederea obţinerii actelor de identitate;
- Stimularea copiilor cu rezultate bune la învăţătură;
- Implicarea mediatorului şcolar..
Metode şi tehnici în lucrul cu elevii aflaţi în dificultate
- Grila de monitorizare;
- Observaţia;
- Anamneza;
-Interviul;
-Jocul de rol.
Metode şi tehnici în lucrul cu pãrinţii:
- Consiliere individual şi de grup;
- “ Şcoala părinţilor”;
- Grupuri de sprijin;
- Ateliere de lucru;
- Lectorate;
- Dezbaterea
Bibliografie
 Dezvoltarea sistemului național de management și asigurare a calității în învățământul preuniversitar (vol. 1-3).
(2011). București: ARACIP/ Ed. Sigma.
 Gordon, T. , Burch, N. (2011). Profesorul eficient – programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii,
București, Editura Trei.
 Preda,V., (2006), Modele explicative şi metode de investigare a mecanismelor de gestionare a stresului, în: M.
Ionescu (coord.), Abordări conceptuale şi praxiologice în ştiinţele educaţiei, Cluj Napoca, Editura Eikon

179
 INTERNETUL CA MOD DE COMUNICARE FLEXIBIL

Prof. înv. preșcolar VLAD MARIANA

G. P. P. ”CĂSUȚA DE TURTĂ DULCE” CONSTANȚA

Internetul a devenit astăzi cel mai rapid și mai efficient mediu de comunicare la nivel global. Pentru
practicienii marketingului social, el reprezintă un instrument valoros de promovare a comportamentului social,
incurajând implicarea consumatorului in domenii precum: educație, sănătate sau mediu.
Apariția Internetului ca un instrument de comunicare flexibil, interactive și dinamic a deschis noi
oportunități pentru organizațiile sociale de a-și promova programele în rândul consumatorilor. Orientarea spre
mediul online a creat premisele unei comunicări mai rapide și mai eficiente, dar a ridicat și anumite probleme legate
de modul de interacțiune și relaționare cu consumatorii. Credibilitatea a devenit un aspect cheie al comunicării, la fel
și puterea de convingere a informațiilor prezentate. În acest context, importanța programelor sociale a crescut foarte
mult, devenind astăzi un aspect cheie în rezolvarea problemelo rsocietății.
Pornind de la modelul credibilității sursei, se poate descrie influența a cinci factori asupra programelor de
prevenire a abandonului școlar in mediul online. Acești factori sunt: credibilitatea, încredere, promovarea,
designul și expertiza. Scopul acestor factori este de a sprijini organizațiile sociale să comunice online într-un mod
mai simplu și mai eficient. Mai mult, se urmărește să se încurajeze străngerea de fonduri pentru familiile cu situații
financiare precare, promovând accesul la educație și imbunătățind relațiile dintre părinți și copii.
Scopul este de a facilita realizarea unor programe sociale cât mai persuasive, care să prevină abandonul
școlar în mediile sărace și să promoveze valorile educației. Un website de prevenire a abandonului școlar poate fi
eficient doar în măsura în care acesta prezinta informații credibile, atractive și practice. Beneficiind de un sprijin
financiar susținut, familiile sărace din Romania pot acorda astfel mai multă atenție educației copiilor lor, contribuind
în același timp la reducerea analfabetismului în societate.
Specialiștii în psihologie socială și educație susțin ca, în cazul familiilor defavorizate, consilierea părinților
reprezintă un instrument de bază în înțelegerea nevoilor copiilor lor. Un astfel de sprijin ajută părinții să-și
depășească statutul de persoane defavorizate, iar pe copii să rămână în contact permanent cu școala.
Un aspect important al programelor de prevenire a abandonului școlar îl reprezintă credibilitatea acestora în
rândul populației țintă. Potrivit lui Ohanian, credibilitatea desemnează influența caracteristicilor pozitive ale
emițătorului asupra mesajului comunicat receptorului. Întrucât persuasiunea unui mesaj depinde în mare măsură de
credibilitatea sursei, în comunicarea cu segmentele țintă, mesajele transmise nu trebuie doar să aibă puterea de
convingere, ci trebuie să fie si credibile, adică să aibă valoare pentru consumator.
Studiile realizate de Sarbo și Harshmann (1985) arată că exista trei factori care contribuie la credibilitatea
sursei. Acești factori, prezentați de Ohanian în anul 1990, trebuie să se regăsească în orice program de marketing
social, fiind definitorii pentru succesul programului pe piață. Primul factor este încrederea. Potrivit lui Hovland,
1953, încrederea determină validitatea comunicațiilor și este caracterizată prin următoarele atribute: onestitate,
dependență și sinceritate. Al doilea factor, expertiza, este caracterizată prin atribute precum: calificat, profesional,
expert. Ultimul factor, atractivitatea, este definită de urmatoarele variabile: similitudine, familiaritate și simpatie

180
(Erdogan, 1999). O bună promovare poate determina consumatorul să raspundă solicitărilor programului și poate
genera popularitate. Promovarea poate fi caracterizată prin următoarele atribute: informare, comunicare, relaționare.
În mediul online, comunicarea informațiilor sociale este deseori îngreunată datorită timpului redus acordat
citirii și caracterului indirect al relaționării. Volumul mare de informații existente online determină organizațiile
sociale să respecte anumite reguli în atragerea interesului consumatorului. Credibilitatea este o componentă deosebit
de importantă în procesul comunicării online. Ea reprezintă o judecată conform căreia conținutul unui website este
valid (Cugelman, 2009).
Pornind de la modelul Ohanian, orice organizație online trebuiesă se adreseze publicului țintă din
perspectiva considerării celor trei factori ai credibilității: încredere, expertiză și design. Încrederea în mediul online,
se referă la perceperea informațiilor primite ca fiind oneste, fără intenția unei manipulări. Al doilea factor, expertiza
în mediul online, exprimă nevoia consumatorului de a primi informații relevante, clare și de calitate de la persoane
profesioniste din domeniul considerat. Design-ul, echivalentul atractivității din modelul Ohanian, reprezintă
capacitatea website-ului de a atrage prin coloristică, poze, text sau grafică.
Promovarea în mediul online a apărut ca urmare a gradului scăzut de accesare a programelor sociale cu
componentă virtuală. Întrucât cele mai cunoscute medii de promovare sunt cele offline, multe din programele
sociale de pe piață apelează la mijloace de comunicare clasice – mesaje, clipuri publicitare, afișe, bannere
pentru a trezi interesul consumatorului. Promovarea online reprezintă o componentă nouă a planului de
mediatizare a programelor sociale. În mediul online promovarea se realizează prin website-uri specializate, grupuri
de discuții sau newslettere. Astfel, credibilitatea programelor sociale crește. Rolul promovării online este de a
sprijini comunicarea din mediul offline dar și de a oferi suport consumatorului în accesarea informațiilor de care are
nevoie.
Acțiunea simultană a celor patru factori: încredere, expertiză, design și promovare exprimă credibilitatea
online. Odată ce credibilitatea consumatorului a fost dobândită, programul social va trece la o nouă etapă:
persuasiunea. Persuasiunea reflectă puterea de convingere a informațiilor prezentate sau încrederea consumatorului
în sfaturile primite online. Aceasta depinde direct de gradul de interes al consumatorului pentru problematica
considerată, astfel încat, oricât de convingator ar fi textul, consumatorul nu va reacționa decât atunci cand va
considera că poate contribui la rezolvarea problemei sociale în cauză.
Ultima componenta a modelului este acțiunea. Etapă finală a oricarui program social, acțiunea necesită nu
doar o atitudine pozitivă, ci și o motivație puternică de a susține cauza socială respectivă.
Bibliografie:
1.Alexandrescu, G.- ”Politicile sociale și solidaritatea sunt soluții care pot salva viața a 33% dintre copiii din
România, ziar ZIUA de Constanța, comunicate de presă”, 2010.
2. Constantinescu, A.- “Școala e de partea ta” – Campanie de prevenire a abandonului școlar, Portal de
comunicate de presă ecomunicate.ro, 2010.
3. Dascălu, S.-”Sărăcia, principala cauză a abandonului școlar”, cotidian Iași Plus, 2010.

181
 ABANDONUL ȘCOLAR, ÎNCERCĂRI DE DIMINUARE

Autor, Bejan Medana Teodora

Cauzele abandonului școlar sunt multiple, poate fi vorba fie de inadaptarea elevului la activitatea de
învățare, fie de inadaptarea școlii la factorii interni (psihologici) și/sau externi (scocioeconomici, socioculturali) ai
copilului.
Copilul are nevoie de suport emoțional susținut, de siguranță și de apartenență la grup. Orice dezechilibru
al stării emoționale a copilului îl dezorientează și îl descurajează atunci când trebuie să depună un efort semnificativ
în ceea ce privește activitățile școlare. Un copil care resimte un disconfort în plan fizic, psihic sau emoțional poate
manifesta, la un moment dat, tendința de a abandona școala. Plecarea părinților la muncă în străinătate este un
stresor semnificativ ce poate avea un impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului determinându-l în
mod indirect să abandoneze școala. Efectele abandonului şcolar se resimt pe termen lung asupra evoluţiei societăţii
şi creşterii economice. Cei care au părăsit timpuriu şcoala au tendinţa să participe mai puţin la procesul democratic
şi sunt cetăţeni mai puţin activi.
Pentru fiecare copil, părintele sau persoana în grija căruia se află copilul sunt primii „profesori”. Adulții care
îngrijesc copilul trebuie să știe că prin implicarea în educația și formarea copilului pun bazele de care acesta are
nevoie pentru a se dezvolta și a-și construi un viitor de succes. Familia poate contribui la reducerea ratei de abandon
școlar prin:
 Asigurarea unor condiţii socio-economice cât mai bune (asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu
mâncare pentru şcoală, a îmbrăcămintei şi încălţămintei, a condiţiilor locative necesare studiului, a
materialelor educaționale necesare);
 Asigurarea unei echilibru emoțional, a sentimentului de apartenență și sprijin necondiționat;
 Crearea unui climat familial adecvat, asigurarea unui mediu favorabil dezvoltării şi învăţării, cu scopul de
a pregăti copilul pentru existenţa independentă și viața de adult dându-i repere pe care să le urmeze;
 Schimbarea mentalității vis-a-vis de acţiunile şi nevoile sociale, de modalitatea de raportare la mediul
înconjurător al copilului;
 Atitudine pozitivă a adulților din apropierea copilului față de educația acestuia;
Abandonul constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a
ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii
inceput. Mediul familial - familia reprezintă cel dintâi şi cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în
socializarea copilului.
Familia este un factor important şi de răspundere al educaţiei. Părinţii o conduc şi răspund de ea în faţa
societăţii, a fericirii lor şi a vieţii copiilor. Familia oferind copilului un sentiment de siguranţă, singurul care-i
permite acestuia să se emancipeze şi să-şi dobândească personalitatea. Însă, acest sentiment depinde de anumiţi
factori: protecţia împotriva agresiunilor venite din afară, satisfacerea trebuinţelor elementare, coerenţa şi stabilitatea
mediului de dezvoltare, sentimentul de a fi acceptat ca membru al familiei, de a fi iubit, de ai se accepta
caracteristicile individuale, de a dobândi o experienţă personală și de a se afirma la maturitate.

182
 Lipsa interesului pentru activităţile şcolare ale copilului sau, din contră, preocuparea exagerată pot duce la
nereuşita şcolară a copilului iar implicarea în viața școlii a părinţilor aduce si atrage categoric succes al copilului la
școală.
Mediul şcolar are un important impact educaţional. Acesta îndeplineşte o serie de roluri de socializare,
integrare, control social, profesionalizare etc. şi totodată este puternic influenţat de ansamblul vieţii sociale,
începând cu valorizarea şi prestigiul social al şcolii, şi terminând, poate, cu resursele disponibile.
Analiza complexă a acestui fenomen a demonstrat că există mai multe motive prin care mediul şcolar contribuie
la abandonul şcolar:
- cunoaşterea insuficientă a elevilor, datorită numărului mare dintr-o clasă sau datorită dezinteresului manifestat
de către profesori;
- nerespectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor; profesorii prin pregătirea lor la nivel psiho-
pedagogic trebuie să cunoască personalitatea elevului pentru a adapta metodele de predare-învăţare la fiecare elev
în parte;
- lipsa de preocupare a unor cadre didactice pentru stimularea interesului faţă de învăţătură; în special în
mediul rural, profesorii nu îşi manifestă interesul pentru procesul învăţării datorită faptului că salariile nu sunt pe
măsura aşteptărilor; majoritatea cadrelor didactice din mediul rural sunt suplinitori;
- insuficienta pregătire profesională şi psiho-pedagogică a unor cadre didactice.
Calitatea vieţii şcolare şi a educaţiei şcolare influenţează rata abandonului; evidenţele existente indică faptul că
cele mai înalte rate de abandon şcolar le influenţează şcolile segregate, şcolile în care se pune un mare accent pe
supraveghere şi testare.

Bibliografie

1. Revista învățământului preșcolar, Ministerul educației și Cercetării, Institutul de Științe ale educației, București
2006
2. Osterrieth P. Copilul şi familia. Bucureşti: Editura Didactica şi Pedagogica, 1973.

PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

prof. Mariana-Dana Buliga,

Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu" Lespezi, jud. Bacău

Educația reprezintă o funcție vitală a societății, iar școala – principala instituție prin care societatea își
perpetuează existența. Astfel, școala devine un ,,factor-cheie" al dezvoltării. De la școală se așteaptă astăzi să îi ajute
pe tineri să cunoască trecutul și să înțeleagă prezentul, să îi sprjine să conștientizeze și să își asume responsabilitatea
pentru a se implica în orientarea destinului colectivităților către un viitor dorit. Din acest punct de vedere, orice
problemă cu care se confruntă școala trebuie analizată, dezbătută, în vederea găsirii unor soluții pentru o eventuală
ameliorare a acesteia. Pe această linie se înscriu și problemele legate de abandonul școlar în mediul online.

183
 Abandonul școlar se caracterizează prin părăsirea prematură a școlii, înaintea calificării sau obținerii unei
pregătiri profesionale complete sau înainte de încheierea actului de studiu început. Sărăcia reprezintă principala
cauză a abandonului școlar în România, copiii ce provin din familii dezorganizate fiind deseori nevoiți să părăsească
școala pentru a-și întreține familia sau pentru a-și ajuta frații mai mici. Prin abandon școlar, șansele unui individ de
a-și găsi un loc de muncă stabil scad considerabil, la fel și posibitățile sale de a se integra în sociatate.
Programele sociale de prevenire a abandonului școlar trag un semnal de alarmă pentru societate, ele
urmărind, în primul rând, conștientizarea de către populație, a gravității acestei probleme sociale, iar, în al doilea
rând, vizează integrarea copiilor defavorizați în instituții școlare. Motivele care stau la baza acestor acțiuni sunt
diverse, subliniind următoarele aspecte: a) lipsa școlarizării limitează posibilitatea tinerilor de găsire a unui loc de
muncă; b) abandonul școlar duce la creșterea ratei șomajului, la fel și a beneficiarilor de ajutor social; c) fără
educație, va crește numărul familiilor defavorizate și care trăiesc în sărăcie.
Integrarea elevuluireprezintă un proces psihopedagogic de asimilare a normelor clasei, de a participa la
activitatea colectivă și de a urmări scopurile grupului, stabilite prin decizii colective. Este foarte importantă crearea,
de către cadrul didactic, a unui univers ludic, în care copilul să se simtă bine, în siguranță și care să favorizeze
integrarea și motivația acestuia pentru învățare. O altă nevoie a copilului este de a fi apreciat, de a primi laude (pe
merit) de la cadrele didactice și de la colegi. Elevul trebuie să capete încredere în sine și este sarcina cadrului
didactic de a-l ajuta în acest sens. Prin autoevaluare și autoapreciere vot fi eliminate suspiciunile și neîncrederea. Tot
cadrului didactic îi revine responsabilitatea de a-i ajuta pe elevi să depășeasă eșecurile, să transforme nereușitele în
adevărate pârghii ale autocunoașterii. Orice înfrângere poate fi începutul unei noi victorii, unei noi treziri. Elevii
trebuie să fie susținuți pentru a găsi resurse de a merge mai departe, în cazul unui eșec. Este rolul managerului clasei
de a crea condiții favorabile pentru depășirea acestor situații dificile pentru elev. Un bun management ar putea
asigura echitatea în educație, ameliorarea situației elevilor aflați în risc de abandon școlar și prevenirea acestuia.
Pentru atragerea elevilor - fascinați de facebook, youtube, twitter, smartphone - către activitățile didactice,
soluția cea mai simplă ar fi de a merge în ritmul acestora și de a le oferi ceea ce îndrăgesc cel mai mult – tehnologia.
Aici ne putem referi și la dotarea materială a școlii care poate sau nu facilita munca profesorului, la activitățile de
tip AeL, E-Lerning sau I-Teach, dar modalitatea cea mai simplă ar fi exploatarea telefonului mobil ,,inteligent" cu
acces la internet. Cadrul didactic le poate solicita elevilor să acceseze dicționare, site-uri diverse, enciclopedii, să
compare diverse conținuturi, să găsească informații pe care să le selecteze, analizeze, interpreteze și să le introducă
în contexte noi.
Interesul elevilor poate fi stârnit ușor și prin folosirea resurselor multimedia (text, imagini, animație, fișiere
audio, filme), căci aproape că nu există subiect care să nu fie abordat pe youtube, sub diferite forme. Studiile
psihologilor au arătat că implicarea senzorilor auditivi, vizuali, kinestezici, contribuie decisiv la reușita actului de
învățare, imaginile, fișierele muzicale, filmele documentare etc., generând un interes crescând din partea elevilor
pentru subiectul respectiv.
Tehnologiile moderne sunt eficiente nu numai pentru transmiterea noilor cunoștințe, ci și pentru
consolidarea deprinderilor formate, pentru realizarea transferului de informații între diferitele domenii ale
cunoașterii. Astfel, se pot realiza lecții recapitulative cu ajutorul materialelor PPT, la finalul cărora elevii pot
construi o sinteză sub forma unui flyer, prin dezvoltarea abilităților de utilizare a mijloacelor TIC. Tehnologiile
educaționale moderne urmăresc atât atragerea interesului elevilor pentru ore, dar și facilitatea procesului didactic,

184
ajutând profesorii să creeze contexte favorabile învățării, formării deprinderilor, constituirii unui complex de
atitudini care să stimuleze curiozitatea, dorința de a cunoaște mai mult, spiritul de competiție cu sine, plăcerea de a
progresa, dar și o raportare corectă la evaluare.
Generația de astăzi simte nevoia dea a gândi în perspectivă, lumea contemporană reprezentând o
permanentă provocare pentru educație. Existența fiecărui individ în parte, ca și a întregii societăți în ansamblul ei,
capătă un ritm din de în ce mai rapid, devine tot mai marcată de necesitatea cunoașterii alerte, corecte și complete a
realității înconjurătoare, pentru ca luarea deciziilor să fie realizată oportun și competent. Dacă elevii vor fi orientați
corect spre schimbare, ei vor simți nevoia de a fi instruiți cât mai bine pentru a face față cu succes noilor provocări și
noilor tipuri de profesii.
Copilul de astăzi e ușor diferit de copilul de ieri, aceasta fiind o normalitate a progresului în societatea
omenească. E greu de stăpânit, de educat, de convins, de integrat, dar nu pentru că ar fi inaccesibil prin structura sa
fizică, intelectuală și emoțională, ci pentru că nu au fost descoperite la timp cele mai eficiente metode de
comunicare, relaționare, disciplinare care să-i răspundă pozitiv la întrebările pe care le are. Copilul de azi este un
vânător de noutate, impresionat de tot ceea ce îi atrage atenția. Ce-i de făcut ca învățarea să dea roade, copilul de azi
să nu mai abandoneze școala și să ajungă cetățeanul responsabil de mâine? Nimeni nu se poate lupta cu o generație
de unul singur. Reproșurile, etichetele, descurajările nu sunt eficiente.
Din acest punct de vedere consider că o mai bună pregătire fizică, emoțională, chiar intelectuală (în
normalitatea firească) a copilului care vine la școală, ar fi de bun augur. Ea trebuie conștientizată de către părinți
care nu pot pasa sarcina doar în obiectivele cadrului didactic. Familia trebuie să se implice permanent, să colaboreze
cu dascălii, pentru ca învățarea să nu devină o rutină, o activitate plictisitoare și greoaie pentru elevi. A fi profesor
devine, în acest context, un risc asumat. Și asta deoarece pregătirea pentru a preda, pentru a-i învăța pe alții nu se
termină niciodată, implicând multă răbdare, momente de descurajare și multe ore de studiu. Totuși, la capătul acestui
drum, ne pot aștepta și multe satisfacții, principala calitate a profesorului fiind vocația pedagogică, sentimentul de a
fi ales pentru acestă sarcină și apt pentru a o îndeplini.
Bibliografie:
1.J.Olsen, T.W.Nielsen, Conceperea de metode pentru managementul clasei, 2009 DPH, Didactica, revistă de
comunicări științifice, 2013;
2.Negreț-Dobridor, Ion, Didactica nova sau arta de a-i învăța pe toți (aproape) totul, Editura Aramis, București,
2005;
3.Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Polirom,
Iași, 2008;

185
 PREVENIREA ABANDONUL ŞCOLAR

prof. Casian Marian – Viorel

Colegiul Tehnic ”Gheorghe Cartianu” Piatra Neamț

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul şcolar este abandonul şcolar.
Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului şi trecerea la
democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii. Ei au fost încurajaţi şi de atitudinea
părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult,
emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii fie sunt lăsaţi în grija unor
rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor. De asemenea se are în vedere
reinserţia şcolară a celor în cauză prin încredinţarea unor responsabilităţi în cadrul colectivelor şcolare din care fac
parte, depistarea şi corectarea anomaliilor comportamentale în relaţia copil-părinte, intensificarea colaborării şcoală-
familie, pentru identificarea anturajului elevilor şi luarea măsurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influenţa
negativă a acestuia.
Sărăcia este de asemenea un factor de abandon şcolar care se reflectă la toate nivelurile de vârstă şi
învăţare. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală.
Elevul care prezintă un risc înalt de abandon şcolar-incapabil să se adapteze şi să funcţioneze adecvat în
contextul clasei tradiţionale, rezultatele şcolare sub medie– nu-şi stabileşte obiective profesionale, prezintă
absenteism, ostilitate faţă de adulţi şi reprezentanţii autorităţii şcolare, provine dintr-o familie ce experimentează un
stres existenţial cu probleme economice serioase, nu este implicat în nicio activitate organizată de şcoală,
nonformală sau formală.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întâi, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea
rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi
lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Există şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de
şcoală. Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere
social şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente,
toxicomania, etc.
Deci, cauzele abandonului şcolar sunt multiple, poate fi vorba, pe de o parte, de inadaptarea elevului la
activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar, dar şi extraşcolar sau, pe de altă parte, inadaptarea şcolii la factorii
interni (biologici, psihologici) şi externi (socioeconomici, socioculturali).
În concluzie, părăsirea timpurie a şcolii este rezultanta unei combinaţii de cauze interne (psihologice
cum ar fi: imaturitatea şcolară, instabilitatea psiho-afectivă, tulburări de comportament etc.) şi externe (de natură
socioeconomică: situaţia economico-financiară a familiei, lipsa îmbrăcămintei şi încălţămintei, condiţiile de locuit,
dezagregarea familiei, lipsa ajutorului la învăţătură).

186
 O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate
constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc –
individuali, familiali, şcolari a celor determinaţi de mediul cu potenţial delictogen ş.a.d.m., care-l pot acuza.
Pentru aceasta, se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competenţelor cadrelor
didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării factorilor care ar favoriza
apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi în ultimă instanţă pentru rezolvarea unor
situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Ca obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar ar putea fi:
- Identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi.
- Implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar.
- Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon sau risc de
abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi împlinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat.
De câţiva ani, statul oferă o serie de programe sociale pentru menţinerea elevilor în unităţile de învăţământ. Câteva
dintre acestea sunt: programul „Euro 200” pentru finanţarea de achiziţie de calculatoare personale, diferitele tipuri
de burse, rechizite şcolare, decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii din mediu rural etc.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadrudidactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să
nu uităm că nu în ultimă fază educația se învață și depinde foarte mult de familie.

Bibliografie:
1. Anton Moisin - Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007
2. Stephane Clerget – Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2008

187
 DIRIGINTELE, O VERIGĂ IMPORATANTĂ ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

PROF. VERESCU MARCU CARMEN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 OȚELU ROȘU

Calitatea de ,,educator activ" a profesorului diriginte a ridicat problema conţinutului specific al muncii sale
educative, în comparaţie cu sarcinile educative ale celorlalţi profesori care predau, la aceeaşi clasă, diferite
discipline.
Deosebirea esenţială dintre conţinutul muncii profesorului obişnuit şi cea a profesorului diriginte constă în
aceea că primul desfăşoară aproape exclusiv activităţi de informare şi formare, în vreme ce profesorul diriginte se
preocupă de socializarea elevilor care i-au fost încredinţaţi spre îndrumare. Prin ,,socializare" înţelegem ,,acea parte
a influenţei complete a mediului care aduce individul la participare în viaţa socială, îl învaţă cum să se comporte
conform normelor în vigoare, îl învaţă să înţeleagă cultura, îl face capabil să întreţină şi să înţeleagă anumite roluri
sociale" (J. Szczepanski ). Afirmând că specificul muncii educative a profesorului diriginte constă în concentrarea
acesteia în direcţia socializării elevilor încredinţaţi, trebuie să facem precizarea că dirigintele îndeplineşte, de fapt,
rolul unui ,,ghid" conducător al elevului aflat într-o căutare continuă a unor puncte de reper, de natură să-l orienteze
în încercările sale de integrare în mediul social în care trăieşte şi, totodată, de diferenţiere a sa ca persoană.
Integrarea socială şi diferenţierea prin afirmarea propriei personalităţi a fiecăruia reprezintă cele două efecte majore
ale proceselor de socializare şi, în acelaşi timp, pentru profesorul diriginte, intenţiile cele mai generale care stau la
baza strădaniilor sale.
În munca de diriginte câştigarea încrederii elevilor este primul şi cel mai important pas, care presupune un
anume talent şi tact pedagogic, o anume artă de a-i face pe elevi să înţeleagă că eşti persoana căreia îi pot încredinţa
problemele lor, că doreşti sincer să-i ajuţi în orice problemă, că le poţi oferi o soluţie sau cel puţin un sfat pertinent
într-o situaţie dilematică, într-un moment cheie al existenţei lor, că le poţi lumina anumite lucruri pentru ei confuze,
că poţi să-i ghidezi în situaţiile delicate ce apar în raporturile cu prietenii, părinţii, ceilalţi profesori care predau la
clasă, că poţi şi doreşti să le oferi răspunsuri la marile întrebări ce-i frământă.
Ca şi diriginte eşti nevoit să şti să mediezi diferitele conflicte ce pot apărea între elevii pe care îi îndrumi, să
intervii atunci când apar disfuncţionalităţi în bunul mers al activităţii şcolare.
Existenţa unor conflicte în mediul şcolar este o realitate care îi preocupă pe cei implicaţi în realizarea unei
atmosfere care să facă eficient procesul de învăţământ. Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în
principal, tulburările de relaţionare a elevilor în cauză cu părinţii, profesorii, colegii şi încălcarea regulilor
colectivităţii şcolare sau extraşcolare. Paleta acestor tulburări este largă, ea cuprinzând atât modificări
comportamentale mai puţin grave sub raport juridic, dar supărătoare, de tipul: minciună, inconsecvenţă
comportamentală, violenţe verbale, copiatul la ore, fumatul ostentativ, bruscarea fetelor de către băieţi, refuzul de a
saluta, diferite atitudini nonconformiste, cât şi abateri grave de la normele morale şi legislaţia pe nală cum sunt:
furtul repetat, vagabondajul, actele de spargere sau tâlhărie, consumul curent de alcool sau droguri, prostituţie.
Profesorii se confruntă de obicei cu tulburări de conduită mai uşoare, neinfracţionale în sensul propriu al termenului;

188
dar destul de răspândite sunt, în ultimul timp, şi abaterile severe de conduită, care cer mult timp şi efort pentru a fi
eradicate.
Şcoala este primul spaţiu al medierii, un spaţiu de trecere între familie şi societate, între sine şi celălalt,
între propria sa viziune despre lume şi viziunea celorlalţi. Frecventând şcoala, copilul trăieşte prima mare încercare
socială din viaţa sa, pentru a se lăsa modelat de şcoală, instituţie cu un important rol formator. Din păcate, din cauza
situaţiei grele materiale în care trăiesc foarte multe familii în această perioadă, părinţii pleacă la muncă în străinătate
lăsând copiii în grija rudelor. În această situaţie copiii, fiind uşor influenţabili, intră în anturaje periculoase care-i fac
să-şi schimbe comportamentul faţă de colegii de şcoală şi de profesori. Un profesor diriginte care a reuşit să câştige
încrederea unui elev problemă aflat în clasa sa, va reuşi prin discuţii particulare cu acesta să-l facă să-şi schimbe
comportamentul, să-l facă să nu se mai simtă abandonat, să ştie că orice problemă ar avea există măcar o persoană
care să-l asculte şi să-l ajute să ia deciziile corecte.
Majoritatea conflictelor care apar între elevi au ca substrat problemele familiare pe care le au aceştia, un
om în formare cum este copilul şi adolescentul putând fi ajutat să înţeleagă ce e bine şi ce e rău şi faptul că a face un
coleg să sufere nu îl va face să se simtă mai bine.
Există diferenţe la nivel individual, există o ,,goană" a schimbării, există o aşa numită criză de timp datorată
în mare parte schimbării atât de continue a societăţii în care trăim şi care ne forţează să ţinem pasul cu ea. Cu toate
acestea, putem să convieţuim fără a ne răni, a ne jigni, a profita de neatenţia oamenilor de lângă noi.
Un rol extrem de important îl are profesorul diriginte în prevenirea și combaterea abandonului școlar, cu
precădere la clasele la care nivelul economic și social al părinților elevilor poate duce la aceasta. Dirigentele, în
colaborare cu consilierul școlar și conducerea școlii poate ajuta la consilierea părinților în efortul prevenirii
abandonului școlar, evidențiind importanța educației în dezvoltarea viitoare a copilului.
Predarea în mediul online a scos în evidență posibilitatea apariției abandonului școlar din cauza lipsei
dispozitivelor electronice, a conexiunii la internet și astfel imposibilitatea participării elevilor la ore. În această
perioadă profesorul diriginte a trebuit să se bazeze și mai mult pe colaborarea cu părinții pentru participarea elevilor
la orele online.
Putem să colaborăm, să ajutăm şi să fim ajutaţi de cei lângă care stăm, pentru că ideea de bază a societăţii
este complexitatea unui produs care este rezultatul gândirii mai multor minţi şi, deci, produsul cu cea mai mare
şansă de a fi aproape de ideal şi de perfecţiune. Mediatorul nu poate să îţi impună o soluţie, cheia soluţionării
problemelor e chiar la tine!
BIBLIOGRAFIE
1. Dirigenţie. Consiliere şi orientare, Colecţia dirigintelui vol. IV, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti,
1998
2. Dirigenţie, ora de dirigenţie vol.II, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1996
3. C. Cucoş- Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998
4. Cornelia Gherman- Medierea conflictelor în şcoală, Editura Rovimed, 2010

189
 ACTIVITĂȚI ONLINE PENTRU PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Costea Dana Valentina, Școala Gimnazială Pia Brătianu

În contextul noii realități, în care de aproximativ un an interacțiunea fizică cu elevii noștri este aproape
inexistentă, pentru a-i ține preocupați de școală și de a învăța, rolul cadrului didactic devine primordial. Numai
printr-o preocupare constantă si numai prin pregătirea întâlnirilor cu toata creativitatea de care putem da dovadă
fiecare dintre noi, am putea spera la generații sănătoase fizic și mai ales emoțional.
Preocuparea mea în această perioada a fost pe lângă menținerea unui standard al cunoștințelor, starea emoțională a
elevilor mei si dorința de a-i ține împreună, de a rămâne un grup.
Voi descrie în această lucrare o serie de activități care au dus la prevenirea abandonului școlar, la dorința de
a intra la ore chiar și online, de a participa activ la toate activitățile inițiate, au menținut dorința de “merge”la școală.
Obiectivul principal al tuturor acestor activități a fost consolidarea parteneriatului cu familia, fiind conștientă că
niciun cadru didactic nu poate gestiona singur activitatea elevilor săi în această perioadă.
1. Acțiune umanitară pentru copiii din Pichetul militar din localitatea Hilișteu Crișan, jud. Botoșani. A fost
o acțiune care a început cu un reportaj pe care la-m urmarit la televizor în luna octombrie și care mi-a atins sufletul
(https://www.antena3.ro/.../copii-fost-pichet-militar...). Pentru că, împreună cu elevii și părinții mei organizam în
fiecare an un Târg umanitar, iar în acest an din cauza pandemiei nu îl mai puteam organiza, le-am propopus
părinților mei să fim Moș Crăciun pentru acești copii. Am contactat-o pe învățătoarea acestor copii care cu multe
eforturi și multă muncă a reușit să le schimbe viața și a început o lungă și frumoasă muncă de echipă. După două
luni, în Ajunul Crăciunului un camion încărcat cu alimente, materiale didactice, cadouri nominale pentru copii si
părinți a plecat spre Botoșani. Emoțiile tuturor au fost foarte puternice. Și pentru a obține și feedback-ul, copiii din
Botosani ne-au colindat pe zoom, s-au cunoscut, au interacționat.
2.Toată perioada în care clasa a funcționat online, am stabilit ca ziua de vineri să fie “Ziua Altfel”.
Munceau de luni până joi, știind ca vineri vor avea parte de surprize:
a) Părinții ne-au recitatpoezii de ziua lui Mihai Eminescu.
b) I-amavutinvitațipebunici care ne-au povestitdesprecopilărialor.
c) Am lansat baloane cu heliu cu dorințele noastre sperând că împreună dorințele noastre să fie mai puternice și să
se împlinească. În proporție de 90% dintre copii și-au dorit să ne întoarcem la școală, să ne putem îmbrățișa.
d) Copiii au creat și recitat parinților poezii despre ei. Am făcut o probușură cu creațiile lor, pe care sperăm să o
putem publica.
e) Am susținut ateliere diverse cu invitați – atelier de teatru (Trupa Pantalone), atelier de musicoterapie (cu Jean
Baptiste Manitoiu – tehnica Totem), atelier de sceriere creativa (Asociația PoveȘtim – Facilitator Ana Maria
Anghelescu), atelier de educație finaciară (Flip – Scoala pe roți), atelier de educație sanitară (Crucea Roșie,
sector 1).
f) Am avut invitați psihologi, medici, scriitori de carte pentru copii, profesori universitari.
g) Am marcat împreună prin desene, scenete, filmulețe, proiecte, muzică Ziua internațională a păcii, Ziua
internațională împotriva bullyingului, Ziua internațională a compozitorilor (cântând arii celebre la razatoare,
lingură etc), Ziua internațională a animalelor (ce poate fi mai plăcut pentru un copil decât să prezinte colegilor
animalul de companie?).

190
h) I-am intervievat pe părinți și bunici cu privire la jocurile copilăriei lor. I-am pus chiar să ne arate cum se joacă
aceste jocuri. Bucuria a fost mare si pentru cei mici și pentru cei mari.
i) Am intrat unii în casele altora devenind o familie: am gătit împreună de Paște, de Craciun, am făcut petreceri în
pijamale, am gătit și mâncat împreună micul dejun, am citit povești înainte de somn.
Lista exemplelor mele ar putea continua. Îmi doresc ca fiecare cadru didactic să fii găsit în această perioadă
puterea de a-și ține elevii apoape de școală, aproape unii de alții, de a-i ajuta să vadă avantajele acestei perioade.
Pericolul abandonului școlar a crescut vertiginos în ultimul an, de aceea cadrele didactice ar trebui să o transforme
într-o prioritate. Se poate și online, e nevoie de voință și creativitate. Am încercat să enumăr activități concrete, în
speranța de a inspira și alte cadre dactice, cu mențiunea că multe dintre ateliere s-au desfășurat fără costuri din
partea părinților.

191
 PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Dădulescu Sorina Manuela

Grădinița nr. 178, Sector 5, București

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea românească
actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Comparativ cu generaţia adultă,
mai mulţi copii trăiesc în condiţii materiale şi sociale precare.
Relansarea efortului public în domeniul social depinde de resursele financiare disponibile dar şi de
construcţia instituţională. O societate incluzivă social, pentru întreaga populaţie şi în mod special pentru copil
reprezintă un obiectiv esenţial în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.
Instituţiile publice implicate în protecţia copilului, împreună cu organizaţiile nonguvernamentale şi chiar
cu parteneri economici privaţi au iniţiat în ultima perioadă programe care indică o nouă abordare. Legea protecţiei
copilului reprezintă un argument pentru această nouă direcţie.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studio început. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior
în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativa.
Rata abandonului şcolar se stabileşte ca raport procentual între numărul elevilor înscrişi şi numărul
absolvenţilor. Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele
autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu
perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scadere a
venitului personal de-a lungul întregii vieţi.
Din 2000, rata europeană medie de părăsire timpurie a şcolii s-a diminuat cu 3,2 puncte procentuale, dar
progresele au fost insuficiente pentru a atinge obiectivul de reducere cu 10% până în 2010, astfel cum a fost adoptat
iniţial de Consiliul European. În plus, această medie maschează disparităţi importante între statele membre. Şapte
state member au realizat déjà obiectivul de 10%, în timp ce alte trei au rate superioare procentului de 30%. Cu
privire la performanţa relativă a statelor membre, există totuşi motive de a fi optimişti. Din 2000, cu excepţia a trei
state membre, toate statele şi-au redus rata de părăsire timpurie a şcolii, unele într-un mod extrem de
semnificativ.
Ultimele date în ceea ce priveşte rata abandonului şi rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie, la
nivel naţional, releva faptul ca după 10 ani de creştere, în ultimii doi ani şcolari s-a înregistrat pentru prima dată o
scădere a ratei abandonului şcolar.
Copiii unor părinţi cu un nivel scăzut de educaţie şi proveniţi dintr-un mediu dezavantajat din punct de
vedere social au o predispoziţie mai ridicată decât alţi tineri să părăsească educaţia şi formarea înainte de absolvirea
ciclului de învăţământ secundar. Unele grupuri din societate sunt în special afectate de părăsirea timpurie a şcolii, în

192
special persoanele provenite din medii socio-economice cu venituri mai scăzute şi grupuri vulnerabile, cum ar fi
tinerii proveniţi din centre de asistenţă socială şi persoanele cu handicap sau cu deficienţe mentale sau care au alte
nevoi educaţionale speciale.
Această rată este încă şi mai ridicată pentru populaţiile rrome, care au tendinţa de a se număra printre
membrii societăţii, cei mai expuşi excluziunii din punct de vedere social. Aceste grupuri au tendinţa de a se
confrunta cu un sprijin familial mai slab, de a fi supuse unei discriminări în sistemul educaţional şi de a avea un
acces mai limitat la oportunităţile de învăţare informală şi nonformală în afara şcolarităţii obligatorii. Părăsirea
timpurie a şcolii este influenţată de factori educativi, de situaţii individuale şi de condiţii socio-economice. Este mai
curând un proces decât un eveniment izolat. Este vorba de un proces care începe adesea în cursul educaţiei primare,
cu primele eşecuri şcolare şi cu o distanţare crescândă faţă de şcoală.
Tranziţiile între şcoli şi între diferite niveluri de educaţie sunt în special dificile pentru elevii ameninţaţi de
riscul de părăsire timpurie a şcolii. Abandonul școlar este în România o problemă socială din ce în ce mai gravă.
Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, acest are prezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble situaţii de
inadaptare. Este vorba, pe de o parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învăţarere alizată în mediul
şcolar dar şi extraşcolar” şi, pe de altă parte, despre „inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi
externi (socioeconomici, socio-culturali)”. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se
aplică diferenţiat principiul dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o anumită
configuraţie pedagogică, psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecinţe imediate, dar şi de
durată. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal,
profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţin în sistemul educativ făcându-l
cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care provine
copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a erei noastre. Depinde de fiecare educatoare în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.
Bibliografie:
"Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti 2006

193
 ABANDONUL ȘCOLAR- REZULTANTĂ A UNEI DUBLE SITUAȚII DE INADAPTARE

PROF. MIERCAN ELENA,

COLEGIUL ENERGETIC, RM. VÂLCEA, JUD. VÂLCEA

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea

frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior
în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativa.
Abandonul școlar este în România o problema socială din ce în ce mai gravă. Cauzele abandonului şcolar
sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble situaţii de inadaptare. Este vorba, pe de o
parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar dar şi extraşcolar” şi, pe de
altă parte, despre „inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi externi (socioeconomici, socio-
culturali)”. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se aplică diferenţiat principiul
dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o
anumită configuraţie pedagogică, psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecinţe imediate,
dar şi de durată. Din analiza datelor centralizate, la nivelul comunităților locale, s-au identificat și ierarhizat
următoarele cauze ale fenomenelor de risc de abandon și respective de abandon școlar:
I. Cauze ce ţin de condiţia socio-economică a familiei( situaţia materială ,relațiile în familie , dezinteresul
părinţilor, nivelul de educaţie scăzut al părinţilor, calitatea locuinței , mediul familial, lipsa ajutorului la
învățătură, părinți reticenți ).
II. Cauze ce ţin de şcoala (organizarea şi metodele didactice, atitudinea necorespunzătoare a cadrelor
didactice, baza materială a şcolii, dezinteresul școlilor, lipsa de interes a școlilor în furnizarea programelor de
educație compensatorie pentru copiii cu risc de eșec școlar).
III. Cauze ce ţin de elev( starea lui psihologică - se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului
şcolar şi a conflictelor cu autorităţile şcolare. În astfel de situaţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se
mobiliza în vederea depăşirii dificultăţilor vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii,
eventual prin abandon; caracteristicile de personalitate - se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă
efecte diferite, la copii diferiți. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile
personalităţii lui, care îi determină o anumită conduită;atitudinea elevilor faţă de procesul educativ - Pe de o parte
dezinteres – elevul nu depune eforturile necesare şi dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de
altă parte – elevul poate întâmpina dificultăţi în însuşirea cunoştinţelor care se predau; potențialul limitat al elevilor -
Inteligența limitată sau sub limită, calitățile memoriei și atenției slab dezvoltate).
Iată în cele ce urmează, câteva din acțiunile care pot fi întreprinse pentru prevenirea şi combaterea
abandonului şcolar în școlile defavorizate

194
 a. Asigurarea accesului la educaţia de bază pentru toţi copiii, tinerii şi adulţii, prin programe actualizate şi
adaptate grupurilor ţintă (preşcolari, elevi din învăţământul primar, analfabeţi, adulţi cu studii incomplete sau cu o
formare inadecvată, persoane expuse la şomaj sau excludere socială, copiii străzii, etc.), prin mijloace adecvate și o
politică coerentă.
b. Cuprinderea integrală a preşcolarului în învăţământul preşcolar - inclusiv cei aparţinând etniei rrome.
c. Refacerea echităţii în educaţie şi formarea competenţelor de bază pentru toţi (copii, tineri, adulţi) astfel
încât să favorizeze pregătirea profesională ulterioară şi participarea la viaţa activă;
d. Dotarea şcolilor cu mijloace moderne de învăţământ, cu reţele de informare şi comunicare, dotarea
corespunzătoare a bibliotecilor şcolare.
e. Formarea tinerilor în spiritual educaţiei permanente, prin diversificarea şi extinderea ofertei de educaţie
printr-un parteneriat susţinut cu principalii actori ai proceselor educaţionale (instituţii publice, societatea civilă,
parteneri sociali, centre de resurse şi inovare);
f. Asigurarea calităţii serviciilor de sprijin educaţional personalizat pentru copiii cu CES, orientare şcolară
şi consiliere profesională.
g. Relansarea educaţiei în învăţământul rural.
h. Asigurarea şcolilor din mediul rural cu cadre didactice calificate.
Efectele absenteismului sunt de natură complexă, conducând pe lângă pierderi din sistemul de cunoștințe, la
tentații de comportamente delicvente, conflicte cu părinții și chiar grupul de prieteni, insuccese repetate sau chiar
eșecuri școlare până la abandonul școlar, ca ultimă instanță a absenteismului. Însă efectul pe termen lung e
inadaptarea socio – profesională, generată de insuficienta pregătire sau nefinalizarea studiilor, cu repercusiuni asupra
imaginii de sine și implicit a stimei de sine, care într-un final pot fi generatoare de boli psihice, deci de randament
social scăzut. Absenteismul poate deveni la rândul lui cauză a unor efecte negative, atât pentru persoana în cauză,
cât și pentru mediul copiluluicare recurge la acest comportament.

BIBLIOGRAFIE
1. https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/prevenirea-si-combaterea-abandonului-scolar
2. Băran-Pescaru, Adina, 2004, Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Editura Aramis, Bucureşti;
3. Moisin, Anton, 2007, Arta educării şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti

195
 ABANDONUL ȘCOLAR ÎN PANDEMIE

Prof. Eröss Daniela,

Colegiul Silvic „Bucovina”

Abandonarea școlii este o formă de evadare, conștientă sau nu, iar prin părăsirea școlii, elevul pierde șansa
de a evolua conform propriilor idealuri, dar și corelat cu așteptările familiei și societății.
Prevenirea părăsirii timpurii a școlii este o provocare comună pentru toate sistemele educaționale europene.
Profesorii au nevoie de mai multe abilități și competențe, precum și de o motivație puternică în înțelegerea și tratarea
elevilor cu risc de părăsire timpurie a școlii. Aceștia trebuie să poată identifica cu reținerea necesară apariția
factorilor de risc care duc la părăsirea timpurie a școlii și să aplice inițiativele necesare pentru rezolvarea problemei
(How to Prevent Students from Dropping Out, 2020)
Elevii care se îndreaptă spre abandonul liceului prezintă deseori semnale că sunt expuși riscului cu mult
înainte de a înceta să se angajeze în școală. Închiderea școlii datorită COVID-19, separă elevii de rutinele structurate
și suporturile educaționale, numărul elevilor dezangajați poate continua să crească. Educatorii ar trebui să fie
conștienți și să caute semne de dezangajare și să acționeze pentru a maximiza angajamentul și sprijinul pentru elevii
cu risc în timpul închiderii COVID-19 (Ungar, 2013).
Pentru a preveni și combate abandonul școlar se pot lua următoarele măsuri:
1. Controlul implicării elevilor în propria educație
În timpul anului școlar, profesorii pot monitoriza performanța elevilor pe trei indicatori predictivi ai
abandonului: prezență, comportament slab și note nereușite. Aceste date pot oferi asistență personalizată celor
care au nevoie (Balfanz et al., 2007).
Profesorii pot utilizadatele pre-COVID-19 pentru a identifica elevii care riscau să renunțe înainte de
pandemie și să ofere suport personalizat pentru a ajuta elevii să-și depășească provocările actuale. Din păcate,
pandemia va introduce probabil noi provocări semnificative pentru încă mai mulți tineri, ceea ce determină nevoia
de a continua să capteze date care pot ajuta educatorii să se identifice și să se conecteze cu elevii care se
deconectează de la școală sau care, altfel, nu se pot urmări. În timp ce închiderile, pot împiedica capacitatea școlilor
de a colecta anumite tipuri de date, profesorii pot analiza indicatorii care sugerează că vor prezice un risc ridicat de
abandon școlar și vor utiliza aceste date pentru a identifica și a ajunge la elevii care ar putea avea nevoie de sprijin
suplimentar. Ei pot analiza prezența on-line a elevilor, accesarea materialelor de curs, a fișelor de documentare și de
lucru, comportamentul lor în clasa virtuală sau pe chat, ca, în final, să se observe rezultatele evaluării (Dropout
Prevention in the Time of COVID-19, f.a.).
2. Asigurarea unui mediu de încredere
Familia are un rol important pentru crearea unui mediu favorabil educației și asigură reziliența necesară
evenimentelor nefavorabile. Profesorii sunt cei care pot comunica și stabili legături cu cei care sunt pe cale să
abandoneze. Pot fi mobilizați să lucreze în echipă, astfel încât să nu se simtă singuri, se pot trimite mesaje
personalizate, este vital ca ei să știe că sunt importanți și sunt prețuți la școală, fie și on-line. Pot fi atrași în grupuri
de lucru pe subiecte ce interesează, pot fi rugați în realizarea unor sarcini, să realizeze prezentări pe teme care-i
preocupă.

196
 Elevii pot abandona din cauza unor motive familiale( pierderea locului de muncă a părinților, distanțarea
socială, îmbolnăvirea celor apropiați de Covid), de aceea, sprijinul emotional este binevenit. Abandonul școlar poate
avea cauze economice, lipsa unor device-uri, a conexiunii la internet, sau, chiar a spațiului de învățare în cazul
familiilor numeroase. Profesorii pot veni în sprijinul acestora prin accesarea unor programe la nivel de școală care să
asigure sprijinul logistic pentru învățământul online.
3. Metode de învățare atractive
Instruirea online poate fi plictisitoare de aceea trebuie găsite modalități de învățare atractive, cum ar fi
realizarea unui proiect în Jamboard, Canvas, evaluarea cu ajutorul jocurilor din Word Wall, Google Forms, Kahoot,
discuții prin Mentimeter, folosirea Moza Web etc.
Pandemia poate fi privită dual, în sens pozitiv, a scos la iveală noi resurse educaționale, iar în sens negativ
a stârnit multă suferință și nevoia unei protecții continue. Elevii pot privi acesastă perioadă provocatoare ca un
prilej de a explora școala într-o nouă dimensiune, dar pentru unii poate fi copleșitoare și vor avea tendința de a
„fugi” de ea. Este în menirea noastră de dascăli să mergem alături și să-i ajutăm să devină „oameni mari”.

Referințe bibliografice:
1.Balfanz, R., Herzog, L., & Mac Iver, D. J. (2007). Preventing Student Disengagement and Keeping Students on
the Graduation Path in Urban Middle-Grades Schools: Early Identification and Effective Interventions. Educational
Psychologist, 42(4), 223–235. https://doi.org/10.1080/00461520701621079
2. Dropout Prevention in the Time of COVID-19. (f.a.). Preluatîn 18 februarie 2021, din
https://ies.ed.gov/ncee/edlabs/regions/appalachia/blogs/blog29_dropout-prevention-in-COVID-19.asp#
How to Prevent Students from Dropping Out. (2020, octombrie 23). Accredited Schools Online: Find Top-Rated
Accredited Programs Online. https://www.accreditedschoolsonline.org/resources/preventing-students-dropping-out/
3.Ungar, M. (2013). THE IMPACT OF YOUTH-ADULT RELATIONSHIPS ON RESILIENCE. International
Journal of Child, Youth and Family Studies, 4(3), 328. https://doi.org/10.18357/ijcyfs43201312431

197
 SCOALA GIMNAZIALA LIHULESTI

PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Proiect Educational

2020-2021

INITIATOR: PROF GARCEA FLORIN CATALIN

I. ARGUMENT

Proiectul prezintă tipuri de activităţi în care sunt implicaţi părinţii, copiii şi profesorii pentru prevenirea
abandonului şcolar.
Ignoranţa familiei, folosirea copiilor cu prioritate în muncile din gospodărie în defavoarea şcolii, familii
dezorganizate, lipsa unui model în familie, neacomodarea la trecerea de la un ciclu de învăţare la altul, lipsa
motivaţiei, handicapul, plecarea părinţilor în străinătate şi rămânerea copiilor în îngrijirea rudelor sau vecinilor sunt
factori de formare şi de dezvoltare a acestei probleme, iar neimplicarea şcolii, lipsa perspectivelor după terminarea
şcolii, nivelul de trai scăzut al familiei, repetenţia pot fi factori de menţinere şi activare.
Astfel elevii marginalizaţi, care nu fac parte cerinţelor şcolare ale căror părinţi nu au posibilităţi materiale şi
nu au nici o perspectivă după terminarea şcolii au o stimă de sine scăzută, trec prin frustrare şi stres, nemulţumire
îngrijorare şi neîncredere dezvoltând comportamente de anxietate, implicare în alte activităţi izolare, neimplicare,
abandon.
II. GRUPUL ŢINTĂ
Elevii clasei a V a, consiliul profesoral, familiilor elevilor
III. PERIOADA
Parcursul anului şcolar
IV. OBIECTIV DE LUNGĂ DURATĂ
- prevenţia abandonului şcolar
V. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII

Obiective cadru Obiective specifice Strategii Activităţi

1. Îmbunătăţirea relaţiilor a) schimbarea Stabilirea comunicării între Lectorate cu părinţii
intersociale elev – şcoală – atitudinilor părinţilor părinţi şi şcoală
familie faţă de şcoală
b) stimularea interesului Luarea legăturii cu instituţii Sponsorizări
elevilor faţă de care pot recompensa
învăţătură rezultatele şcolare
c) implicarea şcolii în Oferirea opţionalelor Activităţi extraşcolare

198
 acceptarea şi
diversificarea valorilor
2. Creşterea stimei de sine a) cunoaşterea de sine Metode pentru descoperirea Fişe pentru identificarea
aptitudinilor aptitudinilor
b) cunoaşterea Oferirea posibilităţilor de Concursuri şcolare
punctelor tari şi slabe afirmare
c) acceptarea Strategia sowt „Ce obţin dacă voi învăţa?”
sentimentelor pozitive
şi negative
3. Dezvoltarea abilităţilor de a) utilizarea limbajului Brainstorming Chestionar „Ce vreau să fiu?”
comunicare responsabilităţii
b) explorarea Dialog bazat pe încredere Discuţii
alternativelor
c) comunicarea asertivă Explorarea alternativelor Test referitor la drepturi
asertive
4. Întărirea motivaţiei Colaborarea cu - găsirea unor posibilităţi Întocmirea orarului în aşa fel
pentru învăţătură întreprinderi pentru pentru elevii cu nivel de mai încât să permită elevilor să
oferirea unui loc de scăzut de a lucra în afara lucreze
muncă orelor ½ normă

VI. EVALUARE
- evaluarea rezultatelor şcolare periodic prin oferirea opţionalelor care să satisfacă şi aptitudinile elevilor
slabi
- implicarea şcolii de a ajuta familiile sărace, monitorizarea situaţiei prin vizite la domiciliu
- testarea coeziunii grupului de elevi pentru a reduce izolarea socială
- monitorizarea numărului de absenţe în fiecare lună
- teste, chestionare adresate părinţilor şi elevilor pentru a vedea implicarea acestora şi colaborarea cu şcoala
şi dirigintele.

199
 PROIECT EDUCAŢIONAL

ÎMPREUNĂ SUNTEM MAI PUTERNICI!

PROF. GEAMĂNU SIMONA-AURELIA,

LICEUL TEHNOLOGIC ROȘIA-JIU, FĂRCĂȘEȘTI, GORJ

Argument
Problemele actuale din societate şi din familia contemporană (problemele economice, problemele de
relaţionare între părinţi şicopii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional
redus, supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate), determină multe probleme emoţionale ale
copiilor ducând, astfel, la creşterea absenteismului şcolar.
La acestea se adăugă presiunea grupului, riscul consumului de droguri şi a altor forme de dependenţa,
metodele educative slabe şi inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, frică de examene
etc. Toate acestea fiind consideraţi adevăraţi stresori pentru elevi, conducându-i iminent spre fuga de la ore şi
abandonarea şcolii. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi finalizeze studiile, de aceea,
situaţiile de învăţare trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Scopul proiectului:
Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa, complexitatea şi funcţiile şcolii şi la implicaţiile
absenteismului şi ale abandonului şcolar. Formarea unui comportament responsabil al elevului într–o instituţie
şcolară;
Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar.
Obiective generale:
1. Identificarea principalelor motive ale absenteismului şcolar;
2. Identificarea surselor de stres şcolar;
3. Conştientizarea urmărilor negative ale absenteismului şcolar;
4. Identificarea valorilor, resurselor importante furnizate de şcoală;
5. Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
6. Dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
7. Dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere şi dezvoltare
personală;
8. Creşterea motivaţiei şcolare prin clarificarea scopurilor de lungă durată.

200
 Durata proiectului: Septembrie 2020 – Iunie 2021
Grupulţintă: elevii clasei a XI-a de la Liceul Tehnologic Roşia-Jiu, Fărcăşeşti; elevii cu risc de abandon.

Calendarul activităţilor:
Nr.crt. Activitatea Modalităţi de realizare Data Responsabil/
Participanţi
1. De ce absentează?  Identificare aelevilor cu absenţe multe şi cu riscde Prof. Diriginte,
Cine absentează ? abandon; Geamănu
 Monitorizarea absenţelor elevilor; Simona
 Înştiinţarea părinţilor cu privire la nr. de absenţe al
copiilor;
2. Chestionar  Aplicarea chestionarului pentru evaluarea riscului de Prof. Diriginte,
Abandonul şcolar abandon şcolar. Geamănu
Simona
3. Cineşi de ce ne stresează ?  Aplicare fişei de lucru Surse de stres şcolar Prof. Diriginte,
Geamănu
Simona
4. Cine suntem noi?  Aplicarea fişei de lucru Cine sunt eu? Prof. Diriginte,
Geamănu
Simona
5. Cum mă văd ceilalţi ?  Aplicarea fişei de lucru Cum mă văd ceilalţi?! Prof. Diriginte,
Geamănu
Simona
6. Merit mai mult !  Premierea elevilor care demonstrează reducerea Prof. Diriginte,
Diploma mea absenţelor: Merit mai mult! Geamănu
Simona

Evaluarea proiectului: Chestionare; Fişe de lucru; Portofolii.

Rezultate aşteptate: Reducerea absenţelor nemotivate şi a abandonului şcolar; Promovarea unei atitudini
responsabile a elevilor faţă de şcoală; Prevenirea absenteismului.
Diseminarea rezultatelor: Panou cu rezultatele proiectului, imagini cu elevii din timpul activităţilor, desene,
postere; Facebook.
Soluţii propuse pentru diminuarea riscului de abandon şcolar: Solicitare de sprijin din partea cadrelor didactice
(profesori de la disciplinele cu nr. mare de absenţe, rezultate slabe etc); Antrenarea colegilor de clasă pentru a-i
ajuta pe cei care au dificultăţi de învăţare; Efectuarea unei anchete sociale dacă situaţia socio-economică a familiei
este precară şi/sau sunt suspiciuni de neglijare sau abuz asupra copilului (primărie); Intervenţia unui psiholog;
Consilierea şi orientarea profesională a părinţilor (consilierul şcolar); Implicarea unor organisme private (ONG-uri,

201
sponsori, etc) din comunitate (exemple de activităţi); Implicarea în activităţi curriculare sau extracurriculare
(vocaţionale sau de voluntariat); Donaţii de cărţi, haine etc.

METODE DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN PANDEMIE

Prof. în învățământul preșcolar HUS MARIANA RAMONA

Grădinița cu program prelungit nr 52 Oradea

Educația românească suferă, iar pandemia de coronavirus nu a fâcut decât să înrăutățească situația,
potrivit unei analize realizate de organizația Salvați Copiii România. Analfabetismul funcțional s-a
accentuat de când a început criza sanitară, iar abandonul școlar a crescut și el. Mulți elevi nu se pot adapta la
noile sisteme de învățare sau nu au deloc acces la ele, așa că unii dintre ei renunță definitiv la școală.
De când a inceput această criză sanitară, cadrele didactice au trebuit să ce confrunte cu o criza
accentuata a abandonului școlar. In primul rând au trebuit să se formeze în predarea online, ceeea ce având
în vedere că multe din aceste cursuri sunt contracost si nu au fost decontate de Minister și nici de unitățile de
invățământ, multe cadre au rămas neformate. O altă problemă a apărut atunci când unele cadre didactce,
care nu erau specializate in lucrul TIC au trebuit să iși planifice si să iși desfăsoare activitatea in online, pe
platforme educationale. Astfel ca mulți copiii, pe care aceste categorii de cadre didactice îi instruiau înainte,
au fost nevoiți să abandoneze scoala. Unele, si vorbim de cateva excepții, au căutat soluții precum furnizarea
de materiale la domiciliul copiilor prin diverse metode: posta, inmânarea personala a materialelor didactice
copiilor etc.
Insă cadrele didactice care au pus mai presus de toate copilul, au realizat cele mai atractive activități
folosind platforme educative – kinderpedia, google classroom - , realizând jocuri interactive pe liveworksits,
quizziz , storyjumper, wordwall, tinkl, etc și impicând copiii in cercetarea unor teme variate astfel implicând
copilul, activ, in actul de predare-invățare și in propria formare. In această perioadă, cadrele didactice au
putut ca să se implice mai mult in formarea personalitățiii copiilor, dându-le lor ”frâiele” formării si nu
impunându-le anumite principii, moduri de invățare sau realizare de sarcini. In continuare voi enumera
cateva din aplicatiile dragi mie si care au adus in fața calculatorului, zi de zi micuții mei preșcolari si pe care
le utilizez in continuare la grup, chiar dacă ne-am intors in sală.
Wordwall este o aplicație unde se creează diverse activități interactive pentru elevi: fișe, chestionare,
potriviri, jocuri de cuvinte (prin imagini), identificarea unor cuvinte lipsă etc. În această aplicație se găsesc și
materiale gata create de alți utilizatori. Înregistrarea se poate face prin contul Google sau Facebook.
Folosind instrumentul Wordwall, putem crea cu ușurință un set de întrebări pe care să le folosim în cazul
predării sincrone sau asincrone. Aceste tipuri de teste le putem folosi ca warm up (încălzire) sau la finalul lecției,
pentru a asigura feed-back-ul. Toți elevii vor fi implicați într-o mod interactiv în rezolvarea testului.
Jocurile/ testele create le putem distribui elevilor noștri, dând clic pe butonul „Partajează”.

202
 Jocurile de învățare Kahoot pot fi create de oricine, pe orice subiect și pentru copiii de toate vârstele. A
câștigat rapid popularitate datorită faptului că se poate accesa folosind orice dispozitiv, calculator sau laptop care
dispune de un browser web. Aplicația este disponibilă gratuit online și presupune existența unui calculator care
afișează o serie de întrebări cu patru variante de răspuns; elevii se înregistrează utilizând un cod pin furnizat de
aplicație prin intermediul profesorului. Ei pot participa la joc individual sau în echipe. Setul de întrebări poate fi
realizat de profesori din contul acestora sau poate fi selectat dintr-o listă de „jocuri” disponibile. Cadrul didactic
deține controlul asupra desfășurării activității; el decide când începe jocul și când trece la următoarea întrebare.
Răspunsurile elevilor trebuie să fie marcate într-un timp stabilit anterior de profesor, prin selectarea de pe
terminalele lor mobile a variantei pe care o consideră corectă. După ce timpul expiră, este afișat răspunsul corect, iar
elevii obțin astfel feedback asupra cunoștințelor lor.
Storyjumper este un site web care permite copiilor să-și construiască propriile cărți. Ei pot crea cu ușurință
pagini de acoperire, pot adăuga text, încărca desene sau fotografii pentru a-și ilustra povestea și pot folosi și galeria
de clipuri StoryJumper. Când au terminat, pot să comande propria lor carte de cărți tipărite profesional!
Aplicatia vă va arăta cum să construiți o nouă poveste online, cum să o distribuiți altora și cum să o
publicați. De asemenea, vă vom oferi câteva sfaturi pentru editarea povestirii dvs. și pentru îmbunătățirea acesteia.
Pentru a începe, vizitați mai întâi site-ul StoryJumper (www.storyjumper.com). Dacă este prima dată când accesați
site-ul, dați clic în partea dreaptă sus pentru a crea un cont. Este rapid, sigur și gratuit. Important! Dacă aveți sub
vârsta de 13 ani, utilizați adresa de e-mail a părinților dvs. sau a tutorelui, astfel încât să ne informeze că este bine să
utilizați site-ul. De asemenea, vă rugăm să nu utilizați numele dvs. real. StoryJumper are o grămadă de artă
distractivă (recuzită) pe care o puteți folosi pentru a vă ilustra povestea. Mai întâi vă vom arăta cum să găsiți
elemente de recuzită, apoi cum să le utilizați. StoryJumper are, de asemenea, fundaluri sau scene pe care le puteți
utiliza pentru a vă ilustra povestea. Veți găsi fila scenelor chiar sub fila props. La fel ca elementele de recuzită,
puteți căuta scene, dând clic pe butonul cu scene și căutând fundalul de care aveți nevoie. Cu toate acestea, spre
deosebire de elementele de recuzită, scenele nu pot fi redimensionate, rotite sau mutate. Puteți încărca de pe
computerul dvs. și puteți importa materiale și de pe site-uri precum Flickr, MySpace, FaceBook etc. În Story
Creatorcreator, aveți libertatea de a vă deplasa și de a formă textului oricum doriți
Invăţarea online, prin natura sa, necesită un grad de independenţă al elevilor şi abilitatea de a rezolva
probleme (adică, abilitatea de a rezolva probleme de învăţare şi probleme tehnice). Lucrul în afara şcolii, departe de
profesori şi colegi, înseamnă că elevii trebuie să-şi asume responsabilităţi mai mari dacă doresc să reuşească la
cursurile online. În plus, există percepţia conform căreia elevii sunt încurajaţi să-şi asume şi mai multe
responsabilităţi pentru propriul proces de învăţare pentru a face faţă aşteptărilor angajatorilor şi ale comunităţii. S-a
incercat trecerea către abordări mai centrate pe elev în ceea ce priveşte predarea şi învăţarea care încurajează elevii
să facă acest lucru. Se pare că acest principiu ar trebui extins şi la evaluare. Autoevaluarea, evaluarea de către colegi,
învăţarea prin descoperire, reflecţia şi articularea sunt doar câteva metode prin care elevii sunt încurajaţi să-şi
administreze propria învăţare şi evaluare. Alte metode includ opţiuni de discutare a activităţilor de evaluare, mod de
prezentare, durată a evaluării şi decizii referitoare la punctaj sau notare. Provocarea care rămâne este aceea de a găsi
rezultate măsurabile pentru a demonstra însuşirea competenţelor şi a abilităţilor dorite.

203
 Implicându-i pe copiii in propria formare acestia vor invăța cu plăcere, pentru că motivația e internă. O
invățare atractivă va reduce abandonul școlar. Tot ce contează e ca noi, cadrele didactice să cutăm modalități
atractive de a face activitatea didactică, atât in online cat si la clasă.

EDUCAŢIA – ŞANSA NOASTRĂ

LAZĂR ELENA
ŞCOALA GIMNAZIALA BOGDĂNEŞTI, JUDEŢUL BACĂU

Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar ceea ce pătrunde din suflet prin dragoste şi
bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna. (Sfîntul Ioan Gură de Aur)

Modificările care s-au produs în ultimii ani în peisajul învăţământului românesc, necesită din partea
noastră, cei implicaţi în procesul educaţional, răspunsuri şi acţiuni complexe. Aceste transformări este nevoie să fie
analizate de decidenţii din domeniul educaţiei pentru a transforma în avantaje schimbările survenite în învăţământul
românesc. Rămânând sensibili la semnalele care vin din mediul social, riscăm să avem de a face cu fenomene
precum abandonul şcolar, violenţa şi bullyng-ul. Într-o societate în care cunoaşterea începe să fie cel mai important
vector al dezvoltării sistemul de învăţământ se confruntă cu noi provocări în ceea ce priveşte performanţa şi
responsabilitatea.
Avem de a face cu un nou tip de elevi care necestită un alt fel de abordare. Elevul trebuie îndrumat cu blândeţe,
răbdare şi profesionalism până când reuşeşte să-şi dezvolte o gândire creativă, până când se simte pregătit şi capătă
curajul să-şi găsească propriile soluţii la problemele cu care se confruntă. O provocare comună pentru sistemele de
învăţământ europene este prevenirea părăsirii timpurii a şcolii şi prevenirea fenomenului de violenţă şcolară.
Această situaţie descrie un scenariu în care două drepturi fundamentale ale copiilor sunt încălcate: dreptul la
educaţie şi dreptul la securitate personală.
Educaţia este percepută ca o funcţie vitală a societăţii, iar şcoala, drept principala instituţie prin care
societatea îşi perpetuează existenţa. Astfel, şcoala este un factor cheie al dezvoltării, eficienţa actului educativ, ca
act ce ţine de sfera relaţiilor interpersonale, se decide pe terenul raporturilor concrete, zilnice, dintre profesor şi elev.
Pentru perfecţionarea relaţiei profesor- elev este necesar să se ia în considerarte dezvoltarea elevului, personalitatea
în devenire a acestuia, studierea mediului din care provine, implicarea familiei, nevoile şi necesităţile elevului,
capacităţile acestuia de învăţare şi multe altele. O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie iar apoi ea
se continuă la grădiniţă şi la şcoală. În primul rând se realizează prin puterea exemplului şi apoi prin cea a
cuvântului, intervenţia cadrului didactic prin procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii, familia şi comunitatea
pot constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar. Abandonul şcolar nu este o problemă nouă, de a lungul
timpului au fost realizate multiple cercetări pentru identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea
timpului şi apariţia unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii
educativ-informative, egalitatea de şanse privind educaţia, este necesară o implicare a tuturor factorilor ce
contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea respectiv eradicarea acestui fenomen. Părinţii, este nevoie să fie
implicaţi în acţiuni de susţinere a efortului de reducere a comportamentelor deviante ale copiilor, în general şi a

204
abandonului şcolar în particular. În scopul diminuării problematicii abandonului şcolar se recomandă realizarea în
şcoală a unor activităţi de consiliere individuală sau în grup pentru părinţii elevilor. Această consiliere poate viza
optimizarea relaţiei părinţi-copii, îmbunătăţirea relaţiei familie-şcoală-elev, cunoaşterea de către părinţi a
potenţialului de învăţare a propriului copil şi modalităţile de stimulare a acestuia, susţinerea în depăşirea
dificultăţilor de învăţare. In relaţia cu profesorul, elevul are nevoie de aprecierea personalităţii sale în dezvoltare, în
consolidarea stimei de sine, de răspuns afectiv din partea profesorului şi a colegilor, nevoia de apartenenţă la un
grup şi de acceptare din partea acestuia.
Factorii cauzali care duc la declanşarea abandonului şcolar sunt -factorii individuali, care se referă la capacitatea
personală a elevului de a reacţiona, unii elevi au un potenţial mai mare de adaptare, iar alţii unul mai redus.
Particularităţile psihice ale elevului pot influenţa şi negativ randamentul său şcolar, etichetările duc la scăderea
stimei de sine, la scăderea încrederii în propriile forţe cît şi în persoanele care îl înconjoară. Lipsa voinţei, nivelul
scăzut al aspiraţiilor, intereselor, motivaţiei, insuficienta dezvoltare a capacităţii de operare a gândirii pot avea efect
negativ asupra activităţii şcolare a elevului. De asemenea starea de sănătate a elevului poate influenţa succesul sau
eşecul şcolar al acestuia.
Mediul familial reprezintă cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea copilului.
Familia oferă copilului un sentiment de siguranţă, situaţia materială precară a multor familii este cauza interesului
scăzut faţă de şcoală a elevilor, favorizând absenteismul şi abandonul şcolar. Mediul şcolar are un important impact
emoţional. Acesta îndeplineşte o serie de roluri de socializare, integrare, profesionalizare şi totodată este puternic
influenţat de ansamblul vieţii sociale , începând cu prestigiul şcolii şi terminând cu resursele disponibile. Factorii de
ordin social cultural sau religios includ indicatorii care se referă la putere şi statut social cum ar fi: apartenenţa
etnică, apartenenţa la clasa socială, apartenenţa rasială. Factorii de ordin pedagogic vizează realitatea vietii şi a
educaţiei şcolare, deschiderea şcolii faţă de problemele comunităţii şi stilul disciplinei şcolare. Calitatea vieţii
şcolare şi a educaţiei şcolare influenţează rata abandonului şcolar, evidenţele existente indică faptul că atunci când
şcolile, familiile şi comunităţile lucrează împreună ca perteneri , beneficiarii principali sunt elevii. Parteneriatele
şcolare pot îmbunătăţii programele de studiu şi climatul şcolar, pot perfecţiona abilităţile elevilor, având şi rol de de
a îmbunătăţii abilităţile educaţionale ale părinţilor şi de a conecta familiile cu membrii şcolii şi ai comunităţii, de a
stimula serviciul comunităţii în folosul şcolilor, a oferii servicii şi suport familiilor, a crea un mediu mai sigur în
şcoli, a preveni abandonul şcolar. Motivul principal pentru crearea de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să
aibă succes la şcoală şi mai târziu în viaţă. De asemenea, programele de internenţie de tip sprijin educaţional
reprezintă o posibilă modalitate de egalizare a şanselor şcolare , de acordare a unui sprijin necesar în procesul
educaţional elevilor proveniţi din grupurile vulnerabile.
Prin urmare, consider, că o şcoală dezvoltată într-o comunitate, este motorul dezvoltării comunitare.
Parteneriatul şcoală-familie-comunitate produce efecte benefice atât pentru şcoală , copii, familii cât şi pentru
comunitate. Dezvoltarea unor alternative de petrecere a timpului liber pentru copii scade riscul delincvenţei juvenile,
creează locuri de muncă în comunitate pentru adulţi, contribuie la sănătatea copiilor, are efecte benefice asupra
familiilor, scade riscul de abandon şcolar. Beneficiile colaborării dintre şcoală, familie şi comunitate sunt numeroase
în sensul promovării unei educaţii de calitate şi valorizării rolului social al şcolii.

Bibliografie:

205
 1. Andronic, R, Elemente de dinamica grupurilor, Editura Psihomedia, Bucureşti, 2007,
2. Bîrsan C., Lungu A., Abandonul şcolar, efect al insuccesului şcolar –studiu de cercetare, Editura All,
Sălaj, 2007,
3. Bogdan Voicu (coord), Renunţarea timpurie la educaţie, posibile căi de prevenire , UNICEF şi Centrul
Educaţia 2000+, Bucureşti, 2010,
4. Cosmovici, A.,Iacob,L.,Psihologie şcolară, Editura Polirom , Iaşi, 2005,
5. Neamţu,C. Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor,
Editura Polirom, Iaşi, 2003
6. Osterrieth, P., Copilul şi familia, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973,

ABANDONUL ȘCOLAR, PROBLEMATICA ZILELOR NOASTRE

Prof. înv. primar, Mareș Titiana
Școala Gimnazială Solonț

,,Şcoala trebuie să urmărească tot timpul că tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o

personalitate armonioasă.” Albert Einstein
Educația de astăzi se face atât în mod tradițional, cât și online. Lumea digitală constituie o mare atracție
pentru elevii care dispun de mijloacele IT, dar în același timp trebuie să avem în vedere și faptul că sunt foarte mulți
elevi care nu au acces la tehnologie. Tocmai de aceea, un cadru didactic responsabil nu va uita de acei elevi și va
comunica prin intermediul fișelor de lucru la care elevii defavorizați să aibă acces. A avut loc o trecere, relativ
rapidă, de la paginile cărților la paginile web online. De exemplu, volumele de enciclopedii, mult apreciate de
generațiile trecute, au devenit acum mai învechite, deoarece aceste cunoștințe sunt ușor accesibile prin internet.
Ca profesor pentru învățământul primar, am urmat cursuri pentru dezvoltarea mea profesională și am
introdus în demersul didactic diverse platforme educaționale, ca: Wordwall, Learningaps.org, Wizer.me,
Liveworksheets, WordArt, Ask.ro, Quiz, Formulare Google etc. Elevii sunt încântați deoarece fișele de lucru sunt
interactive, primesc rezultatele pe loc, în unele situații și astfel totul pare o joacă, la prima vedere, mai ales în cazul
elevilor de la clasele primare. Evident, profesorul de astăzi trebuie să se transforme în „profesor digital”, să se plieze
pe dorințele elevilor, pe necesitățile reale ale societății!
Nu putem neglija faptul că generația secolului XXI se identifică cu era Internetului!
Pentru copiii mai mici, este un joc atractiv, iar pentru cei mari, interesați și motivați, reprezintă sursa de
informare, modul sigur de a rezolva orice problemă, de a învăța și de a fi evaluat. Dacă putem determina modul în
care să ”trezim” interesul elevului pentru studiu, atunci, resursele web apar pline de beneficii, avantaje în fața
învățământului tradițional.
Școala online are o serie de avantaje:
 reprezintă o alternativă la clasele tradiționale,
 permite o anumităflexibilitate,
 există o multitudine de resurse web care fac învățarea mult mai atractivă,
 oferă acces la informații mult mai ușor,
 se automatizează o serie de sarcini, cum ar fi prezența, înregistrarea progresului elevilor.

206
 Desigur, aceeași școală online are și limitele ei:
 dificultăți în utilizarea tehnologiei,
 lipsa tehnologiei sau existența uneia de proastă calitate,
 lipsa comunicării fizice/ reale,
 activitate intensă a profesorului atât pentru realizarea unor lecții de calitate, cât și a dezvoltării profesionale,
 accesul slab la internet în diverse perioade de timp,
 afectarea vederii, poziția incomodă pe scaun pe o perioadă lungă de timp,
 lipsa disciplinei școlare,
 nu oferă autenticitate în muncă.
Învățământul online determină valențe formative, este modern, rapid, asigură diferențierea învățării, are o
plajă largă de aplicabilitate, dar lipsesc sentimentele, încurajările, socializarea, empatia, foșnetul filei de caiet,
sunetul cretei (marker-ului) pe tablă, zâmbetul sincer și zgomotul râsului, socializarea care pentru elevii claselor
primare este esențială în dezvoltarea personalității lor. Se știe că la această vârstă elevul copie modele, iar pentru el,
învățătoarea/educatoarea constituie modele de urmat.
Cu toate acestea, cu bune, cu rele, trebuie să ne adptăm situațiilor pentru a putea sprijini copiii în formarea
lor ca oameni. Fie școală tradițională, fie școală online, elevul trebuie să aibă acces la învățare pentru propria
dezvoltare, pentru formarea personalității acestuia și pentru prevenirea abandonului școlar, în unele situații critice.
În orice situație, elevul trebuie direcționat către școală.

INSUCCESUL - PREMISĂ A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. înv.primar, Meșină Mirela

Școala Gimnaziala Nr. 150

Actul educaţional se desfăşoară într-un cadru constituit pe baza unor tradiţii ce s-au acumulat de-a lungul
existenţei sale. Factorii educaţiei asigură un cadru social organizat pentru desfăşurarea acţiunilor educative.
Mediul familial, în condiţii normale, ar trebui să întreţină spiritul de respect pentru şcoală, să stimuleze
efortul de învăţare. Grupul extrafamilial, de prieteni, trebuie să funcţioneze şi el ca un stimulent, cu influenţă asupra
aspiraţiilor şcolare şi profesionale.
Nu trebuie neglijat aspectul care se referă la factorii interni, precum starea generală de sănătate, care
condiţionează biologic reuşita şcolară sau capacităţile intelectuale-perceptive, de memorie, de gândire şi imaginaţie,
dar şi abilităţile care determină în cea mai mare măsură performanţa şcolară.
Insuccesul evidenţiază rezultate slabe la învăţătură, dar şi anumite comportamente: capacităţi intelectuale şi
etico- civice slab dezvoltate, indisciplină şi abateri comportamentale, lipsă de motivaţie, de interes şi aspiraţii,
inadaptabilitate şcolară şi socială.
Şcoala este considerată principalul factor în formarea tinerei generaţii în concordanţă cu cerinţele societăţii.
Ea dispune de personal calificat şi de bază materială adecvată, care fac posibilă desfăşurarea procesului de
învăţământ, aceasta fiind cea mai organizată formă de realizare a educaţiei.

207
 Familia sau grupul de prieteni reprezintă, de asemenea, factori ai succesului şi insuccesului şcolar.
În ,,Tratat de pedagogie” (2008, p. 306), Ioan Botaş precizează: ,,creşterea şi educarea copiilor reprezintă
îndatoriri şi responsabilităţi deosebit de importante ale familiei, oricare ar fi dificultăţile economice sau de altă
natură. Mediul educogen familial are influenţe deosebit de puternice asupra formării personalităţii copilului, a
comportamentului lui, care îşi menţin forţa educativă uneori toată viaţa. De aceea poporul nostru acordă o
importanţă deosebită educaţiei ,,celor 7 ani de-acasă””.
Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că dezvoltarea psihică a elevului are o istorie individuală, a cărei
fundamentare se realizează încă din familie. Aceasta îndeplineşte un rol nebănuit de important în formarea ierarhiei
valorilor individuale.
Relaţia părinte- copil începe încă din prima zi de viaţă şi se constituie pe tot parcursul existenţei
noastre. Una din problemele importante cu care se confruntă părinţii şi care poate deveni o cauză a insuccesului
şcolar constă în răsfăţul copilului. Din dorinţa de a nu-l lăsa pe copil să rezolve singur, având ei grijă să facă totul,
copilul răsfăţat este, de fapt, victima unei atitudini de supraprotecţie. Se poate întâmpla ca atunci când este pus în
faţa unei situaţii noi, copilul să nu poată rezolva nimic rămânând dezorientat. Un astfel de copil nu este obişnuit să
lupte cu greutăţile, iar atunci când trebuie să înfrunte dificultăţile se expune la insucces. El poate deveni timid
izolându-se, fie devine agresiv şi impulsiv.
Un alt aspect care se referă la familie e situaţia economică a acesteia. Când avem instabilitate din acest punct
de vedere, când există un nivel scăzut al veniturilor, toate acestea afectează traiectoria şcolară a elevului în mai
multe feluri. Sărăcia face ca multe familii să nu poată suporta cheltuielile de şcolarizare ale copilului şi se recurge la
întreruperea şcolarităţii. Totodată pot să apară conflicte intrafamiliale, relaţii tensionate, din cauza neputinţei de a-l
da pe copil la şcoală. Atitudinea indiferentă, neglijentă sau ostilă a părinţilor faţă de şcoală, atmosfera încordată,
poziţia defavorabilă între fraţi, toate acestea exercită o influenţă negativă asupra copilului.
Grupul extrafamilial, de prieteni, influenţează într-o mai mică sau mai mare măsură succesul şi insuccesul
şcolar. Anturajul elevului, care se formează o dată cu intrarea în şcoală, are impact pentru că, adesea, prietenii din
anturaj sunt şi ei scăpaţi de sub controlul familiei, constituind un grup cu dominanţe negative. Într-un anturaj de
elevi care nu frecventează şcoala, cu preocupări bizare pentru vârsta lor, se ajunge foarte uşor la insucces şcolar. Un
impact mai puternic din partea anturajului poată să apară atunci când există un fond permisiv, creat de alţi factori:
personalitate slabă sau diferite crize intervenite în evoluţia personalităţii, familii dezorganizate, în care influenţele
educative sunt precare.
În timpurile pe care le trăim, fiecare din noi simte şi vede tot mai mult cum mass-media poate influenţa viaţa
oamenilor, în general, şi pe cea a copiilor, în mod special. Din păcate, falsele modele care sunt promovate nu pot
avea o influenţă benefică asupra personalităţilor aflate în formare. În aceste condiţii, rolurile familiei şi ale şcolii
devin cu atât mai importante. Ele ar trebui să coreleze, astfel încât să contribuie la formarea unor personalităţi
armonioase, construite pentru succes.
În faţa insuccesului şcolar, este bine ca părinţii să comunice cu copilul şi să-i împărtăşească din propria
experienţă, dar şi să-l lase să vorbească despre experienţa trăită, cum se simte în urma ei. Dacă părinţii îl vor
demoraliza pe copil şi vor da proporţii exagerate unui eşec, copilul se poate izola şi poate intra într-o stare de
depresie. În astfel de momente sunt importanţi şi prietenii, care îi pot fi alături. Părintele nu trebuie să-l priveze pe
copil de aceştia, deoarece riscă să amplifice conflictul şi să ajungă la consecinţe mai puţin fericite.

208
 BIBLIOGRAFIE:
 Bontaş, I. (2008), Tratat de pedagogie, Editura All, Bucureşti
 Cerghit, I., Radu, I.T., Popescu, E., Vlăsceanu, L. (1991), Didactica- manual pentru Şcoli normale, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

TEHNOLOGIILE MULTIMEDIA- ”FATA MORGANA” A ANULUI 2020

Mihai Violeta, Școala Gimnazială „Mihai Viteazul”Alexandria

Într-o ediție cu o grafică de excepție a prestigioasei reviste Tribuna învățământului, am întâlnit opinii
extrem de valoroase ale unor specialiști români consacrați în domeniul educației românești, oameni care vorbesc
despre proiecte în tehnologii de e –Learning începute încă din 2003,și chiar despre anul 2001, când ministerul de
resort a început un complex program de predare-învățare în sistemul preuniversitar cu tehnologii de ultimă oră -
www.elearning.ro/resurse sau advancedelearning.com .
Vă puteți întreba ce legătură are acest fapt cu subiectul abandonului școlar în mediul online? Sigur, însăși
ideea unui spațiu de învățare virtuală în care apare abandonul școlar este una aproape de neimaginat până în 2020,
după cum rezultatele implementării proiectelor de digitalizare a învățământului românesc sunt aproape inexistente
până la începutul aceluiași 2020. Ceea ce vreau să evidențiez este faptul că, deși au existat încercări de modernizare
prin tehnologia informației în școala românească, deși avem spcialiști în tehnologii de e-Learning, nimeni nu a luat
în serios pregătirea procesului de formare a profesorilor și elevilor altfel decât urmând modelele clasice, cu
profesorul – „donator de informație”, iar elevii , de multe ori, „receptori” pasivi la propria formare.
După cum afirmă profesorii Marin Vlada și Radu Jugureanu „Educația,Cultura și Tehnologia transformă
gândirea și atitudinea oamenilor. Neînțelegerea conceptelor și termenilor conduce la o învățare superficială:
Calculatorul- mijloc de formare a unei noi viziuni asupra educației, cercetării și inovării.
Tehnologia- mediator al unei educații de calitate.
Elevii și studenții- participanți activi la propriul lor proces de învățare.
O viziune integratoare a instruirii și strategiei didactice pot fi sintetizare astfel: „Educația asistată de
computer permite abordarea sistemică a instruirii, o nouă viziune pe care psiho-pedagogia modernă o teoretizează în
ultimii ani, dar care devine operativă în momentul în care strategia didactică se împletește cu tehnologiile
multimedia.” ( sursa: http://c3.cniv.ro/?q=2010/tic)
Ceea ce este clar că nu s-a întamplat în ultimii ani în școala românească, este că nu s-a dorit construirea
unei fundații trainice în acest domeniu, prin pregătirea completă a profesorilor în ceea ce privește folosirea uneltelor
digitale. Nevoile de înnoire în domeniul instruirii asistate de calculator au fost ignorate în mare măsură de multele
cabinete de miniștri și multele guverne ale societății noastre.
Nu am simțit cu adevărat în cariera mea de dascăl ( lucrez de peste 25 de ani în învățământ) că s-a vrut o
creștere a performanțelor noastre pe baza valorificării imenselor cuceriri tehnologice în domeniul e-Learningului.
Nu am simțit că a existat vreo linie directoare în privința instruirii elevilor în ceea ce privește accesarea platformelor

209
de învațare on-line sau de folosire a unor resurse digitale care să vină în completarea informațiilor obținute în mediul
școlar fizic.
A trebuit să apară o situație de pandemie globală pentru a demonstra tuturor - deși...cine mai are timp
acum să se gândească la asta?...- că școala românească este clar într-o situație de corigență la disciplina „Tehnologia
informației”. Într-un timp foarte scurt, profesorii au fost nevoiți să improvizeze noi forme de predare, iar elevii au
trebuit să „ghicească” noile forme de învățare. Cele mai multe cadre didactice au resimțit din plin stresul noii
realități, deoarece niciodată nu folosiseră platforme de învățare, nu accesaseră resurse educaționale deschise, iar
profesorii care aveau habar de crearea unor softuri educaționale pe diverse platforme erau foarte puțini.
Așadar, într-un context cu o presiune emoțională extremă, cu restricții nicicând întâlnite, fără cunoștințe
bine puse la punct și prea puțin exersate, dascălii români au fost primii care au trecut examenul pademiei la limita
inferioară.
În acest tumult sanitar și afectiv, elevii români au fost expuși complet dezarmați, fără putința de a alege, a
respinge sau de a fi de fi de acord cu noile metode și mijloace de instruire. Uluielii sociale s-a suprapus uluiala
școlară. Bucuriei de a fi acasă, într-un mediu sigur și fără restricții i s-a suprapus incertitudinea accesării
platformelor de învățare. Norocoșii „copii de oraș” au rezonat rapid cu noile sarcini școlare, în timp ce copiii din
mediile rurale, multe din acestea fiind și medii defavorizate economic, au rămas într-o stare cataleptică din punct de
vedere educațional.
Dacă până la momentul martie 2020 , copiii din medii defavorizate gaseau în școală un refugiu, după acest moment,
școala a devenit la fel de puțin probabilă ca viața pe planeta Marte. Acești copii, hărăziți de natură cu un talent de a
înțelege și de mânui ușor cumputerele, tabletele și telefoanele mobile s-au izbit de zidul gros al lipsei mijloacelor cu
care să ajungă în lumea sțiinței de carte. Zidul a continuat cu fiecare zi să devină mai înalt și mai gros pentru acești
copiii cărora li s-a știrbit cert șansa unei educații pentru o viață mai bună.
Concluziile Organizației „Salvați Copiii” referitoare la situația școlară a elevilor în perioada pandemică
este următoarea: „O povară în plus pentru copiii din comunități defavorizate este data educația online în contextul
pandemiei Covid-19. Familiile nu își pot permite achiziționarea unei tablete pentru fiecare copil și, în situația
derularii școlii online, acești copiii nu mai au acces la educație.
Datele studiului ”Impactul Covid-19 asupra copiilor din România”, realizat de Salvați Copiii România, arată că
aproape jumătate dintre copiii din România nu au acces la o tabletă sau la un computer, singurele dispozitive care
pot permite o participare reală la lecțiile online.
Închiderea școlilor și organizarea cursurilor online fără dispozitivele necesare și instrumente de evaluare
a calității procesului de educație sunt factori de risc major de abandon școlar.”
Dacă după valurile 1 și 2 ale pandemiei nu am învățat că trebuie să fim în orice moment pregătiți pentru a
oferi educație de calitate elevilor, dacă nu am învățat ca internetul și tableta nu sunt un moft, ci un colac de salvare,
dacă nu vom susține chiar și după reîntoarcerea noastră în sălile de clasă necesitatea continuării modernizării
învățământului românesc prin tehnologie, dacă nu am înțeles suferința și frustrarea copiilor al căror viitor a fost
decisiv influențat de lipsa unor politici educaționale corecte și coerente, înseamnă că interesul superior al copilului și
dreptul său la educație sunt sintagme care nu valorează nimic.
Adânca plagă a abandonului școlar din mediul on-line este urmată de toate complicațiile inerente ale unui
abandon școlar și în mediul fizic. Presiunea dorinței de a îndrepta lucrurile atât cât mai pot fi ele îndreptate, trebuie

210
mutată de pe umerii profesorului, pe umerii celor care construiesc politici publice de anvergură, pe umerii celor care
trebuie să ia decizii care să schimbe în bine viața copiilor din toate punctele de vedere: atât economic, social,
cultural și dar mai ales educațional.

RISCUL DE ABANDON ȘCOLAR ÎN PANDEMIE

Mocanu Ileana, prof. înv. primar,

Școala Gimnazială „Adrian Păunescu” Focșani – Vrancea, România

În contextul actualei crize a sănătății, lupta împotriva abandonului școlar la nivel național s-a adaptat pentru
a ține seama de situația celor mai vulnerabili elevi care s-au distanțat de școală.Închiderea școlilor a fost una dintre
primele măsuri de izolare, pentru a combate criza SARS-COV-2.Pandemia COVID-19 a evidențiat tot felul de
inegalități:lipsa accesului la internet și la serviciile psihosociale și tentația de a merge la muncă pentru a ajuta
familia atunci când părinții și-au pierdut locul de muncă.Distanțarea fizică dintre predare și învățare și deplasarea
focalizării procesului de învățare, de la spațiul denumit în mod obișnuit școală, la un alt spațiu, cel al casei, induc o
situație prea complexă pentru a fi abordată tehnic sau tehnic.Cu toate acestea, mai multe țări au fost nevoite să
satisfacă nevoile tuturor cursanților, toate nivelurile de educație combinate, într-o perioadă foarte scurtă de
timp.Peste noapte, un întreg sistem educațional a trebuit să fie transformat, trecând de la o configurație bazată de
secole pe primirea elevilor într-un spațiu dedicat învățării la o configurație complet diferită, nouă pentru toată
lumea, unde școala trebuia să meargă la cursant în casă.
Accesul la internet a fost o piatră importantă: în multe școli, lecțiile erau date online când trebuiau să se
închidă și era, de asemenea, mijloacele folosite de profesori pentru a ajunge la elevi și pentru a se asigura că sunt
bine.Din cauza lipsei de cunoștințe, unii părinți cu mai puțină educație nu și-au putut ajuta copiii să navigheze pe
internet. În unele familii, capacitatea părinților de a-i sprijini pe elevi a fost foarte mică: barieră lingvistică,
dificultăți de învățare, lipsa cunoașterii instrumentelor digitale etc. Mii de elevi au fost astfel lipsiți de resurse
educaționale.
Pandemia a evidențiat rolul important al școlii în procesul educațional și în socializarea copiilor. Cu elevii
acasă, comunitatea școlară este absentă, iar contactul online nu poate înlocui viața. Copiii lipsesc din spațiul fizic în
care își pot împărtăși interesele, gândurile și sentimentele. Învățarea socială și emoțională este o componentă
importantă pentru ca tinerii să își dezvolte personalitatea. Această pandemie oferă posibilitatea de a reevalua școala
la care visăm pentru copiii noștri.Potrivit oamenilor de știință, efectele sunt mai evidente la copiii din straturile
socio-economice inferioare care se bazează pe școală pentru nevoile lor educaționale, nutriționale și de sănătate. În
special în cazurile de lipsă de sprijin părintesc, se creează inegalități mari în furnizarea de beneficii educaționale.
Educația este considerată drept sectorul cel mai afectat de criză, în măsura în care implică aproape întreaga
populație mondială și unde este furnizorul prin excelență al resurselor umane calificate și educate, în sensul nobil al
termenului. Decizia de a nu mai merge la școală1, luată de majoritatea guvernelor și de a invita populația să se
refugieze în casele lor, a creat o situație nouă, pe cât de neașteptată, pe atât de complexă. Confruntat cu o astfel de

211
situație, nimeni nu se aștepta la un miracol, în ceea ce privește calitatea învățării, deoarece era necesar să treacă de la
o zi la alta de la o predare care a avut loc în întregime în limitele a ceea ce se numește școala poate fi predat în
întregime la distanță de acesta. A avut loc o nouă învățare colectivă, cu succesele și eșecurile sale. Cel mai important
lucru este să înveți lecțiile necesare pentru a schimba școala, astfel încât să îndeplinească visele și aspirațiile
cetățenilor lumii. Elevii au trecut prinstres, izolare și anxietate în timpul pandemiei.
Forțată să trăiască în închisoare totală sau parțială, umanitatea a petrecut câteva momente foarte singulare în
istoria sa, caracterizate printr-un impact multidimensional, care va avea cu siguranță repercusiuni uriașe și greu de
prezis asupra viitorului său. Dacă economia este aparent cea mai afectată, până la punctul în care unii vorbesc chiar
despre o criză economică, aceasta este doar vârful aisbergului. Partea negativă include toate celelalte sectoare legate
direct sau indirect de economie, care au suferit și consecințele devastatoare ale pandemiei Covid-19.
Ultimele luni au fost critice pentru mii de elevi din zonele rurale care fie nu au avut dispozitivele necesare
conectării la internet și participării la lecțiile online, fie nu au avut conexiune la internet. Dificultățile pe care le-au
întâmpinat depășesc perseverența și voința individuală a acestora, a părinților și echipelor școlare preocupate să
ofere pachete educaționale celor aflați în risc de abandon școlar. Asigurarea continuității pedagogice a fost o
provocare majoră pentru toți profesorii și școlile.Nu se vrea ca elevii să se simtă singuri și să ducă greutatea eșecului
pe umerii lor: nu este doar o chestiune de motivație și determinare.
Această abandonare școlară agravată riscă mai ales să aibă un impact negativ de durată asupra traseelor
educaționale și profesionale ale elevilor în cauză.Cu siguranță va exista un „efect cicatricial” care nu va fi șters în
totalitate și va reduce șansele acestor tineri de a obține o diplomă și de a avea acces la locuri de muncă și la venituri
decente.Pe termen lung, va avea, de asemenea, un cost considerabil pentru comunitate, care va trebui să compenseze
aceste handicapuri și va suferi o pierdere de competențe.Pentru a reduce inegalitățile de oportunități, este necesar să
seacționeze pe mai multe căi: lupta împotriva sărăciei și încetarea încadrării elevilor în clase separate în funcție de
performanța și statutul lor socio-economic.
O școală care nu va fi centrată pe elev, cu o metodologie de predare, cu o abordare individualizată și
dezvoltarea abilităților, nu va reuși să ofere echitate în educație pentru toți elevii săi.Profesioniștii din domeniul
sănătății, educatorii și psihologii trebuie să sprijine activitatea profesorilor și educatorilor, deoarece educația
adecvată este sinonimă cu sănătatea.

212
 ŞANSA LOR ÎNCEPE CU NOI...

Ramona Müller, profesor de geografie, Şcoala Gimnazială Nicolae Titulescu, Ploieşti

În contextul unei societăţi puternic afectate de fenomenul abandonului şcolar internetul folosit ca mijloc de
comunicare interactiv şi dinamic, a creat puternice dezechilibre în educaţia copiilor, elevilor sau tinerilor care se
regăsesc în rândul populaţiei defavorizate. Problemele cu care aceştia se confruntă sunt majore, multe şi adevărate.
Sărăcia care limitează posibilităţile părinţilor de a le oferi copiilor accesul la învăţătură este, de multe ori, cauza
principală a abandonului şcolar. Pentru familiile afectate de sărăcie, şcolarizarea copiilor devine practic imposibilă.
De asemenea, riscul părăsirii școlii crește și în cazul copiilor ai căror părinți, cu un nivel redus de educație, nu pot să
îi sprijine pe copii în efectuarea temelor. Învăţământul online în contextul pandemiei Covid-19 a apăsat şi apasă şi
mai mult pe umerii elevilor din comunităţi defavorizate. Impactul generat de absenţa elevilor la participarea orelor în
mediul online este cu atât mai grav cu cât abruptul real al asimilări de noi cunoştinţe creează o bază puternică a
analfabetismului funcţional în România.
Faţă de anul 2000 a crescut îngrijorător numărul elevilor cu CES- cerinţe educative speciale. Integrarea
acestor elevi în sistemul educaţional public creează un volum de muncă suplimentar din parteacadrului didactic, de
multe ori nerenumerat corespunzător în asemenea situaţii. Fie din considerente financiare, fie din motive reale elevii
cu CES necesită din partea profesorilor un volum de muncă suplimentar, acte, fişe de lucru, fişe de observaţii etc.
Dacă un asemenea elev provine dintr-o familie rromă sau monoparentală sau dacă situaţia materială este una
precară, posibilitatea de a intra în posesia unei tablete pentru cursurile on line este mai mult o povară decât o
accesibilitate. Mulţi dintre părinţi nu ştiu să scrie. Nu ştiu să completeze acte. Dirigintele, în acest caz, educă şi
părinţii şi copiii. Instituţiile publice şi comunitatea în ansamblul ei trebuie să dezvolte programe de parteneriat cu
părinţii prin care înţelegerea nevoilor copiilor şi integrareaacestora în şcoală şi în societate să devină o prioritate.
Înţelegerea elevilor în fiecare etapă de dezvoltare, fie de copil, adolescent şi tânăr trebuie să fie bazată pe
empatie,afecţiune şi ajutor reciproc.
Personal mă confrunt cu asemenea situaţii problemă în mai multe şcoli în care predau. Acum câteva zile m-
am dus să ridic cu maşina personală 3 tablete care nu mai funcţionau corespunzător, într-un cartier limitrof
municipiului Ploieşti. Venită prin transfer anul trecut, de la o şcoală de elită din judeţul Buzău, nu m-a înspăimântat
atmosfera de război a spaţiului de locuinţe, cât insalubritatea şi aspectul dezolant al ruinelor industriale. Peste
acestea rromi şi-au clădit locuinţe perrmanente. Una dintre mamele al cărui copil îi sunt dirigintă mă vede prin
parbriz şi ridică vocea la mime: „Nu vreţi să mă ajutaţi! Să vă fie ruşine! Copiii mei nu pot învăţa!”. O întreb pe
mama altei eleve aflată în maşină, a cărei tabletă s-a stricat, dacă a auzit ce a spus. După ce intru în posesia tabletelor
disfuncţionale rămân cu maşina blocată într-o canalizare nesemnalizată. Înainte de a chema descarcerarea se adună
vreo 10 copii de toate vârstele şi la îndemnul meu şi al mamei săltăm maşina şi pornesc la drum spre şcoală. Aceasta
este realitatea, sau cel puţin una dintre faţetele realităţii învăţământului românesc. Mulţi dintre copiii din România
nu au acces la o tabletă sau la un computer pentru a-şi desăşura lecţiile online. Singurele dispozitive sunt cele ale
părinţilor, dar aceştia pleacă fie la muncă, fie au mai mulţi copii. Închiderea școlilor și organizarea cursurilor online
fără dispozitivele necesare și instrumente de evaluare a calității procesului de educație sunt factori de risc major de
abandon școlar.

213
 Împletitura învăţământului online cu lipsa dispozitivelor necesare a creat premise necesară pentru
motivarea abandonului şcolar şi pentru cei care chiar îşi doreau să participe la ore. Pe de altă parte, neştiinţa
părinţilor în înţelegerea beneficiilor economice ale studiului şcolar completează fenomenul absenteismului şi
abandonului şcolar şi de cele multe îl amplifică. De asemenea, riscul părăsirii școlii crește și în cazul copiilor ai
căror părinți, cu un nivel redus de educație, nu pot să îi sprijine pe copii în efectuarea temelor. Îndepărtând copilul
de şcoală, acesta mai târziu se va îndepărta de societate. Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării
sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele autorealizării în domeniile de activitate legitime.
Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu perspectivele ocupaţionale şi economice
limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scadere a venitului personal de-a lungul întregii
vieţi. Cel mai adesea, elevii din mediul rural,care ajung să renunţe la educaţie provin din familii în care părinţii nu
au mai mult de opt clase. Există însă destul de frecvent elevi aflaţi în situaţii de abandon care îşi doresc să îşi
completeze educaţia “măcar până la 10 clase”, ca să aibă o calificare, astfel încât să nu ajungă ca părinţii, simpli
zilieri, fără mari şanse de reuşită în viaţă. Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăţi materiale. Divorţul,
alcoolismul, violenţa în familie sunt semne ce preced adesea decizia de abandon. Îngrijorarea autorităţilor faţă de
acest fenomen este cu atât mai mare cu cât elevii şi părinţii au demonstrat că principala cauză a abandonului si a
absenteismului şcolar este motivaţia foarte scăzută faţă de continuarea studiilor. În fiecare unitate şcolară
problematica absenteismului şi a abandonului şcolar are particularităţile sale.
Cei care recurg la un abandon școlar nu vor beneficia de o calificare profesională atât de esențială pentru
integrarea în contextual socio-economic, dar nu vor dobândi nici o formație adecvată civică si morală pentru a-și
îndeplini un viitor rol de părinte și de cetățean activ al unei comunități ce face parte dintr-o țară europeană. Prin
urmare, se vor număra printre viitorii șomeri care vor reprezenta o sursă de dificultăți sociale și de pierderi.
Sprijinul şcolar suplimentar după ore, activități de socializare și de petrecere a timpului liber pentru copii,
sprijin material pentru elevi și pentru familiile acestora pentru a facilita accesul copiilor la educație sunr câteva
dintre apectele fundamentale care vizează accesul egal şi nediscriminatoriu la învăţământ pentru copiii aparţinând
grupurilor vulnerabile.

ABANDONUL ȘCOLAR
Prof. Mușet Ioana Raluca

Abandonul școlar reprezintă o temă de mare actualitate, dată fiind rata mare a acestui fenomen în sitemul
de învățământ din țara noastră. Abandonul şcolar constă în încetarea frecventării şcolii de către elevi, respectiv
părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care au ajuns și înainte de a obţine o calificare sau o pregătire
profesională completă sau înainte de a-si încheia ciclul de studii început.
Copiii care abandonează şcoala nu mai revin în aceeaşi instituţie educativă şi nu se mai înscriu într-un alt
program de şcolarizare. Fiecare caz de abandon şcolar are o cauză, fapt pentru care este necesară o analiză foarte
complexă a situaţiei. Succesul şi insuccesul şcolar sunt cele două concepte, diametral opuse ale rezultatului
activităţii de invățare. Abordarea eficienței procesului de învăţare necesită definirea acestora; astfel, succesul şcolar

214
indică concordanţa dintre solicitările obictive din partea sistemului de invățământ şi nivelul dezvoltării psihice și
fizice a elevului, iar insuccesul școlar indică discordanţa dintre acestea. În cazul insuccesului şcolar elevul trebuie
să fie ajutat să ințeleaga foarte clar ce consecințe decurg de la rămânerea în urmă la învăţătură, să i se explice din
nou informația şi să corecteze deprinderile greşite care nu îi asigură înţelegerea eficientă a informţiilor.
Abandonul școlar este determinat de următorii factori:
1. Factorii psihologici- care ţin de personalitatea elevului: lipsă de interes, motivaţie şcolară scăzută,
încredere scăzută în educaţia şcolară, anxietate, imagine de sine negativă, sentimente de inferioritate, abilităţi sociale
reduse, pasivitate. La fel de importantă este şi starea de sănătate a elevului; problemele grave de sănătate duc la
dezvoltarea complexelor de inferioritate, caz în care, dacă copilul nu este susţinut afectiv de către cei din jur, el va
deveni suspicios şi timorat, va evita acţiunile de grup şi în final va abandona şcoala.
2. Factorii sociali - care ţin de familie și de condiţiile socio-economice ale familiei. Astfel sărăcia, părinţii
foarte ocupaţi, cei neglijenți sau indiferenți sau cei plecaţi în străinătate pot duce la abandon școlar.
“O educaţie părintească eficientă constă în primul rând în a-i da copilului rădăcini să se dezvolte şi apoi aripi să
zboare.” Familia trebuie să-i asigure propriului copil un mediu favorabil dezvoltării şi învăţării.
Starea materială bună a familiei este un factor important al reuşitei şcolare. Barierele socio-economice precum:
neasigurarea hranei zilnice şi lipsa pacheţelului cu mâncare pentru şcoală, lipsa îmbrăcămintei şi încălţămintei
adecvate, lipsa condiţiilor de locuit și a celor necesare studiului, costurile educaţionale ridicate, reduc şansele
copiilor săraci la şcoală. Familia constituie un mediu educativ esențial. Tensiunile de orice fel din familie vor genera
în conştiinţa copilului îndoieli, ezitări și nesiguranță. Climatul familial în ceea ce priveşte abandonul şcolar are la
baza familia dezorganizată și nivelul cultural scăzut al membrilor adulţi. În astfel de familii observăm atât lipsa
ajutorului la învăţătură din partea părinţilor, cât și lipsa controlului asupra activităţii copiilor în timpul liber.
3. Factorii psihopedagogici – care ţin de contextul şcolar. Astfel, relaţia profesor-elev prin comunicarea
defectuoasă , evaluarea subiectivă a acestuia, frica de evaluare, dar și de relația elev-elev prin presiunea grupului,
conflictele cu colegii, pot duce la abandon școlar. Consilierii școlari pot promova programe pentru prevenirea şi
combaterea abandonului şcolar, fenomen care reprezintă din nefericire o mare problemă cu care se confruntă
instituţia educativă. În acest sens se elaboreaza unele strategii de tratare diferenţiată şi individualizată a elevilor
aflaţi în situaţia de a abandona şcoala. Un rol important în motivarea și menținerea elevilor în sistemul educațional
revine, fără îndoială, profesorilor, mediului școlar. Este foarte important schimbul de bune practici între profesori
din țări diferite, capacitatea acestora de a prelua și adapta anumite metode, dar și formarea continuă a cadrelor
didactice, cunoașterea unor noi modalități de combatere a fenomenului de părăsire timpurie a școlii și de abandon
școlar. Misiunea școlii ar trebui să fie puternic focalizată asupra prevenirii abandonului școlar timpuriu. Pe măsură
ce sunt identificate semne ale tendinței de a abandona timpuriu școala, aceasta ar trebui să reacționeze rapid.
Copilul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional,
universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează și cum se menţine în sistemul educativ. Depinde de
fiecare dascăl în parte, de responsabilizarea şi implicarea tuturor factorilor educaționali.
Bibliografie:
1. "Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti, 2006;

215
 2. Gordon, T. , Burch, N. - „Profesorul eficient – programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii”,
Editura Trei, București, 2011;
3. Cristina Neamţu, „Devianţa şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
4. I.S.E., „Copii care nu merg la şcoală”, Bucureşti, 2012;

PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR

ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. Secoșan Nicoleta,

Școala Gimnazială Nr.13
Prof. Brăiloiu Gina,
Grădinița P.P.Nr.23

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate de situația pandemică actuală,
care a acumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Preocuparea pentru prevenirea şi
diminuarea abandonului şcolartrebuie privită ca o prioritate a sistemului de educaţie cu atât mai mult cu cât factorii
determinanţi ai abandonului s-au multiplicat şi s-au diversificat, ca consecință a contextului social, economic,
cultural, profesional din ce în ce mai provocator în care sistemul de învăţământ funcţionează în aceste momente.
Abandonul școlar și părăsirea timpurie a sistemului de educație reprezintă fenomene distincte; primul se
referă la elevii care renunță să mai frecventeze școala (într-un anumit nivel de învățământ), în timp ce al doilea se
referă la tinerii dintr-o anumită grupă de vârstă (18-24 de ani) care au părăsit sistemul de educație înainte de a
finaliza învățământul obligatoriu și care nu au urmat ulterior un program de formare profesională.Abandonul şcolar
crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele autorealizării în domeniile de
activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu perspectivele ocupaţionale şi
economice limitate.Unele grupuri din societate sunt în special afectate de părăsirea timpurie a şcolii, în special
persoanele provenite din medii socio-economice cu venituri mai scăzute şi grupuri vulnerabile, cum ar fi copiii
proveniţi din centre de asistenţă socială şi persoanele cu handicap sau cu deficienţe mentale sau care au alte nevoi
educaţionale speciale.
Prevenirea abandonului școlar constă în ansamblul de măsuri în domeniul educaţiei, a condiţiilor socio-
economice, de utilizare a timpului liber, de facilitare a comunicării, de modelare a comportamentului, de ameliorare
a condiţiilor de mediu, luat în scopul diminuării (înlăturării) factorilor de risc şi de întărire a factorilor de protecţie.
Deoarece în această perioadă, când pe lângă factorii ”clasici” ai abandonului școlar, (situaţia materială precară,
relațiile în familie, dezinteresul părinţilor, nivelul de educaţie scăzut al părinţilor,potențialul limitat al elevilor,etc)
au apărut și factorii declanșați de pandemia Covid-19 astfel că atât părinții cât și copiii au devenit reticenți în ceea ce
privește frecventarea școlii. Mulți dintre ei au preferat să stea acasă ”în siguranță”. Unii au fost afectați de inceperea
cursurilor online, deoarece nu aveau baza materială necesară desfășurării acestora( calculator/ tabletă, conexiune
internet, imprimantă, etc).

216
 Combaterea absenteismului și abandonului școlar cere în general, de la cadrele didactice o atenție deosebită
în descoperirea din timp a elevilor în situație de risc și analiza fiecărui caz în parte, cu multă dăruire si cu mult tact
psiho-pedagogic. De aceea pentru a preveni abandonul școlar în mediul online, avem nevoie de câteva strategii clare
care să le permită copiilor:
- depistarea elevilorpredispuși la abandon școlar;
- identificarea nevoilor tehnologice a fiecărui elev;
- optimizarea lucrului cu calculatorul;
- asigurarea unei frecvențe regulate a cursurilorde către toți elevii;
-promovarea și implementarea unor metode de predare – învățare atractive și inovatoare;
-familiarizarea și dezvoltarea abilităților de relaționare;
-asigurarea egalității șanselor și creșterea ratei de participare a copiilor proveniți din categorii de risc;
- participarea la programe destinate recuperării și integrării sociale a copiilor proveniți din familii
defavorizate;
- accesul fiecărui elev la consiliere psihologică individuală;
- dezvoltarea unor proiecte și programe de cooperare comunitară și a parteneriatelor cu asociații și cu
comunitatea locală;
Pentru a putea aplica aceste măsuri trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare, este unic şi că
fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale.Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie
cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă
de restul copiilor, deoarece prin prevenirea abandonului școlarcopiilor li se oferă identitate şi apartenenţă la neam, li
se redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, li se crează o "unicitate pozitivă"
– adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor.Aşadar, copilul fie că este integrat într-un
sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie
cum evoluează cum se menţine în sistemul educativ făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din
partea părinţilor, profesorilor cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea
abandonului şcolar.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare dascăl în parte, de responsabilitatea
şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.

Bibliografie :
"Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti 2006
http://www.asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire
https://www.academia.edu/12080913/PREVENIREA_%C8%98I_COMBATEREA_ABANDONULUI

217
 PROIECT EDUCAȚIONAL
O ȘANSĂ PENTRU FIECARE

Prof. înv primar TĂNASE DANIELA MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ FILIPEȘTI
Argument
Prin acest proiect dorim continuarea experiențelor asumate prin proiectul POSDRU,,Pași în educația tuturor”.
Proiectul are ca obiectiv general, prevenirea și corectarea părăsirii timpurii a școlii în rândul școlarilor, părinți/ tutori
ai elevilor cu risc de părăsire timpurie a școlii, inclusiv rromi, prin implementarea de programe integrate de sprijin
pentru aceștia.
Activităţile desfăşurate în cadrul acestui proiect vor urmări motivarea elevilor în vederea reducerii abandonului
şcolar, prin sporirea creativităţii şi prin dezvoltarea competenţelor de comunicare, lingvistice, matematice,
informatice si sportive. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi finalizeze studiile, de aceea,
situaţiile de învăţare trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Scopul proiectului:
 Conştientizarea importanței educației în formarea personalității elevului, atât în rândul elevilor problemă,
cât și a părinților acestora;
 Diminuarea riscului de părăsire timpurie a școlii de către elevi.
Obiective generale:
1. Identificarea principalelor motive ale absenteismului şcolar;
2. Dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
3. Conştientizarea urmărilor negative ale absenteismului şcolar;
4. Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
5. Creşterea motivaţiei şcolare prin participarea la activități extrașcolare a elevilor ce provin din familii
dezorganizate și cu posibilități materiale reduse.
Grupul ţintă:
 elevii cu risc de abandon;
 părinții elevilor care necesită educație remedială.

CALENDARULACTIVITĂȚILOR
Nr. Activitatea Modalităţi de realizare Data Responsabil/
crt. Participanţi
1. Cine şi de ce  Identificarea elevilor cu absenţe multe; noiembrie
absentează?  Înştiinţarea părinţilor cu privire la nr. de absenţe al
copiilor;
 Monitorizarea strictă a absenţelor elevilor;
 Identificarea elevilor cu risc de abandon.
Chestionar  Aplicarea chestionarului pentru evaluarea riscului de Învățătorii
abandon şcolar;

218
  Aplicarea chestionarului referitor la depistarea
inteligenţelor multiple.
2. Părinţi implicaţi,  Activităţi comune părinţi-copii (confecţionare de decembrie Învățătorii
elevi motivaţi felicitări şi ornamente de Crăciun).
 Produsele realizate vor fi expuse pe holul școlii)
3. Să ne cunoaştem!  Administrarea chestionarului pentru părinţi:Fişa ianuarie Învățătorii
părinţilor;
 Prezentare referat Educaţia în viaţa noastră;
 Realizare Posterul educaţiei - Ce este educaţia şi roadele
ei, cum se pot implica părinţii în activităţile educaţionale.
4. Motivaţia pentru  Activităţi prin care să argumenteze importanţa motivaţiei februarie Învățătorii
educaţie pentru învăţare şi educaţie;
 Relaţia dintre şcoală şi familie din perspectiva celor şase
întrebări motivaţionale: Ce? De ce? Cu cine? Când?
Unde? Cum?
5. Dezvoltarea  Evaluarea personalității în vederea integrării în societate. martie Învățătorii
personală a  Dezvoltarea abilității și încrederea în sine
elevilor  Discuții/ dezbateri
,,Urmează  Atelier de creație ,,Cum sunt eu?’’
exemplul colegilor ,, Familia mea ’’
tăi! ’’
6. ,,Știu să fiu un  Dezbatere cu părinții pe diferite teme legate de învățare, aprilie Învățătorii
părinte supraveghere, grijă pentru propriul copil
responsabil?”  Vizionare de filme educative
7. Comoara cea mai  Seminar ,,Școală, șansă, viitor!” mai Învățătorii
de preț a familiei  Dezbatere - părinți, elevi, cadre didactice
este copilul  Referate pe tema reducerii abandonului școlar și
,,Cum mă implic integrării sociale
in educația lui ?’’  Diplome

Evaluarea proiectului:
 Chestionare;
 Expoziţie cu lucrările de artă plastică ale elevilor;
 Afişe, pliante executate de elevi;
 Cărticica cu impresii.

219
 METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Ureche Diana
Școala Gimnazială nr. 19 „Avram Iancu” Timișoara

Datorită trecerii de la învățământul tradițional la învățământul online, se înregistrează o creștere a abandonului

școlar. Un motiv esențial este reprezentat de inexistența accesului la Internet în cazul unor copii și chiar absența
dispozitivelor de conectare la orele online.
În această situație, școala alături de familie are un rol important în prevenirea şi intervenţia în cazul
abandonului şcolar. De aceea, școala și familia trebuie să aibă obiective generale comune, precum:
- identificarea principalelor motive ale abandonului şcolar;
- dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
- conștientizarea de către elevi a urmărilor negative ale abandonului şcolar;
- reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
- dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere şi
dezvoltare personală;
- creşterea motivaţiei şcolare prin stabilirea scopurilor de lungă durată;
- accesul de către elev la Internet și la mijloace de învățare la distanță, cum sunt: laptopul, tableta.
În vederea reducerii abandonului școlar, se pot lua mai multe măsuri, repectiv se pot organiza diverse activități,
precum:
- identificarea elevilor cu risc de abandon școlar;
- înştiinţarea părinţilor cu privire la numărul de absenţe al copiilor;
- implicarea familiei prin monitorizarea elevului în timpul orelor online;
- monitorizarea absenţelor elevilor cu risc de abandon școlar prin colaborarea cu profesorii care predau la
clasă;
- introducerea elevului respectiv în programul național de acordare a mijloacelor de comunicare la distanță,
tabletă sau laptop, astfel încât să poată participa la orele online de acasă;
- accesul la conexiune de Internet la domiciliul elevului;
- aplicarea de chestionare online pentru evaluarea riscului de abandon şcolar;
- desfășurarea unor activități online care urmăresc dezvoltarea personală a elevilor: Cine sunt? Cum mă văd
cei din jurul meu?;
- desfășurarea de către psihologul școlar a unor întâlniri online cu elevul, în urma cărora să descopere tipul
de temperament al copilului, motivele absenteismului său de la ore care vor genera abandonul școlar;
- antrenarea colegilor de clasă care să îl ajute pe respectivul elev în rezolvarea anumitor cerințe de la
materiile la care întâmpină dificultăți;
- responsabilizarea elevului prin rezolvarea unor sarcini conforme capacităților sale.
Rezultatele așteptate în urma aplicării acțiunilor remediale menționate anterior sunt:
- reducerea absenţelor nemotivate şi a abandonului şcolar;
- promovarea unei atitudini pozitive faţă de şcoală;

220
 - prevenirea abandonului școlar.

Prin exemplele date mai sus, abandonul școlar în mediul online poate fi prevenit mai ales dacă se descoperă din
timp, iar colaborarea dintre școală-familie și consilierul școlar este strânsă. Totodată, elevul cu risc de abandon
școlar trebuie să fie cooperant și sprijinit de familie, astfel încât rezultatul să fie pozitiv.

DIRIGINTELE, O VERIGĂ IMPORATANTĂ ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

PROF. VERESCU MARCU CARMEN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 OȚELU ROȘU

Calitatea de ,,educator activ" a profesorului diriginte a ridicat problema conţinutului specific al muncii sale
educative, în comparaţie cu sarcinile educative ale celorlalţi profesori care predau, la aceeaşi clasă, diferite
discipline.
Deosebirea esenţială dintre conţinutul muncii profesorului obişnuit şi cea a profesorului diriginte constă în
aceea că primul desfăşoară aproape exclusiv activităţi de informare şi formare, în vreme ce profesorul diriginte se
preocupă de socializarea elevilor care i-au fost încredinţaţi spre îndrumare. Prin ,,socializare" înţelegem ,,acea parte
a influenţei complete a mediului care aduce individul la participare în viaţa socială, îl învaţă cum să se comporte
conform normelor în vigoare, îl învaţă să înţeleagă cultura, îl face capabil să întreţină şi să înţeleagă anumite roluri
sociale" (J. Szczepanski ). Afirmând că specificul muncii educative a profesorului diriginte constă în concentrarea
acesteia în direcţia socializării elevilor încredinţaţi, trebuie să facem precizarea că dirigintele îndeplineşte, de fapt,
rolul unui ,,ghid" conducător al elevului aflat într-o căutare continuă a unor puncte de reper, de natură să-l orienteze
în încercările sale de integrare în mediul social în care trăieşte şi, totodată, de diferenţiere a sa ca persoană.
Integrarea socială şi diferenţierea prin afirmarea propriei personalităţi a fiecăruia reprezintă cele două efecte majore
ale proceselor de socializare şi, în acelaşi timp, pentru profesorul diriginte, intenţiile cele mai generale care stau la
baza strădaniilor sale.
În munca de diriginte câştigarea încrederii elevilor este primul şi cel mai important pas, care presupune un
anume talent şi tact pedagogic, o anume artă de a-i face pe elevi să înţeleagă că eşti persoana căreia îi pot încredinţa
problemele lor, că doreşti sincer să-i ajuţi în orice problemă, că le poţi oferi o soluţie sau cel puţin un sfat pertinent
într-o situaţie dilematică, într-un moment cheie al existenţei lor, că le poţi lumina anumite lucruri pentru ei confuze,
că poţi să-i ghidezi în situaţiile delicate ce apar în raporturile cu prietenii, părinţii, ceilalţi profesori care predau la
clasă, că poţi şi doreşti să le oferi răspunsuri la marile întrebări ce-i frământă.
Ca şi diriginte eşti nevoit să şti să mediezi diferitele conflicte ce pot apărea între elevii pe care îi îndrumi, să
intervii atunci când apar disfuncţionalităţi în bunul mers al activităţii şcolare.
Existenţa unor conflicte în mediul şcolar este o realitate care îi preocupă pe cei implicaţi în realizarea unei
atmosfere care să facă eficient procesul de învăţământ. Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în
principal, tulburările de relaţionare a elevilor în cauză cu părinţii, profesorii, colegii şi încălcarea regulilor
colectivităţii şcolare sau extraşcolare. Paleta acestor tulburări este largă, ea cuprinzând atât modificări

221
 comportamentale mai puţin grave sub raport juridic, dar supărătoare, de tipul: minciună, inconsecvenţă
comportamentală, violenţe verbale, copiatul la ore, fumatul ostentativ, bruscarea fetelor de către băieţi, refuzul de a
saluta, diferite atitudini nonconformiste, cât şi abateri grave de la normele morale şi legislaţia penală cum sunt:
furtul repetat, vagabondajul, actele de spargere sau tâlhărie, consumul curent de alcool sau droguri, prostituţie.
Profesorii se confruntă de obicei cu tulburări de conduită mai uşoare, neinfracţionale în sensul propriu al termenului;
dar destul de răspândite sunt, în ultimul timp, şi abaterile severe de conduită, care cer mult timp şi efort pentru a fi
eradicate.
Şcoala este primul spaţiu al medierii, un spaţiu de trecere între familie şi societate, între sine şi celălalt,
între propria sa viziune despre lume şi viziunea celorlalţi. Frecventând şcoala, copilul trăieşte prima mare încercare
socială din viaţa sa, pentru a se lăsa modelat de şcoală, instituţie cu un important rol formator. Din păcate, din cauza
situaţiei grele materiale în care trăiesc foarte multe familii în această perioadă, părinţii pleacă la muncă în străinătate
lăsând copiii în grija rudelor. În această situaţie copiii, fiind uşor influenţabili, intră în anturaje periculoase care-i fac
să-şi schimbe comportamentul faţă de colegii de şcoală şi de profesori. Un profesor diriginte care a reuşit să câştige
încrederea unui elev problemă aflat în clasa sa, va reuşi prin discuţii particulare cu acesta să-l facă să-şi schimbe
comportamentul, să-l facă să nu se mai simtă abandonat, să ştie că orice problemă ar avea există măcar o persoană
care să-l asculte şi să-l ajute să ia deciziile corecte.
Majoritatea conflictelor care apar între elevi au ca substrat problemele familiare pe care le au aceştia, un
om în formare cum este copilul şi adolescentul putând fi ajutat să înţeleagă ce e bine şi ce e rău şi faptul că a face un
coleg să sufere nu îl va face să se simtă mai bine.
Există diferenţe la nivel individual, există o ,,goană" a schimbării, există o aşa numită criză de timp datorată
în mare parte schimbării atât de continue a societăţii în care trăim şi care ne forţează să ţinem pasul cu ea. Cu toate
acestea, putem să convieţuim fără a ne răni, a ne jigni, a profita de neatenţia oamenilor de lângă noi.
Un rol extrem de important îl are profesorul diriginte în prevenirea și combaterea abandonului școlar, cu
precădere la clasele la care nivelul economic și social al părinților elevilor poate duce la aceasta. Dirigentele, în
colaborare cu consilierul școlar și conducerea școlii poate ajuta la consilierea părinților în efortul prevenirii
abandonului școlar, evidențiind importanța educației în dezvoltarea viitoare a copilului.
Predarea în mediul online a scos în evidență posibilitatea apariției abandonului școlar din cauza lipsei
dispozitivelor electronice, a conexiunii la internet și astfel imposibilitatea participării elevilor la ore. În această
perioadă profesorul diriginte a trebuit să se bazeze și mai mult pe colaborarea cu părinții pentru participarea elevilor
la orele online.
Putem să colaborăm, să ajutăm şi să fim ajutaţi de cei lângă care stăm, pentru că ideea de bază a societăţii
este complexitatea unui produs care este rezultatul gândirii mai multor minţi şi, deci, produsul cu cea mai mare
şansă de a fi aproape de ideal şi de perfecţiune. Mediatorul nu poate să îţi impună o soluţie, cheia soluţionării
problemelor e chiar la tine!
BIBLIOGRAFIE
1 Dirigenţie. Consiliere şi orientare, Colecţia dirigintelui vol. IV, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1998
2 Dirigenţie, ora de dirigenţie vol.II, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1996
3 C. Cucoş- Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998

222
 ALĂTURI DE COPIII NOȘTRI

Prof. Melania-Carmen Augustin

Școala gimn. George Coșbuc Baia Mare

„Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze, oamenii nu pot decât să-ți întoarcă spatele.”
Emil Cioran

Abandonul şcolar nu este o problemă nouă.De-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări
pentru identificarea şi prevenirea lui. Odată cu trecerea timpului şi apariţia unor noi factori ce contribuie la acest
fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ–informative şi formative, egalitatea de şanse
privind educaţia, suportul psihopedagogic oferit în şcoli, este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie
la educaţia şcolară pentru stoparea şi eventual eradicarea a -cestui fenomen.
Prin abandon şcolar se desemnează, în general, ansamblul comportamentelor care încalcă sau
transgresează normele sau valorile şcolare. Aşadar, devianţa şcolară va include totalitatea conduitelor care se abat de
la normele şi valorile care re - glementează mediul şcolar. Ele sunt precizate în regulamentele şcolare şi în cele de
ordine interioară.
Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble
situaţii de inadaptare. Este vorba, pe de o parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în
mediul şcolar dar şi extraşcolar” şi, pe de altă parte, despre „inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici,
psihologici) şi externi (socioeconomici, socio-culturali)”. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de
modul cum se aplică diferenţiat principiul dezvoltării.
O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în grădiniţă şi şcoală prin
intermediul cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului. O bună intervenţie a
cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a
abandonului şcolar, care a devenit din ce în ce mai frecvent.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ,
căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu 196 persoana respectivă o grămadă de resurse.
Abandonul școlar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns
să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine;
atât copiii, cât si elevii nu mai consideră școala un viitor. Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de
conduită este considerat deosebit de grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională
indispensabilă integrării socio-economice, nici formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi
celui de cetățean al unei comunități. În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii

223
şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția
cerută de formarea inițială.
O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în grădiniţă şi şcoală prin
intermediul cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului. O bună intervenţie a
cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a
abandonului şcolar, care a devenit din ce în ce mai frecvent.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se poate desfășura pe o
perioadă foarte îîndelungată.
Dintre acțiunile care pot fi întreprinse pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar în școlile
defavorizate și nu numai , amintim:
 dezvoltarea unor programe care să vizeze combaterea şi prevenirea abandonului şcolar;
 asigurarea accesului la educaţie a copiilor proveniţi din familii dezavantajate social, prin programe
alternative de tip semiinternat, pentru a mări durata zilnică a contactului copilului la un mediu activ;
 includerea în unele programe pentru ocuparea unui loc de muncă, în scopul reducerii marginalizării celor
care au abandonat școala;
 atragerea către învăţământul preşcolar a copiilor proveniţi din familii dezavantajate social, categorie destul
de slab reprezentată, pentru un antecedent educaţional necesar începerii şcolarităţii, perioada preşcolară
fiind esenţială în dezvoltarea deprinderilor de igienă personală şi coordonare a atenţiei;
 promovarea de politici şi programe social-educaţionale adecvate grupurilor vulnerabile;
 asigurarea accesului fiecărui copil provenit din rândul grupurilor dezavantajate la educaţia de bază şi
stimularea performanţei şcolare a acestora;
 analiza permanentă a nevoilor educaţionale ale elevilor şi a intereselor părinţilor acestora;
 furnizarea serviciilor de consiliere şi orientare şcolară şi profesională;
 dezvoltarea reţelei de cadre didactice de sprijin, optimizarea utilizării resurselor şi eficientizarea măsurilor
de intervenţie a acestora prin formare continuă şi coordonarea dezvoltării serviciilor de intervenţie;
 formarea cadrelor didactice pentru asigurarea unui bun parteneriat în vederea intervenţiei în echipă, în
cadrul sprijinului acordat copiilor cu CES integraţi în învăţământul de masă;
 creearea unor cursuri și traininguri pentru cadrele didactice în vederea îmbunătățirii metodelor de predare-
învățare și totodată a atitudinii față de elevi;
 conturarea unei personalitati independente și responsabile a elevului prin implicarea sa în activități
educative de grup care să îi stimuleze abilitățile: sociale, emotionale și cognitive;
 revizuirea programelor şcolare în scopul menţinerii interesului elevilor faţă de lecţii;

224
  dotarea tuturor claselor cu echipament modern în scopul eficientizării procesului educativ;
 promovarea angajării în câmpul muncii cadre didactice cu o pregătire profesională înaltă;
 monitorizarea elevilor care absentează frecvent de la ore;
 motivarea elevilor de a nu absenta de la ore, prin implicarea lor în diverse acţiuni socio- educative;
 luarea legăturii cu familia/tutorele copilului care absentează frecvent de la ore, în scopul elucidării situaţiei
parteneri -
o at diriginte-psiholog şcolar în scopul alegerii programului sau activităţilor de intervenţie/
prevenţie;
 implicarea părinţilor în viaţa social-morală şi educaţională a copiilor: participare activă la şedinţele
organizate în şcoli; participarea, alături de copii, la activităţi extra-curriculare; sprijinirea copilului în
pregătirea temelor pentru acasă; comunicare eficientă cu copiii proprii;
 desfăşurarea orelor informative pentru părinţi, pe diverse tematici, cum ar fi: „Consecinţele absenteismului
şcolar”, „Consecinţele abandonului şcolar” etc.
 suport psiho-emoţional familiilor social-vulnerabile, în scopul depăşirii situaţiilor psiho- traumatizante şi
dificile legate de creşterea şi educaţia copiilor;
 colaborare cu mass-media în scopul realizării emisiunilor educative pe tematici diverse;
 monitorizarea familiilor cu risc social sporit şi includerea acestora în diverse programe de sprijin
social;
 parteneriat polițist – părinte - cadru didactic, în vederea prevenirii şi diminuării problematicii abandonului
şcolar în comunitate;
 parteneriat asistent social-polițist în vederea intervenției timpurii în familiile cu risc sporit de
vulnerabilitate;
Nivelul de trai, lipsa părinților, uneori dezinteresul cadrelor didactice și sistemul de învățământ învechit,
cadrul familial care nu oferă sprijin, nu insuflă valori și principii, anturajul, marginalizarea, lipsa unei activități
sociale, inclusiv cauzele interne de natură psihică sau fizică duc la abandon școlar.
Cei mai vulnerabili sunt adolescenții care trec prin perioada de tranziție și care sunt expuși unor riscuri
majore, de cele mai multe ori fiind neasumate și inconștiente.
Abandonul școlar este o gradare și un indicator important a învățământului. Am putea spune că este chiar
o oglindă a sistemului care evaluează, pe nivele, reușita în cadrul acestui domeniu.
Acesta semnalează însă și probleme de natură socială și economică care pot influența viitorul populației și
a țării și pot duce până la o restricționare în diferite domenii din cauza lipsei educației.
Motivaţia abandonului şcolar o reprezintă, cel mai frecvent, situaţia economică precară, mediul familial
dezorganizat, munca părinţilor în străinătate şi lipsa unor locurilor de muncă attractive pentru tineri.
Astfel, m-am gândit să derulez proiecte, pe parcursul desfășurării lor să aibă loc diverse acțiuni și activități
inițiate de către autoritățile locale cu sprijinul membrilor rețelelor comunitare formate din consilieri locali, polițiști,
cadre didactice, asistenți medicali, jandarmi, preoți, oameni de afaceri, voluntari din rândul elevilor, părinților sau
cetățenilor din localitate. Acțiunile vor avea ca scop atragerea către școală a copiilor aflați în situație de risc de
abandon școlar, prin diverse activități extrașcolare, prin vizionarea de filme cu caracter educativ sau ateliere care să
le dezvolte abilitățile și creativitatea ș.a.

225
 Fenomenul abandonului școlar trebuie să fie mereu prezent în atenția tuturor actorilor implicați în educație.
O colaborare strânsă între familie, profesori, consilieri școlari și asistenți sociali ar putea, cu siguranță, să ajute la
diminuarea acestuia.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu
uităm că educația depinde foarte mult de familie.
ce în ce mai frecvent.

„Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață; de aceea pe
lângă viață, dăruiți copiilor și arta de a trăi bine, educându-i.” Aristotel

Resurse bibliografice:
 C. Oprea – Strategii didactice interactive, Bucureşti, Editura didactică şi Pedagogică, 2006;
 Chelcea, Septimiu. - Inițiere în cercetarea sociologică, București, Editura Comunicare.ro,2004;
 Cosmovici, A., Iacob, L - Psihologie şcolară, Iaşi, Ed. Polirom,1999;
 Dragomir, M.– Managementul activităţilor didactice – eficienţă şi calitate, Editura Eurodidact, Cluj
Napoca,2002;
 Eșecul școlar– Risc de eșec școlar, Editura Victor, București Neamțu, C., 2003;
 Fartușnic, Ciprian - Ghid de lucru pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar (UNICEF
România),2012;
 Iancu,Romița -Instruirea școlară, Editura Polirom, Iași, 2001;
 Ligia Sarivan- Predarea interactivă centrată pe elev, Bucureşti, Editura didactică şi Pedagogică, 2005 ;
 Măsuri de success în prevenirea părăsirii timpurie a școlii-studiu realizat în POSDRU ID 132996 -Copiii
care nu merg la școală – ISE, București 2012;
 Moisin, Anton -Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti ,2007;
 Neamţu, G. -Tratat de asistenţă socială, Ed. Polirom, Iaşi,2003 ;
 Opriș, Dorin și Monica Opriș -Metode active de predare – învățare, Editura Sfântul Mina, Iași, 2008 ;
 Stolz, G.- Eşec şcolar – Risc de eşec şcolar, Bucureşti, Ed. Victor,2000;

226
 ABANDONUL ȘCOLAR ÎN CONTEXTUL EDUCAȚIEI ONLINE

LICEUL TEHNOLOGIC ”ELENA CARAGIANI”, TECUCI

Profesor BOIANGIU EUGENIA,

MOTTO:
„Școala trebuie adaptată la copii și nu copiii la școală."(Alexander Sutherland)

Abandonul şcolar reprezintă o problemă a sistemului românesc de învăţământ insuficient tratată, o

problemă serioasă ce trebuie convertită urgent într-o complexă strategie de intervenţie. Este vorba cu certitudine de
un fenomen care, prin consecinţele sale semnificative şi prin dimensiunile sale îngrijorătoare, trebuie să fie prezent
în agenda de priorităţi a decidenţilor, a practicienilor şi a beneficiarilor din sistemul educaţional.
Sistemul educațional actual este și va fi afectat de evoluția epidemiei de SARS – CoV 2. Redeschiderea
unităților școlare și reluarea activităților uzuale se desfășoară conform scenariilor și datelor disponibile în
acestmoment la nivel național, dar și internațional.
Inegalitatea de șanse la educație este una dintre provocărilefundamentale ale sistemului de
învățământ românesc. Societatea românească este polarizată,cu o pondere ridicată apersoanelor tinere aflate
în risc de sărăcie sau excluziune socială, cuun procent ridicat de tinericare trăiesc în locuințe supra-
aglomerate și un sistem de protecțiesocială ineficient.
Efectele acestor probleme din societate se regăsesc însistemul educational, iar școala, după părerea
mea, reușește într-o mică măsură să atenueze dezavantajele socio-familiale ale elevilor. În contextul
întreruperii activităților uzuale, generate de pandemia cuSARS-CoV-2, eleviidezavantajați socio-economic au
o probabilitate mai mare să sedeconecteze de școală.Între deconectarea de școală și abandonul școlar există o
legătură strânsă, iar rezultate școlare în această situație nu pot fi decât slabe.
Sistemul educațional din Româniaeste caracterizat de un decalaj evident între elevii care merg la școală în
mediul rural și cei localizațiîn mediul urban. Numeroase studii și rapoarte de cercetare au evidențiat această
inegalitate încăde la începutul anilor 2000.
Inegalitatea de șanse la educație, așa cum spuneam mai sus fiind una dintre principalele cauze
pentruproblemele sistemului de educație din România,este cauzată de:
 rata ridicată a părăsirii timpurii a școlii;
 o pondere ridicată a elevilor de 15 ani fără competențe de bază, conform datelor PISA 2018:46,6% la
matematică; 43,9% la științe; 40,8% la citire (Eurostat, indicator [educ_outc_pisa]);
 rata scăzută de participare la liceu la nivelul unei societăți.
Înțelegerea contextului socio-economic al României înainte de pandemia de SARS - CoV -2 este
deasemenea relevantă având în vedere situația inedită în care sistemul de învățământ atrebuit să se adapteze trecerii
la predare și activități de învățare în regim online. Sărăcia șiinegalitatea socială sunt la un nivel foarte ridicat
comparativ cu celelalte țări europene.

227
 Indicatoriicare măsoară inegalitatea veniturilor sugerează că în România polarizarea este foarte
puternică,diferențele dintre persoanele ”bogate” și cele ”sărace” fiind printre cele mai mari dintre statelemembre ale
Uniunii Europene.Nivelul veniturilor salariale este un alt indicator important, astfel căîn contextul pandemiei de
SARS- CoV -2 unele dintre aceste venituri au fost reduse.
Un alt indicator relevant în acest context este rata de supra-aglomerare a populației: 46%
din populație locuiește în locuințe supra-aglomerate, copiii aflându-se într-o mai mare măsură într-oastfel de situație
– aproximativ două treimi din totalul populației care are maximum 18 ani(Eurostat [ilc_lvho05a]).
Succesul acestor măsuri este condiționat de formarea cadrelor didactice astfel încât să
înțeleagă rolul școlii în furnizarea de oportunități educaționale, în special grupurilor dezavantajateși care sunt
activitățile pe care le pot derula. În situația comunităților extrem dedezavantajate, astfel de soluții au în general un
impact redus. Eventualele intervenții în cadrulacestui tip de comunități necesită intervenții prin politici sociale care
să asigurecel puținsubzistența familiilor dezavantajate, în paralel cu investițiile în resursele școlare.
Abandonul școlar rezultă în situațiile în care elevii se deconectează de școală. Deconectarea e importantă în
contextul în caremulte dintre competențe se achiziționează cumulativ, prin urmare absenteismul pentru o
perioadăîndelungată de timp face dificilă „recuperarea materiei”, mai ales că nu există sprijin specific pecare școlile
îl acordă în astfelde situații, iar familiile dezavantajate nu au în general posibilitatea săsuplinească această problemă.
În absența unui contact constant chiar și la distanță, elevii vor suferi din ce înce mai puternic de deconectareșcolară,
iar cei aflați deja în risc de sărăcie și excluziune socială vorfi cei mai afectați.
Participarea elevilor la activitățile educaționale online, în această perioadă, a depins deaccesul acestora la
infrastructura casnică și dotarea gospodăriilor cu conexiune la internet, culaptop/computer personal/imprimantă (sau
telefon mobil sau tabletă), precum și de sprijinul pecare părinții l-au putut oferi propriilor copii în accesarea lecțiilor
și a resurselor de învățare oferitede cadrele didactice.
Competențele digitale și trecerea la sistemul online de predare-învățare poate constitui o altă
dimensiune de analiză a sistemului educațional româmesc. Din experiența acumulată în ultimul timp, pot
spune că am întâmpinat o serie de dificultăților asociate cutrecerea la învățământul desfășurat exclusiv în
mediul online. Diferite studii în acest sens estimează faptul căexistă o nevoie de dezvoltare a competențelor
digitale și utilizare a noilor tehnologii atât în rândulcadrelor didactice, cât și al elevilor, iar pentru profesori
în special pentru adaptarea conținuturilor și activităților didactice lacerințele instrumentelor online. De
aceea, susținerea cadrelor didactice pentru dobândirea unui nivel de bază al competențelor tehnice și de tehnologia
informației este necesară utilizării instrumentelor online în procesul educational.
Condițiile sanitare în unitățile școlare din România reprezintă o provocare pentru menținereasănătății
publice. Datele publice oficialearată că 30% dintre unitățileșcolare din România nu dispun de grupuri sanitare în
incinta școlii. Diferența dintre mediulrural și cel urban fiind imensă: 38% dintre unitățile școlare din mediul rural se
află în aceastăsituație și doar 7% din cele localizate în mediul urban.
Elaborarea și implementarea generalizată la nivel de sistem a unor programe de sprijindestinate elevilor și
familiilor în funcție de nevoile specifice ale acestora pot constitui modalități de reducere a abandonului școlar în
mediul online. Programeleexistente „Euro 200”,”Bani de liceu”, precum și burseleeducaționale de diferite tipuri
acordate de către administrația publică locală trebuie să fieevaluate și îmbunătățite. Modificarea criteriilor de

228
includere în cadrul acestor programenaționale în vederea lărgirii numărului de beneficiari posibili reprezintă o
prioritate pentruîmbunătățirea acestor programe
Utilizarea diferitelor platforme sau servicii existentecare permit interacțiunea sincronă sau asincronă între
elevi și cadrele didactice ar putea deveni, în următorul an școlar obligatorie.
Bibliografie
1. Andrei, Cosmovici, Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași, 1999;
2. Ausubel, D., Robinson, F., Învățarea în școală, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981;
3. http://proiecte.pmu.ro/web/guest/pir.

ABANDONUL ȘCOLAR - O PROBLEMĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ACTUAL

Prof.Ceaușu Geta Cristina,

Școala Gimnazială Take Ionescu/Școala Gimnazială Nr. 4, Râmnicu Vâlcea

Abandonul școlar este atât o problemă individuală, cât și a întregii societăți. Există diferite motive pentru
care tinerii renunță la educație înaintea încheierii studiilor: unii au dificultăți de învățare, alții au probleme
economice sau sunt discriminați etc.
În contextul actual, educațiaeste practic unul dintre cele mai eficiente mijloace de ridicare a standardelor de
viatăși de a oferi alternative pentru rezolvarea situațiilor de criză, ca: sărăcie, excluziune socială, discriminare, acces
limitat la informație.
Școala online a devenit o adevărată provocare pentru toți dascălii, aceea de a continua învățarea de acasă,
utilizând instrumente online, menținând legătura cu elevii și încurajându-i să lucreze și să învețe independent.
Începuturile au fost dificile, însă cu pași mici putem cuceri o lume mare.
Dacă majoritatea elevilor din mediul urban au avut acces la învățarea online, despre cei din mediul rural, nu
putem spune același lucru. Pentru cadrele didactice care își desfășoară activitățile în zone defavorizate, provocările
au fost mai mari. Mulți dintre elevii care învață în școlile din mediul rural, provin din familii care se confruntă cu
dificultăți financiare. Asigurarea cu dispozitive electronice care să le facă accesibilă învățarea online s-a făcut cu
dificultate. Lipsa banilor, dar și a conexiunilor la internet au mărit prăpastia între elevii din mediul rural și cei din
mediul urban și au dus la creșterea riscului de abandon școlar .
Și totuși școala a trebuit să continue. Creativitatea cadrelor didactice care predau în astfel de școli a fost
pusă la grea încercare. Stimularea și menținerea interesului pentru activitățile desfășurate în mediul online au
constituit o altă provocare, dar și realizare. Acestea au structurat conținutuleducațional astfel încât să devină
accesibil pentru diverse niveluri de cunoaștere, au dat teme la disciplinele de bază și i-au îndemnat pe elevi să
citească, au monitorizat ulterior realizarea temelor fiecărui elev, prin postarea și evaluarea acestora acolo unde nu s-
a putut altfel, pe WhatsApp sau Messenger, cu feedback aplicat și încurajări pe proces.
Acolo unde nu s-a putut preda prin intermediul platformelor puse la dispoziția cadrelor didactice de diferite
instituții sau ONG-uri, fie pentru că elevii și părinții acestora nu dețin competențele digitale necesare pentru a se

229
conecta și crea conturi, fie din cauza lipsei dispozitivelor electronice care să le permită accesul acestora la aceste
platforme, s-au recurs la rețelele sociale (Facebook, WhatsApp, Messenger) sau au fost trimise materiale prin poștă
și astfel școala a continuat. Cadrele didactice au fost nevoite să ia legătura telefonic cu unii elevi și să lucreze
individual cu aceștia. De asemenea, au depus un efort enorm pentru ca elevii să fie menținuți în contact cu
activitățile de tip școlar. De multe ori părinții, mai ales la clasele primare, au fost nevoiți să se alăture acestora și să
se implice mai mult în derularea activităților de predare-învățare-evaluare. Aceștia au ajuns să cunoască și să
recunoască munca pe care o realizează un învățător. În această perioadă de grea încercare legătura cu familia s-a
consolidat.
Din păcate în special în contextul actual tot mai mulți copii din România abandonează școala.Există
numeroase școli izolate și lipsite de dotările necesare, aflate în zone defavorizate, în care
sărăciarestrângeposibilitățilepărinților de a asigura copiilor condițiile necesare educației. Accesul la educație al
copiilor provenind din familii sărace este o problemăfoarte cunoscută.Cauzele pentru care acestor copii le este
îngrădit accesul la educație pornesc de la imposibilitatea asigurării hranei zilnice și a pachețelului pentru scoală, a
îmbrăcăminteiși încălțămintei adecvate fiecărui anotimp și se termină cu cheltuielile educaționale care depășesc cu
mult posibilitățilepărinților, la care se adaugă acum și lipsa dispozitivelor, a internetului sau pregătirii necesare.
Am constatat că abandonul școlar apare îndeosebiîn familiile dezorganizate, cu condiții materiale precare
și nivel de trai scăzut, unde apare nesupravegherea copiilor de cătrepărinți, lipsa de autoritate a acestora, plecarea
lor la munca în străinătate. O alta parte a copiilor abandoneazășcoala pentru că provin din familii cu părinți alcoolici,
divorțați sau decedați, situațiiîn care aceștia nu mai pot sa constituie un model educativ pozitiv. Existăși situațiiîn
care familia consideră ca este mai utilă folosirea copiilor pentru a întregi veniturile.
Un rol important în motivarea și menținerea elevilor în sistemul educațional este al nostru, al profesorilor și
al școlii Este foarte important formarea continuă a noastră și cunoașterea unor noi modalități de combatere a
fenomenului de părăsire timpurie a școlii și de abandon școlar.
Există o serie factori care pot reduce abandonul școlar în acest moment:
 Introducerea unui sistem de învățământ profesional puternic, adaptat nevoilor economiei și solicitărilor
pieței muncii.
 Găsirea unor soluții de recuperare a materiei pentru copiii care nu au participat la orele on-line;
 Existența unei comunicări bune între cadru didactic-elev;exigențele școlare rezonabile;
 Sistemul de evaluare să fie unul adaptat nivelului real al copilului
 Dotarea cu echipamente și internet, necesare participării la ore
 Programe de consiliere pentru părinți;
 Colaborarea cu toate autoritățile comunității locale, inclusiv cu ONG-uri
Evident că și familia poate contribui la reducerea ratei de abandon școlar prin:
 asigurarea unor materialelor educaționale și aunui echilibru emoțional necondiționat;
 atitudine pozitivă a adulților din apropierea copilului față de educația acestuia;
 control asupra activității copiilor în timpul liber;
 acordarea ajutorului la învățătură din partea părinților/tutorilor să fie cât mai mare;
 prezența părintelui/părinților în viața copilului.

230
 Așadar, copilul, fie că este integrat într-un sistem de învățământpre primar, primar, gimnazial, liceal,
profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenție cum evoluează, cum se mențin în sistemul educativ,
făcându-l cât mai eficient prin intervenții oportune atât din partea părinților, educatorilor cât și a comunității din care
provine copilul pentru o mai mare siguranță în prevenirea abandonului școlar. Educația pentru toți este o nevoie a
epocii noastre. Depinde de fiecare dascăl în parte, de responsabilitatea și implicarea tuturor ca ea să devină o
realitate din care fiecare să învețeși să se dezvolte.

BIBLIOGRAFIE:

 "Revista învățământului preșcolar" - Ministerul Educației şi Cercetării – Institutul de Științe ale Educației –
București, 2006;
 Cristina Neamțu, „Devianţa școlară”, Ed. Polirom, Iași, 2003;
 I.S.E., „Copii care nu merg la școală”, București, 2012;
 Bernstein, Basil – „Studii de sociologie a educației”, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1978.
 https://www.academia.edu/29454591/Metode_practice_de_combatere_a_abandonului_scolar

STRATEGII DIDACTICE DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. înv. preșcolar CHIRIȚĂ CRISTIANA-DANIELA

Școala Gimnazială Nr. 1 Străoane

Motto:,,Majoritatea profesorilor îşi pierd vremea punând întrebări care urmăresc să dezvăluie ce nu ştie elevul, în
vreme ce adevărata artă a examinării constă în a afla ce ştie de fapt.”

Abandonul școlar face referire la încetarea frecventării şcolii, la părăsirea sistemului educativ înaintea
obţinerii unei pregătiri profesionale complete sau calificări ori înaintea încheierii actului de studii început.Definiţia
oficială dată abandonului şcolar este detaliată în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de
Învăţământ Preuniversitar, art. 68 alin. (5). Mai exact, conform acestuia, se află în situaţie de abandon şcolar elevul
care nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu, depăşind cu mai mult de doi ani
vârsta clasei respective.Abandonul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple
cercetări pentru identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea timpului şi apariţia unor noi factori ce
contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ–informative şi formative,
egalitatea de şanse privind educaţia, suportul psihopedagogic oferit în şcoli, este necesară o implicare a tuturor
factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea şi eventual eradicarea acestui fenomen.
Părăsirea timpurie a școlii este rezultanta unei combinații de cauze interne (imaturitate școlară, instabilitate
psiho-afectivă, tulburări de comportament) și externe (situație economico-financiară a familiei, lipsa îmbrăcamintei,
încălțămintei, condiții de locuit, destrămarea familiei, lipsa ajutorului la învățătură). Pentru situațiile de prevenire a
abandonului școlar, primul pas este ca educatorul/învățătorul/dirigintele sau profesorii clasei să monitorizeze fiecare
subiect ce absentează la activități și ore. În urma constatării unui număr mare de absențe se va lua legătura cu elevul
pentru a identifica motivul absenţelor şi, de asemenea, cu familia sau tutorii legali al acestuia. Cadrele didactice

231
trebuie să aibă în vedere consilierea permanentă a elevilor cu risc de abandon ridicat şi să semnaleze cazurile
conducerii şcolii şi consilierului psihopedagogic.
De asemenea, cadrul didactic trebuie să îmbine metode atractive de predare-învăţare şi să desfăşoare
activităţi extraşcolare cel puţin o dată pe lună pentru a capta elevii și a le trezi dorința de a frecventa cursurile.
Promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să experimenteze succesul ori
evitarea constituirii unor elite, reprezintă alte două strategii necesare pentru prevenirea abandonului școlar.
Profesorii trebuie să comunice eficient, și să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor.
Vizitele la domiciliu au un rol important în cunoașterea relației elev- părinte și sunt impetuos necesare. Prin acestea,
se poate observa dacă părinții își asumă rolul educativ, vizându-se, în același timp, gradul de implicare al
familiei.Centrul Educaţia 2000+ şi UNICEF au dezvoltat proiectul “Soluţii eficiente pentru prevenirea abandonului
şcolar: costuri şi mecanisme“, care îşi propune să ofere sprijin pentru consolidarea eforturilor generale de abordare a
acestui fenomen.Experții UNICEF propun în cadrul acestui proiect o serie de activități în scopul prevenirii
abandonului școlar:
- Activități extrașcolare desfășurate în școală (acțiuni de renovare/înfrumusețare a școlii, concursuri
sportive, de creație artistică etc.);
- Organizarea de întreceri între echipe de elevi constituite în funcție de cartierul de proveniență;
- Creşterea flexibilităţii programelor “a doua şansă” – din punct de vedere a grupurilor de vârstă. Deşi se
adresează tuturor celor care au abandonat şcoala, programul “a doua şansă” este frecventat de tineri de peste 20 de
ani. Aceste programe ar trebui să aibă clase speciale pe grupe de vârstă (12 – 16 ani) pentru care este dificil să se
integreze în grupe cu tineri care au peste 20 de ani; -
Creşterea flexibilităţii programelor “a doua şansă” – din punct de vedere al curriculei. Când elevii repetă
un an de mai multe ori deoarece nu au trecut clasa la două sau trei materii (de regulă aceleaşi), ar trebui luate în
cosiderare notele de trecere de la celelalte materii. De asemenea, competenţele profesionale dobândite de cei care
abandonează şcoala ar trebui recunoscute oficial.
La nivelul învățământului primar, pentru a preîntâmpina abandonul școlar și pentru dezvoltarea stimei de
sine, construirea unei imagini de sine pozitivă, propun câteva activități realizate sub formă de jocuri.
Nu în ultimul rând, un rol imporatnt în prevenirea abandonului școlar, îl are psihologul școlar care poate
ajuta la dezvoltarea armonioasa a copilului, prin aplicarea unor strategii de intervenţie cognitivă, motivaţională,
emoţională şi comportamentală atât la nivel individual cât si de grup.
Bibliografie:
1. www.unicef.ro
2. Tomşa, Gheorghe, Consilierea şi orientarea în şcoală, Credis, Bucureşti, 2003
3. Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007
4. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară, 2009
5. Cosmovici, A. și Iacob, L., (coord), Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
6. Ciprian Fartușnic (coord.), Otilia APOSTU, Magda Balica, Bogdan FLORIAN, Irina Horga, Mihaela
JIGĂU, Lucian Voinea, Ghid de lucru pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar, UNICEF
București, 2012

232
 METODĂ DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Druta Valeria , G.P.P.NR.52 Oradea

Aparitia Internetului ca un instrument de comunicare flexibil, interactiv si dinamic a deschis noi

oportunitati pentru organizatiile sociale de a-si promova programele in randul consumatorilor. Articolul de fata
analizeaza situatia abandonului scolar in Romania, focusul fiind pe familiile cu situatie financiara precara.
In acest sens, articolul descrie importanta programelor de prevenire a abandonului scolar, analizand
eficienta acestora in mediul online. Stabilirea comunicarii intr-o familie cu posibilitati financiare reduse se
realizeaza la un nivel inferior, problemele de supravietuire impiedicand deseori formarea unei legaturi intre parinti si
copii (Edelman and Mandle, 2005). O buna comunicare necesita dorinta si efort, dar mai ales o educatie puternica si
bine inradacinata, ce trebuie oferita copilului inca din primii ani. Educatia in familiile defavorizate reprezinta o
problema pentru societatea din Romania. Viitorul acestor copii va fi mai bun atunci cand parintii lor vor acorda mai
multa valoare educatiei. Specialistii in psihologie sociala si educatie sustin ca, in cazul familiilor defavorizate,
consilierea parintilor reprezinta un instrument de baza in intelegerea nevoilor copiilor lor (Starkey, 2000). Un astfel
de sprijin ajuta parintii sa-si depaseasca statutul de persoane defavorizate iar pe copiii sa ramana in contact
permanent cu scoala. Intelegand valoarea educatiei si beneficiind de un ajutor financiar sustinut, copiii defavorizati
se vor putea ridica mai usor in societate (Sherman Swing, 2000).
Formarea profesionala ii va ajuta sa devina persoane independente, active si capabile pe piata muncii iar
increderea in fortele proprii social ii va ajuta sa depaseasca statutul de persoana defavorizata. Integrarea in societate
a familiilor cu situatie financiara precara presupune o puternica motivatie de ambele parti. In ceea ce priveste
parintii, educatia copiilor lor trebuie sa fie pe primul plan. Sustinerea morala si materiala a copiilor ca si verificarea
constanta a temelor si rezultatelor scolare sunt cateva dintre masurile pe care o familie defavorizata trebuie sa le
adopte in vederea integrarii sale in societate. Pe de cealalta parte, copiii se pot adapta mai usor daca desfasoara
activitati instructiv educative alaturi de parintii. Statul Roman a acordat dispozitive pentru realizarea activitatilor
instructiv educative .
Situatia deficitara este in cazul parintilor foarte saracii care nu sunt interesati sa aiba in aceste zile curent
electric, o mare parte dintre ei asteptand doar ajutoare din partea comunitatii, dupa parerea mea aici ar putea fi
introduse unele obligatii sau participarea obligatorie la activitățile de consiliere a părinților din școli in ceea ce
priveste implicarea părintelui in procesul instructiv-educativ al copiilor.

233
 METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. Mihăilă Elena

Școala Gimnazială Nr.119 București

Abandonul reprezintă decizia de a întrerupe parcursul şcolar înainte de finalizarea unui anumit nivel de
învăţământ. Există definiţii ale abandonului şcolar care îl asociază pe acesta părăsirii timpurii a unui parcurs
educativ, înainte de obţinerea unei diplome. La nivelul sistemului românesc de învăţământ, elevii sunt declaraţi în
abandon şcolar şi scoşi din evidenţele şcolare după trei ani de la renunţarea la frecventarea studiilor (conform
ROFUIP 2005), perioadă în care elevul are timp să-şi reia şi continue studiile.
Începând cu data de 11 martie 2020, ca urmare a deciziei Ministerului Educație iși Cercetării de a suspenda
cursurile față-în-față, sistemul de învățământ se reorientează către practici noi de comunicare și de cooperare prin
care să asigure continuitatea învățării și funcționarea organizațională. Măsurile instituite prin starea de urgență ne
relevă maniere diferite, câteodată inedite, de a fi și a acționa. Adulți și copii deopotrivă sunt în situația de a
descoperi noi moduri de conectare socială și de continuarea activităților profesionale, sociale, culturale, ludice și de
petrecere a timpului liber. Toate aceste elemente au, cu siguranță, o zonă de evoluție și dezvoltare socială
importantă, dar faptul că totul s-a întâmplat brusc „peste noapte” a pus societatea în fața unei provocări de o
magnitudine pe care nu am mai întâlnit-o până în prezent. Tehnologia digitala a facilitat în bună măsură continuarea
unor activități didactice la distanță, în perioada suspendării cursurilor. Cu toate acestea, o parte din activitatea
didactică uzuală (față-în-față) nu se poate face online/ la distanță, având astfel un impact negativ asupra învățării
temeinice. Cadrele didactice au semnalat disfuncții în ceea ce privește următoarele activități de suport pentru
învățare: comunicare autentică și relaționare umană, sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente, limite în relaționarea cadru didactic – elev care au impact
negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față nu se poate face
virtual.
Un rol important înmotivareașimenținereaelevilorînsistemuleducaționalrevine, fărăîndoială, profesorilor,
mediuluișcolar. Este foarte important schimbul de bunepracticiîntreprofesori din țăridiferite, capacitateaacestora de a
preluașiadaptaanumitemetode, darșiformareacontinuă a cadrelordidactice, cunoaștereaunornoimodalități de
combatere a fenomenului de părăsiretimpurie a școliiși de abandon școlar.
Școala ar trebui să ofere tuturor celor care învață un mediu înconjurător care sa maximizeze potențialul de
învățare și să satisfacă nevoile de învățare. Misiunea școlii ar trebui să fie puternic focalizată asupra prevenirii
abandonului școlar timpuriu. Pe măsură sunt identificate semne ale tendinței de a abandona timpuriu școala, aceasta
ar trebui să reacționeze rapid. Sunt importante atât structurările Curriculumului, cât și abordările eficiente de
predare:
 Programele ar trebui să permită personalizarea formelor de predare și învățare pentru diferite stiluri de
evaluare. Ar trebui pus un accent mai mare pe evaluarea formativă, pentru a facilita achiziționarea,
cunoașterea și dezvoltarea abilităților și competențelor, la cea mai bună capacitate a fiecăruia elev, păstrând
în același timp calitatea conținutului curricular.

234
  Curriculum-ul ar trebui să se conecteze cu viața reală și diversitatea din societate, să asigure continuitatea
cu nivelurile ulterioare de educație și formare profesională sau cu căi alternative de formare.
 Ar trebui să le permită profesorilor abordări de predare centrate pe elev, o predare și colaborare mai
profundă în procesul de învăţare.
 Oportunitățile pentru validarea învățării non-formale și informale ar trebui, de asemenea, să fie disponibile.
Cu toate că trebuie menținută o concentrare puternică asupra predării și învățării, bunăstarea elevilor este
important a fi cultivată. În plus, față de crearea unui mediu primitor și sigur, școlile pot juca, de asemenea, un rol
important în detectarea acestor situații de agresiune, victimizare, violență sau abuz în interiorul și în afara școlii.
Elaborarea strategiilor pentru a face față prevenirii agresiunii este esențială în acest sens. O gamă largă de activități,
sprijin și consiliere, inclusiv sprijin emoțional și psihologic pentru abordarea problemelor de sănătate mintală
(inclusiv stres, depresie, tulburări post-traumatice), ar trebui să fie accesibile cursanților din școală și, dacă este
cazul, în legătură cu agențiile și serviciile locale.
Aşadar, copilul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal,
profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează, cum se menţine în sistemul educativ,
făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care
provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar. Educaţia pentru toţi este o nevoie a
epocii noastre. Depinde de fiecare dascăl în parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o
realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.
Bibliografie:
 "Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei – Bucureşti, 2006;
 Gordon, T. , Burch, N. - „Profesoruleficient – programul Gordon pentruîmbunătățirearelației cu
elevii”, EdituraTrei, București, 2011;
 Cristina Neamţu, „Devianţaşcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
 I.S.E., „Copii care nu merg la şcoală”, Bucureşti, 2012;
 Bernstein, Basil – „Studii de sociologieaeducaţiei”, EdituraDidacticăşiPedagogică, București, 1978.

235
 ADOLESCENȚĂ FĂRĂ DELICVENȚĂ

Prof. Păcurar Gabriela Mihaela

"Educaţia reprezintă transmiterea civilizaţiei." Ariel și Will Durant

O societate va evolua in măsura în care va reuşi să transmită adevăratele valori noilor generaţii.Abandonul
şcolar este o problemă cât se poate de de actuală. Ea afectează nu numai individul şi familia, ci întreaga societate în
ansamblul ei, motiv pentru care nu poate şi nu trebuie să fie tratată cu superficialitate.
Prevenirea şi combaterea abandonului şcolar este o provocare pentru toti, specialiști , autorități, părinți,
pentru ca pe termen lung are numai efecte negative.
Cauzele abandonului şcolar sunt multe si extrem de complexe. Am putea să le împărțim pe categorii:
1) cauze din mediul familial: nivelul educaţional scăzut al părinţilor, familie dezbinată, probleme de violenţă
şi abuz, tensiuni între membrii familiei, migraţia unuia sau a ambilor părinţi, relaţie defectuoasă dintre
familie şi şcoală;
2) cauze individuale: diverse probleme de sănătate, tulburări de relaţionare cu cei din jur, neadaptarea la
mediul şcolar, motivaţie redusă de a merge la ore, manifestarea unei agresivităţi faţă de colegi, consumul de
substanţe cu efect halucinogen, consumul de băuturi alcoolice, fumatul, anxietate, furtul de obiecte ce
aparţin colegilor de clasă, stimă de sine scăzută, introvertire, depresie, fobie faţă de şcoală;
3) cauze determinate de comunitate: zone rău famate şi lipsite de securitate;
4) cauze ale mediului şcolar: lipsa de motivaţie şi neimplicarea cadrelor didactice, relaţie defectuoasă profesor
– elev, frustrări şi inhibiţii ale elevului, conflicte şi violenţe între colegii de clasă (exemplu: bullying şi
mobbing), orientarea şcolară greşită a elevului, note foarte mici şi repetenţie, standardele foarte ridicate ale
şcolii, sentimentul acut de eşec al elevului, elevul nu se integrează în clasă;
5) cauze de natură economică: dificultăţi economice, lipsa unui loc de muncă al unuia sau al ambilor părinţi,
lipsa rechizitelor şi a hainelor.
În acest sens, sunt trei mari direcţii de acţiune, după cum urmează: 1) prevenirea, ce constă într-un set de
acţiuni menite să îmbunătăţească atât accesul, cât şi participarea egală la educaţie al tuturor copiilor, indiferent de
mediul de provenienţă sau de situaţia financiară; de asemenea, trebuie implementate mai multe programe specifice
de identificare şi sprijinire a elevilor cu risc de abandon; 2) combaterea, prin eficientizarea reţelei şcolare de
reintegrare în învăţământ a celor care au părăsit deja şcoala; 3) dezvoltarea sistemului educaţional, dotarea
corespunzătoare a şcolilor, respectarea normelor de igienă, asigurarea standardelor calitative ale serviciilor
educaţionale.
Violenţa în şcoală trebuie eliminată cât se poate de mult, fiind una dintre cauzele abandonului , iar relaţia
dintre familia elevului şi şcoală trebuie să fie una cât mai strânsă. Asigurarea siguranţei elevului în incinta şcolii este
obligatorie. De asemenea, în incinta fiecărei instituţii de învăţământ trebuie să activeze mai mulţi specialişti, precum
asistenţi sociali, psihoterapeuţi şi psihologi care au rolul de a identifica elevii cu probleme. Astfel, se va putea
interveni asupra acestor cazuri şi se va face o monitorizare atentă a traseului rezolvării problemelor.

236
 Pornind de la aceste lucruri, acum câțiva ani am decis să inițiez un proiect educațional devenind proiectul
meu de suflet pe care l-am intitulat “ Adolescență fără delicvență” . El s-a desfășurat și se desfășoară în continuare
în parteneriat cu Penitenciarul Ploiești și cu personalul Serviciului de Educație și Asistență Psihosocială și totul cu
respectarea drepturilor legale conform legislaţiei în vigoare , dar și sub supravegherea personalului de specialitate
din penitenciar.
Încă de la inceput am dorit ca proiectul să urmărească să aibă un impact important atât în rândul tinerilor,a
elevilor cu șanse mari de abandon școlar cât și al persoanelor private de libertate participante la activitate. Mi-am
dorit ca proiectul să contribuie la prevenirea abandonului școlar , dar să conducă la limitarea delicvenței juvenile
prin conștientizarea consecințelor comportamentelor infracționale . Și mi-a reușit!
Activitatea se desfășoară pe ateliere de lucru ce vizează, în principal, informarea și conștientizarea
adolescenților cu privire la răspunderea penală în cazul minorilor și tinerilor, tipurilor de infracțiuni, consecințele și
cauzele comiterii de infracțiuni, alternative sociale dezirabile.
Cu aceasta ocazie, elevii prezenți la activitate au posibilitatea să discute interactiv cu șapte-opt persoane
private de libertate clasificate în regim semideschis și cu psihologii sistemului penitenciar.
Scopul acestor ateliere comune este de a crește gradul de conştientizare de către elevi şi de către
persoanele condamnate cu privire la cauzele, condiţiile favorizante, factorii de risc, precum şi consecinţele juridice
şi sociale ale infracţiunilor.Și credeți-mă , impactul este major!
Bibliografie
https://www.revistacalitateavietii.ro/2019- Georgiana Virginia Bonea, Institutul de Cercetare al Calităţii Vieţii al
Academiei Române, Bucuresti

REDUCING SCHOOL LEAVING AND INTEGRATING DIVERSITY

Raicu Carmen, Liceul Tehnologic Bȃlteni

Education is a fundamental right. It is also the foundation for children to grow, develop and acquire the
necessary knowledge and skills to develop their full potential and live as productive members of society. In recent
years, substantial evidence has increasingly demonstrated the benefits and social and economic returns of pre-
primary, primary, lower- and upper-secondary education on both individuals and societies. Positive outcomes
include:
• Economic returns for individuals, families and society.
• Better health outcomes for individuals and their families, including their children.
• Greater gender equality.
• Greater social cohesion and safer communities (e.g. lower criminality rates).
• Lower burden on social welfare, health and justice budgets (UNICEF, 2013c; Voncken, 2013a).
Children are at risk of not entering or of not remaining in education at various points in their lives. There are
five specific “risk points” when children might fail to enter the education system, or drop out. According to the
United Kingdom Department for Education and Skills (2004), these main risk points are:

237
 • Entrance in the school system:
- When s/he reaches the compulsory school age and does not enter school.
- When s/he arrives in a new country and does not enter school.
• School transfer.
• School withdrawal.
• School expulsion.
• Transition between education cycles.
Pre-primary education coverage for poor children, children with disabilities, Roma and migrant children is low
in the region (UNICEF, 2011a), although evidence shows that, for instance, Roma and migrant children with pre-
primary education have better learning outcomes, remain in education longer and are less likely to be enrolled in
special schools (World Bank, 2012; Nusche, 2009). Early childhood education is also critical for children who lack a
strong early learning and care support environment at home, yet supply and demand issues constrain universal
access to pre-primary across Europe and Central Asia. In this region, early childhood education is an important
starting point for reducing the number of out-of-school children and dropout students, for four main reasons:
• By involving children and their families early in service provision, children become part of the system and can
be identified if they do not continue their education.
• Children benefiting from early childhood education are more likely to enrol in Grade 1 on time, hence
reducing the likelihood of becoming overage students and of dropping out in higher grades.
• Children attending early childhood education can benefit from early identification and interventions when
facing child protection, health or learning and development issues (Ofsted, 2014). Early interventions are more
successful and cost-effective than those at a later stage in their lives when problems have intensified.
• Parents are more likely to engage with education institutions when their children are very young, enabling the
development of a strong and long-term partnership between the school and the home (Harvard Family Research
Project, 2006).
“In Romania, since 2005, a bi-lingual experiment has been run by a Roma NGO, Amare Romentza, in
partnership with the school inspectorate. Roma children and their teachers use a bi-lingual (Roma and Romanian)
curriculum. Nine groups from different counties now use the curriculum. According to Ministry of Education
figures, the number of children attending Romanes language classes at kindergarten has risen steadily in recent
years. Within the IECE project, co-funded by the World Bank and the Romanian Government, a strong emphasis is
placed on teacher training responsive to the needs of Roma children. The approach is opening the door to a more
inter-cultural approach sensitive to Roma culture and language. These bi-lingual kindergartens call attention to
Roma history, traditions, language and literature and are generally accompanied by books and resource materials in
Romanes to be used by children and teachers.” Source: Bennet (2012)
The diversity of factors at play in education exclusion and the process of dropping out require complex policy
responses at national and local levels. Second-chance education programmes not only help young people to realise
their right to education, but also potentially reduce the costs associated with unemployment benefits and other social
benefits, health services, the judiciary and loss of tax on earnings borne by states when young people are ill-
equipped to integrate into society and into the labour market due to dropout.

238
 Family engagement is a critical part of education participation improvement and dropout prevention. First,
parental involvement is a key factor for children’s development and educational success. Research evidence from
PISA, the USA and the United Kingdom demonstrates the long-lasting benefits of parental involvement for both
cognitive and non-cognitive skills and motivation (Borgonovi and Montt, 2012). There is also increasing evidence of
the positive effect of fathers’ involvement in their children’s learning. Positive impacts associated with fathers’
involvement include “better school attendance and behaviour, less criminality, better school results, better mental
health and higher quality of later relationships” (Department for Education and Skills, 2004a). Second, parents’
partnerships with the school and other local support services are a pre-requisite for the enrolment of out-of-school
children and for effective dropout prevention strategies.
Reference:
UNICEF (2017). Improving Education Participation. Policy and Practice Pointers for Enrolling All Children
and Adolescents in School and Preventing Dropout; UNICEF Series on Education Participation and Dropout
Prevention, Volume 2. Geneva: UNICEF Regional Office for Central and Eastern Europe and the Commonwealth of
Independent States.

POVESTE DE... 1 MARTIE

PROIECT EDUCATIONAL

STATE GEORGIANA AMALIA

LICEUL DE ARTE “ IONEL PERLEA” SLOBOZIA, IALOMIȚA

ARGUMENT:
Proiectul „POVESTE DESPRE... 1 MARTIE” este un prilej pentru elevi de a-și manifesta interesul şi
creativitatea, originalitatea și aptitudinile creativ - literare. Deasemenea, este perioada îndrăgită deopotrivă de
preșcolari, școlarii mici și mari - martie – când aceștia confecționează mărțișoare pentru a le dărui celor dragi,
perpetuându-se astfel o tradiție veche specifică poporului român.
Primăvara.Iubire.Sinceritate.Veselie.Simplitate.Dăruire.Semne,într-un cuvânt MĂRŢIŞOARE!
MĂRŢIŞOARELE ne sensibilizează pe toţi în fiecare an .Ele marchează începutul primăverii şi momentul în care
în fiecare dintre noi se petrece o schimbare.Suntem chiar şi numai preţ de o clipă emoţionaţi de mărţişoarele din
jurul nostru şi ajungem să ne oprim în loc şi să privim.
Tema “MĂRŢIŞORUL”, la o prima analiză se înscrie în cadrul obiectului Arte vizuale si abilităţi practice,
dar este mult mai complexă deoarece îl provoacă pe elev să se implice afectiv şi efectiv în realizarea temei, în
căutarea şi sortarea materialelor necesare, în culegerea de informaţii şi curiozităţi referitoare la tema aleasă. În
cadrul acestor activităţi se îmbină cât mai armonios utilul cu plăcutul, copilul construind noi produse utilizând toate
formele de activitate: jocul, învăţarea, munca şi creaţia.

COORDONATORI PROIECT:
Prof. înv.primar STATE GEORGIANA AMALIA

239
COLABORATORIIACTIUNII DE PROIECT:
 Liceul de Arte “ Ionel Perlea” Slobozia
 Liceul Tehnologic Special “ Ion Teodorescu” Slobozia
 Comunitatea locală
GRUP TINTA:
 Elevii clasei I C
 DURATA: 13 februarie-30 martie2017

TEMA PROIECTULUI:
1 Martie - Ziua Mărțișorului

SCOPUL PROIECTULUI:
Stimularea interesului elevilor pentru activitatile practice prin valorificarea acestora în diverse modalităţi ce
dezvoltă potenţialul creativ, imaginaţia cultural-artistică.

OBIECTIVE SPECIFICE:
Dezvoltarea aptitudinilor artistice ale elevilor prin încurajarea creativităţii personale manifestată sub diverse forme şi
medii de comunicare
Stimularea, identificarea și valorificarea potențialului creativ al elevilor prin realizarea unor lucrări literare, artistico-
plastice și practice originale pe tema dată
Realizarea unei expoziții de mărțișoare realizate de elevi
Cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor legate de sărbătoarea Marțișorului
Cultivarea sensibilităţii şi a atitudinilor artistice ale copiilor
Stimularea gândirii critice şi creative a elevilor
Participare la imaginea școlii prin preocuparea cadrelor didactice de la clasă pentru elevii cu C.E.S.

RESURSE UMANE:
 Elevii clasei I C ai Liceului de Arte “ Ionel Perlea” Slobozia
 Elevii Liceului Tehnologic Special “ Ion Teodorescu” Slobozia
 Părinţii
 Comunitatea locală

RESURSE MATERIALE:
 informaţionale: cărți, reviste, ilustrații, site-uri, emisiuni TV
 materiale pentru confecţionarea mărţişoarelor – mărgele, aţă, scoici, pene, paste, plastilină, aracet, creioane
colorate, carioca etc.
 mărțișoare
 panouri pentru expoziţie
 aparat foto

240
PARTENERI:
 Părinţii
 Comunitatea locală

METODE DE EVALUARE
 expoziţii, portofolii, albume foto, fotografii.
 realizarea produsului finit al proiectului: album în format electronic cu activităţile desfăşurate

CRITERII DE EVALUARE:
 originalitate
 creativitate
 raport temă – lucrare
 culoare
 acurateţe

REZULTATE ASTEPTATE:
 Atitudini pozitive ale copiilor pentru păstrarea tradițiilor românești, pentru respectarea a tot ce este etic,
moral si frumos pentru om;
 Dezvoltarea unor sentimente de afectiune și respect, atasament fata de celelalte persoane din comunitatea
locala;
 Lucrări realizate de copii, prin diferite tehnici.
 Participare la imaginea școlii prin preocuparea cadrelor didactice de la clasă pentru elevii cu C.E.S.

DĂRUIND, VEI DOBÂNDI

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaprofesor Ţifui Daniela, Şcoala Gimnazială ,,Alecu Russo”, Iaşi

Scoala Alecu Russo, str.Libertaţii, nr.24-26, IASI

Strategia Națională de Acțiune Comunitară (SNAC) presupune dezvoltarea activității de voluntariat,

realizată de către elevi și având drept scop încurajarea acestora de a se implica în activități desfășurate cu persoane
aflate în dificultate, pentru a susține procesul de incluziune a acestora, precum și de dezvoltare educațională
personală.
În cadrul şcolii Gimnaziale „Alecu Russo” Iași s-au desfășurat mai multe activități de voluntariat. Luna
septembrie 2019 a debutat cu proiectul educațional O carte pentru școala mea, ale cărui obiective au fost
îmbogățirea fondului de carte al bibliotecii școlii, stimularea interesului pentru lectură, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, oferirea de suport educațional pentru reuşita şcolară. Biblioteca școlii

241
a fost îmbogățită cu un număr de 160 de volume noi, cărți care se regăsesc în listele de lecturi suplimentare și în
recomandările de lectură pentru elevii din clasele primare și gimnaziale.

La sfârșitul lunii octombrie, cu ocazia Zilelor Școlii Gimnaziale „Alecu Russo”, a fost organizat un Târg
de toamnă, în cadrul căruiaelevii au vândut produse din fructe și legume, zacuscă, gemuri, dulcețuri, preparate pe
bază de fructe, plăcinte, prăjituri. O parte din banii rezultați au fost donați unui caz medical, și anume unui cadru
didactic de la Școala Gimnazială „Ștefan Bîrsănescu” Iași. Cu restul banilor s-au cumpărat dulciuri pentru copiii de
la Centrul de îngrijire de zi Cornești. Scopul activității a fost dezvoltarea spiritului antreprenorial, sensibilizarea
elevilor cu privire la nevoile celorlalți și dezvoltarea sentimentului de întrajutorare și a simțului de voluntariat.

În perioada 25-29 noiembrie 2019, s-a desfășurat la nivel național campania Săptămâna fructelor şi
legumelor donate. Scopul acesteia este de a sensibiliza elevii, cadrele didactice și părinții cu privire la situaţia
dificilă în care se află persoanele afectate de lipsa de alimente. Prin acest demers se intenţionează consolidarea
abilităţilor copiilor de a trăi împreună cu ceilalţi într-o societate unită şi solidară, în care contează valenţele
umanitare, implicarea, angajamentul, responsabilitatea. Campania ,,Săptămâna legumelor şi a fructelor donate”
constă în colectarea de legume şi fructe de către elevii voluntari implicaţi în programul SNAC şi donarea lor
familiilor aflate în dificultate sau unor instituţii sociale. Școala Gimnazială „Alecu Russo” a colectat peste 750 de
kilograme de fructe și legume, care au fost donate Parohiei Sfântul Antonie Iași, Parohiei Învierea Domnului Iași și
copiilor provenind din familii nevoiaşe din cadrul școlii.

242
 În perioada 2-17 decembrie 2019 s-a derulat campania Bucurie în familie - pizza pentru fapte bune,
inițiată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și Asociația Pro-Vita, ce a avut drept scop colectarea de produse
neperisabile care au fost donate familiilor nevoiașe cu peste șapte copii din județele Iași, Neamț și Botoșani. In
cadrul acestei camapnii umnaitare, școala noastră a reușit să colecteze peste o mie de kilograme de produse, ocupând
un loc fruntaș în rândul școlilor ieșene.

Elevii școlii au dat astfel dovadă de responsabilitate, de mult simț civic și de întrajutorare, de implicare în
acțiuni de voluntariat care le-au deschis calea către dezvoltarea unor atitudini empatice față de persoanele aflate în
dificultate și a unor abilități de cooperare, de lucru în echipă, descoperind faptul că responsabilitatea, implicarea,
respectul față de ceilalți, sensibilitatea și empatia sunt valori esențiale într-o societate în continuă schimbare.

243
 ABANDONUL ȘCOLAR ȘI CAUZELE APARIȚIEI ACESTUIA

Trifan Gina, Liceul Tehnologic ”Elena Caragiani” din Tecuci

Abandonul şcolar reprezintă conduita de renunțare la frecventarea orelor, părăsirea sistemului educativ
indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau
înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru
absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală.
Tinerii care părăsesc prematur sistemul de educaţie: UE definește tinerii care părăsesc prematur
sistemul de educaţie ca fiind acele persoane cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care au finalizat cel mult
învăţământul gimnazial și care nu sunt cuprinși în nici o formă de educaţie sau formare profesională. Tinerii care
părăsesc prematur sistemul de educaţie sunt prin urmare acei tineri care au finalizat doar învăţământul preșcolar,
primar, secundar inferior sau nu mai mult de doi ani din ciclul secundar superior și acei tineri care au finalizat un
sistem de educaţie prevocaţională și vocaţională, care nu le-a permis obţinerea unui Certificat de Capacitate.
Din perspectiva cauzalităţii abandonului școlar se identifică drept elemente specifice:
- Existenţa unor familii dezorganizate incapabile să acţioneze în direcţia normalizării vieţii copilului;
- Violenţa domestică;
- Familii de tip monoparental, un singur părinte în rol de educator şi factor de socializare primară;
- Degradarea instituţiei familiale;
- Influenţa mediului social nefast;
- Atracţia produsă de anturaje a căror conduită este antisocială, deviantă.
- Abandonul de familie;
- Părăsirea de către copil a instituţiilor specializate;
Ca formă extremă de neparticipare şcolară, abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă a sistemului de educaţie în
România, ţara noastră fiind una din ţările membre ale Uniunii Europene fruntaşe în privinţa ratei abandonului şcolar.
Factorii care determină părăsirea timpurie a școlii şi influențează elevul sau familia acestuia în privința
cererii de educație sunt:
- Nivelul scăzut al venitului per familie, constrângere financiară pentru a suporta costurile colaterale ale
educației;
- Lipsa mijloacelor de participare la orele online;
- Accesibilitatea teritorială scăzută a serviciilor de educație în zonele rurale izolate;
- Implicarea copiilor în activități de muncă sezonieră și de îngrijire a fraților mai mici;
- Migrația părinților din unele comunități, în străinătate;
- Nivelul de educație al părinților, în special nivelul de educație al mamei;
- Modul de a percepe beneficiile școlarizării în familie;
- Copiii cu dizabilități și cerințe educaționale speciale;
- Sănătatea, căsătoria timpurie și/sau sarcina, alte motive personale;
- Sărăcia, posibilitățile reduse de angajare și participarea scăzută la educație a părinților în multe comunități
rurale/suburbane;

244
 - Factori de ordin cultural, etnic;
- Factori care influențează oferta de educație;
- Numărul insuficient de locuri pentru ucenicie/ stagii de practică;
- Infrastructura insuficientă la nivelul ÎPT ;
- Calitatea slabă a sistemului actual de ÎPT, în unele unități de învățământ;
- Insuficienta corelare între oferta educațională și specificul economic local;
- Calitatea, procesele și practicile educaționale: probleme comportamentale la nivel de școală, în special în
ceea ce privește atitudinea cadrelor didactice față de elevi (și reciproc) sau a atitudinii cadrelor didactice
față de părinți;
- Sprijinul insuficient pentru elevii aparținând grupurilor minoritare;
- Calitatea proceselor de predare și învățare: abilitățile și metodele de predare ale cadrelor didactice nu sunt
corelate cu metodele moderne și sunt inadecvate pentru a răspunde nevoilor grupurilor aflate în situație de
risc; lipsa resurselor de învăţare;
- Mediul școlar – lipsa de comunicare între diferitele niveluri ale sistemului educațional și părinți/comunitate
și alte instituții relevante la nivel local;
- Numărul scăzut de consilieri școlari sau psihologi care să-i ajute pe copiii cu cerințe educaționale speciale;
- Lipsa unor date fiabile, transparente și în timp util împiedică capacitatea sectorului de a monitoriza adecvat
tendințele de părăsire timpurie a școlii;
- Corelația slabă între oferta educațională și nevoile de competențe și cunoștințe de pe piața muncii;
Abandonul prematur (ca și abandonul școlar, la modul general) este mai prezent în mediul rural. Același lucru se
petrece cu abandonarea studiilor la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a. Pentru mediul rural, una dintre cauze
este legată de distanța până la cel mai apropiat liceu sau școală profesională. Aceasta se adaugă unor cauze legate de
starea familiei, cutuma culturală a comunității de origine, intervenția școlii etc.
Printre factorii care favorizează abandonul şcolar la nivelul elevului şi al familiei se află:
Dificultăţile materiale. Familiile numeroase, dezorganizate, lipsite de resurse, au probleme în a asigura
îmbrăcămintea adecvată tuturor copiilor şi resimt uneori nevoia de forţă de muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie
pentru a avea grijă de fraţii mai mici).
Modelul educaţional oferit de părinţi. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la educaţie provin din
familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Există însă şi excepţii. Există însă destul de frecvent elevi aflaţi
în situaţii de abandon care îşi doresc să îşi completeze educaţia “măcar până la 10 clase”, ca să aibă o calificare,
astfel încât să nu ajungă ca părinţii, simpli zilieri, fără mari şanse de reuşită în viaţă.
Modelul educaţional oferit de fraţi este mult mai influent. Familiile unde există fraţi mai mari ce au
renunţat timpuriu la educaţie, fraţii mai mici tind să reproducă acest model.
Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăţi materiale. Divorţul, alcoolismul, violenţa în familie
sunt semne ce preced adesea decizia de abandon.
Implicarea în activităţi aflate la limita legii. Prostituţia, apartenenţa la găşti de cartier, integrarea în reţele
de cerşetorie conduc aproape mereu la renunţarea la educaţie, fiind prezente ca factori demotivatori mai ales la
trecerea către clasa a IX-a şi în perioada imediat următoare debutului ciclului secundar superior.

245
 Intrarea pe piaţa muncii. Fie că este vorba de lucrul ca zilier, de activităţi regulate ca barman, de
prostituţie sau cerşetorie, prezenţa pe durata semestrelor şcolare în astfel de activităţi aducătoare de venit constituie
elemente de risc ce se soldează aproape mereu cu renunţarea prematură la educaţie.
Încrederea scăzută în educaţie se dovedeşte a fi mai degrabă un stereotip infirmat de realitate. În acest
sens ar putea fi util ca elevii care au renunţat deja prematur la şcoală să intre în contact cu cei aflaţi în risc de a
abandona, povestindu-le care este imaginea lor curentă despre şcoală.
La nivelul şcolii, situaţiile de abandon pot fi determinate de repetenţiile repetate şi frecvente, de
integrarea insuficientă în colectivul clasei de elevi sau de calitatea relaţiilor cu profesorii şi cu colegii. La
nivelul şcolii sunt foarte puţine acţiuni care să prevină abandonul şcolar. Cadrele didactice pot avea un rol important
în prevenirea abandonului şcolar timpuriu, deoarece sunt în permanent contact cu elevii, pot identifica şi diagnostica
problemele acestora şi pot atrage atenţia autorităţilor sau organizaţiilor non-guvernamentale competente pentru a
interveni la nevoie.
În mediul rural, copiii trăiesc în condiții foarte diferite, de la distanțare naturală, și deci lipsă de conexiune în absența
rutinelor de tipul mersului la școală, până la locuințe supraaglomerate, unde devine dificil să se concentreze la lecții.
În mod evident, elevii care provin din grupuri dezavantajate nu identifică şcoala drept un spaţiu foarte
diferit din mediul lor de acasă, gradul lor de confort în spaţiul şcolar fiind scăzut, stresul resimţit mai mare şi nu de
puţine ori se confruntă cu riscurile de abandon şcolar şi/sau de părăsire timpurie a şcolii, chiar în condițiile
învățământului online.
Bibliografie
1. Bîrsan C., Lungu A. Abandonul școlar – efect al insuccesului școlar - studiu de cercetare. Sălaj, 2007.
2. Neamţu C., Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Iaşi:
Polirom, 2003

Reducerea abandonului școlar printr – un plan de interventie personalizat.

-Studiu de caz-

Prof. Vezure Dana Eugenia

Raport de evaluare iniţială

I. Date personale:
M.A., băiat de 6 ani din Tg Jiu frecventează Grădiniţa cu Program Prelungit. Educatoarea spune despre
M.A. că răspunde înainte ca întrebarea să-i fie adresată, îi întrerupe şi îi deranjează pe ceilalţi provocând probleme
în clasă sau în grupul de copii. Sarcinile pe care le are copilul sunt finalizate foarte rapid sau nu sunt duse la bun
sfârşit. Acest lucru poate fi observat mai ales în activităţile care reclamă efort intelectual. Problemele apar în general
în activităţile impuse de alţii, comparativ cu cele pe care şi le alege singur. Are momente de furie uşoară faţă de unii
parteneri de joc, de aceea este exclus din jocul lor. Uneori nu vrea sa merga la gradinita deoarece nu are prieteni si
nu poate duce nici o activitate la bun sfarsit. Mama sa duce o lupta grea cu el – vrea sa abandoneze gradinita.
Încadrarea cazului: Tulburare de atenţie şi hiperactivitate(A.D.H.D)
Definiţii comportamentale care descriu cazul:

246
 1. Eşec continuu în acceptarea regulilor şi a aşteptărilor acasă, la şcoală sau în societate.
2. Adaptarea şcolară caracterizată prin lipsă de respect şi comportament rău.
3. Dificultăţi în a aştepta şi a amâna nevoile sau ca acţiune bruscă şi fără premeditare.
4. Conflicte repetate sau confruntări cu autoritatea de acasă si de la şcoală
5. Deficit atenţional caracterizat de faptul că sarcinile pe care le are copilul sunt finalizate foarte rapid sau
nu sun duse la bun sfârşit.
6. Mici remuşcări, sau niciun fel de remuşcare pentru comportamentele rele .
Obiective pe termen lung
1. Demonstrarea creşterii onestităţii, acordului în ceea ce priveşte regulile, înţelegerea drepturilor şi
sentimentelor celorlalţi, controlului asupra impulsurilor, acceptării responsabilităţi pentru
comportamentul lui.
2. Satisfacerea regulilor şi aşteptărilor acasă, la şcoală şi în comunitate pe o bază consistentă.
3. Diminuarea tulburărilor de comportament ale copilului prin intermediul intervenţiilor prin joc, prin
metode de auto-educaţie precum şi prin demersuri de auto- management.
4. Rezolvarea conflictelor interioare care contribuie la descoperirea problemelor de conduită.
5. Părinţii stabilesc şi menţin limitele potrivite, cadrul ferm, limitele consistente atunci când copilul
acţionează într-o manieră agresivă şi rebelă.
6. Demonstrarea empatiei, grijii şi sensibilităţii pentru gândurile, sentimentele şi nevoile celorlalţi pe o bază
regulară.
Obiective pe termen scurt
1. Completarea testării psihologice.
2. Completarea evaluării psihoeducaţionale .
3. Recunoaşterea şi verbalizarea modului în care sunt legaţi de comportamente rele .
4. Reducerea frecvenţei şi severităţii comportamentelor agresive, distructive şi antisociale .
5. Creşterea acordului în ceea ce priveşte regulile pentru casă şi şcoală .
6. Amânarea activităţilor recreative (ex.a se juca cu prietenii) până la terminarea temelor sau a
treburilor casnice.
7. Părinţii stabilesc limite corespunzătoare, descoperă reguli clare şi urmează consecinţele pentru rele
comportamente
8. Copilul şi părinţii lui sunt de acord şi urmează implementarea unui sistem bazat pe recompensă
sau un posibil contract.
9. Părinţii sporesc frecvenţa întăririi pozitive a copilului şi lauda acestuia.
10. Creşterea participării la activităţi extracurriculare sau activităţi pozitive în grupuri de aceeaşi
vârstă.
11. Identificarea şi verbalizarea modului în care comportamentele concrete îi afectează negativ pe
ceilalţi.

Programul de intervenţie personalizat are la bază metode şi strategii centrate pe copil, în funcţie de
particularităţile lui, pentru a crea un mediu care să favorizeze şi să sprijine învăţaterea. Având în vedere importanţa

247
deosebită a mediului social în tratarea copilului cu comportemente hiperchinetice şi opozante , am căutat să ne
asigurăm de sprijinul familiei, în sensul de a-i determina să-şi schimbe atutudinea , să fie mai afectuoşi faţă de copil
şi să corecteze cu multă blîndeţe, căldură, răbdare, comportamentul acestui copil prin diferite strategii şi metode
educaţionale:

 M. A. este aşezat în timpul activităţilor în faţa grupului de copii, sub pretextul că el este ajutorul
educatoarei şi împreună trebuie să asigure controlul celorlalţi copii şi solicitarea preşcolarilor la activităţi.
 În timpul activităţilor statice ( desen, pictură, activităţi practice etc.) preşcolarul va fi urmărit atent,
încurajându-l pentru a-şi termina lucrarea şi a-i menţine atenţia asupra unei sarcini pentru o perioadă mai
lungă de timp. Dacă acesta se plictiseşte şi doreşte să întrerupă activitatea trebuie lăsat să ia o pauză ,,pauza
de plimbare“,se plimbă puţin pentru a vedea activitatea colegilor , după care îşi reia locul şi continuă
sarcina.
 Pentru asigurarea stabilităţii atenţiei se vor executa exerciţii de focalizare : de exemplu, jocuri de atenţie : ,,
Caută greşeala”; ,, Ce lipseşte?”; ,, Potriveşte corect”.
 Preşcolarul va fii încurajat, evidenţiat, stimulat atunci când face fapte bune (de ex. ajută un coleg în
realizarea unei sarcini, îşi aşteaptă rândul să răspundă fără să întrerupă educatoarea sau copiii) prin
acordarea bulinei roşii la panoul grupei:,, Fapte bune, fapte rele”.
 Faptele pozitive din poveşti, poezi etc vor fii apreciate: ,, Zâna Bună îl ajută pe Pinchio, să devină un
băieţel mai bun”, ,, Vânătorul din bunătate o ajută pe Alba ca Zăpada etc. ele vor fii comparate cu faptele
rele , prezentăndu-se şi consecinţele lor ( , Iezi nu-şi ascultă mama şi din această cauză sunt mîncaţi).
 M.A. este un copil sensibil şi creativ, foarte bun la activităţile matematice, aceste calităţi vor fii evidenţiate
şi încurajate întrun ,, Tabel al performanţelor”, unde sunt evidenţiate progresele printr-un,, Soare” la fiecare
realizare trasândui-se câte o ,, Rază”.
 Preşcolarul în colectivul de copii va avea anumite responsabilităţi:distribuirea materialului didactic,
împărţirea veselei în timpul servirii mesei, responsabil cu liniştea etc.
 M. A. va fii recompensat atunci când realizează un progres oricât de mic este acesta prin activităţi care îi
fac plăcere, spre ex. ,,mai mult timp liber petrecut cu părinţii” şi nu prin recompense materiale ( bomboane,
dulciuri etc).
 Împreună cu părinţii se vor identifica consecinţele negative ale problemelor de comportament.Prin discuţii,
exemplificare şi explicaţii la fiecare întâlnire, i-am ajutat pe părinţi să înţeleagă că modul în care găndesc ei
înşişi despre împlinirea copilului lor în viaţă, va determina maniera în care îşi vor educa fiul, inoculându-i
totodată acestuia o anumită imagine de sine.Aceasta este cea care ar putea să potenţeze şi să accelereze
achiziţile copilului, determinăndu-i o dezvoltare căt mai apropiată de normal, sau ar putea să le frâneze,
acentuând şi fixând deficienţele.
 De asemenea, în discuţii am subliniat faptul că în această situaţie părintele trebuie să fie un bun ascultător,
să fie flexibil, realist, capabil să zâmbească şi să colaboreze cu copilul pentru a- i înţelege problemele şi a-l
ajuta corespunzător.
Prin informare, părinţii au înţeles cum să găsească şi să aplice soluţia cît mai eficientă în rezolvarea problemelor
ridicate de copil. Ei au înţeles că prin răbdare, înţelegere, încurajare pot ajuta copilul să treacă peste inhibiţii şi să

248
înceapă să execute acele activităţi la care întâmpină dificultăţi.Acum M. A merge in fiecare zi la gradinita unde si-a
facut o multime de prieteni, acum considera gradinita ,,ca fiind a II a sa casa”.

Bibliografie:
"Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti 2006

PROIECT EDUCAŢIONAL: ŞCOALA TE FACE MARE!

COORDONATOR: PROF. ÎNV. PRIMAR, VOICU IRINA

Şcoala: Liceul Tehnologic Roşia-Jiu, Fărcăşeşti
Grup țintă: Elevii Liceului Tehnologic Roşia-Jiu, cadre didactice, comunitatea, părinţii.
Argument:
Educaţia reprezintă, pentru orice societate, un domeniu cheie pentru dezvoltarea durabilă şi competitivă a
acesteia. Investiţiile în capitalul uman, într-un sistem educativ performant, echitabil sunt vitale pentru dezvoltarea
unei societăţi bazate pe cunoaştere. Din această perspectivă, prioritatea acordată formării iniţiale şi continue a
resursei umane este esenţială pentru finalizarea unei forme de învăţământ şi pentru inserţia absolvenţilor pe piaţa
muncii.
În acest context, fenomenul de abandon şcolar ce tinde să se extindă în anumite medii şi comunităţi umane
reprezintă un risc major pentru dezvoltarea societăţii în ansamblu.
Acest proiect a fost inițiat întrucât s-a constatat faptul că abandonul școlar tinde să devină un fenomen de
amploare, cu conotații negative asupra evoluției profesionale a tinerilor și cu implicații majore în inserția ulterioară a
acestora pe piața muncii.
Scopul proiectului :
 Creşterea frecvenţei şi a menţinerii într-un sistem de educaţie de calitate pentru elevii expuşi riscului de
abandon şcolar, prin implicarea acestora în activităţi remediale şi de consiliere atractive;
 Creşterea motivaţiei învăţării pentru a asigura tuturor elevilor şanse egale la educaţia de bază;
 Activităţile din proiect îşi propun să crească motivaţia elevilor pentru studiu şi să scadă rata abandonului
şcolar şi a dezvoltării la elevi a sentimentului apartenenţei la un grup, să creeze un spaţiu în care se
stimulează creativitatea şi iniţiativa elevilor.
Obiective

249
  Conştientizarea importanţei educaţiei în formarea personalităţii elevului , atât în rândul elevilor problemă ,
cât şi a părinţilor acestora;
 Stimularea motivaţiei învăţării prin atragerea la activităţi extraşcolare a elevilor ce provin din familii
dezorganizate şi cu posibilităţi materiale reduse;
 Identificarea , procurarea şi utilizarea fondurilor din sponsorizări pentru susţinerea unor cheltuieli materiale
ale elevilor problemă ;
 Prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în rândul elevilor .
 Organizarea unei excursii/ tabere tematice;
 Prevenirea abandonului şcolar de către copiii proveniţi din familii defavorizate,
 prin activităţi de consiliere, dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă şi orientare şcolară.
 Activităţile organizate pentru şcolari, le-au permis acestora să-şi petreacă timpul liber într-un mod deosebit
de plăcut şi atractiv ( pictură, ore de muzică, ore de informatică) şi în acelaşi timp să- şi pregătească lecţiile
cu personal specializat.
Activități propuse pentru proiect:
 Dezbateri pe tematica riscului de abandon şcolar;
 Realizarea de chestionare privind absenteismul şcolar, aplicat elevilor, cadrelor didactice și părinților;
 Prezentări şi studiu de caz;
 Workshopuri - elevi /părinţi /cadre didactice/invitaţi;
 Realizarea de mape care să conţină materiale de informare necesare părinţilor/elevilor;
 Realizarea unor activităţi extra-curriculare axate pe abilităţi şi deprinderile elevilor, menite să le
îmbunătăţească percepţia asupra stimei de sine;
 Realizarea de ateliere educaţionale.
Rezultate aşteptate
 reducerea numărului de elevi care abandonează şcoala;
 creşterea capacităţii de adaptare şi integrare socio-şcolară;
 explorarea relaţiei dintre nivelul de educaţie şi şansele de realizare a obiectivelor personale;
 copiii îşi vor însuşi deprinderile de autonomie personală şi independenţă;
 o capacitate mai mare de autogospodărire;
 sporirea capacităţii de relaţionare unii cu alţii şi cu ceilalţi colegi, prieteni, vecini;
 reducerea comportamentelor şi atitudinilor negative la copii şi formarea unor comportamente apropiate de
cele obişnuite, normale;
 creşterea pregătirii tinerilor privind orientarea şi formarea profesi-onală;
 tinerii se vor apropia mai mult de standardul normalizării funcţionale în societate, ceea ce însemnă că vor
dispune de cunoştinţele necesare pentru a putea beneficia de o gamă largă de servicii din societate;
 la finalul proiectului va scădea sentimentul marginalizării şi excluderii copiilor care provin din familii
defavorizate;
 dezvoltarea autonomiei personale copiilor defavorizaţi.
Rezultate aşteptate :
 Număr mai mic de elevi care abandonează şcoala;

250
  Număr mic de elevi cu rezultate slabe şi mediocre la învăţătură;
 Familii ce se implică în educaţia propriilor copii;
 Afişe , desene , albume.

STRATEGII PENTRU CREȘTEREA ATRACTIVITĂȚII ȘCOLII

Prof. înv.primar Albert Mihaela

Școala Gimnazială Scoarța, jud.Gorj

O provocare comună tuturor sistemelor de învăţământ din Europa și nu numai este prevenirea părăsirii
timpurii a şcolii de către tineri. Studiile sociologice și statistice au arătat că fenomenul părăsirii timpurii a şcolii
implică un număr din ce în ce mai mare de elevi. Este o realitate foarte gravă deoarece este astfel afectat un drept
fundamental al copilului – dreptul la acces la educaţie.
Abandonul şcolar reprezintă o problemă socială gravă care intră sub incidenţa unor factori de natură
individuală, familială şi socială, astfel că pentru diminuarea ratei abandonului şcolar profesorii trebuie să se adreseze
atât elevului, cât şi familiei din care provine acesta. Trebuie așadar inițiată o campanie de conștientizare şi
responsabilizare a părinţilor/aparținătorilor elevilor în ceea ce privește riscul pe termen mediu și lung la care se
expun copiii în cazul în care abandonează şcoala, indiferent de motivul acestei decizii și de circumstanțele care o
generează.
Abandonul şcolar reprezintă o problemă a sistemului românesc de educație, dar și a societății per ansamblu
insuficient dezbătută și care are nevoie de măsuri remediale grabnice. Este un fenomen grav şi generalizat care ar
trebui să reprezinte o prioritate pentru toate părțile implicate în procesul de educaţie: factori de decizie, familie,
personal didactic şi elevi.
Este realist să presupunem că abandonul şcolar nu va putea fi eliminate complet în următorii câțiva ani, dar
ar putea fi redus, dacă toate elementele decidente din domeniul educației și din domeniile conexe şi-ar în deplini
eficient şi la timp sarcinile încredinţate.
Personalul școlar are un rol deosebit de important în motivarea tinerilor pentru a-şi finaliza studiile
obligatorii şi pentru a spori gradul de atractivitate a școlii și a activităților conexe procesului de instruire chiar și
dincolo de limita minima impusă de lege.
Pentru a face mai atractivă şcoala și educația, învăţământul va trebui diversificat la maximum şi legat de
aspirațiile și nevoile curente ale tinerilor, de o pregătire temeinică a acestora pentru viața de după terminarea
studiilor, armonizând procesul didactic și tendințele societății, fără a ignora cerințele actuale ale pieței forței de
muncă, dar și proiecțiile privind evoluția acestora pe termen mediu și lung.
În acest sens se impune elaborarea unor strategii și programe de abordare diferenţiată şi chiar
individualizată a elevilor care prezintă un risc cert de abandon școlar. Numai că pentru punerea în aplicare a unor
astfel de strategii și programe se impune o bună cunoaştere a modului de gândire a elevilor adolescenți, pentru a
putea fi identificate acele coorodonate motivaționale care permit generarea unor evoluții ulterioare pozitive ale
elevului cu cerințe de educație speciale. Fluctuațiile mari de ritm intelectual şi stil de lucru, de capacitate de
rezistenţă la efortul intelectual de lungă durată, de abilităţi comunicaţionale şi nevoi cognitive, de capacitate de

251
adaptare și integrare în colectiv existente în general printre elevi, impun acţiuni de organizare diferenţiată a
procesului de predare-învăţare, pe grupe de elevi, în care să primeze însă cerințele și activitățile individuale de
învăţare.
Un alt aspect crucial în activitatea de prevenire și limitare a fenomenului abandonului şcolar îl reprezintă
generarea unor situaţii speciale de reușită educațională și socială pentru elevii cu dificultăţi şcolare, deoarece
succesele şi recompensele dezvoltă spiritul de inițiativă al elevului şi sporesc încrederea acestuia în propriile
posibilităţi și resurse intelectuale.
În concluzie, putem afirma că pentru reducerea fenomenului abandonului şcolar se impune o colaborare
intensivă între familia elevului şi unitatea de învățământ. Părinţii şi personalul didactic au influența cea mai mare
asupra tinerilor și adolescenților. Tocmai de aceeaşi gradul de implicare a lor în reducerea fenomenului
absenteismului școlar şi părăsirii timpurii a sistemului de educaţie ar trebui să fie mult mai mare. Este de preferat ca
personalul didactic să desfăşoare activităţi şcolare atractive și interactive împreună cu elevii pentru a face timpul
petrecut la şcoală mai agreabil şi pentru a creşte atractivitatea și prestigiul şcolii.

Bibliografia
1. Bocoş, M.D., Instruirea interactivă, Editura Polirom, Iaşi, 2013;
2. Cucoş, C., Pedagogie, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi, 2002
3. Golu, P., Psihologia învăţării ş idezvoltării, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2001
4. Neacşu, I., Motivaţie şi învăţare, E.D.P., Bucureşti, 1978
5. Vintilescu, D., Motivaţia învăţării şcolare, Editura Facla, Timişoara, 1977
6. Voicu, B., (coord.), Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire, EdituraVanemonde,
Bucureşti, 2010

L’ABANDON SCOLAIRE – UN PROBLEME AIGUISEDANS L’ENSEIGNEMENT EN LIGNE ?

Prof. Bojian Andreea, ŞcoalaGimnazială “Dan Barbilian”, Galaţi

L’abandon scolaire représente la forme extrême de l’absentéisme scolaire, qui peut êtredéfini comme le
manque total des cours scolaires des élèves qui suivent l’enseignement de masse où la présence est quotidienne et
obligatoire.
Les causes qui sont à la base de l’abandon scolaire sont multiples : la situation économique précaire de
certaines familles, le manque des conditions normales de vie et d’étude, le manque des modèles familiales qui
pourraient orienter les enfants vers l’éducation, le manque d’autorité de certains parents en ce qui concerne la
relation avec leurs enfants, le manque d’implication de certains parents dans la situation scolaire de leurs enfants et
le refus de collaboration avec les enseignants.
L’enseignement en ligne a amplifié ces différenceséducatives déjà existantes entre les élèves, spécialement
de ceux qui font partie des milieux défavorisés. Le succès ou l’échec de l’acte didactique est devenu directement

252
proportionnel avec les ressources digitales des élèves, la connexion Internet, ou leur capacite de s’adapter à l’ère
digitale.
Pendant l’enseignement en ligne les études ont démontré que la plupart des élèves ont été
affectésémotionnellement, ils se sententstressés, fatigués, confus, apathiques, ce qui a mené inévitablementvers une
réticenceenvers l’école et le manque d’intérêt pour les activités scolaires, d’où l’absentéisme de certains élèves aux
cours en ligne, ce qui conduiten temps vers l’abandon scolaire.
Afin de prévenir et réduire l’abandon scolaire, il faut concevoir une stratégieà long terme, menéeà mettre
en évidence le rôle et l’importance de l’éducation dans la formation de futurs adultes. Une modalité
préventiveconsiste à mettre en place une organisation de l’école qui rend l’expérience de l’élève positive, réduisant
ainsi la probabilité que les élèves à risque deviennent effectivement vulnérables. Ensuite, il faut dépister
adéquatement les élèves qui présentent des risques d’abandon scolaire et leur offrir un soutien individualisé, adapté à
leurs carences spécifiques.
Premièrement, un partenariat entre l’école, la famille et la communauté locale est important afin d’exister
un soutien réciproque et une étroite collaboration entre toutes les parties impliquées. Tous les élèves doivent être
responsabilisés au niveau de la classe et valorisés à travers des activités interactives.
Il faut implémenter au niveau de l’institution scolaire des activités de conseil pour les élèves qui
manifestent de l’inadaptabilitéà l’enseignement en ligne, mais aussi des séances en ligne avec les parents afin que
les élèves sentent leur soutien et leur encouragement, qu’ils se sentent valorisés et compris.
En même temps, le professeur est le « metteur en scène » qui doit organiser ses activités d’une manière
attrayante afin de stimuler l’intérêt des élèves de participer activement aux classes en ligne, en réduisant ainsi
l’absentéisme ou la participation passive de certains élèves au déroulement des cours.
Ainsi, le professeur doit empathiser avec ses élèves, maintenir un climat propice au déroulement des
activités didactiques en ligne, utiliser la technologie dans sa faveur pour créer des activitésinteractives, ludiques,à
travers des applications qui suscitent l’intérêt et la créativité des élèves.
En ce qui concerne l’évaluation, elle doit êtreréalisée d’une manière moins rigoureuse que dans
l’enseignement physique, en tenant compte aussi du degréd’adaptabilité des élèves aux activités en ligne.
Afin que l’enseignement en ligne puisse continuer d’une manière efficace et l’abandon scolaire soit
diminué, il est impératif que le gouvernement de tous les pays, spécialement de ceux défavorisés, trouve les
ressources matériellesnécessaires qui puissent assurer un outil technologique pour chaque élève qui n’a pas de
possibilité de l’acquérir.
Le problème du manque des dispositifs afin de participer aux classes en ligne est prégnant et limite l’accèsà
l’éducation pour une partie considérable d’élèves surtout du milieu rural qui sont contraintsà absenter aux cours pour
des raisons indépendantes de leur volonté.
En conclusion, même si l’enseignement en ligne a ses carences, qui certainement auront des conséquences
sur les générationsà venir, il faut essayer de trouver toujours les méthodes les plus appropriéesafin de remplir ces
carences, de réduire l’abandon scolaire en essayant de maintenir les élèvesimpliqués dans l’acte éducatif en dépit de
l’écranséparateur.

Bibliographie :

253
 1. Beauchemin, C. et Lemire, V., L’abandon scolaire: valeur prédictive d’un instrument. Revue canadienne
de l’éducation, 16(1), 1-11, 1991.
2. Fortin, L., Marcotte, D., Royer, É. et Potvin, P., Les comportements intériorisés et extériorisés des élèves
du secondaire : une analyse des facteurs personnels, familiaux et scolaires, 1999.
3. Stănculescu, Elena, Managementul stresului în mediul educaţional, ediţia a II-a revizuită şi adăugită,
Bucureşti, Editura Universitară, 2015.
4. Ţabără, A., Managementul stresului în învăţământul preuniversitar, Vatra Dornei, 2009.

ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ
DE PREVENȚIE A TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT PRIN CONSILIEREA DE GRUP
derulată în cadrul
PROIECTULUI DE PREVENIRE A SITUAŢIILOR DE RISC ȘI A ABANDONULUI ŞCOLAR
„NOI SUNTEM LA FEL”

prof. DANIELA LIGIA CHIȘ

ȘCOALA GIMNAZIALĂ CAIUS IACOB ARAD

În anul școlar 2018-2019, am coordonat în cadrul școlii în care profesez un proiect de prevenire a situaţiilor
de risc și a abandonului şcolar, intitulat NOI SUNTEM LA FEL.
Scopul acestui proiect l-a constituit prevenirea şi reducerea comportamentelor de risc şcolar care au ca
finalitate abandonul şcolar, grupul țintă fiind constituit din elevii cu risc de abandon şcolar şi/sau cu tulburări de
comportament și cadrele didactice din şcoală.
Alături de cei doi colaboratori, psihologul școlii – doamna ANA HERLO, care a oferit consiliere
individuală şi de grup elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice, respectiv profesorul itinerant – doamna MIHAELA
TÂMPA, domnia sa oferindu-și sprijinul în integrarea elevilor cu CES, am urmărit ca obiective: integrarea elevilor
cu risc ridicat de eşec şcolar în colectivele din care fac parte, reducerea numărului de elevi aflaţi în situaţie de risc de
eşec sau abandon şcolar prin implicarea activă a familiilor acestora în procesul instructiv-educativ, perfecţionarea
aptitudinilor cadrelor didactice privind managementul clasei şi al conflictelor.
Proiectul s-a desfășurat în cinci etape, una dintre activitățile derulate în cadrul proiectului, al cărei
coordonator am fost, alături de cei doi colaboratori anterior menționați, vizând prevenția tulburărilor de
comportament (agresivitate verbală şi fizică), prin consilierea de grup.
Intitulată EU, TU ... ÎMPREUNĂ, activitatea a inclus pe ordinea de zi vizionarea unui material în format
Ppt: AGRESIVITATEA VERBALĂ ȘI FIZICĂ - CAUZE. CONSECINȚE. PREVENȚIE și o prezentare a unei metode
inovative de combatere a tulburărilor de comportament: TERAPIA LUI BACH.

254
 Mulțumind celor doi colaboratori că au răspuns cu atâta solicitudine invitației de a participa la activitățile
din cadrul proiectului, subsemnata, în calitate de amfitrion al evenimentului, a citit ordinea de zi elevilor celor două
clase a V-a prezente și a dat cuvântul invitaților.
Ajutate de mijloace audio-vizuale, cele două doamne au propus spre vizionare un material Ppt, intitulat
AGRESIVITATEA VERBALĂ ȘI FIZICĂ - CAUZE. CONSECINȚE. PREVENȚIE. Extrem de interesați, elevii au pus
întrebări și au făcut observații pertinente în legătură cu materialul vizionat.
Cel de-al doilea punct al ordinei de zi a avut în vedere prezentarea unei metode inovative în ceea ce
privește terapia tulburărilor de comportament: TERAPIA FLORALĂ A LUI EDWARD BACH.
Prezentat în același format Ppt, materialul s-a dovedit extrem de captivant. Pornind de la premisa că între
dezechilibrul emoţional şi afecţiunile corpului există o legătură directă, emoţiile negative şi atitudinea mentală
greşită fiind cauzele îmbolnăvirii, prezentarea s-a axat pe cele 38 de stări mentale şi emoţionale identificate de Bach
ca fiind responsabile de instalarea bolilor, respectiv cele 38 de remedii care au la bază esenţe din elementele naturii,
cu precădere flori. Prin obţinerea energiei plantelor şi transferul acesteia în memoria apei, terapia tratează starea
pacientului, şi nu boala însăşi, fiecare remediu în parte conţinând vibraţiile naturii şi proprietăţile vindecătoare ale
plantei.
Desfășurată în cadrul Sălii festive a școlii, pe data de 11 martie 2019, activitatea a avut drept finalitate
informarea elevilor asupra pericolului major al agresivității verbale și fizice și evidențierea rolului benefic al terapiei
lui Bach, pentru o viață echilibrată, sănătoasă, în armonie cu natura, dovedindu-se un eveniment extrem de interactiv
și bucurându-se de un interes evident din partea celor prezenți.

BIBLIOGRAFIE:
Dr. Bach, Edward - Terapia prin flori, Editura Herald, București, 2019

255
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ŞI CERCETĂRII
INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN BACĂU

,,CINE SUNT EU ?’’

DOMENIUL EDUCAŢIE CIVICÃ , VOLUNTARIAT , PROIECTE CARITABILE

Organizator
Şcoala Gimnazială ,, Miron Costin’’ Bacău

Iniţiator/Coordonator, Ciorcilă Alina Elena

A. INFORMAŢII DESPRE PROIECT

A.1. Titlul proiectului : Cine sunt eu?
A.2.Ediţia nr. III
A.3.Număr participanţi la proiect:cca. 350 de participanţi.

B.PREZENTAREA PROIECTULUI
B.1. Argument justificare, context .
Inserția școlarului în viața socială este dezideratul parteneriatului pe care instituția noastră îl propune
familiei și diverșilor actori din spațiul social . Copilul stabileşte relaţii specifice cu instituţii ca şcoala şi biserica.
Suficiente argumente încât să fim convinşi, dar şi să convingem, că procesul de socializare trebuie să înceapă de
timpuriu. Integrarea elevului într-un grup social trebuie susţinută de partenerii educaţionali, dar nu ruptă de spaţiul
larg al societăţii.
Proiectul nostru răspunde nevoii elevilor din ciclurile primar şi gimnazial de a cunoaşte spaţiul social şi
actorii acestuia dincolo de limitele impuse de relaţiile sociale de grup pe care le practică deja. Se simte nevoia
activităților educative prin care să susținem promovarea și respectarea drepturilor copiilor, să facilităm colaborarea
educațională prin implicarea lor și a comunității într-un exercițiu democratic de dezvoltare a capacităților de
relaționare prin derularea unei palete largi de activități.

256
B.2. Scopul proiectului: Educarea timpurie a simţului civic al elevilor ciclurilor primare şi gimnaziale prin
implicarea în acţiuni caritabile şi de accepare a diversităţii.
B.3. Obiectivele specifice ale proiectului:
 Stabilirea elementelor de identitate în spaţiul social.
 Identificarea deosebirilor între persoanele din jurul lor.
 Cultivarea dragostei, a respectului şi a prieteniei între copii.
 Identificarea persoanelor cu nevoi speciale.
 Dezvoltarea toleranţei, dragostei, atenţiei deosebite faţă de persoanele cu handicap.
 Organizarea unor activităţi care încurajează conştiinţa culturală şi socială a copiilor, dar şi afectivitatea,
comunicarea, colaborarea şi spiritul de echipă.
 Conştientizarea efectelor negative ale internetului asupra elevilor.
B.4. Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul-Proiectul se adresează unui grup ţintă format din
cca.300 de elevi (ai ciclurilor primar şi gimnazial), 27 de cadre didactice şi părinţi.
B.5. Beneficiarii direcți și indirecți- Beneficiarii direcţi sunt elevi ai ciclurilor primar şi gimnazial din toate
instituţiile şcolare implicate. Beneficiarii indirecţi sunt comunitatea locală, prin familiile elevilor implicaţi şi
instituţiile partenere.
B.6. Descrierea activităţilor
Activitatea nr.1
a. Titlul activităţii- de diseminare;
b. Data/perioada de desfăşurare: 9 noiembrie- 27 noiembrie.
c. Locul desfăşurării: în Şcoala Gimnazială ,,Miron Costin’’ Bacău şi în instituţiile partenere.
d. Participanţi : elevi şi reprezentanţi ai instituţiilor partenere;
e. Descrierea pe scurt a activității- Diseminarea se va realiza prin flyere, afişe, postarea proiectului pe pagina web a I
SJ Bacău şi pe site-ul didactic.ro.
Activitatea nr. 2
a. Titlul activităţii- Săptămâna mărinimiei;
b. Data/perioada de desfăşurare: 7 decembrie- 18 decembrie.
c. Locul desfăşurării: în Şcoala Gimnazială ,,Miron Costin’’ Bacau (instituţia coordonatoare) şi în instituţiile
partenere.
d. Participanţi : elevi şi reprezentanţi ai instituţiilor şcolare partenere;
e. Descrierea pe scurt a activității- 7-11 decembrie: activitate caritabilă de strângere a donaţiilor pentru copiii
Centrului de Zi ,,Sfântul Nicolae’’Buhuşi al ACC Ovidenia 2005 Bacău va fi derulată în toate instituțiile școlare
partenere. Donațiile elevilor din alte județe vor vi trimise în centrele din acele județe, stabilite de profesorul
colaborator. ;
12- 18 decembrie : se va derula distribuirea donaţiilor strânse către Centrul de Zi ,,Sfântul Nicolae’’Buhuşi al ACC
Ovidenia 2005 Bacău ;
Activitatea nr.3
a. Titlul activităţii- S.O.S. copilăria
b. Data/perioada de desfăşurare: 11 ianuarie- 22 ianuarie.

257
c. Locul desfăşurării: în Şcoala Gimnazială ,,Miron Costin’’ Bacau (instituţia coordonatoare) şi în instituţiile
partenere.
d. Participanţi : elevi şi reprezentanţi ai instituţiilor şcolare partenere;
e. Descrierea pe scurt a activității- Activitatea este de diseminare prin flyere, afișe, postări pe pagina facebook a
școlii organizatoare..
Activitatea nr.4
a. Titlul activităţii- Concurs S.O.S. copilăria;
b. Data/perioada de desfăşurare: 25 ianuarie- 10 martie.
c. Locul desfăşurării: în Şcoala Gimnazială ,,Miron Costin’’ Bacau și instituțiile școlare partenere .
d. Participanţi : elevi şi reprezentanţi ai instituţiilor partenere;
e. Descrierea pe scurt a activității- Activitatea are ca finalitate realizarea expoziţiei- concurs S.O.S. copilăria.
Astfel, în perioada 25ianuarie- 28 februarie se vor trimite de către cadrele didactice din şcolile partenere , dar şi din
şcoala iniţiatoare, materialele destinate expunerii şi jurizării. Materialele, lucrări plastice, colaje, de grafică și
compuneri, vor ilustra tema Drepturile copiiilor în cuvinte și culori.
Perioada 1- 10 martie va fi destinată activităților de expunere și jurizare a lucrărilor. Ultimele zile alocate acestei
etape presupun popularizarea expoziţiei prin: postarea de imagini pe pagina de facebook a Şcolii Gimnaziale ,,Miron
Costin’’, dar şi a instituţiilor partenere
Activitatea nr.5
a. Titlul activităţii- Seară costiniană ;
b. Data/perioada de desfăşurare: 31martie.
c. Locul desfăşurării: în Şcoala Gimnazială ,,Miron Costin’’ Bacău.
d. Participanţi : elevi, cadrele didactice partenere, reprezentanţi ai Centrului de Zi ,,Sfântul Nicolae’’Buhuşi al ACC
Ovidenia 2005 Bacău, reprezentantul DGASPC Bacău;
e. Descrierea pe scurt a activității- Activitatea se va derula în spațiul școlii organizatoare și va fi momentul
dezbaterii temei Lumea virtuală a internetului, capcană a copilăriei.
Activitatea nr.6
a. Titlul activităţii- Vă vrem printre noi!;
b. Data/perioada de desfăşurare: 1- 15 aprilie.
c. Locul desfăşurării: în Şcoala Gimnazială ,,Miron Costin’’ Bacau şi în celelalte instituţii şcolare partenere.
d. Participanţi : elevi, cadrele didactice partenere.
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea este de diseminare prin flyere, afișe, postări pe pagina facebook a
școlii organizatoare
Activitatea nr.7
a. Titlul activităţii- Spectacol caritabil: Vă vrem printre noi! ;
b. Data/perioada de desfăşurare: 21 aprile.
c. Locul desfăşurării: Oratoriul Salezian Don Bosco Bacău.
d. Participanţi : elevi, părinţi, cadrele didactice partenere, reprezentanți ai instituțiilor partenere.
e. Descrierea pe scurt a activității

258
Activitatea implică într-un spectacol caritabil copii din grupul țintă. În momente artistice, realizate și selecționate de
către cadrele didactice coordonatoare, se va ilustra tema acestei ediții S.O.S. copilăria. Se vor înmâna premiile și
medaliile premianților concursului.
Activitatea nr.8
a. Titlul activităţii-Ziua prieteniei;
b. Data/perioada de desfăşurare: mai.
c. Locul desfăşurării: Şcoala Generală Specială,,Maria Montessori’’ Bacau .
d. Participanţi : elevi, cadrele didactice partenere.
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea are ca obiectiv întâlnirea elevilor școlii coordonatoare cu elevi ai
instituției școlare partenere. Întâlnirea se va materializa în ateliere de lucru coordonate de prof. Ciorcilă Alina, prof.
Gunea Mariana și prof. itinerant Gavrilă Cerasela.
Activitatea nr.9
a. Titlul activităţii-Suflet de adult, suflet de copil;
b. Data/perioada de desfăşurare: iunie.
c. Locul desfăşurării: Şcoala Gimnazială Miron Costin Bacău .
d. Participanţi : elevi, cadrele didactice partenere.
e. Descrierea pe scurt a activității: Activitatea finală are ca obiectiv întâlnirea elevilor școlii coordonatoare cu elevi
ai instituțiilor partenere, dar și cu părinții. Postdatată Zilei Internaționale a Copilului, activitatea are ca scop
comunicarea copii- părinți, prin intermediul jocului și a mișcării. Se vor derula jocuri de mișcare (șotron, elastic,
jocuri cu mingea), oferindu-se alternative de joacă pentru copiii de astăzi.
Rezultate calitative aşteptate: conştientizarea de către elevi a unor concepte ca diversitate şi acceptare, atât de
necesare societăţii de azi; implicarea activă a copiilor în toate activităţile care le sunt propuse; dezvoltarea dragostei,
a respectului şi a prieteniei între copii; stabilirea unor parteneriate durabile care să devină premise ale unei viitoare
ediţii a proiectului .
Rezultate cantitative aşteptate: creaţiile elevilor.
Monitorizarea: echipa de proiect va realiza fotografii şi materiale video care vor fi postate pe pagina de facebook a
Şcolii Gimnaziale Miron Costin Bacău. Se vor publica materiale şi în revista şcolii, mai mult, se va realiza un grup
de prieteni pe facebook.Se va urmări ca elevii implicaţi să-şi împărtăşească liberpărerile şi impresiile personale
asupra activităţilor propuse în fiecare etapă de derulare a proiectului.
Evaluarea se va face pe baza unui portofoliu de evaluarea ce va cuprinde : discuţii grup, chestionare, înregistrări
video, interviuri, portofolii, expoziţii, concursuri, postări pe pagina de web şi facebook, revista şcolii.
Bibliografie:
1. Joiţa, Elena – Pedagogieşielemente de psihologieşcolară, Craiova, Editura « Arves », 2003 ;
2. Cosmovici, Andrei ;Iacob, Luminiţa –Psihologieşcolară, Iaşi, Editura « Polirom », 1999 ;

259
 ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. Mariana Gavriloaie

Liceul tehnologic ,,G.G.Longinescu”
Focșani – Vrancea

Internetul a devenit astăzi cel mai rapid și mai eficient mediu de comunicare la nivel global. Pentru
practicienii marketingului social el reprezintă un instrument valoros de promovare a comportamentului social,
încurajând implicarea consumatorului în domenii precum: educație, sănătate sau mediu. Abandonul școlar precoce
este problematic atât pentru individul în sine, ca entitate, cât și pentru întreaga societate din care acesta face parte.
Exact ca la jocul de domino, atunci când o piesă cade, declanșează o serie de reacții în lanț.
Statisticile arată că în România un număr de peste 500 000 de copii trăiesc în condiții de sărăcie extremă,
necesitand sprijin pentru integrare în programe educative (Alexandrescu, 2010).
Datorită sărăciei, mulți dintre acești copii sunt exploatati prin munca grea sau sunt abandonați. Rolul
educației în dezvoltarea acestor copii devine astfel crucial, iar singurii care pot decide viitorul lor sunt părinții.
Stabilirea comunicării într-o familie cu posibilități financiare reduse se realizează la un nivel inferior, problemele
de supraviețuire împiedicând deseori formarea unei legături între părinți și copii. O bună comunicare necesită
dorință și efort, dar mai ales o educație puternică și bine înrădăcinată, ce trebuie oferită copilului încă din primii ani.
Educația în familiile defavorizate reprezintă o problemă pentru societatea din România. Viitorul acestor copii va fi
mai bun atunci cand părinții lor vor acorda mai multă valoare educației.
Specialiștii în psihologie socială și educație susțin că, în cazul familiilor defavorizate, consilierea părintilor
reprezintă un instrument de bază în înțelegerea nevoilor copiilor lor. Un astfel de sprijin ajută părinții să-și
depășească statutul de persoane defavorizate iar pe copii să rămână în contact permanent cu școala. Intelegând
valoarea educației și beneficiind de un ajutor financiar susținut, copiii defavorizați se vor putea ridica mai ușor în
societate. Nevoia educațională a familiilor provenind din medii defavorizate este o nevoie presantă, pe care
societatea trebuie să o deservească in mod permanent și obligatoriu. Părinții și copiii care trăiesc sub pragul de
sărăcie admis, fără conditii si fără venit, trebuie sprijiniți cât mai mult pentru a se integra in societate. Nevoia de
alfabetizare afectează nu doar persoane ci și sisteme, multe institutii considerand analfabetismul ca fiind o frana
majora a dezvoltarii economice. Imbunătățind situația materială a familiilor defavorizate și oferind consiliere
gratuită părinților, societatea va cunoaște atât o reducere semnificativă a sărăciei cât și o creștere a nivelului de
educație în rândul populației.
Cauzele abandonului școlar în mediul online sunt diverse și nenumărate, originea acestora putând fi
economică sau socială. Vorbim concret despre inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul
şcolar online, dar și de inadaptarea şcolii la factorii interni: biologici, psihologici şi externi: economici, culturali.
- Saracia reprezinta principala cauza a abandonului scolar, cît și a celui online, in Romania. Copiii
provenind din familii defavorizate sunt deseori nevoiți să părăsească școala pentru a-și intreține familia sau
pentru a-și ingriji frații mai mici (Ramachandran, 2004). Prin abandon școlar, șansele individului de a-și
gasi un loc de munca scad considerabil, la fel și posibilitățile sale de a se integra în societate.
- Factorii de natură educațională: refuzul respectării normelor și regulilor școlare, motivație scazută în raport
cu școala, greșelile cadrelor didactice (de gestionare a unor conflicte, de atitudine și relaționare, de

260
 competență sau autoritate), integrarea nesatisfăcătoare în colectivul clasei, calitatea relațiilor cu profesorii
sau colegii.
- Modelul educaţional oferit de părinţi şi fraţi. Cel mai adesea, elevii care ajung să nu își dorească studiul
provin din familii în care părinţii au maxim opt clase.
- Apartenența la un mediu vulnerabil social unde acasă condiții defavorabile spijinirii parcursului școlar.
- Plecarea de acasă a părinților duce la abandon școlar, deoarece copiii sunt nesupravegheați sau
necorespunzător supravegheați.
Condițiile-cheie pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii în mediul online pot fi sintetizate pe cinci domenii
strict interconectate unul cu celălalt:
- Management școlar
- Suport pentru elevi
- Profesori
- Familia
- Implicarea părților interesate.
Școala nu îl poate învăța pe individ totul, iar educația nu se bazează numai pe școală, chiar dacă mulți o
atribuie strict școlii. Părinţii au obligaţia de a se asigura că există condiţiile necesare pentru o educaţie pozitivă atât
la şcoală, prin implicarea lor în activităţile elevilor, cât şi acasă, unde copilul se simte protejat.
Părinţii care se implică în activitatea şcolară experimentează ocazii variate de a contribui la educaţia copiilor şi
devine înşişi motivaţi să-şi continue educaţia. Participarea lor în cadrul activităţilor educaţionale din şcoală este un
prilej pentru adulţi de aşi împărtăşi abilităţile şi interesele, ceea ce contribuie la crearea unei relaţii pozitive cu
proprii copii şi cu şcoala, precum şi la dezvoltarea conştiinţei propriei valori şi a încrederii în sine, iar pe de alta
parte implicarea alături de ceilalţi părinţi din comunitate creează oportunităţi şi reţele de implicare sporite,
sedimentează relaţiile sociale şi poate creşte sentimentul de control asupra mediului de viaţă. Şcolile pot beneficia de
suportul moral, informaţional şi economic al familiilor şi comunităţii.
Comunitatea oferă o larga varietate de resurse importante de care şcolile şi familiile se pot folosi mai uşor
pentru binele copiilor. De asemenea, participarea comunităţii la luarea de decizii poate îmbrăca următoarele forme:
stabilirea priorităţilor, planificarea şi executarea programelor, participarea la împărţirea beneficiilor din cadrul
instituţiei, participarea la monitorizarea şi evaluarea proiectelor.
S-a demonstrat că în şcolile unde există şi se implică comunitatea, ea devine o bogată sursă de materie
primă care poate fi folosită pentru a face procesul de predare-învăţare mai legat de realitate şi mai profund. De
asemenea, comunităţile oferă mediul şi contextul care poate întări valorile, cultura şi învăţarea în şcoală. Când aceste
prime două instituţii (familia şi şcoala) formează o echipă, şcoala devine o adevărată forţă în societate, prin
promovarea unei dezvoltări integrale şi continue a copiilor.
Pentru a se ajunge la aceasta, şcolile “trebuie să devină mai sensibile, responsabile, centrate pe copil şi să se afle în
strânsă legătură cu comunitatea şi familia” .
Educaţia unifică toate etapele educaţiei: educaţia preşcolară, educaţia primară, educaţia secundară, educaţia
liceală, educaţia universitară, educaţia postuniversitară.
Bibliografie:
1. Băban, Adriana, 2001, Consiliere educațională, Editura Ardealul, ClujNapoca;

261
2. Holban, Ion, 1973, Orientarea școlară, Editura Junimea, Iași;
3. Jigău, Mircea, 2001, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti;
4. Plosca, Marin, 2001, Consiliere privind cariera, aplicaţii în şcoală, Editura Dacia, ClujNapoca;
5. Tomşa, Gheorghe, 1999, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă “Viaţa Românească”,
Bucureşti.
https://edict.ro/rolul-educatiei-in-formarea-personalitatii/
https://www.stasalba.ro/orientarea-in-cariera-a-adolescentilor-si-rolul-familiei/

REDUCEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE -PROIECT DE PREVENŢIE

Profesor GHEORGHE CORNELIA MIRELA

Colegiul Național Pedagogic ”ȘtefanVelovan”, Craiova

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală.
Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a
ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să
depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii,
nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât şi elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui proiect care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea
identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în
ultimă instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar
Proiectul privind prevenirea abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii în rândurile elevilor îşi
propune:
 Identificarea cauzelor ce stau la baza fenomenului de abandon școlar;
 Elaborarea unor programe şi proiecte educative şcolare şi extracurriculare menite să crească rata
participării şcolare şi să faciliteze integrarea copiilor care au abandonat şcoala;
 Identificarea unui set de strategii de prevenire și reducere a absenteismului și abandonului școlar.
Scopul/Motivele Proiectului
Educaţia reprezintă, pentru orice societate, un domeniu cheie pentru dezvoltarea durabilă și competitivă a
acesteia. Investițiile în capitalul uman, într-un sistem educativ performant, echitabil sunt vitale pentru dezvoltarea
unei societăți bazate pe cunoaștere. Din această perspectivă, prioritatea acordată formării inițiale și continue a
resursei umane este esențială pentru finalizarea unei forme de învățământ și pentru inserția absolvenților pe piața

262
muncii. În acest context, fenomenul de abandon școlar ce tinde să se extindă în anumite medii și comunități umane
reprezintă un risc major pentru dezvoltarea societății în ansamblu. Acest proiect a fost inițiat întrucât s-a constatat
faptul că abandonul școlar tinde să devină un fenomen de amploare, cu conotații negative asupra evoluției
profesionale a tinerilor și cu implicații majore în inserția ulterioară a acestora pe piața muncii.
Obiective:
 Informarea elevilor în scopul prevenirii și părăsirii timpurii a școlii;
 Reducerea absenteismului şi a ratei de abandon şcolar.
Grupul țintă:
 Elevii claselor IX – XII aflaţi sau nu în risc de abandon şcolar
Activităţi:
 Dezbateri pe tematica riscului de abandon școlar;
 Realizarea de chestionare privind absenteismul școlar, aplicate elevilor, cadrelor didactice și părinților;
 Prezentări și studii de caz;
 Workshopuri – elevi /părinți/cadre didactice/invitați ONG-uri;
 Realizarea de mape care să conțină materiale de informare necesare părinților/ elevilor;
Realizarea unor activități extracurriculare axate pe abilitățile și deprinderile elevilor, menite să le
îmbunătăţească percepția asupra stimei de sine.
Rezultate aşteptate:
În perioada derulării proiectului se va constata scăderea numărului de absenţe la unii elevi şi recuperarea
lor, inclusiv obţinerea de rezultate bune la învăţătură în strânsă colaborare cu profesorul psihopedagog al şcolii.
Elevii din grupul ţintă al proiectului se vor integra în colectivele din care fac parte.
Din analiza activităţii desfăşurate în cadrul acestui proiect (activităţile fiind de tip nonformal), se va
constata faptul că educaţia nonformală este benefică în dezvoltarea personalităţii elevului, la nivel motivaţional şi
afectiv, însă aceasta trebuie corelată cu activităţi formale în vederea facilitării şi dezvoltării unor componente
cognitive și afective ale elevilor, absolut necesare pentru integrarea lor în societate.
Bibliografie:
o Clerget, Stephane, Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2008;
o Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007;
o https://stayatschool.pixel-online.org/info/download/edp/teachers/RO2_Planning_RO.pdf;
o https://edict.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/.

263
 ABANDONUL ȘCOLAR ȘI EȘECUL INTEGRĂRII SOCIALE

PROF.INV. PRIMAR GIUBEGA ANA-MĂDĂLINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ PRIGORIA

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea

frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient. În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior
în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativă.
Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea românească
actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Comparativ cu generaţia adultă,
mai mulţi copii trăiesc în condiţii materiale şi sociale precare.
Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele
autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu
perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scădere a
venitului personal de-a lungul întregii vieţi
Copiii unor părinţi cu un nivel scăzut de educaţie şi proveniţi dintr-un mediu dezavantajat din punct de
vedere social au o predispoziţie mai ridicată decât alţi tineri să părăsească educaţia şi formarea înainte de absolvirea
ciclului de învăţământ secundar. Unele grupuri din societate sunt în special afectate de părăsirea timpurie a şcolii, în
special persoanele provenite din medii socio-economice cu venituri mai scăzute şi grupuri vulnerabile, cum ar fi
tinerii proveniţi din centre de asistenţă socială şi persoanele cu handicap sau cu deficienţe mentale sau care au alte
nevoi educaţionale speciale.
Din analiza datelor centralizate, la nivelul comunitatilor locale, s-au identificat și ierarhizat următoarele cauze ale
fenomenelor de risc de abandon și respective de abandon școlar:
I. Cauzeceţin de condiţia socio-economică a familiei
a) situaţia materială - De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului şcolar este sărăcia. Copiii
care trăiesc în familii sărace au şanse mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece datorită situaţiei
materiale precare, părinţii nu pot asigura copiilor cele necesare pentru şcoală (caiete, cărţi, ghiozdane, pixuri dar şi
îmbrăcăminte sau hrană).
b) relațiile în familie – Mulţi dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi ale angajării lor în munci
gospodărești, persistența modelului cultural al gospodariei țărănești, în care copiii sunt factor activ de sprijin în
familie (în special în mediul rural și în familiile de rromi).
c) dezinteresul părinţilor - De multe ori, părinții nu sunt interesaţi la ce fel de școală merg copiii lor, ce
învaţă, dacă învaţă sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă sau din şcoală.

264
 d) nivelul de educaţie scăzut al părinţilor - De cele mai multe ori populaţiile defavorizate au un nivel
foarte scăzut de educaţie. Unii dintre părinţi nu au terminat nici cele 8 clase şi nu consideră necesar pentru copiii lor
să termine şcoala sau să meargă mai departe la liceu şi facultate.
e) calitatea locuintei – Datorită lipsei spațiului fizic, dotării precare și a lipsei utilităților, copiii nu dispun
de condiţiile necesare studiului şi efectuării temelor. Din aceste motive, rezultatele şcolare scad, acest fapt implicând
creşterea numărului cazurilor de insucces şi de abandon şcolar.
f) mediul familial - De multe ori, în aceste familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente și
violențe favorizate de consumul de alcool, lucruri ce au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității de
asimilare, influențând comportamentul acestuia la școală și în societate.
g) lipsa ajutorului la învățătură - Indiferența părinţilor cu privire la educaţia şi activitatea şcolară a
copiilor conduce la apariţia fenomenului de insucces sau abandon şcolar. Neacordarea sprijinului la învăţătură
copiilor, de către părinţi se datorează, pe de o parte, faptului că aceştia au un nivel scăzut de educaţie, iar, pe de altă
parte, faptului că ei trebuie să muncească toată ziua pentru a asigura cele necesare familiei.
h) părinți reticenti – Mulţi dintre părinții pe care încercăm să-i convingem cât este de important să-i
trimită pe copii la şcoală nu au nici măcar o clasă. Nu au nicio meserie, trăiesc din comercializarea materialului
lemnos și din alte activități mai mult sau mai putin legale.
II. Cauze ce ţin de şcoală
a) Organizarea şi metodele didactice - Cadrul didactic trebuie să folosească metode active cu ajutorul cărora
să îi influenţeze pe elevi în direcţia dorită, metode care să dea rezultatele aşteptate.
b) Atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice – Unii dascăli nu mai au răbdarea cuvenită,
reacţionează greşit, se enervează, ţipă la copii şi manifestă violenţă faţă de aceştia, în special față de elevii
cu rezultate slabe la învățătură sau cu devieri comportamentale.
c) Baza materială a şcolii – Lipsa materialelor didactice în şcoli reprezintă un alt risc de abandon şcolar.
Chiar dacă toate cadrele didactice sun bine pregătite, lipsa materialelor didactice moderne îi impiedică să
îşi desfăşoare activitatea în condiţii optime.
d) Dezinteresul școlilor – Lipsa de interes a școlilor în furnizarea programelor de educație compensatorie
pentru copiii cu risc de eșec școlar.
III. Cauze ce ţin de elev

a) Starea lui psihologică - Se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor
cu autorităţile şcolare. În astfel de situaţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în
vederea depăşirii dificultăţilor vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii,
eventual prin abandon.

b) caracteristicile de personalitate - Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă efecte
diferite, la copii diferiti. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile
personalităţii lui, care îi determină o anumită conduită.

c) Atitudinea elevilor faţă de procesul educativ - Pe de o parte dezinteres – elevul nu depune eforturile
necesare şi dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de altă parte – elevul poate
întâmpina dificultăţi în însuşirea cunoştinţelor care se predau.

265
 d) potențialul limitat al elevilor - Inteligența limitată sau sub limită, calitățile memoriei și atenției slab
dezvoltate.
Bibliografie:
1. Salade, D., Educaţie şi personalitate, Casa cărţii de Știință, Cluj - Napoca, 1995.
2. Albert-Lorincz, E., Carcea, I.M., Prevenirea dezadaptării şcolare, Ed. Cermi, Iaşi, 1998.

PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învăţământ: Școala Gimnazială Specială nr. 2
Clasa: a V-a B
Disciplina de învăţământ: Formarea autonomiei personale
Unitatea de învăţare: Orientarea, organizarea și structurarea spațială
Subiectul lecţiei: ,,Timpul, prietenul meu!,,
Tipul lecţiei:Fixare, sistematizareşi consolidare
Data:
Cadru didactic: GRECU CONSTANȚA CARMEN
Obiectiv cadru:
Dezvoltarea disponibilităților psiho-individuale in vederea formării unor comportamente independente de
bază.
Obiectiv de referinţă:
Dezvoltarea capacității de orientare in timp.
Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei, elevul va fi capabil:
Cognitiv:
O1: să înțeleagă importanța măsurării timpului în activitatea omului,
O2: să enumere momentele principale ale unei zile, zilele săptămanii,lunile anului, anotimpurile,
O3: să identifice durata unor acțiuni,
Psihomotric:
O5: să asocieze ora cu activitatea elevului,
O6: să arate activitatea care durează mai mult,
O7: să manipuleze corespunzător materialul didactic
Afectiv:
O8: să manifeste interes pentru lecţie, prin participare activă.
Strategii didactice:
Resurse procedurale: observaţia, conversaţia, explicaţia, jocul didactic, demonstraţia, exerciţiul.
Resurse materiale: jetoane cu imagini din momentele unei zile, fișe individuale, planșă model.
Resurse umane: 9 elevi ai clasei a III-a A, cu deficienţe severe.
Resurse temporale: 45 min.
Resurse spaţiale: sala de clasă
Resurse informaţionale:
Aria curriculară Terapie educațională integrată, Editura PRO HUMANITATE 1997

266
ETAPELE OB. CONŢINUTUL LECŢIEI STRATEGII DIDACTICE EVALUARE
LECŢIEI
METODE MIJLOACE

1. Moment Se asigură condiţiile favorabile începerii Conversaţia Materiale

organizatoric lecţiei. Se pregătesc materialele didactice didactice
necesare. necesare

2.Captarea Se prezintă elevilor un material PPT. Conversaţia Fişă cu poezia

atenţiei
Se recită poezia:TIC-TAC. Explicaţia

3.Anunţarea Elevii sunt anunţaţi că la Formarea Explicaţia

titlului şi autonomiei personale si sociale, subiectul
lecției va fi:Timpul, prietenul meu!
enunţarea
obiectivelor Se anunță obiectivele in mod explicit.

4.Dirijarea O1 Elevii vor intelege, din explicațiile date, Explicaţia Planșă cu Evaluare
activităţii importanța măsurării timpului in activitatea momentele zilei
zilnică. Observația formativă

Fiecare elev va lua un cartonaș cu o imagine

dintr-un moment al zilei și il vor așeza la Imagini
O2 Explicaţia Evaluare
ora corespunzătoare. Planșă cu ceas
Exerciţiul formativă

Pe fișa de lucruelevii vor arăta , colorand,

activitatea cu cea mai mare durată de timp.
Planșă model
Explicaţia Evaluare
Fișe de lucru sumativă
Elevii denumesc acțiunea care durează mai Exerciţiul
mult.

Explicația

O3 Observația
Fiecare elev va realiza un ceas personal cu
momente din activitatea lui, după
O4 terminarea orelor de curs.

5.Evaluare O5 Elevii primesc fişele de evaluare în care Explicaţia Fişe de evaluare Evaluare finală
au de colorat, respectand cerința,
şi încheiere O6 principalele momente din activitatea Exerciţiul
elevului.

În final se fac aprecieri verbale asupra

implicării elevilor în activităţi şi a
rezultatelor obţinute.
Conversaţia

267
 ABANDONUL ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof Ioniţă Ionela Tatiana

Şcoala Gimnazială nr. 308

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea românească
actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Comparativ cu generaţia adultă,
mai mulţi copii trăiesc în condiţii materiale şi sociale precare.
Relansarea efortului public în domeniul social depinde de resursele financiare disponibile dar şi de
construcţia instituţională. O societate incluzivă social, pentru întreaga populaţie şi în mod special pentru copil
reprezintă un obiectiv esenţial în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.
Instituţiile publice implicate în protecţia copilului, împreună cu organizaţiile nonguvernamentale şi chiar cu
parteneri economici privaţi au iniţiat în ultima perioadă programe care indică o nouă abordare. Legea protecţiei
copilului reprezintă un argument pentru această nouă direcţie.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior
în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativă.
Internetul a devenit astazi cel mai rapid şi mai eficient mediu de comunicare la nivel global. Pentru
practicienii marketingului social el reprezintă un instrument valoros de promovare a comportamentului social,
încurajând implicarea consumatorului în domenii precum: educaţie, sanatate sau mediu. Acest articol isi propune sa
dezbata problema abandonului scolar în Romania pornind de la aspecte practice. În acest sens sunt prezentate
principalele cauze ale abandonului şcolar în familiile romanesti precum si situatia abandonului scolar in familiile cu
situatii financiare precare.
Programele sociale de prevenire a abandonului scolar reprezinta un semnal de alarma pentru societate.
Acestea urmaresc in primul rand constietizarea de catre populatie a gravitatii acestei probleme sociale, iar, în al
doilea rand, vizeaza integrarea copiilor defavorizati în institutiile scolare (Neisser, 1986). Motivele care stau la baza
acestor actiuni sunt diverse, subliniind aspecte precum: a) lipsa de scolarizare limiteaza posibilitatile indivizilor de
gasire a unui loc de munca, b) abandonul scolar favorizeaza cresterea ratei somajului, la fel si a beneficiarilor de
ajutor social si, c) fara educatie, numarul persoanelor defavorizate si al familiilor care traiesc in saracie va creste.
Potrivit „Raportului asupra starii sistemului national de invatamant” realizat de Ministerul Educatiei, Cercetarii si
Inovarii, cele mai importante programe publice de prevenire a abandonului scolar in anul 2009 au fost: „A doua
sansa”, „Scoala de dupa scoala” si „Alfabetizare functionala”. Aceste programe au vizat cresterea participarii la
educatie si facilitarea tranzitiei catre un loc de munca pentru elevii si tinerii aflati in situatie de abandon scolar.
Rezultatele arata ca un numar de 1500 de elevi au beneficiat de ajutor prin aceste programe, dintre care 1000 de
elevi in programul „Scoala dupa scoala” si 500 de elevi in programele „A doua sansa” si „Alfabetizare functionala”.

268
 Școala nu este numai despre elevi, profesori și părinții. Școala este și despre toti ceilalți agenți ai vieții
socio-economice care se pot implica pentru a face activitatea educațională mai interesantă și mai motivantă pentru
tineri. Lucrătorii sociali, serviciile și organizațiile de tineret, lucrătorii de asistență socială, psihologii, asistentele
medicale și alți terapeuți, servicii de protecție a copilului, specialiști, polițiști, sindicate, afaceri, mediatori
interculturali, asociații ale migranților, ONG-uri și alte organizații comunitare din mediul sportiv etc. Cooperarea cu
acești parteneri poate contribui la vitalizarea și diversificarea actului educațional, la motivarea tinerilor și, în final, la
atractivitatea educației pentru tineri care este obiectivul final în lupta pentru prevenirea și combaterea abandonului
scolar.
În timpul orelor online desfăşurate cu elevii, am încercat să îi captez şi să le menţin atenţia şi dorinţa de revenire
la ore prin realizarea de lecţii interesante, care să le trezească interesul. M-am bucurat într-o oarecare măsură că
elevii au avut ocazia, odată cu această pandemie, să folosească dispoztivele digitale şi în alte scopuri, decât cele
pentru joacă. Am reuşit să îi ţin uniţi şi implicaţi la ore, avand şi suportul părinţilor care contează enorm.
Din fericire, elevii au intrat la ore în mediul online, dorind să socializeze şi să parcurgem împreună materia.
Acum am revenit la ore faţă în faţă, şi ne bucurăm toţi de impărtăşirea informaţiilor şi unul de altul.
Bibliografie:
1. Băban, Adriana, 2001, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj Napoca;
2. Holban, Ion, 1973, Orientarea școlară, Editura Junimea, Iași;
3. Jigău, Mircea, 2001, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti;
,,Viaţa Românească”, Bucureşti.
https://edict.ro/rolul-educatiei-in-formarea-personalitatii/

Program de învăţare prin activități extrașcolare

Prof. Lezeriuc Florina

Liceul Tehnologic ,,Anghel Saligny” Bacău

În contextul unui fenomen amplificat de abandon școlar, al mirajului prematur al străinătății, al nevoii de
susținere există un număr mare de elevi aflaţi în situatiii de risc de abandon şcolar din cauze multiple:-familii
dezorganizate/monoparentale;-situatie socio-economică precară;-nivelul scăzut al pregătirii părinţilor;-lipsa
motivaţiei pentru implicarea activă în procesul instructiv- educativ.
Efectele acestei probleme sunt:creşterea riscului de abandon şcolar, respectiv nefinalizarea învăţământului
obligatoriu, de aceea este necesară crearea unui mediu favorabil pentru relaţionare eficienta între școală, familie şi
comunitate pentru creşterea gradului de atractivitate a mediului şcolar pentru cei din grupul ţintă prin activităţi de
recreere şi socializare în vederea finalizării ciclului de învăţământ obligatoriu, respectiv continuarea studiilor.
De asemenea,stimularea părinţilor şi elevilor pentru implicarea în activităţi de voluntariatsi creşterea
sentimentului de apartenenţa la grup pot influenţa diminuarea abandonului şcolar.
Astfel, elevii pot fi implicaţi în activităţile extraşcolare încât interesul lor pentru şcoală să fie permanent stimulat şi
susţinut prin proiecte precum cel care se referă la amenajarea, întreţinerea şi valorificarea spaţiului din curtea şcolii

269
 Schimbarea atitudinii elevilor şi comunităţii faţă de ambient, cultivarea sentimentului responsabilităţii şi
de ataşament faţă de spaţiul comunitar, în vederea creşterii calităţii vieţii se poate realiza prin acest proiect « Curtea
școlii-spatiul meu » care are următoarele obiective :

 Să conştientizeze importanţa amenajării şi protejării spaţiului din jurul şcolii;

 Să favorizeze transpunerea cunoştinţelor teoretice în aplicaţii practice prin oferirea unui cadru organizat de
desfăşurare a activităţilor;

 Să dobândească motivaţia şi dorinţa de a participa la acţiuni menite să dezvolte durabil o comunitate;

 Să optimizeze comunicarea şcoală – comunitate;

 Să disemineze modele de bună practică identificate.

Prin amenajarea curţii şcolii, elevii se simt responsabili pentru păstărea şi întreţinerea acestui spaţiu. Se
creează conştiinţa faptului că trebuie să se facă ceva pentru oraşul în care trăiesc şi învaţă, devenind mândri că
trăiesc acolo şi că pot face ceva pentru locul, şcoala unde învaţă.

Prin activităţile desfăşurate se întăreşte spiritul comunitar, care este primul pas în dezvoltarea unei
comunităţi.Se demarează întregul demers prin adresarea unei întrebări centrale: „De ce este necesar să se
amenajeze curtea şcolii noastre?”

Adresarea acestei întrebări stârneşte interesul elevilor care vor fi dornici să se implice în acţiunile următoare.
Sunt selectaţi elevi care, provenind din mediul rural prin ajutorul pe care îl dau părinţilor în gospodărie, sunt
preocupaţi pentru măsurarea pe teren, efectuarea de lucrări agricole, cunoscând problemele ce se pot ivi din
activităţile practice. Se prezintă elevilor obiectivele care vor fi abordate în acest program. Pentru asigurarea reuşitei
programului elevii sunt solicitaţi în stabilirea metodelor de realizare a acestuia. În această etapă se stabileşte
modalitatea de evaluare a produsului final: „Parcul din curtea şcolii”, prin consultare cu elevii. Se planifică
activităţile prin stabilirea unei agende de lucru şi a termenelor limită pentru diferitele etape ale programului. Astfel,
programul se va desfăşura atât în şcoală (angajarea în activitate, analiza activităţii desfăşurate, realizate pe durata a
două şedinţe de câte două ore), dar mai ales pe teren (acţiuni de câte două ore în două zile pe săptămână).

Consultând elevii în întocmirea calendarului de activităţi se urmăreşte cointeresarea lor şi motivarea pentru
efortul pe care îl au de depus în continuare. Se stabilesc instrumentele cu care se va lucra pe teren (ruletă, sfoară,
unelte de lucru) şi la cine se apelează ca să le procure. Se formează patru grupe de lucru (formate din câte cinci elevi
din clasele IX-XII).

În urma discuţiilor purtate în interiorul grupurilor se stabilesc sarcinile fiecărui elev: pentru măsurare,
pentru colectarea, interpretarea şi prelucrarea datelor, procurarea materialelor, executarea lucrărilor (pregătirea
terenului, parcelarea, realizarea aleilor, pavarea, confecţionarea băncilor, plantarea florilor, a pomilor, observarea
zilnică asupra creşterii plantelor, îngrijirea terenului), confecţionarea pancardelor, înregistrarea video a activităţilor,
realizarea invitaţiilor şi adresarea acestora părinţilor şi altor membrii ai comunităţii, realizarea pliantelor, precum şi
prezentarea rezultatului final. Astfel se repartizează responsabilităţile în cadrul grupurilor.

270
 Se trece la rezolvarea sarcinilor diferenţiat conform graficului prestabilit. Elevii desfăşoară activităţile
programului, fiind coordonaţi de către cele patru cadre didactice din şcoală, care intervin atunci când elevii
întâmpina greutăţi în rezolvarea sarcinilor propuse. Pe tot parcursul derulării programului profesorii apreciază cum
colaborează elevii, îi ajută să înţeleagă rolul primar în grup, dar să-şi asume responsabilitatea pentru toată activitatea
grupului. Acestea sunt consemnate într-o fisă de monitorizare. Prezentarea „produsului final” elevilor, cadrelor
didactice, părinţilor şi altor membrii ai comunităţii.Programul se finalizează printr-o activitate - eveniment de
prezentare a Parcului şcolii şi a înregistrării video a activităţilor. Se realizează o expoziţie foto în holul de la intrarea
în şcoală, cu imagini surprinse din timpul activităţilor.

Prin derularea activităţilor programului elevii au demonstrat că au curajul de a lua atitudine faţă de unele
aspecte din şcoală şi că au conştiinţa că trebuie să facă ceva pentru locul în care locuiesc, ei vor deveni mândri că
pot face ceva pentru şcoala în care învaţă, astfel încât riscul abandonului şcolar să fie diminuat prin creşterea stimei
de sine, prin cultivarea sentimentului de apartenenţa la grup şi validarea propriilor competențe.

Bibliografie

1.Titulescu,L.,N., Abandonul şcolar în România, ed.Pro Universitaria, 2018

2.Militaru, G., N., Ghid de prevenire şi combatere a abandonului şcolar, Erasmus, 2018-2019

ABANDONUL ȘCOLAR
Parteneriatul-metodă eficientă de prevenire
Manolache Alexandra
Grădinița cu Program Prelungit Nr.2 Focșani

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în grădiniţă şi şcoală prin
intermediul cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului. O bună intervenţie a
cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care îl desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire
a abandonului şcolar, care a devenit din ce în ce mai frecvent.

Abandonul şcolar constă în decizia de a întrerupe parcursul şcolar, înainte de finalizarea unui anumit nivel
de învăţământ. Există definiţii ale abandonului şcolar care îl asociază părăsirii timpurii a unui parcurs educativ,
înainte de obţinerea unei diplome.
La nivelul sistemului românesc de învăţământ, elevii sunt declaraţi în abandon şcolar şi scoşi din evidenţele
şcolare după trei ani de la renunţarea la frecventarea studiilor (conform ROFUIP 2005), perioadă în care elevul are
timp să-şi reia şi continue studiile. Pe de altă parte, indicatorul folosit la nivel naţional pentru a avea o imagine
asupra acestui fenomen, prezentat anual în raportul cu privire la Starea sistemului naţional de învăţământ, este
determinat pe baza metodei intrare – ieşire, conform metodologiei Instutului Naţional de Statistică (INS).
Abandonul școlar și părăsirea timpurie a sistemului de educație reprezintă fenomene distincte; primul se
referă la elevii care renunță să mai frecventeze școala (într-un anumit nivel de învățământ), în timp ce al doilea se

271
 referă la tinerii dintr-o anumită grupă de vârstă (18-24 de ani) care au părăsit sistemul de educație înainte de a
finaliza învățământul obligatoriu și care nu au urmat ulterior un program de formare profesională continuă/calificare
(Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2011, Copiii care nu merg la şcoală)
Prevenirea abandonului școlar constă în ansamblul de măsuri în domeniul educaţiei, a condiţiilor socio-
economice, de utilizare a timpului liber, de facilitare a comunicării, de modelare a comportamentului, de ameliorare
a condiţiilor de mediu, luat în scopul diminuării (înlăturării) factorilor de risc şi de întărire a factorilor de protecţie.
Abandonul şcolar reprezintă conduita deviantă, cu incidenţă majoră asupra integrării socio-profesionale a
elevilor, care constă în încetarea frecventării cursurilor şcolii, părăsirea
sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a juns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale
complete sau înaintea încheierii ciclului de studiu început. În orice societate, rata abandonului şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului de învăţământ, astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare atunci sistemul
şcolar respective este inefficient .
La prevenirea abandonului școlar contribuie atât cadrul didactic/ învățătorul/dirigintele clasei cât și consilierul
instituției. O modalitate de prevenire a absenteismului îndelungat ar putea fi un parteneriat școală-familie-consilier
școlar. Acest parteneriat ar putea cuprinde teme adaptate vârstei și nevoile elevilor în conformitate cu nevoia de a
clădi o relație cât mai solidă între părinte și elev. Acest parteneriat se va desfășura după un plan organizat și
planificat de cadrul didactic. Responsabilitatea cadrului didactic este de include în acest plan toate nevoile și
lipsurile elevilor de la clasa respectivă. Consilierul școlar poate urmări evoluția fiecărui elev și părinte și
consemnează toate schimbările apărute într-o grilă de observație. La finalul anului școlar se va identifica progresul
sau regresul relațiilor dintre părinți și copii lor, astfel se vom afla dacă metoda folosită a dat randament sau nu în
relație.
Consider că relația dintre părințe și copil este foarte importantă la vârstele adolescentine. Această relație trebuie
să fie și să devină din ce în ce mai strânsă pentru binele adolescentului dar și a părintelui care se simte mai împăcat.

BIBLIOGRAFIE:
1. Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007
2. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)

272
 SUGESTII DE ACTIVITĂȚI ONLINE PENTRU ATRAGEREA ELEVILOR DE CLASA I CĂTRE
ȘCOALĂ

Prof. înv. primar Mica-Prundeanu Anca

Colegiul Național ”Vasile Goldiș” Arad

Ideea abandonului școlar la vârstă școlară mică presupune cauze diferite față de vârsta preadolescenței și a
adolescenței. Motivele țin mai mult de părinți și de familia copilului în general, decât de elevul din clasele primare.
Astfel, pot exista situații în care familia nu poate susține financiar asigurarea celor necesare pentru școală (caiete,
rechizite, dispozitive electronice în cazul școlii desfășurate în mediul online etc.), sau pot apărea la un moment dat
probleme familiale psihologice sau medicale, de natură să împiedice elevul să participe la cursuri o perioadă de timp
(divorțul părinților, pierderea unuia dintre ei, accidente care presupun spitalizarea copilului sau recuperarea după un
accident etc.). Dar nu este exclusă nici varianta ca elevul nu fie atras suficient de activitățile de învățare online, și să
nu participe la ore nu atât fizic (deci având camera web deschisă, microfonul disponibil și conexiune la internet), cât
mental, motivațional, iar aici putem noi acționa, ca și învățători.
Respectând toate recomandările privind metodologia desfășurării orelor online la clasa I (precum durata de
20 de minute a unei ”ore”, abordarea de la concret spre abstract specifică vârstei, pornirea de la interesele copilului
și noțiunile cunoscute deja pentru a dobândi noi competențe, deprinderi și atitudini), dar având în vedere și
necesitatea parcurgerii programei școlare, învățătorului îi revine doar sarcina de a gândi, crea sau alege activități,
materiale și situații de învățare care să îl capteze și să-l atragă pe micul școlar de clasa I. Aici este cheia. Motivația
pentru învățare este ceea ce trebuie să i se creeze copilului, iar motivația e legată de plăcere și interes personal.
De mare ajutor în gândirea și crearea materialului pentru învățarea online sunt platformele pe care se pot
crea jocuri, exerciții, povești, lucrări de artă plastică etc. de către cadrele didactice. De asemenea, din multitudinea
de auxiliare didactice prezente pe piața de specialitate, profesorul poate găsi și crea un mixaj care să îi servească
unei teme din programă, unei situații de învățare pe care dorește să o exploateze, unui obiectiv educațional propus. O
altă sursă foarte bogată de idei și materiale sunt site-urile de pe internet specializate pe anumite domenii, chiar dacă
nu sunt dedicate exclusiv educației: Pinterest, documentarele științifice pe diferite teme, teatrul radiofonic, lecturile
audio, înregistrările muzicale etc.. Nu în ultimul rând, profesorul trebuie să își cunoască cât se poate de bine elevii și
pe familiile acestora, pentru a ști ce teme de interes există în grupul de elevi și părinți, ca să le aibă ca puncte de
plecare în alegerea temelor mari abordate în toate activitățile didactice (de pildă, în clasa mea actuală există un elev
care și-a pierdut mama într-un accident de mașină exact înainte de începerea clasei pregătitoare; sunt 6-7 elevi
nemaipomenit de dotați la matematică; o elevă extrem de inteligentă este și foarte anxioasă; există 4 -5 elevi care
practică sport la cluburi sportive; 3 eleve învață să cânte la un instrument muzical și sunt talentate la muzică; există
2-3 elevi mai sensibili și nesiguri pe sine, pentru care contează foarte mult întărirea pozitivă, iar situațiile pot
continua; în 30 de ani de experiență didactică nu am avut serii de elevi care se semene între ele).
O mare provocare a fost pentru mine pregătirea de fișe de consolidare pentru clasa pregătitoare, care să
sintetizeze cunoștințele și deprinderile dobândite, fișe pentru școala online. Le-am gândit ca fișe clasice (pe suport
de hârtie, pentru ca elevul să nu le rezolve direct pe calculator, pentru a preveni oboseala oculară), le-am scris de
mână și le-am scanat. Le-am trimis părinților, iar copiii au putut recapitula într-un mod sigur și plăcut ce au învățat

273
în cadrul fiecărei unități tematice. Toate aceste fișe le voi aduna și publica într-un volum dedicat, fiind destinate
consolidării, recuperării sau aprofundării unor deprinderi sau cunoștințe, la finalul fiecărei unități tematice. Ele se
pliază pe auxiliarele de la editura Edu, cu care am colaborat, iar abordarea cerințelor este, desigur, integrată.
Iată câteva exemple de fișe din acest set:

Bibliografie:
1.Corina Istrate, Dora Măcean, Manuela Oana- ”O călătorie distractivă prin clasa pregătitoare”, Editura Edu, Târgu-
Mureș, 2016 (6 volume)

274
 TEORIA CONSTRUCTIVISTĂ ŞI METODELE INTERACTIVE

MIREA CIOROIANU SIMONA

AG.P.N.NR.4, CARACAL, OLT

Două noţiuni importante gravitează în jurul ideii de cunoaştere construită:

- Prima notiune se referă lafaptul că cei ce învăţă clădesc înţelegeri noi, folosind ceea ce ei deja ştiu. Noua
cunoaştere nu se grevează pe o “tabula rasa”. Cei ce învaţă vin în întâmpinarea noii experienţe de învăţare cu
achiziţiile pe care le-au dobândit şi modifică reflectarea pe care o vor construi pe baza noilor situaţii de învăţare.
-A doua noţiune se referă la faptul că învăţarea este un proces activ, mai mult decât o simplă recepţionare pasivă a
informaţiilor. Cei ce învaţă, confruntă cunoştinţele lor cu ceea ce întâlnesc în ocaziile nou create de învăţare. Dacă
noul material nu se potriveşte cu ceea ce elevii sunt familiarizaţi, atunci se caută modalităţile de adaptare şi de
îmbogăţire a înţelegerii, la situaţia dată. Acest fapt presupune reflecţie şi aplecare asupra experienţelor de
cunoaştere.
În clasă, perspectiva constructivistă asupra învăţării valorifică o serie de strategii didactice interactive în cadrul
cărora elevii învaţă să-şi formuleze propriile idei, le testează, le argumentează, concluzionează, colaborează etc.
Descoperind, experimentând, căutând şi rezolvând probleme, elevii devin participanţi activi la construirea propriei
cunoaşteri şi reflectă asupra felului în care îşi modifică propria înţelegere asupra lumii.
Importanţa strategiilor didactice interactive pentru procesul de învăţare este majoră deoarece elevii învăţă nu doar
prin ei înşişi ci mai ales de la ceilalţi. Reflectând asupra procesului de învăţare în grup, ei îşi pot însuşi metode şi
strategii de învăţare unul de la altul.
Constructivismul defineşte învăţarea ca o construcţie pozitivă a realităţii, în care subiectul devine conştient de
caracterul relativ al realităţii, recunoaşte modul de percepere al partenerilor, acceptând în acelaşi timp diversitatea,
varietatea şi chiar opoziţia interpretărilor. O astfel de înţelegere determină deconstrucţii şi reconstrucţii cognitive pe
baza noilor intervenţii şi modificăriapărute, trasformând noutatea conform posibilităţilor, resurselor şi cerinţelor
proprii.
Strategiile didactice interactive sunt menite să stimuleze o cunoaştere activă, prin participări şi asocieri la situaţii
practice şi o cunoaştere situativă, deoarece, “învăţarea este un proces activ şi constructiv care întotdeauna are loc
într-un context, deci situativ, multidimensional şi sistematic.

Implicatiile orientării constructiviste în procesul de predare:

1.În primul rând, predarea nu poate fi văzută doar ca o transmitere de cunoştinţe de la profesor la elev, de la cel care
“ştie” către cel care “nu ştie şi trebuie învăţat”. O primă implicaţie a acestui fapt este următoarea: profesorul nu
trebuie să-şi asume rolul de atotştiutor ci pe cel de ghid al elevului, oferindu-i acestuia oportunităţi de a-şi testa
capacitatea de a realiza legături între cunoştinţe în vederea rezolvării sarcinilor.
2. Cadrele didactice trebuie să fie preocupate nu atât de “cât” transmit ci mai mult de căile şi de modalităţile pe care
le pot oferi elevilor pentru a veni în contact cu diverse informaţii, pe care se opresc în a le oferi “de-a gata”. În acest
sens, sunt preferate situaţiile problematice în care elevii să fie puşi în situaţia de a explora diferenţele dintre
competenţele pe care le deţin şi noile solictări la care trebuie să facă faţă. Desigur, fiecare elev are ritmul său propriu
de învăţare şi niveluri diferite de pregătire, fiind necesare diferenţierea şi adaptarea sarcinilor.

275
3. Profesorii trebuie să motiveze elevii să parcurgă experienţele de învăţare propuse, să aplice achiziţiile dobândite în
situaţii noi, construindu-şi astfel o nouă cunoaştere. Interacţiunile din cadrul grupului sunt de asemenea foarte
importante pentru construcţia cunoaşterii individuale şi colective, deoarece oferă o sursă necontestabilă de realizare
de comparaţii şi evaluări a propriei înţelegeri cu cele ale partenerilor.
4. O condiţie a elaborării active a cunoaşterii o constituie timpul real necesar îndeplinirii unei sarcini. Un interval de
timp mai lung îi oferă elevului posibilitatea de a reflecta la noua experienţă şi la modul cum aceasta îl poate conduce
către noi acomodări, adaptări prin comparări, restructurări continui până la îmbunătăţirea performanţei.
Dacă învăţarea este un proces constructiv, atunci instruirea trebuie să fie astfel concepută pentru a crea oportunităţi
acestei construcţii.
Conştientizarea nevoii elevilor de activitate, înclinaţia către explorare şi descoperire asigură implicarea profundă a
acestora într-un proces temeinic şi intensiv de învăţare.
Trebuie recunoscut faptul că această construcţie în învăţare nu este proprie numai elevilor, ci tuturor celor care
învaţă, deci şi adulţilor. Profesorii înşişi îşi construiesc propria cunoaştere şi pot înţelege care sunt dificultăţile
precum şi modurile cele mai eficiente de a lucra. Pe de altă parte, felul în care sunt învăţaţi studenţii - viitori
profesori va influenţa concepţia şi conduita lor didactică. .
Profesorii constructivişticreează în clasă condiţii care să invite elevii să-şi elaboreze propriile înţelesuri prin
determinarea cunoaşterii iniţiale a acestora şi construirea, pe aceste achiziţii, a noii înţelegeri. Ei sunt facilitatorii
care mediază între învăţarea curentă şi înţelegerile emergente, între cunoaşterea prezentă şi noua achiziţie ce rezultă
dintr-o experienţă nouă de învăţare, ajutându-i să realizeze operaţii intelectuale din ce în ce mai sofisticate, făcând
materialul de studiat relevant pentru elevi. Aceasta este piatra unghiulară a educaţiei constructiviste.
Din punct de vedere constructivist, nu este nimic neobişnuit dacă elevii “nu învaţă ceea ce s-a predat, ci reţin ceva ce
nici măcar nu s-a prezentat sau îşi însuşesc foate bine ceea ce nu a fost niciodată prevăzut în planul de instruire.”
(Schaffter, 1988, p. 5 apud Horst Siebert, 2001, p. 149).
Educatorul constructivist cunoaşte şi apreciează/valorifică punctele de vedere ale elevilor. Opiniile acestora
reprezintă nişte ferestre deschise spre propriile lor raţionamente, ilustrative pentru felul cum gândesc şi înţeleg
lumea. Acordându-le şansa de a-şi exprima părerile, profesorul stimulează încrederea în propriile forţe ale elevilor.
Dat fiind faptul că învăţarea trebuie să se construiască în jurul elementelor esenţiale, a conceptelor – cheie dintr-un
domeniu, elevii/studenţii trebuie să fie familiarizaţi încă de la început cu scopurile şi ideile principale ale materiei de
studiu, realizându-se legături interdisciplinare. În viziune constructivistă, învăţarea presupune existenţa unor
structuri anterioare pentru că toate cunoştinţele se bazează pe acumulările existente, iar experienţele noi se
raportează la alte experienţe, punându-se accent pe interacţiunea dintre subiect şi lume.
Influenţele postmoderniste sunt încă timide în practica educativă şi chiar dacă sunt resimţite tot mai des indicii
teoretice interesate de orientările propuse de postmodernism, „şcoala contemporană funcţionează, în mare măsură, în
spaţiul deschis şi delimitat de paradigma modernităţii” (Emil Păun, O “lectură” a educaţiei prin grila
postmodernităţii, 2002, p.13).
Pentru unii, modernitatea este opusă practicilor tradiţionale şi se caracterizează prin schimbare, inovaţie şi
dinamism.
În domeniul instruirii, tendinţele postmoderniste afirmă necesitatea considerării următoarelor aspecte:

276
 rea conceptului învăţării;
“neobişnuite” şi a unor contexte noi de instruire;
Analizând comparativ pedagogia clasică şi cea postmodernă putem face următoarele distincţii:
Tabel: Pedagogia clasică-pedagogia postmodernă
PEDAGOGIA CLASICĂ
Educatorii sunt transmiţătorii cunoaşterii.
Cunoaşterea înseamnă putere. Relaţiile pedagogice sunt
bazate pe autoritatea impusă a profesorului şi pe
dominarea elevului de către cel care se constituie ca
sursă unică, veritabilă, de cunoştere
Structurarea monodisciplinară a disciplinelor de
învăţământ în planul curricular.
Accentuează şi valorizează excesiv funcţia informativă,
de instruire în raport cu funcţia
formativ-educativ.
În demersurile didactice, profesorul este cel care decide
cum, cât şi de ce transmite cunoştinţele. Momentele de
iniţiativă şi de autonomie ale elevilor sunt reduse.
Cultura devine obiect de studiu despre care elevii trebuie
să înveţe, însă ea poate constitui un obstacol în calea
învăţării. Elevii proveniţi din diverse culturi trebuie să
fie pregătiţi şi familiarizaţi cu cultura
Focalizarea pe dimensiunea instrumentală a procesului
de învăţământ, existând riscul rigidităţii şi al
rutinismului şi al raţionalizării extreme din partea
profesorului
277
PEDAGOGIA POSTMODERNĂ
Educatorii sunt facilitatorii cunoaşterii şi participă
la construirea cunoaşterii. Cunoaşterea se
realizează pentru că este utilă. Relaţile educator-
educat sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe
dialog constructiv şi pe cooperare. Autoritatea
profesorului este subînţeleasă şi nu impusă
Favorizarea legăturilor şi abordărilor
transdisciplinare şi pluridisciplinare
Important este cum foloseşte elevul/studentul ceea
ce a învăţat, accentul punându-se pe formativ, pe
dezvoltarea proceselor cognitive.
Redimensionează relaţia profesor-elev, punând
accent pe dialog, pe procesele de negociere.
Favorizează învăţarea autonomă. Elevul/studentul
intervine permanent în deciziile privind ce vrea să
înveţe, cum va folosi ceea ce a dobândit şi care vor
fi modalităţile de evaluare.
Culturile sunt respectate, nu numai pentru că au
valoare egală ci şi pentru că se constituie în realităţi
la fel de importante. Elevii care aparţin
minorităţilor culturale sunt stimulaţi să-şi păstreze
valorile, luptând împotriva fenomenului de
aculturaţie.
Are în vedere dimensiunea structurală a procesului
de învăţământ, vizând adaptarea resurselor
pedagogice angajate în vederea sporirii calităţii
activităţii didactice. Promovează colaborări stânse
ale şcolii cu comunitatea educativă.
Lecţia este proiectată ca o succesiune de momente
standardizate, rezultat al perspectivei determinist-
mecaniciste între obiective şi situaţiile de învăţare create
Educaţia educă tinerii în spiritul valorilor universale.
Profesorii îi ajută pe elevi să le înţeleagă şi să le susţină.
Valorile importante sunt raţionalitatea şi progresul
Şcoala clasică pregăteşte elevii să stăpânească un
domeniu sau mai multe, cultivându-le stima de sine şi
ajutându-i să se autodescopere (folosind teste obiective,
de inteligenţă)
Predarea-învăţarea se desfăşoară de obicei în sala de
clasă. Profesorul este cel care domină, controlează şi
ierarhizează elevii.
Evaluarea este standardizată. Se folosesc bănci de teste
grilă. Profesorul este cel care deţine controlul asupra
modului cum, când şi din ce se realizează evaluarea.
278
Lecţia este un proces dinamic care se pliază după
specificul nevoilor, preferinţelor şi rezistenţelor
elevilor. Se încurajează participarea elevilor la
construirea ei
Educaţia îi sprijină pe elevi să-şi construiască
propriile valori care să le fie utile în contextul
propriei culturi, nu şi adevăruri universale. Valori
importante sunt considerate a fi: toleranţa, lupta
pentru diversitate şi libertate,
promovarea creativităţii şi accentul pe emoţie, pe
intuiţie. Pedagogia postmodernă recunoaşte
existenţa diferenţelor de perspectivă, de idei şi
concepţii concretizate în moduri variate de a vedea,
a simţi şi a trăi. Acest fapt se constituie într-o
precondiţie a unei vieţi democratice.
Şcoala postmodernă consideră că respectul de sine
este o precondiţie pentru învăţare, iar educaţia poate
fi înţeleasă ca terapie. Educatorii postmodernişti îşi
ajută elevii mai degrabă să-şi construiască
identităţile decât să le descopere.
Activităţile au locaţii variate; învăţarea se
realizează nu numai în clasă ci şi în comunitate.
Predarea presupune asigurarea sinergiei între
informaţiile provenite pe căi formale cu cele din
surse nonformale şi informale, interconectarea
experienţelor de învăţare prin excursii, prezenţa
unor invitaţi în clasă, vizite la muzee, vizionarea de
filme. Reîntoarcerea elevilor către lume,
promovând investigaţiile, interogaţiile, discuţiile.
Se renunţă la control, punându-se accent pe proces.
Profesorul este animator , moderator
În evaluare sunt favorizate procesele de negociere
care implică conlucrarea decizională dintre
elevi/student şi profesorul evaluator. Se evaluează
în comun munca realizată împreună şi efectele reale
ale formării. Sancţiunile vin din însăşi finalitatea şi
calitatea muncii.
 Profesorul postmodern se află în relaţie de parteneriat cu elevii săi, negociind obiectivele învăţării, precum şi
formele şi modalităţile de evaluare. El tratează clasa şcolară ca pe o lume reală, analizându-i regulile explicite şi
implicite şi valorificând lumea reală ca pe o inepuizabilă scenă a situaţiilor de învăţare. În şcoala postmodernă nu
sunt valorizate ierarhizările rezultate din evaluări, punându-se accent pe responsabilitatea celui care învaţă, ca sursă
motivaţională. Particularităţile individuale şi motivaţionale sunt respectate şi valorificate, şi pe această bază se
construiesc alternative metodologice. Metodele didactice folosesc exprimarea personală, atitudinea reflexivă şi
critică, autonomia individului dar şi a grupului, stimulând învăţarea prin cooperare, pentru a induce dezvoltarea
personală prin acţiuni de autoconştientizare în cadrul grupurilor mici.
Individul postmodern este „relaxat şi flexibil, orientat spre emoţii, trăiri şi simţiri interioare, manifestând o
atitudine de „fii tu însuţi!”. (Rosenau, 1992, p. 53). În demersurile didactice, el trebuie privit în dublă ipostază: ca
subiect al propriei formări şi ca agent al influenţei sociale şi prin
introducerea în şcoală a noilor tehnologii pentru ca învăţământul să ţină pasul cu continua transformare socio-
economică şi cu rapida digitalizare a culturii. Motto-ul politiciipostmoderniste este: „gândeşte global, acţionează
local” – fără a te încurca în detalii.
Implicaţiile curentului postmodernist în practica educativă au în vedere sensibilizarea şi conştientizarea
elevilor, de la cea mai fragedă vârstă în direcţia formării şi aplicării conceptelor despre viaţă şi realitatea
înconjurătoare. Învăţărea în şcoală trebuie să accentueze caracterul său aplicativ, îmbinând teoreticul cu practicul,
concretul cu abstractul. Aceasta deoarece, predarea şi învăţarea faptelor izolate, a priceperilor şi deprinderilor fără a
le valida practic, devine plictisitoare şi lipsită de înţeles. Este necesar ca elevului să i se creeze cât mai des
oportunităţi de a face conexiuni între cunoştinţele învăţate în şcoală şi cele pe care le dobândeşte pe căi nonformale
şi informale, înţelegând utilitatea lor.
Concluzionând, putem spune că pedagogiea postmodernă are următoarele caracteristici:
autoreflexivitatea – ceea ce presupune revizuirea continuă;
decentrarea şi interculturalitatea – care se referă la evitarea centrării pe o cultură dominantă şi reconsiderarea
culturilor marginale, ale minorităţilor care sunt la fel de importante;
deconstrucţionismul – ce presupune reinterpretarea construcţiilor teoretice şi reconsiderarea ideilor din
perspective noi, diferite;
non-totalitarismul, non-universalismul şi non-esenţializarea – se referă la contracararea viziunii totalitariste, a
culturii universale şi a esenţialismului care neglijează diversităţile locale, alterând interpretările;
utilitatea – accentul se pune pe însuşirea cunoştinţelor utile pentru viaţa individuală şi socială ;
dialogul şi democraţia – promovează toleranţa faţă de diversităţile (de idei, trăiri, sentimente, opinii, interpretări
etc.) din jur, favorizează procesele de negociere şi implicare, comunicarea educaţională bivalentă ori multivalentă;

279
 ABANDONUL ȘCOLAR

MUREȘAN ANA DANA

Abandonul reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea
sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale
complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început.

Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezintă un indicator al eficienței sistemului școlar; cu
cât indicele de abandon este mai mare, cu atât sistemul școlar respective este mai ineficient.

Abandonul școlar are o definiție legală, în relație cu obligația frecventării școli; în cazul sistemului de
învățământ din țara noastră, Regulamentul elevilor specifică faptul că frecventarea obligatorie a școlii încetează la
vârsta de 16 ani.

Dreptul copiilor la educație fiind o datorie pentru părinți și tutori, statul îi poate sancționa economic sau penal pe cei
care se sustrag obligației școlare. Atunci când statul controlează frecventarea școlii, abandonurile înaintea
termenului legal al școlarității obligatorii sunt relative rare, fiind adesea deghizate în absenteism intens. 9

Abandonul şcolar este o problemă de actualitate ce afectează nu numai individul şi familia, ci întreaga societate în
ansamblul ei. România se luptă cu problema abandonului şcolar, care în ultimii ani a devenit un subiect important de
analiză şi dezbatere. În acest context, statul propune o serie de politici educaţionale şi strategii concrete care să vină
în întâmpinarea problemei, precum şi îmbunătăşirea sistemului de învăţământ. 10

Cercetările realizate în deceniile șapte și opt referitoare la abandonul școlar pot fi grupate în trei mari
categorii, corespunzătoare perspectivelor de abordare /interpretare.

a) Abordarea psihosocială a urmărit să demonstreze că aceea care abandonează școala diferă de cei care-
și finalizează studiile în ceea ce privește unul sau mai multe atribute psihosociale sau trăsături de personalitate;
numeroase studii de această factură au investigat rolul motivației, inteligenței, imaginii de sine și agresivității în
decizia de abandon școlar.
b) Perspectiva interacționistă interpretează abandonul ca pe o consecință a interacțiunii dintre
caracteristicile individuale ale elevilor și cele ale mediului educațional, în care se includ ceilalți actori sociali
(profesori, colegi) și variabile ale programelor educative. Tinto argumenta că „abandonul este rezultatul unei
interacțiuni personale insuficiente cu ceilalți membrii ai colectivității”, ceea ce reprezintă o consecință direct a
sistemului de aspirații a individului.
c) Teoria constrângerii externe afirmă că abandonul școlar nu este atât un produs al sărăciei, cât un
produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îl poate controla. Între acești factori, care au un impact
deosebit asupra nemenținerii elevilor în școală, se numără factorii de sănătate și obligațiile profesionale și
familiale11.

9
Cristina Neamțu, Devianță Școlară, 2003, p.199.
10
Georgiana Virginia Bonea, Calitatea vieții, XXX, nr. 4, 2019, p.388.
11
Cristina Neamțu, Op.cit, p.199.

280
 Indicatori ai eșecului școlar:

 Probleme atenționale (elevul are o istorie personală de probleme atenționale și tulburări de

comportament);
 Repetări multiple ale claselor (elevul a repetat de mai multe ori o clasă sau mai multe);
 Note sau calificative mici (performanța elevului este sub nivelul mediu);
 Absenteism (elevul lipsește cinci sau mai multe zile peste numărul maxim de absențe care pot fi
motivate);
 Probleme comportamentale (elevul poate manifesta o schimbare bruscă de comportament, poate
renunța la frecventarea orelor);
 Lipsa de încredere ( unii elevi cred că succesul este legat exclusiv de inteligența nativă și
consideră că, oricât ar munci, nimic nu se poate schimba, că propriile lor abilități sunt
insuficiente);12

Cauzele abandonului şcolar sunt extrem de complexe şi, de multe ori, împărţite pe mai multe categorii,
după cum urmează: 1) cauze din mediul familial: un nivel educaţional scăzut al părinţilor, o tragedie ce a avut loc în
familie, familie dezbinată, probleme de violenţă şi abuz, diverse tensiuni între membrii familiei, implicarea unuia sau
mai multor membrii ai familiei în activităţi ilegale, migraţia unuia sau a ambilor părinţi, relaţie defectuoasă dintre
familie şi şcoală; 2) cauze individuale: diverse probleme de sănătate, tulburări de relaţionare cu cei din jur,
neadaptarea la mediul şcolar, motivaţie redusă de a merge la ore, manifestarea unei agresivităţi faţă de colegi,
consumul de substanţe cu efect halucinogen, consumul de băuturi alcoolice, fumatul, anxietate, copiatul la teste,
furtul de obiecte ce aparţin colegilor de clasă, stimă de sine scăzută, introvertire, depresie, fobie faţă de şcoală; 3)
cauze determinate de comunitate: norma căsătoriei timpurii a copiilor (exemplu: etnia romă, dar şi în unele zone
rurale), zone rău famate şi lipsite de securitate; 4) cauze ale mediului şcolar: lipsa de motivaţie şi neimplicarea
cadrelor didactice, relaţie defectuoasă profesor – elev, frustrări şi inhibiţii ale elevului, conflicte şi violenţe între
colegii de clasă (exemplu: bullying şi mobbing), orientarea şcolară greşită a elevului, note foarte mici şi repetenţie,
standardele foarte ridicate ale şcolii, sentimentul acut de eşec al elevului, elevul nu se integrează în clasă; 5) cauze de
natură economică: dificultăţi economice, lipsa unui loc de muncă al unuia sau al ambilor părinţi, lipsa rechizitelor şi a
hainelor.13

Bibliografie :

1. Cristina Neamțu, Devianță Școlară –Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale
elevilor, Editura Polirom, București, 2003.

2. Gabriela Lemeni, Mircea Miclea, Consiliere și orientare- Ghid de educație pentru carieră, Editura
ASCR, Cluj-Napoca, 2010.

3. Georgiana Virginia Bonea, Calitatea vieții, XXX, nr. 4, 2019.

12
Gabriela Lemeni, Mircea Miclea, Consiliere și orientare, 2010, p.232.
13
Georgiana Virginia Bonea, Op cit., p.389.

281
 MĂSURI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A ABANDONULUI ȘCOLAR
NIȚU CARMEN MIHAELA

Abandonul școlar este o temă ,,eternă’’ a învățământului românesc, dar după 1990, fenomenul de abandon
a luat o amploare fără precedent. Cauzele care generează acest fenomen sunt multiple. În primul rând, una din cele
mai grave cauze constă în aceea că școala a ajuns să fie abandonată pentru că nu mai este percepută ca valoare în
sine.
O altă cauză o constituie condiția socio-economică a familiei și caracteristicile individuale ale elevilor.
Abandonul școlar se regăsește în rândul grupurilor defavorizate și e generat de sărăcie și marginalizare, de costurile
colaterale pe care le presupune învățământul, chiar dacă e gratuit. Școala nu dispune de fonduri proprii pentru
susținerea diferențiată a familiilor. Un alt factor care se asociază cu abandonul școlar este dezorganizarea familiei.
Familia dezorganizată intră într-un cerc vicios din care nu reușește să iasă fără vreun ajutor specializat. Membrii
familiilor trăiesc într-o stare de sărăcie acută și sunt adesea victime ale alcoolismului și violenței domestice, factori
care preced abandonul școlar.
Modelul educațional oferit de părinți este o altă cauză a abandonului școlar. Elevii care ajung să renunțe la
educație provin,cel mai adesea, din familii în care părinții nu au mai mult de 8 clase. De regulă, acești părinți nu se
implică în educația copiilor lor și nici nu sunt conștienți de riscul la care se expun elevii care părăsesc timpuriu
școala.
Măsuri concrete de prevenire și combatere a abandonului școlar:
 O primă modalitate presupune apelarea la factorul psihologic. Astfel, primul pas este diagnosticarea cauzelor
abandonului în cazul fiecărui copil , urmând ca apoi să fie luate măsuri de intervenție, integrate, specific fiecărui
caz ( de exemplu consiliere și sprijin educativ).
 O altă metodă este ,,educația remedială” derulată pe perioada vacanțelor școlare, în cadrul căreia elevii
desfășoară activități educative atractive, chiar în ideea de a menține legătura permanentă cu instituția și de a
crește atractivitatea școlii în ochii elevilor.
 Programele de tip ,,Școala după școală” sunt măsuri integrate întreprinse la nivel local în vederea corectării
disfuncționalităților școlare în cazul elevilor proveniți din medii defavorizate. Elevii sunt receptivi la acest gen
de programe, întrucât, pe lângă sprijinul didactic și de consiliere, ei pot beneficia de o masă caldă pe zi ( o parte
dintre elevi nu au posibilitatea de a consuma în familie hrana necesară unei dezvoltări armonioase).
 Implicația mediatorului școlar în combaterea abandonului școlar este una de succes întrucât, acesta este aproape
de elevi și de părinți, deopotrivă și poate semnala în timp util eventualele probleme apărute.
 Pentru reducerea fenomenului de părăsire prematură a sistemului de învățământ, rolul școlii, al părinților și al
autorităților locale este unul foarte mare, de aceea dezvoltarea unui parteneriat activ între cei trei actori sociali
reprezintă una dintre măsurile ce pot avea succes.
 Participarea părinților, a școlii, a elevilor și a autorităților locale la diverse activități de informare- formare pe
teme variate ( de exemplu relația școală- familie, școală- comunitate; rolul familiei în asigurarea succesului
școlar al copilului), este oportună demersului de estompare a abandonului școlar.
 Desfășurarea de activități extrașcolare( acțiuni de renovare/ înfrumusețare a școlii, concursuri sportive,
spectacole, vizite la muzee, acțiuni/concursuri de creație artistică, competiții diverse).

282
 Un alt lucru care se poate face este utilizarea experienței celor care au renunțat la școală pentru a preveni
scăderea încrederii în educație. Astfel, intrarea în contact a elevilor în situație de risc cu tinerii care au renunțat
prematur la școală pentru a le afla perspectiva curentă despre școală precum și povestea despre cum a decurs
viața lor post-școlară, este oportună.
 Monitorizarea îndeaproape a elevilor în situație de risc și intervenția promptă în cazul în care aceștia lipsesc
nemotivat de la școală.
 Realizarea unor vizite la domiciliu și consilierea părinților cu privire la nevoile copiilor.
 Responsabilizarea la nivelul clasei, relații deschise și de sprijin între colegi.
 Implementarea unor programe educative alternative de tip ,,a doua șansă” pentru cei care au abandonat școala;
 Consilierea elevilor și a părinților în vederea accesării fondurilor și alocațiilor legale ( burse, alocații, rechizite,
bani pentru calculator), în vederea obținerii actelor de identitate;
 Simplificarea programei școlare și centrarea ei pe nevoile educaționale ale elevului și nu pe un anumit volum de
cunoștințe, adesea inutile în pregătirea viitoare a elevilor;
 Asigurarea în școală a instruirii diferențiate, pe niveluri de inteligență;
 Semnalarea autorităților competente a cazurilor de absenteism nemotivat repetat și conlucrarea cadrelor
didactice cu acestea, în vederea aducerii copilului la școală.
 Crearea, de către stat, de mai multe locuri de muncă și mai bine plătite, în toate domeniile, ceea ce ar diminua
emigrarea și, implicit, consecințele acesteia asupra tinerilor în cauză.
Cadrul didactic poate fi promotorul unor programe al căror scop este prevenirea și combaterea abandonului
școlar. În acest sens este necesar elaborarea unor strategii de tratare diferențiată și individualizată a elevilor aflați în
situația de a abandona școala .Pentru punerea în aplicare a unor astfel de strategii e nevoie însă de o bună cunoaștere
a particularităților psihologice ale elevilor, pentru a putea fi identificate acele dimensiuni psihologice care permit
realizarea unor dezvoltări ulterioare ale elevului cu dificultăți școlare. Variațiile mari de ritm intelectual și stil de
lucru, de rezistență la efortul de durată, de abilități comunicaționale și nevoi cognitive, existente în general între
elevi, impun acțiuni de organizare diferențiată a procesului de predare- învățare, pe grupe de elevi, în care să
primeze însă sarcinile individuale de învățare.
Un alt aspect important al activității de înlăturare a abandonului școlar îl reprezintă crearea unor situații
speciale de succes pentru elevii cu dificultăți școlare, deoarece succesele și recompensele dezvoltă inițiativele
elevului și sporesc încrederea acestuia în propriile posibilități.

BIBLIOGRAFIE:
1. Băsu, Mihaela, Nedelcu Teodorescu, Gabriela, Management educațional: profilaxia absenteismului și
abandonului școlar, Editura Ecou Transilvan, 2017
2. Tiulescu, Liviu Nicolae, Abandonul școlar în România, Editura Pro Universitaria, 2013

283
 METODE DE PREVENIREȘICOMBATERE A ABANDONULUIȘCOLAR
ÎN MEDIUL ONLINE

Prof: Popescu Alexandra-Daniela

Liceul Teoretic ”Henri Coanda”-Craiova

Abandonul școlar nu este o problemă numai a școlii ci unanațională. Cercetarea desfăşurată la nivel
european scoate în evidenţă faptul că fenomenul de părăsire timpurie a şcolii implică un număr tot mai mare de
elevi. Această situaţie subliniază faptul că două drepturi fundamentale ale copiilor sunt încălcate: dreptul la educaţie
şi dreptul la securitate.
Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având nevoie, în
consecinţă de răspunsuri diversificate. Din acest motiv, această problemă trebuie privită prin intermediul activităţilor
interdisciplinare şi transversale integrate în programa şcolară, prin activităţi extraşcolare adecvate.
Prevenirea fenomenului de abandon şcolar comportă anumite limite. Eficacitatea acţiunii preventive este
subminată de limite interne sau limite externe.
Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm să identificăm şi să studiem
câteva cauze:
şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-
profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii
ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la
oamenii mai avuți din satele respective. Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează
posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori
exploatarea copiilor prin muncă de către părinți.
cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-
cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau
eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există
şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală.
Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere
social şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele
violente, toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile
tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în
prevenirea abandonurilor. Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai
reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora
sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism,
repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare,

284
 competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de
abandon şcolar.
anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie; dorința
de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi
ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor
negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume băuturi alcoolice, să
consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de la şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţământului guvernamental de zi;
implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe
o perioadă foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emoționale,
tendinţe agresive;
juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea legilor şi
prin propaganda juridică, în general.

Activități educaționale:
Acţiuni umanitare (initiaţive proprii ) pentru ajutorarea copiilor care provin din familii sarace în vederea
evitării absenteismului
Acţiuni realizate conform Programelor de activităţi recomandate de MEC şi ISJ
Asigurarea unui climat atractiv şi afectiv, motivant pentru învăţare şi pentru stimularea elevilor de a veni
“cu placere” la şcoală:
Organizarea de ore de consultaţii pentru elevii în regres şcolar
Asigurarea unor relaţii optime profesor-elev fără a ştirbi prestigiul/autoritatea cadrelor didactice
Implicarea tuturor elevilor în acţiuni de înfrumuseţare a şcolii
Stimularea elevilor să formulize propuneri pentru oferta educationala a şcolii
Succesul şcolar al elevilor depinde de sprijinul acordat în familie, de calitatea timpului acordat studiului
individual acasă, de interesul elevilor pentru carte.

Bibliografie:

285
 Salade, D., (1995), Educaţie şi personalitate, Cluj - Napoca, Casa cărţii de Știință
 Albert-Lorincz, E., Carcea, I.M., (1998), Prevenirea dezadaptării şcolare, Iaşi, Ed. Cermi

Proiect de voluntariat –,, Copil ca tine sunt şi eu”

Prof. înv. primar Schipor Nicoleta

Şcoala Gimnazială ,,Petru Muşat,, Siret

În anul şcolar 2019-2020, am derulat împreună cu elevii clasei mele, clasa a IV-a C, un proiect de
voluntariat cu titlul ,,Copil ca tine sunt şi eu”. Este un proiect educaţional de voluntariat care face parte din
Strategia Naţională de Acţiune Comunitară şi se desfăşoară la nivel naţional. Ca parteneri în acest proiect au fost
implicate următoarele instituţii: Şcoala Gimnazială ,,Petru Muşat” Siret Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă
Educaţională Suceava, Fundaţia ,,O nouă viaţă”, Siret.
Acţiunea Comunitară reprezintă o importantă activitate voluntară, cu obiective clare ce dezvolta în rândul
voluntarilor o conștiință social responsabilă îndreptată spre desfășurarea de activități de voluntariat cu și pentru
elevii clasei a IV-a C de la Şcoala Gimnazială ,,Petru Muşat” Siret şi tinerii care activează la Centul Socio -
Vocaţional de zi din cadrul Fundaţiei ,,O nouă viaţă” Siret.
Proiectul ,, Copil ca tine sunt şi eu” are în vedere două grupuri țintă distincte:
- tineri ai Fundaţiei ,,O nouă viaţă” Siret în calitate de beneficiari direcţi;
- elevi ai Şcolii Gimnaziale ,,Petru Muşat,, Siret în calitate de voluntari.
Activităţi concrete:
În proiect erau mai multe activități, dar din cauza pandemiei nu am reușit să le facem pe toae.
Voi prezentaactivitățile pe care am reușit să le desfășurăm până la început pandemie.
Activitățile: ,,Să ne cunoaștem, să comunicăm, să aflăm cine suntem și ce ne place să facem... ” și
,,Săptămâna fructelor și legumelor donate” s-au desfășurat în luna noiembrie 2019. Elevii voluntari au adus
fructe pe care le-au donat tinerilor de la Fundație. Activitate s-a desfășurat la Centru Socio-Vocațional Siret.
Obiectivespecifice:
• cunoașterea specificului proiectului și a partenerilor implicați prin realizarea unei întâlniri cu toți voluntarii;
• constituirea unor grupe mixte de elevi în cadrul activităților în scopul optimizării relației voluntar -
beneficiar;
• stimularea implicării în activități extrașcolare;
• dezvoltarea spiritului de lucru în echipă;
• creșterea gradului de implicare a elevilor în activități de voluntariat.
Participare la Marşul ,,Egal e normal”, decembrie 2019
În fiecare an în data de 3 decembrie, Fundația ,,O nouă viață Siret” organizează marșul ,,Egal e normal”.
Elevii voluntari au participat alături de alte câteva sute de persoane pentru a fi alături de aceste persoane și pentru a
demonstra că le pasă de persoanele cu dizabilități, că în ciuda faptului că au sau nu o dizabilitate , toți suntem egali.

286
 „Noi suntem români!”, ianuarie 2020, a fost o activitate cultural-educativă, tinerii de la fundație au venit
la școală unde împreună cu elevii voluntari au desfășurat activitatea.
Rezultate obținute:
• s-a dezvoltat o structură de comunicare între elevii voluntari şi tinerii de la fundaţie ( literar , artistic)
• s-a dezvoltat sentimentul de respect faţă de cei din jur si faţă de propria persoană
• contribuţii la dezvoltarea creativităţii şi a imaginaţiei, a simţului estetic
• contribuţii la dezvoltarea echilibrului emoţional
• s-au pus în valoare abilitățile practice și de lucru în echipă.
„Vine primăvara!”, februarie 2020, tinerii de la Fundație au venit la școală unde au lucrat la atelierele de
primăvară împreună cu copiii voluntari.
Activitate cultural-educativă şi artistică
Obiective specifice:
- dezvoltarea simțului artistic;
- dezvoltarea capacității de lucru în echipă;
- includerea tinerilor defavorizaţi în activităţile desfăşurate;
- creșterea gradului de implicare a elevilor în activități de voluntariat.
Rezultate aşteptate:
• s-au stabilit relații de comunicare mai bune între elevii voluntari și între voluntari și beneficiari;
• s-a putut valorifica spiritul de lucru în echipă.
Participarea la programele Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară a promovat cunoştinţele şi talentele
copiilor şi tinerilor din grupurile ţintã cu privire la unele aspecte importante ale educaţiei, într-un mod plăcut şi
incitant; a îmbunătăţit înţelegerea şi a conştientizat nevoile individuale cu care se confruntă alte persoane şi
comunitatea; a încurajat inteligenţa şi creativitatea lor pentru a răspunde nevoilor individuale şi ale comunităţii;
a oferit sentimentul de a fi răsplătiţi şi împliniţi pentru că au depus o muncă importantă şi competitivă; a
îmbunătăţit modul lor de a privi problemele sociale importante; a ajutat la dărâmarea prejudecăţilor sociale şi la
înlăturarea ignoranţei; a dezvoltat şi îmbunătăţit calităţile lor de răbdare, angajament şi dăruire.
Inițierea și derularea activităților din cadrul acestui proiect a urmărit obținerea de rezultate pe două
niveluri:
• La nivelul implicării membrilor comunității în acțiuni de identificare și rezolvare a problemelor sociale, în
sensul promovării ideii de responsabilitate socială în mediul comunitar;
• La nivelul dezvoltării în rândul beneficiarilor a spiritului de apartenență la comunitate, a valorizării
propriei persoane, a creșterii încrederii și respectului de sine.
• Rezultatele așteptate în urma derulării acestui program sunt complexe și pe termen lung.
• Acestea derivă din modul în care s-au desfășurat aceste activități și de gradul de implicare și de
responsabilitate al fiecărui voluntar, care au crescut pe măsura derulării activităților întreprinse în proiect.
În ceea ce privește rezultatele anticipate în rândul cadrelor didactice, se poate spune că activitățile derulate
în cadrul proiectului ,,Copil ca tine sunt şi eu” a dus la dezvoltarea și amplificarea abilităților și
competențelor legate de identificarea de soluții și strategii și aplicarea acestora pentru desfășurarea
activităților propuse , în situații și în condiții diverse. Urmare a activităților desfășurate în cadrul acestui proiect,

287
 a vizat dezvoltarea capacităților organizatorice și decizionale ce au ridica nivelul de pregătire profesională și a
dezvoltat abilitatea de a lucra în echipă , de adaptare la condiții diverse.
Rezultatele derulării acestui proiect s-au manifestat și la nivelul comunității locale:
• a schimba mentalitatea în legătură cu statutul, locul şi rolul tânărului cu dizabilităţi;
• a maximizat gradul de responsabilitate socială;
• a ridicat gradul de implicare în problemele sociale;
• a beneficiat de un exemplu clar de implicare socială.

COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

prof. Oancea Oana-Adina
prof. Bănică Veronica
Liceul cu Program Sportiv – Brăila

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al
doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu
şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea
identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în
ultimă instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol imediat
de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte
îndelungată. Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;

288
  socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului preşcolar, educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului despre
şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală, ci şi de
a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare
după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi percepere
este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi
determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că
fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie
cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă
de restul copiilor.
În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei membrilor
ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor le oferă identitate şi apartenenţă la
neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează o „unicitate
pozitivă” – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor. „Unicitatea pozitivă” care în
esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia „negative”, aceea care a fost impusă mediatizării care
condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar,
gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în sistemul
educative, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor didactice, cât şi a
comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar, o problema gravă
în România.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu
uităm că educația depinde foarte mult de familie.
Privitor la această temă, Abandonul şcolar – cauze şi modalități de prevenire, consider că este o temă foarte
mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă să-i determine pe elevi să
conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui liceu. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un motiv
de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.
Bibliografie:
Clerget, Stephane, (2008), „Criza adolescenţei”, Editura Trei, Bucureşti
Moisin, Anton, (2007), „Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti

289
 STOP ABANDONULUI ȘCOLAR!

Bodnar Daniela Liceul Tehnologic Transilvania -Baia Mare, Maramureș

Educația acestui secol ar trebui să aibă drept scop acela „de a ajuta tinerii să înțeleagă lumea din jurul
lor și să își descopere talentele și abilitățile, în așa fel încât să devină indivizi împliniți și cetățeni activi și
empatici” (Ken Robinson).
Școala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e
percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.Abandonul școlar este una
dintre problemele intens dezbătute întrucât este una dintre primele probleme ce trebuie rezolvate dacă ne dorim
prosperitate.Abandonul școlar nu este doar o decizie de moment ci este o decizie ce impactează viitorul individului.
Copii care ajung să abandoneze școala ajung să fie excluși din societate și de pe piața muncii pentru că nu pot face
față cerințelor angajatorilor. Astfel, pe termen mediu și lung, abandonul școlar contribuie într-o foarte mare masură
la excluziuneasocialăde-alungul vieții individului.Una dintre principalele cauze ale abandonului școlar este sărăcia.
Multe dintre familiile fără posibilități financiare nu reușesc să le asigure elevilor suportul electronic de care au
nevoie pentru școala online, preferănd sa ii integreze pe acestia in activitățile domestice,din gospodarie.O alta cauză
frecventăa abandonului scolar sunt problemele din sânul familiei, precum divorțurile sau agresivitatea parintilor, din
cadrul familiilor dezorganizate.Totodată, alte cauze frecvente ale abandonului școlar sunt cele psihopedagogice, care
se referă la contextul unei defectuoase relații pedagog-elev, in care aceștia din urmă se simt evaluați subiectiv sau nu
gasește o relaționare între educația pe care o primește și aspirațiile sale.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă
instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.Copiii au nevoie de modele și, de obicei,
modelele sunt persoane imprevizibile, impresionante, copleșitoare. Pentru a fi un astfel de om, trebuie să ai curajul
de a ieși din tipare, să fii serios aparent, nebunia și seriozitatea se exclud una pe cealaltă, dar, în realitate, nu este așa.
Să fii serios înseamnă să ai un plan, să te ții de cuvânt, să te ții de treabă, să depui efort. Să se simtă că vrei.
Combaterea abandonului şcolar cere o atenţie deosebită pentru a descoperi din timp elevii în situaţie de
risc, exigenţă în analizarea fiecărui caz în parte şi mult tact psiho-pedagogic. Abordarea fenomenului este din ce în
ce mai dificilă, deoarece cadrele didactie au contact mult mai puţin cu elevii. Astfel este nevoie de strategii de
programe destinate să mărească rata participării elevilor la cursuri.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
- identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
- implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului, părinţii care se implică în
activitatea şcolară experimentează ocazii variate de a contribui la educaţia copiilor şi devin ei înşişi
motivaţi să-şi continue educaţia. Participarea lor în cadrul activităţilor educaţionale din şcoală este un prilej
pentru adulţi de aşi împărtăşi abilităţile şi interesele, ceea ce contribuie la crearea unei relaţii pozitive cu
proprii copii şi cu şcoala, precum şi la dezvoltarea conştiinţei propriei valori şi a încrederii în sine.

290
 - implicarea elevilor în programe care să le permită dobândirea competenţelor de bază necesare în
dezvoltarea lor personală precum şi dezvoltarea abilităţilor de relaţionare şi a lucrului pe
calculator,conştientizarea elevilor cu privire la importanţa, şi funcţiile şcolii online
- participare activă a elevilor la viața școlară, elevii trebuie să se simtă parte a școlii la fel cum se simt parte a
familiei lor. Responsabilizarea de acest gen determină creșterea atașamentului față de școală și față de toate
activitățile derulate aici. Acest lucru se poate realiza prin implicarea în diverse activități extrascolare și
proiecte europene unde copiii să lucreze împreună, să se împrietenească și să învețe să promoveze școala ca
pe un rezultat la muncii lor.
- deși poate să pară superficială sau ieșită din contextul programei școlare, învățarea nonformală este cea
care îi ajută pe elevi să se simtă valoroși chiar și atunci când au carențe educaționale, îi responsabilizează
prin joc, îi face „să crească” fără să simtă presiunea maturizării, cel mai important lucru este acela
ca elevii sa constientizeze că succesul școlar le poate aduce o viata mai bună, plină de satisfactii.Trebuie
plecat de la premisă că fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de
nevoile lui sociale.
- asigurarea accesului fiecărui copil provenit din rândul grupurilor dezavantajate la educaţia de bază şi
stimularea performanţei şcolare a acestora;În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţă
necunoscută şi nebănuită a existenţei membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au
reuşit să răzbată.
- formarea cadrelor didactice pentru asigurarea unui bun parteneriat în vederea intervenţiei în echipă, în
cadrul sprijinului acordat copiilor cu CES integraţi în învăţământul de masa și implicarea acestora in
activități online.
- creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.S-a demonstrat că în şcolile unde există şi se implică
comunitatea, ea devine o bogată sursă de materie primă care poate fi folosită pentru a face procesul de
predare-învăţare mai legat de realitate şi mai profund.
- îmbunătăţirea sistemul informatic al școlii și atragerea de fonduri europene pentru îmbunătățirea bazei
materiale.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte
îndelungată.Un copil fără acces la educație are toate premisele să devină, în cele din urmă, un adult expus riscului
eșecului. Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare în parte, de responsabilitatea şi
implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.

Bibliografie:
Băban, Adriana, 2001, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj Napoca;
Bîrsan C., Lungu A. Abandonul școlar – efect al insuccesului școlar - studiu de cercetare. Sălaj, 2007.
Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti
Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti

291
LICEUL TEHNOLOGIC ROȘIA-JIU, FĂRCĂȘEȘTI, GORJ
PROF.: HANU DELIA

PROIECT EDUCAŢIONAL: DRUMUL SPRE SUCCES!

COORDONATOR: PROF. ÎNV. PRIMAR, HANU DELIA

Şcoala: Liceul Tehnologic Roşia-Jiu, Fărcăşeşti
Grup țintă: Elevii Liceului Tehnologic Roşia-Jiu, cadre didactice.
Argument:
Motto: „Tinereţea este fericită tocmai pentru că are în faţa ei viitorul”. Nikolai Gogol
Activităţile ce vor fi desfăşurate în cadrul acestui proiect vor urmări motivarea elevilor în vederea reducerii
abandonului şcolar, prin sporirea creativităţii şi prin dezvoltarea competenţelor de comunicare, lingvistice,
matematice, informatice, muzicale, artistice etc. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi
finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de învăţare trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Profesorul are menirea să promoveze învăţarea eficientă, adică o învăţare activă, participativă şi creativă.
De aceea şi noi încercăm, prin acest proiect, să-i implică activ, atât pe elevi, cât şi pe părinţii acestora, în diverse
activităţi educative.
Scopul proiectului :
 Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa reducerii absenteismului şi abandonului şcolar;
 Formarea unui comportament responsabil ca persoană într–o instituţie şcolară;
 Prevenirea şi reducerea absenteismului şcolar.
Obiective
 Formarea capacităţilor de cunoaştere de sine, de împărtăşire a experientei personal;
 Dezvoltarea unui comportament tolerant, uşor adaptabil în situaţii diverse;
 Construirea unui parteneriat real tineri - adulţi în vederea stimulării interesului pentru valori morale;
 Dezvoltarea şi stimularea abilităţilor de comunicare, în contextul relatiilor interumane;
 Dezvoltarea creativităţii şi a abilităţilor de lucru în echipă;
 Educarea elevilor privind petrecerea timpului liber cu activităţi plăcute şi utile;
 Orientarea energiei copiilor spre acţiuni pozitive şi parcurs educaţional de succes;
 Deschiderea mediului instituţional al şcolii către alte categorii de vârstă.
Resurse materiale
 Calculator, imprimantă, consumabile, aparat foto, diplome, panouri, pliante, reviste.
Resurse financiare
 Autofinanţare, sponsorizări.

292
Elaborarea proiectului si avizarea
După analiza situaţiei şcolare (număr de absenţe, risc de abandon, categorii de note, probleme familiale
etc) şi a constatărilor comisiilor de lucru, consiliului elevilor, se stabileşte problema de fond, se propun măsuri
necesare pentru rezolvarea acesteia, se structurează proiectul şi se prezintă spre avizare în consiliul profesoral.
Desfăşurarea activităţilor propriu-zise
1. Pregatirea lectiilor, sub supravegherea cadrelor didactice si ajutati de voluntari,
2. Repetitii la dans, teatru, cor;
3. Antrenamentele sportive;
4. Dezvoltarea abilităţilor practice : în funcţie de vârstă, interese şi aptitudini, copiii vor realiza desene, picturi pe
sticlă, măşti, ornamente, felicitări, marţişoare, etc.;
5. Expoziţia cu vânzare (1 Martie – 8 Martie) : Târgul de Mărţişoare şi Felicitări presupune şi expoziţie cu vânzare
în pregătirea căreia vor fi implicaţi şi copii;
6. Elevii din grupurile ţintă vor fi actori, dansatori, interpreţi sau spectatori la spectacolele desfăşurate cu diferite
ocazii;
Rezultate
 Formarea capacităţilor de cunoaştere de sine, de organizare şi interrelaţionare, de comunicare şi exprimare
creativă;
 Orientarea energiei copiilor spre acţiuni pozitive şi parcurs educaţional de succes;
 Educarea elevilor privind petrecerea timpului liber intr-un mod plăcut şi util activităti cultural artistice şi
sportive;
 Reducerea absenteismului în direcţia “absente nemotivate”.

Evaluarea proiectului:
 Chestionare;
 Fişe de lucru;
 Portofolii.
Diseminarea rezultatelor:
 Panou cu rezultatele proiectului, imagini cu elevii din timpul activităţilor, desene, postere;
 Facebook.

293
 Sectiunea Referate
Abandonul școlar realitatea școlii românești

Autor, Prof. Leon Claudia

Școala Gimnazială Răducanu Rosetti Căiuți, județul Bacău

Abandonul școlar este o realitate din ce în ce mai izbitoare, o problemă gravă care pare să se accentueze
din cauza problemelor economice. Abandonul școlar nu este o problemă numai a școlii ci una națională. Cercetarea
desfăşurată la nivel european scoate în evidenţă faptul că fenomenul de părăsire timpurie a şcolii implică un număr
tot mai mare de elevi. Această situaţie subliniază faptul că două drepturi fundamentale ale copiilor sunt încălcate:
dreptul la educaţie şi dreptul la securitate.
Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având nevoie, în
consecinţă de răspunsuri diversificate. Din acest motiv, această problemă trebuie privită prin intermediul activităţilor
interdisciplinare şi transversale integrate în programa şcolară, prin activităţi extraşcolare adecvate.
Prevenirea fenomenului de abandon şcolar comportă anumite limite. Eficacitatea acţiunii preventive este
subminată de limite interne sau limite externe.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
-identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
-implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
-creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a situațiilor ce
prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o
perioadă foarte îndelungată.
Pe lângă problemele de sănătate care reprezintă o cauză importantă a abandonului şcolar, o altă cauză este
întârzierea în dezvoltarea psiho-intelectuală. În afara cazurilor mai grave care necesită cuprinderea copiilor în
învăţământul special, aceste întârzieri pot fi recuperate cu succes printr-o acţiune educativă sistematică. Faptul că
aceste probleme nu sunt evaluate corect de către părinţi şi profesori şi nu se iau măsuri concrete de ameliorare şi
sprijin pedagogic adecvat conduce adesea la rezultate şcolare slabe şi chiar la situaţii de abandon. O altă variabilă
individuală care poate influenţa succesul şcolar este rangul de frăţie. Unele studii susţin ipoteza conform căreia
există un factor de risc pentru dezvoltarea fizică şi psiho-intelectuală a ultimilor născuţi, dintr-o familie numeroasă,
iar deficienţele de creştere şi dezvoltare se pot repercuta asupra evoluţiei şi rezultatelor şcolare ale copiilor. Acest
rang este în relaţie cu vârsta părinţilor.
De multe ori, în familiile de etnie romă numeroase şi cu mulţi copii, veniturile şi spaţiul de locuit, hrana se
distribuie la un număr mare de membri, devenind astfel insuficiente.
Pe lângă problemele reale de adaptare a copiilor romi la mediul şcolar ei refuză anumite sarcini de învăţare.
Reprezentările copiilor privind importanţa educaţiei pentru parcursul individual se construiesc atât în mediul familial
cât şi în mediul şcolar. Astfel, atitudinea negativă faţă de şcoală a copiilor translatează problema cauzelor
abandonului şcolar din planul factorilor individuali către cei de tip socio-familial şi educaţional.

294
Atitudinea faţă de şcoală şi motivaţia pentru învăţare pot fi interpretate şi ca manifestări ale imaginii de sine a
copilului. Reprezentările despre propria persoană se formează în timp ca rezultat al unui complex de factori şi
experienţe trăite atât în mediul socio-familial cât şi în cel şcolar: reuşite sau eşecuri, încurajări sau etichetări,
susţinere sau constrângere.
Un exemplu îl constituie cazul unor copii romi care, deşi au rezultate bune la învăţătură consideră că elevii
români sunt mult mai bine pregătiţi şi că nu vor putea niciodată să intre în competiţie cu aceştia.
Deşi rezultatele şcolare ale elevilor reprezintă expresia impactului diferitelor categorii de factori unii
profesori asociază rezultatele şcolare slabe ale elevilor cu nivelul redus al dezvoltării psiho-intelectuale a acestora şi
sunt invocate ca fiind principala cauză a abandonului şcolar.
Un alt aspect urmărit este relaţia dintre abandonul şcolar sau neşcolarizare şi comportamentul deviant.
Formele de acea devianţă comportamentală sunt diverse de la atitudini de indisciplină în grup la comportamente
grave de delincvenţă (furt, vagabondaj, prostituţie etc.). De cele mai multe ori acest comportament deviant este
consecinţa neintegrării tinerilor în organizaţia şcolară şi are o cauzalitate multiplă.
În concluzie abandonul şcolar şi diversele situaţii de neşcolarizare apar în toate unităţile de învăţământ atât
în mediul rural cât şi urban şi de aceea consider că ar trebui să se ia diverse măsuri pentru a-i acapara şi pentru a-i
menţine cât mai mult timp la şcoală pe elevii romi cu toate că, la drept vorbind după ora douăsprezece ei sunt foarte
obosiţi şi atunci ar trebui solicitaţi la diverse activităţi practice la care se pricep de minune sau la cele artistice.

Bibliografie:
1. Albert-Lorincz, E. Carcea, Prevenirea dezadaptării şcolare, Ed. Cerm ,Iaşi, (1998)
2. Salade, D., Educaţie şi personalitate,Casa cărţii de Știință, Cluj - Napoca,(1995)

A DIGITÁLIS OKTATÁS ELŐNYEI ÉS HÁTRÁNYAI

MARTON IRÉN TANÍTÓNŐ, DEÁK FARKAS ÁLTALÁNOS ISKOLA NYÁRÁDSZEREDA

Mint minden tanulási formának, a digitális oktatásnak is megvannak a maga előnyei és hátrányai,
melyekkel az elmúlt félév során én is találkoztam. Most saját tapasztalataimról számolok be, melyek a jövőben
másnak is hasznosak lehetnek. Márciusban egy teljesen új világgal kellett megismerkednem, vagyis egy eddig
szokatlan oktatási-tanulási forma váltotta fel az eddigi iskolai hétköznapokat. A különleges helyzet során
különféle megmérettetések vártak rám, mint az online feladatlapok, netes kérdőívek, házi fogalmazások,
videóhívások.
Azt gondolom, ennek a rendszernek a legnagyobb előnye a saját időbeosztás volt, ezzel bizonyára sokan
egyetértenek velem.Egy 8.osztályos diák véleményét szeretném megosztani ezzel kapcsolatosan. „Gondoljunk csak
bele, nem kellett iskolaidő és edzések után tanulnom, hanem azt a nap folyamán szabadon, bármikor megtehettem!
Egyesek úgy gondolják, sok időt spóroltak meg azzal, hogy nem kellett naponta utazniuk az iskolába. Vegyük
számításba, hogy én csak öt percre lakom az iskolától! Úgy ítélem meg, sokat számított az egyéni tanulási rend

295
megválasztása, saját jegyzeteket, tanmenetet, emlékeztető kártyákat használtam. Ha jól belegondolunk, ez nem is
egy buta ötlet!
Véleményem szerint a legnagyobb hátrány a módszer személytelensége volt, hiányoztak a tanáraim, az
osztálytársaim. Ne feledkezzünk meg arról, nem tudtam megbeszélni a feladatokat, új anyagokat senkivel! Bátran
mondhatom, néha elvesztem a rengeteg információ között. Matekból feladatlap, angolból mondatfordítás,
irodalomból házi fogalmazás, nyelvtanból mondatelemzés, testnevelésből házi videó készítése, hogy csak a
legfontosabbakat említsem. Hát ki ne zavarodna meg ettől?
Átgondolva az érveket és ellenérveket, végül arra a következtetésre jutottam, az elmúlt félév nem is volt
annyira rémisztő, mint ahogyan azt elsőre gondoltam. Mindig, minden feladatra volt elegendő időm, kevésbé
fáradtam el a hét végére, mint az a hagyományos tanítás alkalmával lenni szokott.
Ugyanakkor ezt a kicsit laza és kötetlen rendszert nem szeretném még egyszer átélni, én jobban hiszek a
szabályozottságban, a személyes kapcsolatokban.”
Az online kurzusok népszerűsége sok vitát szült az elmúlt években az oktatási piacon. Azok a tanárok,
intézmények és oktatásügyi kiadóvállalatok, akik, illetve, amelyek nem tartanak lépést a technológiai ugrással a
lemaradást kockáztatják. Az, hogy az emberek pozitívan vagy negatívan ítélik-e meg a technológia osztálytermi
térnyerését, olyan fejlemény az oktatásban, amely nem hagyható figyelmen kívül. De mielőtt nekiugranánk a
technológia fokozott használatának a különféle oktatási környezetekben, gondoljuk először alaposan végig, milyen
előnyöket és hátrányokat rejteget ez a tanárok számára.
Sok tanulmányi területen drámai elmozdulás volt megfigyelhető az online oktatás
irányába:Nyelvtanfolyamok, szakképző kurzusok, kedvtelésből vagy személyes érdeklődés miatt választott
tanfolyamok vagy akár egyetemi diplomák jelntek meg részben vagy egészben online tanulási környezetben. Ez
kétségtelenül hatással volt a tanárok szerepére, akiknek tanítási stratégiájukban immár a technológiának is helyet
kell szorítanunk, ha továbbra is a legfontosabb eszköz kíván maradni tanulóik számára.
Az online oktatásnak természetesen rengeteg előnye van.Azoka tanárok, akiknek más
munkakötelezettségei is vannak, az online oktatást általában könnyebben be tudják illeszteni elsődleges
feladatkörük mellé.
További előny, hogy akár a távolból is végezhetjük munkánkat. Tanárként talán könnyebb, olyan
tanulókra koncetrálni, akiknek nehézségei akadnak a tanulással, különösen, ha egyszemélyes óráról van szó. Senki
másra nem kell figyelni, így a problémás területeket megcélozva a tanár kizárólag egyetlen tanulóra
összpontosíthat, biztosítva, hogy a tanulásból a lehető legtöbbet tudják kihozni.
Az online tanulásra alkalmas számos digitális platform teszi lehetővé a tanár számára, hogy könnyen
elmentse az információkat és belépést követően azokhoz bármikor hozzáférjen. Ezzel az automatikus szervezéssel
a tanár munkája, olyan szegmenseinek szentelheti idejét, amelyek több figyelmet igényelnek, mint például az
óratervezés és a tanulókkal folytatott kommunikáció. Egyes platformok még segítséget is nyújtanak a tanulók
munkájának osztályozásához-ez egy nyilvánvaló és meglehetősen hasznos előny, minthogy sok tanár érzi úgy,
hogy rengeteg időt tölt a munka osztályzásával, ez pedig fárasztó az aznapi órák után.
Az online tanítás legnagyobb előnye az, hogy a legfontosabb szerep még mindig a tanárnak jut a tanulás
során. A technológia nem helyettesítheti a tanár munkáját, de nagyon hasznos eszköznek bizonyult mind a tanári
mind a tanulói tapasztalat javításában. Az online tanítás során különös hangsúlyt kell fektetni a hátányos helyzetű

296
tanulókra, akiknek nincs megfelelő eszközük vagy internet szolgáltatásuk. A tanító meg kell találja a megfelelő
módot, módszert, hogy hogyan tudja segíteni , felzárkoztatni ezeket a tanulókat.Nagy szerepet játszik ebben az,
hogy a szülő mennyire partner ebben.Ha nem figyelük ezekre a tanulókra, akkor fenn áll az a veszély, hogy nem
lesz sikerélményük és lassan lemorzsolodnak, kimaradnak az iskolából.Tehát nagy feladata minden tanítónak,
hogy a saját lehetősége, tudása és kreativítására hagyatkozva megbírkozzon ezzekkel az akadályokkal.

NU ABANDONA, IMPLICĂ - TE!

CURCULESCU MARIOARA

Liceul Tehnologic „Tiu Dumitrescu” Mihăileşti, jud. Giurgiu

Şcoala are un rol important pentru viitorul tinerilor şi implicit pentru viitorul societăţii. Ea are în acelaşi
timp un rol formator, de educare, un rol integrator şi de socializare. Ca orice instituţie şi şcoala prezintă o serie de
dificultăţi, abandonul şcolar fiind una dintre acestea. Abandonul şcolar are consecinţe negative atât asupra tânărului
care abandonează, cât şi asupra societăţii.
Elevii prezintă predispoziţii personale în funcţie de mediul social. Experienţele de viaţă şcolară şi
extraşcolară diferă de la o persoană la alta. Prin participarea la activităţi tematice se promovează egalitatea de şanse,
dezvoltarea procesului didactic într-un cadru multicultural, susţinerea categoriilor dezavantajate, lupta împotriva
abandonului şi a eşecului şcolar.
Convingerea că trebuie promovate şi aplicate acţiuni de prevenire a abandonului şcolar, voinţa de a susţine
eforturile de diversificare ale metodelor de predare-învăţare, preocuparea pentru orientarea şcolară şi profesională a
elevilor, toate acestea reprezintă principalele motivaţii pentru elevi de a evita abandonul şcolar, dându-le în acelaşi
timp posibilitatea de a se implica în diferite proiecte şi de a lucra în echipă. Aceste activităţi le permit elevilor să-şi
întărească încrederea în ei înşişi, dându-le oportunitatea de a se exprima în altă manieră, de a-şi depăşi limitele, de a
găsi motivaţia pentru studiu şi au ca scop diminuarea ratei absenteismului şi a abandonului şcolar.
Mutaţiile din societate şi din familia contemporană (problemele economice, problemele de relaţionare între
părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional redus,
supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate etc.) determină mai multe probleme emoţionale la
copii decât în trecut. La acestea se adaugă presiunea grupului, riscul consumului de droguri şi a altor forme de
dependenţă, metodele educative slabe, inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, frica
de examene etc. constituindu-se în adevăraţi stresori pentru elevi care, din păcate, uneori evită confruntarea cu
,,problema” prin fuga de la ore. Văzut din această perspectivă, absenteismul devine o problemă socială, un semnal
tardiv al existenţei unor probleme, o conduită care reflectă atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie,
încredere în educaţia şcolară. Din păcate, absenteismul este în creştere, mai ales la nivel liceal, iar ignorarea sau
pedeapsa excesivă pot doar contribui la cronicizarea fenomenului.
Programele sociale de prevenire a abandonului şcolar reprezintă un semnal de alarmă pentru societate.
Acestea urmăresc în primul rând conştietizarea de către populaţie a gravităţii acestei probleme sociale, iar, în al
doilea rând, vizează integrarea copiilor defavorizaţi în instituţiile şcolare. Motivele care stau la baza acestor acţiuni
sunt diverse, subliniind aspecte precum:

297
 a) lipsa de şcolarizare limitează posibilităţile indivizilor de găsire a unui loc de muncă;
b) abandonul şcolar favorizează creşterea ratei şomajului, la fel şi a beneficiarilor de ajutor social;
c) fără educaţie, numărul persoanelor defavorizate şi al familiilor care trăiesc în sărăcie va creşte.
În mediul online, comunicarea informaţiilor sociale este deseori ingreunată din cauza timpului redus
acordat citirii şi caracterului indirect al relaţionarii. Volumul mare de informaţii existente online determină
organizaţiile sociale să respecte anumite regului în atragerea interesului consumatorului. Credibilitatea este o
componentă deosebit de importantă în procesul comunicării online. Ea reprezintă o judecată conform căreia
conţinutul unui website este valid. Orice organizaţie online trebuie să se adreseze publicului ţintă din perspectiva
considerării celor trei factori ai credibilităţii: încredere, expertiză şi design. Încrederea în mediul online, se referă la
perceperea informaţiilor. Al doilea factor, expertiza în mediul online, exprimă nevoia consumatorului de a primi
informaţii relevante, clare şi de calitate de la persoane profesioniste din domeniul considerat. Design-ul, echivalentul
atractivităţii, reprezintă capacitatea website-ului de a atrage prin coloristică, poze, text sau grafică
Acţiunea simultană a celor patru factori: încredere, expertiză, design şi promovare exprimă credibilitatea
online. Odată ce credibilitatea consumatorului a fost dobândită, programul social va trece la o nouă etapă:
persuasiunea. Persuasiunea reflectă puterea de convingere a informaţiilor prezentate sau încrederea consumatorului
în sfaturile primite online. Aceasta depinde direct de gradul de interes al consumatorului pentru problematica
discutată, astfel încât oricat de convingator ar fi textul, consumatorul nu va reacţiona decât atunci când va considera
că poate contribui la rezolvarea problei sociale în cauză. Ultima componentă a modelului este acţiunea. Etapa finală
a oricărui program social, acţiunea necesită nu doar o atitudine pozitivă, ci şi o motivaţie puternică de a susţine
cauza socială respectivă.
Analizezând dimensiunile credibilităţii programelor de prevenire a abandonului şcolar în mediul online,
principalele obiective ar putea fi:
1) determinarea gradului de conştientizare al consumatorilor privind necesitatea spijinirii copiilor provenind
din medii defavorizate să meargă la şcoală;
2) identificarea opiniilor consumatorilor privind cele mai importante caracteristici ale unui website de
prevenire a abandonului şcolar: promovare, încredere, expertiză şi design;
3) determinarea nivelului de implicare al oamenilor în rezolvarea problemei abandonului şcolar în societate.

BIBLIOGRAFIE:
1. Constantinescu, A., (2010), “Scoala e de partea ta” – Campanie de prevenire a abandonului scolar,
Portal de comunicate de presa ecomunicate.ro.
2. Dascalu, S., (2010), Saracia, principal cauza a abandonului scolar, cotidian Iasi Plus.
3. Neacsa, D., (2009), Parteneriatul scoala-familie, revista on-line Paginiscolare.ro, Proiecte
educationale 2010

298
 Lupta împotriva abandonului școlar
Mihai Monica-Gabriela
Liceul Tehnologic ”Tiu Dumitrescu”, Mihăilești, jud.Giurgiu

Identificarea tinerilor cu riscul „părăsirii timpurii a școlii” se bazează pe vigilența și mobilizarea întregii
echipe educaționale a școlii („grupuri pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii” și „referenți la abandon școlar”) și
pe o intervenția coordonată a actorilor care o constituie.
Abandonarea școlii este rezultatul unei combinații de factori individuali, educaționali și socioeconomici .
În general, se observă cum copiii din medii slab educate și defavorizate social sunt mai predispuși decât
ceilalți să părăsească sistemul școlar prematur.
Strategiile de combatere a abandonului școlar trebuie să se bazeze pe o analiză a caracteristicilor specifice
naționale, regionale și locale ale fenomenului. Acestea trebuie să fie cuprinzătoare și să integreze politici precum
protecția socială, tineretul, familia, sănătatea și ocuparea forței de muncă.
Aceste strategii trebuie să fie sistematice și să se concentreze asupra:
 prevenirea: evitarea creării condițiilor adecvate a abandonului;
 răspunsul: prin abordarea dificultăților întâmpinate de elevi în care acestea apar;
 compensației: prin oferirea de oportunități de educație și formare profesională elevilor din sistem.
Începând cu luna martie 2020, școlile au fost închise, iar profesorii au trebuit să le ofere elevilor de lucru
pentru a asigura continuitatea învățării.
Profesorii au trebuit să ofere educație la distanță peste noapte. Una dintre modalitățile privilegiate de
contact cu elevii și de transmitere a muncii a fost digitalul. Au fost toți profesorii confortabili cu această schimbare
pentru care nu erau pregătiți? Ce capacitate de a preda la distanță fără pregătire prealabilă?
Cum să asigurați educația la distanță cu elevii cu diferite mijloace, instrumente și abilități digitale? Nu toti
au acasă un computer și acces la internet. Elevii împărtășeau uneori computerul de acasă cu părinții care lucrau de
acasă sau cu frații care aveau și activități școlare. Alții și-au folosit smartphone-urile, ceea ce poate să nu fie cel mai
potrivit instrument pentru acest gen de lucruri.
După cum explică Fundația King Baudouin, decalajul digital acoperă trei dimensiuni, care sunt asociate cu
inegalități marcate. Persoanele cu venituri mici și un nivel scăzut de educație sunt deosebit de expuse riscului. O
situație care îi slăbește într-o lume din ce în ce mai digitalizată și care întărește inegalitățile sociale preexistente.
Este o diviziune tridimensională:
 inegalități în accesul la tehnologiile digitale (costul instrumentelor digitale și acces la internet) ;
 inegalitățile în competențele digitale (și necesitatea ca acestea să fie actualizate în mod constant,
având în vedere schimbările tehnologice);
 inegalități legate de utilizarea serviciilor esențiale.
Școlile trebuie să fie sprijinite în acest management al remedierii șișcolare. Trebuie luate decizii pentru a
dezvolta resurse structurale, pentru a sprijini școlile în această dezvoltare și pentru a ajuta profesorii să gestioneze
această criză educațională.
Pentru a preveni abandonul școlar, este important să se păstreze legătura cu părinții. Întâlnirile părinților își
au tot sensul în această perioadă, chiar dacă trebuie să ia forme noi: contacte telefonice, videoconferințe, întâlniri

299
într-o sală care să permită respectarea distanțelor. Este întotdeauna posibil să rămânem în legătură cu părinții pentru
a discuta despre educația copilului lor.
Rolul părintelui nu este de a preda sau de a face școală acasă, dar, indiferent de nivelul de certificare și
educație, el are toate capacitățile necesare pentru a încuraja, susține, însoți școlarizarea copilului său., A-și evidenția
talentele și succesele ,trebuie sa-l facem conștient de punctele sale forte. Și când părintele nu poate susține
școlarizarea în aceste vremuri de criză a sănătății?
Principalul lucru este că școala și societatea în ansamblu se concentrează asupra premiselor și acordă
atenție elevilor care au nevoie de ei pentru a lupta împotriva abandonului școlar și a eșecului la școală și pentru a
păstra dreptul la educație.
BIBLIOGRAFIE
Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti.
Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009).

USING FILMS IN THE EFL CLASSROOMTO PREVENT EARLY SCHOOL DROPPING

Prof. Milea Iuliana, Col. Economic Admin.-Sc. Gen. O.Cazimir, Iasi

Films, as the new medium of the 21st century, have been shown to have positive effects on developing the
skills and increasing the autonomy of the foreign language learners. The power of image and video has been
recognized by different ELT authors and experts who perfectly referred to it as the“entry ticket to the English
speaking world”. Films could be used to make the language lessons more informative, imaginative, motivational and
entertaining, thus avoiding the boredom of language instruction for a certain period of time and motivating students
to actively participate during the lessons. Films turn learning activities into enjoyable experiences. Students are
offered self-directed and self-assessed independent learning opportunities. Video selection criteria take into account
students’ needs and interests. In the 21st century, it is technology through English and English through technology
that redefine learning and literacy; that is why the school curriculum and language teachers ought to recognize them
as a valuable and powerful learning tool to be incorporated into school lessons.
From a pedagogical point of view, a film selected for classroom use becomes the starting point for a series
of activities organized in the form of tasks, which are activities designed for learners to use the target language for
communicative purposes. For proper use, films can be broken into sections and sequences. Film-based activities will
follow a three-phase framework, namely, pre-viewing, while-viewing and post-viewing. Film exploitation comes
with the advantage of variety that will help teachers avoid too much repetition of either an activity or a learning
objective. EFL educators need to bear in mind some general guidelines when choosing a video for classroom use:
topic and relevance of the film, students’ age and language level, syllabus fit, type of films, task potential.
Regarding students’ skills, the use of films to develop listening and speaking should be encouraged for
different reasons: when learners first view the film and listen to what is happening, they adopt an attitude towards it
and hence their first perception is essential in developing their skills. The visual stimuli of the film provide support
for the construction of mental representations and interpretations necessary while listening. Since we need time to

300
decode and interpret information, the visual support provided by a film means that learners will spend less time on
decoding and more time on elaborating a message, thus on speaking. The use of films to develop listening should be
encouraged in EFL for several reasons:
 students are exposed to real language, authentic speech and settings;
 listening is reinforced by visual support;
 listening comprehension is improved by listening to real exchanges and seeing the context;
 motivation is positively affected and later helps learners recall chunks of language. Students perceive the film as
a common, attractive, non-threatening, close to real-life activities.
Relevant to this analysis is also the importance of conversational strategies, which can also be taught in the
classroom using films or videos, to achieve the communicative goal such as message adjustment or avoidance,
paraphrase, approximation, appeal for help, asking for repetition, asking for clarification, interpretive summary,
checking (for comprehension and confirmation) and use of fillers/hesitation devices.
In developing reading, visualizing the text has been a proven way to stimulate students’ interest in reading and
improve reading comprehension. The film represents a context within which students can make predictions and
inferences or understand new vocabulary; the written words have been replaced by images which make it easier to
understand. The use of films to improve reading should be encouraged in EFL for several reasons:
 films encourage unmotivated readers;
 using films can develop extended thinking strategies;
 comprehension is enabled through images;
 learners recognize words and process information rapidly;
 a link between image, sound and word is created;
 learners react to images and are aware of their responses and interpretations;
 learners are encouraged to guess meaning from context;
 images reduce ambiguities in speaker voices;
 by watching movies, students can access, view and repeat texts in context
 films can boost their motivation to read the book after watching the film;
 films and book versions can be exploited at the same time and can be integrated in the classroom based on the
relationship between the two forms of the same story.
Films can also be used to practice writing under a variety of writing tasks and activities. Several reasons
prompt us to use the audio-visual input of a film in the EFL classroom, as follows:
 the storytelling element of films could be applied to improving students' narrative writing;
 the variety of situations, accents, topics can be transferred and reproduced easily in writing;
 some students may be encouraged to write about their feelings, opinions and comments;
 the visual text helps articulate the content of a print text, such as an essay (Kasper, 2002). The visual
language can ‘speak’ to students more effectively.
 the components of writing have a cinematic counterpart: films are cohesive, composed of sentences and
paragraphs in the form of scenes and shots and follow the structure of an essay, i.e. introduction, plot or
main body and end or final paragraph;
 film imagery improves comprehension and critical thinking skills that are necessary for writing;

301
  movies enables students to visually process casual and comparative relationships between events and issues
and encourages them to take their own point of view.
Taking into account the new tendencies in foreign language pedagogy, an investigation into the usefulness of
video-based materials in general and films in particular, as a way of increasing learners’ levels of motivation and
autonomy in the English language, seemsnecessary. Film use in EFL teaching through specific task activities has
been proved to enhance students’ autonomy by developing their visual and linguistic literacy. Our aim as teachers is
to help learners increase their intrinsic and extrinsic motivation to practice English in various contexts, not only
inside the classroom, through films.In this sense, films become an obvious and practical tool which has the benefit
of being attractive to a wide range of students, almost regardless of age, skills or interests.Multimodality is a
requirement of the environment in which ours students learn to read, write, listen and speak in a foreign language,
hence the need to use films as modern teaching aids in foreign language teaching.
References:
 Kaiser, M.,New approaches to exploiting film in the foreign language classroom, L2 Journal3(2),2001,
 Nunan, D.,Designing tasks for the communicative classroom, Cambridge University Press, 1992

METODE DE REDUCERE A ABSENTEISMULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. Mititelu Isabela Luminița ,

Liceul “Ștefan Procopiu” Vaslui

Abandonul școlar reprezintă o gravă problemă a sistemului de învățământ. De-a lungul timpului am
observat că mulți dintre tinerii care abandonează școala sau nu își găsesc loc de muncă sau chiar nu mai doresc să
lucreze nefiind obișnuiți cu o disciplină a programului. Acești tineri cunosc de foarte devreme eșecul, stigmatizarea
sau chiar excuziunea socială și încep să se complacă într-o situație neplăcută, dependenți de subvenții
guvernamentale, de condiții de viață “de pe azi pe mâine”. Adoptă, de cele mai multe ori, o atitudine fatalistă, nu
sunt niciodată vinovați pentru ceea ce li se întâmplă și foarte puțini dintre aceștia reușesc să iasă din situația delicată
în care se află. Costurile abandonului școlar sunt plătite în timp de toți cetățenii unui stat și, de aceea abandonul
școlar intră în sfera politicilor educaționale europene.
Trebuie să recunoaștem că niciun elev nu abandonează brusc sistemul de învățământ. Pentru fiecare elev
există un moment zero de unde începe cu acumularea absențelor. Un rol important în stoparea acestui fenomen îl are
cadrul didactic sau părinții elevului care vor putea lua măsuri în aces sens.
Absenteismul școlar este, în general, o problemă socială care se caracterizează printr-o conduită de
sustragere a elevului din cadrul programului școlar și care reflectă uneori o imagine a familiei - de abandonare a
activităților sau uneori o lipsă de interes, motivație sau încredere în educație.
Dacă absenteismul școlar în forma sa clasică de lipsă de la ore poate fi pus și pe seama lipsei de integrare în
colectivitate, în mediul online cred că are la bază mai mult identificarea scăzută a elevului cu obiectivele școlii dar și
cu situația economică precară a familiei din care provine.

302
 În mod natural, pentru a putea preveni abandonul școlar este absolut necesar să cunoaștem cauzele
absenteismului școlar. Din foarte multe analize care au fost derulate ani de-a rândul au fost constatate 3 categorii de
cauze care generează absența de la ore:
 Cauze care țin de personalitatea elevului dar și de starea de sănătate a acestuia: motivație școlară scăzută, lipsa
de inters, încredere scăzută în școală, oboseală, imagine de sine scăzută, abilități sociale scăzute.
 Cauze ce țin de familie: lipsa modelului parental, familii dezorganizate, lăsarea fraților în grija elevului de
școală, părinți plecați în străinătate, preluarea activităților gospodărești, condiții socio economice reduse,
percepția părinților față de importanța educației copilului, obligarea copilului să urmeze un anumit profil.
 Cauze ce țin de școală: presiunea grupului, stigmatizarea, supraîncărcarea activităților, comunicarea defectuasă
dintre elev și profesori, frica, ironizarea sau umilirea elevului, gradul scăzut de implicare al cadrelor didactice la
acumularea absențelor, conflicte între elevi.
Cauuzele acumulării de absențe în timpul învățământului online nu diferă foarte mult de cele din
învățământului față în față iar noi, ca educatori, trebuie să avem în vedere aceste cauze și apoi să găsim soluții prin
care să îi motivăm pe elevi să participe la ore. Această perioadă a fost una de mari provocări. În perioada
învățământului online profesorii s-au confruntat cu: neatenția elevilor, lipsa dispozitivelor electronice a unor elevi,
lipsa conexiunii la internet, reticența unor elevi/părinți în raport cu schimbarea, pierderea interesului față de actul
învățării, prea multă activitate statică. Însă, ne-am mobilizat și, fiind într-un continuu proces de învățare am trecut
prin toate stadiile – instruire, expermentare, învățare continuă din analiza fiecărei activități, acceptarea că poți greși,
împărtășirea de idei, intrarea în comunități online, participarea la evenimente. Tragi linie, vezi că sunt rezultate și
acest lucru te motivează să continui.
În cele ce urmează mă voi axa pe cauzele care țin de personalitatea elevului, de implicarea sa dar, mai ales
pe ceea ce trebuie să facem noi, ca profesori pentru a a-i atrage și a-i menține pe elevi atenți la ore. Se prea poate ca
elevul să se plictisească, să nu înțeleagă materia sau să fie distras de alți factori de acasă.
Ca orice procesul de învățământ și învățământul online are la bază de trei componente: activitățile - care
trebuie să fie adaptate transferului de competențe și dezvoltarea de abilități de lucru, participanți care să fie activi și
tehnologie – dispozitiv electronic conectat la internet. Activitatea online va fi mai atractivă dacă aceasta va fi
minuțios gândită. Orice activitate trebuie împărțită trei părți distincte: pregătirea lecției, livrarea lecției și primirea
feedbak-ului.
Etapa de pregătire a lecției presupune: alegerea subiectului, conceperea planului de prezentare și găsirea
unui design de curs care să fie pe cât de estetic pe atât de antrenant. Tot în etapa de pregătire profesorul va testa
tehnologia pe care o va folosi în transmiterea cunoștințelor și se va asigura de stabilitatea conexiunii la internet.
Conexiunea. Pentru o mai bună colaborare se recomandă elevilor să își deschidă camerele web.
Livrarea materialului trebuie să se realizeze eficient. De aceea, poziția corpului cadrului didactic trebuie să
fie în așa fel încât să privească camera pentru a da iluzia unui contact vizual. Pentru a menține atenția este indicat să
se folosească gestica. Vocea de prezentare nu trebuie să fie plictisită sau plictisitoare. Este bine ca cel care prezintă
să aibă inflexiuni în voce, ruperi de ritm care să îi țină atenți pe elevi. Tot pentru menținerea elevilor în timpul oreI
se recomandă implicarea acestora în activitățile online folosind întrebări de verificare (este clar ceea ce am spus?)
sau întrebări cu răspuns închis care poate fi transmis prin chat. Dacă profesorul știe că există elevi care se plictisesc

303
este bine să li se dea responsabilități (pe o perioadă de timp să urmărească chatul sau să numere răspunsurile de da
sau nu) însă nu la modul agresiv și nici pe toată perioada activității.
După incheierea activității fiecare profesor are nevoie de o certitudine că s- a făcut înțeles. Așa că, după
terminarea orei se recomandă transmiterea unui rezumat al prezentării și alte materiale suplimentare care să vină în
sprijinul activității de învățare (link–ri către alte surse de informare). Mai mult, pentru îmbunătațirea activității
online este bine, pe lângă autoanaliza activității (trebuie să se noteze ceea ce s-a făcut bine și ce nu, câți elevi au fost
implicați, câți elevi au avut camerele web închise și nici nu au răspuns la activitate) este bine să se solicite feedback
și de la elevi (cum am putea îmbunătăți activitatea viitoare).
Așadar, elevii trebuie să fie integrați într-un sistem de învățământ, trebuie urmăriți atent cum evoluează,
facându-i cât mai eficient prin intervenții oportune din partea părinților, cadrelor didactice și chiar a comunității din
care fac parte, pentru a înlătura absențele de la ore și a preveni abandonul școlar. Elevii care au un comportament
mai accentuat bazat pe fuga de la ore trebuie să li se inoculeze idei care să le determine o atitudine pozitivă în raport
cu școala și cu activitățile de învățare, în general. Un alt aspect care ar putea contribui la prevenirea abandonului
școlar online și nu numai ar trebui să fie și dezvoltarea atitudinii civice în rândul elevilor. Să înțelegem consecința
nepăsării noastre față de cei care fac abateri de orice natură.
Bibliografie
1. Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti
2. Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)

ABANDONUL ŞCOLAR – COMBATERE ŞI PREVENIRE

Prof. consilier şcolar, Angela-Carmen Plăcintar

Colegiul Naţional ,,Vasile Goldiş” Arad

Abandonul şcolar reprezintă fenomenul de încetare a frecventării şcolii sau de părăsire timpurie a
sistemului educaţional, înainte ca studiile începute să fie finalizate. Efectele acestuia se regăsesc în absenţa unei
calificări profesionale a tânărului pentru a se integra pe piaţa muncii şi în dificultatea îndeplinirii cu succes a rolului
de părinte. Multă vreme s-a considerat că abandonul şcolar îşi are rădăcinile exclusiv în mediul rural, în rândul
familiilor defavorizate din punct de vedere socio-economic, cu un nivel scăzut de educaţie, în care întâlnim oameni
aparţinând unor etnii sau grupuri marginalizate, şi cu o situaţie materială precară sau aflată la limita subzistenţei. În
astfel de familii, părinţii sunt dependenţi de subvenţiile guvernamentale şi nu dispun de posibilităţile financiare
pentru a le asigura copiilor un minimum necesar pentru a merge la şcoală, preferând să îi ţină acasă pentru a-i ajuta
la treburile gospodăreşti şi pentru a-i trimite ulterior să lucreze unde şi cât se poate, astfel încât să îşi sprijine familia
de origine din punct de vedere financiar.
Pornind de la această realitate, diferite instituţii abilitate pentru a preveni şi combate fenomenul
abandonului şcolar şi ONG-uri, prin echipe multidisciplinare alcătuite din angajaţi şi voluntari, şi-au concentrat
atenţia, energia şi eforturile spre această categorie socială, lucrând atât cu copiii şi familiile acestora, cât şi cu
cadrele didactice ale şcolii din comunitate şi cu autorităţile locale. Din ce în ce mai multe simpozioane, conferinţe şi

304
parteneriate se realizează pe această temă. Diverse proiecte cu finanţare extrabugetară şi europeană au fost şi sunt
implementate şi derulate în mediul rural, în vederea prevenirii şi combaterii abandonului şcolar, în urma cărora au
fost obţinute efecte preponderent pe termen scurt, dar uneori şi pe termen mediu sau lung.
Şi totuşi, fenomenul de abandon şcolar nu se întâlneşte numai în mediul rural şi nu are cauze strict
financiare, ci există o multitudine de alţi factori de risc specifici acestei situaţii:
Factori ce ţin de individualitatea copiilor/elevilor:
1. absenteism ridicat;
2. stare de sănătate precară;
3. cerinţe educaţionale speciale, cu sau fără dosar;
4. dificultăţi de învăţare;
5. motivaţie redusă pentru activităţile şcolare;
6. diferite comportamente deviante precum implicarea în activităţi aflate la limita legii etc.

Factori ce ţin de familia copiilor/elevilor:

1. părinţi plecaţi în străinătate, iar copiii sunt lăsaţi temporar/permanent în îngrijirea bunicilor/a rudelor;
2. familie dezorganizată prin divorţ/deces;
3. familie monoparentală;
4. situaţie de şomaj în cazul unui/ambilor părinţi/tutori;
5. venituri precare ale familiei;
6. nivel redus de educaţie al părinţilor;
7. atitudine negativă a membrilor familiei faţă de educaţia copiilor/şcoală;
8. implicarea copiilor în activităţi lucrative în gospodărie/în afară;
9. lipsa unor condiţii minime necesare pentru a studia acasă etc.

Factori şcolari:
1. fenomene de bullying la care este supus copilul în mediul şcolar;
2. frecvenţă redusă/absenteism ridicat;
3. rezultate şcolare slabe;
4. corigenţă la una sau la mai multe discipline;
5. situaţie de repetenţie în anii anteriori etc.

Combaterea şi prevenirea abandonului şcolar necesită:

- ameliorarea conţinuturilor transmise la disciplinele predate şi livrarea acestora prin metode moderne de
predare-învăţare, astfel încât să-i reducă elevului teama de eşec şi să îi încurajeze implicarea şi valorificarea
la maximum a propriului potenţial;
- crearea şi extinderea unui grup de specialişti la nivel naţional, care să formeze cadrele didactice în vederea
dezvoltării şi implementării unor programe de prevenire a fenomenului de părăsire timpurie a şcolii;
- dezvoltarea unor parteneriate şcoală - familie - comunitate;

305
 - realizarea unor echipe multidisciplinare alcătuite din educator/învăţător/cadru didactic/diriginte, profesor
consilier şcolar, profesor de sprijin, mediator şcolar şi logoped, care să identifice şi să lucreze cu
copiii/elevii aflaţi în risc de abandon şcolar, oferindu-le sprijin în efectuarea temelor, în autocunoaştere şi
dezvoltare personale, în dezvoltarea creativităţii, în dezvoltarea unor competenţe de comunicare etc.;
- diversificarea activităţilor extraşcolare, care să permită elevilor creşterea motivaţiei şcolare şi dezvoltarea
unor competenţe sociale, care să-i sprijine în a avea un parcurs educaţional continuu şi adecvat, dar care să
îi angreneze în activităţi şi pe părinţii acestora.
Bibliografie:
1. L., N., Titulescu, Abandonul şcolar în România, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2013
2. C., E., Botezatu, Strategii de prevenire a abandonării copiilor de către familii, Ed. Rovimed Publishers,
Bacău, 2011.

ABANDONUL ŞCOLAR
CAUZE ŞI MODALITĂŢI DE PREVENIRE

Profesor Secu Cristina Roxana

Liceul de Transporturi Auto

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în grădiniţă şi şcoală prin
intermediul cadrelordidactice. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului. O bună intervenţie a
cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire
a abandonului şcolar, care a devenit din ce în ce mai frecvent.
Abandonul școlar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns
să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine;
atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întâi, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea
rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o
sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă
instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi să studiem
cauzele.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:

306
  identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
 În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe
o perioadă foarte îndelungată.
 Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emoționale,
tendinţe agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea legilor şi
prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului
despre şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală,
ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține şcoala în viața unui individ.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ,
fiecare după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi
percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi
determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi
că fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar
trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie
diferită faţă de restul copiilor.
În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei
membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor le oferă identitate şi
apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează o
"unicitate pozitivă" – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor. "Unicitatea pozitivă"
care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia "negative", aceea care a fost impusă mediatizării care
condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar,
primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în
sistemul educativ, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor didactice,
cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar – o
problemă gravă în România.

307
 Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu
uităm că educația depinde foarte mult de familie.
Privitor la această temă, Abandonul şcolar – cauze şi modalități de prevenire, consider că este o temă
foarte mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă să-i determine pe
elevi să conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui liceu. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un
motiv de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.

Bibliografie:
1. Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, EdituraTrei, Bucureşti
2. Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)

EDUCAŢIA PRIN ARTĂ

PROIECT EDUCATIV
PROF. SIMION RUXANDRA
COLEGIUL ȘTEFAN ODOBLEJA

În colaborare cu tineri actori ai Teatrului Naţional ,, Marin Sorescu” din Craiova

ARGUMENT
Rolul educaţiei artistice în formarea competenţelor tinerilor pentru viaţă în secolul 21 a fost recunoscut pe larg
la nivel european. Comisia Europeană a propus o Agendă Europeană pentru Cultură, care a fost aprobată de
Consiliul Uniunii Europene în 2007. Această Agendă este conştientă de valoarea educaţiei artistice în dezvoltarea
personalităţii. Mai mult decât atât, cadrul strategic al UE pentru cooperare în educaţie şi perfecţionare în următoarea
decadă accentuează clar importanţa competenţelor cheie transversale, incluzând conştientizarea culturală şi
creativitatea. Astfel proiectul îşi propune dezvoltarea oportunităţilor pentru elevi, astfel încât ei:să-şi exprime
propria cultură, să exploreze, să înţeleagă şi să îmbrăţişeze diversitatea, pentru a depăşi prejudecata cross-culturală;
să compare diferitele culturi să respecte toleranţa, să păstreze şi să-şi formeze propria identitate şi cultură.
Impactul social al proiectului este creșterea motivației elevilor pentru frecventarea școlii și pentru învățare,
creșterea stimei de sine și încurajarea profesorilor să folosească metode moderne, axate pe nevoile individuale ale
fiecărui elev – teatrul ca metodă non-formală de educație – pentru a transforma școala într-un mediu mai prietenos.
De asemenea, proiectul facilitează accesul la evenimente culturale și combate excluziunea socială la care sunt supuși
copiii din mediile defavorizate.

SCOPUL PROIECTULUI :

308
- Dezvoltarea unor programe educaționale prin cultură pentru a contribui la combaterea discriminării sociale, etnice,
de gen și pentru prevenirea abandonului școlar ;
- Dezvoltarea abilităţilor artistice, cunoaştere şi înţelegere, implicarea într-o varietate de forme de artă;
- Împărtăşirea experienţelor artistice, devenind şi consumatori artistici şi contribuabili;
- Rezultate artistice personale şi sociale/culturale cum ar fi exprimarea individuală, munca în echipă;
- Dezvoltarea stimei de sine a elevilor, construirea unei imagini de sine pozitivă prin autocunoaştere si dezvoltare
personală ;
- Înţelegerea diversităţii culturale;
- Dezvoltarea creativităţii.

OBIECTIVE :
- Organizarea de ateliere de artă dramatică vizând dezvoltarea personalirăţii elevilor şi însuşirea unor mecanisme de
învăţare;
- Stimularea calităţilor creative ale elevilor, a inteligenţei emoţionale şi a abilităţilor de comunicare prin diverse
tehnici specifice comunicării artistice;
- Dezvoltarea abilităţii de autocontrol a elevilor prin metode şi tehnici specifice teatrului;;;:;; ;ateli
--.Înţelegerea interculturală şi participarea culturală prin vizionarea spectacolelor Teatrului Naţional ,,Marin
Sorescu” ....îp
GRUP ŢINTĂ: elevii claselor IX-XII
DURATA :
1 noiembrie 2020 – 15 iunie 2021
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR

NR Activitatea Data şi locul desfăşurării Responsabil

CRT
1. ATELIER1 2 aprilie2021 Profesorii diriginți,
-creşterea nivelului de focalizare a atenţiei Colegiul,, Ştefan profesori voluntari
-creşterea nivelului de focalizare spaţială Odobleja”
 CR-Cresterea nivelulfocalizare a atent on line dacă întâlnirea
față în față nu va fi
posibilă
2. ATELIER2 3 aprilie2021
- extinderea volumului de memorie verbală şi
vizuală
-creşterea abilităţii de înţelegere şi exprimare
verbală
adecvată situaţiei
3. ATELIER3 4 aprilie 2021
-creşterea abilităţii de identificare a trăirilor

309
 emoţionale ale celor din jur şi a factorilor ce
declanşează diferite emoţii
4. ATELIER4 5 aprilie 2021
- creşterea abilităţii de acceptare a diversităţii
şi a respectului faţă de fiecare individ
5. ATELIER5 6 aprilie 2021
-creşterea abilităţii de a exprima propriile
emoţii şi de autocontrol al reacţiilor disruptive
6. Vizionarea spectacolelor Teatrului Naţional permanent
,,Marin Sorescu” .

EVALUAREA PROIECTULUI:
Spectacole ale elevilor;
Afişe, pliante executate de elevi;
Fotoreportaj;
Jurnal de impresii.
REZULTATE AŞTEPTATE:
Reducerea absenţelor nemotivate şi a abandonului şcolar prin activități specifice artei teatrale;
Înţelegerea interculturală şi participarea culturală.
Bibliografie: Albert-Lorincz, E., Carcea, I.M., Prevenirea dezadaptării şcolare, Ed. Cermi,Iași,1998

,,Prevenirea și combaterea abandonului școlar în mediul online”

Abandonul școlar

(cauze-prevenție)

Prof. consilier școlar,

Udrescu Mioara, CJRAE-GORJ

Abandonul școlar reprezintă o problemă socială din ce în ce mai gravă. Cauzele abandonului şcolar sunt
multiple. Este vorba, pe de o parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul
şcolardar şi extraşcolar” şi, pe de altă parte, despre „inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi
externi (socioeconomici, socio-culturali)”.
Abandonul şcolar creează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele
autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu
perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scădere a
venitului personal de-a lungul întregii vieţi. Abandonul școlar reprezintă conduita definitivă de încetarea a
frecventării şcolii, de părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei
calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studiu început. Din punct de vedere
economic, abandonul şcolar reprezintă un indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de
abandon este mai mare atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient .

310
Părăsirea timpurie a şcolii este influenţată de factori educativi, de situaţii individuale şi de condiţii socio-
economice. Este mai curând un proces decât un eveniment izolat. Este vorba de un proces care începe adesea în
cursul educaţiei primare, cu primele eşecuri şcolare şi cu o distanţare crescândă faţă de şcoală.

Cauze ce ţin de condiţia socio-economică a familiei

 situaţia materială relațiile în familie

 dezinteresul părinţilor
 nivelul de educaţie scăzut al părinţilor
 calitatea locuinței
 lipsa ajutorului la învățătură

Cauze ce ţin de şcoală

 organizarea şi metodele didactice –

 atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice
 baza materială a şcolii
 dezinteresul școlilor

Cauze ce ţin de elev

 starea lui psihologică

 caracteristicile de personalitate
 atitudinea elevilor faţă de procesul educativ
 potențialul limitat al elevilor

Acțiuni care pot fi întreprinse pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar

DIRECȚII

 Asigurarea accesului la educaţia de bază pentru toţi copiii, tinerii şi adulţii, prin programe
actualizate şi adaptate grupurilor ţintă (preşcolari, elevi din învăţământul primar, analfabeţi, adulţi
cu studii incomplete sau cu o formare inadecvată)
 Formarea competenţelor de bază pentru toţi (copii, tineri, adulţi) astfel încât să favorizeze pregătirea
profesională ulterioară şi participarea la viaţa activă;
 Dotarea şcolilor cu mijloace moderne de învăţământ, cu reţele de informare şi comunicare, dotarea
corespunzătoare a bibliotecilor şcolare.
 Formarea tinerilor în spiritual educaţiei permanente, prin diversificarea şi extinderea ofertei de
educaţie printr-un parteneriat susţinut cu principalii actori ai proceselor educaţionale (instituţii
publice, societatea civilă, parteneri sociali);
 Asigurarea calităţii serviciilor de sprijin educaţional personalizat pentru copiii cu CES, orientare
şcolară şi consiliere profesională
 Asigurarea şcolilor din mediul rural cu cadre didactice calificate și dotare modernă corespunzătoare.

311
 ACȚIUNI SPECIFICE

 dezvoltarea unor programe care să vizeze combaterea şi prevenirea abandonului şcolar;

 atragerea către învăţământul preşcolar a copiilor proveniţi din familii dezavantajate social;
 promovarea de politici şi programe social-educaţionale adecvate grupurilor vulnerabile;
 dotarea cu calculatoare a unităţilor şcolare şi asimilarea limbajului informatic de către elevi;
 analiza permanentă a nevoilor educaţionale ale elevilor şi a intereselor părinţilor acestora;
 furnizarea serviciilor de consiliere şi orientare şcolară şi profesională precumși creșterea motivației școlare;
 adecvarea investiţiilor la nevoile şi interesele identificate, în condiţiile asigurării şanselor egale
privind accesul în sistemul de învăţământ şi calitatea actului educaţional;
 crearea unor cursuri pentru cadrele didactice în vederea îmbunătățirii metodelor de predare-învățare
moderne și totodată a atitudinii față de elevi;
 conturarea unei personalități independente și responsabile a elevului prin implicarea sa în activități
educative de grup care să îi stimuleze abilitățile: sociale, emoționale și cognitive;
 îmbunătăţirea relației de colaborare dintre părinți și școală.

CAUZE ȘI MODALITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ŞCOLAR

PROF. ÎNV. PRIMAR , ANDREI VIOLETA

LICEUL TEOLOGIC TG-JIU, GORJ

Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns
să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine;
atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut
remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în
şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a
ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să
depună anumite eforturi. Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit
de grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-
economice, nici formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei
comunități. În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe
termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă
instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.Pentru a putea reduce numarul
abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi să studiem câteva cauze:
Scolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes
socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii ani

312
de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți
din satele respective. Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi
copiilor resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor prin muncă de către
părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale
părinților şi prin lipsa de cultură a comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale. Aceste cauze ar
putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone, prin stabilirea unor legături
cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure transportul elevilor, dar şi
asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de şcoala.
Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere
social şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente,
toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni sau
blocaje manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea abandonurilor.
Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia
asigurării unui loc de muncă.
Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte
câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
Factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism, repetenție,
motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare, competența
profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de abandon şcolar.
Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie; dorința de a
scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite,
necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ în viața
elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume bauturi alcoolice, să consume droguri, să fure sau
chiar să chiulească de la şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar: identificarea elevilor aflaţi în
abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;
implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului; creşterea gradului de implicare a
comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o
perioadă foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emoționale,
tendinte agresive;

313
  juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea legilor şi
prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului preşcolar, educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului despre
şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală, ci şi de
a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ,
fiecare după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi
percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi
determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că
fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie
cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă
de restul copiilor.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre.

Bibliografie
Băban, A. (2001) Consiliere educaţională, Ed. Psinet, Cluj – Napoca
Cosmovici, A., Iacob, L. (1998) Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

PROF. BEIAN ADRIANA

GRĂDINIȚA CĂSUȚA FERMECATĂ

Abandonul şcolar constă în decizia de a întrerupe parcursul şcolar înainte de finalizarea unui anumit nivel
de învăţământ. Există definiţii ale abandonului şcolar care îl asociază pe acesta părăsirii timpurii a unui parcurs
educativ, înainte de obţinerea unei diplome. La nivelul sistemulu iromânesc de învăţământ, elevii sunt declaraţi în
abandon şcolar şi scoşi din evidenţele şcolare după trei ani de la renunţarea la frecventarea studiilor (conform
ROFUIP 2005), perioadă în care elevul are timp să-şi reia şi continue studiile. Pe de altă parte, indicatorul folosit la
nivel naţional pentru a avea o imagine asupraacestui fenomen, prezentat anual în raportul cu privire la
Stareasistemului naţional de învăţământ, este determinat pe baza metodei intrare – ieşire, conform metodologiei
Instutului Naţional de Statistică (INS).
Un rol important în motivarea și menținerea elevilor în sistemul educațional revine, fără îndoială,
profesorilor, mediului școlar. Este foarte important schimbul de bune practice între profesori din țări diferite,
capacitatea acestora de a prelua și adapta anumite metode, dar și formarea continuă a cadrelor didactice,
cunoaștereaunornoimodalități de combatere a fenomenului de părăsiretimpurie a școliiși de abandon școlar.
Introducerea unui sistem de învățământ profesional puternic, adaptat nevoilor economiei și solicitărilor
pieței muncii, a fost și continuă să rămână o prioritate a Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Ministerul
Educației a reglementat organizarea acestuia în urma consultării angajatorilor și la solicitarea acestora. În acest sens,

314
MECS a purtat un dialog permanent cu reprezentantii angajatorilor pe tema organizării cât mai adecvate a sistemului
de formare profesională în România. Una dintre propuneri a fost organizarea învățământului professional în sistem
dual.Un alt exemplu al deschiderii MECS la propunerile venite dinspre piața muncii îl reprezintă modificarea Legii
Educației Naționale, care prevedea, inițial, ca durata învățământului professional să fie de 3 ani, modificare în urma
căreia durata acestuia poate depăși 3 ani („Învățământ profesional cu durata de minimum 3 ani” – art. 23 alin. (1)
modificatprin OUG 49/2014, la solicitarea unor agenți economici).
Școala ar trebui săofere tuturor celor care învață un mediu înconjurător care sa maximizeze potențialul de
învățare și să satisfacă nevoile de învățare. Misiunea școlii ar trebui să fie puternic focalizată asupra prevenirii
abandonului școlar timpuriu. .Pe măsură ce sunt identificate semne ale tendinței de a abandona timpuriu școala,
aceasta ar trebui să reacționeze rapid. Sunt importante atât structurările Curriculumului ,cât și abordările eficiente
de predare:
 programele ar trebui să permită personalizarea formelor de predare și învățare pentru diferite stiluri de
evaluare. Ar trebui pus un accent mai mare pe evaluarea formativă, pentru a facilita achiziționarea, cunoașterea și
dezvoltarea abilităților și competențelor, la cea mai bună capacitate a fiecărui elev, păstrând în același timp calitatea
conținutului curricular.
 Curriculum-ul ar trebui să se conecteze cu viața reală și diversitatea din societate, să asigure continuitatea
cu nivelurile ulterioare de educație ș iformare profesională sau cu căi alternative de formare.
 ar trebuisă le permită profesorilor abordări de predare centrate pe elev, o predare și colaborare mai
profundă în procesul de învăţare.
 oportunitățile pentru validarea învățării non-formale și informale ar trebui, de asemenea, să fie
disponibile.
Cu toate că trebuie menținută o concentrare puternică asupra predării și învățării , bunăstarea elevilor este
important a fi cultivată. În plus, față de crearea unui mediu primitor și sigur, școlile pot juca, de asemenea, un rol
important în detectarea acestor situații de agresiune, victimizare, violență sau abuz în interiorul și înafara școlii.
Elaborarea strategiilor pentru a face față prevenirii agresiunii esteesențială în acest sens. O gamă largă de activități,
sprijin și consiliere, inclusiv sprijin emoțional și psihologic pentru abordarea problemelor de sănătate mintală
(inclusiv stres, depresie, tulburări post-traumatice), ar trebui să fie accesibile cursanților din școală și, dacă este
cazul, în legătură cu agențiile și serviciile locale.
Aşadar, copilul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal,
profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează, cum se menţin în sistemul educativ,
făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care
provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar. Educaţia pentru toţi este o nevoie a
epocii noastre. Depinde de fiecare dascăl în parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o
realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.

Bibliografie:
1. "Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti, 2006;

315
 2. Gordon, T. , Burch, N. - „Profesoruleficient – programul Gordon pentruîmbunătățirearelației cu elevii”,
EdituraTrei, București, 2011;
3. Cristina Neamţu, „Devianţaşcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
4. I.S.E., „Copii care nu merg la şcoală”, Bucureşti, 2012;
5. Bernstein, Basil – „Studii de sociologie a educaţiei”,EdituraDidacticăşiPedagogică, București, 1978.

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Bocioc Alina Roxana

Profesor pentru Învățământul Preșcolar
Grădinița Nr.52, sector 1, București

Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetareafrecventării școlii,

părăsirea sistemului educativ înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea
încheierii ciclului de studii început.
Educația este o funcție vitală a societății, iar școala drept „factorul cheie” al dezvoltării.
Pe de o parte, s-a constatat că, rezolvarea sau nu, a unor situaţii delicate ale educaţiei depinde mult de
comunicarea între adulţii implicaţi in formarea copiilor: părinţi şi profesori. Comunicarea intre cele două categorii -
familie şi şcoală - nu trebuie sa fie limitată. Important este ca fiecare copil sa aibă măcar un adult interesat de
progresul său şcolar. Şcoala din ziua de azi trebuie să încurajeze familiile şi profesorii să stabilească acorduri de
învăţare, să îi instruiască pe cei din conducerea şcolilor să solicite implicarea părinţilor permanent - nu numai atunci
când sunt probleme, să acorde părinţilor dreptul de a lua decizii şi hotărâri care privesc şcolarizarea copiilor, să
extindă programul de lucru din şcoală chiar după-amiaza, seara şi la sfârşit de săptămână, permiţând elevilor şi
familiilor să se angajeze în activităţi de învăţare şi recreative. Majoritatea părinților sunt dornici să participe și să
comunice, astfel ei pot contribui la consolidarea programului educațional. Este important ca părinții să fie parteneri
în educație, deoarece ei sunt cei care dețin cele mai multe informații despre copiii lor. Majoritatea părinților,
indiferent de nivelul lor cultural sau social pot oferi informații prețioase despre copil, probleme și ritmuri de
creștere, dorințele, neîncrederile și așteptările copiilor lor. De aceea este recomandat ca în școli părinții să fie priviți
ca participanți activi, care pot aduce o contribuție reală și valoroasă la educarea copiilor lor; părinții să fie parte la
adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor; să se recunoasă și să se valorizeze informațiile date de aceștia, să fie
împărțite între părinți și profesori responsabilitatea deciziilor care privesc copilul, în cadrul programului educațional.
Pe de altă parte, pot exista o serie de cauze ce țin de condiția socio-economică a familiei ce pot influența și
conduce la decizia de abandon școlar, precum: situația materială ( copiii care trăiesc în familii sărac au șanse mici de
a-și însuși o educație școlară completă deoarece părinții nu pot asigura cele necesare pentru școală:caiete, cărți,
ghiozdane, îmbrăcăminte; cu atât mai mult în perioada aceasta când cursurile s-au desfășurat în mediul online, fiind
nevoie de device-uri specifice.), relațiile din familie (mulți dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci și ale
angajării în diverse activități gospodărești), dezinteresul părinților ( de multe ori, părinții nu sunt interesați la ce fel
de școală sunt, ce învață sau dacă învață), nivelul educației scăzut al părinților ( unii dintre părinți poate nu au

316
terminat nici cele 8 clase, astfel nu consideră necesar pentru copii lor să termine școala), mediul familial ( în unele
familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente, poate chiar violențe, lucruri ce au efecte negative asupra
psihicului copiilor). De asemenea,dascălul are un rol foarte important in educația copilului. De cele mai multe ori
elevii îndrăgesc sau nu, o materie în funcție de profesor. El este cel care inspiră, stârneşte curiozitate, povățuieşte,
blamează sau pedepseşte. Profesorul are acea putere de a inspira şi influența copiii prin intermediul personalității
sale. El trebuie să devină un ghid pentru elevi, să îi conducă spre a-şi dori să cunoască tot mai multe, să învețe din
propriile greşeli şi astfel să devină cât mai interesați de materia respectivă.
Trecem printr-o perioadă dificilă atât social, cât și educațional. Școala s-a mutat în mediul online și
educația copiilor a trecut la un al nivel. În această perioadăde pandemie cauzată de virusul Sars-Cov2 în care școala
își deasfășoară activitatea în mediul online, copiii stând tot mai mult în fața monitoarelor și a altor device-uri prin
care pot exercita procesul educativ, este foarte greu de gestionat din partea școlii implicarea copiilor în educație.
Aici intervine rolul părinților ca participant activ în procesul instructiv-educativ al copilului, rolul părintelui ca
partener în educație. El este cel care asigură (dacă poate) condițiile desfășurării activităților, mediul prielnic și
implicarea activă a copilului. De altfel, profesorii trebuie să manifeste un interes sporit în atragerea copiilor la
școală, prin activități și lecții atractive, menite să îi scoată din zona de confort și să-i impulsioneze către cunoaștere.
Copiii pot fi implicați activ chiar și de pe scaunul din fața calculatorului și pot face împreună lucruri ce țin de
comunitatea din care fac parte. Sigur, acest lucru fiind posibil pentru copii ce beneficiază de device-urile necesare
accesării cursurilor.
Conform studiului realizat de organizația „Salvați Copii România”, pandemia pune piedici multor elevi
întrucât din ce în ce mai multe școli trec în scenariul roșu, iar mulți copii nu au posibilitatea de a participa la
orele din mediul virtual. Pentru 28% dintre aceștia prezența la cursurile online este extrem de dificilă, fie pentru că
sunt nevoiți să învețe folosind telefonul mobil al părinților, fie pentru că nu au o conexiune adecvată la Internet.
Situația nu este ușoară nici pentru unii profesori. 43% dintre cei care trebuie să îi pregătească pe elevi nu au
resursele materiale necesare pentru a preda online. În acest context, riscul abandonului școlar crește.
Prin urmare, este foarte important interesul pe care îl acordăm școlii cât mai ales școlii în pandemie,
deoarece educația nu doar că este importantă pentru noi ca oameni, ci și ajută la progresul societății prin educarea
membrilor care îi aduc forța de muncă individului prin noile informații dobândite. Școala sporește încrederea și ne
învață să legăm și să menținem prietenii și ne ajută să învățăm cum să lucrăm împreună ca o echipă, care este
principala temelie a oricărei societăți de succes. Fără școală, cunoștințele nu s-ar răspândi la fel de repede, iar
accesul nostru la idei și oameni noi ar putea fi ușor tăiat. O lume fără școală ar crea dificultăți și ar împiedica
dispersia creșterii economice, a toleranței și a aprecierii semenilor noștri.

317
 CĂI DE ÎNLĂTURARE A ABANDONULUI ȘCOLAR

PROF.ÎNV.PRIMAR BRĂILOIU RODICA-CORNELIA

COLEGIUL NAȚIONAL ”SPIRU HARET„
TG-JIU, GORJ

Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu
uităm că educația depinde foarte mult de familie. Aşadar, copilul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ
preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează, cum se
menţin în sistemul educativ, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor,
educatorilor cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului
şcolar.
Fenomenul abandonului școlar reprezintă o problemă reală și extrem de dureroasă pentru multe școli
defavorizate din România, soluțiile fiind greu de identificat sub forma unui ”panaceu universal”, cu atat mai mult cu
cât fiecare copil este unic și prezintă situații familiale și conjuncturale cu totul particulare. Cu toate acestea, multe
dintre opiniile celor care au studiat în profunzime problema converg catre ideea ca este necesară o pregatire speciala
și o implicare diferiă a cadrelor didactice care pot și trebuie să lucreze cu copiii și pentru copii în încercarea de a
reduce sau chiar stopa acest flagel socio-economic. De multe ori, un cadru didactic puternic implicat emoțional,
extrem de bine motivat pozitiv și cu abilitati didactice și umane deosebite poate săvârși adevărate ”minuni” din
punct de vedere al posibilității schimbării opticii copiilor asupra deciziei de a abandona școala. Copiii au, în marea
majoritate a cazurilor (exceptând cazurile patologice sau barierele de ordin social impuse de către părinți) nevoie de
empatie și înțelegere, de apropiere și căldură sufletească care să le inspire încetul cu încetul încrederea în ei înșiși și
faptul că pot depăși aceste momente neplăcute din viața lor. Stimularea potențialului creativ și a stimei de sine a
copiilor duce inevitabil la o atitudine opusă celei specifice abandonului, retragerii și lipsei de motivare.
Măsurile de reintegrare oferă tinerilor care au renunţat la educaţia principală o a doua șansă pentru a învăţa
sau a obţine o calificare sau o oportunitate alternativă de învăţare. Acestea variază în intensitatea sprijinului oferit
participanţilor, în funcţie de nevoile grupului-ţintă specific; unii tineri au nevoie de consiliere și sprijin practic în
abordarea problemelor, cum ar fi lipsa unui adăpost sau consumul de substanţe, înainte ca aceștia să demareze
procesul de reintegrare într-un cadru educaţional, iar alţii sunt motivaţi să revină la educaţie și au nevoie numai de
o a două șansă pentru a-și relua studiile. Orice acţiune destinată celor care au părăsit deja școala trebuie să înceapă
printr-un proces de implicare, de consolidare a încrederii și a unui sentiment de apartenenţă. De asemenea, ar trebui
să cuprindă așteptări înalte și să fie structurată în mod sigur și provocator. În plus, este important să se observe
faptul că multe persoane care renunţă la școală se consideră adulţi și se așteaptă să fie trataţi ca atare. În propriile
descrieri privind ceea ce li se potrivește, cuvintele „respect” și „încredere” apar frecvent. Cele mai multe dintre
măsurile de reintegrare vizează asigurarea unei alternative la învăţământul general, în ceea ce privește conţinutul sau
stilurile de predare/învăţare.
Iniţiativele folosesc modalităţi diferite de furnizare a unei abordări educative individualizate, centrate pe
elev, care ar putea fi realizată prin consiliere, tutorat, planuri de învăţare individuale sau gestionarea separată a

318
cazurilor, de exemplu. Stilurile de predare și învăţare folosite în cadrul măsurilor de reintegrare sunt adesea practice
si/sau empirice. Iniţiativele care asigură un sprijin mai intens vizează o abordare integrală a persoanei, luând în
considerare întreaga gamă de nevoi ale individului, de la aspectele personale și sociale la lacunele în învăţare. De
fapt, persoanele care abandonează școala timpuriu pot avea lacune suplimentare în ceea ce privește abilităţile și
competenţele, care trebuie acoperite înainte ca acestea să urmeze noi cursuri de învăţare, de formare sau înainte de a
fi încadrate în muncă. Abilităţile de bază și deprinderile de viaţă - depășind alfabetizarea și cunoștinţele de
aritmetică de bază pentru a include, de exemplu, cunoștinţe financiare și în materie de sănătate - pot, de asemenea,
să fie furnizate în unităţi mai mici sau pot fi incluse în programele de predare a altor discipline.
Cu toate cătrebuie menținută o concentrare puternică asupra predării și învățării, bunăstarea elevilor este
important a fi cultivată. În plus, față de crearea unui mediu primitor și sigur, școlile pot juca, de asemenea, un rol
important în detectarea acestor situații de agresiune, victimizare, violență sau abuz în interiorul și în afara școlii.
Elaborarea strategiilor pentru a face față prevenirii agresiunii este esențială în acest sens. O gamă largă de activități,
sprijin și consiliere, inclusiv sprijin emoțional și psihologic pentru abordarea problemelor de sănătate mintală
(inclusiv stres, depresie, tulburări post-traumatice), ar trebui să fie accesibile cursanților din școală și, dacă este
cazul, în legătură cu agențiile și serviciile locale.
O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie iar apoi, ea se continuă în grădiniţă şi şcoală. În
primul rând ea se realizează prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului. Tot ceea ce se săvârşeşte sub
puterea copilului are efect mai puternic decât frazele moralizatoare. O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi
procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin
intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc – individuali, familiali, şcolari a celor determinaţi de mediul cu
potenţial delictogen ş.a.d.m., care-l pot acuza. Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care
să urmărească dezvoltarea competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipăşi de folosire a planificării strategice
în vederea identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru
prevenirea şi în ultimă instanţă pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Bibliografie:
1. Bernstein, Basil – „Studii de sociologie a educaţiei”, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1978.
2. Gordon, T. , Burch, N. - „Profesorul eficient – programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii”,
Editura Trei, București, 2011;
3. Neamţu, Cristina, „Devianţa şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
4. I.S.E., „Copii care nu merg la şcoală”, Bucureşti, 2012;
5. "Revista învăţământului preşcolar" – Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti, 2006;
6. https://ec.europa.eu/education/policies/school/early-school-leaving_ro
7. https://superbebe.ro/educatie/cauzele__efectele_si_dimensiunea_abandonului_scolar_in_romania/
8. https://teodoramihailescu.com/abandonul-scolar/

319
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABSENTEISMULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. CARMEN-GABRIELA CENUȘĂ

Liceul Tehnologic „Anghel Saligny” Bacău

Indiferent dacă ești un profesor experimentat sau un profesor debutant, lumea noastră s-a schimbat drastic
odată cu trecerea la învățarea virtuală. Un lucru care nu s-a schimbat, totuși, este nevoia de a ne implica elevii în
învățare.
Absenteismul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană. Dacă un
elev nu frecventează școala, este puțin probabil să învețe. Dar absenteismul nu este doar o problemă atunci când
cursurile se țin în sala de clasă. Absenteismul este o problemă și în învățământul la distanță. Uneori, elevii nu se
prezintă la cursurile online sau nu se angajează în activitățile de grup atribuite. Chiar mai mult, în mediul online,
elevii pot fi prezenți fără a fi în realitate prezenți.
Fie în persoană, fie online, cel mai important lucru de reținut este că nu poți rezolva o problemă pe care nu
o înțelegi bine. Realitatea este că există nenumărate motive pentru care anumiți elevi ar putea suferi de absenteism
sau de lipsă de angajament. În mod tradițional, aceste motive includeau de obicei lucruri precum relațiile familiale
deficitare, condițiile precare ale familiei, lipsa de interes față de activitățile și studiile de la clasă, lipsa unei
motivații pentru educație, teama de a merge la școală din cauza agresiunii,anturajul toxic . În mijlocul actualei
crize COVID-19, acestea includ, de asemenea, lipsa accesului la tehnologie, stresul familiei, conflictele, bolile,
insecuritatea financiară etc. Nu există soluții unice pentru toate problemele complicate ca acestea.
Putem ajuta la prevenirea și combaterea absenteismului în rândul elevilor, luând anumite măsuri, cum ar fi:
 Identificarea cauzei: Participați la o discuție individuală cu elevul pentru a identifica cauza probabilă a
absenteismului său. Aceste informații vă pot ajuta să abordați mai bine aceste probleme. Una dintre cauzele
importante ale absenteismului este lipsa accesului la internet, a echipamentelor adecvate și a instruirii cu
privire la utilizarea platformelor de învățare online pentru a participa la învățarea la distanță.Mulți elevi din
mediul rural și unii care trăiesc în comunități cu venituri mici nu au acces la un computer.
 Împărtășirea cunoștințelor: Educați elevii cu privire la importanța prezenței, efectele adverse ale
absenteismului și regulile școlare referitoare la acestea.
 Implicarea părinților: Părinții ar trebui să fie informațipermanent de numărul de ore absentate de copilul
lor. Acest lucru se poate face prin organizarea de întâlniri regulate și colaborarea cu părinții pentru a
planifica strategiile cele mai potrivite pentru copilul lor. Părinții ar trebui, de asemenea, să fie informați cu
privire la alte probleme, cum ar fi agresiunea și lipsa relațiilor interpersonale între profesor-elev şi elev-
elev, astfel încât să ofere sprijinul și încurajările necesare.
 A doua casă: Școala este ca o a doua casă pentru elevi.Profesorii ar trebui să fie atenți la schimbările
comportamentale sau de performanță fluctuante ale elevului. Este important să dezvolți o relație deschisă
cu elevii și să creezi oportunități care să-i încurajeze să te abordeze cu problemele lor.
 Angajarea clasei: Planificați sesiuni de curs active, interactive și antrenante pentru a exclude plictiseala și
dezinteresul ca fiind cauze ale absenteismului. Profesorii pot face o diferență uriașă prin adaptarea
strategiilor tradiționale la setările online. Profesorii pot, de asemenea, să încurajeze conexiunile între elevi

320
 în sălile de clasă virtuale folosind sarcini de grup și chat-uri online pentru a-i menține implicați între ei.
Punctul de vedere al elevilor trebuie apreciat și utilizat pentru a obține oportunități de învățare mai
profunde.
 Motivație: Folosiți diferite recompense pentru a motiva elevii să participe la cursuri. Recompensele pot fi
înmânate elevilor cu prezență maximă și în loc de pedepse, elevilor cu absențe li se poate da diferite sarcini
(elevii și profesorul pot decide colectiv acest lucru, în avans).
 Sesiuni extracurriculare: Organizați diverse activități extracurriculare: concursuri, cercuri, proiecte etc. și
încurajați elevii să participe la acestea. Acest lucru ajută la ruperea monotoniei orelor de curs și animează
clasa.

Bibliografie:
https://k12teacherstaffdevelopment.com/tlb/how-can-i-prevent-or-reduce-absenteeism-in-the-classroom/

STRATEGII DIDACTICE DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. înv. preșcolar CHIRIȚĂ CRISTIANA-DANIELA

Școala Gimnazială Nr. 1 Străoane

Motto:,,Majoritatea profesorilor îşi pierd vremea punând întrebări care urmăresc să dezvăluie ce nu ştie elevul, în
vreme ce adevărata artă a examinării constă în a afla ce ştie de fapt.”
Abandonul școlar face referire la încetarea frecventării şcolii, la părăsirea sistemului educativ înaintea
obţinerii unei pregătiri profesionale complete sau calificări ori înaintea încheierii actului de studii început.Definiţia
oficială dată abandonului şcolar este detaliată în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de
Învăţământ Preuniversitar, art. 68 alin. (5). Mai exact, conform acestuia, se află în situaţie de abandon şcolar elevul
care nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu, depăşind cu mai mult de doi ani
vârsta clasei respective.Abandonul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple
cercetări pentru identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea timpului şi apariţia unor noi factori ce
contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ–informative şi formative,
egalitatea de şanse privind educaţia, suportul psihopedagogic oferit în şcoli, este necesară o implicare a tuturor
factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea şi eventual eradicarea acestui fenomen.
Părăsirea timpurie a școlii este rezultanta unei combinații de cauze interne (imaturitate școlară, instabilitate
psiho-afectivă, tulburări de comportament) și externe (situație economico-financiară a familiei, lipsa îmbrăcamintei,
încălțămintei, condiții de locuit, destrămarea familiei, lipsa ajutorului la învățătură). Pentru situațiile de prevenire a
abandonului școlar, primul pas este ca educatorul/învățătorul/dirigintele sau profesorii clasei să monitorizeze fiecare
subiect ce absentează la activități și ore. În urma constatării unui număr mare de absențe se va lua legătura cu elevul
pentru a identifica motivul absenţelor şi, de asemenea, cu familia sau tutorii legali al acestuia. Cadrele didactice
trebuie să aibă în vedere consilierea permanentă a elevilor cu risc de abandon ridicat şi să semnaleze cazurile
conducerii şcolii şi consilierului psihopedagogic.

321
 De asemenea, cadrul didactic trebuie să îmbine metode atractive de predare-învăţare şi să desfăşoare
activităţi extraşcolare cel puţin o dată pe lună pentru a capta elevii și a le trezi dorința de a frecventa cursurile.
Promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să experimenteze succesul ori
evitarea constituirii unor elite, reprezintă alte două strategii necesare pentru prevenirea abandonului școlar.
Profesorii trebuie să comunice eficient, și să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor.
Vizitele la domiciliu au un rol important în cunoașterea relației elev- părinte și sunt impetuos necesare. Prin acestea,
se poate observa dacă părinții își asumă rolul educativ, vizându-se, în același timp, gradul de implicare al
familiei.Centrul Educaţia 2000+ şi UNICEF au dezvoltat proiectul “Soluţii eficiente pentru prevenirea abandonului
şcolar: costuri şi mecanisme“, care îşi propune să ofere sprijin pentru consolidarea eforturilor generale de abordare a
acestui fenomen.Experții UNICEF propun în cadrul acestui proiect o serie de activități în scopul prevenirii
abandonului școlar:
- Activități extrașcolare desfășurate în școală (acțiuni de renovare/înfrumusețare a școlii, concursuri
sportive, de creație artistică etc.);
- Organizarea de întreceri între echipe de elevi constituite în funcție de cartierul de proveniență;
- Creşterea flexibilităţii programelor “a doua şansă” – din punct de vedere a grupurilor de vârstă. Deşi se
adresează tuturor celor care au abandonat şcoala, programul “a doua şansă” este frecventat de tineri de peste 20 de
ani. Aceste programe ar trebui să aibă clase speciale pe grupe de vârstă (12 – 16 ani) pentru care este dificil să se
integreze în grupe cu tineri care au peste 20 de ani; -
Creşterea flexibilităţii programelor “a doua şansă” – din punct de vedere al curriculei. Când elevii repetă
un an de mai multe ori deoarece nu au trecut clasa la două sau trei materii (de regulă aceleaşi), ar trebui luate în
cosiderare notele de trecere de la celelalte materii. De asemenea, competenţele profesionale dobândite de cei care
abandonează şcoala ar trebui recunoscute oficial.
La nivelul învățământului primar, pentru a preîntâmpina abandonul școlar și pentru dezvoltarea stimei de
sine, construirea unei imagini de sine pozitivă, propun câteva activități realizate sub formă de jocuri.
Nu în ultimul rând, un rol imporatnt în prevenirea abandonului școlar, îl are psihologul școlar care poate
ajuta la dezvoltarea armonioasa a copilului, prin aplicarea unor strategii de intervenţie cognitivă, motivaţională,
emoţională şi comportamentală atât la nivel individual cât si de grup.
Bibliografie:
www.unicef.ro
1. Tomşa, Gheorghe, Consilierea şi orientarea în şcoală, Credis, Bucureşti, 2003
2. Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007
3. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară, 2009
4. Cosmovici, A. și Iacob, L., (coord), Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998
5. Ciprian Fartușnic (coord.), Otilia APOSTU, Magda Balica, Bogdan FLORIAN, Irina Horga, Mihaela
JIGĂU, Lucian Voinea,Ghid de lucru pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar, UNICEF
București, 2012

322
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

CIUTĂ MĂRIOARA
Profesor ȋnvăţământ primar
Şcoala Gimnazială “Vasile Iftimescu”
Valea Sării, judeţul Vrancea

Abandonul şcolar este o problemă a sistemului românesc de învăţământ care nu este tratată corespunzător şi
are nevoie de acţiuni urgente pentru corectarea acesteia. Devine o problemă tot mai serioasă şi mai larg raspândită si
ar trebui să fie o prioritate in procesul de educaţie cu implicarea deopotrivă a părinţilor, cadrelor didactice si
elevilor.
Literatura de specialitate explică în mai multe feluri definiţia abandonului şcolar : ieşirea din sistemul de
învăţământ fără un act care să-l certifice pe piaţa muncii sau o formă a eşecului şcolar sau părăsirea sistemului de
educaţie înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu.
Mai exact, se află în situaţia de abandon şcolar elevul care nu frecventează cursurile de zi ale unei clase de
învăţământ obligatoriu, ajungând să depăşească cu mai mult de doi ani vârsta clasei respective.
Abandonul şcolar este o realitate socială care are o multitudine de cauze.
 Cauzele sociale care ţin de familie :
 situaţia economică precară a multor familii
 modul educaţional oferit de părinăţi
 lipsa unui loc de muncă
 încrederea scăzută in educaţie
 migraţia
 Cauze psihologice:
 Supraîncarcarea şcolară
 Conflict cu colegii
 Violenţa
 Repetenţia frecventă
 Comunicarea defectuaoasă elev – professor
 Teama de evaluare
Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scazută, după schimbarea regimului şi trecerea la
democraţie, s-a constatat că elevii ţin tot mai mult să părăsească băncile şcolii. Ei au fost incurajaţi si de atitudinea
părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă.
Tot acum apare si emigrarea forţei de muncă, care îi afectează pe elevi fie işi urmează părinţii , fie sunt
lăsaţi in grija unor rude care nu se ocupă eficient de situaţia şcolară a copiilor.
Saracia este principala cauză directă si indirectă a abandonului şcolar, care se reflectă la toate nivelurile de
vârstă si invăţare.

323
 Costurile legate de educarea copiilor (rechizite şcolare, îmbrăcăminte) sunt foarte greu de suportat de
familiile nevoiaşe. Acest fapt îi împinge pe unii elevi să renunţe la şcoală înainte de finalizarea unui ciclu de
învăţământ sau înainte de a obţine o calificare sau specializare.
Cel mai mare abandon se realizează in cadrul şcolilor de ucenici sau profesionale. De fapt cei care
abandonează şcoala profesională sau clasele de ucenici o fac pentru că, oricum, ei sunt oameni “certaţi” cu şcoala.
In mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna, din cauza lipsei de hrană sau îmbrăcămintei necesare, iar
primăvara odată cu incălzirea vremii, se creează se creează condiţii naturale de practicare a unor îndeletniciri care îi
fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă.
Dintre formele abandonului şcolar:
 Părăsirea temporară pentru o perioadă mai lungă de timp, de către elevii înscrişi la şcoală, ceea ce duce la
nefinalizarea studiilor corespunzătoare
 Plecarea in străinatate cu părinţii si odată ajunşi în ţara de destinaţie nu mai sunt lăsaţi la şcoală
 Părăsirea definitivă a şcolii pe motive personale
 Abandonarea şcolii ca urmare a exmatriculării acestora
 Consecinţele părăsirii şcolii sunt resimţite de persoana în cauză pe tot parcursul vieţii, reducându-i şansele
de participare la viaţa socială, culturală si economică a societăţii.
De asemenea, pentru cel care a abandonat şcoala, creşte riscul de somaj, sărăcie si excluziune şcolară.
Vor fi consecinţe si asupra salariului primit, a bunăstării, a sănătăţii dar si a copiilor săi. Copiii acestora vor
avea şanse reduse in reuşita lor la şcoală.

BIBLIOGRAFIE:
 Cucoş, C., Pedagogie, editia a II-a revăzută si adăugită, Editura Polirom, Iaşi, 2002
 Neacşu, I.,Motivaţie si ȋnvăţare, E.D.P., Bucureşti, 1978
 Neamţu, C., Devianta şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2003
 Popenci, St., Fartuşnic, C., Motivaţia pentru ȋnvăţare: de ce ar trebui sa le pese copiilor de ea şi ce putem
face pentru asta, DPH, Bucureşti, 2009
 Voicu, B., Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire, Editura Vanemonde, Bucureşti, 2010

324
 MODALITĂȚI DE ADAPTARE A ACTIVITĂȚII ȘCOLARE ONLINE - PROVOCĂRI
ȘI OPORTUNITĂȚI

EDUCATOARE, COMAN LUMINIŢA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 ȚICLENI

Cu toții suntem datori să-i îndrumăm și să-i susținem pe copii, pentru ca aceștia să poată învăța în
siguranță online, să se bucure de copilăria lor, jucându-se, descoperind permanent informații noi care să le poată
aplica în viața de zi cu zi.
În mediul online copiii sunt foarte vulnerabili. Aceștia au capacitate redusă de discernământ între ceea ce
este bine și ceea ce poate fi rău. Copiii au grad scăzut la frustrare și orice situație neplăcută pe care o trăiesc în
mediul online poate avea un efect negativ asupra confortului psihologic și a stării lor emoționale. Vorbind despre
școala online cu toate plusurile dar și minusurile acesteia, credem că instituția de învățământ trebuie să ghideze
copiii pentru a face față fluxului de informații care vin spre ei, provocărilor Internetului și riscurilor pe care le pot
întâlni, fiind utilizatori ai site-urilor informaționale, rețelelor de socializare și chat-urilor, resurselor cu jocuri, filme
sau video. Riscurile în mediul online încep de la prima întâlnire a copilului cu tableta, telefonul mobil sau
computerul. Fiind în căutarea unui filmuleț sau a unei informații online, copilul poate să acceseze ușor un conținut
ilegal sau dăunător pentru vâsta acestuia. Comunicând în chat sau pe rețele de socializare cu alți utilizatori online,
copilul se expune intrând în contact cu diferite persoane răuvoitoare. Neexistând un hotar bine determinat între „aici
se poate și aici nu se poate de făcut click”, este foarte important ca școala să informeze orice elev despre cum acel
click îl poate pune în situații nu tocmai plăcute și chiar periculoase pentru siguranța lui fizică și emoțională. Este
necesară existența unor lecții tematice care să abordeze siguranța online cu scopul principal de a-i ajuta pe elevi să
identifice anumite riscuri, să gestioneze situațiile neplăcute și atunci când e cazul să ceară ajutor de la acele persoane
care i-ar putea ajuta fără a-i judeca sau învinovăți. Tema fenomenelor riscante în mediul online nu trebuie să fie una
tabu, implicarea profesorilor și a părinților fiind necesară pentru a preveni și a asigura desfășurarea în cele mai bune
condiții online, a procesului instructiv-educativ. Elevii trebuie să știe că pentru anumite lucruri care se pot întâmpla
în mediul online există termeni speciali și precum în viața reală furtul, violența sau alte crime sunt comise de
răufăcători, care într-un final sunt pedepsite legal, și în mediul virtual se întâmplă la fel situații în care cineva le-ar
putea provoca durere și suferință.
Comunicarea nonverbală și utilizarea mediată a paralimbajului completează paradigma dificilă a
comunicării în mediul online în cazul în care comunicarea se realizează prin chat instant, iar unele indicii pe care o
bună comunicare nonverbală le putea produce pentru susținerea comunicării verbale sunt acum pierdute prin
întreruperi sau blocaje specifice acestor sesiuni in condiții de capacitate de banda limitata sau de trafic încărcat. Un
prim avantaj îl constituie faptul că elevii, fiind deja familiarizați cel puțin cu utilizarea internetului și a mediilor de
socializare, cărora le acordă o bună parte din timpul lor, pot fi, în principiu, convinși să le utilizeze și în activitatea
școlară. Internetul vine spre noi cu bune și cu rele. Ca adulți, reușim, mult mai ușor să evităm anumite capcane ale
bombardamentul cu informații disparate, haotice și care necesită efort de ordonare. Integrarea TIC în activitatea
didactică, din această perspectivă, poate avea un dublu avantaj: pe de o parte, permite accesul rapid la informații, pe
de altă parte, contactul cu aceste informații poate fi orientat într-o o manieră constructivă și eficientă. De exemplu,

325
în realizarea studiilor de caz la limba și literatura română, elevii pot utiliza internetul ca sursă de documentare și
adesea îl preferă consultării unei bibliografii tradiționale (cărți, studii, reviste etc). Rolul profesorului este important
aici în formarea elevilor în direcția selectării judicioase și critice a surselor pe care le au la dispoziție. Faptul că
elevul înțelege că nu orice informație găsită pe internet este valoaroasă, ci numai cea care răspunde unei teme, unor
ipoteze de lucru sau ca dovadă în susținerea unor argumente este adevăratul câștig al întâlnirii dintre tehnologie și
educație. Ce câștigă elevul? Plăcerea explorării, urmată de dezvoltarea capacității de analiză, selectare, combinare și
sintetizare a datelor obținute. Obișnuința de a verifica o informație folosind mai multe surse poate dezvolta elevilor
deprinderea de a gândi critic și de a rezolva autonom o problemă. Atât timp cât acceptăm, ca profesori, că tehnologia
modernă care facilitează accesul la informații și relaționarea rapidă și complexă cu medii dintre cele mai diverse
ocupă astăzi un loc foarte important în viața elevilor noștri, trebuie să înțelegem și că acest aspect poate și trebuie
valorificat și în activitatea noastră.
Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente, reliefate și de studiul de față, limite în relaționarea
cadru didactic – elev. Are însă și limite, care au impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură
a activității didactice față-în-față nu se poate face virtual. În mod explicabil, sprijinul pe care în mod tradițional îl
ofereau elevilor cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare este greu de oferit online, date fiind limitările
tehnologice implicite.
În realitate, în mediul online, fiecare elev poate să reprezinte pentru cadrul didactic o posibilă situație de
dificultate în învățare, făcând astfel dificilă identificarea celor cu probleme reale. Chiar dacă profesorul își cunoaște
bine clasa și elevii și știe cine are nevoie de sprijin suplimentar, acest lucru s-ar putea realiza eventual ulterior
activității de predare online, prin consiliere individuală. Este foarte dificilă interacțiunea personalizată cu un elev
anume în contextul în care contactul nu este direct, profesorul este urmărit online de o clasă întreagă și fiecare elev îi
solicită atenția.
Starea în care ne aflăm ne-a determinat să fim părtași ai unei schimbări radicale, o adevărată revoluție, în
abordarea procesului didactic dintr-o altă perspectivă, prin înlocuirea în totalitate a interacțiunilor face-to-face cu
elevii și cu întâlnirile mijlocite de aplicațiile din mediul virtual.

Bibliografie:
Constantin Cucoş, Olimpius Istrate, Ion –Ovidiu Pânişoară, Petre Bodnariuc, Simon Vela, „Şcoala online-elemente
pentru inovarea educaţiei” , Ed.Universităţii, Bucureşti, 2020

326
 VIOLENȚA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Constantinescu Dragoș

Colegiul Național Alexandru Lahovari, Rm.Vâlcea

Definirea violenței s-a dovedit a fi o încercare extrem de dificilă.Acest fapt se explică prin complexitatea
fenomenului, dar și prin marea diversitate a formelor sale de manifestare. Nu în ultimul rând, dificultatea a apărut și
din cauza asocierii și, uneori, chiar a confundării violenței cu agrasivitatea. Specialiștii domeniului au făcut însă o
serie de delimitări între cele două concepte, care se cuvin menționate.
Termenul de agresivitate vine din latinescul adgradior, care înseamnă “a merge către…”, și a evoluat apoi
în agredire , ce semnifică “ a merge către … cu un spirit belicos, cu tendința de a ataca”. În sens etimologic,
noțiunea de agresivitate trimite la o potențialitate individuală, la capacitatea de a înfrunta un obstacol, de a se
confrunta cu altul și a nu da înapoi în caz de dificultate.
Violenţa este o problemă care îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult în societate, iar de câţiva ani şi în
şcoală.
Violenţa în şcoală este o realitate pe care n-o putem nega şi nici neglija. Lucrul cel mai important este să
găsim metode eficiente de combatere a violenţei, de orice fel ar fi ea, pentru că altfel acest fenomen se va croniciza
şi va fi greu de stăpânit în contextul societăţii actuale.
Există un nivel de indisciplină inerent în şcoli, ca rezultat al faptului că elevii sunt la o vârstă la care sunt
tentaţi să treacă peste reguli, iar această indisciplină poate duce la un comportament violent. Lipsa modelelor
sociale, mediatizarea excesivă a cazurilor de violenţă şi indisciplină pot influenţa comportamentul elevilor, aceştia
putând fi tentaţi să imite acţiunile văzute la televizor.
Societatea românească trece printr-o criză din punctul de vedere al valorilor sociale. Violenţa este din
păcate pentru mijloacele de informare în masă o afacere rentabilă, iar formele dramatizării şi exagerării atrage
publicitatea dorită, rating-ul. În mass-media se pune accentul pe ideea că nu este nevoie să ai multă şcoală pentru a
avea succes în viaţă şi că succesul se măsoară în primul rând prin bani. Aceste modele sunt perpetuate şi în familie,
şi pe stradă, iar şcoala are puţine şanse de a schimba mentalitatea elevilor în condiţiile în care toate celelalte surse de
informare spun contrariul. În acest context, a vorbi despre violența acolo unde ne așteptăm să găsim cele mai bune
condiții pentru formarea și dezvoltarea armonioasa a personalității poate parea un fapt cel puțin neverosimil. În
ultimii ani, violența în rândul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri mediatice.Totusi, cunoștințele
noastre în acest domeniu sunt destul de lacunare. Singurele date certe provin din statisticile Ministerului de Interne
și ele vizează diferite tipuri de infracțiuni comise de minori: omoruri, tentative de omor, vătămări corporale grave,
violuri, furturi, tâlharii.
Violența școlară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo unde sărăcia este la
ea acasă. De aceea, atunci când se vorbește despre violența în școală, se consideră drept surse favorizante factorii
exteriori ai școlii: mediul familial, mediul social, ca și factori ce țin de individ, de personalitatea lui. Mediul familial
reprezintă, credem, cea mai importantă sursa a agresivității elevilor. Mulți dintre copiii care prezintă un profil
agresiv provin din familii dezorganizate, au experiența divorului părinților și trăiesc în familii monoparentale.

327
Echilibrul familial este perturbat și de criza locurilor de muncă, de șomajul ce-l atinge pe foarte mulți părinți.
Părinții sunt confruntați cu numeroase dificultăți materiale, dar și psihologice, pentru că au sentimentul devalorizării,
al eșecului. În aceste condiții, ei nu mai sunt sau sunt puțin disponibili pentru copiii lor. Pe acest fundal apar apoi
probleme familiale foarte grave care-i afectează profund pe copii: violența intrafamilială, consumul de alcool,
abuzarea copilului, neglijență, la care se adaugă și importante carențe educaționale – lipsa de dialog, de afecțiune,
inconstanță în cerințele formulate față de copil (treceri de la o extremă la alta, de la o permisivitate exagerata la
restricții foarte dure), utilizarea mijloacelor violente de sancționare a copilului pe motiv ca “bătaia-i ruptă din rai”.
Sunt și părinți care privilegiază în mod exagerat relația afectivă în detrimentul rolului educativ pe care ar trebui să-l
aibă în raporturile cu copiii lor: nu le impun nici un fel de interdicții, de reguli, emit puține exigente și caută să evite
conflictele. Această absență cvasitotală a constrîngerilor (în afară școlii) îl va determina pe elev să adopte în școală
comportamente de refuz a exigențelor profesorilor.
La rândul său, mediul social conține numeroase surse de natura sa inducă, să stimuleze și să intrețină
violența școlară: situația economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalitățile sociale, criza valorilor
morale, mass-media, disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu educația tinerilor, lipsa de cooperare a
instituțiilor implicate în educație. Pentru fostele țări comuniste, conjunctura economică și socială provoacă anumite
confuzii în rândul tinerilor, care încep să se îndoiască de eficacitatea școlii, de utilitatea științei și aceasta cu atât mai
mult cu cât constată că școala nu îi asigură inserția profesională. Valorile tradiționale vehiculate în școală – muncă,
meritul, efortul – cunosc o eroziune vizibilă.Un mediu social în criza (criza locurilor de muncă, criza familiei, criza
valorilor) afectează profund dezvoltarea personalității copilului.
Agresiunile întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile, intimidările, vulgarităţile. Conflictele au
de cele mai multe ori o justificare minoră, însă pot culmina cu agresiuni fizice. Altă problemă este aceea a taxelor de
protecţie cerute de elevii mai mari sau de persoane din afara şcolii. Elevii nu discută cu profesorii şi preferă să-şi
rezolve singuri conflictele ce apar între ei, fără implicarea cadrelor didactice, dar simt nevoia unor ore în care să
discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de negociere a conflictelor sau despre consecinţele
comportamentului violent. Este necesară prezenţa în fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să
colaboreze cu profesorii, dar se face simţită şi necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost
escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungându-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă
Bibliografie:
Zlate Mielu, 2007, „Introducere în psihologie”, Editura Polirom, Bucureşti
Holban I., Cunoaşterea elevului – o sinteză a metodelor, EDP, Bucureşti, 1978
Chelcea,S.(1998)-Metodologia cercetarii sociologice: metode cantitative si calitative, Editura Economica Bucuresti
Zlate M. 2004-Tratat de psihologie organizational-manageriala, Editura Polirom, Iasi

328
 CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. FODO DANIELA CLAUDIA, Colegiul Tehnic „C. D. Nenițescu”, Baia Mare, Maramureș

Abandonul școlar este una dintre problemele intens dezbătute întrucât este una dintre primele probleme ce
trebuie rezolvate dacă ne dorim prosperitate. Un copil fără acces la educație are toate premisele să devină, în cele din
urmă, un adult expus riscului eșecului. Educația acestui secol ar trebui să aibă drept scop acela „de a ajuta tinerii să
înțeleagă lumea din jurul lor și să își descopere talentele și abilitățile, în așa fel încât să devină indivizi împliniți și
cetățeni activi și empatici” (Ken Robinson). Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o anumită
configuraţie pedagogică, psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecinţe immediate, dar şi de
durată. S-au identificat următoarele cauze ale fenomenelor de risc de abandon:
I. Cauze ce ţin de condiţia socio-economică a familiei
- situaţia materială - De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului şcolar este sărăcia. Copiii care trăiesc
în familii sărace au şanse mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece datorită situaţiei materiale
precare, părinţii nu pot asigura copiilor cele necesare pentru şcoală (caiete, cărţi, ghiozdane, pixuri dar şi
îmbrăcăminte sau hrană).
- relațiile în familie - Mulţi dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi ale angajării lor în munci
gospodărești, persistența modelului cultural al gospodariei țărănești, în care copiii sunt factor activ de sprijin în
familie (în special în mediul rural și în familiile de rromi).
- dezinteresul părinţilor - De multe ori, părinții nu sunt interesaţi la ce fel de școală merg copiii lor, ce învaţă, dacă
învaţă sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă sau din şcoală.
- nivelul de educaţie scăzut al părinţilor - De cele mai multe ori populaţiile defavorizate au un nivel foarte scăzăt de
educaţie. Unii dintre părinţi nu au terminat nici cele 8 clase şi nu consideră necesar pentru copiii lor să termine
şcoala sau să meargă mai departe la liceu şi facultate.
- calitatea locuinței - Datorită lipsei spațiului fizic, dotării precare și a lipsei utilităților, copiii nu dispun de
condiţiile necesare studiului şi efectuării temelor. Din aceste motive, rezultatele şcolare scad, acest fapt împlicând
creşterea numărului cazurilor de insucces şi de abandon şcolar.
- mediul familial - De multe ori, în aceste familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente și violențe
favorizate de consumul de alcool, lucruri ce au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității de asimilare,
influențând comportamentul acestuia la școală și în societate.
- lipsa ajutorului la învățătură - Indiferența părinţilor cu privire la educaţia şi activitatea şcolară a copiilor conduce
la apariţia fenomenului de insucces sau abandon şcolar. Neacordarea sprijinului la învăţătură copiilor, de către
părinţi se datorează, pe de o parte, faptului că aceştia au un nivel scăzut de educaţie, iar, pe de altă parte, faptului că
ei trebuie să muncească toată ziua pentru a asigura cele necesare familiei.
- părinți reticenti – Mulţi dintre părinții pe care încercăm să-I convingem cât este de important să-I trimită pe copii
la şcoală nu au nici măcar o clasă. Nu au nicio meserie, trăiesc din comercializarea materialului 329emons și din alte
activități mai mult sau mai putin legale.
II. Cauze ce ţin de şcoală

329
- organizarea şi metodele didactice - Cadrul didactic trebuie să folosească metode active cu ajutorul cărora să îi
influenţeze pe elevi în direcţia dorită, metode care să dea rezultatele aşteptate.
- atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice - Unii dascăli nu mai au răbdarea cuvenită, reacţionează greşit,
se enervează, ţipă la copii şi manifestă violenţă fată de aceştia, în special față de elevii cu rezultate slabe la
învățătură sau cu devieri comportamentale.
- baza materială a şcolii - Lipsa materialelor didactice în şcoli reprezintă un alt risc de abandon şcolar. Chiar dacă
toate cadrele didactice sunt bine pregătite, lipsa materialelor didactice moderne îi impiedică să îşi desfăşoare
activitatea în condiţii optime.
- dezinteresul școlilor – Lipsa de interes a școlilor în furnizarea programelor de educație compensatorie pentru
copiii cu risc de eșec școlar.
III. Cauze ce ţin de elev
- starea lui psihologică - Se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor
cu autorităţile şcolare. În astfel de situaţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea
depăşirii dificultăţilor vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon.
- caracteristicile de personalitate - Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă efecte diferite, la
copii diferiti. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile personalităţii lui,
care îi determină o anumită conduită.
- atitudinea elevilor faţă de procesul educativ - Pe de o parte dezinteres – elevul nu depune eforturile necesare şi
dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de altă parte – elevul poate întâmpina dificultăţi în
îsuşirea cunoştinţelor care se predau.
- potențialul limitat al elevilor - Inteligența limitată sau sub limită, calitățile memoriei și atenției slab dezvoltate.
- anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie; dorința de a
scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite,
necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ în viața
elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume băuturi alcoolice, să consume droguri, să fure sau
chiar să chiulească de la şcoală.
Pentru fiecare copil, părintele sau persoana în grija căruia se află copilul sunt primii „profesori”. Adulții care
îngrijesc copilul trebuie să știe că prin implicarea în educația și formarea copilului pun bazele de care acesta are
nevoie pentru a se dezvolta și a-și construi un viitor de succes.
Școala are rolul de a identifica acei elevi care, datorită unor influențe de natură economică, socială, culturală,
medicală, riscă la un moment dat să abandoneze școala. Școala nu poate influența factorii de natură individuală sau
familială, însă poate găsi soluții care să ofere șanse egale tuturor copiilor.
Din cele menționate mai sus se arată că abandonul școlar este, în fapt, culminarea unui proces pe parcursul căruia
elevul, din diferite motive, se îndepărtează de școală și în cele din urmă o părăsește. Copiii trebuie monitorizați încă
de la începutul școlarizării, astfel încât să se poată prevedea și preveni tendința de abandon școlar. Pentru prevenirea
sau reducerea ratei abandonului şcolar trebuie lucrat atât cu elevul cât şi cu familia şi școala.
Bibliografie:
Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti.

330
Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009).

PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Cosma Monica Mihaela - Școala Gimnazială Specială, Baia Mare, jud. Maramureș

Abandonul școlar este în România o problemă din ce în ce mai gravă. Aceasta reprezintă conduita de
evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la
care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de
studii început. Cercetarea desfăşurată la nivel european scoate în evidenţă faptul că fenomenul de părăsire timpurie a
şcolii implică un număr tot mai mare de elevi. Această situaţie subliniază faptul că două drepturi fundamentale ale
copiilor sunt încălcate: dreptul la educaţie şi dreptul la securitate.
Cauzele abandonului școlar sunt multiple, poate fi vorba fie de inadaptarea elevului la activitatea de
învățare, fie de inadaptarea școlii la factorii interni (psihologici) și/sau externi (scocio-economici, socio-culturali) ai
copilului. Copilul are nevoie de suport emoțional susținut, de siguranță și de apartenență la grup. Orice dezechilibru
al stării emoționale a copilului îl dezorientează și îl descurajează atunci când trebuie să depună un efort semnificativ
în ceea ce privește activitățile școlare. Un copil care resimte un disconfort în plan fizic, psihic sau emoțional poate
manifesta, la un moment dat, tendința de a abandona școala. Plecarea părintelui/părinților la muncă în străinătate
este un stresor semnificativ ce poate avea un impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului determinându-
l în mod indirect să abandoneze școala.
Copilul care abandonează școala poate fi descris astfel:
îi lipsește motivația școlară;
are dificultăți de învățare;
are o rată a absenteismului mare;
are rezultate școlare slabe;
are imagine de sine scăzută;
este izolat față de colegi;
îi lipsesc achizițiile în zona autocunoașterii;
este incapabil să se adapteze la mediul școlar;
are o lipsă reală a unui suport școlar;
manifestă dezechilibru emoțional survenit în urma absenței părinților de acasă sau a lipsei unui control
parental;
cerințe educaționale speciale;
stare de sănătate precară;
manifestă comportamente deviante (agresivitate fizică și verbală, tendința de vagabondaj, vandalism,
consum de tutun, alcool sau alte substanțe interzise);
provine din medii sociale sărace;

331
 nefrecventarea gradiniței;
lipsa unui model educațional din familie.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
- identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
- implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
- creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o
perioadă foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
- psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate
pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
- socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
- psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
- juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.
Activități educaționale:
 Acțiuni umanitare (initiative proprii) pentru ajutorarea copiilor care provin din familii sărace în vederea
evitării absenteismului;
 Oferirea de ajutoare /cadouri copiilor cu ocazia unor evenimente: (Crăciun, Ziua copilului) cu sprijinul
unor sponsoriȘ
 Acţiuni realizate conform Programelor de activităţi recomandate de MEC şi ISJ;
 Asigurarea unui climat atractiv și afectiv, motivant pentru învățare și pentru stimularea elevilor de a veni
„cu plăcere” la școală;
 Organizarea de ore de consultații pentru elevii în regres școlar;
 Asigurarea unor relații optime profesor-elev fără a știrbi prestigiul/autoritatea cadrelor didactice;
 Implicarea tuturor elevilor în acțiuni de înfrumusețare a școlii;
 Stimularea elevilor să formuleze propuneri pentru oferta educațională a școlii;
 Antrenarea tuturor elevilor în activitățile din Calendarul propriu de Activități extracurriculare;
 Integrarea corespunzătoare în colectivele claselor a tuturor elevilor; evitatarea fenomenului de
„marginalizare”.
Prin cele menționate mai sus se arată că abandonul școlar este, în fapt, culminarea unui proces pe parcursul
căruia elevul, din diferite motive, se îndepărtează de școală și în cele din urmă o părăsește. Copiii trebuie
monitorizați încă de la începutul școlarizării, astfel încât să se poată prevedea și preveni tendința de abandon școlar.
Pentru prevenirea sau reducerea ratei abandonului şcolar trebuie lucrat atât cu elevul cât şi cu familia şi școala.
Bibliografie:

332
  Salade, D., (1995), Educaţie şi personalitate, Cluj - Napoca, Casa cărţii de Știință
 Albert-Lorincz, E., Carcea, I.M., (1998), Prevenirea dezadaptării şcolare, Iaşi, Ed. Cermi

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Croitoru Daniela Ramona

Liceul ”Ștefan Procopiu” Vaslui

Liceul ”Ștefan Procopiu” Vaslui este beneficiarul unui grant în cadrul Proiectului privind Învățământul
Secundar/Romanian Secondary Education Project–ROSE. Proiectul cu titlul ”Pași spre succes!” (PASS) este
implementat în perioada 2018-2022. Obiectivul general al proiectului PASS: Sprijinirea elevilor de la învățământul
liceal, filiera tehnologică, în vederea creşterii şanselor de reuşită în plan şcolar, personal, profesional. Aproximativ
90% din elevii participanți la activitățile proiectului sunt selectați dintre cei care aparțin grupurilor dezavantajate
(proveniența din mediul rural, dificultăți financiare, cu unul sau ambii părinți plecați în străinătate, din familii
dezorganizate, cu părinți divorțați sau aflaţi în plasament, cu dificultăți de învățare și rezultate slabe atât la evaluarea
națională, cât și la clasă, orfani, rromi, etc.).
În cadrul proiectului sunt organizate mai multe tipuri de activități precum activități pedagogice și de sprijin
(”Și eu pot!” – activități remediale la limba și literatura română, matematică, geografie, logică, biologie, ”Pași spre
dezvoltarea personală” – activități de consiliere și dezvoltare personală, ”Sunt informat, iau decizii bune!” –
activități de consiliere în orientarea în carieră) și activități extracurriculare (”Educație prin lectură”, ”Decizii pentru
un stil de viață sănătos”). În anul școlar 2021-2022, aceste activități se desfășoară în mediul online, atât sincron (pe
Google Meet) cât și asincron pe platforma Google Classroom.
În cadrul acestui proiect fac parte din echipa de management și fac parte din echipele de profesori care au
rolul de a implementa activitățile extracurriculare ”Educație prin lectură”, ”Decizii pentru un stil de viață sănătos”.
În cadrul activităților extracurriculare, pe parcursul celor 4 ani, vor fi implementate 32 de ateliere de educație
informală ”Educație prin lectură” (câte 8 activități în fiecare an). Aceste ateliere de educație nonformală sunt axate
pe aplicarea de strategii și metode de optimizare a lecturii (texte literare și non literare): lectură, exerciții de
comprehensiune a textelor, sumarizarea textelor, dezbateri, formulare și argumentare puncte de vedere pornind de la
texte literare și nonliterare, concursuri literare etc. Obiectivul general al acestor activități este promovarea lecturii în
rândul liceenilor prin valorificarea literaţiei şi a povestirilor scurte ca instrumente de dezvoltare personală.
Activitățile au la bază scurte povestiri precum “Darul magilor” de O. Henry, “Doamna, sau tigrul”?
de Frank R. Stockton, “Milionarul model” de Oscar Wilde, ”Colierul” de Guy de Maupassant. Prin intermediul
acestor povestiri scurte elevii au explorat natura umană și diverse modele comportamentale, și-au dezvoltat
imaginația și gândirea critică, au căutat soluții la probleme de viață. Elevii au fost încurajați să facă conexiuni între
povestire și experiențele personale. Elevii au lucrat în echipă și și-au dezvoltat competențele de a interpreta situații și
acțiuni, de a formula opinii privind lecțiile de viață oferite de povestirile scurte selectate. Au fost abordate teme
interesante precum valorile și virtuţile umane, generozitatea, automotivarea, rezolvarea problemelor, luarea
deciziilor, frumuseţea umană, prejudecăţi şi stereotipuri etc.

333
 În cadrul activităților sunt aplicate diverse strategii de lectură şi comprehensiune a textului. Unele dintre
aceste strategii s-au aplicat înainte de lectură („Anticiparea”, „Tea party”, „Primele rânduri”, „Think-Pair-Share”),
altele în timpul lecturii („Spune ceva”, „Citirea printre rânduri”, metoda GIST, „Gândeşte cu glas tare”, „Mozaicul”,
„Învăţarea reciprocă”, „Pune întebări”) sau după lectură („Scala”, „Cineva a dorit dar...”, „Strategia 5-4-3-2-1”,
„Strategia 3-2-1”, „Piramida 1-2-3-4-5” ). Unele strategii au constat în sistematizarea informaţiilor pe baza unor
organizatori grafici („Diagrama Venn”, „Scheletul de peşte”, „Copacul ideilor”, „Harta povestirii”, „Lanţul
evenimentelor”, „Pânza de paianjen”, „Modelul Frayer”).
Valenţele formative care recomandă folosirea acestor metode şi strategii în scopul modernizării şi
eficientizării actului didactic sunt numeroase: asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare,
adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul
creativ şi original al acestuia, asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, încurajează lectura şi înţelegerea
textelor, asigură exersarea priceperilor şi capacităţilor în diverse contexte şi situaţii, dezvoltă motivaţia pentru
învăţare şi gândirea critică, transformă elevul din obiect în subiect al învăţării, elevul devenind coparticipant la
propria formare. Aceste metode îl ajută pe elev să caute, să cerceteze, să găsească singur cunoştinţele pe care
urmează să şi le însuşească, să afle singur soluţiile la probleme, să prelucreze cunoştinţele. Aceste metode îl î nvaţă
pe elev să lucreze îndependent, pregătindu-l astfel pentru educaţia permanentă.
Elevii au fost foarte încântați de aceste ateliere de lectură. Desfășurarea lor în mediul online parcă a mai
atenuat din eficacitatea lor. Un instrument digital care poate să fie destul de util în desfășurarea acestor ateliere este
Nearpod. A face o lecție Nearpod este la fel de ușor ca a face o prezentare PowerPoint sau Google Slides doar că
putem adăuga slide-uri cu diverse activități interactive precum sondaje, întrebări de tip grilă, întrebări cu răspuns
deschis (elevul poate scrie răspunsul sau poate să îl înregistreze audio), tablă colaborativă, quiz-uri, materiale
videoși audio, link-uri către alte site-uri și aplicații etc.. Integrarea activității ”Draw it” permite completarea de către
elevi a organizatorilor grafici utili în exercițiile de sistematizare a informațiilor. Una din cele mai utile caracteristici
ale aplicației Nearpod este faptul că permite profesorilor să gestioneze conținutul pe dispozitivele elevilor lor.
Una dintre metodele des folosite este G.I.S.T. (Generarea de Interacţiuni între Scheme şi Texte) care
presupune citirea treptată de către elevi a textului şi rezumarea paragrafelor în maxim 20 de cuvinte (sau mai puţin).
La finalul povestirii, se solicită elevilor să realizeze un rezumat în 20 sau mai puține cuvinte. O altă strategie
utilizată des este "Cineva a vrut, dar ..." care descompune sarcina de a rezuma prin următoarele întrebări: Cine este
acel Cineva (un personaj principal) ?, Ce a vrut acel cineva?, Dar ce s-a întâmplat (conflictul) ?, Cum s-a rezolvat
totul ?. Se folosesc patru coloane. Uneori elevii cu competențe scăzute de literație sunt deseori reticenţi în a realiza
un rezumat, dar această strategie îi impulsionează să răspundă la cele 4 întrebări. Strategia poate fi una dintre cele
mai puternice instrumente de sinteză pe care să le predaţi elevilor dumneavoastră.
Participând la astfel de activități bazate pe aceste povestiri scurte, elevii au conștientizat că literatura este
un instrument important care le poate învăţa lecţii importante, îi provoacă să pună întrebări, să găsească soluţii şi îi
determină să gândească, să facăconexiuni. Elevii au învăţat că literatura poate fi ca un puzzle care aşteaptă fie
descoperit.
Literația înseamnă înțelegerea, folosirea și reflectarea asupra textelor scrise, cu scopul de a ne dezvolta
cunoașterea și potențialul, pentru a deveni indivizi activi în societate. Literația înseamnă cinci lucruri esențiale:
lectura textului, înțelegerea mesajului, realizarea conexiunilor, formarea unui punct de vedere și exprimarea acestuia

334
în scris sau oral. Potrivit specialiștilor, în UE există astăzi o ”criză a literației”. De asemenea, sintagme precum
”criza lecturii”, ”moartea cititorului adolescent”, „analfabetism funcţional” sunt realități ale școlii și societății
românești. Analfabetismul funcţional se referă la persoanele care ştiu să citească, dar nu înţeleg ceea ce au citit.

PREVENIREA SI COMBATEREA ABANDONULUI SCOLAR IN MEDIUL ONLINE

Prof.înv.primar Deaconu Daniela Şcoala Gimnazială ,,Gheorghe Tătărescu”, Tg-Jiu

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început.
Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un indicator al eficienţei sistemului de învaţământ ;
cu cât indicele de abandon este mai mare, cu atât sistemul şcolar respectiv este mai ineficient.
Societatea contemporană se confruntă cu această problemă a abandonului şccolar; şcoala nu mai este continuată
pentru că ea nu mai este percepută ca valoare în sine, elevii nu mai consideră şcoala un viitor, pentru unii, pentru
alţii şcoala nu răspunde cerinţelor şi nevoilor lor.
Cauze ale abandonului şcolar sunt diverse şi ele ţin de:
 nivelul elevului şi al familiei : dificultăţi materiale, modelul educaţional oferit de părinţi, modelul
educaţional oferit de fraţi, dezorganizarea familiei, implicarea în activităţi în limita legii, intrarea pe piaţa
muncii.
 Nivelul comunităţii: mariajul timpuriu, apariţia unui copil, lipsa de securitate în zonă, zone defavorizate,
necontinuarea educaţiei dincolo de 8 clase, ca normă comunitară;
 La nivelul şcolii: repetenţiile repetate şi frecvente, integrarea insuficientă în colectivul clasei, calitatea
relaţiilor cu profesorii şi cu colegii;
În România cele mai frecvente cauze ale abandonului şcolar sunt condiţiile economice precare ale familiei,
structura familiei, capitalul cultural al familiei, influenţa comunităţii, mediul şcolar neprietenos.
Dacă ne gândim la legătura strânsă dintre lipsa educaţiei şi lipsa de oportunităţi, scopul nostru este acela de a
ne asigura că toţi copiii merg la şcoală cât mai mult, învaţă cât mai bine pot şi aşa au o şansă mai bună să reuşească
în viaţă.
În ultimul timp s-a constatat o accentuare a orientării politicilor educaţionale către egalizarea şanselor
educaţionale, cu scopul sprijinirii reale şi cu rezultate observabile. Deşi accesul la informaţie se poate realiza foarte
uşor, totuşi sunt situaţii în care datorită unor factori care ţin de situaţia materială a familiei, situaţia socială, nivelul
de cultură al acesteia deschiderea acestor copii spre informaţie este limitată sau inexistentă.
Toate cele expuse mai sus ţin însă de o anumită situaţie: desfăşurarea şcolii în regim faţă în faţă, participarea la
activităţi comune ce implică socializare, colaborare. În acest context discutăm de cauze ale abandonului şcolar cu
care am fost obişnuiţi şi s-au aplicat măsuri de combatere cunoscute şi adaptate fiecărui caz. Dar în această perioadă
ne-am confruntat cu o situţie deosebită, nemaiîntâlnită, care a pus sistemul educţional în faţa unei noi realităţi,
accentuând necesitatea investiţiilor în tehnologie, resurse, formare, astfel încât fiecare copil să aibă acces la
educaţiei.

335
 Ne-am trezit în faţa unor noi întrebări: Cum putem, în contextual actual al pandemiei Covid-19, să continuăm
să dăm acces la educaţie celor mai vulnerabili? Sau cum putem folosi această perioadă să reducem absenteismul sau
abandonul şcolar.
O posibilă soluţie este distribuţia de tablete sau echipamente IT şi abonamente de date gratuite celor
vulnerabili, ca să poată participa la orele online, instruirea părinţilor să îşi poată sprijini copiii, dezvoltarea de
conţinuturi adecvate pentru mediul online şi învăţare la distanţă. Acolo unde tabletele şi internetul nu sunt
disponibile, tipărirea şi distribuirea de materiale fiecărui elev cu ajutorul serviciilor comunitare sau de curierat poate
fi o opţiune.
Copiii resimt diferit schimbarea în online. Printre cele mai mari provocări pe care le întâmpină se numără:
 Scăderea nivelului de interacţiune şi comunicare dintre profesor-elev sau dintre elevi
 Pot dezvolta un program neregulat de odihnă
 Trebuie să înveţe să utilizeze tehnologia nu doar pentru distracţie, ci pentru studiu
 Evaluarea online poate fi subiectivă
 Sunt distraşi şi nu pot să se concentreze la fel de bine ca la şcoală
 Sunt izolaţi de colegi şi de prieteni
 Nu mai fac activitate fizică şi nici activităţi sociale
 Au nevoie de o perioadă de adaptare şi de reguli potrivite
Dată fiind această situaţie este nevoie ca rolurile familiei şi ale şcolii să se completeze în contextual actual.
Şcoala, dar în mod accentuat şi familia sunt cei doi factori care trebuie să susţină moral, dar şi financiar elevii în
această perioadă. Familia trebuie să urmărească îndeaproape programul copilului atât de studiu cât şi modul în care
îşi petrece timpul liber. De asemenea, şcoala trebuie să observe mai atent elevii şi eventualele obstacole pe care
aceştia le întâlnesc şi să ofere suport şi sprijin sincer pentru elevi astfel încât aceştia să poată depăşi diversele
tendinţe de abandon şcolar.
Fiecare copil are valoare şi e unic, fiecare copil poate învăţa. Pentru o mai bună prevenire a abandonului
şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil.
Bibliografie:
1. Băban, A., Consiliere educţională, Ed.Psinet, Cluj-Napoca, 2001
2. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Ed.Polirom, Iaşi, 1998
3. Moisin, A., Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Ed.Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007

336
 COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. înv. primar ȘERBAN MARILENA SIMONA

LICEUL TEORETIC „RADU VLĂDESCU„ PĂTÂRLAGELE, Jud. BUZĂU

Ne aflăm într-o perioadă dificilă datorită pandemiei care s-a năpustit peste poporul nostru și nu dorește să
mai plece. Viața este destul de grea pentru unii oameni, poate că era și înainte de această pandemie dar cu toate
acestea observ că educația are un loc prioritar și am trecut cu toții de această perioadă în care învățarea a avut loc
online. Pot să spun că sunt o fericită pentru că în zona în care eu îmi desfășor activitatea nu se poate vorbi despre
abandon școlar, chiar dacă au existat câteva tentative peste care profesorii și școala au trecut cu dăruire și
profesionalism.
În cadrul colectivului de elevi, al cărui profesor sunt, există cazuri izolate în care elevii nu au avut
posibilitatea de a-și desfășura orele online, lipsa dispozitivelor sau deținerea unor dispozitive tehnologice care sunt
depășite , nefiind funcționale în astfel de situații. O altă problemă întâlnită la clasă a fost momentul în care au primit
dispozitive din partea unității de învățământ și nu au știut ce să facă cu ele, neștiind cum funcționează acestea
deoarece nu văzuse și nu interacționase până atunci cu așa ceva nici elevii dar nici părinții acestora, fiind nevoiți să
apeleze la diverse persoane pentru ajutor.
Am constatat că pentru a putea susține cu toți elevii aceste lecții online este nevoie și de o instruire
anterioară a elevilor care provin din medii familiale dezorganizate sau cu o situație materială precară. Este simplu să
trimiți către școli dispozitive și… doar atât. Este nevoie de o atenție mult mai sporită pentru a descoperi cauzele
acestor lipsuri. Multe dintre familii au dificultăți în a-și duce traiul de la o zi la alta, familii numeroase, familii
dezorganizate, lipsite de resurse, care au probleme în a asigura îmbrăcăminte adecvată tuturor copiilor dar resimt și
nevoia de forță de muncă. Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăți materiale și există factori precum
alcoolismul, divorțul sau violența în familie care pot determina elevii să abandoneze școala.
Alți factori reprezentanți în abandonul școlar pot fi climatul familial excesiv de permisiv sau lipsa de
autoritate a părinților, atitudinea despotică sau din contră, indiferentă a celor care ar trebui să le ofere copiilor săi
modele comportamentale pentru integrarea lină în societate și în viață.
O cauză întâlnită la un elev din clasa mea pentru încercarea de abandon școlar a fost modelul educațional
oferit de părinți și de frați, părinții au maxim opt clase și muncesc din greu iar frații mai mari au renunțat devreme la
școală pentru a intra pe piața muncii, model pe care îl poate urma și fratele cel mic dar există și excepții, nu este o
regulă.
Abandonul școlar precoce este problematic atât pentru individul în sine, ca entitate, cât și pentru întreaga
societate din care acesta face parte, exact ca la jocul de domino, atunci când o piesă cade, declanșează o serie de
reacții în lanț.
Efectele au urmări grave nu numai pentru tinerii în cauză, cât și pentru cheltuielile de învățământ deja investite în
persoanele respective cu scopul de a ajunge la o finalitate prosperă pentru toată lumea, respectiv inserarea cu succes
pe piața muncii și transformarea fiecărei entități într-o parte funcțională a unei societăți coerente. Asta ca să nu mai
vorbim despre capacitatea de integrare în sistemele competiționale europene și mondiale. Există tineri care termină
școala înaintea de a finaliza învățământul obligatoriu, sau persoane care au finalizat învățământul obligatoriu dar nu

337
au obținut și o calificare pentru a putea continua. Aceștia nu vor avea calificarea profesională necesară integrării în
societate și pot reprezenta cu succes viitorii șomeri.
Efectele pe termen lung ale abandonului școlar se reflectă, după cum spuneam și mai devreme, asupra
dezvoltării sociale și creșterii economice. Pentru a putea avansa economic, baza stă în forța de muncă calificată, iar
abandonul școlar reprezintă un eșec al integrării sociale al individului. Odată cu creştea nivelului de calificare a
persoanei scade probabilitatea de a rămâne fără loc de muncă. Daca aceasta este realitatea de azi, care este
perspectiva de mâine?
Pentru persoanele care au abandonat învăţătura există o serie de programe de revenire în sistemul
educaţional pentru terminarea studiilor. Unul dintre acestea este învăţământul cu frecvenţă redusă, o altă posibilitate
ar fi învăţământul seral sau învăţământul deschis la distanță. O alta variantă pentru cei fără loc de muncă este
participarea la diferite cursuri de formare profesională, unde înscrierile au crescut semnificativ Sociologii cred ca
părăsirea școlii reprezintă o problemă socială din care derivă un set de urmări cu consecințe de durată. Este
demonstrat cu ajutorul diferitelor seturi de cercetări că cei care abandonează școala nu au șanse nici să ajungă să
aibă un venit pe piața muncii, dar nici șanse sa fie integrați. Cei care au renunțat la carte sunt într-o mai mare măsură
dependenți de programele de ajutor decât restul populației.
Un elev care alege să părăsească sistemul educațional va ajunge, într-un termen relativ scurt, sa suporte
efectele usturătoare ale deciziei sale. Puterea de cumpărare redusă și stilul de viață extrem de calculat care însoțesc
în mod inevitabil veniturile minime sau aproape inexistente aduc cu ele stres, dezamăgiri și frustrări mai mult decât
își pot imagina la o prima vedere majoritatea adolescenților.
Delincvenţa juvenilă este o altă consecință a fenomenului de abandon școlar si reprezintă un totalitatea
comportamentelor care încalcă norma juridică şi aparțin minorilor. Pe scurt: o ridicare alarmantă a numărului de
muncitori necalificați, presiuni mari pe sistemul de protecție socială care susține persoanele
neintegrate/neșcolarizate, rata delicvenței, exploatarea minorilor, implicit munca la negru sunt doar câteva dintre
consecințele directe ale fenomenului de abandon al sistemului educațional de către elevi, iar acest lucru nu face
decât să scadă potențialele șanse de succes ale companiilor locale și să îi sperie, îndepărtându-i pe investitorii străini.
Bugetul de stat este prima victimă afectată frontal de fenomenul de potențială părăsire în masă a sistemului de
învățământ. Impactul direct este extrem de concret : o persoană care a absolvit doar câteva clase are cele mai mari
șanse să devină asistată social sau să alunece pe panta delicvenței juvenile decât un absolvent de liceu sau de școală
profesională.
Pentru ca interpretarea rolului de profesor să aibă succes trebuie respectate câteva condiții esențiale: să îți
placă să fii acest gen de actor, adică să știi că oricât de supărat ai pleca acasă de la școală, până mâine o să îți treacă
pentru că nu te vezi făcând altceva; să fii pregătit,nimeni nu este atotștiutor, dar copiii cred, de multe ori, că
profesorii sunt enciclopedii ambulante și asta îi angajează să încerce să fie. De aceea, viața de profesor este o
învățare continuă. Momentul în care încetezi să te pregătești este momentul în care încetezi să fii profesor. Pentru a
fi un astfel de om, trebuie să ai curajul de a ieși din tipare.
Bibliografie:
1. Băban, Adriana, 2001, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj Napoca;
2. Jigău, Mircea, 2001, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti;
3. Plosca, Marin, 2001, Consiliere privind cariera, aplicaţii în şcoală, Editura Dacia, Cluj Napoca;

338
 4. Tomşa, Gheorghe, 1999, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă ,,Viaţa
Românească”, Bucureşti.

STRATEGII DE PREVENIRE ȘI DIMINUARE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Georgescu Marilena-Camelia
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Arad

„Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.”
Acesta reprezintă atât o problemă individuală, cât și o problemă a întregii societăți. Motivele pentru care
tinerii renunță la educație înaintea terminării studiilor sunt diverse:
 găsirea unui loc de munca care îi generează bani unui adolescent, iar interesul față de școală scade;
 problemele de sănătate care le fac viața elevilor destul de dificilă la școală fiind victime ale discriminării,
bullyingului;
 părinții nu-și mai lasă copiii la școală, obligându-i să muncească cu ziua pentru a aduce bani acasă, să
cerșească, să rămână acasă pentru a avea grijă de frații lor, diferite motive prin care părinții nu oferă
aceastășansă copiilor lor, deoarece nici ei probabil nu au avut-o;
 totodată motivul sărăciei este predominant, fiind mulți elevi care vin din zone rurale defavorizate, lipsite de
oportunități, unde probabil nu au o școală în apropiere, iar părinții sunt nevoiți sa plătească sume destul de
mari din bugetul lor pe transportul pana la școală;
 o problemă destul de des întalnităîn România este abandonul școlar de către fete din cauza aparițiilor
sarcinilor nedorite, deoarece în școli nu se face educatie sexuală, din simplul motiv că acest subiect este
încă unul tabu care se încearcă a fi evitat cat mai mult posibil, dar totodată este un subiect important din
viața fiecărui adolescent care trece prin anumite stări și momente ale vieții;
 anturajul prost reprezintaun factor negativ pentru elevii care sunt încurajați să încerce fel și fel de lucruri
noi care le pot dăuna pe termen lung.
În limbajul de specialitate se realizează o diferenţă între termenele de „părăsirea timpurie a şcolii” respectiv
„abandonul şcolar”. Termenul„părăsirea timpurie a şcolii”include renunţarea la toate formele deeducaţieşi formare
profesionalăînainte de finalizarea învăţământului secundarsuperior sauechivalentul îneducaţia şi formarea
profesională până când„abandonul şcolar” este utilizatcuun sensmairestrâns: ea se referă laîntreruperea unui
cursîndesfăşurare în învăţământulgeneral sauprofesionalşide formare.
Conform statisticilor, șase milioane de tineri renunță anual la studii (ceea ce înseamnă aproximativ
paisprezece la sută din numărul total de elevi). Pentru aceștia, viitorul este sumbru: șomaj, sărăcie sau marginalizare.
Tinerii care renunță prematur la studii sunt considerați a fi cei care, deși au vârstele cuprinse între optsprezece si
două zeci și patru de ani, au terminat cel mult învățământul gimnazial la data la care abandoneazășcoala.

339
 Există trei direcții de acțiune:prevenirea – îmbunătățirea accesului egal la educație de înaltă calitate de la
vârste fragede. Trebuie introduse măsuri menite să garanteze participarea tuturor copiilor la orele de curs (suportul
lingvistic pentru copiii de imigranți, de exemplu)intervenția – îndrumăriși meditații pentru elevi, strângerea
legăturilor cu părinții,atunci cand apar semne cum ar fi absențele nemotivate și performanțele foarte slabe,
compensarea – elevilor care renunță la școală ar trebuie să li se ofere ulterior șansa de a obține calificările pe care nu
le-au obținut prima data. Școlile de tip “A doua șansă” trebuie să ofere cursuri pentru grupuri restranse de elevi,
precum și metode de predare mai personalizate și mai flexibile comparativ cu școlile obișnuite.
Dacă înainte de 1989 rata abandonului școlar era foarte scăzută, imediat dupa schimbarea regimului și
trecerea la democrație s-a constat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile școlii. Ei au fost încurajați și de
atitudinea părinților pentru care “cartea nu mai reprezintă o prioritate”, nici garanția asigurării unui loc de muncă.
Mai mult, emigrarea forței de muncăîi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-și urmează părintii, fie sunt lăsați
unor rude sau cunoștințe apropiate care se ocupă doar superficial de situația școlară a copiilor.
Printre acțiunile ce pot fi întreprinse pentru reducerea ratei de abandon în țara noastră: integrarea elevilor cu risc de
renunțarela educație și menținerea acestora în sistemul scolar, creșterea responsabilizării cadrelor didactice,
reintegrarea elevilor deja aflați în abandon, monitorizarea stării sistemului pentru prevenirea timpurie a crizelor și
identificarea periodică a modificărilor în ceea ce privește factorii de abandon școlar.
Fenomen complex, abandonul școlar are drept consecințe pe termen mediu şi lung, șomajul, excluziunea
socială și sărăcia. Nefiind vorba despre un simplu fenomen cu osimplă etiologie, soluțiile nu sunt ușor de
găsit.Conform planului propus pentru reducerea fenomenului părăsirii timpurii a şcolii încadrul Strategiei „Europa
2020”stoparea abandonului şcolar trebuie să pună accent pe elementele de prevenire, deintervenţie şi pe
elementelecompensatorii.Toate aceste elemente sunt responsabilitatea societăţii în general şi a şcolii în special.
Şcoala, cu valorile şi normele ei specifice, se constituie ca o oglindă a societăţii, construindu-şi propria
ierarhie socială, cu grupuri şi subgrupuri sociale, cu normativitate şi devianţă, cu stigmate şi probleme
interpersonale. Ca loc de reflectare a unei experienţe exterioare, „şcoala devine creuzetul privilegiat al dinamicilor
sociale, deoarece este primul complex social în care indivizii îşi construiesc identitatea socială”.

BIBLIOGRAFIE:
 Cristina Neamțu – Devianța școlară, Editura Polirom, Iași, 2003
 Bogdan Voicu - Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire,Editura Vanemonde,
București.,2010
 http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-
prevenire/

340
 MODALITĂȚI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Ionese Zamfira – Lucica

Liceul Tehnologic ION NISTOR, Vicovu de Sus

Abandonul şcolar este atât o problemă individuală, cât şi a întregii societăţi. Există multe motive de ce unii
tineri vor să renunțe la educaţie înaintea terminării studiilor: au dificultăţi de învăţare, probleme sociale sau lipsă de
motivaţie, de orientare sau de sprijin, probleme în familie, etc. Nivelurile scăzute de educaţie nu au consecinţe grave
numai pentru tinerii în cauză, dar implică folosirea ineficientă a cheltuielilor de învăţământ, în plus, având în vedere
schimbările demografice actuale, şi anume îmbătrânirea populaţiei, ţările europene nu îşi pot permite risipa de
talente. Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea
rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o
sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă
instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar. Astfel, pentru a putea fi capabili să
reducem numărul abandonurilor şcolare este important să identificăm câteva cauze:
şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-
profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii ani
de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor părinților sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din
satele respective.
Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele
necesare educației. Astfel acest lucru are ca efect exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Lipsa interesului
pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, prin dezinteresele sau dezamăgirile personale părinților.
Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone,
prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure
transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de şcoala. De asemenea,
este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna, ,,în
condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcăminte inecesare’’.. Pe de altă parte, încălzirea
vremii, crearea condiţiilor naturale de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă,
abandonând şcoala.
Cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-cultural de
proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul şcolar şi profesional al
elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala.
Există şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală.
Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi

341
comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania,
copiatul şi suicidul.
Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu
cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea abandonurilor. Elevii au fost încurajaţi şi de
atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai
mult, emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în
grija unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor.
climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt
alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar.
factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism, repetenție,
motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare, competența
profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de abandon şcolar.
Anturajul negativ și/ sau dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială; Anturajul reprezintă un
factor negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume băuturi alcoolice, să
consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de la şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar sunt:
 Identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
 Implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a situațiilor
ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o
perioadă foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şipsiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emoționale,
tendinţe agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea legilor şi prin
propaganda juridică, în general.

342
 În cadrul învăţământului preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului
despre şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală,
ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este includerea tuturor copiilor în programe educative,
luând în calcul forţa şi posibilităţile fiecăruia. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de
adaptare şi percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare,
fapt ce îi determină să îndrăgească mediul şcolar. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este
unic şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului
şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile/ interesele fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de
religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ
preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se
menţine în sistemul educativ, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor
didactice, cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonuluişcolar –
o problemă gravă în România. Concluzionând, abandonul şcolar- modalități de prevenire, considercă este o temă
destul de mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar dar și cu ceilalți parteneri
(biserica, primăria, poliția) pot încerca să-i determine pe elevi să conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui
liceu. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un motiv de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să
aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.
Bibliografie:
1. Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti
2. Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)

ÎNȚELEGEREA MECANISMELOR ABANDONULUI ȘCOLAR. ROLUL ESENȚIAL PE CARE

ÎL JOACĂ PROFESORUL ÎN CARIERA ȘCOLARĂ A ELEVILOR

-Studiu de specialitate-

Prof. MANOLACHE ELENA EMANUELA

LICEUL TEHNOLOGIC „PETRE S. AURELIAN” –SLATINA, OLT

Profesorii joacă un rol major în învățarea copiilor și tinerilor la școală și sunt printre principalii actori ai
succesului academic. Cercetările arată că o relație grijulie între profesor și elev este cel mai puternic factor în
prezența și succesul la școală. Profesorii trebuie să fie conștienți de faptul că joacă un rol crucial în calea
educațională a elevului; Aceștia împărtășesc întregii comunități educaționale responsabilitatea de a permite elevului
să își realizeze potențialul. Confruntat cu noi provocări, profesorul vede întărite misiunile sale extinse și cerințele
profesiei sale. În timp ce recunoaștem importanța discernământului profesional al profesorilor, sunt necesare noi
competențe și trebuie dobândite ca parte a formării lor inițiale și continue.

343
 Înțelegerea mecanismelor abandonului școlar și a inegalităților, a riscurilor posibile și a factorilor de
protecție, ar trebui să constituie unul dintre elementele fundamentale ale programelor inițiale și de formare continuă
a cadrelor didactice. Într-adevăr, este esențial ca toți profesorii să înțeleagă rolul esențial pe care îl joacă în cariera
școlară a elevilor: sunt primii care pot detecta dezangajarea școlară și dificultățile de învățare imediat ce apar. Prin
urmare, aceștia sunt în măsură să acționeze imediat pentru a face față situației. Ei trebuie să fie conștienți de
influența și impactul așteptărilor, atitudinii și modului lor de comunicare cu elevii și familiile lor; trebuie să
recunoască rolul părinților și al familiilor în procesul de învățare și să fie încurajați să ia în considerare într-o
manieră eficientă participarea părinților la unitatea școlară.

Ar trebui instituite măsuri și structuri de sprijin (în mod ideal la nivel local) pentru a ajuta profesorii pe
parcursul carierei lor. Pregătirea specifică inițială sau continuă ar trebui să permită cadrelor didactice să fie instruite
în prevenirea abandonului școlar și să îi ajute astfel să implementeze o pedagogie diferențiată și o învățare în care
elevul este un actor. Această instruire ar trebui să îi pregătească pentru o educație bazată pe abilități și o evaluare
formativă. Această predare se bazează pe o pedagogie a proiectelor și pe cooperarea dintre profesori. În cele din
urmă, ar trebui să consolideze abilitățile relaționale și de comunicare ale cadrelor didactice, în special față de părinți
și parteneri externi. Ea îi învață strategii pentru managementul clasei, diversitatea și gestionarea conflictelor și
prevenirea hărțuirii.

Dezvoltarea capacităților de „conducere” a cadrelor didactice: conducerea cadrelor didactice trebuie

înțeleasă ca angajamentul fiecărei persoane de a-și dezvolta expertiza și instruirea pentru a-și îmbunătăți practicile
didactice. Profesorii sunt încurajați săsusțină această practică atât în clasă cât în și în afara clasei. Profesorii care
sunt ferm dedicați misiunilor lor participă astfel activ la eficientizarea școlilor, la calitatea predării și la
îmbunătățirea rezultatelor elevilor.

Ca parte a formării lor inițiale, este important ca toți viitorii profesori să beneficieze de o abordare practică
și concretă care să le permită să înțeleagă ce sunt abandonul școlar și inegalitățile, cauzele lor, întinderea lor și
efectele lor asupra învățării elevilor. Urmând stagii în școli cu o rată ridicată a abandonului școlar sau care suferă de
puternice disparități socio-economice, sprijinind cele mai fragile familii, vor avea o mai bună înțelegere a problemei.
Această abordare va permite profesorilor studenți să ia în considerare rolul lor ca profesori și cum pot aborda
nevoile educaționale ale celor mai vulnerabili copii.

Învățare de la egal la egal: plasamentul profesional trebuie să dezvolte și să promoveze o cultură a învățării
de la egal la egal (schimburi între profesori, dar și cu elevii). Tutoratul de la egal la egal poate fi încurajat, în cadrul
școlii sau în rețele de școli, de diferite tipuri și niveluri, devenind locuri pentru schimbul de bune practici.
Instrumentele IT și platformele de colaborare, cum ar fi eTwinning, pot fi un suport foarte eficient poate oferi un
sprijin foarte eficient pentru aceste forme de cooperare.

Școlile care știu să aprecieze diversitatea personalului și a elevilor prezintă rezultate mai bune pe o perioadă
lungă de timp. Cunoștințele, abilitățile și abilitățile legate de înțelegerea diversității în toate formele sale (educație
interculturală, multilingvism și predarea elevilor care nu vorbesc) ar trebui integrate în formarea inițială și
consolidate prin formarea continuă.

344
 O mai mare promovare a profesiei didactice trebuie făcută pentru a atrage un număr mare de candidați care
reprezintă societatea și pentru a recruta cele mai bune elemente, menținând în același timp o coeziune solidă în jurul
valorilor fundamentale ale școlii și a obiectivelor comune societății.

Promovarea profesiei didactice: recunoașterea și sprijinul cadrelor didactice care lucrează în școli cu o rată
ridicată a abandonului școlar sau care suferă de disparități economice puternice necesită o formare continuă
îmbunătățită, acordarea concediului de formare și furnizarea de resurse educaționale sau non-educative
suplimentare. Trebuie să se țină seama și de bunăstarea emoțională a personalului.

SITOGRAFIE:

https://cpeviescol.files.wordpress.com/2017/06/decrochage-scolaire-com-de-l-ue-com-2011-0018-fin-fr-txt.pdf
/accesat 12.03.2021

https://www.un.org/sites/un2.un.org/files/policy_brief_-_education_during_covid-
19_and_beyond_french.pdf/accesat 12.03.2021

https://www.csee-etuce.org/images/Publications/etuce_elfe_esl_project_brochure_fr.pdf

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. Milicev Camelia, Școala Gimnazială Nr. 30 Timișoara
Prof. Arnăutu Rozalia, Școala Gimnazială ,,Romul Ladea” Oravița

,,O școală în care dascălul nu învață și el este o absurditate.” (Constantin Noica)

Cea mai mare provocare a vremurilor noastre, atât pentru părinți și copii, dar mai ales pentru noi, cadrele
didactice, o reprezintă educația în mediul online. Deși absolvenți ai unor facultăți care atestă pregătire temeinică în
domeniu, deși avem bagaj cu mulți ani de experiență în spate, deși avem grade didactice și nenumărate cursuri de
formare la activ, totuși, ne-am blocat cu toții în fața acestei mari și neașteptate provocări:predarea în mediul online,
dar, mai ales, captarea atenției micuților școlari, astfel încât să nu intervină fenomenul de plictiseală. După o
perioadă de acomodare în mediul online pentru ambele părți, elevi si profesori deopotrivă, a început explorarea și
căutarea celor mai potrivite metode și mijloace pentru ca scenariul didactic să se desfășoare cu succes.
Bineînțeles că jocul a rămas principala metodă, cunoscut fiind faptul că micii școlari sunt foarte atrași de
jocurile online.
Astfel, am căutat o mulțime de resurse online, jocuri educative care să ne îndeplinească ambelor părți
dorințele: lor - aceea de a se juca, iar nouă - cea de a-i învăța prin joc, de a le transmite și fixa cunoștințele noi, într-
un mod cât mai plăcut și mai captivant, astfel încât să-și dorească întâlnirile cu noi în fiecare zi.
Am devenit astfel parteneri de la ,,distanță’’ în aventura educației din mediul virtual. Nu doar jocurile din
spațiul virtual ne-au ușurat ,,conexiunea, ci și tot felul de idei năstrușnice, menite să le țină treaz interesul de a ne
vedea cu plăcere în fiecare dimineață.

345
 Având clasa pregătitoare, 23 de pitici năstrușnici și dornici de jocuri noi zi de zi, am fost nevoită să țin
pasul cu nenumăratele provocări prin care trebuia să trecem împreună cu plăcere.
,,Ce ne mai jucăm azi?’’ sau ,, Te iubesc, doamna!’’ sunt cuvinte mari care m-au impulsionat să mă
autodepășesc în fiecare zi. Chiar dacă simțeam la un moment dat că nu mai știu nici un joc și că n-o să-mi mai vină
nicio idee, am continuat să ,,inventez’’ metode noi pentru a-i stimula să citească cu plăcere, să scrie, să socotească.
Fără ca ei să-și dea seama că, de fapt, eu urmăresc să le formez deprinderea de a scrie corect și că în
spatele jocului meu e o oră obișnuită de scriere, autodictare chiar, dar și verificarea receptării unor informații dintr-
un text audiat, am pornit la drum.
Le-am citit întâi textul ,,Dărnicia omului de nea’’ din mapa mea, atenționându-i că vor urma mai multe
provocări, pe care nu le vor putea realiza decât dacă vor asculta povestea cu atenție.
Am găsit o formă inedită de a verifica atenția lor: scriind răspunsuri scurte la întrebările mele , dar nu în
caiete, ca într-o zi obișnuită, ci pe baloane, cu markerul. Am verificat astfel trei obiective: desprinderea
informațiilor dintr-un text, scrierea după autodictare a unor cuvinte și asocierea sunetelor cu literele
corespunzătoare. A fost o oră de CLR reușită, în care am ieșit din monotonia scrisului în caiet, doar cu un balon și
cu un marker. Plăcerea de a vedea la cameră ce au scris și ceilalți colegi pe baloane a fost imensă.

Un alt joc interesant pe care l-am propus pentru acasă a fost ,,bulgăreala’’ cu părinții. I-am rugat să scrie pe jumătăți
de coală A4 câte un cuvânt, cu litere mari de tipar, la mijloc, pe care mai apoi, să le mototolească. Am cerut să scrie
cuvinte din diferite domenii:,, ANIMALE’’, ,,MÂNCĂRURI’’, ,,FLORI’’, ,,UN OBIECT DE CURĂȚENIE’’,
,,MIJLOACE DE TRANSPORT’’ etc. După ce au scris mai multe cuvinte și au realizat astfel mai mulți bulgări, i-
am pus să înceapă ,,bulgăreala’’ cu mămicile! Când auzeau ,,STOP’’, fiecare prindea 1 bulgăr și citea cuvântul scris
pe el. Bulgărele îl păstrau deoparte. Bulgăreala continua până strângeau 4 bulgări fiecare. Cu cei 4 bulgări păstrați
încercau să inventeze o poveste hazlie, în fața camerei. Spre amuzamentul tuturor, se străduiau să inventeze povești
îmbinând niște cuvinte între care nu era nicio legătură. Am aprofundat astfel scrisul, cititul, dar am dezvoltat și
imaginația. Totul… cu mare plăcere.

346
 Cititul în stiluri diferite a prins din nou foarte bine în fața camerei. Astfel, am citit ,,plângând’’
,,sughițând’’, ,,ca o prințesă’’, ,,ca un robot’’, ,,ca un scafandru’’, ,,sărind într-un picior’’, ,,alergând’’, etc.
Rezultatul după astfel de jocuri inventate? ,, DOAMNA, AVEȚI FANI ȘI ÎN ALTE CLASE, NU DOAR
LA NOI!’’
Am ales să prezint câteva metode pe care le-am inventat pentru a preveni abandonul școlar în mediul
online, pentru că restul platformelor online de pe care descărcăm materiale sau jocuri cred că le cunoaștem cu
toții(www.twinkle.ro, www.wordwall.ro, www.prezi, www.learningapps., www.gynzy. )
Totuși, am întîmpinat, bineînțeles, și o serie de dificultăți. Printre dificultățile în realizarea activităților
didactice la distanță, s-ar putea aminti, în ordine: lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și
evaluare, dificultăți de ordin tehnic – platforme care trebuie instalate, care nu funcționează, lipsa suportului
pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: lipsa
instrumentelor potrivite pentru predare-învățareevaluare la disciplina lor, lipsa conținutului educațional (resurse
digitale) în domeniul disciplinei, lipsa unui computer suficient de performant și lipsa timpului necesar pentru
înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale.
Bibliografie:
 ***, Școala online-elemente pentru inovarea educației, Ed. Universității din București, 2020
 https://www.psih.uaic.ro/wp-content/uploads/sc_onl_rap_apr_2020.pdf
 Cerbușca Pavel, Învățământul general în mod online-eficacitate și eficiență, Chișinău, 2020
 https://ipp.md/wp-content/uploads/2020/05/Studiu__Invatamantul_Online_202-04-29.pdf

ANALIZA PROCESULUI INSTRUCTIV – EDUCATIV ÎN TIMPUL CRIZEI SANITARE

Prof . înv. primar - Mladen Mihaela

Școala Gimnazială Nr . 1, Motru – Gorj

Metoda de învățare online nu este accesibilă pentru toți elevii, lipsind echipamentele de conectare la
distanță.
În condițiile în care școlile sunt închise din cauza pandemiei de Covid – 19, foarte mulți copii nu au acces
la învățământul online.
Pe măsură ce criza sanitară a dus la mutarea multor activități în mediul online, inclusiv a celor educaționale
și de formare profesională, lipsa accesului la tehnologie a redus semnificativ șansele la o viață mai bună pentru
copiii din mediile defavorizate .
Situația accentuează inegalitățile existente înainte de pandemie și impune colaborarea între instituții ,
comunități și companii pentru a le da o șansă și acestor copii la alfabetizare digitală și dezvoltarea abilităților.
Închiderea școlilor are efecte serioase și asupra societății, în general, nu doar asupra copiilor, ei ducând la
creșterea inegalităților din societate.
Sunt apreciate ca fiind foarte importante măsurile de prevenție și de distanțare ce trebuie luate în interesul
școlilor. Decizia de închidere a școlilor la declanșarea pandemiei a fost însoțită, în cele mai multe cazuri , de

347
organizarea unor activități didactice la distanță , în condiții extrem de diverse, cu utilizarea sau nu a mijloacelor
electronice pentru predare și comunicare.
Dincolo de sincope , greutăți , lipsa colaborării și decizii impuse peste noapte , la noi , învățarea online s-a
desfășurat bine , elevii fiind receptivi la schimbări, iar noi, cadrele didactice, am luat foarte în serios această muncă.
S-a înțeles că școala are nevoie de schimbare și de adaptare la nevoile viitorului , iar schimarea trebuie să
înceapă acum. Am descoperit metode și instrumente noi de lucru online.
Predarea online înseamnă interacțiune, mișcare, scimb de activități, joacă, învățarea regândită.
Menirea profesorului este aceea de a descoperi și dezvolta măreția din fiecare copil.
Elevii au reușit să-și îmbunătățească substanțial abilitățile digitale, învățarea la distanță este și va fi un șir
de invenții și descoperiri, creativitate și comunicare eficientă.
Cadrele didactice, elevii și părinții trebuie să fie autodidacți, să învețe din propria experiență , dar și din
exeriența celorlalți .
În viitor trebuie pus accentul pe elementele învățării personalizate , dar și pe posibilitățile copilului.
În concluzie, învățăturile care se concentrează pe tehnologia digitală sau folosind resurse și instrumente
digitale contribuie la dezvoltarea abilităților cheie ale elevilor în societate și în lumea profesională a secolului XXI .
Bibliografie,
Educația în timpul pandemiei

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎNCĂ DE LA GRĂDINIȚĂ

Prof. Nistor Luize Lavinia

Grădinița P.P. Nr.1/„Piticot”-Hunedoara

„Cu cât mai devreme un copil este integrat în sistemul de educaţie, alături de cei de vârsta lui, cu atât
integrarea socială şi performanţele vor fi mi uşor de obţinut. Un copil vulnerabilizat din cauze care privesc statutul
socio-economic are îngrădit accesul la educaţie de calitate, iar acest fapt se converteşte în sărăcia educaţională care
tinde să se perpetueze de la o generaţie la alta. Decalajele sociale sunt o realitate îngrijorătoare, mai ales atunci când
vorbim despre copii, dar prin educaţie ele pot fi corectate şi depăşite”.
Gabriela Alexandrescu

Educația este percepută ca o funcție vitală a societății, iar școala drept principala instituție prin care
societatea își perpetuează existența. Astfel, școala este un „factor cheie” al dezvoltării. De la școală se asteaptă astăzi
totul: să îi ajute pe tineri să cunoască trecutul și să înteleagă prezentul, să îi ajute să conștientizeze și să își asu me
responsabilitatea pentru a se implica în orientarea destinului colectivităților către un viitor dorit.
Acum mai bine de 200 de ani, J.J. Rousseau (1712 – 1779), adresa educatorilor un apel și un avertisment
devenit celebru: „Educatori, învățați să vă cunoașteți copii!”. Marele pedagog francez dorea să pună în evidență o
carență majoră a educației – ignorarea copilului, a aspirațiilor, a intereselor și posibilităților sale.
De-a lungul anilor, s-au înființat școli experimentale, s-au imaginat noi modele de educație, s-a creat un
cadru moral și material adecvat aspirațiilor și nevoilor copilului, realizându-se o sinteză echilibrată între cererile

348
societății și așteptările copilului. Cu toate progresele obținute, cu toate ameliorările aduse conținuturilor educației,
subsistemului de formare a personalului didactic, problema calității vieții școlare și a statutului copilului în cadrul
procesului instructiv-educativ continuă să fie o problemă deschisă.
Educaţia reprezintă, pentru orice societate, un domeniu cheie pentru dezvoltarea durabilă și competitivă a
acesteia. Investițiile în capitalul uman, într-un sistem educativ performant, echitabil sunt vitale pentru dezvoltarea
unei societăți bazate pe cunoaștere. Din această perspectivă, prioritatea acordată formării inițiale și continue a
resursei umane este esențială pentru finalizarea unei forme de învățământ și pentru inserția absolvenților pe piața
muncii.
Mutaţiile din societate şi din familia contemporană (problemele economice, problemele de relaţionare între
părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional redus,
supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate etc.) determină mai multe probleme emoţionale la
copii decât în trecut. La acestea se adaugă presiunea grupului, riscul consumului de droguri şi a altor forme de
dependenţă, metodele educative slabe, inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, frica
de examene etc. constituindu-se în adevăraţi stresori pentru elevi care, din păcate, uneori evită confruntarea cu
,,problema” prin fuga de la ore. Văzut din această perspectivă, absenteismul devine o problemă socială, un semnal
tardiv al existenţei unor probleme, o conduită care reflectă atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie,
încredere în educaţia şcolară.
Prevenirea abandonului școlar se poate începe chiar de la grădiniță. Astfel, în cadrul învăţământului
preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari, în
calitate de viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală, ci şi de a-i face să
conştientizeze importanța pe care o deține școala în viața unui individ.
Copilul are nevoie de suport emoțional susținut, de siguranță și de apartenență la grup. Orice dezechilibru al
stării emoționale a copilului îl dezorientează și îl descurajează atunci când trebuie să depună un efort semnificativ în
ceea ce privește activitățile școlare. Un copil care resimte un disconfort în plan fizic, psihic sau emoțional poate
manifesta, la un moment dat, tendința de a abandona școala. Plecarea părintelui/părinților la muncă în străinătate
este un stres semnificativ ce poate avea un impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului determinându-l
în mod indirect să abandoneze școala.
Este importantă și participarea tuturor copiilor la programul educativ. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor
sunt diferite, gradul lor de adaptare şi percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc,
un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face
educatoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că
fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai
bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de
educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.
Este cunoscut faptul că aceşti copii de vârstă preşcolară din familiile defavorizate pornesc la drum cu un
vocabular sărac, neadecvat nivelului normal de achiziţii de la această vârstă, pentru că vocabularul părinţilor lor este
sărac, iar nivelul de instrucţie scăzut. Abilităţile lor practice lasă mult de dorit, iar manualitatea, atât de necesară la
începutul şcolarităţii, este insuficient dezvoltată. Comportamentul social suferă din cauza sferei restrânse de viaţă şi

349
a modelelor neadecvate pe care le au în anturajul străzii. Motivaţia, voinţa şi disciplina de a învăţa lucruri noi le sunt
adormite şi riscă să nu mai fie trezite niciodată, datorită unui început de drum greşit.
Cadrele didactice trebuie să realizeze că ele pot avea un rol important în prevenirea abandonului şcolar
timpuriu, deoarece sunt în permanent contact cu elevii, pot identifica şi diagnostica problemele acestora mai ușor şi
pot atrage atenţia autorităţilor sau organizaţiilor non-guvernamentale competente pentru a interveni în caz de nevoie.
Acesta este motivul pentru care, deşi suntem conștienți că principalii factori de creştere a probabilităţii de a renunţa
la educaţie sunt localizaţi la nivelul familiei şi al comunităţii, dorința de a atenua acestor factori se adresează în
primul rând şcolii. Accentul trebuie pus pe prevenţie, dar sunt şi recomandări în ce priveşte reintegrarea elevilor care
au renunţat recent la educaţie. Poate că recuperarea tuturor școlarilor pierduți, la orice vârstă s-ar face aceasta, este
un deziderat prea mare, dar este, în primul rând, o necesitate economică și socială.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu
uităm că educația depinde foarte mult de familie.

Bibliografie:
1. Allport W.G.-„Structura și dezvoltarea personalității”-E.D.P., București, 1981;
2. Bontas, Ion – „Științe Umaniste pedagogice.Pedagogie”-Ed. All, Bucuresti, 1994-995;
3. Cosmovici, Andrei și Iacob, Luminita-„Psihologie Școlară”-Ed. Polirom, Iași, 1999;
4. Cretu, Carmen-„Psihopedagogia succesului”, Ed. Polirom, Iași, 1997;
5. Păun, E.-„Școala. Abordare sociopedagocică”, Editura Polirom, Iași, 1999.

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN ACCENTUAREA INTEGRĂRII ȘCOLARE

Prof. NIȚĂ IULIA IONELA

Integrarea organizațională face parte condițiile esențiale de adaptare la mediul școlar instituțional și
constituie un interval temporal mai mic sau mai mare, variind în funcție de nivelul de adaptare și receptare la nou.
Acest interval variază de la individ la individ, mai întâi la constituirea grupului clasei, apoi păstrarea factorului
aglutinant și de performanță, care constituie climatul clasei, circumscris culturii organizaționale. Procesul inițial de
integrare organizațională poate fi privit caun schimb între elevi și organizație. Doctrina de specialitate evidențiază
,,contactul psihologic în care ambele părți creează expectanțe ce guverneză ce guvernează relația. În mod ironic,
ambele părți nu sunt conștiente de expectanțele celeilalte părți și consideră că propriul punct de vedere este
împărtășit și de celălalt.” Tendința dominantă este aceea de a ne centra, în demersul de integrare,strict pe o
informare riguroasă, pentru a preîntâmpina existența și asimilarea unor informații neconforme cu realitatea,
revizuirea unor date.
Pentru început, până la activitățile de prevenire a abandonului școlar, în mediul școlar e nesar a se avea în
vedere o activitate susținută de integrare. Constituie factor de sprijin în activitatea de integrare experiența proprie,
abilitățile dobândite prin diverse activități de formare, schimb de experiență și adaptarea zilnică la nevoile directe,
imediate a fiecărui colectiv de elevi; a fiecărui cadru didactic.Fiecare unitate de învățământ trebuie să aibă o

350
strategie proprie de integrare, cu specificitatea locală, astfel încât să nu piardă din vedere niciun factor care poate fi
relevant în zonă. Viziunea managerială, atât la nivel general, al unității, cât și la nivel micro, a fiecărui colectiv de
preșcolari și elevi, trebuie actualizată și adaptată schimbărilor și nevoilor fiecărei generații de copii. Astfel, strategia
vizează activități prin care la nivelul unutății de învățământ se organizează în mod divers și atractiv, antrenant și
alternant, activități specifice de integrare, astfel încât apartenența la grupul clasei să fie mai puternică decât tentațiile
specifice vârstei.
În ceea ce privește abandonul şcolar, acesta reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în
încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii
unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care
abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru
care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Edificator pentru mine, la începutul carierei didactice, a fost
cazul unui conflict verbal desfășurat în fața clasei de elevi între diriginata clasei, profesor cu experiență și mama
unui elev, ușor indisciplinat, care, din ziua următoare evenimentului descris, a abandonat frecventarea cursurilor
gimnaziale iremediabil.
Abandonul este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a
ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse, dar cea mai importantă pierdere este,
de fapt, pentru cel care renunță. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi, există opinia potrivit căreia
școala, studiile, nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră
şcoala un viitor.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al
doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu
şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea
identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în
ultimă instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar. Reducerea numărului
abandonurilor şcolare este efectul identificării şi eradicării cauzelor care provoacă acest nedorit fenomen.
Este cunoscut faptul că unităție școlare aflate în zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare,
austeritate, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți
dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile
proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din zonă. Sărăcia comunităților din zonele defavorizate
limitează posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele necesare educației, cu atât mai mult cu cât
digitalizarea necesară desfășurării activităților online încă este un deziderat pentru școala românească. Această stare
provoacă deseori exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin
presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale părinților şi prin lipsa de cultură a comunității care
poate fi susceptibilă față de instituțiile formale.

351
 Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone,
prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure
transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de şcoala. De
asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte
iarna, ,,în condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’. Cunoaşterea
generală a realităţii din lumea rurală românească întăresc cel expuse mai sus, în condițiile în care rata de inserție pe
piața muncii din mediul rural este redusă, iar în unele zone, aproape inexistentă. Pe de altă parte, încălzirea vremii,
crearea condiţiilor naturale de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă,
abandonând şcoala.
Cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-
cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul şcolar şi
profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala.
BIBLIOGRAFIE:
Brânzea, Cezar, 1995, Arta și știința educației, Editura Didactică și Pedagogică, București
Faure , Edgar, 1974, A învăța să fii, Editura Didactică și Pedagogică, București
Jinga, Ioan, Istrate, Elena, 2001, Manual de pedagogie, Editura ALL Educațional, București

PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Profesor, Palcuie Daniela

Colegiul Energetic, Rm. Vâlcea

Pandemia a afectat profund educaţia şi a agravat inechităţile sociale existente în regiune. Copiii din familii
cu venituri reduse, copiii care locuiesc în zonele rurale cu infrastructură deficitară, copiii din cadrul minorităţilor
etnice şi lingvistice, copiii cu dizabilităţi, copiii migranţi şi refugiaţi, copiii aflaţi în conflict cu legea, copiii şi tinerii
care nu frecventează instituţiile educaţionale, băieţii şi fetele care locuiesc în condiţii dificile sau în cămine abuzive
se confruntau deja cu bariere semnificative pentru participarea la educaţie şi învăţare şi aveau parte de educaţie şi de
avantaje sociale mai reduse decât cei de aceeaşi vârstă. Închiderea şcolilor nu numai că a perturbat procesul de
educaţie a copiilor, ci şi accesul la mese oferite în cadrul școlii și sprijin pentru bunăstare şi referire la servicii
medicale şi sociale de bază.
Materialul are şi scopul de a păstra şi de a promova învăţământul şi educaţia incluzivă de calitate pentru toţi
copiii şi tinerii, în special pentru cei mai marginalizaţi copii și reducerea abandonului școlar.
Acest material nu le indică participanților la sistemului educaţional cum să pună în aplicare activităţi sau
strategii, mai degrabă, propune întrebări la care trebuie să se răspundă: (i) pentru a se asigura că toţi copiii şi tinerii
pot participa la o educaţie incluzivă de calitate, pot învăţa şi pot fi îngrijiţi şi susţinuţi în mod corespunzător, astfel
încât să fie eliminate toate barierele pentru participare, învăţare şi bunăstare şi (ii) pentru a creşte rezilienţa
sistemului de învățământ şi capacitatea şcolilor, a profesorilor şi a responsabililor din sistemul de educaţie pentru ca
toţi aceştia să ofere educaţie incluzivă de calitate pentru toţi copiii, inclusiv pe timp de criză.

352
 Când şcolile se vor redeschide, acestea nu îi vor putea integra pe toţi elevii la cursurile de zi, din cauza
regulilor de distanţare fizică şi a altor măsuri de protecţie. Calendarele şcolare vor fi modificate, accesul va fi
eşalonat, iar predarea va fi asigurată în schimburi. Orarele reduse vor fi completate de activităţi de învăţare la
distanţă. Perioadele de învăţare mixtă ar putea arăta diferit pentru elevi. În timp ce unii elevi s-ar putea întoarce la
şcoală pentru câteva ore sau câteva zile pe săptămână şi ar putea învăţa la distanţă în restul timpului, alţii s-ar putea
să înveţe doar de la distanţă. De asemenea, este posibil ca unii elevi să primească mai multe instrucţiuni faţă în faţă
decât alţii, în funcţie de vârstă, nivel de educaţie şi nevoi personale de învăţare sau de circumstanţele familiale şi
sociale.
În contextul atâtor necunoscute, a pierderii unor perioade de învăţare, care va avea efecte durabile asupra
elevilor în anii următori şi a anxietăţii şi stresului în rândul personalului din învăţământ, a copiilor şi a familiilor,
urmarea unor principii solide de luare a deciziilor este mai importantă ca oricând şi reprezintă premisa pentru
creşterea rezilienţei sistemelor de educaţie.
Pandemia a amplificat factorii de excluziune socială: venituri mici, şomaj, sănătate precară, capital social, locuinţe,
reţele locale (vecini care sunt gata să îşi ofere sprijinul, transport, etc.) şi educaţie, și va duce la creșterea
abandonului școlar.
Realizarea procesului de educaţie este, de obicei, influenţată de factori care funcţionează pe patru niveluri:
Copilul şi familia: gen, etnie, venit, sănătate,mobilitate;
Şcoala: resurse, practici de predare şi învăţare, etos, îngrijire şisprijin;
Comunitatea: relaţiile şcoală-comunitate, implicarea autorităţilor locale, a societăţiicivile;
La nivel naţional: politici, investiţii, norme sociale şi degen.
Principalele riscuri:
- Creşterea numărului de copii care nu frecventează şcoala: copiii care nu se înscriu în clasa I, care nu trec în
următorul ciclu de educaţie, în special în ciclul gimnazial, copiii care abandonează şcoala sau educaţia
nonformală;
- Riscurileabandonului şcolar,specifice pentru fete şi băieţi: căsătoria între copii şi căsătoria timpurie, accesul
la igienă adecvată, contribuţia la veniturile familiei, discriminarea odată cu intrarea pe piaţa muncii;
- Costurile de şcolarizare împiedică familiile să-şi trimită copiii înapoi la şcoală; creşterea numărului de
copii care muncesc;
- Frica şi reticenţa părinţilor şi a comunităţii de a trimite copiii înapoi laşcoală;
- Absenţa dispozitivelor digitale, care împiedică copiii şi comunităţile marginalizate să participe la învăţarea
mixtă;
- Monitorizarea deficitară a prezenţei la şcoală; monitorizarea deficitară a implicării în opţiunile de învăţare.
Acțiuni:
Pe termen scurt:
 Identificarea elevilor cu risc de a nu se (re)înscrie şi de a abandona şcoala;
 Decizii privind politicile de revenire la şcoală şi etapele aferente;
 Adresarea aspectelor privind accesul la dispozitive digitale
 Colaborarea cu părinţii şi cu familiile pentru a sprijini revenirea la şcoală acopiilor;
 Adaptarea sprijinului privind tranziţia între ciclurile deînvăţământ;

353
  Configurarea reţelelor şcolare pentru a face schimb depractici;
 Asigurarea de fonduri suplimentare pentru anul 2020 şi alocarea de fonduri către şcolile, regiunile şi elevii
cei maiafectaţi.
Pe termen mediu:
 Strategii pentru elevi şi părinţi pentru revenirea la şcoală acopiilor;
 Măsuri de prevenire a abandonului şcolar: sprijinirea accesului la şcoală, a învăţării şi a bunăstării socio-
emoţionale;
 Implicarea continuă a părinţilor şi afamiliei;
 Conectarea tinerilor care nu frecventează şcoala la programe de dezvoltare a competenţelor şi la programe
de tipul „a douaşansă”;
Pe termen lung:
 Politici şi investiţii pentru Sistemul informatic care să ofere date dezagregate şi sensibile și pentru sistemele
demonitorizare;
 mai bună coordonare intersectorială pentru sprijinirea accesului la educaţie şi participarea celor mai
marginalizaţicopii;
 Politici şi investiţii cuprinzătoare pentru eliminarea tuturor barierelor de acces şi participarea la educaţie
pentru cei mai marginalizaţi copii, inclusiv copiii cudizabilităţi;
 Programe îmbunătăţite de educaţie alternativă şi programe de tipul „a douaşansă”.
Provocarea care îi aşteaptă pe profesori, directori de şcoli, responsabili din sistemul de educaţie şi factori de
decizie de la nivel local şi naţional este semnificativă. Dacă nu se va face faţă acestei provocări, impactul asupra
copiilor, tinerilor, familiilor, comunităților și societăților la un nivel mai larg se va resimți pe tot parcursul vieții,
atât din punct de vedere social, cât şi economic. De aceea, reducerea abandonului școlar, prin planificarea unei
educaţii incluzive de calitate pentru cei mai marginalizaţi copii, ar trebui să fie o prioritate maximă pentru
următoarele luni şi ani şi ar trebui să fie principiul de bază al reconstruirii unui învăţământ mai bun şi al unor şcoli
mai bune.
Bibliografie: https://www.unicef.org/romania/sites/unicef.org.romania/

354
 Titlul proiectului:
RĂMÂI LA ŞCOALĂ!

Prof. PETREAN PAUL-DANIEL

Liceul Tehnologic „Mihai Viteazul”
Precizați tipul activității principale din cadrul proiectului: Concursul de exprimare liberă pe tema ” Alege să
rămâi la școală!”
Domeniul în care se încadrează proiectul: educaţie civică
Număr participanţi la proiect: 100
Proiectul este cu participare: online, indirectă.

REZUMATUL PROIECTULUI
Proiectul va consta în desfăşurarea online a unor activităţi preventiv – educative, privind motivarea elevilor
în vederea reducerii abandonului şcolar, prin stimularea creativităţii şi prin dezvoltarea competenţelor de
comunicare lingvistice, matematice, informatice, muzicale, artistice etc., adresate elevilor de la Liceul Tehnologic
„Mihai Viteazul” din Zalău. Aceste activităţi vor fi realizate în parteneriat cu Centrul Judeţean de Resurse şi
Asistenţă Educaţională Sălaj, cu Poliția Municipiului Zalǎu,
Activităţile propuse pentru elevi şi cadrele didactice sunt următoarele:
 Activitatea de lansare a proiectului, cu participarea reprezentanţilor instituţiei partenere din comunitate şi a
părinţilor;
 Identificarea grupului –ţintă şi a gradului de risc de abandon şcolar, prin aplicarea unui chestionar elevilor
din clasele a IX-a şi a X-a din cadrul liceului;
 Activități online de consiliere individuale și de grup destinate elevilor din grupul țintă privind identificarea
unui set de strategii de prevenire și reducere a absenteismului și abandonului școlar;
 Programul online de formare adresat diriginților cu tema ” Managementul prezenței elevilor la școală”;
 Concursul online, cu participare indirecta,,Alege să rămâi la şcoală!”, concurs de exprimare prin diverse
tehnici: PPT, creaţie literară/ muzicală, fotografie, desen, poster a tematicii ” Alege să rămâi la şcoală!”.
Toate lucrările/momentele elevilor vor promova modalități de prevenire și reducere a absenteismului și
abandonului școlar;
 Activităţi privind riscul abandonului şcolar, destinate părinţilor prin sesiuni de informare, realizate în cadrul
şedinţelor cu părinţii;
 Activitatea permanentă de monitorizare online a realizării activităţilor din proiect cu ajutorul managerilor
şcolari şi al coordonatorilor locali din proiectul nostru;
 Evaluarea finală a proiectului – moment de bilanţ pentru elevi şi cadrele didactice realizat în cadrul unei
mese rotunde.

A. PREZENTAREA PROIECTULUI
Argument

355
 Despre educaţie se vorbeşte foarte mult în toate mediile şi situaţiile sociale. Instituţiile, organizaţiile
sociale, comunităţile umane, dar şi fiecare om, în numeroase contexte de viaţă, individuale şi colective, evocă
puterea sau slăbiciunea educaţiei în faţa unor rezultate în activităţi care duc la satisfacţii sau insatisfacţii, la succes
sau insucces.
Profesorul are menirea să promoveze învăţarea eficientă, adică o învăţare activă, participativă şi creativă.
De aceea şi noi încercăm, prin acest proiect, să-i implică activ pe elevi, cadre didactice, părinţii acestora, în diverse
activităţi educative.
Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de
învăţare trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii. Numărul mare de absenţe poate duce la imposibilitatea
încheierii situaţiei şcolare, a promovării care atrag după ele repetenţia şi abandonul şcolar mai apoi.
Cele mai grave şi mai frecvente acte de devianţă şcolară sunt: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul
şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul şi suicidul. Fuga de la şcoală, absenteismul,
abandonul şcolar, toxicomania şi suicidul sunt conduite evazioniste – apărări deghizate -, în timp ce vandalismul şi
conduitele violente sunt apărări deschise.
Absenteismul şcolar este definit ca o problemă socială, fiind explicat mai mult prin caracteristicile mediului
de provenienţă şi apărând mult mai frecvent în mediul urban şi în familiile sărace. Conceptul este pus deseori în
legătură cu cel de «fuga de la şcoală » (chiulul), care, asimilând fobia şcolară, este interpretat ca o problemă
emoţională.
Absenteismul desemnează un tip de conduită evazionistă stabilă, cronică, permanentizată, ce prefigurează
sau reflectă deja atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară. Absenteiştii nu
mai apreciază şcoala ca pe o instituţie ce oferă beneficii importante în viitor, ei fiind interesaţi mai mult de obţinerea
rapidă a unor avantaje materiale. În timp ce, pentru această categorie de elevi, frecventarea şcolii devine sinonimă cu
pierderea de timp, pentru elevii avînd rezultate școlare slabe și o stimă de sine scăzută, prezența la școală devine
traumatizantă.
Abandonul şcolarconstă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul
la care s-a ajuns. Rata abandonului şcolar se stabileşte ca raport între numărul elevilor înscrişi şi numărul
absolvenţilor. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un indicator al eficienţei sistemului şcolar:
cu cât indicele de abandon este mai mare, cu atât sistemul şcolar respectiv este mai ineficient.

Scopul proiectului: Proiectul își propune dezvoltarea și diversificarea unor strategii care să conducă la prevenirea
și combaterea absenteismului și abandonului școlar și creșterea motivației elevilor de a-și continua studiile, prin
organizarea unor activități specifice în cadrul şedinţelor de consiliere individuală sau de grup și în cadrul orelor de
dirigenţie și activităţi cu profesorii şi părinţii.
Obiectivele
1. Conștientizarea importanței educației în formarea personalităţii elevului , atât în rândul elevilor problemă ,
cât şi a părinţilor acestora .
2. Creşterea motivaţiei şcolare prin aplicarea unor strategii adecvate;
3. Identificarea principalelor cauze ale absenteismului și abandonului şcolar;
4. Conștientizarea urmărilor negative ale absenteismului și abandonului şcolar;

356
 5. Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung și acazurilor de abandon școlar.

Grup țintă
Elevii din grupul țintă provin cu precǎdere din clasele IX- X din cadrul Liceului Tehnologic ,,Mihai Viteazul” și vor
fi selectați pe baza răspunsurilor pe care le vor oferi la Chestionarul special creat în acest sens. Vor face parte din
grup si elevi din clasele mai mari.
Beneficiarii direcți
 Elevii de la Liceului Tehnologic ,,Mihai Viteazul” cu precădere elevii claselor de la profilul tehnic și
profesional, în rândul cărora se înregistrează mai multe absențe;
 Selecția grupului țintă din școală va fi realizată de coordonatorul fiecărei activități.

Beneficiarii indirecţi
 familiile elevilor, cadrele didactice, părinţii
Durata : un an școlar.

357
 PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Popa Iuliana Maria

Școala Gimnazială ”Romulus Guga” Tîrgu-Mureș
2021

Prevenirea părăsirii timpurii a școlii este considerată ca fiind deosebit de importantă, nu numai pentru a
combate consecințele negative ale sărăciei și excluziunii sociale asupra dezvoltării copilului, dar și pentru a oferi
copiilor mijloacele necesare pentru a întrerupe ciclul de transmitere a dezavantajului între generații. Preocuparea
pentru prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar trebuie privită ca o prioritate a sistemului de educaţie cu atât mai
mult cu cât factorii determinanţi ai abandonului se multiplică şi diversifică, ca adaptare la contextul social,
economic, cultural, profesional din ce în ce mai provocator în care sistemul de învăţământ funcţionează.
Învăţarea online este de obicei înţeleasă ca educaţie care are loc pe internet. Poate fi parte a programelor de
învăţământ la distanţă, dar, de asemenea, poate fi utilizată pentru a completa predarea care se desfăşoară în clasă.
Utilizarea în cadrul orelor online a unor aplicații sau platforme care pot veni în ajutorul copilului și care pot facilita
învățarea, sunt eficiente și atractive. Mai jos, am prezentat un exemplu de bună practică, un plan de lecție în care s-
au folosit diverse resurse educaționale online, în anumite etape ale lecției.

CLASA: a III - a
DISCIPLINA: Limba și literatura română
UNITATEA: “ Magia cărților ”
SUBIECTUL: “ Prieten devotat – poveste populară arabă ”
TIPUL LECTIEI:consolidare de noi cunoștințe
COMPETENȚE GENERALE:
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1. să răspundă la întrebări;
O2. să completeze un cadran cu informații din text ;
O3. să povestească oral întâmplarea;
STRATEGII DIDACTICE:
*Metode si procedee: conversația, explicatia, exercițiul, problematizarea, jocul didactic, brainstorming;
*Mijloace și instrumente de lucru: fișe de lucru, planșe, caietul elevului, manual, aplicația Toontastic, Kahoot;
*Forma: frontal, individual.
BIBLIOGRAFIE:
* Adina Grigore, Cristina Ipate-Toma, Nicoleta-Sonia Ionică, Georgeta-Mihaela Crivac, Claudia-Daniela
Negrițoiu, Augustina Anghel, Limba și literatura română, Caiet de lucru pentru clasa a III-a, Semestrul I și
Semestrul al II-lea, Editura Ars Libri, 2016;
*Dana Oprea, Laura Răducanu, Nicoleta, Ana-Maria Paraschiv, Călătorie prin lumea textelor literare, clasa a III
– a,, Editura Elicart, 2020;

358
ETAPELE Ob. CONȚINUT SPECIFIC METODE MIJLOACE DE FORME EVALUARE
LECȚIEI op. ȘI ÎNVĂȚARE DE
PROCEDEE ORGANIZARE
1.Moment -Stabilirea ordinii, pregătirea manual, caietul de
elevilor pentru lecţie, pregătirea limba și literatura observarea
organizatoric materialelor didactice necesare conversația română, caietul frontal sistematică
1’ pentru desfăşurarea lecţiei, elevului, culegere
îndrumarea elevilor în activitatea
de pregătire.
-Voi verifica și corecta tema prin
citirea soluțiilor.
2.Captarea -Joc – fişă: La ce te gândești când capacitatea de
atentiei 3’ vezi un cal? Elevii își notează Brainstorming a exprima
cuvintele care le vin în minte. conversația caietul elevului individual propriile
opinii
3.Anuntarea -Astăzi la ora de Limba și
temei si a literature română vom citi și vom observarea
obiectivelor afla mai multe lucruri despre conversația frontal sistematică
1’ prietenie.
-Voi anunța titlul lecției, Prieten
devotat – poveste populară arabă.
și voi nota pe tablă.
4.Dirijarea -Se va citi textul pe fragmente, pe capacitatea de
invatarii 30’ O1 roluri. manualul a citi corect,
-Elevii vor răspunde la întrebări fluent un text
legate de textul citit.
-Elevii vor căuta alt titlul pentru converația
O2 textul citit.
-Elevii vor completa un cadran frontal capacitatea de
cu: caietul de lucru a completa un
*Alege un alt titlu textului citit și exercițiul cadran
justifică.
*Definește "prietenia", și scrie ce
înseamnă ea pentru tine. Toontastic
*Explică de ce calul s-a dovedit a
fi un "prieten devotat" după
urmărirea materialului realizat în
O3 aplicația Toontastic.
*Desenează ceva care să te ducă exercițiul frontal
cu gândul la prietenie.
O5 -Elevii vor spune ce emoții au caietul elevului
trăit când au citit textul. problematizare individual
-Elevii vor identifica famila a
cuvântului "cal"
-Elevii vor explica de ce calul nu
a putut să-și salveze stăpânul pe
câmpul de luptă.
5. -Voi solicita elevilor să resolve
Asigurarea testul fulger realizat în aplicația exercițiul caietul elevului individual
feed-back- Kahoot. Kahoot
ului
4’
6.Obținerea Joc: Elevii sunt rugați să-și joc observarea
performanței imagineze alt final al acestei caietul elevului individual sistematică
4' întâmplări. conversația
7.Aprecieri Fac aprecieri generale asupra aprecieri
si modului cum a decurs ora, notez conversația caietul elevului frontal verbale
recomandari elevii care au lucrat corect. Tema
2’ pentru acasă: exercţii din caietul
elevului.

359
 ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN REDUCEREA ABANDONULUI ŞCOLAR.

Prisacariu Florica, Liceul Teoretic com. Peciu Nou, Peciu Nou, județul Timiș.

Educaţia extracurriculară constituie modalitatea neinstituţionalizată de realizare a educaţiei, este realizată

complementar procesului de învăţământ şi își are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri.
Ea este formată din activități realizate în afara mediului școlar, în afara instituției de învățământ, cu participarea
clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățământ. Aria de desfășurare a acestor activități e
greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ,
vizionarea de spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive,
legate de protecția mediului etc. Câteva dintre caracteristicile de bază ale activităților extrașcolare sunt:
-înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte instituții
extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/ muzică pentru copii, etc.);
-au rol complementar celui al școlii;
- reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
- oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.
Pornim de la ipoteza în care credem cu convingere, că elevii nu pot evolua doar în cadrul orelor de curs, ci
au nevoie de aceste activităţi diverse și complementare prin care să-şi poată dezvolta capacităţi ce ţin de:
sociabilitate, optimism, creşterea sentimentului valoric personal, creşterea stimei de sine şi a încrederii în forţele
proprii. Studiile de specialitate susțin această ipoteză, și concluzionează că aceast tip de activități ajută elevii la
formarea unei atitudini pozitive față de învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități
practice diversificate, dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea, activitățile
extrașcolare acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este mult mai ridicat. Maria Montessori
ne îndemna „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari
și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de modul în care se pregăteşte copilul pentru
participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În
acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru
o cât mai uşoară integrare socială. Elevilor le trebuie înlăturate constrângerile; elevii trebuie lăsaţi să caute ceea ce
este nou, să-şi descopere plăcerea de a crea. Grija faţă de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaştere a
dorinţelor acestuia trebuie să fie dominantele acestui tip de activitate. Acestea le oferă destindere, încredere,
recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a aptitudinilor. Având un caracter
atractiv, copiii participă într-o atmosferă cu voie bună cu însufleţire şi dăruire.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime
dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ in
diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact
direct cu obiectele si fenomenele din natura.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se
deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.

360
Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se
autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al
învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
Exemple de activităţi extraşcolare:
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie
un mijloc de a intui şi promova valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor
prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele
de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de
seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,
stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor. Excursiile si
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei,
respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile
unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu
lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de
spectator, valoarea ei deosebită rezultă din faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum
şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi
sunt de o reală importanţă într-o lume dominată de mass-media şi facem aici referire la televizor , calculator si
internet, care deseori, prin știrile și emisiunile promovate, contribuie la transformarea copiilor noştri în nişte
persoane incapabile de a se controla comportamental, emoţional şi mai presus de toate slab dezvoltaţi intelectual.
Serbările şi festivităţile marchează evenimentele importante din viaţa şcolarului. Din punct de vedere
educativ importanţa acestor activităţi constă în dezvoltarea artistică a elevului precum şi în atmosfera sărbătorească
instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări, organizate de către cadrele didactice, le oferă elevilor răsplata primită
după muncă, şi de asemenea au un rol de motivare.
Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este
garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria, dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre
acţiuni frumoase şi valoroase. Activitatea educativă şcolară şi extraşcolară dezvoltă gândirea critică şi stimulează
implicarea tinerei generaţii în actul respectării drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale,
realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă şi cea comportamentală. Secretul este să ştiţi ce
măsuri şi cum să le luaţi la momentul potrivit.

Bibliografie:
1. Cernea, Maria, „Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ”, în
“Învăţământul primar“, Ed. Discipol, Bucureşti, nr1/2000.
2. Ionescu, M., Chiş, V., „Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire”,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
3. Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.

361
 4. Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007.
5. Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, „Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumul
învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, Editura Polirom, 2002.

PROIECT EDUCAȚIONAL ONLINE – GÂND PENTRU MIHAI EMINESCU

Prof. PÎRVU SIMINA
Liceul Tehnologic „Dacia” Caransebeș

DOMENIUL: EDUCAȚIE CULTURAL-ARTISTICĂ ȘI INTERDISCIPLINARĂ

A. INFORMAȚII DESPRE APLICANT
Numele instituției / unității de învățământ aplicante: LICEUL TEHNOLOGIC „DACIA” CARANSEBEȘ
Grupul țintă: toți elevii, comunitatea locală
COORDONATOR: Prof. PÎRVU SIMINA
B. INFORMAȚII DESPRE PROIECT
1. Titlul proiectului: „Gând pentru Mihai Eminescu”.
2. Categoria în care se încadrează proiectul: EDUCAȚIE CULTURAL-ARTISTICĂ ȘI
INTERDISCIPLINARĂ
C. ARGUMENT: Într-o societate în care se pare că primează alte valori decât cele autentice, e nevoie ca elevilor să li
se aducă în atenţie adevăratele personalităţi care fac cinste neamului românesc. Din acest motiv, considerăm că este
necesară cunoașterea vieții și a operei poetului nostru național, Mihai Eminescu. Sensibilizându-i pe elevi, aceștia
vor deveni mai bogați sufletește, contribuind la formarea lor prin dezvoltarea și educarea gustului pentru lectură și
frumos, dar și a gândirii critice, dându-le posibilitatea să-și exerseze abilitățile de investigare, analiză și dezbatere.
De asemenea, este o metodă foarte bună de a-i determina pe elevi să se implice în comunitatea școlară, evitând,
astfel, abandonul școlar.

D. SCOPUL PROIECTULUI:
- Cunoaşterea vieţii şi operei poetului Mihai Eminescu;
- Dezvoltarea capacităţilor de recitare;
- Stimularea creativității copiilor;
- Afirmarea potențialului literar, artistic și creativ al elevilor;
- Dezvoltarea interesului pentru literatura română;
- Prevenirea și combaterea abandonului șolar.
E. GRUPUL ŢINTĂ: Elevii claselor gimnaziale și liceale de la Liceul Tehnologic „Dacia” Caransebeș.
F. DURATA PROIECTULUI : 15 – 19 Ianuarie 2021
G. LOCUL DE DESFĂȘURARE: Liceul Tehnologic „Dacia” Caransebeș. (ONLINE)
H. OBIECTIVE GENERALE:
 să cunoască semnificaţia zilei de 15 Ianuarie;

362
  să își formeze şi să își cultive gustul pentru lectură;
 să își actualizeze cunoştinţele despre marele poet;
 să memoreze (recite) poezii eminesciene;
 să-şi dezvolte abilităţile practice;
 să traducă versuri ale poetului în limba engleză;
 să participe afectiv la activităţi în echipă.
J. REZULTATE AŞTEPTATE :
- implicarea cât mai multor elevi în proiect;
- valorificarea talentului literar - artistic al elevilor;
- realizarea unei expoziții cu lucrările realizate de elevi;
- acomodarea elevilor cu lucrul în echipă.
K. METODE DE EVALUARE:
 Evaluarea se va realiza atât pe parcursul derulării proiectului, prin organizarea unui concurs, dar şi prin
metode specifice de evaluare: portofoliul şi analiza produselor activităţii în cadrul unei expoziţii cu lucrări.
 Se vor acorda diplome de participare tuturor elevilor.

L. DISEMINAREA PROIECTULUI:
 Rezumatul proiectului şi aspecte din timpul derulării vor fi prezentate pe pagina de web a şcolii.
 Se vor colecta impresii ale elevilor, părinţilor, cadrelor didactice şi vor fi publicate în revista şcolii.

EDUCAȚIA - ȘANSA NOASTRĂ!

Prof.înv. preșc. Rusu Diana
Grădinița Căsuța fermecată Luduș, jud. Mureș

DENUMIREA PROIECTULUI: „EDUCAȚIA - ȘANSA NOASTRĂ!”

DOMENIUL ŞI TIPUL DE ACTIVITATE: Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar;
Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa, complexitatea şi funcţiile şcolii şi la implicaţiile absenteismului şi
ale abandonului şcolar.
TERMEN DE DERULARE: 4 ani școlari
ARGUMENT
Activităţile ce vor fi desfăşurate în cadrul acestui proiect vor urmări motivarea elevilor în vederea reducerii
abandonului şcolar, prin sporirea creativităţii şi prin dezvoltarea competenţelor de comunicare, lingvistice,
matematice, informatice, muzicale, artistice etc. Un elev implicat în propria educaţie va fi un elev motivat să îşi
finalizeze studiile, de aceea, situaţiile de învăţare trebuie să fie legate de aspectele reale ale vieţii.
Scopul proiectului:

363
 - Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa, complexitatea şi funcţiile şcolii şi la implicaţiile
absenteismului şi ale abandonului şcolar. Formarea unui comportament responsabil ca elev într–o instituţie
şcolară.
- Prevenirea şi intervenţia primară în cazul absenteismului şcolar.
Obiective generale:
1. Identificarea principalelor motive ale absenteismului şcolar;
2. Dezvoltarea unei atitudini pozitive a elevilor faţă de şcoală;
3. Elevii să conştientizeze urmările negative ale absenteismului şcolar;
4. Elevii să fie capabili să identifice valorile, resursele importante furnizate de şcoală;
5. Reducerea absenţelor şcolare pe termen lung;
6. Identificarea surselor de stres şcolar;
7. Creşterea motivaţiei şcolare prin clarificarea scopurilor de lungă durată.
GRUPUL ŢINTĂ
- Elevii de la unitatățile școlare:
RESURSE UMANE: elevi; profesori; părinţi.
RESURSE MATERIALE: calculator, imprimantă, consumabile, aparat foto, diplome, panouri, pliante, reviste.
RESURSE FINANCIARE: autofinanţare, sponsorizări.
Calendarul activităţilor
Nr.crt. Activitatea Modalităţi de realizare
1. Cine şi de ce C Identificarea elevilor cu absenţe multe;
absentează? C Înştiinţarea părinţilor cu privire la nr. de absenţe al copiilor;
C Monitorizarea strictă a absenţelor elevilor;
C Identificarea elevilor cu risc de abandon.
2. Să ne cunoaștem C Schimb de vizite între elevii unităților școlare ;
mai bine ! C Ziua porților deschise
3. Chestionar C Aplicarea chestionarului pentru evaluarea riscului de abandon şcolar;
C Aplicarea chestionarului referi-tor la depistarea inteligenţelor multiple.
4. Cine suntem noi ? C Construirea elementelor de identitate ale colectivului : mascota clasei, motto-ul, imnul
clasei, regulile clasei, responsa-bilităţi, calendarul zilelor de naştere, jurnalul clasei etc.
5. Părinţi implicaţi, C Activităţi comune părinţi-copii (confecţionare de felicitări şi ornamente de Crăciun).
elevi motivaţi Produsele realizate vor fi prezentate în cadrul unei expoziții realizate în fiecare unitate
școlară.
6. Să inventăm o C Activităţi de spargere a gheţii, de creştere a stimei de sine şi de comunicare interpersonală
poveste!
7. Să ne cunoaştem ! C Administrarea chestionarului pentru părinţi; Fişa părinţilor;
C Prezentare referat Educaţia în viaţa noastră;
C Realizare Posterul educaţiei - ce este educaţia şi roadele ei, cum se pot implica părinţii în
activităţile educaţionale.
8. Motivaţia pentru C Activităţi prin care să argumen-teze importanţa motivaţiei pt. învăţare şi educaţie;

364
 educaţie C Echipele primesc scurte studii de caz cu situaţii în care părinţii sprijină sau nu educaţia
copiilor.
C Relaţia dintre şcoală şi familie din perspectiva celor şase întrebări motivaţionale: Ce? De
ce? Cu cine? Când? Unde? Cum? Scurte dezbateri.
Evaluarea proiectului:
Chestionare; Expoziţie cu lucrări de artă plastică ale elevilor; Afişe, pliante executate de elevi; Fotoreportaj; Jurnal
de impresii.
Rezultate aşteptate:
Reducerea absenţelor nemotivate şi a abandonului şcolar; Promovarea unei atitudini responsabile ca elev într-o
instituţie şi a unei atitudini pozitive faţă de şcoală; Prevenirea absenteismului.
Diseminarea rezultatelor:
Amenajarea în şcoală, a unui spaţiu ce va conţine un panou cu rezultatele proiectului, imagini cu elevii din timpul
sesiunilor de formare, desene, postere; Mass-media locală; Pagina de facebook şi site-urile unităților școlare.
Bibliografie:
1. Băban, Adriana (coord.)- Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere; Cluj-
Napoca, 2001
2. Bogorin, Veronica; Tudose, Ruxandra- Jocul de- a viaţa (exerciţii pentru orele de dirigenţie); Eikon, Cluj-
Napoca, 2003
3. Dumitru, Ion Al.- Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice şi sugestii practice; Polirom, 2008
4. Rotaru, Adriana- Consiliere şi orientare; Arves, Craiova, 2002
5. Jigău Mihai (coord.)- Aria curriculară Consiliere şi orientare, Bucureşti, 2005
6. Institul de Științe ale Educației, ,,Educație pentru toți și pentru fiecare”, București, 2015.

RĂMÂI LA ȘCOALĂ! EDUCAȚIA ESTE ȘANSA TA!

Prof. Săcăluș Silvia-Oana
Colegiul Tehnic „V.D.Cotea” Focşani, jud. Vrancea

Educaţia reprezintă, pentru orice societate, un domeniu cheie pentru dezvoltarea durabilă și competitivă a
acesteia, iar prioritatea acordată formării inițiale și continue a resursei umane devine extrem de importantă pentru
absolvirea unei forme de învățământ și pentru inserția pe piața muncii. În acest context, fenomenul de abandon
școlar reprezintă un risc major pentru dezvoltarea societății în ansamblu.
O provocare comună pentru sistemele de învăţământ rămâne încercarea de prevenirea părăsirii timpurii a şcolii.
Cercetările au arătat că fenomenul de părăsire timpurie a şcolii implică un număr tot mai mare de elevi. Este o
situaţie gravă, deoarece se încalcă dreptul a educație al copilului. Problematica a devenit și mai gravă odată cu
trecerea bruscă la forma de învățământ online generată de contextul pandemic.
Din ce în ce mai mulți tineri nu reușesc să termine școala, nu dețin competențe de bază și calificările
căutate în prezent pe piața muncii și, de aceea, întâmpină dificultăți în găsirea unui loc de muncă, devenind
vulnerabili la sărăcie și excluziune socială. Așadar, părăsirea timpurie a școlii îndică situația în care un tânăr încheie
cel mult nivelul gimnazial și nu urmează nivelurile următoare de studiu sau nu reușește să le încheie. Impactul

365
negativ poate fi identificat atât în plan individual, cât și la nivel colectiv: lipsa unui loc de muncă, a unei vieți
decente, comportament antisocial sau chiar creșterea criminalității.
Fenomenul abandonului școlar a devenit o problemă complexă, generată de un cumul apreciabil de factori:
familiali (neglijența părinților, situația economică precară, încrederea scăzută în educaţie; migraţia), psihologici
(motivaţie şcolară scăzută; lipsă de interes; încredere scăzută în educaţia şcolară; sentimente de inferioritate),
psihopedagogici (relaţia profesor-elev, evaluarea subiectivă; conflicte cu colegii; repetenţia frecventă; integrarea
insuficientă în colectivul clasei de elevi) ) sau factori care apar în anumite comunităţi (căsătoria timpurie; apariţia
unui copil). De aceea, implicarea partenerilor educaționali în vederea diminuării acestui fenomen îngrijorător devine
mai mult decât necesară. Odată cu demararea școlii online, lucrurile s-au complicat, deoarece lipsa unor device-uri și
a conexiunilor la internet a accentuat absenteismul.
În ultimii ani s-a încercat identificarea mai multor politici în vederea diminuării absenteismului. Măsurile
de prevenire sunt cele mai importante și trebui implementate înainte ca efectele abandonului să devină vizibile. În
plan național, strategia de reducere s-a concretizat prin oferirea de sprijin material prin diverse programe sociale
(burse, alocații, bani pentru calculator, subvenționarea transportului, burse pentru elevii înscriși la școlile
profesionale). Colabărările inter-instituționale pot facilita rezolvarea problemelor care duc la abadonarea școlii de
către tineri. Colaborarea s-ar putea realiza și sub forma unor platforme interinstituționale, precum cele utilizate în
Franța, dar și pe alte căi, deoarece persoanele din mediile sărace nu au acces la sursele online. În plus, devine
absolut necesară realizarea unor programe de instruire și îndrumare a profesorilor în ceea ce privește modul de
implicare permanentă a elevilor dincategoriile cu risc de abanon școlar precum și o pregătire mai bună a cadrelor
didactice și în recunoașterea semnelor de abandon școlar. Statul ar trebui să creeze mai multe locuri de muncă şi mai
bine plătite, în toate domeniile, ceea ce ar diminua emigrarea şi, implicit, consecinţele acesteia asupra tinerilor în
cauză.
Școlile au un rol extrem de important și implică atât cadre didactice, cât și asistenți sociali, psihologi,
asistenți medicali, logopezi, specialiști în orientarea profesională. Scolile ar trebui încurajate în dezvoltarea unor
strategii pentru optimizarea comunicării părinților cu serviciile locale și comunitare care le pot oferi sprijin în
diverse situații. Părinții trebuie să conștientizeze gradul de responsabilitate pe care îl au în ce privește frecventarea
școlii de către copiii lor. O atenție importantă trebuie acordată familiilor vulnerabile, cu un nivel socio-economic
scăzut, familii monoparentale, sau celor cu părinți plecați la muncă peste hotare. Instituțiile educaționale ar trebui să
colaboreze și să realizeze programe de inițiere și sprijin pentru copiii care se confruntă cu dificultăți de adaptare la
noul mediu școlar, inclusiv facilități de transfer pentru cei care realizează că pot prefera un profil diferit.Implicarea
elevilor și a părinților în luarea deciziilor școlare, aspect care accentuează motivația. Asigurarea implicării părinților
în deciziile școlii este esențială pentru asigurarea unui mediu favorabil în vederea prevenirii abandonului. Este
recomandat și un sistem de ghidare coerent pentru a oferi tinerilor informațiile de care au nevoie pentru a face
educație informată și opțiuni în carieră. Aceștia trebuie ajutați să-și înțeleagă atuurile, talentul, aptitudinile și,
ulterior, perspectivele de integrare pepiața muncii. Consider că activitatea de îndrumare (coaching, mentorat)
depășește o simplă furnizare de informații și se concentrează asupra individului în raport cu circumstanțele sale, cu
nevoile sale.
În continuare va prezentăm câteva măsuri concrete de prevenire şi combatere a abandonului şcolar aplicate
în funcție de particularitățile cazului. Din acest motiv, primul pas a fost diagnosticarea cauzelor abandonului în cazul

366
fiecărui copil, urmând ca apoi să fie luate măsuri de intervenţie specifice. O altă metodă este „educaţia remedială”
derulată pe perioada vacanţelor şcolare, în cadrul căreia elevii desfăşoară activităţi educative atractive în ideea de a
menţine legătura permanentă cu instituţia şi de a creşte atractivitatea şcolii.
Programele de tip „Şcoala după şcoală” sunt măsuri integrate în vederea corectării disfuncţionalităţilor
şcolare în cazul elevilor proveniţi din medii defavorizate. Elevii sunt receptivi la acest gen de programe întrucât, pe
lângă sprijinul didactic şi de consiliere, ei pot beneficia de o masă caldă pe zi. Desfăşurarea de activităţi extraşcolare
(concursuri sportive, spectacole, vizite la muzee, concursuri de creaţie artistică) și utilizarea experienţei celor ce au
renunţat la şcoala pentru a preveni scăderea încrederii în educaţie au fost alte două strategii cu impact. Astfel,
intrarea în contact a elevilor în situaţie de risc cu tinerii care au renunţat prematur la şcoală pentru a le afla
perspectiva curentă despre şcoală, precum şi povestea despre cum a decurs viaţa lor post-şcolară i-a convins că nu
trebuie să renunțe. În anumite situații, au fost realizate vizite la domiciliu pentru consilierea părinţilor cu privire la
nevoile copiilor. În cadrul lectoratelor cu părinții am realizat dezbateri pe tematica riscului de abandon școlar, am
interpretat chestionarele privind absenteismul școlar, aplicate elevilor, cadrelor didactice și părinților; am realizat
studii de caz. Mijloace educaționale flexibile, care să se adreseze tuturor elevilor, deoarece proiectarea strictă a
căilor educaționale poate genera obstacole severe în procesul finalizării educației.Un curriculum relevant și atractiv
poate motiva elevii.
Programa școlară a fost adaptată la nevoile educaţionale ale elevului şi nu pe un anumit volum de
cunoştinţe, adesea inutile în pregătirea sa viitoare; asigurarea în şcoală a instruirii diferenţiate, pe niveluri de
inteligenţă.
Riscul abandonului școlar s-a accentuat odată cu trecerea la forma online, deoarece mulți elevi nu au putut
participa la orele desfășurate în această formă. Este un eșec național faptul că acești copiii renunță la școală pentru
că nu pot participa la ore online. Îmi desfășor activitatea într-un colegiu tehnic și lucrez cu mulți copii vulnerabili.
Mulți dintre ei au întrerupt contactul cu școala în această perioadă și unii chiar nu vor mai reveni la școală, în ciuda
efortului pe care îl depun cadrele didactice de a preveni abandonul.
Interacțiunea cadrului didactic cu elevii a fost limitată în mediul online, nu se produce o întâlnire reală și
este dificil să le observi reacțiile, stările, emoțiile. Doar interacțiune face-to-face te ajută să înțelegi dacă strategiile
didactice aplicate dau rezultate sau dacă este cazul să le schimbi. În plus, numai o interacțiunea reală în grupul clasei
facilitează participarea și implicarea elevilor în activitate.Chiar dacă situația este extrem de dificilă, sperăm că
lucrurile se vor rezolva, că vom reveni la școala față în față care nu poate fi înlocuită 100% de forma online.
BIBLIOGRAFIE:
1. Golu, P., Psihologia învăţării şi dezvoltării, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2001;
2. Hagger, Burn, McIntyre, 1995, The School Mentor Handbook, Kogan Page, London
3. Vintilescu, D., Motivaţia învăţării şcolare, Editura Facla, Timişoara, 1977;
4. Voicu, B., (coord.), Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire, Editura Vanemonde,
Bucureşti, 2010;

367
 CERCETAREA PEDAGOGICĂ

Prof. înv. preșcolar, Kristo Viorica Florica

Grădinița cu Program Prelungit ,,Floare de Colț” Beiuș, Bihor

Cercetarea pedagоgică este un demers raţiоnal, о strategie prоiectată şi realizată în scоpul descоperirii de
relaţii şi fapte nоi între cоmpоnentele acţiunii educaţiоnale şi de a fоrmula sоluţii adecvate pentru prоblemele
prоcesului educaţiоnal.
Cercetarea psihоpedagоgică pоate fi centrată pe diferite laturi ale educaţiei, pe persоnalitatea elevului,
climatul sоcial, cоndiţiile de învăţare, randamentul şcоlar, strategiile de predare-învăţare-evaluare.
Cercetarea experimentală cоnstă în declanşarea unоr acţiuni educaţiоnale оriginale, în vederea descоperirii
unоr relaţii cauzale şi a unоr legităţi după care se desfăşоară prоcesul educaţiоnal. Rezultatele sunt înregistrate şi
prelucrate pentru a arăta eficienţa lоr educativă. În ultimii ani, în terminоlоgia psihоpedagоgică este frecvent utilizat
cоnceptul de cercetare-acţiune, ce urmăreşte un nоu tip de metоdоlоgie de investigaţie, prin care educatоrul-
cercetătоr implementează cercetarea chiar din mоmentul оrganizării ei în activitatea pedagоgică cоncretă din clasă.
Acest tip de cercetare urmăreşte atât strângerea de date pentru cunоaşterea stării actuale, cât şi оptimizarea activităţii
de predare-învăţare prin intervenţii ameliоrative, mоdelatоare.
Experimentul pedagоgic cоnstă în prоducerea sau schimbarea deliberată a unоr prоcese educaţiоnale cu
scоpul de a оbserva, măsura şi evalua prin cоntrоl sistematic, factоrii care le influenţează. Experimentul este apreciat
ca cea mai impоrtantă metоdă de cercetare, deоarece furnizează date precise şi оbiective. Prin experiment
pedagоgic, cercetătоrul cоntrоlează factоrii educativi la care este supus un elev sau un grup de elevi şi оbservă
rezultatele acestuia. Principalele tipuri de experimente utilizate
După specificul realizării: experiment natural, realizat în cоndiţii de viaţă şi de activitate absоlut fireşti,
experiment de labоratоr, desfăşurat în cоndiţii specifice, dar prin mоdificarea semnificativă a uneia dintre variabilele
care alcătuiesc prоfilul activităţii.
După scоpul său, experimentul psihоpedagоgic pоate fi: cоnstatativ, care urmăreşte cunоaşterea şi
evaluarea unei situaţii educative la un mоment dat, diagnоsticarea relaţiei existente în diferite aspecte ale
segmentului educative, ameliоrativ-fоrmativ, care îşi prоpune să prоducă anumite schimbări în starea unui sistem
educativ prin intrоducerea unui factоr de prоgres sau a mai multоra.
După numărul variabilelоr implicate: experiment simplu, în care sunt angrenate dоuă variabile, una
independentă, una dependent, experiment cоmplex, realizat prin urmărirea interacţiunii mai multоr variabile.
După scara la care se realizează: experiment macrоpedagоgic, realizat la nivelul sistemului instructiv-
educativ naţiоnal; experiment micrоpedagоgic, realizat la nivelul unităţilоr şcоlare. Etapele parcurse în realizarea
unui experiment sunt următоarele: identificarea prоblemei de cercetat şi fоrmularea ipоtezei, оpţiunea pentru un
anumit mоdel experimental şi stabilirea întregii game de mijlоace umane, materiale, tempоrale, financiare necesare,
eşantiоnarea - reprezintă activitatea de alegere, dintr-un mare număr de pоsibili subiecţi, a acelоr persоane care
urmează a fi integrate experimentului, evaluarea iniţială presupune aplicarea unоr prоbe (psihоlоgice, pedagоgice)
prin intermediul cărоra să se identifice parametrii de pоrnire în realizarea experimentului, nivelul la care se află

368
variabila/variabilele dependente (modificările înregistrate în dezvoltarea vocabularului și a capacității de
comunicare) înainte de intervenţia cu variabila independentă (setul de metode active utilizate), intrоducerea
factоrilоr de prоgres se referă la administrarea factоrului experimental la nivelul eşantiоnului vizat, pe întreaga
durată a cercetării, cоnfоrm unui plan precis elabоrat, evaluarea finală exprimă efоrtul de evidenţiere a rezultatelоr
experimentului, înregistrarea, analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelоr cumulează о serie de acţiuni care vоr
permite surprinderea unоr diferenţe între rezultatele оbţinute în cadrul eşantiоnului experimental şi de cоntrоl în
etapa iniţială şi finală, baza pe care se pоate cоncluziоna asupra veridicităţii ipоtezei și elabоrarea fоrmei finale a
rezultatelоr cercetării.
Fоlоsirea experimentului aduce în prim plan câteva aspecte dilematice ale cercetării. Sunt anumite
dimensiuni ale cercetării care trebuie urmărite cu atenţie, cum ar fi: о anumită lipsă de precizie în delimitarea
aspectului psihic de cel pedagоgic, periоada destul de mare de timp pe care о presupune realizarea sa,
impоsibilitatea de a menţine neschimbată structura eşantiоnului, delimitarea exactă a efectelоr prоduse de variabilele
dependente în rapоrt cu alte centre de influenţă.
Experimentul este cоnsiderat una dintre cele mai impоrtante şi generоase metоde de cercetare, atât prin
gradul spоrit de cunоaştere, оbiectivitate, esenţialitate şi precizie pe care le aduce, cât şi prin pоsibilităţile largi de
cоmbinare cu alte metоde şi tehnici statistice.

Bibliografie:
1. Мătăsaru, Мaria, et alii., Secrete metodice în didactica preșcolară, Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2006,
p. 24;
2. Op. cit., Dumitriu, Constanța, 2004, p. 81, 84;
3. Op. cit., Cosmovici, Andrei, 2004, p. 145.

IMPACTUL GADGET-URILOR ȘI ABANDONUL ȘCOLAR

Prof. înv. preșcolar, Sime Gabriela-Adriana

Grădinița cu Program Prelungit ,,Floare de Colț” Beiuș, Bihor

Adolescenţa este perioada de vârstă cuprinsă între 14-18 ani. Ea este un moment critic din dezvoltarea
individului deoarece acesta caută să se raporteze permanent, la ceilalţi, ca o persoană autonomă, cu conştiinţa
propriei identităţi. Psihologic, adolescentul se caracterizează printr-o bogată imaginaţie, el „visează cu ochii
deschişi“, dar şi prin creşterea puterii de judecată. În schimb, memoria este deficitară. În acest interval de timp
individul dezvoltă interese şi abilităţi speciale fără însă a avea tenacitatea şi capacitatea de a finaliza o acţiune.
Emoţional, adolescenţii sunt foarte sensibili şi de aceea se pot simţi foarte uşor lezaţi, când se manifestă atitudini
ostile faţă de ei. De asemenea, ei dovedesc interes pentru competitivitate şi sunt dispuşi să participe la orice acţiune
care le-ar permite să-şi etaleze cunoştinţele şi abilităţile.

369
 Social, adolescenţii se caracterizează prin autodefinirea sinelui în relaţie cu societatea în totalitatea ei, iar
identitatea apare ca o poziţie a lor faţă de lumea în care trăiesc. Din acest status apar probleme specifice
adolescenţei: tensiunea dintre el şi societate, câştigarea independenţei faţă de părinţi, alegerea carierei şi a stilului de
viaţă. Întrucât adolescentul îşi construieşte identitatea, în primul rând, în raportul său cu familia şi societatea, el
exersează experienţe proprii pentru că numai astfel trăieşte cu convingerea despre oportunitatea lor.
Adolescenţa este vârsta marilor experienţe şi experimente cruciale, iniţiate şi trăite de adolescent pentru
prima oară în viaţă. Adolescenţii trec prin reale crize existenţiale şi de identitate. Traversarea acestor experienţe
cruciale este o condiţie obligatorie în pregătirea adolescentului de asumarea de roluri şi statusuri ca viitor adult. În
acest sens, el stabileşte despre mediul său de viaţă, decide cum acţionează cu cine se întâlneşte şi în ce locuri, fără
însă a ţine seama de consecinţele şi riscurile unora dintre experienţele sale.
Un loc esenţial în adolescenţă îl ocupă relaţiile sociale. La această vârstă indivizii dezvoltă dorinţa de
libertate şi de explorare a spaţiilor necunoscute, dincolo de ceea ce este spaţiul familial şi cel şcolar sau al vecinătăţii
imediate. Discriminarea de vârstă, este trăită intens şi contradictoriu de către adolescent fiindcă el crede că nu i se
recunoaşte noua sa poziţie socială de către familie, şcoală şi mediul său de viaţă.
Relaţiile părinţilor cu adolescenţii au particularităţi ce le deosebesc de raporturile din copilărie. Dacă în
copilărie, insul este integrat în actul satelitizării de familie, cu efecte benefice pentru creşterea şi dezvoltarea sa,
adolescentul tinde să fie autonom de familie. Părinţii nu mai sunt modele, dimpotrivă, ei devin obiectul unor critici
severe, ceea ce este natural, pentru că la această vârstă spiritul critic este definitoriu, iar exersarea lui cu privire la
conduita şi mentalitatea părinţilor ajută la formarea abilităţilor de interacţiune concomitent cu aspiraţia
adolescentului către individualitate, uneori exacerbată.
Timpul petrecut în faţa ecranului nu este neapărat un timp irosit. Dacă în trecut copiii îşi petreceau
majoritatea timpului absorbind fără discernământ programele TV, în prezent cei tineri folosesc internetul pentru a
alege conţinutul conform propriilor preocupări şi interese. Adolescenţii care folosesc laptopul ori tableta pentru a-şi
face temele ori a învăţa ceva nou au totuşi nevoie de îndrumare, pentru că, aşa cum explică Nicoleta Fotiade, expert
în educaţie media şi preşedintele Mediawise Society, „copilul nu realizează în mod spontan potenţialul educativ al
internetului”.
„Părinţii trebuie să înlăture jocurile violente și repetitive, deoarece acestea creează dependenţă şi aduc zero
beneficii“, sfătuieşte Giorgiana Cristea. Totuşi, nu toate jocurile video sunt dăunătoare: „Jocurile online pot dezvolta
abilitățile de luare a deciziei, pot ajuta la învățarea de conținut într-un mod interactiv, la îmbunătăţirea coordonării
mână-ochi. Unele dintre acestea pot chiar dezvolta abilități de socializare”, aminteşte Nicoleta Fotiade.
Fetele petrec în medie 7,5 ore pe zi în faţa ecranelor, iar băieții 8 ore pe zi. Adolescenţii folosesc mai multe
device-uri în acelaşi timp, de exemplu utilizează telefonul mobil în timp ce se uită la televizor sau navighează pe
internet. Top site-uri şi aplicaţii: Youtube, Facebook, aplicaţii de chat, jocuri online. Fetele sunt mai interesate de
chat, bloguri, muzică şi site-uri de foto sharing. Băieţii sunt mai preocupaţi de jocuri, forumuri şi cumpărături.
Generația digitală a devenit capabilă să realizeze mai multe sarcini în același timp, însă acest lucru vine
alături de costuri în termeni de timp și performanță. Datele sunt mixte în ceea ce privește relația dintre timpul
petrecut în fața televizorului, utilizarea telefoanelor mobile inteligente, a Facebook-ului și performanța academică.
Pe de o parte, există date care arată că acestea au un impact negativ asupra notelor școlare, însă în funcție de durata
și natura lor, ele pot fi benefice. De exemplu, vizionarea unor programe TV cu conținut educațional la copiii de cinci

370
ani poate prezice cititul cărților în adolescență. Atunci când vorbim despre impactul tehnologiei asupra creierului
nostru, trebuie să ne referim și la anumite rutine legate de somn.
Nu în ultimul rând, părinții trebuie să fie conștienți de faptul că, cel puțin până la vârsta majoratului,
responsabilitatea creșterii copiilor le revine pe deplin, prin urmare ,,telecomanda” este la ei. Trebuie să recunoaștem
că părinții sunt cei care creează premisele favorabile dependenței de tehnologie la copii: foarte mulți copii sunt
crescuți în fața televizorului, iar tableta și telefonul sunt cele mai frecvent oferite cadouri de sărbatori. Gadget-urile
au devenit, cumva, atât unelte de ,,cumpărare” a momentelor de liniște pentru părinți cât și mijloace de șantaj pentru
a-i determina pe copii să se supună cerințelor acestora. Tot părinții sunt cei care pot prelua controlul asupra situației
luând din timp măsurile necesare pentru a evita dependența de tehnologie a copiilor.

Bibliografie:
 Adams, G., Berzonsky, M., Psihologia adolescenței, Manualul Blackwell, Editura Polirom, Iași, (2009);
 Dincă, M., Adolescenți într-o societate în schimbare, Editura Paideia, București, (2004).

371
 ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ÎN VREME DE PANDEMIE

Prof . înv. primar - Tîrlea Ramona Mariana

Școala Gimnazială Nr . 1 , Motru – Gorj

În această perioadă, învățământul românesc s-a aflat sub semnul schimbărilor determinate de pandemie.
Această provocare a făcut ca școala să se adapteze unei noi realități.
Cadrele didactice au experimentat noi formule de predare – învățare – evaluare, au învățat cum să
folosească patformele educaționale integrate, au găsit soluții pentru a facilita învățarea online. Internetul ne-a oferit
posibilitatea de a ne continua activitatea, utilizarea tehnologiei promovând un alt model de învățare. Am adaptat
activitățile la contextul actual, această criză fiind o provocare, dar și o bună ocazie de învățare. Activitățile s- au
desfășurat într-o atmosferă destinsă, fiecare copil s-a manifestat liber, și-a exprimat propiile idei , și-a dezvoltat
personalitatea, încrederea în sine într-un mod total diferit ca până acum .
Din fericire, toți elevii din clasa a IV - a, la care eu predau, au acces la internet și posibilitatea de a participa
la lecțiile online. Toți și-au făcut cont pe platforma Adservio, desfășurând cursuri interactive, prin videoconferiță, pe
Cisco Webex . Părinții au fost încântați de faptul că școala a continuat, că elevii au avut, în continuare, acces la
educație, dar , uneori, au arătat îngrijorare datorită faptului că aceștia petrec prea mult timp în fața dispozitivelor
digitale. Copiii sunt vulnerabili, nu au capacitatea de a discerne ce este bine și ce este rău, ce este pozitiv și ce este
negativ. Au existat și situații nu tocmai plăcute în învățarea online, cu impact negativ asupra lor, dar pe care am
reușit să le gestionăm și să le soluționăm.
Însă lucrurile nu au mers atât de bine peste tot. Sunt elevi care nu au frecventat deloc cursurile. Închiderea
unităților de învățământ a blocat și accesul elevilor la programele de elimentație, derulate prin intermediul școlii,
impactul socio – economic resimțindu-se, cel mai puternic, la copiii care deja trăiau în sărăcie, iar măsurile de
combatere a Covid – 19 au adâncit lipsurile cu care deja se confruntau. Acești copii sunt invizibili, copiii de etnie
romă, copiii proveniți din familii sărace, copiii aflați în risc de violență, care trăiesc în condiții improprii, etc. Pentru
aceștia, școala reprezenta un refugiu și garanția hranei. Viitorul sună sumbru pentru acești copii pentru că efectele
pandemiei, pe termen scurt , sunt vizibile acum, dar, cele mai dramatice, sunt cele pe termen lung ( mai multă
sărăcie, speranță de viață mai scăzută, foamete, abandonarea școlii, mai puțină educație ).
O posibilă soluție este distribuția de tablete sau echipamente IT și abonamente de date gratuite celor
vulnerabili, ca să poată participa la orele online, soluție realizabilă cu resurse din fonduri europene. În completarea
achiziției și distribuției de tablete sau echipamente IT, este critic să instruim părinții să își poată sprijini copiii. Sunt
posibile și trebuie luate în calcul și alte soluții pe lângă creșterea capacității pentru învățare online și sprijinirea
digitalizării sistemului de educație. Acolo unde tabletele și internetul nu sunt disponibile, tipărirea și distribuirea de
materiale în fiecare gospodărie cu ajutorul serviciilor comunitare sau de curierat poate fi o opțiune, așa cum se
întâmplă deja în multe țări.
Pandemia ne pune la încercare resursele imediate, dar ne oferă, în același timp, o oportunitate să investim în
copiii noștri. Educația costa, dar lipsa educației costă și mai mult.
În prezent, în timpul restricțiilor impuse , ne interesează sănătatea noastă și a celor dragi , dar nu trebuie să
uităm nici de copiii care riscă să devină victime ale acestei pandemii. Trebuie să fim responsabili pentru viitorul lor .

372
Bibliografie: OCDE (2020) A Framework to Guide an Education Response to the Covid-19 Pandemic of 2020.
Paris: Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

ABANDONUL ȘCOLAR-CAUZE ȘI MODALITĂȚI DE PREVENIRE

Vîlcu-Puchiu Corina-Andreea,

Liceul Tehnologic ”Constantin Filipescu”, Mun Caracal, jud Olt

Abandonul şcolar reprezintă decizia de a întrerupe parcursul şcolar, înainte de finalizarea anului școlar sau
a unui anumit nivel de învăţământ. Există mai multe definiţii ale abandonului şcolar dintre care unele îl asociază cu
părăsirea timpurie a unui parcurs educativ, înainte de obţinerea unei diplome.
Pentru a se evita acest fenomen supărător se iau numeroase măsuri de prevenire și de precauție. Prevenirea
abandonului școlar reprezintă ”ansamblul de măsuri în domeniul educaţiei, a condiţiilor socio-economice, de
utilizare a timpului liber, de facilitare a comunicării, de modelare a comportamentului, de ameliorare a condiţiilor de
mediu, luat în scopul diminuării (înlăturării) factorilor de risc şi de întărire a factorilor de protecţie. Fenomenul de
părăsire timpurie a școlii predomină în rândul unor grupuri aflate în situație de risc, cum ar fi tinerii din comunitățile
rurale, tinerii provenind din familii cu venituri modeste, rromi și alte minorități, precum și elevii care au repetat cel
puțin un an sau care au abandonat școala. Părăsirea timpurie a școlii are implicații sociale și economice importante.”
În urma explorării cauzelor abandonului școlar s-a ajuns la defalcarea lor e trei nivele diferite: cel al elevului și al
familiei de proveniență, cel al școlii, cel al comunității.
Dintre factori principali favorizanți ai abandonului, fără a avea pretenția de-a fi exhaustivi, menționăm:
1. Dificultăţile materiale ale familiilor, mai ales în cazul familiilor numeroase, dezorganizate, lipsite de
resurse materiale și financiare, care resimt uneori nevoia de forţă de muncă (fie pe câmp, fie în gospodărie).
2. Dezorganizarea familiei atrage după sine dificultăţi materiale. Divorţul, alcoolismul, violenţa în familie
sunt semne ce preced adesea decizia de abandon.
3. Lipsa de perspectivă în ceea ce privește angajarea pe piaţa muncii conform studiilor absolvite.
Specializările unor unități școlare, fie ele teoretice sau profesionale, nu sunt în concordanță cu specializările
solicitate de piaţa muncii.
4. Pe fondul liberei circulații a forței de muncă în U.E., a dorinței premature de independență financiară a
tinerilor și a oportunităţii de câștiguri financiare contra unei munci, de cele mai multe 15 ori necalificată, tot mai
mulți tinerii din școlile profesionale sunt puternic motivați să renunţe la terminarea studiilor.
5. Entuziasmul este, conform unor cercetării recente ale creierului, premisă fundamentală a învățării
durabile și a creativității. Din nefericire lipsa pregătirii practico-metodice și mai ales psihopedagogice a
absolvenţilor din universități, după anii 2000, dublată de o infrastructură, învechită, precară și nefuncțională, acolo
unde ea mai există, nu oferă cadrul unui proces educațional emulativ și stimulativ; insuccesul școlar, datorat acestui
fenomen, constituie unul dintre principalii factori ai abandonului școlar
Printre modalitățile de prevenire a abandonului școlar ar trebui să se regăsească măsuri următoare:

373
 - dezvoltarea de programe gen „școală după școală” pentru toți elevii, finanțate de stat, programe în care
elevii să fie supravegheați, monitorizați pe o perioadă mai lungă
-În cazul familiilor cu copii cu CES, renunţarea la finanțarea nevoilor familiei (ajutorare financiare) și
introducerea de vouchere, care să acopere costurile intervențiilor profesionale, psihopedagogie, logopedice,
kinetoterapeutice etc. Consilierea elevilor și a familiilor acestora cu privire la abilitățile elevilor pentru orientarea lor
școlară conform înclinațiilor acestora. Introducerea rutelor școlare individualizate și interschimbabile care să
răspundă nivelului de dezvoltare individuală, la diferite momente ale evoluției elevului.
„Renovarea” educației prin apel la abordări psihologice ferite de îngustime, strategii didactice și tehnici
moderne de predare și evaluare care să motiveze și stimuleze participarea la activități și să elimine stresul notărilor
și aprecierilor bazate pe memorare. Reactualizarea rețelei școlare, renunțarea la unitățile școlare unde se preda în
regim simultan, realizarea unor unități de învățământ, pentru mediul rural, în centru de comună cu posibilitatea
asigurării transportului elevilor din satele aparținătoare, dotarea și reabilitarea infrastructurii unităților școlare pentru
a răspunde nevoilor unei educaţii moderne.
Bilbliografie:
1. ”Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire” (2009);
2. ”Strategii de prevenire şi diminuare a abandonului școlar în județul Iași”2017
3. Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti

ABANDONUL ŞCOLAR

Cauze şi modalităţi de prevenire

Ungureanu Anca-Paula,
Şcoala Profesională, Fântânele, judeţul Iaşi

Abandonul şcolar reprezintă o problemă a sistemului românesc de învăţământ insuficient tratată care are
nevoie de acţiuni urgente. Este un fenomen serios şi larg răspândit care ar trebui să fie o prioritate pentru toţi cei
implicaţi în procesul de educaţie: factori de decizie, părinţi, cadre didactice şi elevi.
O provocare comună pentru sistemele de învăţământ europene este prevenirea părăsirii timpurii a şcolii.
Cercetările au arătat că fenomenul de părăsire timpurie a şcolii implică un număr tot mai mare de elevi. Este o
situaţie gravă deoarece se încalcă un drept fundamental al copilului – dreptul la educaţie.
Cauze ale abandonului şcolar:
1. Sărăcia
Potrivit literaturii de specialitate, sărăcia este principala cauză directă şi indirectă a abandonului şcolar. De
regulă, costurile legate de educarea copiilor (rechizitele şcolare, îmbrăcămintea etc.) sunt foarte greu de suportat de
familiile nevoiaşe. Acest fapt îi împinge pe unii elevi să renunţe la şcoală înainte de finalizarea unui ciclu de
învăţământ sau înainte de a obţine o calificare sau o specializare. Ei renunţă timpuriu la şcoală şi intră pe piaţa

374
muncii pentru a aduce venituri suplimentare familiei. Nu în puţine cazuri, copiii sunt trimişi de către părinţi să
muncească şi să contribuie la veniturile familiei.

2. Starea de sănătate precară

Corelată cu sărăcia, starea de sănătate precară (malformaţii corporale sau defecte senzoriale, inclusiv
handicapul fizic) este un alt motiv pentru care unii elevi ajung să abandoneze şcoala. Aceste probleme de sănătate
dau naştere unor complexe de inferioritate şi în cazul în care acest copil nu este susţinut afectiv de către cei din jur,
el va deveni tot mai suspicios şi timorat în situaţiile şcolare evitând pe cât posibil acţiuni de grup.
3. Modelul educaţional oferit de părinţi
Modelul educaţional oferit de părinţi este un alt determinant al abandonului şcolar. Cel mai adesea, elevii
care ajung să renunţe la educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. De regulă, aceşti
părinţi nu se implică în educaţia copiilor şi nici nu sunt conştienţi de riscul la care se expun elevii care părăsesc
timpuriu şcoala. Modelul educaţional oferit de fraţi este şi mai influent. Familiile unde există fraţi mai mari ce au
renunţat timpuriu la educaţie tind să reproducă modelul şi în ceea ce priveşte fraţii mai mici. Apariţia unui copil
este, de asemenea, un puternic determinant al renunţării la educaţie, fiind prin caracteristici mai degrabă un atribut al
comunităţii decât un act individual. Dincolo de provenienţa din familii dezorganizate, sărace, tinerele fete care ajung
în situaţia de a deveni mame găsesc de regulă exemple de predecesoare în comunitatea în care locuiesc şi în care
este adesea plasată şcoala.
4. Distanţa foarte mare până la unitatea de învăţământ
Distanţa foarte mare până la unitatea de învăţământ este, de asemenea, o cauză a părăsirii timpurii a şcolii, în
special pentru elevii din mediul rural unde infrastructura slab dezvoltată şi facilităţile de transport limitate
îngreunează accesul la şcoală.
5. Modalităţi de prevenire la limba şi literatura română
Orele de limba şi literatura română oferă terenul cel mai fertil pentru cultivarea şi educarea creativităţii şi a inovării.
Limba şi literatura română urmăreşte, concomitent cu constituirea receptivităţii estetice şi dezvoltarea spiritului
creator ce presupune formarea receptivităţii creatoare, dezvoltarea capacităţii de a restructura unitar într-o viziune
proprie, elemente decupate din lectura unei opere, darşi dezvoltarea mijloacelor de autoexprimare, cultivarea
expresiei artistice.
La citit şi la scris, însăşi metoda utilizată, fonetică, analitico– sintetică, oferă activităţi în spiritul formării
gândirii creatoare. Chiar compunerea de propoziţii pentru analiza şi sinteza fonetică pe baza ilustraţiilor din
abecedar sau a altor surse constituie, oricât de simplă ar părea, un efort creator din partea copiilor.
De asemenea, activităţi cum sunt cele de compunere a cuvintelor şi a unor propoziţii cu ajutorul alfabetului
decupat sunt „acţiuni cu obiecte” şi cum spunea un ilustru psiholog „inteligenţa porneşte, înainte de toate, de la
acţiune” (J.Piaget); e vorba deci de relaţia dintre cunoaştere şi acţiune, de faptul că orice progres în actul cunoaşterii
conţine în el şi elemente de creaţie, care, chiar dacă nu sunt vizibile, măsurabile, se concretizează în cultivarea unor
capacităţi.
Jocurile didactice, imaginile din etapa prealfabetară şi alfabetară precum şi textele din etapa postalfabetară
sunt momente prin care se cultivă creativitatea elevilor.

375
Astfel, tot în cadrul orelor de limba şi literatura română se pot aplica exerciţiile de creare a unor texte literare cu
temă, pe bază de imagini, cu ajutorul unor idei sau pe bază de întrebări.
La unii elevi se va observa tendinţa de copiere a unor texte cunoscute, a ideilor unor colegi, însă alţii se vor folosi
de propria experienţă.
Pentru dezvoltarea creativităţii cadrul didactic trebuie să încurajeze elevii, să propună spre rezolvare
exerciţii care exercită actul creativ cum ar fi: realizarea unui text opus ca şi conţinut; crearea unui personaj cu
trăsături opuse decât cele date în anumite texte; schimbarea finalului unei opere; emiterea unei păreri despre o
atitudine, acţiune; crearea unei povestiri, versuri pe baza unor cuvinte; exerciţii de interpretare etc.

PROVOCĂRI ALE ȘCOLII ONLINE:

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Vruse Alina-Oana,

Școala Gimnazială Fărcașele, județul Olt

Ne aflăm într-o lume a exploziei informației, a tehnologizării și a supremației Internetului, iar fenomenul
educațional trebuie să corespundă nevoilor de cunoaștere ale omului actual. Se poate învăța și altfel, mult mai lejer
și evanescent, printr-un demers achizitiv fractal și virtual. Pornind de la aceste premise, școala are în vedere un nou
profil de formare al absolventului, care reunește opt competențe-cheie, printre ele numărându-se și competența
digitală. Această competență este vizată, cu precădere, în această perioadă extrem de dificilă în care educația trebuie
să continue, chiar dacă sala de clasă reală a fost înlocuită cu spațiul virtual.
Pentru cei mai mulți furnizori de educație, trecerea la acest sistem instructiv-educativ a reprezentat o
provocare, ba chiar o descumpănire, mediul online reprezentând o sursă inepuizabilă de informație, de multe ori,
nefiltrată, dar și o zonă dificil de explorat, din punctul de vedere al tehnicilor și instrumentelor vizate. Fenomenul i-a
surprins, în mare măsură și pe elevi, obișnuiți să utilizeze dispozitivele electronice și internetul doar pentru anumite
activități, cum ar fi: platformele de socializare, jocurile online, site-urile de shopping, vizionarea de clipuri sau
filme, utilizarea unor aplicații de divertisment. Chiar dacă pentru cei mai mulți copii mediul online este o zonă
accesibilă și ofertantă, există și cazuri în care acesta rămâne numai o iluzie, din cauza posibilităților materiale
reduse, a provenienței din zone defavorizate, a gradului de cultură sau a unui climat familial nefavorabil.
Elevii cu dificultăți de învățare, cei cu cerințe speciale sau cei proveniți din familii dezorganizate necesită o
atenție specială în ceea ce privește acordarea suportului necesar adaptării la cerințele educaționale ale perioadei pe
care o traversăm.
Dacă în sala de clasă, contactul nemediat cu cadrul didactic și cu ceilalți colegi reprezenta un prim pas în
conturarea sentimentului de apartenență la grup, iar comunicarea viza atât latura verbală, cât și pe cea nonverbală
sau paraverbală, instituindu-se un cadru afectiv favorabil învățării, în mediul virtual distanțarea fizică adâncește și
mai mult prăpastia dintre profesor și elev și, mai ales, dintre elevii care demonstrează competențe digitale autentice
și cei care întâmpină dificultăți de această natură.

376
 Pornind de la aceste considerente, cauzele scăderii randamentului școlar sunt multiple. Dintre ele, le-am
putea enumera pe următoarele:
-lipsa dispozitivelor electronice sau a conexiunii la internet;
-orientarea către alte activități în mediul online;
-absența unui control parental;
-oboseala și senzația de epuizare;
-impresia de activitate facultativă a unor cursuri;
-monitorizarea defectuoasă a prezenței și a participării la lecții;
-ineficacitatea și dificultatea unor evaluări;
-fenomenul de cyberbullying;
-slaba motivație pentru învățătură și continuarea studiilor.
Pentru a reduce efectele negative ale acestui fenomen, profesorii trebuie să regândească procesul instructiv-
educativ, în așa fel încât acesta să-și poată dovedi eficacitatea și coerența într-o manieră atractivă și accesibilă pentru
toți elevii, vizându-i, cu predilecție, pe cei aflați în situația de abandon școlar. Tehnicile sunt variate și implică o
îmbinare a măiestriei pedagogice cu aptitudinile digitale, în vederea conturării unor demersuri didactice care să-i
antreneze pe toți elevii, să-i responsabilizeze și să-i motiveze, în același timp. Mergând pe principiul inteligențelor
multiple, fiecare copil e unic, în felul său, și poate aborda un subiect în funcție de talentul pe care îl deține.
Orientarea procesului de învățământ în funcție de particularitățile individuale se exprimă, pe plan didactic, prin
tratarea individuală a elevilor, în funcție de trăsăturile de personalitate și de factorii interni și externi ai învățării.
Întrucât aria de instrumente educative din mediul online este extrem de vastă, profesorul poate propune
lecții în care să includă elemente care îi atrag pe copii, stimulându-le curiozitatea, aptitudinile plastice sau muzicale,
spiritul de competiție. Lecția trebuie să includă și momente ludice sau destinate dezbaterilor, discuțiilor libere sau
prezentării propriilor produse. Elevii care absentează, au rezultate scăzute sau se află în situație de abandon școlar
trebuie incluși în proiecte de grup, pe teme de actualitate, care corespund orizontului de așteptare specific vârstei,
trebuie responsabilizați și încurajați să participe la activități, incluzând, în această strategie și sistemul bazat pe
recompense. Li se pot prezenta tutoriale de utilizare a unor platforme/instrumente digitale atractive în vederea
realizării unor produse proprii, pot fi derulate concursuri pe anumite teme, li se poate cere frecvent părerea prin
formulare de feed-back, insistându-se pe învățarea prin descoperire și pe învățarea prin colaborare.
O altă cale de reducere a fenomenului de abandon școlar este comunicarea permanentă cu familia care, în
cazul învățământului online, poate monitoriza cu mai multă ușurință progresul elevului și poate interveni ori de câte
ori socotește necesar.
În ceea ce-i privește pe profesori, aceștia își pot îmbunătăți metodele de predare, adaptându-se la cerințele
educaționale ale învățământului modern, prin participarea la cursuri de formare, conferințe, ateliere, webinarii care
să-i ajute să-și construiască instrumente didactice eficiente și să proiecteze demersuri instrucționale atractive și
originale, pentru toate categoriile de elevi.
Răspântia la care ne aflăm, între școala tradțională și școala modernă, reprezintă o provocare și necesită un
cumul de forțe și un efort comun, atât din partea furnizorilor de educație cât și din partea elevilor, a familiilor
acestora și a instituțiilor statului. Prin pași mici, dar siguri, adaptarea la noile cerințe ale lumii de astăzi va readuce,
fără doar și poate, sistemul de învățământ și tot ceea ce el implică pe traiectoria normalității și a eficienței.

377
 BIBLIOGRAFIE:
Cucoș, Constantin (ccord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ediția a
II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2008.
Dogaru-Ulieru, Valentin, Luminița Drăghicescu (coord.), Educație și dezvoltare profesională, Editura
Scrisul Românesc, Craiova, 2011.

OPTIMIZAREA ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE

ÎN MEDIUL ONLINE ȘI PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. înv. primar DUMITRU ANCA Șc.Gimnazială I. Heliade Rădulescu

Prof. înv. primar DRAGOMIR DANIELA Șc.Gimnazială I. Heliade Rădulescu BUCURESTI

Optimizarea activităților didactice în învățământul primar prin instrumente digitale a devenit o practică
curentă a ultimului an de școală, nu mai este doar o ,,problemă modernă si actuală’’a zilelor noastre, este un mod
esențial de predare și evaluare.
În vederea continuării procesului educațional, pe durata suspendării cursurilor, am apelat la mediul online pentru a
menține comunicarea cu elevii din clasă și pentru a derula activitățile de instruire.
Primul pas a fost elaborarea unor proceduri ce vizau desfășurarea în bune condiții a actului didactic în
această perioadă. S-au creat proceduri pentru modul de utilizare a platformei (orar bine stabilit, limita de timp,
opțiuni de predare, materialele utilizate), pentru protecția datelor personale (ale copiilor și părinților).
Pornind de la acestea, a urmat informarea părinților asupra unui set de strategii și reguli ce trebuiau urmate
pentru înscrierea copiilor pe platformă.Administratorii și profesorii au discutat despre numărul de participanți, limita
de timp,opțiuni de predare, gradul de dificultate și proiectarea unor scenarii simple de lucru.
Datele colectate de la părinți au urmărit dacă copiii au acces la internet, ce mijloace de comunicare pot
folosi, dacă părinții au adrese de mail și s-a discutat despre securitatea în mediul online și implementarea regulilor
de protejare a datelor cu caracter personal.
Am stabilit un plan deintervenție ce urmărea:
-coerență în comunicarea profesor-părinte-elev;
-teme clar elaborate ,interval scurt de lucru pe platforme(30-35 de minute);
-monitorizarea copiilor cu CES;
-mesaje motivaționale,lecții de consiliere pentru elevi;
-postări zilnice pe Classrom;
-implementarea unor mecanisme de colectare a feedback-ului de la părinți și elev
Am continuat procesul instructiv- educativ prin aplicația Google Classroom (G Suite for Education),
facilitând comunicarea și colaborarea cu elevii.Am creat cursuri pentru toate disciplinele de studiu la care s-au
înscis și au participat toți cei 38 de elevi din clasă. Instrumentele digitale moderne de predare și colaborare oferite de
această platformă sunt avantajoase deoarece au permis crearea, colectarea și notarea temelor în mediul on-line,

378
precum și oferirea de feedback direct fiecărui elev. Temele au fost predate mai ușor, s-au putut iniția conversații, iar
elevii au primit răspunsuri la întrebări, în timp real. De asemenea am folosit și alte instrumente Google Forms și
aplicația Zoom.
Materialele propuse elevilor în această perioadă:
- Prezentări educaționale în format video;
- Fișe de lucru (fișier word)
- Fișe de fixare, consolidare și evaluare(fișier word, pdf);
- Fișe de lectură (fișier pdf);
- Demonstrații video;
- Teste de antrenament;
- Jocuri didactice în mediul online, folosind platforme educaționale;
- Experimente în mediul online (Youtube), pentru disciplina Științele naturii;
- Materiale ce conțin exemple de jocuri educative, jocuri de mișcare;
- Audiții de cântece;
- Scurte filme cu rol educativ;
- Prezentări de activități practice și estetice;
- PowerPoint-uri pentru disciplinele istorie, geografie și științe ale naturii.
Au fost trimise chestionare simple părinților și elevilor ce au asigurat feedback
pentru validitatea acțiunilor întreprinse,a mijloacelor folosite și a modalităților de comunicare între membrii
comunității noastre școlare.
Feedback-ul primit din partea elevilor și a părinților este constant și pozitiv.
Am obținut în acest fel o parcurgere ritmică și eficientă a materiei școlare și a auxiliarelor didactice avizate
MEN, în reală concordanță cu planificarea calendaristică. În acest interval am pus accent pe recapitularea materiei
prin activități de fixare și consolidare a cunoștințelor, dar și pe activități de predare.
Prevenirea abandonului școlar vizează atât posibilitățile elevilor cât și cele ale profesorilor.
Lipsa resurselor financiare (elevi si profesori), lipsa conexiunii la internet (elevi și profesori), spațiu precar
dedicat activității școlare acasă, pregătirea slabă în domeniul educației digitale (profesori), lipsa unui ghid
standardizat pentru educație remedială, evaluările online nestandardizate și rezultatele fals/eronate ale acestora sunt
factori ce au contribuit la abandonul școlar în perioada de învățare online.
Evaluarea educațională, ce presupune o abordare într-o lume participativ digitală ,,nu înseamnă rupere,
desprindere,separare față de trecut, ci presupune o atitudine pozitivă față de schimbare, o preluare critică a ceea ce
este valoros în tradiția învățământului românesc și stăpânirea unei metodologii de inovare continuă
,,(Manolescu,2002,p.45)
Modalitățile de predare-învățare-evaluare din mediul online au devenit spiritul educației secolului nostru.
BIBLIOGRAFIE:
 Manolescu, M.Evaluarea școalră-un contract pedagogic, Ed.Fundației Dimitrie
Bolintineanu, Bucuresti, 2002
 C.Ceobanu,C.Cucoș, O.Istrate, O.Pânișoară, Educația digitală, Ed.Polirom, Iași, 2020

379
 METODE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. Georgiana Elena Lazăr

Grădinița cu Program Normal nr.6 Roşiori de Vede, jud. Teleorman

Abandonul școlar este o realitate din ce în ce mai izbitoare, o problemă gravă care pare să se accentueze din
cauza problemelor economice. Abandonul școlar nu este o problemă numai a școlii, ci una națională. Cercetarea
desfăşurată la nivel european scoate în evidenţă faptul că fenomenul de părăsire timpurie a şcolii implică un număr
tot mai mare de elevi. Această situaţie subliniază faptul că două drepturi fundamentale ale copiilor sunt încălcate:
dreptul la educaţie şi dreptul la securitate.
Pentru a putea reduce numărul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi să studiem
câteva cauze:
 şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-
profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevi renunță în primii ani de studiu,
rămânând să ajute în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din satele
respective. Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Aceste cauze ar
putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone, prin stabilirea unor
legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure transportul
elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de şcoala.
 cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-
cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau
eşecul şcolar şi profesional al elevului.
 climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora
sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
 factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar.
 factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, absenteism, repetenție,
motivații şi interese slabe în raport cuşcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare, competența
profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de abandon şcolar.
 anturajul reprezintă un factor negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să
consume bauturi alcoolice, să consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de la şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în
sistemul învăţămantului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;

380
  creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emoționale,
tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea legilor şi
prin propaganda juridică, în general.
Activități educaționale:
 Actiuni umanitare (initiative proprii ) pentru ajutorarea copiilor care provin din familii sarace în vedera
evitării absenteismului
 Oferirea de ajutoare /cadouri copiilor cu ocazia unor evenimente: (Craciun,Ziua copilului) cu sprijinul unor
sponsori.
 Acţiuni realizate conform Programelor de activităţi recomandate de MEC şi ISJ
 Asigurarea unui climat atractiv si afectiv, motivant pentru invatare si pentru stimularea elevilor de a veni
“cu placere” la scoala:
 Organizarea de ore de consultatii pentru elevii in regres scolar
 Asigurarea unor relatii optime profesor-elev fara a stirbi prestigiul/autoritatea cadrelor didactice
 Implicarea tuturor elevilor in actiuni de infrumusetare a scolii
 Stimularea elevilor sa formuleze propuneri pentru oferta educationala a scolii
 Antrenarea tuturor elevilor in activitatile din Calendarul propriu de Activitati extracurriculare
 Integrarea corespunzatoare in colectivele claselor a tuturor elevilor;evitatarea fenomenului de
“marginalizare”
Succesul şcolar al elevilor depinde de sprijinul acordat în familie, de calitatea timpului acordat studiului
individual acasă, de interesul elevilor pentru carte.
Atitudinea faţă de şcoală şi motivaţia pentru învăţare pot fi interpretate şi ca manifestări ale imaginii de sine a
copilului. Reprezentările despre propria persoană se formează în timp ca rezultat al unui complex de factori şi
experienţe trăite atât în mediul socio-familial cât şi în cel şcolar: reuşite sau eşecuri, încurajări sau etichetări,
susţinere sau constrângere.
În concluzie abandonul şcolar şi diversele situaţii de neşcolarizare apar în toate unităţile de învăţământ atât
în mediul rural cât şi urban şi de aceea consider că ar trebui să se ia diverse măsuri pentru a-i acapara şi pentru a-i
menţine cât mai mult timp la şcoală pe elevii romi cu toate că, la drept vorbind după ora douăsprezece ei sunt foarte
obosiţi şi atunci ar trebui solicitaţi la diverse activităţi practice la care se pricep de minune sau la cele artistice.

Bibliografie:
 Salade, D., Educaţie şi personalitate, Cluj - Napoca, Casa Cărţii de Știință , 1995
 Albert-Lorincz, E., Carcea, I.M., Prevenirea dezadaptării şcolare, Iaşi, Ed. Cermi, 2000

381
 REDUCEREA ABANDONUL ŞCOLAR

Farcaşiu Otilia
Liceul cu Program Sportiv Arad

Abandonul şcolar reprezintă încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul
la care s-a ajuns. Uneori acest lucru se întâmplǎ înaintea obţinerii unei calificări sau înaintea obţinerii actului de
studii. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care au absentat foarte mult şi au avut dificultăţi de comportament,
pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală.
Din pǎcate şcoala a ajuns să fie abandonată, pentru că în ziua de azi nu este percepută ca valoare în sine,
elevii nu mai consideră şcoala un viitor. Elevii au modele în societate care nu au finalizat şcoala dar au o situaţie
materialǎ foarte bunǎ, iar în ziua de azi aceasta din urmǎ este cea mai importantǎ. Un alt lucru grav este faptul cǎ
societatea cheltuieşte multe resurse. Cel care abandoneazǎ şcoala nu are nicio calificare necesarǎ integrǎgrii în
societate ceea ce va duce de cele mai multe ori la şomaj şi sǎrǎcie. Toate acestea vor duce la ceea ce este mai grav,
la excluderea din societate.
Pentru reducerea abandonurilor şcolare trebuie ca profesorii sǎ lucreze în echipǎ şi sǎ stabileascǎ strategii
prin care sǎ identifice factorii care duc la apariţia unor astfel de situaţii la nivelul instituţiei, sǎ previnǎ şi sǎ rezolve
situaţiile de abandon şcolar.
Cauzele abandonurilor şcolare sunt : sǎrǎcia, izolarea şi lipsa oportunitǎţilor din unele zone defavorizate,
unde elevii din clasele gimnaziale abandoneazǎ şcoala pentru a munci ca zilieri sau în gospodǎrii. O soluţie ar fi
alocarea de fonduri spre şcolile din aceste zone, asigurarea hranei şi transportului, în mod gratuit, a celor care au
domiciliul mai departe de şcoalǎ, alocarea de fonduri pentru a le asigura tablete şi conexiune la internet pentru
perioada online.
De asemenea, o altǎ cauzǎ o constituie mediul socio-cultural din care provin elevii, deoarece de atitudinea
familiei în raport cu şcoala vorbim despre reuşita sau eşecul acestora. Atitudinea pǎrinţilor faţǎ de şcoalǎ se reflectǎ
în comportamentul elevilor. Climatul familial (dezorganizare, divorţ, climat imoral, conflictual, etc.) poate duce la
abandon. Mai sunt factori de naturǎ socialǎ şi economicǎ, de naturǎ educaţionalǎ şi anturajul elevilor
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
« -identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
-implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
-creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar. »
Strategia de combatere a abandonului şcolar trebuie sǎ fie foarte bine planificatǎ, pe o perioadǎ mai lungǎ şi
o implicare a tuturor cadrelor didactice, a consilierului şcolar, a familiei şi a comunitǎţii.

382
Bibliografie:
Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
https://edict.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/

TEHNICI EFICIENTE DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. Filip Livia, Școala Gimnazială Nr.1 Abram

„Dacă ai impresia că educația este scumpă atunci încearcă să vezi cum e ignoranța.”

(Andy McIntyre)

Siguranța în lumea noastră a devenit relativă, totul fiind într-o continuă mișcare, într-o continuă schimbare,
valorile fiind ignorate, principiile nu (prea) mai există iar copiii sunt lipsiți de reper. Omul își dorește să obțină cât
mai multe într-un timp cât mai scurt și, dacă se poate , fără prea mult efort. Această siguranță relativă a fost zguduită
din rădăcini o dată cu pandemia Covid-19.
Deoarece internetul a devenit astăzi cel mai rapid și mai eficient mediu de comunicare la nivel global, în
contextul actualei pandemii orientarea actului educațional spre mediul online s-a impus ca o necesitate. Însă educația
realizată mediul online, aduce în prim plan una din problemele cu care România se confruntă de ceva vreme și
anume abandonul școlar.
Abandonul școlar este una dintre temele tot mai des abordate în mediul școlar și una dintre problemele
societății contemporane românești, deoarece școala nu mai este percepută ca o valoare în sine și ca atare ajunge să
fie abandonată de către unii elevi.
În general, cei care abandonează școala online sunt copii care fac parte din categoria elevilor care s-au făcut
remarcați și înainte prin absenteism, devieri comportamentale, deseori cu conduite violente și care au fost sancționați
de mai multe ori în școală. Școlii îi revine rolul fundamental în viața copilului asupra căruia își pun amprenta
problemele familiale, frustrarea, neîmplinirea, neajunsurile vieții. Copiii trebuie să simtă că școala este locul unde
sunt primiți cu căldură, sunt apreciați, sprijiniți, ascultați și iubiți. Ei trebuie să fie convinși că viața lor are valoare,
să fie conștienți de potențialul și talentul lor nativ, însă să înțeleagă și că responsabilitatea de a le valorifica le
aparține. Copiii au nevoie de modele pe care dacă nu le găsesc în familie este important să le găsească în cadrul
școlii, prin puterea exemplului care îi determină să îndrăgească un profesor și să îl copieze.
Una din cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul şcolar al elevului este mediul socio-cultural de
proveniență al elevului. Educația în familiile defavorizate reprezintă o problemă pentru societatea românească,
viitorul acestor copii ar putea fi mai bun atunci când părinții lor vor acorda mai multă valoare educației. Este clar
știut că riscul părăsirii școlii crește și în cazul copiilor ai căror părinți, cu un nivel redus de educație, nu îi pot sprijini
în efectuarea temelor. În cazul familiilor defavorizate, consilierea părinților reprezintă un instrument de bază în
înțelegerea nevoilor copiilor lor.
O povară în plus pentru copiii din comunități defavorizate este dată în educația online în contextul
pandemiei Covid-19 de imposibilitatea familiilor de a-și permite achiziționarea unei tablete pentru fiecare copil și, în
situația derularii școlii online, acești copiii nu mai au acces la educație. Închiderea școlilor și organizarea cursurilor

383
online fără dispozitivele necesare și instrumente de evaluare a calității procesului de educație sunt factori de risc
major de abandon școlar.
Prevenirea abandonului școlar se poate realiza cu succes prin derularea unor programe de tipul Școală după
Școală, programe destinate copiilor din grupuri vulnerabile. Prin astfel de programe, copiii pot primi sprijin la
efectuarea temelor din partea unor cadre didactice specializate, pot beneficia de pregătire suplimentară la materiile
la care întâmpină dificultăți și sunt încurajați să participe la activități de timp liber care urmăresc dezvoltarea
abilităților de viață independentă.

Bibliografie :
1. http://dar.episcopiadevei.ro/index.php/2015/10/20/ce-este-abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/
2.Moisin, A., Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007;
3.Voicu, B., (coord.), Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire, Editura Vanemonde, Bucureşti,
2010

ABANDONUL ȘCOLAR – CAUZE ȘI MODALITĂȚI DE PREVENIRE PRIN PROIECTE EDUC

Prof. Gavril Simona
Școala Gimnazială ”Nicolae Iorga”, Ploiești

Abandonul școlar reprezintă acel comportament prin care copilul încetează să mai frecventeze școala,
înainte de a putea termina un ciclu de învățământ sau să obțină o calificare care să îi folosească mai departe, în viață.
Cauzele abandonului școlar sunt multiple:
 plecarea părinților în străinătate și lăsarea copilului în grija unor rude, care nu au același viziuni sau
autoritate asupra copilului
 lipsa de supraveghere a copilului de către părinți sau tutorii legali
 lipsa de interes a copilului față de școală, care poate fi și ea cauzată de factori ce țin de anumite traume ale
copilului, legate de școală, de anumite probleme psihologice ale copilului, o ofertă educațională neatractivă
a școlii, etc
 în contextul actual putem vorbi despre învățarea online, care prin specificul ei, prin lipsa de conexiune
directă între participanții la actul educațional, poate induce dezinteres, stress legat de școală, tendința de a
aborda cu mai puțină seriozitate activitățile, lipsa de atractivitate a orelor, în anumite situații. Acest factor,
nou apărut în viața școlarilor, se suprapune peste motivele enunțate anterior, ceea face să accentueze acest
fenomen de abandon școlar.
La sfărșitul acestui semestru dominat de învățare online, fiecare dintre noi a simțit ceva diferit, dar totul
converge spre aceeași concluzie: învățarea online a lăsat în urmă mulți elevi cu situația neîncheiată din cauza unui
număr mare de absențe (o formă incipientă de abandon), multe cunoștințe neînsușite sau însușite superficial, mulți
elevi corigenți din cauza faptului că nu au înțeles sau nu li se potrivește acest tip de interacțiune.

384
 La toate acestea se adaugă situația elevilor care nu au avut acces la tehnologie sau au avut contact cu informația
doar prin intermediul unor fișe de lucru. Acestor elevi li se crează premisa îndepărtării iremediabile de mediul
școlar, întoarcerea la normalitate fiind extrem de dificilă pentru ei.
Întoarcerea parțială la școală, a elevilor din clasa a 8 a, în cazul meu, a prilejuit întâlnirea cu copii ceva mai
obosiți, cu mai puțină putere de concentrare, o mai mare dependență de jocuri, o îndeletnicire foarte facilă din
spatele unor camere închise. Desigur, în cazul lor, feed-back – ul se va vedea curând, în urma simulărilor și a
examenelor de evaluare.
Ce se poate face, totuși, pentru a reduce cât mai mult acest fenomen de renunțare, de abandon sau de percepere
superficială a școlii? Evident că nu există rețete sigure, care să funcționeze pentru orice profesor, orice elev, orice
școală sau comunitate. Cert este că trebuie privit cu totul altfel actul educațional de acum încolo, atât online, cât și
fizic.
Ce fac eu? Am încercat, ca pe tot parcursul acestor luni, să ofer elevilor informația esențială, prezentată cât mai
succint, cu numeroase imagini, animații, filmulețe, pentru a stimula mai mult reținerea informațiilor din imagini. am
pus mai mare accent pe evaluarea elevilor prin metode moderne, alternative, de tipul proiectelor, a chestionarelor de
tip Quizz, care au mai mare impact asupra elevilor, folosirea diverselor aplicații de tipul Learning apps, etc.
Pentru a îi atrage mai mult, în cadrul orelor de Consiliere și dezvoltare personală, și nu numai, am implicat
elevii în numeroase proiecte, oferite de diverși parteneri, astfel încât să aștepte cu nerăbdare orele. Aș enumera:
 Proiect de Orientare școlară și profesională, cu patru activități, în colaborare cu CJRAE, elevii din
clasa a 8 a având mare nevoie în această perioadă să găsească o cale potrivită pentru abilitățile și
aptitudinile lor
 Activități de combatere a violenței, mai ales în mediul online, bullyingul existând și aici, caz în care
copiii au participat la dezbateri cu dorința de a își împărtăși toate lucrurile care îi frământă.
 Activitate de formare a abilităților de viață, în care elevii și-au lămurit câteva noțiuni cu privire la
stima de sine, motivație, caracter, care îi pot ajuta să își înțeleagă trăirile
 Activități în colaborare cu Asociația Salvați copiii România, cu scopul de a conștientiza că trebuie să
fie recunoscători și să profite de tot ce le este la îndemână
 Proiect de educație financiară, în colaborare cu JaRomania
 Proiect pentru părinți, ”Atelierul părinților”, care să îi ajute să abordeze eficient schimbările dramatice
prin care trec copiii la vârsta adolescenței sau alte subiecte
 Continuarea prin activități online a unui proiect ERASMUS +, cu participarea copiilor, care astfel și-au
revăzut prieteni dragi, din alte țări, chiar dacă prin intermediul ecranului.
Toate aceste activități și proiecte, realizate în sistem online, au fost realizate la nivel de școală, coordonate
de mine sau propuse de parteneri, cu participarea unui număr mare de colegi și elevi și au contribuit și contribuie la
dezvoltarea celor 8 competențe cheie europene, prin atingerea cărora, elevii pot să aibă un bun start în viață, să își
aleagă în bună cunoștință de cauză drumul pe care vor să meargă, neajungând astfel la abandon școlar.
Pentru copiii expuși deja abandonului școlar, realizarea unor tipuri variate de proiecte, utilizarea unei game
largi de metode de predare, online sau fizic, pot face ca un elev să se regăsească măcar în una dintre ele, pe care să o
aștepte cu nerăbdare, pentru care să vină la școală. Își pot descoperi anumite talente, pe care nu și le știau și astfel
pot fi atrași către școală.

385
 Nu în ultimul rând, o bună comunicare între școală și părinți, poate fi o rețetă pentru reușita școlară, pentru
că un părinte informat și implicat în școală este mai pregătit să facă față tendinței de abandon sau poate fi convins că
școala reprezintă singura șansă pentru o dezvoltare normală și un start spre reușită.

PROIECT EDUCAȚIONAL- COMBATEREA ABSENTEISMUL ŞI ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. psihopedagog Gherghescu Andreia-Georgiana

C.S.E.I. ”Constantin Pufan”
Drobeta Turnu Severin
SCOPUL PROIECTULUI:
Scăderea frecvenţei absenteismului şcolar atât cantitativ (raportat la număr de elevi) cât şi calitativ (raportat
la număr de absenţe) şi creşterea motivării elevilor cu C.E.S. pentru participarea la cursuri.
MOTIVAŢIE:
Absenteismul prin consecinţele sale asupra evoluţiei şcolare reprezintă unul din cei mai importanţi
indicatori de evaluare a efectelor eşecului şcolar. Eşecul şcolar este definit „gradul de inadecvare dintre nivelul
dezvoltării psiho-fizice a elevului şi solicitările obiective ce i se adresează în procesul de învăţământ” (Cucoş).
Din această perspectivă autorii de specialitate consideră că eşecul şcolar şi implicit absenteismului ca formă
de manifestare a eşecului şcolar este determinat îndeosebi de nivelul adaptării/dezadaptării şcolare, relaţionale şi
pedagogice.
Trebuie luat în vedere capacitatea elevului cu C.E.S. de a relaţiona cu profesorii şi cu ceilalţi elevi, de a
interioriza normele, valorile şcolare/sociale. Specifice acestei forme de dezadaptare sunt conduite dominate de
reacţii automate, stereotipii şi modele negative, mai puţin conştientizate, ce determină un stil de viaţă cu un grad
scăzut de responsabilitate şi maturitate.
Realizarea unei activităţi de prevenire şi diminuare a absenteismului şi implicit a eşecului şcolar trebuie să
pornească de la cunoaşterea cauzelor ce determină acest fenomen. Eşecurile şcolare sunt rezultatul unor condiţionări
multiple, unele ţinând de elev cu C.E.S., altele vizând şcoala sau familia care pot fi grupaţi astfel: factori individuali,
familia, mediul, ambianţa educaţională.
Activitatea de prevenire şi remediere a absenteismului presupune efort de cunoaştere şi înţelegere a
cauzelor care generează această conduită. În felul acesta pot fi elaborate măsuri eficiente de combater şi prevenire a
acestora.
OBIECTIVE:
O1 – monitorizarea permanentă a absenţelor;
O2 – elaborarea unui regulament de ordine internă şi informarea elevilor despre prevederile acestui regulament;
O3 – determinarea cauzelor obiective şi subiective ale absenteismului;
O4 – creşterea gradului de comunicare şi cooperare dintre şcoală şi familie;
O5 – sensibilizarea cadrelor didactice asupra determinărilor şi implicaţiilor absenteismului;
O6 – creşterea gradului de adaptare şcolare şi a motivaţiei şcolare;
O7 – implicarea şcolii în activităţi extracurriculare
DIRECŢII DE ACŢIUNE:

386
1.Stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor echipei de proiect.
La prima întâlnire cu coordonatorii proiectului şi cu voluntarii, vom primi îndrumări şi paşii de parcurs în elaborarea
proiectului. Procedura va areliefa faptul că o comunicare eficientă pe parcursul activităţii şi o sinergie în echipă va fi
cheia succesului. Echipa stabileşte sarcini pentru fiecare membru în parte.
2.Documentarea.
* Identificarea şi analiza nevoii privind absenteismul în şcolă.
* Activităţi ce artrebui să fie derulate.
* Posibili parteneri sociali.
* Elemente de risc.
3.Elaborarea calendarului de activităţi.
Elaborarea materialelor (chestionare, pliant, referate, sesiuni de comunicări). Voluntarii vor fi prezenţi alături de
echipa de proiect şi vor interveni când este cazul în acţiuni cum ar fi (cu acordul directorului): plimbări pe strada ale
elevilor cu C.E.S. în programul de cursuri, frecventarea discotecilor în prezenţa persoanelor dubioase, ieşiri la filme,
în parcuri, la teatru în timpul orelor.
4.Monitorizarea şi evaluarea proiectului.
GRUP ŢINTĂ:
Proiectul se adresează elevilor claselor I- X .
Elevi: - cu probleme de integrare;
- cu cerinţe educative speciale;
- ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate.
MEDIATIZAREA PROIECTULUI:
- în consiliul profesoral;
- în consiliul de administraţie;
- în consiliul elevilor;
BENEFICIARII DIRECŢI:
- elevi cu vârste între 9 şi 20 ani care nu vin la şcoală.
- cadre didactice
- membrii comunităţii şcolare
BENEFICIARII INDIRECTI:
- Elevii care nu fac parte din proiect
- Comunitatea
- Cadre didactice
- Părinţi
- Partenerii şcolii care se vor implica în proiect
RESURSE UMANE:
- voluntari din rândul părinţilor;
- parteneri ai şcolii implicaţi în parteneriatele derulate;
- echipa de proiect.
RESURSE MATERIALE:

387
 - hârtie;
- tuş;
- imprimantă;
- calculator;
- instrumente de scris;
- chestionare;
- dosare;
- folii;
- aparat fotografiat;
- album.
RESURSE DE TIMP:
- 2 ore săptămânal în cursul anului şcolar.
RESURSE FINANCIARE:
Din eforturile întregului colectiv de elevi, cadre didactice şi comitetul de părinţi.

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

GEANTĂ RALUCA SANDA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ MALU SPART
JUDEȚ GIURGIU

Abandonul școlar este o problemă destul de frecventă în societatea noastră, în special în zona rurală. Acest
fenomen are multe cauze dar cea mai importantă ramane mediul elevilor, familia, grupul de prieteni și anturajele.
O altă cauză ce favorirează abandonul școlar este situația financiară precară ce duce la renunțarea la școală
în favoarea mersului la muncă. Acest lucru se întamplă în special în zonele rurale, unde rata somajului este foarte
mare și astfel copiii sunt nevoiți sa renunțe la școala.
Cum am menționat și mai sus un alt factor favorizant este și mediul familial. De exemplu un copil ai cărui
părinți nu au mers la școală nu pun pe primul loc educația copilului și astfel neavand susținerea parinților nici
interesul pentru școala nu este mare, luand ca exemplu modelul părinților si de aici si lipsa de motivație pentru a
reuși în viață.
În linii mari unele din soluțiile pentru a preveni abandonul școlar sunt :
- Îmbunătățirea condițiilor de viață ale copiilor
- Creșterea nivelului de implicare a părinților în procesul educațional
- Creșterea gradului de conștientizare în cadrul comunității privind riscurile abandonului școlar
Pentru a atinge aceste obiective trebuie :
- Comunicare permanentă între elev-școală-părinte
- Organizarea de activități extrașcolare bazate pe interesele elevilor.
- Implicarea elevilor în activități de voluntariat
- Consilierea părinților

388
 Cel mai important rol în tot acest proces îl are cadrul didactic deoarece el are menirea de a motiva elevul în a
continua să meargă la școală. Relația profesor – elev trebuie consolidată pentru a avea succes actul educațional și
acest lucru se poate realiza doar dacă profesorul știe sa realizeze activități cat mai interactive și centrate pe interesele
elevului.
La consolidarea relației elev – școalăcontribuie și părintele care are rolul de a susține întreg procesul educativ și
de a sprijinii elevul, în special cand întampină dificultăți. Există numeroase studii care arată o interdependență între
toți acești factori educaționali pentru a putea conduce la succesul actului educativ.
Pe de altă parte elevului trebuie să i se arate și o alta parte a actului educativ, nu doar procesul clasic de predare
– învățare. De exemplu organizarea de activități de voluntariat, care pot duce la integrarea elevului nu doar în cadrul
școlii ci și în comunitate. Poate de asemenea dobandi aptitudini si abilități ce pe viitor îl pot forma ca persoană.
Pentru elevii cu risc de abandon această modalitate este una foarte eficientă deoarece le arata și o altă latură a
școlii, la care ei chiar pot participa activ și chiar se pot pricepe, dacă la învățătură nu excelează.
Și pot fi identificate o varietate de metode și soluții care să poată fi aplicate, implementate de școală pentru a
preveni abandonul școlar însă cel mai important aspect ramane acela că activitățile, indiferent de natura și scopul
lor, să fie centrate pe el și pe interesele elevilor și nu în ultimul rand cei cu risc crescut de abandon școlar să aibă
parte de toată susținerea școlii dar și a familiei pentru a putea prevenii acest fenomen și a putea continua pe drumul
educației.

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

PRIN ACTIVITĂȚI INTERACTIVE
GÎLA CATRINELA FELICIA
ȘCOALA GIMNAZIALA NR 1 MALU SPART
JUDEȚUL GIURGIU

Prevenirea abandonului școlar este un subiect de maximă actualitate și importanță în prezent și fiecare
participant la actul educațional trebuie să participe activ la prevenirea acestui fenomen.
Cum poate un cadru didactic să participe activ la prevenirea abandonului școlar în randul elevilor săi ? În
primul rand prin crearea de conținut interactiv în cadrul orelor sale și prin activități bazate pe interesele elevilor și în
concordanță cu materiape care o preda.
Materialul de față va prezenta modele de activități interactive care pot crește interesul elevilor pentru școală
și pot preveni abandonul școlar.
1. Lista activități preferate.
Elevii vor întocmi o lista cu activități preferate dar și activități care nu le plac pornind de la urmatoărele întrebări:
 Ce îți place să faci?
 Îți place să faci sport?
 Ce sport iți place să faci?
 Îți place să asculți muzică?
 Iți place să petreci timp cu prietenii tăi?
 Ce jocuri iți plac?

389
  Ai o materie preferată la școală?
 Ce faci în timpul liber?
 Ce îți displace cel mai mult?
 Care sunt lucrurile pe care ai vrea să nu fii nevoit să le faci? De ce?
Elevii notează lucrurile care le plac dar și cele care nu le plac apoi compară cele douăliste, încercand să găsească
puncte comune ale activităților din cele două liste.
ÎMI PLACE NU ÎMI PLACE
___________ ________________________
___________ ________________________

2. LISTĂ PROFESII
Elevilor li se prezintă o listă cu profesii, ce competențe și abilități sunt necesare pentru profesia respectivă și cum
sunt remunerate.
Pentru a încuraja cunoașterea de sine și descoperirea propriilor abilități elevilor li se adresează următoarele întrebări
:
 Ce fel de aptitudini crezi că sunt necesare pentru a avea o profesie?
 Crezi că ai cateva din aceste aptitudini?
 Ce fel de aptitudini și abilități crezi că trebuie sa îți dezvolți în continuare?
 După acest set de întrebări generale se poate trece apoi la întrebări concrete în funcție de profesia aleasă de
fiecare elev în parte:
 Ce aptitudini pe care le ai deja te fac potrivit pentru această profesie?
 Ce alte abilități ți-ar fi necesare pentru profesia aleasă?
 Ce poți să faci începand de astăzi pentru a dobandi aptitudinile necesare?
Se discută cu elevii unde se pot dobandi aptitudinile dezbătute anterior:
- La școală
- Acasă
- În cadrul activităților de voluntariat
- Prin activități extrașcolare
Pentru fiecare punct în parte elevii sunt puși să se gandească cum pot aborda dobandirea de noi aptitudinii în fiecare
context în parte:
- La școală: - Ce materii studiezi la școală?
- Ce aptitudini iți sunt necesare pentru orele de curs?
- Ce materii îți plac cel mai mult?
- Ce aptitudini ți-ai putea dezvolta la școală?
În încheiere elevilor li se explică faptul că învățarea este un procesce are loc pe tot parcursul vieții și pot învăța ceva
din tot ce se întamplă în jurul lor, și cu cat caștigă mai multă experiență cu atat mai valoroase vor fi aptitudinile lor,
însă primul pas în dobandirea acestor aptitudini și abilități este ȘCOALA.

390
 PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR
- DE LA TEORIE LA PRACTICĂ –
JURUBIȚĂ MIRELA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ MALU SPART
JUDEȚ GIURGIU

Abandonul școlar a devenit o problemă acută a sistemului de învățămant, astfel că se impune o nevoie
imperativă pentru găsirea de soluții care să prevină acest fenomen. Astfel cadrele didactice dar și toți participanții la
actul educațional trebuie sa contribuie la stoparea și prevenirea acestui fenomen.
O modalitate prin care le putem insufla elevilor interesul pentru școală este să le oferim exemple și modele de
succes. Astfel inițiem o discuție despre succes, cerînd elevilor să ofere exemple de persoane, cunoscuți de-ai lor care
se bucură de succes:
 De ce se bucură persoana respectivă de succes?
 Ce înseamnă succesul pentru voi?
Elevii încearcă să găsească o definiție proprie a succesului. Apoi se discută si se prezintă exemple de definiții ale
succesului:
 Succesul înseamnă o carieră bine remunerată.
 Succesul înseamnă să realizezi ceva important pentru omenire.
 Succesul înseamnă să ai un impact pozitiv asupra comunitații.
 Succesul înseamnă să gasești un scop în viață și să încerci să îl atingi.
 Succesul înseamnă să trăiești în armonie cu tine și cu ceilalți.
Elevii sunt rugați să revină la propria lor definiție și să compare cu cele date mai sus. Li se explică că pentru a
ajunge să aiba succes trebuie să își seteze anumite obiective și li se oferă exemple:
- Să iau nota 10 la examen.
- Să obțin performanță în sport.
- Să mă implic în activitățile extrașcolare.
- Să învăț o limbă străină.
- Să încep o afacere nouă.
- Să aleg cariera pe care mi-o doresc.
- Să promovez examenul de bacalaureat.
- Să urmez o facultate.
- Să mă angajez.
- Altul ( precizează care )_____________________
Pentru a-i ajuta să își seteze obiectivele adresați-le următoarele întrebări:
- Te va ajuta vreunul din acestea să obții succesul dorit ?
- Ce alte obiective trebuie să mai îndeplinești?
- Care sunt pașii de parcurs pentru a îndeplinii obiectivele?
Apoi pe baza definițiilor date anterior succesului împărțiți clasa in 3-4 grupe și repartizați fiecărei grupe cate o
definiție. Sarcina elevilor este de a identifica două – trei obiective pentru atingerea succesului.

391
În încheiere li se specifică elevilor că pentru atingerea obiectivelor trebuie dobandite anumite aptitudini.
Se subliniează că un prim pas în îndeplinirea obiectivelor necesare drumului către succes este continuarea studiilor.
Așadar o soluție eficientă de a prevenii abandonul școlar este de a aplica la clasă activități interactive și
educative care să stîrnească interesul elevilor pentru școală dar să fie si bazate pe aria lor de interese. Și nu în
ultimul rand toate activitățile educative trebuie centrate pe elev pentru a putea duce la un act educațional de calitate.

PROIECTELE eTWINNING – MODALITATE DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR

AUTORI: ANDREEA GOLDSCHMIDT ȘI ROXANA ANA DUMITRACHE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA PUCHENII MARI

Reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii la mai puțin de 10 % în statele membre UE până în 2020 este
una din prioritățile Uniunii Europene în domeniul educației. Comisia colaborează cu statele membre pentru a
implementa strategii cuprinzătoare de prevenire a părăsirii timpurii a școlii și pentru a îi reintegra pe cei care au
abandonat școala în sistemele de educație și formare 14.
În cadrul școlii noastre, Școala Gimnazială, Comuna Puchenii Mari, elevii sunt implicați în proiectele
internaționale eTwinning, parte integrantă a Erasmus +. Prin intermediul acestor proiecte, elevii își dezvoltă
competențe necesare secolului XXI, totodată își însușesc cunoștințe utile în viața de zi cu zi, dar îi și pregătesc
pentru viitor. Proiectele eTwinning dezvoltă parteneriate școlare și creează legături atât între elevi, cât și între
cadrele didactice. Aceste proiecte au diferite tematici și presupun participarea la diverse activități atât școlare cât și
extrașcolare. Activitățile constau în folosirea instrumentelor digitale, ceea ce atrage elevii și îi motivează să
participe. Prin intermediul lor, elevii comunică cu alți elevi și leagă prietenii.
La nivelul unității de învățământ s-a observat în ultimii ani o creștere a numărului de elevi care rămân
repetenți, o creștere a numărului de absențe nemotivate, dar și o creștere a numărului de elevi care au nota scăzută la
purtare din cauza absențelor nemotivate. De aceea am considerat necesar ca la nivelul unității să luăm măsuri pentru
a diminua acest fenomen. Pe lângă implicarea comunității, a diverșilor factori decizionali, cadrele didactice au un rol
foarte important, deoarece acestea sunt primele care au legătură cu elevii. De aceea, schimbul de experiență și de
bune practici între cadrele didactice din țări diferite, prin capacitatea acestora de a prelua și adapta anumite metode,
dar și prin formarea continuă a acestora, prin deprinderea unor noi modalități de combatere a abandonului școlar.
Datorită activităților din cadrul proiectelor eTwinning, elevii participă cu drag și devin mai activi la ore,
venind cu plăcere la ore. Activitățile sunt diverse, ele constând în utilizarea instrumentelor digitale, în participarea la
întâlniri online cu elevi din alte țări, în crearea diverselor materiale pentru proiecte, în promovarea țării noastre și așa

14
https://ec.europa.eu/education/policies/school/early-school-leaving_ro

392
mai departe. La început unii elevi au fost mai reticenți, din cauza folosirii cu preponderență a limbii engleze, dar în
scurt timp și-au dat seama că nu este necesar să cunoști limba engleză la nivel avansat pentru a putea participa la
proiecte. Sarcinile din cadrul proiectelor sunt prezentate elevilor, la nivelul școlii fiind creat un grup de Whatsapp cu
acest scop, iar elevii își aleg activitățile după preferințe. Unii dintre ei creează logo-uri, postere, alții desene, scriu
versuri, editează cărți digitale. Faptul că școala noastră a primit titulatura de Școală eTwinning 2020-2021, a
motivat și mai mult elevii, dar și alte cadre didactice din unitate să se implice.
La nivelul unității sunt numeroase proiecte eTwinning, acestea având o tematică care acoperă toate ariile
curriculare . La nivelul învățământului primar, elevii au avut ocazia să folosească aplicații diverse pentru fiecare
disciplină . În perioada predării online, activitatea s-a desfășurat fără probleme deoarece elevii erau obișnuiți cu
activitatea desfășurată pe platforma eTwinning și cu folosirea aplicațiilor de bază .
Pe parcursul acestui an avem în desfășurare proiecte cu tematică diferită :
-Proiectul ” You and I are equal ” cuprinde activități despre empatie, toleranță și știință.Elevii au realizat
studii despre empatie și toleranță ,au descoperit marii oameni de știință ai lumii și au discutat despre drepturile
copilului.
-Proiectul ” Me against the pandemic” este un proiect cu temă actuală și de mare ajutor pentru elevii noștri
. Aceștia au studiat efectele pandemiei în lume, au descoperit principiile unei alimentații sănătoase și ale igienei
necesare .
-Proiectul ” Little green steps” are ca scop aprecierea și protejarea naturii , importanța reciclării și
micșorarea poluării mediului .
-Un proiect cu o temă de actualitate este ” Future Will come with STEM” , prin care sunt formate
competențele secolului 21 , se îmbunătățește gândirea științifică a elevilor , rezolvarea de probleme .
Este foarte important să oferim elevilor egalitate de șanse în educație cu ajutorul studiilor sociale și
culturale și să dezvoltăm acestora simțul apartenenței. Un proiect care abordează o astfel de tematică este ” Include
me in life”.
Am observat că elevii învață ușor matematică dacă aceasta este gândită transdisciplinar , limba engleză este
studiată cu plăcere dacă aceasta se realizează prin joc și vocabularul se dezvoltă atunci când se lucrează în
colaborare. Partea cea mai interesantă pentru elevi cuprinde colaborarea cu elevii din țările implicate în proiectele
desfășurate.
Am putut observa faptul că elevii sunt interesați de astfel de proiecte, lucrează cu drag și implicare ,fără a
evita sarcinile de lucru . De aceea considerăm proiectele eTwinning o modalitate de prevenire a abandonului școlar .
BIBLIOGRAFIE:
https://ec.europa.eu/education/policies/school/early-school-leaving_ro

393
 Abandonul școlar – cauze și modalități de prevenire
Profesor pentru învățământul preșcolar Grecu Mihaela

Grădinița P.P. nr. 1 Târgoviște

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală.
Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a
ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să
depună anumite eforturi.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea
identificării factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în
ultimă instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Pentru a putea reduce numărul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm să identificăm şi să studiem
câteva cauze:
* Școlile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de
succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în
primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la
oamenii mai avuți din satele respective.
* Cultura de origine a elevilor –atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există şi cazuri în care părinţii
încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudi-nea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de
manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi comportamental: fuga
de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul şi suicidul.
* Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de
familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte
câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
* Factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar.
* Factorii de natură educațională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism,
repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare, competența
profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de abandon şcolar.
* Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie;
dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi
ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala.

394
 Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte
îndelungată. Măsuri ce se impunpentru prevenirea abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului preşcolar, educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului
despre şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală,
ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ,
fiecare după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi
percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce
îi determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute
aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie, fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul
copiilor.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.

Bibliografie:
Clerget, Stephane, Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2008
Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, EDP, Bucureşti, 2007
Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009).

395
 METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Iankovszky Cristina

Liceul Tehnologic ”Eremia Grigorescu” – Mărășești- Vrancea

Învățământul din România nu traversează o perioadă prea bună. Și nu ne referim la situația creată de
pandemia de coronavirus. Din păcate, foarte mulți elevi ajung să renunțe la școală, din diferite motive.
Situația abandonului școlar în România anului 2021 este una critică. Spre deosebire de media europeană, în
țara noastră, rata de abandon este cu 6% mai mare. Astfel, dacă pe bătrânul continent media este de 10.6%, în
România avem o rată de abandon școlar de 16.4%.
Se pune întrebarea ”Cum să îi împiedici pe elevi că renunțe la școală?”.
Căutând informații despre abandonul școlar, am observat că cele mai multe articole se referă la rolul școlii,
dar părinții unde sunt în această ecuație? Aș dori să aflu dintre cei 16,4 % elevi ce au părăsit școala câți au părinți
care la rândul lor au renunțat la studii înainte de a obține măcar o diplomă de 10 clase?Mi se pareimportant să
începem cu ei.
Ce pot face părinții?
 Comunicarea...... Păstrați întotdeauna o linie de comunicare cu copilul dumneavoastră. Încurajați-l, nu-l
obligați să vă ascundă eșecurile. El trebuie să găsească un sprijin în familie și atunci când greșește.
 Vorbește cu el despre realitățileacestor zile.... Vorbește cu copilul tău despre cariera ta sau a altor persoane
din anturajul vostru, încercând pe cât este posibil să găsiți exemple pozitive. Ajutați-i să vadă diferența
dintre o persoană care nu are studii, care nu a obținut o diplomă și care probabil nici nu-și găsește un loc de
muncă și cei realizați pe plan profesional și de ce nu material. Ei trebuie să conștientizeze că o diplomă este
necesară, dar nu suficientă, pentru a obține un loc de muncă.
 Nu-i presați..... Există și reversul medaliei. Sunt părinți care își stresează copiii cu prea multe activități și
școlare și extrașcolare. Copilăria lor este o ”călătorie” perpetuă între profesorul de matematică, eventual doi
cel de la clasă pentru note mari și cel care să-l învețe ce nu face celălalt. Cunosc situații, nu vorbesc aiurea.
Urmează profesorii de limbi străine, nu e suficient la școală deși este de-abia la gimnaziu. Și exemplele pot
continua. Poate o să spuneți, citind aceste rânduri că m-am abătut de la subiect. Astfel de copii nu
abandonează școala! Aveți dreptate, dar printre ei sunt mulți care vor abandona facultatea atunci când vor fi
puși să poată alege ce să facă cu viața lor, sătui de împins de la spate.
 Păstrați legătura cu școala... Copiii petrec de multe ori mai mult timp la școală decât cu voi, părinții. Dacă
sunteți îngrijorat de faptul că nu-l vedeți învățând, stă mai mult pe afarăla joacă cu prietenii, intră în casă
când veniți dumneavoastră, puneți-vă un semn de întrebare și luați legătura cu școala.
 Susține-l și implică-te...Actele simple fac diferența: mergeți la o plimbare, la o prăjitură și discutați despre
problemele lui. Dacă observați schimbări majore comportamentale la copilul dumneavoastră nu ezitați să
cereți ajutor specializat la psihologul școlii măcar.
Ce poate face școala?

396
 Prin identificarea problemelor legate de prezența slabă, plictiseală, obligațiile familiale sau problemele
provocatoare la începutul carierei educaționale a unui copil, școlile au șanse mai mari de a schimba
comportamentele și atitudinile, de a crea și de a implementa opțiuni de învățare individualizate pentru a ajuta elevii
să se concentreze asupra obiectivului absolvirii .
Școlile ar trebui să ia în considerare invitarea voluntarilor din diferite organizații pentru a-I sprijinii în
demersul lor. De multe ori sfatul unor persoane care nu sunt implicate zi de zi în viața lor esteascultat. Tot voluntarii
ne pot ajuta să implementăm activități extrașcolare atractive și educative în același timp pentru ca elevii problemă,
cu situații familiale deosebite să nu se simtă abandonați, sa nu mai piardă timpul pe străzi, să găsească prieteni
nepotriviți.
Mulți elevi nu știu să învețe și la un moment dat nu mai pot face față exigențelor profesorilor care de multe
ori sunt exagerate. Cu acest lucru ar trebui început chiar de la clasa pregătitoare. Învățare, nu memorare!
Oferiți sprijin familial. Ministerul nu se implică cum ar trebui, primăria nici ea, dar dumneavoastră tot prin
intermediul voluntarilor puteți să-i ajutați pe cei care vor să fie ajutați. De ce spun acest lucru: un elev de-al meu a
primit un laptop pentru a putea intra online și nu a făcut-o Când a început școala l-am întrebat de ce, iar răspunsul lui
m-a șocat, citez: ”L-am spart cu ciocanul că n-am putu intra online.”
Stabiliți obiective de studiu. Disciplina, nu neapărat inteligența, este cheia succesului în școală, iar munca
constantă și bine îndrumată bate talentul. Contează efortul, nu IQ-ul.
Ce poate face elevul?
Elevii nu ar trebui să se teamă să ceară ajutor dacă au nevoie de el. Indiferent de obstacol, contactați părinții,
un profesor preferat sau oricine altcineva din viața lor în care aveți încredere și informați persoana respectivă ce se
întâmplă. La început se poate simți stresat, dar probabil acea persoană va avea o idee despre cum să-l ajute.
Pentru unii elevi, abandonul este punctul culminant al anilor de obstacole școlare, pași greșiți și viraje greșite.
Pentru alții, decizia de a renunța este un răspuns la presiunile conflictuale din viață - nevoia de a-și sprijini financiar
familia sau cerințele de îngrijire a fraților sau a propriului copil. Abandonul este uneori despre faptul că elevii se
plictisesc și nu văd nicio legătură între viața școlară și viața „reală”. Este vorba despre tinerii care se simt
deconectați de colegii lor și de profesori și alți adulți de la școală. Și este vorba despre școli și comunități care au
prea puține resurse pentru a satisface nevoile emoționale complexe ale celor mai vulnerabili tineri.
Bibliografie: https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/educatie/prevenirea-abandonului-scolar

https://www.edupedu.ro/

397
 ABANDONUL ŞCOLAR

Prof. Înv. Primar IUHAS CECILIA-GEORGETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3 CHIRIBIȘ

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ,
căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a
fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e
percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea
rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o
sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă
instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi să studiem câteva
cauze:
1. şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-
profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii
ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la
oamenii iarna, ,,în condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’.
2. climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora
sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
· identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în
sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;
· implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
· creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a

398
 situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
· În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o
perioadă foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
· psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate
pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
· socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
· psihiatrice - depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
· juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.
Privitor la această temă, Abandonul şcolar – cauze şi modalități de prevenire, consider că este o temă foarte
mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă să-i determine pe elevi să
conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui liceu. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un motiv
de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.

Bibliografie:
1.Clerget, Stephane, Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, (2008),
2.Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,(2007)
3.Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)

ABANDONUL ȘCOLAR
CAUZE SI MĂSURI DE PREVENIRE

Prof. Rodica Ivan,

Colegiul Național C.D.Loga, Timișoara

1. Abandonul şcolar.
Abandonul şcolar costă ȋn ȋncetarea frecventării școlii și părăsirea sistemului educațional indiferent de
nivelul la care s-a ajuns, ȋnainte de a obține o calificare sau o pregătire profesională completă.
Abandonând școala, elevii sau studenții nu mai sunt reprimiți ulterior ȋn aceeași instituție educativăși nu
mai sunt ȋnscriși ȋntr-un program de școlarizare alternativ.Specialiștii ȋn domeniul educațional au oferit
nenumărate definiții ale abandonului școlar precum: „ieșirea din sistemul de ȋnvațământ fărăun act care sa-l
certifice pe piața muncii”, sau „abandonul școlar este o formă a eșecului școlar”.Abandonul școlar reprezintă un
indicator al eficienței sistemului școlar din punct de vedere economic. Cu cât indicele este mai mic, cu atât
sistemul școlar este mai eficient.

399
 2. Cauzele abandonului școlar.
Cauzele abandonului școlar pot fi sociale, psihologice sau psihopedagogice:
1. Cauze sociale care ţin de condiţiile socio-economice ale familie precum: sărăcia, părinţi foarte ocupaţi sau
plecaţi în străinătate, familii monoparentale, stil parental indiferent și neglijent;
2. Cauzele psihologice ţin de starea de sănătate și de personalitatea elevului: lipsă de interes, oboseală, pasivitate,
abilități sociale reduse, sentimente de inferioritate, motivaţie şcolară scăzută;
3. Cauze psihopedagogicecare ţin de contextul şcolar specific: supraîncărcarea şcolară, frica de
evaluare,presiunea grupului, relația defectuoasă profesor-elev, conflictul cu colegii, practici educative percepute
de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta
educaţională a şcolii;
3. Prevenția și combaterea abandonului școlar.
Abandonul școlar poate fi prevenit și combătut prin activități complexe, prin intervenții concretecare să
ducă la reducerea acestui fenomen, să limiteze sau să ȋnlăture unde e posibil cauzele abandonului școlar.
Participarea politicului, a societății civile și a instituțiilor școlare poate avea rezultate pozitive pentru diminuarea
acestui fenomen.
Astfel, prevenirea abandonului şcolar s-a îmbunătăţit prin:
 Existenţa unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului şcolar. La noi, există preocupări
în acest sens, dar este nevoie ca aceste programe să fie mereu îmbunătăţite, să se ţină cont de toţi factorii care pot
determina abandonul şcolar şi, în consecinţă, programele să conţină măsuri concrete de limitarea acţiunii
factorilor de risc.
 Existenţa unor programe iniţiate de ONG, care să urmărească reducerea sau chiar eradicarea fenomenului de
abandon şcolar;
 Acţiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea şi combaterea abandonului şcolar, precum
şi cu ajutarea copilului aflat în situaţia de abandon şcolar;
 Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii şi combateriiabandonului şcolar;
 Determinarea conştientizării de către părinţi a importanţei educaţiei în formarea copilului şi implicarea
sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar;
 Realizarea unei apropieri între elevi şi mediul şcolar;
 Creşterea încrederii în forţele proprii a elevilor;
 Schimbarea perspectivei părinţilor asupra rolului pe care îl are şcoala în educaţia copiilor;
 Achiziţionarea de manuale şi rechizite pentru copii defavorizaţi deoarece sărăcia este de asemenea un factor de
abandon şcolar care se reflectă la toate nivelurile de vârstă şi învăţare;
 Asistență, consiliere şi control cu privire la procesul instructiv-educativ;
 Psihologii si consilierii şcolari trebuie sa încerce să cunoască mai bine elevii prin activităţi educative şi de
consiliere.
 Creşterea responsabilizării cadrelor didactice (diriginții) prinmetode precum: monitorizarea şi consilierea
permanentă a elevilor cu risc de abandon ridicat; păstrarea legăturii permanente cu familiile elevilor cu risc de
abandon şcolar; semnalarea cazurilor conducerii şcolii şi consilierului psihopedagogic; utilizarea resurselor şcolii

400
 pentru atragerea elevilor prin activităţi de timp liber; activităţi extraşcolare desfăşurate în şcoală cel puţin o dată
pe lună; utilizarea la orele de consiliere a experienţei celor ce au renunţat la şcoală pentru a preveni scăderea
încrederii în educaţie; implicarea tinerilor cu risc de abandon în acţiuni comunitare.
Prevenirea fenomenului de abandon şcolar comportă anumite limite. Oricât de binegândită şi de
fundamentată ştiinţific ar fi, limitele ei apar datorită multitudinii de fenomenecare condiţionează prin
interacţiunea lor abandonul şcolar. Făcând analogia între abandonulşcolar şi predelincvenţă, eficacitatea acţiunii
preventive este subminată de limite interneşi/sau limite externe.
Abandonul şcolar are un impact şi asupra economiei şi efectele pozitive, atunci cand acest fenomen începe să
dispară, se văd şi la nivelul economiei datorită recuperării forţei de muncă calificată şi scăderii somajului.
O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui
un mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc – individuali,
familiali, şcolari.
În cadrul învăţământului preprimar, cadrul didactic – educatoarea are de asemenea un rol decisiv în formarea
conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari şi viitori şcolari. Comunicarea copilului cu educatoarea fiind
extrem de importantă, comunicarea verbală şi cea non-verbală. Şcoala a ajuns să fie abandonată,şi pentru că, în
ziua de azi, nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine.

Referinte bibliografice:
1. Cristea, C.G.,(2003) Psihologia educaţiei, Ed. Bucureşti;
2. Drăgan, I., Nicola, I., (1993) Cercetarea psihopedagogică, Tg. Mureş, Ed. Tipomur;
3. Ionescu, M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia;
4. Miroiu, A., (coord.), (1998), Învăţământul românesc azi, Iaşi, Ed. Polirom;
5. Popescu, V.V., (1991), Succesul şi insuccesul şcolar, Revista de pedagogie nr. 12;

AVANTAJELE SCOLII ON-LINE

Prof. înv. primar-Mihalcea Daniela Alina

ŞcoalaGimnazială “Anton Pann’’, Voluntari, Ilfov

Şcoala on-line ne dă prilejul să explorăm noi moduri de învăţare, cu mijloace mai atractive, să organizăm
activităţi interactive, menite să stârnească interesul şi curiozitatea, pentru a menţine atenţia elevilor pe parcursul
lecţiei. Succesul şcolii on-line depinde, în mare măsură de o proiectare foarte bună, dar şi de instrumentele digitale
utilizate în cadrul activităţilor.
Este foarte important să interacţionăm cu toţi elevii şi să propunem sarcini diferenţiate, astfel încât să capete
curaj şi încredere, chiar şi cei introvertiţi sau cu ritm mai lent de învăţare. Diferenţierea activităţii didactice se poate
realize prin recomandarea unor sarcini de lucru adecvate posibilităţilor intelectuale ale elevilor şi postate în
portofoliile personale ale acestora, unde pot fi văzute doar de elev, părinţii acestuia şi de cadrul didactic.

401
Activitatea on-line este foarte potrivită pentru activităţi creative desfăşurate în cadrul mai multor discipline, dând
posibilitatea fiecărui elev să-şi valorifice potenţialul creativ. În urma derulării activităţilor on-line cu elevii din clasa
pe care o conduc, am constatat că aceştia sunt surse inepuizabile de idei şi surprize plăcute.
Utilizarea instrumentelor digitale este foarte antrenantă pentru ei, le mobilizează atenţia, îi motivează şi le
facilitează înţelegerea conţinuturilor. Aceştia participă cu plăcere la fiecare sesiune on-line, sunt mai creative şi mai
implicaţi. Majoritatea elevilor privesc activitatea din mediul virtual ca pe un joc nou şi răspund cu mare interes
provocărilor lansate de mine la diverse discipline. Elevii sunt receptivi la nou şi se implică active atunci când sunt
provocaţi; este sufficient să le spui numele unei aplicaţii şi, în scurt timp, apar produse realizate cu ajutorul acesteia.
Copiii timizi capătă mai mult curaj în faţa camerelor decât faţă în faţă, devin tot mai activi. Se încurajează
reciproc, fac aprecieri, se ajută la nevoie, îşi exprimă puncte de vedere, fac recomandări.
Mai mult cat oricând, elevii primesc feed-back la fiecare lecţie sau temă trimisă, dar şi la evaluările formative on-
line propuse. Am creat teste on-line la diverse discipline pe platformele educaţionale: Kahoot, Wordwall.net şi
Didactic.ro. Iată trei motive pentru care am ales să realizez evaluarea formativă în format on-line: creşterea
performanţei şcolare a elevilor, dezvoltarea abilităţilor de auto-reglare a acestora, precum şi creşterea interesului şi
motivaţiei pentru disciplina predată. În acest caz putem avea rapid diagnosticul situaţiei prezente ,facilitând astfel
adaptarea strategiei de predare.
Învăţarea on-line este preferată de copii datorită multiplelor beneficii: este plăcută, le dezvoltă autonomia,
învăţarea prin descoperire, creativitatea, este interactivă şi îi provoacă permanent. Este o experienţă inedită pentru
elevi şi profesori, o alternativă educaţională de viitor, care răspunde nevoii de digitalizare a învăţământului
românesc.

402
 ABANDONUL ŞCOLAR
CAUZE ŞI MODALITĂŢI DE PREVENIRE
Prof. înv. primar MOROGAN CRISTINA
LICEUL TEORETIC’’ RADU VLĂDESCU’’
PĂTÂRLAGELE - BUZĂU

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ,
căcipână a ajungeacolo,societatea a cheltuitcupersoanarespectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost
nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul școlar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană.Școala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e
percepută ca valoareîn sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Efectele abandonului școlar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea
rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o
sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă
instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Pentru a putea reduce numărul abandonurilor școlare, ar fi bine să încercăm să identificăm și să studiem câteva
cauze:
 Școlile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie și lipsa oportunităților de succes socio-
profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor primare renunță în primii ani de
studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai
avuți din satele respective.
 Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele
necesare educației. Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Lipsa
interesului pentru școală se explică prin presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale
părinților și prin lipsa de cultură a comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale.
Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre școlile din asemenea zone, prin
stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure
transportul elevilor, dar și asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de școală.
De asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar
creşte iarna,,în condiţiile lipsei de subzistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau îmbrăcămintei necesare’’. E o simplă

403
părere fără cunoaşterea generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale de
practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând şcoala.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 Identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţământului guvernamental de zi;
 Implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a situațiilor
ce prezintă risc de abandon şcolar.
 În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol imediat
de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă
foarte îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului școlar:
 psiho-pedagogice și psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice și psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale, emoționale,
tendințe agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea legilor şi prin
propaganda juridică, în general.
Privitor la această temă, Abandonul școlar – cauze și modalități de prevenire, consider că este o temă foarte mult
abordată în mediul școlar mai ales în perioada desfășurării lecțiilor online. Cadrele didactice împreună cu
consilierul școlar au încercat să-i determine pe elevi să conștientizeze importanța școlii, a terminării unui liceu. La
noi, în România, abandonul școlar reprezintă un motiv de îngrijorare și pentru aceasta, școala trebuie să aibă o
relație foarte strânsă cu membrii familiei.Mulți din elevi nu s-au putut adapta la noile sisteme de învățare sau nu au
avut acces la ele,de aceea ei au renunțat definitiv la școală.

Bibliografie:
Moisin Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007
Botnariuc P. șiȚibu S., Portofoliul pentru educație permanentă, Editura Afir, București, 2010

404
 REFERAT

Prevenirea și combaterea abandonului școlar în mediul online

Inst.înv.primar Năsărîmbă –Plavă Narcisa
Școala Gimnazială Săulești

MOTTO : ,,Unui copil trebuie să i se arate cel mai mare respect ”

Copilul reprezintă una din categoriile de populație puternic dezavantajate din societatea românească
actuală, care a cumulat multe probleme și riscuri grave pe termen mediu și lung. Comparativ cu generația adultă,
mai mulți copii trăiesc în condiții materiale și sociale precare.
Elevii care abandonează școala sunt cei care s-au făcut remarcați pentru absenteism și alte dificultăți de
comportament, pentru care au fost sancționați în repetate rânduri în școală. Abandonul școlar reprezintă o problemă
gravă cu care se confruntă societatea contemporană, școala fiind percepută fără valoare în sine, considerată de elevi
ca nefiind un viitor.
Efectele abandonului școlar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav . Mai
întâi, cei care abandonează școala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio – economice,
nici formarea morală și civică necesară exercitării rolului de părinte și celui de cetățean al unei comunități.
Pentru a putea reduce numărul abandonurilor școlare ar fi bine să încercăm să identificăm și să studiem cauzele:
 O cauză a abandonului ar fi sărăcia comunităților din zonele defavorizate și limitarea posibilităților
părinților de a oferi copiilor resursele necesare educației. Lipsa inteteresului pentru școală se explică
prin presiunile de ordin economic , prin dezamăgirile personale ale părinților și prin lipsa de cultură a
comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale.
 Această cauză ar putea fi eliminată prin orientarea fondurilor disponibile spre școlile din asemenea
zone, prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, dar și a transportului pentru elevi care
au domiciliul la distanțe mari de școală.
 O altă cauză este climatul familial care are un rol hotărâtor în abandonul școlar.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului școlar:
- Identificarea elevilor aflați în abandon sau risc de abandon în vederea menținerii acestora în sistemul
învățământului de zi.
- Implicarea sistemului familial în reabilitarea școlară și socială a elevului
- Creșterea gradului de implicare a comunității locale în soluționarea situațiilor de abandon școlar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon școlar.
Pentru a combate abandonul școlar, mai ales cel online, trebuie sa se apeleze la folosirea oricărui mijloc
tehnologic pentru a participa toți copiii la programul educativ. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are
valoare și este unic și că fiecare copil poate învăța, indiferent de nevoile sociale. Este important ca profesorii să
dețină competențele necesare pentru a-i angaja și pentru a-i motiva pe toți elevii cărora le predau.
Profesorii trebuie formați pt a putea identifica riscul abandonului școlar și a putea utiliza metode moderne de
predare.

405
 Competențele de gestiune a clasei de elevi și de creare de relații este importantă . Activitățile
extracurriculare pot ajuta elevii să recupereze și să reînnoiască interesul față de învățare , asigurând îndeplinirea
activităților care pot stimula stima de sine și reduce frustrarea .
În situațiile critice, precum pandemia COVID-19 copiii din familiile defavorizate sunt predispuși la
abandonul școlar, deoarece aceste familii nu-și pot permite achiziționarea unor dispozitive pentru a putea participa la
educația online.
În aceste situații, instituțiile statului trebuie sa intervină pentru a sprijini acești copii, prin programe
educaționale.
Bibliografie: ,,Școala e de parte ta ” –Campanie de prevenire a abandonului școlar– Constantinescu A . (2014)
Sărăcia, principala cauză a abandonului școlar –Dascălu S. ( 2016)

REFERAT
Prevenirea și combaterea abandonului școlar în mediul online

Prof. Munteanu Nadia

Liceul Tehnologic Roșia - Jiu, Farcasesti

MOTTO : ,,Unui copil trebuie să i se arate cel mai mare respect ”

Copilul reprezintă una din categoriile de populație puternic dezavantajate din societatea românească actuală,
care a cumulat multe probleme și riscuri grave pe termen mediu și lung. Comparativ cu generația adultă, mai mulți
copii trăiesc în condiții materiale și sociale precare.
Relația dintre copii și părinți reprezintă una dintre cele mai importante relații interumane. Acest lucru se
datorează atât caracterului nedestructibil al acestei legături cât și rezistenței sale în timp. Intensitatea relației dintre
părinte și copil depinde foarte mult de efortul depus de ambele părți în vederea instaurării unui climat amiabil, de
înțelegere și respect reciproc. O astfel de relație își pune definitiv amprenta asupra caracterului și personalității
copilului, de aceea sunt deseori necesare consultații cu părinții privind îndrumarea corectă a copiilor lor.
Relația dintre părinți și copii trebuie să fie întotdeauna o relație de colaborare, în care să existe afecțiune și
sprijin reciproc. Din păcate, acest lucru este deseori îngreunat în familiile din medii defavorizate.
Stabilirea comunicării într-o familie cu posibilități financiare reduse se realizează la un nivel inferior,
problemele de supraviețuire împiedicând deseori formarea unei legături între părinți și copii. O bună comunicare
necesită dorință și efort, dar mai ales o educație puternică și bine înrădăcinată, ce trebuie oferită copilului încă din
primii ani. Educația în familiile defavorizate reprezintă o problemă pentru societatea din România.
Viitorul acestor copii va fi mai bun atunci când părinții lor vor acorda mai multă valoare educației. Specialiștii în
psihologie socială și educație susțin că, în cazul familiilor defavorizate, consilierea părinților reprezintă un
instrument de bază în înțelegerea nevoilor copiilor lor.
Un astfel de sprijin ajută părinții să-și depășească statutul de persoane defavorizate, iar pe copii să rămână în
contact permanent cu școala. Înțelegând valoarea educației și beneficiind de un ajutor financiar susținut, copiii

406
defavorizați se vor putea ridica mai ușor în societate. Formarea profesională îi va ajuta să devină persoane
independente, active și capabile pe piața muncii, iar încrederea în forțele proprii, social îi va ajuta să depășească
statutul de persoană defavorizată. Integrarea în societate a familiilor cu situație financiară precară presupune o
puternică motivație de ambele părți.
Susținerea morală și materială a copiilor ca și verificarea constantă a temelor și rezultatele școlare sunt
câteva dintre măsurile pe care o familie defavorizată trebuie să le adopte în vederea integrării sale în societate. Pe de
altă parte, copiii se pot adapta mai ușor dacă desfășoară activități instructiv-educative alături de alți copii.
Îmbunătățind situația materială a familiilor defavorizate și oferind consiliere gratuită părinților, societatea va
cunoaște atât o reducere semnificativă a sărăciei cât și creșterea nivelului de educație în rândul populației.
Copiii provenind din familii defavorizate sunt deseori nevoiți să părăseascdă școala pentru a-și întreține
familia sau pentru a-și îngriji frații mai mici. Prin abandon școlar șansele individului de a-și găsi un loc de muncă
scad considerabil, la fel și posibilitățile lui de a se integra în societate.
Cultura de origine a elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reușita sau eșecul școlar și
profesional al elevului. Ca forme principale de manifestare a deviației școlare putem aminti ca fiind mai grave din
punct de vedere social și comportamental: fuga de școală, absenteismul, abandonul școlar, vandalismul, conduitele
violente, toxicomania, copiatul, suicidul. Există cazuri în care părinții încurajează să încalce normele valorilor
școlare prin atitudinea lor față de școală. Cunoașterea acestor atitudini și identificarea surselor de posibile tensiuni
sau blocaje manifestate în raport cu cariera școlară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea
abandonurilor.
Este important ca profesorii să dețină competențele necesare pentru a-i angaja și pentru a-i motiva pe toți
elevii cărora le predau. Profesorii trebuie formaţi pentru a putea identifica riscul abandonului școlar și a putea utiliza
metode moderne de predare.
Bibliografie:
1. Parteneriatul social-familie – D.Neacșa ( 2018)
2. Relația părinți – copii la vârsta adolescenței – Moraru A. (2016)

407
 PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. Neacșu Daniela Ramona

Liceul Sanitar Antim Ivireanu, Rm. Vâlcea

Abandonul școlar reprezintă părăsirea sistemului de învățământ și ale oricăror raporturi cu școala, înaintea
obținerii unei calificări profesionale.Părăsirea școlii este o dramă la orice vârstă, dar cu atât mai problematică atunci
când se produce la clasele terminale, deoarece atât sistemul de învățământ cât elevul, au investit resurse ca să se
ajungă într-un punct în care eforturile financiare si spirituale ale ambelor părți nu s-au concretizat. Din păcate, școala
a început să nu mai fie percepută drept stâlpul de bază al societății în anumite ierarhii, fiind considerată drept
pierdere de timp care nu asigură un viitor, preferându-se câștigul material imediat. De cele mai multe ori această
concepție pleacă de acasă, din familie, formându-se astfel un cerc vicios.
Cauzele abandonului școlar sunt diverse și nenumărate, originea acestora putând fi economică sau socială.
Vorbim concret despre inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar, dar și de inadaptarea
şcolii la factorii interni: biologici, psihologici şi externi: economici, culturali.Rolul cel mai important în educația
fiecărui individ, alături de școală îl are familia. De aici pornește tot: percepția asupra vieții, stilul de viață, credința,
cât și moralitatea și conduita. Astfel, mediul în care copilul va crește se va răsfrânge în mod iminent asupra
dezvoltării sale psihice. Primii educatori cu ajutorul cărora se realizează educaţia sunt părinţii. Importanţa acestei
educaţii, ca şi cea a şcolii, se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile
de vârstă, dar de cele individuale ale acestuia. Nevoile copilului cresc pe măsură ce copilul se dezvoltă.
Școala nu îl poate învăța pe individ totul, iar educația nu se bazează numai pe școală. Părinţii au obligaţia
de a se asigura că există condiţiile necesare pentru o educaţie pozitivă atât la şcoală, prin implicarea lor în activităţile
elevilor, cât şi acasă, unde copilul se simte protejat. Părinţii care se implică în activitatea şcolară experimentează
ocazii variate de a contribui la educaţia copiilor şi devin ei înşişi motivaţi să-şi continue educaţia.
Abandonul școlar precoce este problematic atât pentru individul in sinecât și pentru întreaga societate din
care acesta face parte. Acesta declanșează o serie de reacții in lant, grave nu numai pentru tinerii în cauză.Există
tineri care abandonează școala înaintea de a finaliza învățamântul obligatoriu , sau persoane care au finalizat
învățamântul obligatoriu dar nu au obținut și o calificare pentru a putea continua. Aceștia nu vor avea calificarea
profesională necesară integrării în societate. Efectele pe termen lung ale abandonului școlar se reflectă și asupra
dezvoltării sociale și creșterii economice. Pentru a putea avansa economic, baza stă în forța de muncă calificată, iar
abandonul școlar reprezintă un eșec al integrării sociale al individului. Odată cu creştea nivelului de calificare a
persoanei scade probabilitatea de a rămâne fără loc de muncă.Sociologii cred ca părăsirea școlii reprezintă o
problemă socială din care derivă un set de urmări cu consecințe grave, cei care abandonează școala nu au șanse nici
să ajungă să aibă un venit pe piața muncii, dar nici șanse să fie integrați .
De mai bine de un an, în întreaga lume, instituțiile de învățământ și nu numai, au fost să se schimbe și să
pregătească pentru această schimbare. În plus, pe măsură ce cultura societăţii noastre se schimbă ca răspuns la
inovațiile tehnologice, instituțiile și profesorii trebuie să se adapteze.
Învăţarea on-line poate fi definită ca o formă de învăţământ în care se prezintă elevilor un conţinut de
instruire prin Internet. De aceea, condiţia de bază impusă participanţilor în procesul de învăţare este posedarea unui

408
calculator şi o conexiune la Internet. Acestă impunere poate reprezenta un impediment pentru activitatea elevilor, un
motiv pentru ca ei să abandoneze școala.
Când vine vorba de studiu individual, de cele mai multe ori ne vine în minte aceeași imagine: un elev
excedat de toate sarcinile pe care le are de îndeplinit, cu privirea pierdută către un teanc intimidant de cărți, culegeri,
caiete, manuale sau gazete matematice. Pasionați de gadgeturi smart, aplicații interesante sau jocuri online
spectaculoase, adolescenții rezonează destul de greu cu vechile metode de învățare. Dezvoltarea tehnologiei a
presuspus și dezvoltarea unor produse educaționale create în acord perfect cu noile generații de elevi ai erei digitale.
Deși învățarea online aduce un set integrat de servicii interactive online, care oferă profesorilor, elevilor,
părințiilor și altor persoane implicate în educație, informații, instrumente și resurse pentru a sprijini și a spori
livrarea și managementul educațional, prezintă și destule dezavantaje, care pot conduce la abandon:
 Lipsa unor resurse tehnologice performante și a unor conexiuni optime la rețea, de joasă performanță în
ceea ce privește sunetul, imaginile și anumite grafice;
 Apar unele probleme legate de contactul face-to-face, esențial de multe ori pentru socializare;
 Necesitatea experienței elevilor în domeniul calculatoarelor;
 Elevii trebuie să fie extrem de motivați pentru a participa la cursurile online;
 Posibilitatea apariției, pe plan uman, a reducerii capacității de exprimare verbală a examinatului, însoțită de
o pierdere a capacităților de prezentare-argumentare-contraargumentare și accentuarea gradului de
dezumanizare, paradoxal chiar în condițiile în care tehnica și tehnologia au deschis noi drumuri și au oferit
noi instrumente și tehnici pentru comunicarea interumană.
Resursele online permit revoluționarea sistemului educațional, nu numai pentru că sunt convenabile și
accesibile, ci pentru că permit ca întregul proces de predare și învățare să devină mai mai interesant și adaptat
elevului digital. Astfel, se realizează o personalizare a învățării. Astăzi, elevii şi profesorii beneficiază de resurse
online gratuite și resurse online plătite. Fiecare elev preferă resurse diferite în funcție de subiectele de interes și de
stilul de învățare. Profesorii şi elevii doresc instrumente de bună calitate care să fie gratuite. Oportunitățile de
învățare online și utilizarea resurselor educaționale deschise și a altor tehnologii pot reduce costurile asociate cu
materialele necesare instruirii şi permit utilizarea mai eficientă a timpului profesorului. Astăzi, putem vorbi despre o
învățare combinată care îmbină oportunitățile de învățare față în față cu oportunitățile de învățare online. Gradul în
care are loc învățarea online și modul în care este integrată în curriculum pot varia în funcție de școli. Strategia de
combinare a învățării online cu instruirea școlară faţă în faţă este utilă pentru a adapta diversele stiluri de învățare ale
cursanţilor şi pentru a le permite fiecărui cursant să studieze în ritmul propriu.
Cadrele didactice și părinții și comunitatea locală au puterea, obligația și datoria de a motiva și susține
elevii în parcurgere cu succes a etapelor școlarității. Studiului clasic din băncile școlii i se alătură acasă metoda
inedită a învățării online, ce completează perfect îndrumările primite din partea dascălilor și încurajează un tip
benefic de relație între copii și educație. Școala online vine să completeze cu succes demersul didactic, ținând cont
că dezvoltă autonomia și curiozitatea elevilor, transformă tehnologia într-un aliat pe termen lungpermite copiilor să
învețe în ritmul propriu.
Bibliografie
1. Ghid de prevenire și combatere a abandonului școlar proiect Erasmus+ „Copii motivați într-o școală
europeană” nr. 2018-1-ro01-ka101-048361 03.09.2018 - 02.11.2019

409
 2. Moisin, Anton, Arta educării copiilor și adolescenților în familie și în școala, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti-2007
3. Bîrsan C., Lungu A. Abandonul școlar – efect al insuccesului școlar - studiu de cercetare. Sălaj, 2007.

ABANDONUL ȘCOLAR- ÎNTRE REALITATE ȘI MIT

Prof. Andreea Neculau

Colegiul Economic Administrativ Iași

Uniunea Europeană doreşte, în conformitate cu directivele Comisiilor de specialitate ale Parlamentului

European şi ale Comisiei Europene, ca până în anul 2020 rata abandonului şcolar să scadă până la un procent de
10%. O statistică recentă indică faptul că, în acest moment, un procent de 14% din totalul elevilor abandonează
anual şcoala, aceştia îmbrăţişând o viaţă fără nicio perspectivă. Astfel, fiecare ţară membră a Uniunii Europene
trebuie să formuleze anumite strategii pentru a elimina factorii care favorizează abandonul şcolar, dar în acelaşi timp
trebuie să ofere tinerilor posibilităţi de a relua studiile abandonate. În ceea ce priveşte România, rata abandonului
şcolar a crescut cu un procent ridicat în ultimii ani şi pe fondul crizei financiare care a determinat tot mai mulţi
părinţi să îşi caute o slujbă în străinătate, aspect resimţit de multe ori negativ de adolescenţii rămaşi fără sprijin în
ţară.
Criza acută a valorilor, pe care o traversăm din plin, îi face pe mulţi adolescenţi să se gândească cum să
ajungă mai repede în străinătate, să câştige cât mai mulţi bani pentru a ajunge la independenţă financiară. Cauze
precum nesiguranţa locului de muncă, instabilitatea pieţei financiare şi economice sau emigrarea forţei de muncă fac
ca fenomenul de abandon şcolar să ia amploare într-o proporţie tot mai mare. Astfel, odată ce părinţii pleacă în
străinătate, nucleul familial este dizolvat. Copiii, fie sunt lăsaţi în grija unor rude care se ocupă doar superficial de ei,
fie (cei majori) rămân să fie capul familiei pentru fraţii mai mici, fiind responsabilizaţi mult prea devreme. Aşadar,
în vederea prevenirii abandonului şcolar, mai întâi trebuie identificate aceste cazuri, trebuie integraţi elevii cu risc de
abandon şi menţinuţi în şcoală pe tot parcursul ciclului obligatoriu. În acelaşi timp, apar ca necesităţi stringente
responsabilizarea cadrelor didactice privind fenomenul abandonului, reintegrarea cazurilor aflate deja în abandon
şcolar, monitorizarea sistemului pentru prevenirea timpurie a acestor cazuri şi, nu în ultimul rând, monitorizarea
continuă a factorilor care determină abandonul şcolar. Pentru prevenirea acestui fenomen se recomandă organizarea
de către şcoală a unor activităţi nonformale, concursuri, competiţii sportive etc. care să coopteze toţi aceşti elevi cu
risc de abandon şcolar.
Astfel, Comisia Europeană propune trei direcţii de acţiune. Mai întâi, prevenirea fenomenului de abandon
şcolar. Pentru aceasta trebuie să îmbunătăţim accesul la şcolarizare de înaltă calitate de la vârste fragede pentru toţi
copiii. Apoi, de la primele semne de absenteism, rolul profesorului, al dirigintelui dar şi al părintelui trebuie să
crească, oferindu-i adolescentului imaginea sumbră a viitorului pe calea pe care a ales-o. O altă direcţie este
compensarea, celor care au renunţat la şcoală oferindu-li-se posibilitatea de a obţine calificările la care la o anumită
vreme au renunţat, o reintegrare întârziată am putea spune. Dacă aceste direcţii ar fi respectate cu siguranţă s-ar
preveni mult mai eficient fenomenul de abandon şcolar.

410
 Proiectul intitulat „Emigrarea adulţilor şi abandonul şcolar” are ca scop prevenirea şi combaterea
fenomenului de abandon şcolar din rândul tinerilor ce provin din familii cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în
străinătate.
În ultimii ani, s-a constatat faptul că există o tendinţă îngrijorătoare de scădere a ratei frecvenţei şi
promovabilităţii şcolare. Dificultatea părinţilor de a asigura copiilor condiţii minime de existenţă i-a determinat să
aleagă soluţia plecării la muncă în străinătate, fapt care a contribuit într-o mare măsură la sporirea fenomenului de
abandon şcolar. Prin acest proiect se urmăreşte, pe de o parte identificarea unor metode de stimulare a frecventării
şcolii de către tinerii vizaţi, iar pe de alta asigurarea suportului afectiv, moral, necesar acestora.
De menţionat este faptul că şi Strategia de la Lisabona s-a preocupat de problematica abandonului şcolar.
Încă din anul 2010 se dorea ca un procent de 90% dintre elevi să nu mai abandoneze şcoala timpuriu (la 18 -24 de
ani) şi 85% dintre tineri să absolve un liceu.
Urmare a dezvoltării urbane rapide din ultimele decenii, România are o populaţie urbană în general înalt
calificată, doar 25-30% renunţând la şcoală, în timp ce populaţia rurală este afectată de abandonul şcolar în proporţie
de peste 70%. Mai mult de jumătate din populaţia şcolară a ţării (cea din rural în mod special) nu continuă pregătirea
şcolară după învăţământul obligatoriu decât într-o proporţie foarte mică (aprox. 1 din 4 tineri), iar la nivelul
populaţiei de etnie rromă şi a persoanelor cu dizabilităţi acest raport este şi mai scăzut. Părăsirea timpurie a şcolii
afectează negativ rata de ocupare/participare pe piaţa muncii. Aceasta indică faptul că 23,4% din tinerii din grupa de
vârstă 15-24 de ani părăsesc şcoala, fără a avea competenţele de bază a unui loc de muncă (Raportul Comisiei
Europene privind rata abandonului şcolar, 2011).
Principalele cauze ale abandonului şcolar sunt: absenţa resurselor financiare, lipsa consilierii şi orientării
elevilor dar şi a părinţilor, spre nevoile reale ale societăţii şi spre elementele ei valorice, lipsa unor instituţii de
recunoaştere a competenţelor obţinute în nonformal şi informal, lipsa interacţiunii actorilor implicaţi în educaţie şi
în problematica abandonului şcolar etc.

Bibliografie
1. Androniceanu Armenia, Managementul proiectelor cu finanțare externă, Editura Universitară,
București, 2006;
2. Voicu Bogdan, Renunţarea timpurie la educaţie, Editura Vanemonde,Bucureşti, 2010;
3. Zidărescu Mircea, Rolul familiei, comunităţii şi a mediatorului şcolar în combaterea
absenteismului şcolar, a abandonului şcolar şi a delicvenţei juvenile la copiii de etnie rromă,
Editura Lumen, Iaşi, 2009;
4. Strategia Europeană pentru prevenirea abandonului şcolar, Comisia Europeană Bruxelles;
5. www. ec.europa.eu/index_ro.htm

411
 “CAMPANIA NOASTRĂ ANTI-BULLYING”

Coordonator prof. Popa Alina Mirela

Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară „G.E.Palade”, Satu Mare

Valorile educației au fost întotdeauna și pretutindeni bazate pe principii solide de comunicare, socializare,
împărtășire, gandire critică, analize și găsirea soluțiilor. Pentru a atinge aceste valori este important să ne adaptăm
situațiilor actuale din școlile românești cu atenție sporită pe comportamentele elevilor privind cauzele abandonului
școlar. Un mediu neprietenos în ambientul de zi cu zi sau problemele familiale îi determină să părăsească de
timpuriu școala.
Proiectul Etwinning „Anti-BullyingCampaign”-2020 este proiectul-suport pentru Erasmus+ 2019-1-
DE03-KA229-060178_2 cu același titlu, al școlii noastre în parteneriat cu Germania - coordonator, Turcia și Italia.
Scopul acestui proiect este de a transmite un mesaj important elevilor și de a crește nivelul de conștientizare
cu privire la intimidare, un fenomen care este de amploare și în mediul școlar. Fenomenul bullying a depăsit de
multă vreme granițele normale, fiind foarte răspândit în mediul social dar și școlar regăsind manifestările oamenilor
și ale elevilor adesea sub diverse forme ca exemple negative pentru educarea viitorului cetățean al societății.
Educația într-un mediu sănătos și plăcut este un garant pentru prevenirea abandonului școlar în rândul
elevilor. Activitățile de proiect apelează la sensibilitatea și creativitatea elevilor cu accente pe valorile morale ale
fiecărui individ: colaborare, solidaritate, familie, atașament acceptarea celuilalt și prietenie, integrarea în culturi
diferite și socializare, toate acestea privite din perspectiva efectului de hărțuire și intimidare socială.
Scopul proiectului este formarea unei atitudini morale sănătoase și îmbinarea dezvoltării mai multor
competențe absolut necesare unui tânăr în formare pe băncile școlii precum competențele secolului XXI, atitudini
morale, cetățenești dar mai ales creșterea stimei de sine și încrederea în forțele proprii și prevenirea abandonului
școlar..
În abordarea acestui proiect am dezbătut și analizat probleme care pot fi cauzate de conflictele interioare,
sensibilitatea elevilor, felul în care aceștia pot reacționa la factori externi negativi în anumite situații și care sunt
efectele pe termen lung asupra dezvoltării personalității lor.
Proiectul este inovativ, deoarece elevii au ales să creeze scenarii de filme cu tematica bullyingului verbal,
fizic, sexual, social și cyberbullying, prevenirea abandonului școlar, prin implicarea elevilor cu situații dificile
in activitățile de proiect, realizând produse finale sub forma unor filme create după scenariile echipelor mixte ale
proiectului. https://twinspace.etwinning.net/95431/pages/page/883447
Metodele pedagogice sunt bazate pe dezvoltarea abilităților folosirii limbii engleze prin studiu individual,
descoperirea sau cercetarea de noi metode de învățare individual sau în grup, comunicare, exercițiul de conversație
între parteneri
Activitățile au fost realizate la școală, la orele de curs sau în bibliotecă sub îndrumarea profesorului
coordonator, fiind în permanentă legătură cu elevii participanți prin e-mail sau rețele de socializare. Ele au fost
realizate folosind instrumente web2.0 și atașate pe platforma twinspace la secțiunile specifice.
Am schimbat informații și idei de realizare a activităților etapelor de proiect, am colaborat eficient și am
organizat munca pe grupe, în paginile proiectului. Colaborarea a fost eficientă și în timp în strânsă legatură cu elevii,
adesea în mediul online în perioada de lockdown și după aceasta. S-a realizat diseminarea proiectului prin apariții în

412
presă, pe rețelele de socializare facebook și instagram și postarea filmelor realizate de elevi pe canalul youtube al
proiectului.
După fiecare etapă de proiect s-a făcut evaluarea prin chestionare adresate profesorilor și elevilor.
Colaborarea între școlile partenere s-a realizat eficient de la început mai ales după prima mobilitate și
întâlnirea coordonatorilor de proiect. În acest mod am reușit să menținem atractia față de școală și interesul elevilor
pentru altfel de activități care i-au ajutat să -și lărgească orizontul de cunoaștere și înțelegere privind menirea școlii
în viața lor.
Utilizarea tehnologiei IT a avut un rol primordial în proiect iar elevii au descoperit noi metode de a folosi
internetul în scopuri mult mai benefice. Instrumentele web2.0 i-au fascinat pe elevi, ceea ce a dus la un produse
intermediare- filmele despre bullyingul verbal, foarte reușite. De-a lungul activităților s-au folosit o serie de
instrumente : microsoft word, power-point, fotografii atașate, padlete, logomaker, youtube-moviemaker, smallpdf,
calameo, googleforms pentru chestionare sau surveymonkey.
Proiectul are obiective clare privind dezvoltarea competențelor secolului XXI atât din punct de vedere
personal cât și profesional: atât nevoia de a-și dezvolta personalitatea prin exemple pozitive conșientizarea că o lume
în care hărțuirea, ura și denigrarea celuilalt, violențele de orice fel nu pot duce spre un final fericit, și nici spre o
dezvoltare sănătoasă a indivizilor.
De aceea este nevoie să accentuam rolul proiectului în școală și comunitate, cu valori morale și de etică în
societatea zilelor noastre: empatie, prietenie, deschidere față de celălalt, acceptare, comunicare, înțelegere, altă
abordare, toleranță. Elevii devin mai răspunzători privind valorile umanității - prin abordarea din alte perspective a
relațiilor interumane. În același timp, prin activitățile propuse ei și-au dezvoltat sau antrenat abilități, importante
pentru cariera lor viitoare: limba internațională și competențele IT.
Dezvoltarea proiectului Erasmus+ în mediul școlii noastre și realizarea primei mobilități a elevilor în afara
țării în februarie 2020, au determinat o deschidere a orizonturilor de viață pentru elevii participanți și o motivație în
plus pentru elevii care urmează să participe în mobilitățile viitoare.
Astfel se solidifică treptat curiozitatea elevilor, responsabilitatea, interesul și motivația pentru un lucru
nou-diferit, satisfacția personală pentru produsul final, munca în echipă, cunoștințe noi dobândite, colaborare sub o
altă formă și satisfacția unui lucru bun făcut. Ei au acumulat experiență și mai multă siguranță în abordarea noului.
Pentru profesori, proiectul a adus un plus de încredere și satisfacție profesională ridicând astfel, standardul
de calitate al școlii prin aplicarea în practică a proiectelor internaționale.

BIBLIOGRAFIE:
1. https://www.etwinning.net
2. https://twinspace.etwinning.net/95431/home
3. https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/prevenirea-si-combaterea-abandonului-scolar

413
 DEZVOLTAREA COMUNICĂRII ȘI LIMBAJULUI PRIN PARTENERIATE EDUCATIVE

Profesor logoped Violeta Pop, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Brașov

În lumea contemporană, profesorilor le revine sarcina nu doar de a educa elevii, ci de a-și pune umanitatea
la bătaie, pentru a lua decizii pentru fiecare caz în parte, adică pentru a personaliza intervenția educațională.
Asemeni elevilor lor, profesorii sunt și ei unici, ceea ce determină unicitatea relației profesor-elev. Această unicitate
a relației este necesară în activitatea cu copiii cu cerințe speciale, care au nevoie de o mai mare flexibilitate a
relațiilor interumane.
Responsabilitatea noastră în calitate profesori presupune nu doar să oferim cunoştinţe elevilor ci şi să-i
învăţăm abilităţile de supravieţuire necesare pentru a face faţă vieţii în lumea contemporană. Un profesor bun e
prezent în amintirea elevilor, deoarece nu poate fi trecută cu vederea, preocuparea sa de a-și transforma elevul în
Om. Timpul poate să treacă, greutățile pot apărea, dar semințele sădite de un profesor bun, nu vor fi distruse
niciodată.
Elevii și profesorii ar trebui să petreacă timp în afara mediului de învățare pentru aprofundarea relațiilor
interumane . Această sugestie este transpusă în practică prin intermediul proiectelor și parteneriatelor educaționale,
prin activitățile extracurriculare care se desfășoară la nivelul școlii noastre. În procesul de recuperarea al elevilor din
clasa a a cărui diriginte am fost, am pus un accent deosebit pe proiectele și parteneriatele educaţionale.
Parteneriatul educaţional este unul din cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane, reprezintă o atitudine
abordată în sprijinul dezvoltării societăţii prin prisma educativă şi presupune:
 participare la o acţiune comună;
 interacţiuni constructive acceptate de către toţi partenerii;
 comunicare eficientă între participanţi;
 activităţi și scopuri comune cu respectarea rolului fiecărui participant;
 șanse egale pentru toți participanții;
 interrelaţionare, colaborare și cooperare;
 unitate în cerinţe, de opţiuni, decizii şi acţiuni educative, subordonate actului educativ în sine.
Proiectele răspund nevoii de a organiza activităţi care să urmărească:
 îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, prin acumularea de noi cunoștințe, priceperi și deprinderi
 îmbogățirea și echilibrarea vieții afective, dezvoltarea simțului răspunderii prin dorința de reușită;
 participarea activă, conştientă şi responsabilă la propria formare,
 contactul cu lumea reală, socializarea și dezvolarea autonomiei personale;
 observarea şi studierea fenomenelor în condiţii naturale şi sociale, prin contactul direct, nemijlocit cu
acestea;
 folosire metodelor moderne, practic – aplicative, învățarea prin cooperare;
Obiectivele proiectelor educaționale
 Constituirea unui grup partenerial care să promoveze valori comune pentru partenerii implicaţi;
 Promovarea dialogului şi a comunicării între toți factorii educaționali ai școlii, între școală și familie, între
elevii din şcoli şi medii diferite; dezvoltarea cooperării şi a colaborării între cadre didactice din unităţi

414
 diferite de învăţământ, urmărindu-se armonizarea condiţiilor specifice fiecărei şcoli cu exigenţele sociale de
ordin general dar și particular;
 Cultivarea și dezvoltarea stimei de sine, această hrană educativă care ne permite să ne simțim bine cu noi
înșine dar și cu cei din jur; aceasta capacitate trebuie învățată și educată, deoarece copilul trebuie să devină
competent social, să se simtă în largul său în cadrul grupurilor din care face parte, să reușească în sarcinile
impuse de societate, să fie dorit, acceptat, aprobat și, de ce nu, admirat de cei din jur.
 Pregătirea elevilor în sensul asigurării egalităţii şanselor în educaţie, al dezvoltării personale şi al inserţiei
în comunitate, al ameliorării modalităţilor de informare adresate elevilor, în sensul revigorării spiritului
civic şi a mentalităţilor comunitare;
 Consolidarea unei strategii de intervenție care să asigure implicarea eficientă a tuturor factorilor
educaționali în eforturile de integrare școlară și socială a copiilor cu cerințe educative speciale;
 Dezvoltarea abilităților de comunicare, formarea şi dezvoltarea abilitătilor sociale care să conducă la un
grad înalt de maturitate psihosocială a copiilor cu dizabilități;
Proiectele pot fi simplificate sau îmbogățite ele fiind valoroase pentru conținutul formativ-educativ al
activităților, pentru dreptul copiilor de a învăța să comunice, să recunoască când au nevoie de ajutor și a-l cere fără
rezerve, pentru dezvoltarea capacității de a fi toleranți, o însușire necesară în societate.( Băran-Pescaru, 2004, cap.2)
În acest sens, începând cu anul școlar 2013-2014, am inițiat și am coordonat două proiecte educaționale,
dintre care un proiect inclus în C.A. E. R. 2015-2020, aflat la ce de-a 5 ediție – ” Alături de mine, împreună cu
mine ” și un proiect , ” Sunt român și bun creștin” inclus în C. A. E.J. 2017 - 2020 - domeniul educaţie civică,
voluntariat, proiecte caritabile.
Cu proiectul ” Sunt român și bun creștin” am participat la concursul județean de proiecte ”Școala mea pe
primul loc”, organizat de către postul Mix2TV Brașov și difuzat în cadrul emisiunii TV ”Tortul de ciocolată”.
Acesta a fost un bun pilej de promovare a școlii, de participare activă și nemijlocită a elevilor cu deficiențe mintale
la viața socială a comunității din care fac parte. Astfel, am avut șansa prezentării proiectului într-o emisiune special
dedicată școlii noastre, iar în cadrul Galei concursului am obținut Premiul Special. Am participat la ambele emisiuni
cu câte un moment artistic- dans modern și dans popular - susținut de elevii și cadrele didactice ale școlii noastre.
Proiectul este realizat de către Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Brașov în parteneriat cu Biserica Ortodoxă
Predeal, Liceul Teoretic Mihail Săulescu Predeal Activitățile proiectului sunt strâns legate de sărbătorile creștine
ortodoxe: Crăciunul, Botezul Domnului, Sfintele Paști, Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor. Pe principiul implicării
active a copiilor şi tinerilor, voluntarii din cadrul Proiectului Educațional ”Sunt român și bun creștin” au avut un rol
hotărâtor în desfăşurarea activităților proiectului în aer liber. Asfel, iarna am desfășurat jocuri specifice la Pârtia de
ski Clăbucet din Predeal, iar primăvara și vara am desfășurat jocuri specfice la Fun Park Trei Brazi din Predeal.
Parteneriatele SNAC , resursă pentru voluntari
Această strategie presupune includerea, în curriculumul liceelor, a activităţii de voluntariat. Voluntarii
desfăşoară diferite activităţi (de socializare, de divertisment, de terapie etc.) cu copii şi adulţi care au un acces limitat
la viaţa comunităţii. De asemenea, certificarea activităţii de voluntariat este deosebit de importantă pentru
portofoliul de educaţie permanentă al elevilor precum şi pentru CV-ul fiecărei persoane. Strategia Naţională de
„Acţiune Comunitară presupune dezvoltarea activităţii de voluntariat, realizată de elevi din învăţământul
preuniversitar şi studenţi, care permite acestora să devină cetăţeni informaţi şi devotaţi solidarităţii umane. ”

415
 Parteneriatele SNAC derulate și-au atins și chiar și-au depășit scopul, prin efectele pe care le-au produs:
copiii au stabilit relații de prietenie cu elevii / voluntarii școlilor implicate în proiect, revederea prietenilor la fiecare
dintre activitățile parteneriatului a fost trăită pozitiv, cu entuzaism și bucurie. Copiii au fost puși în contexte
concrete de viață și au învățat modele de comportament dezirabile pentru fiecare situație dată: comportamentul
civilizat în biserică, comportamentul civilizat pe stradă, comporatmentul civilizat la restaurant, ca parte a formării
autonomiei personale și a socializării.
BIBLIOGRAFIE
1. Popovici D.V. (2000), „Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienţe mintale”, Ed. «Pro-Humanitate»,
Bucureşti.
2. Popovici, D. V., (2012), Recuperarea copiilor cu polihandicap, Chișinău, Rep. Moldova, Ed. Tipografia
Centrală.
3. POPOVICI, D.V., Elemente de psihopedagogia integrării, București, Ed. Pro Humanitate, 1999.
4. POP V., Proiectele educaționale, punte spre integrarea copiilor cu CES, ed. Sfântul Ierarh Nicolae, 2018
5. OMEC nr. 5330/18.11.2004 privind implementarea Strategiei Naţionale de „Acţiune Comunitară”

ONLINE LEARNING AND ITS MILESTONES

Prof. Pătran Florentina

Colegiul Auto ,,TraianVuia” Târgu Jiu

The COVID-19 pandemic has triggered new ways of learning. All around the world, educational
institutions are looking towards online learning platforms to continue with the process of learning. The new normal
now is a transformed concept of education with online learning at the core of this transformation. The spread of
COVID-19 has led to the closure of educational institutions all over the world. This tested the preparedness of
education system to deal with a crisis that requires the help of advanced. Such closure accelerated the development
of the online learning environments. Hence, COVID-19, while being a hazard to humanity, has evolved institutions
to invest in online learning.
In recent months, the demand for online learning has risen significantly, and it will continue doing so in the
future.Online learning enables educators to communicate with students who may not be capable of enrolling in a
traditional classroom course and assists students who need to work on their own schedule and at their own speed.
Online education is flexible and adaptable since one can study at any time, even at midnight. It can help increase the
grades of some people as compared to standard traditional education. Some people learn more through online
education. Online education can also help one to be in the mix of a diverse group of people from varied educational,
social, cultural and philosophical backgrounds. The subject matter is always available on the internet, unlike
traditional education
Also, having to show up at a physical classroom location increases travel expenses for students. Online
learning cuts many of these costs, including those associated with hiring an instructor, booking a facility, printing
materials, and travel. Even all the course or study materials are available online.

416
As with most teaching methods, online learning has also its own set of positives and negatives. Decoding and
understanding these positives and negatives will help institutes in creating strategies for more efficiently delivering
the lessons and ensuring an uninterrupted learning journey for students.
But what are the advantages of an online course?
- The major advantages of online education come down to economics. Online classes lower the tremendous
amount of money for the learning institution and students. As institutes do not need to rely on reserving a
physical location to teach courses, it ultimately translates to more cost-effective classes for the student.
- Online courses are convenient.The first obvious advantage of online classes is the sheer convenience factor as it
allows students/teachers to attend/take classes from any location of their choice. It saves hours as neither students
nor teachers required to travel to a physical location for the classes.
- Online courses offer flexibility. Another advantage of online education is that the students have greater flexibility in
choosing when the best time to study is. All they need is an internet connection and a computer or a smartphone.
- Online courses bring education right to your home, online courses teach you to be self-disciplined.
- Online courses offer a more individual attention; online courses help you meet interesting people.
- Online courses give you real world skills; online courses promote life-long learning.
Considering the presented advantages, we may say it is a very good opportunity for everyone to teach and learn online, but
there have been also lots of students who could notattend online school due to financial problems. Their families could not
provide them with a smartphone or a computer to work with or did not have an internet connection they did not have a place
at home to attend online lessons or teachers were not prepared to teach and examine their students online. So what are the
disadvantages of online learning?
1. Inability to focus on screens. For many students, one of the biggest challenges of online learning is the
struggle with focusing on the screen for long time. With online learning, there is also a greater chance for
students to be easily distracted by social media or other sites.
2. Technology issues. Another key challenge of online classes is internet connectivity, in smaller cities and
towns, a consistent connection with decent speed is a problem. Without a consistent internet connection for
students or teachers, there can be a lack of continuity in learning for the child. This is detrimental to the
education process.
3. Sense of isolation. Students can learn a lot from being in the company of their peers. However, in an online
class, there are minimal physical interactions between students and teachers. This often results in a sense of
isolation for the students. In this situation, it is imperative that the school allow for other forms of
communication between the students.
4. Teacher training. Online learning requires teachers to have a basic understanding of using digital forms of
learning. However, this is not the case always. Very often, teachers have a very basic understanding of
technology. To combat this, it is important for schools to invest in training teachers with the latest
technology updates.
5. Manage screen time. Many parents are concerned about the health hazards of having their children spend so
many hours staring at a screen. This increase in screen time is one of the biggest concerns and
disadvantages of online learning.

417
 Online education has both advantages and shortcomings, but we all know that the Internet is very useful in
learning, both for children and adults. For the little ones, technology is attractive, and for the big ones there must be
a strong motivation to use it effectively. Classroom learning helps students and teachers get to know each other
better. This allows teachers to get to know students and better assess their strengths and weaknesses, act as mentors
and guide students in their career opportunities.
In a traditional classroom, students can directly share their opinions and clarify their own questions with the
teacher, thus obtaining their answers immediately. Classroom learning is also more useful due to continuous
interaction between students and teachers, as it helps students to get rid of their fears about the exam. Finally,
interactions with good teachers help motivate students to get high grades.
References:
https://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ1044355.pdf
https://www.autocv.ro/wp-content/uploads/2019/10/ghid-abandon-scolar.pdf
https://er.educause.edu/articles/2020/3/the-difference-between-emergency-remote-teaching-and-online-learning

PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN CAZUL ELEVILOR DE ETNIE RROMĂ

Prof. Radu Camelia- Liceul de Transporturi Auto „Traian Vuia”, Galaţi

Dreptul la educaţieeste un drept fundamental al omului. Niciunul dintre drepturile civile, politice,
economice şi sociale nu poate fi exercitat de indivizi, dacă aceştia nu au primit o educaţie minimă. Nu numai în
situaţiile de marginalizare socială, excludere, sărăcie, ci în toate circumstanţele, educaţia este un factor important în
dezvoltarea capitalului social şi uman.
Copiii trebuie să aibă acces la şcoală, iar părinţii trebuie să le garanteze educaţia, trimiţându-i la şcoală şi
ajutându-i în permanenţă. Frecventarea şcolii duce la promovarea unei societăţ imai dezvoltate şi mai bune. Prin
educaţie, copiii vor învăţa să devină buni cetăţeni, vor înţelege conceptul de democraţie, îşi vor afla drepturile şi
obligaţiile şi vor dobândi competenţele necesare pentru a se putea integra pe piaţa muncii şi pentru a participa la
viaţa socială, sprijinind, astfel, dezvoltarea comunităţilor.
Abandonul şcolar se caracterizează prin încetarea frecventării școlii înaintea obţinerii unei calificări sau
pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început. De multe ori abandonul se asociază
cu delincvenţa juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viaţa de familie dezorganizată. Fenomenul se înregistrează în
special la sate şi în comunităţile de rromi, unde copiii sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuţi ca indivizi cu
responsabilităţi în gospodă
Educaţia rromă din familie diferă considerabil de cea oferită în şcoală, care este structurată, într-un mediu
competitiv, unde fiecare oră a zilei este stabilită pentru diferite activităţi de învăţare. Profesorii au anumite aşteptări
de la elevi şi de la părinţii acestora. Ei consideră că toţi părinţii ar trebui să înţeleagă importanţa şcolii pentru copiii
lor, să aloce timp şi eventual resurse pentru aceasta.

418
 Pentru copiii rromi aceste condiţii ideale nu există. Sărăcia, discriminarea uneori, lipsa accesului la servicii
esenţiale sunt bariere considerabile pentru participarea lor echitabilă la educaţia şcolară. Disciplina şcolară nu
corespunde modului tradiţional de educaţie a rromilor, iar părinţii nu consideră esenţială şcoala pentru copiii lor.
Acest conflict între cele două feluri de educaţie care conduce la acomodarea dificilă a copiilor rromi cu
şcoala, la absenteism şi abandon şcolar.
Educaţia este cheia schimbării situaţiei rromilor, întrucât dă posibilitatea continuării pregătirii pe plan
profesional având drept consecinţă un acces sporit pe piaţa muncii, asigurarea unui venit decent pentru familie, deci
o viaţă mai bună.
De aceea se impun anumite măsuri cu ajutorul cărora să fie combătut absenteismul, abandonul şcolar:
 Asumarea ca obiectiv central al politicilor educaționale asigurarea de șanse egale în educație prin
promovarea cu precădere a educației incluzive (și în secundar a celei elitiste);
 Promovarea de programe de furnizare de servicii sociale integrate (abordare a incluziunii educaționale atât
din perspectiva susținerii școlare a elevului dar și din perspectiva susținerii integrării economice a familiei,
a sănătății copilului, a condițiilor de locuire) pentru a sprijini în mod eficace și eficient copii care provin din
grupuri defavorizate;
 Furnizarea de burse sociale la scară largă copiilor provenind din grupuri vulnerabile pentru a-și continua
studiile după ciclul gimnazial și realizarea dreptului lor la educației în conformitate cu standardele
naționale;
 Revizuirea Strategiei naționale de combatere a abandonului școlar și de creștere a ratei participării școlare.
Este nevoie ca strategia să reconceptualizeze abandonul școlar și să elaboreze o definiție standard, reper a
abandonul școlar care să pornească de la constatarea absenței la școală o perioadă cât mai scurtă (cinci zile
consecutive de exemplu);
 Realizarea atât la nivel național, județean și în fiecare școală în parte a unor proiecte care să finanțeze cat
mai multe activități în extracurriculare care să fie implicați elevii romi, chiar și părinții acestora, oferirea
unor burse de performanță pentru a încuraja tinerii romi spre studiu, spre implicare.

Bibliografie
1. Ionescu Mariea și Sorin Cace, Politici publice pentru romi. Evoluții și perspective, București, Expert, 2006;
2. Jigău, Mihaela și Surdu, Mihai (coord.), Participarea la educaţie a copiilor romi probleme, soluţii, actori,
București, MarLink, 2002;
3. Moisă, Florin (coord.), Acces egal la educaţie de calitate pentru romi. Privire generală, Cluj- Napoca, ANM, 2007;

419
 ABANDONUL ŞCOLAR ŞI COMBATEREA ACESTUI COMPORTAMENT

Prof.ȋnv.preşc. Sabău Lavinia Marinela

Şcoala Gimnazială Nr.1 Tăuteu- structura G.P.N. Nr.2 Chiribiş

Ȋn zilele actuale, când nimic nu mai este o certitudine, iar parcă singura constantă este schimbarea, totul
merge pe repede ȋnainte şi parcă nu mai avem timp unii pentru alţii, nu mai avem timp sau nu găsim resurse pentru
propria dezvoltare. Ȋn ceea ce priveşte educaţia, acesta este un subiect delicat dat fiind faptul că tot mai mulţi copii
ies din şcoli analfabeţi funcţionali, iar pe lângă acest fapt mai există şi pericolul abandonului şcolar ce constă ȋn
ȋncetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ ȋnainte de obţinerea unei calificări. Societatea
contemporană se confruntă tot mai des cu acest comportament, şcoala nu mai este percepută ca valoare ȋn sine, iar
elevii nu mai consideră şcoala un viitor. Acest tip de conduită este foarte grav şi va avea implicaţii negative ȋn ceea
ce priveşte integrarea ȋn societate, exercitarea rolului de părinte.
Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, printre care enumerăm : şcoli ȋn zone defavorizate, sărăcia
comunităţilor din aceste zone defavorizate, cultura de origine a elevilor, climatul familiei care are un rol covârşitor,
factori de natură socială şi economică, factori de natură educaţională, anturajul de proastă calitate.
Dacă acest comportament de abandon şcolar a apărut tot mai mult ȋn cazul ȋn care procesul instructiv-
educativ se desfăşura fizic, cu atât mai mult, acest comportament se amplifică prin transpunerea actului educativ ȋn
mediul online. Predispuşi abandonului şcolar ȋn acest caz vor fi tot elevii care au adoptat acest comportament şi
anterior acestei situaţii. Cauzele sunt şi ȋn acest caz multiple: lipsa conexiunii la internet, interesul scăzut pentru
şcoală, exploatare copiilor de către părinţi(munca prin gospodărie ) sau incapacitatea de a lucra pe platforme.
Rămâne foarte importantă ȋnsă relaţia părinte- copil, comunicarea dintre aceştia, ȋnsă o bună comunicare necesită
dorinţă şi efort, dar mai ales o educaţie puternică.
Ȋn ceea ce priveşte ȋnvăţământul preşcolar, din experienţa mea la grupă, nu am ȋntâlnit cazuri de abandon.
Acest comportament apare mai târziu, ȋn şcolaritate. Am avut ȋnsă caz ȋn care copiii au frecventat rar grădiniţa dat
fiind faptul că mama era plecată ȋn străinătate, cei mici fiind ȋn grija bunicilor. Zona ȋn care este situată grădiniţa nu
este ȋntr-o zonă defavorizată, iar copiii provin din familii normale ȋn care părinţii au finalizate studiile liceale cel
puţin, ceea ce duce implicit la o atitudine pozitivă vizavi de frecventarea grădiniţei, şcolii, de importanţa educaţiei
ȋn viaţa copiilor. Chiar şi ȋn perioada ȋn care grădiniţa s-a transpus ȋn mediul online, s-a continuat procesul
instructiv- educativ ȋntr-o manieră plăcută, atât sincron cât şi asincron, toţi preşcolarii reuşind să continue ȋnvăţarea ,
dar acest lucru a fost posibil doar prin implicarea părinţilor, fapt ce demonstrează ȋncă o dată cât de importantă este
atitudinea părintelui faţă de şcoală.
Există o serie de măsuri care se pot lua ȋn vederea combaterii abandonului şcolar. Ȋn zonele defavorizate, cu
familii defavorizate ȋn care copiii renunţă la educaţie ȋn detrimentul muncii pe lângă gospodărie s-ar putea
implemente proiecte, orienta fonduri care să vină ȋn sprijinul acestor copii, oferindu-le transport, hrană. Un rol
important ȋl joacă consilierea părinţilor prin care se facilitează ȋnţelegerea nevoilor copiilor lor, ȋi ajută pe părinţi să
ȋşi depăşească statutul de persoane defavorizate. Acest sprijin prin care copiii şi părinţii ȋnţeleg beneficiul şcolii ȋi va
face pe aceştia să rămână ȋn contact permanent cu şcoala.
Bibliografie:
Clerget, Stephane, Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2008

420
Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007.

ABANDONUL ŞCOLAR- CAUZE ŞI MĂSURI

Prof. Radu Camelia- Liceul de Transporturi Auto “Traian Vuia”, Galaţi

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală.

Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele
autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu
perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scadere a
venitului personal de-a lungul întregii vieţi.

1. Cauze ce determină abandonul şcolar

 situaţia materială - De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului şcolar este sărăcia;
 dezinteresul părinţilor - De multe ori, părinții nu sunt interesaţi la ce fel de școală merg copiii lor, ce
învaţă, dacă învaţă sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă sau din şcoală;
 mediul familial - De multe ori, în aceste familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente și violențe
favorizate de consumul de alcool, lucruri ce au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității de
asimilare, influențând comportamentul acestuia la școală și în societate;
 atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice - Unii dascăli nu mai au răbdarea cuvenită, reacţionează
greşit, se enervează, ţipă la copii şi manifestă violenţă fată de aceştia, în special față de elevii cu rezultate
slabe la învățătură sau cu devieri comportamentale;
 dezinteresul școlilor – Lipsa de interes a școlilor în furnizarea programelor de educație compensatorie
pentru copiii cu risc de eșec școlar;
 caracteristicile de personalitate ale elevilor Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă
efecte diferite, la copii diferiti. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de
trăsăturile personalităţii lui, care îi determină o anumită conduită;
 atitudinea elevilor faţă de procesul educativ - Pe de o parte dezinteres, elevul nu depune eforturile
necesare şi dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de altă parte, elevul poate
întâmpina dificultăţi în îsuşirea cunoştinţelor care se predau.
2. Măsuri de ce se impun pentru combaterea fenomenului:
 asigurarea accesului la educație pentru copiii de vârstă preșcolară și școlară din comunități defavorizate;
 formarea de personal în domeniul educației multi și interculturale și pentru consilierea și sprijinirea copiilor
și familiilor în dificultate;

421
  diversificarea pachetului de servicii oferite de școala elevilor și părinților din comunitățile dezavantajate;
 organizarea unor cursuri de formare a părinților de tip "școala părinților";
 ajutorul material pentru familiile nevoiașe.
 participarea la proiecte educaționale pe diverse teme;
 concursurile și competițiile școlare;
 serbări școlare.
Bibliografie
1. Moisă, Florin (coord.), Acces egal la educaţie de calitate pentru romi. Privire generală, Cluj-
Napoca, ANM, 2007;
2. Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2007.
3. Muntean, Ana. şi Juliane , Sagebiel, (coord.), Practici în Asistenţa Socială în Germania şi
România, Iaşi, Polirom, 2007;
Webbiliografie
https://edict.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire;
https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/prevenirea-si-combaterea-abandonului-scolar;

CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof.Stan Gabriela, Școala Gimnazială Nr.7 Petroșani

Abadonul școlar este tot mai des întâlnit în ultimul timp, din nefericire. Sunt mulți factori care contribuie la
acest fapt. Abandonul școlar era întâlnit și înainte de pandemie, însă era mai ușor de prevenit, de gestionat. De ce?
Deoarece având contact vizual cu elevii aflați în cauză, discutând, aducând argumente, era mai ușor.
Întâlnirile în mediu online, discuțiile, sunt importante, dar nu mai au același efect. Elevii pot desfășura
orice alte activități în timp ce profesorul, dirigintele, consilierul școlar poartă o discuție cu el.
Sunt mulți factori care duc la abandonul școlar, ei sunt întâlniți indiferent de natura sistemului școlar. Aș
menționa:
-mediulfamilial (influenţează datorită condiţiilor precare de viaţă, atitudinea indiferentă, neglijentă sau
ostilă a părinţilor faţă de şcoală, atmosfera încordată de neînţelegeri şi conflict, poziţia defavorabilă între fraţi sau
evenimentele stresante în viaţa de familie- boală, divorţ, conflicte) ;
-mediul extrafamilial (înlocuiește, în general mediul familial sau lipsa acestuia, prietenii având o atitudine
ostilă și influenţând negativ atitudinile faţă de obligaţiile şcolare);
-mediul socio-cultural (poate determina rămânerile în urmă datorită programelor școlare prea încărcate,
lipsa de pregătire şi experienţă a profesorilor, lipsa lor de tact, rutina, dezinteresul, defectele temperamentale, erorile
de evaluare, deficienţele activităţii de predare, erorile de evaluare- nedreptăţirea frecventă prin notare şi excesele de
severitate).

422
 De asemenea trebuie avut în vedere și starea generală de sănătate care condiţionează reuşita în învăţare,
precum și capacităţile intelectuale (perceptive, de memorie, gândire şi imaginaţie) şi abilităţile (deprinderi,
aptitudini), care la rândul lor determină în cea mai mare măsură performanţă şcolară.
Bolile acute şi cronice, perioadele de convalescenţă, întrerup ritmul învăţării, iar deficienţele intelectuale,
aptitudinale, influenţează insuccesul și eșecul școlar.
Putem prevenimabandonul școlar? În zilele noastre pare a fi din ce în ce mai greu deoarece factorul
principal în educarea copilului, familia, lipsește tot mai mult sau refuză să colaboreze. Elevii spun că nu pot
participa la orele online din cauza semnalului la internet, însă acesta s-a îmbunătățit. Atunci când părinții sunt
anunțați de lipsa sistematică a copilului, răspunsul acestora este aproape întotdeauna: ,,Nu vrea să intre, nu am ce să-
i fac" sau ,,Ce, asta e școală? Mai bine doarme!". Deci refuzul copilului de a participa la ore fiind încurajat de
părinte este tot mai des întâlnit și face aproape imposibilă misiunea nostră de a-i determina pe elevi să participe la
ore.
În această perioadă am observat că cei acre au tendința să abandoneze școala sunt unii și aceeași cu cei
care doreau să facă acest lucru și înainte de pandemie. Acum este mult mai greu să gestionăm aceste situații, însă nu
ne pierdem speranța.
Destinul copilului este influențat de modelul de comportament în familie, iar copilul nu poate fi altfel decât
așa cum este învățat să fie, așa cum vede în familia lui.
În activitatea școlară există și numeroase situatii de false eșecuri. Ȋn această categorie se încadrează timizii
autentici, indecișii, resemnaţii –ei apreciază, de obicei, în mod exagerat dificultatea sarcinilor școlare de moment,
considerându-le chiar de netrecut, deoarece nu au încredere în propriile posibilităţi de acţiune. Cel mai mic eșec
înregistrat îi determină pe acești elevi să se devalorizeze și mai mult și să dezvolte o teamă de eșec, pe care-l vor
privi ca pe o fatalitate.
Este important să-i susținem pe toți copiii care întâmpină dificultăți de învățare, de adaptare la cerințele
școlare, să scoatem în evidență ceea ce fac bun, să-i corectăm atunci când greșesc, să fim acolo pentru ei.

Bibiografie:
https://www.coursehero.com/file/43516232/11D-Craiu-D-Succesul-si-insuccesul-scolar
https://psihopedablog.blogspot.com/2015/04/strategii-de-abordare-psihopedagogica.html
https://www.coursehero.com/file/43516257/11E-Sandu-A-Strategii-de-abordare-psihop-a-dificultatilor-in-
invatarea-scolara

423
 ABANDONUL ȘCOLAR– CAUZE ȘI SOLUȚII

Ștefan Diana-Maria
Colegiul Tehnic “Grigore Cobălcescu” Moinești

Abandonului școlar i se pot atribui mai multe definiții, precum “părăsirea sistemului de educaţie înainte de
finalizarea învăţământului obligatoriu”, “ieşirea din şcoală înainte de absolvirea unuia dintre nivelurile acesteia” sau
“ieşirea din şcoală, în general, indiferent de nivel, fără obţinerea diplomei care să ateste finalizarea studiilor”.
Conform Regulamentulului de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar, art. 68, alin. (5),
elevul care nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu, depăşind cu mai mult de doi
ani vârsta clasei respective, se află în situaţie de abandon şcolar. Ministerul Educaţiei și Cercetării şi Institutul
Naţional de Statistică țin cont și de rataabandonului şcolar, calculată ca diferenţa dintre numărul elevilor înscrişi la
începutul anului şcolar şi cel aflat în evidenţă la finalul aceluiaşi anşi exprimată ca raport procentual faţă de numărul
elevilor înscrişiinițial.
Problematica abandonului școlar a început să fie abordată în România după căderea sistemului comunist,
dar raportarea la ratamedie europeanăsubliniază faptul că părăsirea școlii nu reprezintă încă o prioritate pentru
sistemul de învățământ (țara nostră se situează pe locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata
abandonului școlar). Fenomenul are consecințe mai grave atunci când se produce la clasele terminaledeoarece atât
ofertantul, respectiv instituția de învățământ, cât și beneficiarul, elevul, au cheltuit destule resurse ca să se ajungă
într-un punct în care eforturileambelor părți nu s-au concretizat.Abandonul școlar generează șomaj, excluziune
socială, iar pe termen lung efectele se resimt asupra creșterii economice și a evoluției societății. Potrivit Comisiei
Europene, “reducerea cu numai un punct procentual a rateimedii europene de părăsiretimpurie a şcolii ar
permite economieisă dispună în fiecare an de aproape o jumătate de milion de tineri lucrători calificaţi”.
Cauzele care determină abandonul școlar sunt multiple și pot fi grupate în trei categorii:
• cauzele socio-familiale ‒ includ problemele economice ale familiei (situație materială precară –
reprezintă principalul motiv al părăsirii școlii, cheltuieli educaționale ridicate, lipsa condițiilor locative necesare
studiului), climatul familial (divergențe educative între membrii adulți, familii dezorganizate), absența controlului
parental (dezinteresul părinților privindajutorul laînvățătură, nesupravegherea activităților copiilor în timpul liber),
nivelul cultural scăzut (elevilor care provin dintr-un mediu familial defavorizant nu li se pot asigura referințele
culturale minime, care sunt necesare pentru a valorifica eficient oferta școlară existentă);
• cauzele psihologice ‒ se referă la caracteristicile de personalitate a elevului (imagine de sine deteriorată,
sentimente de inferioritate, abilități sociale reduse), starea psihologică (anxietate, oboseală, conflicte cu autoritățile
școlare), potențialul limitat (probleme de natură anatomo-fiziologică: malformații corporale sau defecte senzoriale,
inclusiv handicapul fizic; deficiențe ale dezvoltării psiho-intelectuale: inteligență limitată sau sub limită, calități ale
memoriei sau ale atenției slab dezvoltate, autism infantil, hipersensibilitate sau irascibilitate), atitudineafață de
procesul educativ (motivațiescăzută,încredere minimă în educația școlară, pasivitate);
• cauzele psihopedagogice‒ implică problemele privind capitalul uman (calitatea resurselor umane de
caredispune școala, atitudinea necorespunzătoare a unor cadrelor didactice ‒ lipsa răbdării, ironizarea,umilirea,
manifestările violente), erorile în organizarea activității didactice (greșeli metodice, precum neutilizarea unor
metode active în procesul de predare-învățare,cu ajutorul cărora ar putea să-i dirijeze pe elevi spre direcția dorită,

424
evaluarea subiectivă;lipsa unei griji permanente pentru elevii cu rezultate slabe la învățătură),problemele de ordin
financiar (resurse insuficientealocate pentru baza materială a școlii, lipsa mijloacelor didactice moderne),
dezinteresul școlilor (neimplicareainstituțiilor de învățământ în furnizarea programelor deeducație compensatorie,în
cazul elevilor cu risc deeșec școlar; incompatibilitate între aspirațiile, trebuințele de învățare și oferta educațională a
școlii).
Unele dintre cauzele prezentate mai sus s-au amplificat în ultimul an, ținând cont de criza provocatăde
pandemie. De aceea, indiferent dacă activitățile didactice se desfășoară în format fizic sau online, abandonulși riscul
de abandon școlar trebuie incluse în categoria problemelor fundamentalecu care se confruntă sistemul educațional.
Pentru a preveni și combate aceste fenomenepot fi realizate diverse activități care vizează cinci domenii aflate într-o
interacțiune permanentă:
Management școlar
Conducerea unității de învățământtrebuie să creeze un mediu educațional de cooperare, ce implică atât
școala, cât și comunitatea locală. Managerii sunt cei care încurajează demararea unor acțiuni de identificare a
elevilor aflaţi în situații de abandon sau cu risc de abandon şcolar, urmate de măsuri de implicare a familiei în
reabilitarea şcolară şi socială a acestora. Totodată, este necesar ca aceștiasă stabilească ca obiective principale ale
managementului instituțional desfășurarea unor activități de prevenire și combatere a absenteismului și a părăsirii
școlii.
Elevi
În cazul elevilor care prezintă comportamente de riscunitățile de învățământ ar trebui să propună acțiuni ce
vizează: detectarea precoce a abandonului școlar (identificarea unor semnale precum lipsa atenției, dezinteresul,
rezultatele slabe la mai multe discipline), identificarea rapidă a dificultăților de învățare (pentru elevii care
întâmpină probleme la anumite materiipot fi aplicate planuri de sprijin individual,care urmăresc atingerea unor
obiective clare și realizabile), participarea activă la viața școlară (de exemplu, implicarea în activități extrașcolare
sau în cadrul celor desfășurate prin intermediul proiectelor europene, ceau rolul de a-i responsabiliza pe elevi și de a
crește atașamentul acestora față de școală), învățarea interactivă și nonformală (utilizarea unor metode de predare-
învățare atractive contribuie la creșterea interesului elevilor, ajutându-i chiar și pe cei cu rezultate modeste să
experimenteze succesul și să se simtă valoroși), orientarea în carieră (ținând cont de potențialul intelectual și de
abilitățile elevilor, dirigintele, profesorii, consilierul școlar, în colaborare cu familia, pot lucra la îndrumarea
acestoraîn vederea alegerii unei profesii/meserii).
Profesori
Nu doar motivarea elevilor este importantă în anumite situații de criză, ci și a profesorilor. Aceasta se poate
realiza prin asigurarea unui management eficient (managerii din sistemul educațional au și rolul de mediatori,
înlesnindcomunicarea dintre cadrele didactice și familiile elevilor), învățarea de la egal la egal (atât profesorii, cât și
elevii trebuie instruiți pentru a dezvolta și promova o cultură a învățării peer-to-peer), formarea continuă
(participarea la cursuri sau activități derulate în cadrul unor proiecte europene, carevizează abordările moderne de
combaterea abandonului școlar), teambuilding-ul (lucrul în echipa conduce la elaborarea unor noi strategii sau
parteneriate aplicabile pe termen scurt, mediu și lung).
Familie

425
 Implicarea membrilor familiei în viața școlară este esențială; aceștia trebuie să conștientizeze că
responsabilitatea educației se împarte între părinți și școală, comunicarea și cooperarea contribuind la prevenirea
situațiilor de risc. În cazul depistării anumitor problemefamilia trebuie înștiințată imediat, iar informările privind
situația elevului se vor transmite periodic. Participarea familiei la viața școlară se poate realiza prin organizarea
lectoratelor (se recomandă implicarea consilierului școlar, a reprezentanților autorităților locale), desfășurarea unor
activitățila nivelul școlii sau în cadrul orelor de dirigențiepe diverse teme ce vizează abandonul școlar, implicarea în
activități care urmăresc îmbunătățirea modurilor de relaționare și comunicare între copii și părinți, discuții purtate
atât cu elevii, cât și cu familiile acestorade către psihologul/consilierul școlar.
Comunitate locală
Pentru ca activitatea educațională să fie mai interesantă și mai motivantă, în afară de elevi, profesori și
părinți, școala trebuie să-i implice și pe ceilalți reprezentanți ai domeniilor socio-economice (angajați ai serviciilor
de protecțieacopilului și de asistență socială, ai sistemului medical,ai Poliției și ai Jandarmeriei, psihologi, ONG-uri,
organizații de tineret, organizații comunitare din mediul sportiv).
Problemele sistemuluide învățământ s-au intensificat în ultimul an, ținând cont de evoluția situației
epidemiologice din țara noastră. Deoarece activitățile didactice s-au desfășurat mai mult în mediul online, întreaga
comunitate școlară s-a confruntat cu noi provocări. Pentru a le face față este nevoie de o strânsă colaborare între
toate părțile implicate, contribuind astfel la diversificarea actului educațional, la motivarea elevilor și la creșterea
atractivității educației, obiective principale în prevenirea și combaterea abandonului, dar și a altor forme de eșec
școlar.

Bibliografie:
Băban, A., Consiliere educațională: ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura ASCR, Cluj-
Napoca, 2009
https://www.autocv.ro/wp-content/uploads/2019/10/ghid-abandon-scolar.pdf

ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

ȘUTA – BOLDEA DORINA- PAULINA

LICEUL TEORETIC ”EFTIMIE MURGU” , BOZOVICI, CARAȘ-SEVERIN

Abandonul şcolar timpuriu este atât o problemă individuală, cât şi a întregii societăţi. Există multe motive
de ce unii tineri renunţă la educaţie înaintea terminării studiilor: dificultăţi de învăţare, probleme sociale sau lipsă de
motivaţie, de orientare sau de sprijin. Nivelurile scăzute de educaţie nu au consecinţe grave numai pentru tinerii în
cauză, dar implică folosirea ineficientă a cheltuielilor de învăţământ, în plus, având în vedere schimbările
demografice actuale, şi anume îmbătrânirea populaţiei, ţările europene nu îşi pot permite risipa de talente. În
limbajul de specialitate se realizează o diferenţă între termenele de „părăsirea timpurie a şcolii” respectiv
„abandonul şcolar”. Termenul „părăsirea timpurie a şcolii” include renunţarea la toate formele de educaţie şi
formare profesională înainte de finalizarea învăţământului secundar superior sau echivalentul în educaţia şi formarea

426
profesională (ciclul superior al liceului, clasele XI – XII/XIII, precedat, după caz, de anul de completare) până când
„abandonul şcolar” este utilizat cu un sens mai restrâns: ea se referă la întreruperea unui curs în desfăşurare în
învăţământul general sau profesional şi de formare
Pentru a putea interveni eficient trebuie să cunoaștem cauzele care conduc la abandonul școlar. Acestea pot
fi:

1. Cauze psihologice – care ţin de personalitatea elevului: lipsă de interes, motivaţie şcolară scăzută,
încredere scăzută în educaţia şcolară, anxietate, imagine de sine negativă, sentimente de inferioritate, abilităţi sociale
reduse, pasivitate, oboseală, refuzul de a face ce vor alţii (presiunea exercitată de adulţi).
2. Cauze sociale ţin de familie și de condiţiile socio-economice ale familiei. Astfel sărăcia, părinţii foarte
ocupaţi, cei neglijenți sau indiferenți, cei plecaţi în străinătate sau cei care nu își pot permite să ofere copiiilor
aparatura necesară; deși există o mulțime de elevi doritori să învețe; pot duce la abandon școlar.
3. Cauze psihopedagogice ţin de contextul şcolar. Astfel, relaţia profesor-elev prin comunicarea
defectuoasă (ironizarea, umilirea elevului), evaluarea subiectivă a acestuia, frica de evaluare, dar și de relația elev-
elev prin presiunea grupului, conflictele cu colegii, pot duce la abandon școlar.

Perspectivele teoretice şi de cercetare contemporane pot fi grupate în trei mari paradigme explicative
ale fenomenului de abandon şcolar:
1. Paradigma psihosocială consideră că persoanele care abandonează şcoala diferă de cele care îşi finalizează
studiile în ceea ce priveşte unul sau mai multe atribute psihosociale sau trăsături de personalitate precum: motivaţia,
inteligenţa, imaginea de sine, agresivitatea.
2. Paradigma interacţionistă interpretează abandonul ca pe o consecinţă a interacţiunii dintre caracteristicile
individuale ale elevilor şi cele ale mediului educaţional, în care include actori sociali precum colegii, profesorii,
părinţii ş.a.

427
3. Paradigma constrângerii externe afirmă că abandonul şcolar nu este atât un produs al sărăciei, cât un produs al
presiunii unor factori de mediu pe care individul nu-i poate controla, factori precum starea de sănătate sau obligaţiile
familiale şi profesionale.
Literatura de specialitate contemporană evidenţiază două perspective explicative dihotomice cu
privire la responsabilitatea apariţiei abandonului şcolar:
1. Perspectiva tradiţionalistă atribuie întreaga responsabilitate a abandonului şcolar elevilor; termenul drop-out,
caracteristic acestei perspective, sugerează că decizia de a abandona şcoala, independentă şi definitivă, îi aparţine
individului.
2.Perspectiva excluderii atribuie responsabilitatea apariţiei abandonului şcolar instituţiei şcolare; această perspectivă
porneşte de la premisa că un număr relativ mare de elevi sunt „expulzaţi” din şcoală (push-out) din cauza
experienţelor traumatizante de eşec şi frustrare trăite în mediul şcolar iar variabilele conexe statutului şcolar,
determinat de performanţele şcolare ale elevilor, sunt văzute ca fiind simptomele şi nu cauze directe ale abandonului
şcolar.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire la absenteismul în mediul online:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
 achiziționarea aparaturii necesare desfășurării orelor online, pentru fiecare dintre elevi
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol imediat de
abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte
îndelungată. Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar caracterizat mediului online:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.

428
 REFERAT

COPILUL ŞI NEVOILE SALE

Profesor Szollosy Nicoleta Monica

LICEUL TEHNOLOGIC AGRICOL „ ALEXIU BERINDE”, SEINI

Încă de la apariţia omului şi a societăţii umane, familia a fost prima instituţie importantă din punct de
vedere social, economic, cultural, religios. Ea a pus bazele primelor modele de comportament, a cunoştinţelor şi
comportamentelor cu care copilul, devenit matur, porneşte în viaţă. În fiecare perioadă istorică familia a fost
influenţată de modul de guvernare, de mutaţiile economice şi politice, de credinţe, religie, tehnică şi tehnologie, de
cunoaştere, de diversitate.
Luminiştii francezi au „revoluţionat” ideile referitoare la societatea umană, idei care sunt la fel de valabile
şi astăzi, şi anume: omul se naşte bun dar societatea îl strică, iar pentru pentru a redeveni bun este nevoie de educaţie
şi cultură, nu abandon şcolar.
Astăzi, trăim într-o societate în care timpul merge cu o rapiditate cu care societatea, parcă, nu mai ţine
pasul. Este o societate în care nevoile şi dorinţele adultului, ale părinţilor în special, în goana lor după bani, bunuri
materiale şi averi, lasă traume adânci asupra celor mici care de cele mai multe ori se simt abandonaţi, nedoriţi, uitaţi
de cei care le-au dat viaţă. Dragostea oferită de cei care ţin locul temporar părinţilor şi se ocupă de creşterea şi
educarea lor nu va putea niciodată vindeca rănile acestea. Aceşti copiii devin vulnerabili şi incapabili să se apere în
faţa unor abuzuri, sunt de cele mai multe ori dezorientaţi, nu pot lua decizii, se închid în ei, suferă în tăcere, se
izolează, socializezază tot mai puţin cu ceilalţi, îşi găsesc refugiul în alte activităţi care de cele mai multe ori sunt
nesănătoase. Ca urmare, o primă categorie de copii cărora trebuie să li se acorde tot sprijinul din partea societăţii
sunt cei ai căror părinţi pleacă să muncească în străinătate. Multe familii reuşesc să îşi recupereze copiii aducându-i,
după o perioadă, la ei însă, unele familii se destramă, copiii având cel mai mult de suferit.
Tot mai multe studii arată că datorită plecării părinţilor departe de ei, copiii rămân cu bunicii, rudele,
prietenii sau cunoştinţele care de cele mai multe ori nu pot înlocui căminul părintesc oricât s-ar strădui. Parte dintre
ei nu se pot adapta acestor schimbări şi, de cele mai multe ori, săvârşesc fapte antisociale care odată ce devin
repetitive îi transformă în delicvenţi greu de integrat mai târziu în societate. Ei devin un fel de „paria” ai societăţii,
ocoliţi de ceilalţi oameni care nu doresc aşa-numite „probleme”, eliminaţi din comunităţi, izolaţi şi abandonaţi. Şi
atunci, se pune întrebarea, ce am putea face ca să ne creştem cât mai sănătos copiii? Cum putem să îi ajutăm pe cei
aflaţi în impas, cum ar trebui societatea să se raporteze la aceste cazuri astfel încât să fie total recuperaţi şi integraţi
în sistem? Cred că, dacă fiecare dintre noi am face ceva în acest sens, fără a aştepta vreo recompensă, dacă
voluntariatul s-ar dezvolta mai mult încă de pe băncile şcolii iar psihologia socială ar fi cunoscută de tot mai mulţi
oameni care lucrează cu copiii, am fi mai buni, mai toleranţi, mai înţelegători, mai atenţi cu cei din jur şi ne-am
putea implica concret, mai mult, în rezolvarea problemelor.
În sistemul de învăţământ, în cele mai multe şcoli există psihologul şcolar, cel la care elevii sunt sfătuiţi să
apeleze pentru a depăşi anumite momente grele din viaţa lor, pentru a cere un sfat, pentru a dobândi încredere într-o
persoană care, pregătită în domeniu, te poate orienta şi îndruma. Perceput iniţial ca „psihiatru” de unii adulţi, ca o
ruşine atunci când te raportezi la el, actualmente, psihologul ocupă locul bine meritat de „vindecător de suflete şi

429
inimi”, de prietenul în care poţi avea încredere totală şi căruia, odată ce i-ai spus ceva, nu va merge în altă parte să
spună şi altora despre problemele care te macină şi pe care de unul singur nu le poţi rezolva.
De asemenea, astăzi dispunem de cabinete, ONG-uri, fundaţii, asociaţii, de terapii care pot ajuta membrii
unei familii să depăşească momentele de cumpănă prin care trec la un moment dat. Dar din nefericire, rămân totuşi,
în comunităţile defavorizate, în comunităţile izolate, foarte mulţi copiii despre a căror soartă aflăm doar din
reportaje, presă şi de foarte multe ori, mult prea târziu pentru a-i putea ajuta.
Una dintre cele mai bune metode este munca cu tine însăţi. Autoinstruirea, autoeducarea copilului prin
înţelegerea, autocunoaşterea, stabilirea unui plan al său cu sine, este o opţiune. Astfel, zi de zi, pas cu pas, cei care
recurg la această metodă fac faţă situaţiei, fie că vorbim de un copil lăsat de părinţii plecaţi la muncă în străinătate,
fie de copilul abuzat psihic, fizic sau sexual de cei cărora părinţii l-au încredinţat pe timpul absenţei lor sau de alte
persoane care nu fac parte din grupul de prieteni sau cunoştinţe. În cazul abuzului, familia trebuie să fie prima care
solicită ajutorul autorităţilor specializate în consiliere, terapii specifice, specializate, personalizate în funcţie de
personalitatea copilului şi de efectele pe care abuzul le-a avut asupra copilului. Să nu uităm că vârsta la care copilul
a fost abuzat este foarte importantă în alegerea terapiei astfel încât la finele acesteia copilul să fie recuperat.
Pentru cei mici, cu vârste de până la 5 ani, terapia prin joc şi desen este una care te pune în contact direct
cu psihicul şi emoţiile copilului, cu trăirile sale interioare, cu experienţele trăite, pe care nu poate să le expună prin
cuvinte. Anumite reprezentări, semne, culori, figuri pe care copilul le foloseşte în cadrul acestui tip de terapie te
conduce la aflarea tainelor, a durerii sufleteşti pe care o poartă ca pe o povară. Ce-i drept, este nevoie de timp, de
răbdare, de dragoste, de suport din partea familiei pentru a se putea trece peste aceste obstacole care la început par
impenetrabile.
Situaţia este una diferită în cazul acelor copiii care din punct de vedere emotional, probleme financiare, sau
familiale, suferă şi soarta „îi aruncă într-o lume a lor, „abandonul şcolar ”, o lume puţin cunoscută de cei din jur şi
pe care nici părinţii nu o înţeleg de cele mai multe ori. În cazul a
cestor copii, mult mai vulnerabili, drumul spre recuperare devine anevoioas. Copilul este recuperat dacă şi
familia îi acordă multă afecţiune şi răbdare. Este o muncă intensă, o muncă de lungă durată care trebuie să aibă
deopotrivă ca parteneri copilul-părinţii-specialiştii. Lupta comună a celor 3 p-uri va fi cu siguranţă un câştig de
partea fiecăruia dacă totul se face conform unui plan, a unui program personalizat, dus de la început până la sfârşit.
Dincolo de aceste aspecte, o „boală” a secolului în care trăim este minciuna. Folosită des ea devine
patologică, crează lumi paralele cu cea reală, duce la comportamente antisociale grave şi periculoase atât pentru
subiectul care o utilizeză ca metodă de viaţă cât şi pentru ceilalţi membri ai familiei, prieteni, rude, cunoştinţe.
Actualmente, toţi factorii decizionali ar trebui să se implice tot mai mult în recuperarea acestor copiii sau în
eliminarea oricăror forme de abuz asupra minorilor pentru a avea un viitor sănătos, generaţii de adulţi care la rândul
lor să formeze, să dezvolte şi să aplice cât mai raţional proiecte palpabile de reintegrare, de educare şi reeducare în
sensul acceptării, diversificării, izolării celor care au probleme, a eliminării abandonului şcolar şi a integrării lor într-
o societate normală din toate punctele de vedere.

430
 ABANDONUL ȘCOLAR- CAUZE

Țelman Andreea Maria,

Colegiul Tehnic "C. D. Nenițescu " , Baia Mare, județul Maramureș

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea

frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior
în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativa.
Abandonul școlar este în România o problema socială din ce în ce mai gravă. Cauzele abandonului şcolar
sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble situaţii de inadaptare. Este vorba, pe de o
parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar dar şi extraşcolar” şi, pe de
altă parte, despre „inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi externi (socioeconomici, socio-
culturali)”. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se aplică diferenţiat principiul
dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o anumită configuraţie pedagogică,
psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecinţe immediate, dar şi de durată.
Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm şi să studiem
câteva cauze:
 şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-
profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii
ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la
oamenii mai avuți din satele respective. Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează
posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori
exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile
de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale părinților şi prin lipsa de cultură a comunității care
poate fi susceptibilă față de instituțiile formale. Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor
disponibile spre şcolile din asemenea zone, prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin
asigurarea unei infrastructuri care să asigure transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care
au domiciliul la distanțe mari de şcoala. De asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere)
potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte iarna, ,,în condiţiile lipsei de subsistenţă” şi din
cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’. E o simplă părere fără cunoaşterea generală a realităţii.
Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe
copii să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând şcoala.
 cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-
cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul şcolar

431
 şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există şi cazuri în
care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme
principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi
comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente,
toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni
sau blocaje manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea
abandonurilor. Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o
prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forţei de muncă îi afectează tot
mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grija unor rude sau cunoştinţe apropiate
care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor.
 climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora
sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
 factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar.
 factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism,
repetenție, motivații şi interese slabe în raport cuşcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare,
competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de abandon
şcolar.
 anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie; dorința
de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi
ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor
negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume bauturi alcoolice, să
consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de la şcoală.

Bibliografie:
Salade, D., (1995), Educaţie şi personalitate, Cluj - Napoca, Casa cărţii de Știință
Albert-Lorincz, E., Carcea, I.M., (1998), Prevenirea dezadaptării şcolare, Iaşi, Ed. Cermi

432
 PREVENIREAȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,ALEXANDRU PIRU ” MĂRGINENI
COM. MĂRGINENI, JUD. BACĂU
Profesor: Timofte Maria-Cristina

Este de dorit diminuarea fenomenului absenteismului și demotivării privind învățarea prin introducerea
unui program de mentorat la nivelul elevilor, prin managementul emoțiilor și prin implementarea tic în programe
educaționale inovative de prevenire a abandonului școlar.
Dacă ar fi să definim ce este un mentor putem spune că acesta este persoana care poate ajuta la facilitarea
învățării un elev sau mai mulți elevi care se află în situația de abandon școlar. Mentoratul poate constitui un program
de activități educative care permite formarea caracterului elevilor și oferirea de pârghii pentru învățare.
Mentorii ar trebui să aibă următoarele calități și roluri: aptitudini și competențe admirate/dorite de cei
mentorați; să descopere „micile secrete” profesionale și să împartă valori morale; recunoaștere profesională și un
statut ridicat; să fie în poziția la care aderă mentoratul; să identifice și să descopere la cei mentorați calități de care
aceștia nu sunt conștienți; să critice constructiv.
Un număr tot mai mare de educatori și cercetători în domeniul educației recunosc faptul că la sfârșitul
anilor de școală, elevii sunt nepregătiți să facă față la provocările vieții de fiecare zi, atât la nivel personal cât și ca
membrii ai societății. Abordarea prin excelență cognitivă a demersurilor curriculare și didactice nu este suficientă
pentru a avea succes și a fi fericit.
O altă sursă care ar împiedica abandonul școlar este învățarea emoțională. Aria învățării emoționale se
dezvoltă pe baza cercetărilor în domeniu, respectiv al noilor teorii privind natura emoțiilor și a inteligenței în relație
cu succesul și fericirea. Prin învățare socială și emoțională, inteligența emoțională a copiilor este dezvoltată,
constituind un bagaj enorm pentru viitorul lor personal și profesional
În cartea sa „Inteligența emoțională” (1995), Daniel Goleman cercetează competențele sociale și
emoționale, demonstrează că abilitățile sociale și emoționale pot fi dezvoltate, iar copiii implicați în astfel de
programe pot beneficia de avantaje pe termen scurt și lung în ceea ce privește starea de bine, performanțele și
succesul în viață.
Experții recomandă cadrelor didactice, consilierilor școlari, părinților să dezvolte oportunitățile
educaționale fie on-line sau dacă este posibil fizic, în domeniul socio-emoțional pentru că astfel va crește
capacitatea elevilor de a învăța, vor primi instrumente prin care pot aspira la realizările propuse și vor fi abilitați să
experimenteze și să obțină satisfacții personale.
Înțelegerea și managementul emoțiilor, cuplate cu abilitățile sociale de a relaționa efectiv cu ceilalți, de a
negocia, de a rezolva creativ problemele sociale, de a fi efectiv lideri și colaboratori, de a fi asertivi și responsabili
sunt în opinia cercetătorilor competențe sociale și emoționale. Acestea pot fi învățate și dezvoltate la orice vârstă,
dar cu cât implicarea în programe de dezvoltare socială și emoțională se produce cât mai devreme, avantajele sunt
mult mai mari.
Teoriile moderne despre inteligență s-au dezvoltat prin observarea faptului că persoana de-a lungul vieții
este într-o permanentă dezvoltare. Pentru a avea succes trebuie să îndeplinească anumite condiții. Aceste condiții de

433
obținere a succesului în viață depind de abilități care se formează pe tot parcursul educației formale sau cel puțin ar
trebui să fie urmărite ca obiective, dincolo de discipline.
Extinderea învățământului wireless la distanță a dus la apariția mobile learning – un nou mod de a obține,
prelucra și transmite informații în scopuri educative, folosind echipamente tehnologice mobile.
Printr-o apropiere la distanță între elevul aflat în situația de părăsire timpurie a școlii și cadrul didactic.
Acesta se află în spațiul său, cu timpul său, zonă de confort care îi dă posibilitatea să asculte activ, să comunice
eficient cu cadrul didactic pe care îl acceptă ca mentor. Dacă această situație este acceptată, este realizat primul pas
spre învățare pentru elev.
Învățarea se realizează în situațiile structurate în care elevul găsește ceva care îi face plăcere. Iar forma e-
learning devine canalul de transmitere a informațiilor transformate ulterior de elev încunoștințe și în învățare.
Bibliografie:

1. Daniel Goleman,„Inteligența emoțională” , online, anul ;1995

2. www. implementarea TIC în programe educaționale inovative de prevenire a abandonului școlar

ABANDONUL ȘCOLAR- STATISTICI ÎN CIFRE

Prof Tipi Izabella
Colegiul Tehnic “MihaiViteazul”, Oradea

Abandonul școlar este cauza multor probleme sociale. Rezolovând această situație, se rezolvă automat multe
probleme ale societății, astfel: scade șomajul, implicit și sărăcia, scad problemele cu incluziunea socială și cele
medicale.
În 2018, România s-a confruntat cu un abandon școlar de 16,4% iar în 2019 procentul a fost în scădere,
ajungând la 15,3%, potrivit Eurostat.
Situația nu a stat cu mult mai bine nici înaintea acestei perioade, rata abandonului școlar fiind în creștere de
la 17,9% în anul 2006 la 18,5% în anul 2016, România situându-ne pe locul trei în topul Uniunii Europene. Astfel,
Uniunea Europenă și-a propus scăderea abandonului sub 10% pentru fiecare țară, până în anul 2020, oferind diferite
proiecte europene de ajutorare.
În 2018, conform Eurostat, în România, rata abandonului școlar a fost de 16.4%, iar analfabetismul
functional a afectat 40% din școlari.
Acest obiectiv de scădere sub 10%, nu s-a îndeplinit nici până în 2020, pentru că deși media europeană la
capitolul abandon este de 10,6%, în România este mai mare cu aproape 6%, adică 16%.
Deși în orașe, media abandonului este de două ori mai mică decât media europeană, 4,2% în comparație cu
9,8%, ceea ce ne trage în jos este situația în mediul rural: 25,4% în România față de 11% media europeană, conform
studiului făcut de “FES România”.
Rata abandonului a avut o valoare mai mare la băieți, pe toate nivelurile de vârstă, față de cea a fetelor,
menţionează "INS".

434
 În anul școlar 2019-2020, numărul școlarilor din România a fost de 3,5 milioane de elevi, iar procentul de
absolvenți cu diploma de bacalalaureat a fost de 62.9%,cea mai mică din ultimii ani, din care proveniți din promoția
curentă 71,4% iar din promoțiile anterioare 25%. dar 232 elevi au obținut media 10.
Studiul făcut de organizația nonguvernamentală “Salvați copiii”, în octombrie 2020, a dezvăluit un adevăr
trist: 28% dintre copii și 43% dintre profesori afirmă că nu au tehnologia necesară învățământului online. Dacă
aceste date reflectă realitatea, asta înseamnă că 1 din 3 copii și 3 din 4 profesori nu sunt pregătiți pentru acest
șcenariu.
Motivele abandonului școlar în cazul învățământului online pot fi multiple:
- Lipsa resurselor materiale, a cunoștințelor tehnologice necesare: telefon mobil, laptop, internet,
- Lipsa abilităților de a lucra online al profesorului,
- Sentimentul de nesiguranță resimțit în școală pe perioada șcenariului galben și verde, căci doar o treime
dintre profesori, elevi și părinți sunt de părere că infectarea cu virusul nu este un pericol mare,
- Lipsa de interes al elevului,
- Lipsa suportului emoțional al familiei.

Bibliografie:
1. Edupedu.ro, “Anchetă Salvați Copiii: Peste un sfert dintre elevi nu au acces la educația online, 43% dintre profesori
spun că nu au resursele materiale necesare pentru învățământul online”, 19 octombrie 2020,
https://www.edupedu.ro/ancheta-salvati-copiii-peste-un-sfert-dintre-elevi-nu-au-acces-la-educatia-online-43-dintre-
profesori-spun-ca-nu-au-resursele-materiale-necesare-pentru-invatamantul-online/
2. Adevărul.ro, “Pericolul ascuns din spatele învăţământului online. „Va exploda rata abandonului şcolar în acest an”,
Călin Gavrilaș, 8 noiembrie 2020, https://adevarul.ro/locale/constanta/pericolul-ascuns-spatele-invatamantului-
online-va-exploda-rata-abandonului-scolar-an-1_5fa7c5115163ec4271a3b03c/index.html
3. The woman, “România și abandonul școlar, trista statistică la început de școală”, https://thewoman.ro/romania-si-
abandonul-scolar-trista-statistica-la-inceput-de-scoala/
4. Kanald.ro, “Care este rata de abandon școlar în România anului 2021”, Raluca Ionita, 23 oct 2020,
https://www.kanald.ro/care-este-rata-de-abandon-scolar-in-romania-anului-2021-20110531
5. Ec.europa.eu, “Educație și formare”, https://ec.europa.eu/education/policies/school/early-school-leaving_ro
6. Mediafax.ro, “Efectele școlii online”, https://www.mediafax.ro/social/efectele-scolii-online-expert-in-educatie-cele-
mai-mari-probleme-le-ar-putea-avea-elevii-din-clasele-a-sasea-si-a-saptea-19749833
7. Mediafax.ro, “Rata de promovabilitate a Bacalaureat 2020”, Otilia Serescu, București, 30.06.2020,
https://www.mediafax.ro/social/rata-de-promovabilitate-la-bacalaureat-2020-cea-mai-mica-din-ultimii-6-ani-62-9-
conform-primelor-rezultate-232-de-elevi-au-obtinut-media-10-19362364

435
 ABANDONUL ȘCOLAR- CAUZE ȘI EFECTE

Prof. psihopedagog Vasiluță Ancuța Luciana

C.S.E.I. ”Constantin Pufan”
Drobeta Turnu Severin

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ,
căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a
fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e
percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea
rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o
sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Pentru a putea reduce numarul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm câteva cauze:
 şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de succes socio-
profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță în primii
ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la
oamenii mai avuți din satele respective.
 cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-
cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau
eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala.
 climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora
sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
 factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar.
 factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism,
repetenție, motivații şi interese slabe în raport cuşcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare,
competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de
abandon şcolar.

436
  anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilîrie; dorința
de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi
ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala.
Metode de prevenire a abandonului scolar
1. Creşterea flexibilităţii programelor “a doua şansă” – din punct de vedere a grupurilor de vârstă. Deşi se
adresează tuturor celor care au abandonat şcoala, programul “a doua şansă” este frecventat de tineri de
peste 20 de ani. Aceste programe ar trebui să aibă clase speciale pe grupă de vârstă (12 – 16 ani) pentru
care este dificil să se integreze în grupe cu tineri care au peste 20 de ani.
2. Creşterea flexibilităţii programelor “a doua şansă” – din punct de vedere al curriculei. Când elevii repetă un
an de mai multe ori deoarece nu au trecut clasa la două sau trei materii (de regulă aceleaşi) ar trebui luate în
cosiderare notele de trecere de la celelalte materii. De asemenea, competenţele profesionale dobândite de
cei care abandonează şcoala ar trebui recunoscute oficial.
3. Creşterea atractivităţii şcolii – prin activităţi extracuriculare care au loc în şcoală, precum: acţiuni de
renovare, de curăţenie a şcolii, competiţii artistice şi sportive.
4. Utilizarea experienţei celor ce au renunţat la şcoală pentru a preveni scăderea încrederii în educaţie. Ar fi
util ca elevii care au abandonat şcoala să se întâlnească cu elevi care sunt la risc de abandon şcolar şi să le
povestească despre viaţa lor din prezent.
5. Creşterea implicării proactive a cadrelor didactice în combaterea abandonului şcolar şi renunţării timpurii la
educaţie. Profesorii ar putea fi susţinuţi să găsească soluţii pentru creşterea integrării elevilor pentru o mai
bună comunicare cu ei şi cu părinţii acestora şi să implice elevii în activităţi extracurriculare şi de
consiliere.
6. Dezvoltarea unui program naţional de educaţie sexuală pentru elevi, focalizat în comunităţile cu risc crescut
pentru sarcini timpurii la adolescente şi unde căsătorille timpurii sunt frecvente.
7. Ţinerea evidenţei situaţiei elevilor aflaţi în fluxuri de migraţie internaţională circulatorie.
Bibliografie:
https://eduform.snsh.ro/campanie-online/abandonul-scolar
http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=4983&langId=ro.
www.edu.ro

437
 PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Propunator, Educ.Vilau Camelia Maria

Gadinita Sacelu, Jud. Gorj

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea românească
actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Comparativ cu generaţia adultă,
mai mulţi copii trăiesc în condiţii materiale şi sociale precare.
Relansarea efortului public în domeniul social depinde de resursele financiare disponibile dar şi de
construcţia instituţională. O societate incluzivă social, pentru întreaga populaţie şi în mod special pentru copil
reprezintă un obiectiv esenţial în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.
Instituţiile publice implicate în protecţia copilului, împreună cu organizaţiile nonguvernamentale şi chiar cu
parteneri economici privaţi au iniţiat în ultima perioadă programe care indică o nouă abordare.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale incomplete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Dacă până în anul 1990 în România nu s-a vorbit despre abandon şcolar, sistemul
neacceptând eşecul şcolar ca pe o realitate, nu acelaşi lucru s-a întâmplat după căderea sistemului comunist. Din
păcate această problemă nu a constituit o prioritate după 1990.
Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele
autorealizării în domeniile de activitate legitime. Din anul 2000, rata europeană medie de părăsire timpurie a şcolii
s-a diminuat cu 3,2 puncte procentuale, dar progresele au fost insuficiente pentru a atinge obiectivul de reducere cu
10% până în 2010, astfel cum a fost adoptat iniţial de Consiliul European. În plus, această medie maschează
disparităţi importante între statele membre. Şapte state membre au realizat deja obiectivul de 10%, în timp ce alte
trei au rate superioare procentului de 30%. Cu privire la performanţa relativă a statelor membre, există totuşi motive
de a fi optimisti. La finalul anului 2017 – 2018, rata abandonului în învăţământul primar si gimnazial a fost de 1,7%
(1,4% în primar şi, respectiv 1,9% în gimnaziu), în uşoară scădere faţă de anul anterior. Se păstrează o valoare mai
ridicată a abandonului în mediul rural, faţă de mediul urban (în special la nivelul învăţământului gimnazial).
Copiii unor părinţi cu un nivel scăzut de educaţie şi proveniţi dintr-un mediu dezavantajat din punct de
vedere social au o predispoziţie mai ridicată decât alţi tineri să părăsească educaţia şi formarea înainte de absolvirea
ciclului de învăţământ secundar. Părăsirea timpurie a şcolii online in conditii de pandemie este influenţată de
factori educativi, de situaţii individuale şi de condiţii socio-economice.
Din analiza datelor centralizate, la nivelul comunitatilor locale, s-au identificat și ierarhizat următoarele cauze ale
fenomenelor de risc de abandon și respective de abandon școlar:
I. Cauze ce ţin de condiţia socio-economică a familiei
a) situaţia materială - De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului şcolar este sărăcia. Copiii care trăiesc
în familii sărace au şanse mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece datorită situaţiei materiale
precare, părinţii nu pot asigura copiilor cele necesare pentru şcoală (caiete, cărţi, ghiozdane, pixuri dar şi
îmbrăcăminte sau hrană).

438
b) relațiile în familie - Mulţi dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi ale angajării lor în munci
gospodărești, persistența modelului cultural al gospodariei țărănești, în care copiii sunt factor activ de sprijin în
familie (în special în mediul rural și în familiile de rromi).
c) dezinteresul părinţilor - De multe ori, părinții nu sunt interesaţi la ce fel de școală merg copiii lor, ce învaţă,
dacă învaţă sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă sau din şcoală.
d) nivelul de educaţie scăzut al părinţilor
e) calitatea locuintei - Datorită lipsei spațiului fizic, dotării precare și a lipsei utilităților, copiii nu dispun de
condiţiile necesare studiului online şi efectuării temelor.
f) mediul familial - De multe ori, în aceste familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente și violențe
favorizate de consumul de alcool, lucruri ce au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității de asimilare,
influențând comportamentul acestuia la școală și în societate
II. Cauze ce ţin de elev
a) starea lui psihologică - Se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor
cu autorităţile şcolare. În astfel de situaţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea
desfasurarii activitatiloronline vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii, eventual prin
abandon.
b) caracteristicile de personalitate - Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă efecte diferite, la
copii diferiti. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile personalităţii lui,
care îi determină o anumită conduită.
c) atitudinea elevilor faţă de procesul educativ - Pe de o parte dezinteres – elevul nu depune eforturile necesare şi
dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de altă parte – elevul poate întâmpina dificultăţi în
îsuşirea cunoştinţelor care se preda

PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. Botezatu Paula Larisa

Liceul „Ștefan D.Luchianˮ Ștefănești, Botoșani

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie iar apoi, ea se continuă în grădiniţă şi şcoală. În
primul rând ea se realizează prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului. Tot ceea ce se săvârşeşte sub
puterea copilului are efect mai puternic decât frazele moralizatoare. O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi
procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin
intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc – individuali, familiali, şcolari a celor determinaţi de mediul cu
potenţial delictogen ş.a.d.m., care-l pot acuza.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi în ultimă

439
instanţă pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar. Factorii de risc cum ar fi cei
comportamentali sunt factori care reprezintă ansamblul încălcărilor şi abaterilor tinerilor de la normele de
convieţuire socială. Delincvenţa juvenilă se referă la violarea normelor legale de către cei care sunt sub vârsta la care
legea tratează oamenii ca adulţi.
 Factorii psihologici.
În evaluarea diferitelor manifestări delictuale ale tinerilor trebuie ţinut cont de factorul, agresivitate, sau
de cel de "frustare", de instabilitatea afectivă sau comportamentală.
 Factorii sociali şi alţi factori care pot provoca abanonul şcolar.
- Ca obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar ar putea fi:
- Identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi.
- Implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului cu risc de abandon şcolar.
- Creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon sau risc de
abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi împlinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui preogram de prevenţie bine organizat. Există şi cazuri în care
părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de
manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi comportamental: fuga
de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul şi suicidul.
Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul şcolar este abandonul şcolar.
Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului şi trecerea la
democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii . Ei au fost încurajaţi şi de atitudinea
părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult,
emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii fie sunt lăsaţi în grija unor
rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor. De asemenea se are în vedere
reinserţia şcolară a celor în cauză prin încredinţarea unor responsabilităţi în cadrul colectivelor şcolare din care fac
parte, depistarea şi corectarea anomaliilor comportamentale în relaţia copil-părinte, intensificarea colaborării şcoală-
familie, pentru identificarea anturajului elevilor şi luarea măsurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influenţa
negativă a acestuia.
Sărăcia este de asemenea un factor de abandon şcolar care se reflectă la toate nivelurile de vârstă şi
învăţare. Astfel, se afirmă că "cel mai mare abandon se înregistrează în cadrul şcolilor de ucenici sau profesionale" .
De fapt cei care abandonează şcoala profesională sau clasele de ucenici (unele clase) o fac pentru că, oricum, ei sunt
oameni "certaţi" cu şcoala.
De asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul
şcolar creşte iarna, ,,în condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau ămbrăcămintei necesare’’ . E
o simplă părere fără cunoaşterea generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale
de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând şcoala. Şcoala a ajuns să
fie abandonată, înainte de toate, pentru că, în ziua de azi, nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine.

440
 Nu se vorbeşte de asemenea de încrederea populaţiei în instituţia şcolară, în valorile dobândite, ierarhizate
prin cantitatea de învăţătură înglobată în ele. De aceea, o campanie serioasă de combatere a abandonului şcolar
trebuie să însemne, la urma urmei, o extragere a şcolii din abandonarea în care se găseşte.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea
sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale
complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Cauzele principale ale abandonului şcolar sunt cele economice, socioculturale sau religioase, psihologice şi
pedagogice.
Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Elevul care prezintă un risc înalt de
abandon şcolar-incapabil să se adapteze şi să funcţioneze adecvat în contextul clasei tradiţionale, rezultatele şcolare
sub medie – nu-şi stabileşte obiective profesionale, prezintă absenteism, ostilitate faţă de adulţi şi reprezentanţii
autorităţii şcolare, provine dintr-o familie ce experimentează un stres existenţial cu probleme economice serioase, nu
este implicat în nicio activitate organizată de şcoală, nonformală sau formală.
În cadrul învăţământului preprimar, cadrul didactic – educatoarea are de asemenea un rol decisiv în
formarea conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari şi viitori şcolari. Comunicarea copilului cu educatoarea
fiind extrem de importantă, comunicarea verbală şi cea non-verbală. Un alt element în combaterea abandonului
şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare după forţa şi posibilităţile sale.
Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un rol şi o
valoare. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale ale fiecărui
copil.
Aceasta trebuie să identifice:
 Cum este fiecare?
 Ce ştie fiecare?
 Ce face fiecare?
 Cum cooperează cu ceilalţi?
Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa,
indiferent de nevoile lui sociale.
Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil
integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor. În cazul etniei rrome,
cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei membrilor ei pune în valoare ceea ce
ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată prin opacitatea segregaţionismului. Copiilor le oferă identitate şi
apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează o
"unicitate pozitivă" – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor.
"Unicitatea pozitivă" care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia "negative", aceea care a
fost impusă mediatizării care condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de
învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum
evoluează cum se menţin în sistemul educativ făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea

441
părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea
abandonului şcolar.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare educatoare în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.
Bibliografie:
"Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti 2006

442
 SIMPOZION NAŢIONAL- PREVENIREA ŞI COMBATEREA ABANDONULUI ŞCOLAR ÎN MEDIUL
ONLINE

Cursuri De Dezvoltare Personală prin Arta Actorului

la Școala Gimnazială “Matei Basarab”- Pitești

Bianca- Ioana Dinescu, licențiată în Teatrologie, a desfășurat activități de voluntariat în cadrul Școlii Gimnaziale
“Matei Basarab”- Pitești.

Obiectivele principale ale Cursurilor de Dezvoltare Personală prin Arta Actorului sunt:
- dezvoltare cognitivă, socială, emoțională, senzorială;
- dezvoltarea atenției și a ritmului;
- stimularea concentrării;
- antrenarea tuturor tipurilor de memorie;
- creșterea stimei de sine;
- coordonare, comunicare, relaționare;
- viteza de reacție și controlul impulsurilor;
- dezvoltarea capacității de improvizație în diferite situații;
- descifrarea mesajelor verbale și non-verbale;
- dezvoltarea capacității de a privi același lucru din unghiuri și din perspective diferite;
- parametrii scenici.
Iubim ceea ce facem și cred că se vede! Am discutat despre renunțare și orgoliu. Am fost de acord că nu
trebuie să renunțăm atunci când lucrurile sunt mai grele și că trebuie să găsim soluții, că trebuie să ne dorim să ne

443
autodepășim. Desigur, totul într-o manieră distractivă așa cum este la noi! Putem să educăm mintea, încet încet, să
devină elastică. Să accepte posibilități, nu doar certitudini.
Primul pas este să ne educăm mintea să nu excludă nimic; să scoatem "nu"-ul ca primă reacție la orice.

Jucați-vă, mai ales cu rigiditatea minții! Dați-vă voie să îi chestionați axiomele, să îi provocați curiozitatea și nu în
ultimul rând luați-o peste picior; ține la glumă.
Asta da energie. Am făcut multe exerciții de improvizație și ne-am distrat pe cinste. Am fost în Preistorie,
în Evul Mediu, la restaurant, la bibliotecă, la biserică, la mare, am dansat, am avut mai multe meserii și mai multe
stări.
Primul pas este să ne educăm mintea să nu excludă nimic. Primul pas e să scoatem "nu"-ul ca primă reacție
la orice. Dacă vă uitați în jur, la 80% dintre oameni prima reacție, indiferent de tema discutată, începe cu "nu". La
noi e cu “da!” , “eu pot”, cu încredere dar mai ales cu multă distracție!
Cel mai mare cadou pe care părinții îl pot oferi copiilor (și lor înșiși) este validarea și încurajarea
imaginației. Nu legile fizicii și ale chimiei țin lumea asta vie, nu matematica, nici economia, cu atât mai puțin logica.
Lumea este creată exclusiv de imaginație.
Mințile de copil creează lumea și o determină să meargă mai departe.
Pentru creșterea nivelului de conștiință și vindecarea emoțională există o întrebare esențială: cât de flexibilă
îți este mintea?
Cu cât este mai rigidă, mintea va îngreuna drumul către tine însuți.
Suntem norocoși că ne avem unii pe alții. Copiii sunt un dar minunat și pur de la Dumnezeu.

DIRECTOR- Prof. dr. Elena ODĂ

Administrator de patrimoniu- Gabriela ZARIA

ELEVUL ȘI VALORIZAREA ACESTUIA PRIN ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE

Prof. Irinel Mioara Acatrinei

Școala Gimnazială Nr. 4, Liceul Teoretic ,,Ion Luca” Vatra Dornei

În contextul realității actuale, în care școala online este varianta acceptată pentru a continua procesul
educativ, elevii și profesorii sunt supuși unor provocări, la care trebuie să răspundă în timp real, adaptați la nou,
demonstrând abilități de autocunoaștere, autoadaptare și autoînvățare. Adulții, profesori și învățători, trebuie să
ghideze pașii elevilor, pentru ca aceștia să nu resimtă această trecere- de la învățarea față în față la varianta online-
ca pe un obstacol de netrecut...ce poate duce la renunțare. ,,Eu nu mai merg/particip la ore!” este expresia pe care
am auzit-o și la elevii mei de clasa a V-a, elevi pe care îi îndrum ca dirigintă și profesor de geografie, atunci când,
brusc, ne-am trezit în martie 2020, în varianta de educație online. Trebuia să fac ceva, trebuia să reușim ca elevii să
poată participa la aceste ore. Și a început ,,reinventarea”...Chiar dacă erau elevi din mediul urban (majoritatea), nu

444
aveau dispozitivele necesare unui astfel de demers...Dar, în echipă, școală- profesori- elevi-părinți-comunitate, acest
impediment a fost trecut...a fost un eveniment binevenit și multașteptat, Programul Național ,,Școala de acasă”, care
a îmbunătățit, pentru unii elevi, calitatea învățării, prin tablete și internet de calitate.
Am constatat că predarea online este diferită de cea cu prezență fizică, că deschide porți nebănuite, fiind
benefică pentru elevi: putem explora informații care la clasă, în mod obișnuit, fără videoproiector și laptop, nu
puteau fi accesate în timp real, necesitând o informare suplimentară din partea elevilor, după ore. Acum, online,
elevii au simțit că sunt ,,egali”, că sunt toți așezați în ,,prima bancă”, au apreciat faptul că profesorul poate aduce
informații diverse, accesând rapid site-uri interesante...dar acest lucru nu se întâmpla la fiecare oră, la fiecare obiect,
fiecare profesor având o abordare proprie, diferită, a educației online. Clasica predare, nu atrage elevul în mediul
online...și astfel, am constatat, ca dirigintă, că unii elevi au absențe, la unele obiecte, în mod repetat. Rezolvarea a
venit tot în urma comunicării și a muncii în echipă...Discuții cu părinții- ce au fost informați despre situațiile
apărute, cu elevii- ce trebuie să înțeleagă importanța fiecărui obiect în formarea proprie și cu profesorii- ce trebuie să
găsească modalități de a atrage elevii spre școală, prin lecții interactive, dinamice, dar mai greu realizabile la unele
obiecte, fiind știut faptul că în mediul online ,,ora de curs e parcă mai scurtă”.
O provocare a fost și includerea în învățarea online a elevilor cu C.E.S. (sunt responsabil de caz pentru trei
elevi cu astfel de cerințe), dar, împreună cu părinții/tutorii și școala, participă la ore, având o frecvență foarte bună.
Sunt atrași de ideea de folosire a dispozitivelor electronice pentru învățare (fiind restricționat timpul liber de folosire
a acestora, înainte de învățarea online), dar, s-a constat o mai mare dificultate în învățare a acestora, rezultatele la
învățătură demonstrând mai puține achiziții, instruirea lor depinzând de implicarea individuală a profesorului în
procesul de formare a acestor elevi.
Fiecare elev are propriul mod de abordare a învățării, cu rezultate diferite la clasă, dar, în învățarea online,
mai mult ca înainte, am simțit nevoia de a antrena elevii și în activități extrașcolare, care să îi valorizeze pe toți, în
egală măsură, acesta fiind mediul în care, elevii cu rezultate medii și slabe la învățătură, au ieșit în evidență, putând
accesa acele aptitudini, pe care, la orele ce curs, ce presupun notare, erau reticenți în a le evidenția.
Ieșirea din formal în nonformal a deschis bariere, a adus la suprafață abilități necunoscute, valorizând elevii
deopotrivă, în proiecte individuale sau pe grupe.
Astfel, de Ziua Educației, 5 octombrie, am realizat o activitate față în față, pe grupe, în cadrul Proiectului
,,Educația pentru valori”,ce are drept scop ,,prevenirea abandonul școlar, respectiv a agresivității și violenței în
mediul școlar....”, în cadrul căruia activitatea ,,Valori umane” aprovocat elevii la o lecție de imaginație, aceștia
,,ilustrând" prin culoare și cuvinte, valori precum: prietenia, respectul, familia, iubirea, cinstea, demnitatea, atât de
importante în devenirea fiecăruia dintre noi. Proiectul a fost continuat prin activități în mediul online, marcând Ziua
toleranței-16 noiembrie 2020 (activitate virtuală la biblioteca școlii, cu prezentarea cărții ,,Suflătorul de vise” de
Bernard Villiot), Ziua internaționale a nonviolenței în mediul școlar -31 ianuarie 2021 (participând la Campania
R.E.S.P..E.C.T., campanie județeană, inițiată de I.S.J.Suceava, aflată la a VII-a ediție), prin activitatea ,,Ploaia de
cuvinte frumoase”.
Gestionarea emoțiilor și modul în care facem față învățării online a fost tema activității ,,Emoții pozitive/
emoții negative” desfășurată în data de 24 noiembrie 2020, având ca invitat, un specialist al C.J.R.A.E. Suceava,
centru de specialitate, cu care colaborăm prin psihologi școlari, arondați fiecărei școli. Sub îndrumarea invitatei
noastre, am realizat icebergul furiei, respectiv mentimeter-ul cuvintelor pozitive și negative, concluzia activității

445
fiind ,,Școala online prelungită ne face să simțim nevoia de a interacționa cu ceilalți, mai mult decât înainte, ne face
să avem emoții negative, ce pot fi gestionate doar prin comunicare.”
În calitate de profesor de geografie, am încercat să stimulez creativitatea elevilor, propunându-le implicarea
în Proiectul ,,Geografie distractivă”, în cadrul căruia au realizat machete ale Sistemului Solar, au realizat modele ale
structurii interne a Pământului, au realizat fotografii ale orizontului local, pe anotimpuri, au fost ,,mici meteorologi”-
făcând observații ale elementelor meteorologice din orașul/satul în care trăiesc, pe parcursul unei săptămâni, au
realizat experimente geografice pentru a demonstra diferite fenomene și procese geografice (subducția, vulcanismul,
presiunea aerului, diferența de densitate), iar exemplele ar putea continua.
Predau și la un liceu teoretic, astfel încât interacționez și cu liceenii, care au alte interese și așteptări de la
învățare și de la cei care le sunt îndrumători, pe care devenirii lor. Pe lângă orele de geografie în format fizic, hibrid
și online, am propus elevilor noi proiecte (Experiențe geografice) sau i-am înscris înproiecte și programe
extrașcolare, propuse de terți colaboratori: Programul mondial Eco- Școala (activitatea Ziua verde a Eco-Școlilor),
Proiectului european: „Global learning approach on food waste in non-formal education” (Abordarea globală privind
risipa alimentară prin educație non-formală – “Respect, mâncării!), în cadrul căruia elevii au participat la un seminar
cât și la un concurs pe tema atât de actuală a risipei alimentare. Concursurile le stimulează creativitatea și
imaginația, le dau încredere și le crește stima de sine, valorizându-i. O astfel de provocare a fost și cea lansată de
C.J.R.A.E. Suceava, prin Concursul A.L.E..G.E.R..I.- Meseriile prezentului și viitorului, la care elevii de gimnaziu
și liceu au avut rezultate foarte bune, ce îi vor stimula atât pe cei care au participat, cât și pe colegii acestora.
Mesajulul pentru elevii mei...de care sunt alături, pe drumul devenirii lor este: ,,Sunteți pregătiți pentru
viitor! Sunteți pregătiți pentru orice provocare! Deschideți-vă larg... aripile! Zborul va fi minunat, indiferent de
destinație!”
Bibliografie:
1. Graber Ioana, Copiii în era digitală, Editura Niculescu, București, 2020
2. Vîntur Tatiana, Barometrul reușitei școlare nr. 36, Editura George Tofan, Suceava, 2020.

446
 FIȘĂ DE ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

Prof. pentru înv. primar Balahura Luminița

Școala Gim. „Teodor V. Ștefanelli” Câmpulung Moldovenesc

DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Diploma mea

SCOPUL ACTIVITĂȚII :Creşterea frecvenţei şi a menţinerii într-un sistem de educaţie de calitate pentru elevii
expuşi riscului de abandon şcolar, prin implicarea acestora în activităţi
extracurrirculare, activități remediale şi de consiliere atractive.

OBIECTIVE :

- Identificarea surselor de stres şcolar;

- Autocunoaştere, dezvoltare personală
- Construirea unei imagini de sine pozitivă;
- Dezvoltarea stimei de sine
DURATA : 50 minute

NIVEL : primar

RESURSE MATERIALE :fişe, lipici, foarfece, creioane, carioca, reviste, marker

DESCRIERA ACTIVITĂȚII :
Activitatea debutează cu un exercițiu care oferă elevilor posibilitatea de a-şi defini calităţi personale care
contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalităţii lor.Elevii sunt împărţiţi în grupe de 5 şi primesc câte o foaie A4
şi creioane colorate. Fiecare elev desenează conturul propriei palme pe foaie, pe care îşi va trece numele. Pe degetul
mareîşi va trece o calitate proprie (trăsături de caracter, însuşiri morale; de ex.: generos, inteligent, simpatic, talentat
etc.). Exerciţiul se continuă cu precizarea altor calităţi de către colegii de grup –fiecare membru al grupului va scrie
o calitate a colegului său pe celelalte “degete” ale conturului palmei acestuia. În felul acesta, la sfârşit fiecare
membru va avea un contur al palmei inscripţionat cu calităţi identificate atât de el, cât şi de colegii săi. În final se
afişează toate colile cu desene pe tablă sau pe foaia de flipchart.
O variantă a exerciţiului cuprinde precizarea unui comportament pozitiv (sau a mai multor
comportamente). Se insistă ca elevii să identifice calităţi (aspecte pozitive), nu defecte (aspecte negative) ale
propriei personalităţi.
Urmează apoi un exercițiu în care fiecare elev primeşte o fişă cu titlul “Punctele tari şi slăbiciunile mele”
pe
care o completează având la dispoziţie 10 min. După completarea acesteia de către toţi elevii se vor realiza
discuţii pe grupuri de câte 3-4 elevi timp de 5 min., în cadrul cărora fiecare va împărtăşicolegilor de grup
răspunsurile date. In final se va realiza timp de 15 min. o discuţie la nivelul întregii clase în cadrul căreia unii dintre
elevi vor fi ajutaţi să-şi completeze lista cu punctele tari. Se va urmări, de asemenea, deplasarea discuţiei pe
posibilitatea remedierii unor aspecte mai puţin pozitive ale propriei persoane.

447
 La următorul exercițiu se prinde pe spatele fiecărui elev o foaie de hârtie. Timp de 10 min fiecare elev va
trece pe la ceilalţi şi va nota pe spatele acestora o calitate pe care ei considera că posesorii hârtiei o au. După 10 min.
fiecare elev va avea o listă cu aspecte pozitive surprinse de colegii lor, pe care le vor citi şi vor reflecta asupra lor.
Se grupează elevii şi se defineşte, cu ajutorul elevilor, imaginea de sine (părerea pecare o avem despre noi înşine). Se
discută despre faptul că fiecare avem atu-uri şi minusuri personale, minusuri pe care dorim să le ameliorăm. Se
distribuie fiecărui elev fişa de lucru. După ce completează fişa, respectând instrucţiunile, îşi prezintă (atât cât doresc)
de pe fişă colegilor de grup. Ierarhizează aspectele referitoare la propria persoană pe care doresc să le schimbe, după
care gândesc nişte paşi prin care pot face acest lucru. Exerciţiul se poate continua rugând fiecare grup să selecteze (să
negocieze) un aspect pe care doresc să lucreze şi să indice paşii necesari schimbării. Apoi listează toate ideile pe câte
o folie de flipchart şi un reprezentant din fiecare grup prezintă ideile în faţa întregii clase.
În încheierea activității, după ce fiecare elev a constatat, în urma exercițiilor anterioare, care sunt plusurile,
calitățile, atuurile fiecăruia, elevii primesc câte o diplomă pe care completează și personalizează în funcție de ce a
constatat fiecare și o prezintă în fața clasei.

METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

BICAN MIHAELA CAMELIA,

Profesor consilier școlar, CJRAE Gorj +
Colegiul Economic „Virgil Madgearu”Tg-Jiu

Literatura de specialitate ne oferă mai multe definiţii ale abandonului şcolar: „o formă a eşecului şcolar”
sau „părăsirea sistemului de educaţie înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu” sau „ieşirea din şcoală
înainte de absolvirea unuia din nivelurile acestuia” sau „ieşirea din şcoală în general, indiferent de nivel, fără
obţinerea diplomei care să ateste finalizarea studiilor”.
Definiţia oficială dată abandonului şcolar este detaliată în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a
Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar, art. 68 alin. (5). Mai exact, conform acestuia, se află în situaţie de abandon
şcolar elevul care nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu, depăşind cu mai mult
de doi ani vârsta clasei respective.
Fiecare caz de abandon şcolar are o „istorie” proprie, care presupune o analiză complexă, o interpretare
psihogenetică, dinamică şi funcţională a situaţiei particulare a fiecărui subiect aflat în această situaţie.
Abandonul şcolar este o problemă socială, care se află sub incidenţa unor factori de natură: individuală,
familială şi socială, de aceea pentru reducerea ratei abandonului şcolar cadrele didactice trebuie să lucreze atât cu
elevul, cât şi cu familia acestuia. Trebuie deci pornită o campanie de informare şi responsabilizare a părinţilor
copiilor privind riscul la care se supun în cazul în care copilul nu frecventează şcoala.
Abandonul şcolar ar putea fi diminuat, dacă toţi factorii responsabili de acest fenomen şi-ar îndeplini corect
şi la timp sarcinile încredinţate. Cadrele didactice au un rol important în motivarea elevilor pentru a-şi finaliza
studiile obligatorii şi pentru a face şcoala mai atractivă. Pentru a face mai atractivă şcoala, învăţământul va trebui
simplificat şi legat de viaţa socială în care intră tinerii, după terminarea studiilor, eliminând tot ce este inutil pentru

448
dezvoltarea lor viitoare. În acest sens este necesar elaborarea unor strategii de tratare diferenţiată şi individualizată a
elevilor aflaţi în situaţia de a abandona şcoala. Dar pentru punerea în aplicare a unor astfel de strategii e nevoie de o
bună cunoaştere a particularităţilor psihologice ale elevilor, pentru a putea fi identificate acele dimensiuni
psihologice, care permit realizarea unor dezvoltări ulterioare ale elevului cu dificultăţi şcolare. Variaţiile mari de
ritm intelectual şi stil de lucru, de rezistenţă la efortul de durată, de abilităţi comunicaţionale şi nevoi cognitive,
existente în general între elevi, impun acţiuni de organizare diferenţiată a procesului de predare-învăţare pe grupe de
elevi, în care să primeze sarcinile individuale de învăţare.
Un alt aspect important al activităţii de înlăturare a abandonului şcolar îl reprezintă crearea unor situaţii
speciale de succes pentru elevii cu dificultăţi şcolare, deoarece succesele şi recompensele dezvoltă iniţiativele
elevului şi sporesc încrederea acestuia în propriile posibilităţi.
În concluzie, putem afirma că pentru reducerea abandonului şcolar e necesară o colaborare strânsă între
familia elevului şi şcoală. Părinţii şi cadrele didactice au impactul cel mai mare asupra copiilor. Tocmai de aceea şi
implicarea lor în reducerea absenteismului şi părăsirii timpurii a sistemului de educaţie ar trebui să fie mai mare.
Este indicat ca fiecare cadru didactic să desfăşoare activităţi şcolare atrăgătoare împreună cu elevii, pentru a face
timpul petrecut la şcoală plăcut şi pentru a creşte atractivitatea şcolii.
Bibliografie:
Jigău M., (coord.), Program pilot de intervenţie prin sistemul zone prioritare de educaţie, Editura Alpha MDN,
Buzău, 2006;
Neamţu, C., Devianţa şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2003;
Negovan, V., Introducere în psihologia educaţiei, Editura Universitară, Bucureşti, 2006;
Popenci,Şt., Fartuşnic C., Motivaţia pentru învăţare: de ce ar trebui să le pese copiilor de ea şi ce putem face pentru
asta, DPH, Bucureşti, 2009;
Voicu, B., (coord.), Renunţarea timpurie la educaţie: posibile căi de prevenire, Editura Vanemonde, Bucureşti,
2010;

ASISTENȚA ȘI INTERVENȚIA EDUCAȚIONALĂ PENTRU COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

ÎN GRUPURILE VULNERABILE

Prof. psihopedagog Borcan-Anițescu Ana-Maria

C.S.E.I.”Constantin Pufan”
Drobeta Turnu- Severin

Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea în documente oficiale, documente legislative sau în
rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup defavorizat, marginalizat, exclus sau grup de risc, toate aceste
concepte fiind puse în relație cu fenomenul mai larg al sărăciei.
Cea mai frecventă accepțiune a vulnerabilității este cea de “slăbiciune”, “lipsă de apărare”, “lipsă de
mijloace”. Grupurile vulnerabile sunt grupuri lipsite de suport, care se află adesea în stare cronică de sărăcie, fiind
în incapacitate de a profita de oportunități sau de a se apăra în fața problemelor care pot apărea.

449
 Exemple în acest sens sunt persoanele cu dizabilități, copiii abandonați, persoanele infectate cu HIV,
vârstnicii, minoritățile etnice, familiile monoparentale etc. Acestea reprezintă o categorie care cumulează riscuri pe
toate dimensiunile vieții, incapabile de a face față dificultăților.
Şi în legislația românească se pot identifica o serie de termeni care vizează grupurile vulnerabile, în
relație cu incluziunea/ excluziunea socială: persoane defavorizate, persoane margina‐ lizate, persoane excluse social
sau supuse riscurilor de excluziune socială sau persoane vulnerabile.
Creșterea calității și egalității de șanse în învățământ necesită o creștere a finanțării generale pentru
educație, cu atât mai mult cu cât actuala finanțare per elev nu este adecvată pentru a satisface nevoile efective ale
elevilor și școlilor din comunitățile dezavantajate, în special din mediul rural.
Pentru a răspunde la nevoile specifice ale școlilor dezavantajate, din rural și urban, care concentrează un
număr mare de copii din categoriile vulnerabile, finanțarea suplimentară existentă necesită o revizuire la nivelul
metodologiei68 și trebuie efectiv aplicată la nivelul tuturor școlilor de masă care integrează copii cu dificultăți de
învățare.
Ratele de participare la învățământul primar și gimnazial au rămas scăzute în România comparativ cu
media europeană, în ciuda tendințelor pozitive înregistrate în ultimii ani.
Dintre copiii de 7-14 ani care trăiesc în familie, cei cu dizabilități, copiii romi și copiii săraci se confruntă
cu un risc disproporționat de mare de a fi în afara sistemului de educație.
La nivel național, ponderea adolescenților de 15-18 ani, neînscriși la școală sau la cursuri de formare, a
atins 11 procente în perioada 2009-2012, ratele în zonele urbane fiind mult mai mici decât cele din zonele rurale.
Ratele de participare a copiilor romi la toate nivelurile de educație sunt semnificativ mai scăzute decât
pentru copiii de alte etnii, această inegalitate crescând substanțial la nivelul învățământului liceal.
La toate nivelurile de educație, trebuie luate două tipuri de măsuri cheie:
- îmbunătățirea capacității personalului didactic de a integra practicile educaționale incluzive în relația cu
elevii romi
- eliminarea din școli a segregării, discriminării și stereotipurilor negative față de elevii romi
Școlile din zonele rurale sunt dezavantajate prin comparație cu cele din zonele urbane în ceea ce privește
finanțarea disponibilă, resursele umane, infrastructura și accesibilitatea. Aceste aspecte sunt valabile pentru toate
nivelurile de educație, dar în special pentru învățământul profesional și tehnic. Cu toate acestea, școli dezavantajate
există și în zonele urbane marginalizate.
O investiție și mai mare este necesară în școlile dezavantajate din zonele urbane marginalizate în ceea ce
privește instalațiile sanitare și de încălzire, precum și în acordarea gratuită de materiale educaționale și dotarea cu
echipamente moderne.
Politici specifice creșterii accesului la educație pentru grupuri dezantajate
 Programul școală după școală
 Programul șansa a II-a
 Interzicerea segregării școlare a copiilor rromi
 Furnizarea de servicii de mediere școlară de către mediatori specializați
 Introducerea claselor cu frecvență redusă în învățământul preuniversitar obligatoriu
Politici cu impact asupra creșterii accesului la educație pentru grupurile dezavantajate

450
  Programul bani de liceu
 Program rechizite școlare
 Program decontarea navetei
 După aplicarea acestor politici se preconizează obținerea următoarelor rezultate:
 Îmbunătățirea accesului la îngrijirea și educația timpurie a copilului cu accent pe grupurile dezavantajate
 Asigurarea învățământului primar și secundar inferior tuturor
 Consolidarea sistemelor de avertizare timpurie elaborate și programe remediale și de sprijin pentru elevii
aflați în situație de risc în învățământul obligatoriu
 Îmbunătățirea atractivității, incluziunii, calității și relevanței învățământului profesional și tehnic
 Ofertă adecvată de programe educaționale de tip A Doua Șansă de calitate
 Consolidarea capacității MENCȘ (implicând inspectoratele și autoritățile administrației publice locale)
este consolidată în planificare strategică și implementarea strategiilor educaționale
Bibliografie
European Comission, Employment, Social Affairs and Inclusion, 2010. Ce poate face politica socială pentru dvs.
Factsheets / Incluziunea şi egalitatea, http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=4983&langId=ro.
www.edu.ro
Legea nr. 448/2006 cu modificările din 17 iulie 2018(www.mmuncii.ro)
Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ, 2005, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti, 2005,
www.edu.ro.
Diagnoza sărăciei şi a riscurilor în dezvoltarea copilului din România, Raport de cercetare realizat de ICCV, coord.
prof. dr. Cătălin Zamfir, 2005.

PROIECT „GENIUL EMINESCIAN”

Prof. Ioana Breazu

Eminescu, geniul, poetul national și universal, care nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de
noaptea uitării. Acestea sunt motivele pentru care poetul nepereche este celebrat în fiecare an, în data de 15
ianuarie. Mica Romă a adus un omagiu de seamă lui Eminescu, printr-o serie de activități organizate, demonstrând
că voința este mai presus de toate barierele temporale, sociale, tehnologice. Rolul unor astfel de activități este de a
implica elevii în cadrul activităților extracurriculare, cu scopul de a valorifica potențialul fiecăruia. Este remarcabil
modul în care au participat la acest proiect , în ciuda faptului că mediul online nu este cel mai simplu mod de a
realiza o activitate.
Prima săptămână de școală din acest an a fost marcată în cadrul Liceului Tehnologic „Ștefan
Manciulea” de proiectul „Geniul eminescian”, inițiat de prof. Ioana Breazu, bucurându-se de susținerea doamnei dir.
Cristina Tomotaș. Activitățile au fost pregătite din timp, cu elevii clasei a X-a , profil economic. Sub îndrumarea
doamnei prof. Ioana Breazu, elevii au memorat și recitat în cadrul orelor online de Limba și literatură romană, un
număr impresionant de strofe din poezia „Luceafărul”. Scopul acestor momente a fost de a dezvolta interesul pentru
lectură, formarea unui orizont cultural sănătos, descoperirea și valorificarea potențialului individual al elevilor

451
noștri. Momentul de creație dedicat celebrării lui Eminescu a fost susținut cu o sensibilitate aparte de elevul Daniel
Maier, care a dovedit un talent deosebit în realizarea unor poezii inedite și profunde.
Ziua de 15 ianuarie a prins contur în cadrul liceului nostru prin activitatea desfășurată de doamna prof.
Emilia Comșa, în colaborare cu elevii clasei a XII-a B, care au recitat poezii, au pregătit prezentări Power Point ce
au avut ca temă viața și opera lui Mihai Eminescu. Inițiativa doamnei dir. Cristina Tomotaș a fost apreciată si
primită cu mult interes: la ora 13.00, în colaborare cu Consiliul elevilor a fost depusă o coroană la statuia Marelui
Poet, pentru a aduce un omagiu din partea instituției noastre. Doamna director a transmis un mesaj emoționant
privind importanța acestei zile, urmat de doamna prof. Ioana Breazu, care a făcut aprecieri privind rolul poetului
Mihai Eminescu în literatura română. Elevii Mădălina Coman, Natalia Mureșan și Daniel Maier din clasa a X-a, au
susținut un scurt moment liric, recitând fragmente din poezia „Luceafărul”.
În contextual actual, a fost necesar să adaptăm resursele educaționale pentru a valorifica proiectul
propus, potențialul elevilor, totul desfășurându-se spre siguranța celor implicați în procesul intructiv-educativ.
Eminescu a fost celebrat cu multă implicare de către cadrele didactice și elevi, pe care îi felicităm pentru dăruirea
aparte. Astfel, interesul crescut pentru genul acesta de activități îi determină pe elevi să își doreasă să se mai implice,
să fie alături de colegi.

452
 PROIECT „VALENTINE’S DAY”

Prof. Cristina Valeria Tomotaș

„Valentine’s Day” este o zi specială pentru orice adolescent și nu numai. Sărbătoarea îndrăgostiților este
celebrată în fiecare an, de cei care nutresc iubire pentru o persoană dragă. Elevii Liceului Tehnologic,, Ștefan
Manciulea” Blaj au participat și s-au implicat în cadrul proiectului „ Be My Valentine” , care s-a derulat pe o
perioadă de 4 săptămani, atat în mediul online, cu elevii claselor IX-XI, cât și în direct, cu elevii claselor a XII-a.
Astfel, în data de 15 februarie 2020, elevii s-au organizat și mobilizat sub atenta supraveghere a doamnei
dir.prof. Cristona Tomotaș si dna. consilier educative, Ioana Breazu, pentru a-și duce la îndeplinire activitățile
propuse. Având în vedere faptul că sistemul pandemic actual nu permite întâlnirea în condiții obișnuite și că doar
elevii claselor terminale sunt prezenți fizic la școală, Ziua Îndrăgostiților a fost celebrată în mediul online prin faptul
că toți elevii și-au pus o formă de inimă în locul numelui. Aceștia au fost foarte încantați, deoarece au simțit că
activitățile se pot desfășura și altfel. Au scris declarații de dragoste, au realizat desene tematice. Astfel, au
redescoperit motivația și plăcerea pentru a participa la lecțiile online.
Etapa a doua a proiectului a constat în celebrarea Dragobetelor, în data de 24 februarie. Elevii claselor a
XII-a au purtat ii tradiționale, ca simbol al devizei „iubim românește”.
Este remarcabilă implicarea elevilor în cadrul acestui proiect. Sunt demni de laudă și apreciere, alături de
cadrele didactice implicate. Nu este ușor, în situația actuală, să motivăm elevii să participe, să se implice, mai ales
pe cei din mediul online. Tocmai de aceea, sunt de apreciat !

453
454
 SCHOOL AND THE PANDEMIC

Prof. Butnaru Sorina

‘’Dr. Alexandru Șafran’’ Secondary School, Bacau

At the height of Covid- 19 many countries were forced to close schools thus 1.6 billion students were left
without in-person learning. Closing schools for long periods of time may have terrible consequences for students. As
a result, it is projected that approximately 24 million children will drop out of school. online learning has its
advantages but also shortcomings and it can never replace in-person learning.
According to education experts, more than 400 million students worldwide do not have internet access,
mobile or computer devices to attend online classes. Experts are also concerned about the stress and the anxiety
children are facing during this difficult period f time. Parents too are overwhelmed because many of them work from
home and they also have to take care of their children and sometimes to be their teachers. The level of these parents’
stress is on the rise and in some cases led to the unfortunate situation in which the children logged out of virtual
learning. People across the globe have been deeply affected by the COVID-19 pandemic in every aspect of their
existence: work, education, economy, health care, relationships and also the fear of getting infected, the death tall
news or the trauma of losing someone dear had also a great impact. All these can be considered a cause that can lead
to abandoning school for children in some families.
Other students do not have the necessary equipment, internet access; they cannot afford to buy appropriate
technology. Some of them do not have the proper home environment for independent or virtual learning. Their
parents are not supportive, they lack interest in education so it is extremely difficult for these students to stay
motivated and learn. It is extremely important to assess children, to survey them and their academic perfo rmance
and even their psychological needs in order to keep them focused. There is also a great risk of abandoning school for
low-income families or for children coming from minority communities.
Children with disabilities are also at great risk of abandoning school because they need intense in-class
instruction which cannot be provided solely by their parents. Many students feel that the online classes are boring,
repetitive or there is too much information. They miss the connection between them and their teachers or their peers.
Many students keep their cameras off and thus it is very difficult to build strong connections between the teacher
and the students. This can affect their grades which in many cases have dropped conducting to repeating the grade,
absenteeism or worst, giving up school.
There are also motivated students that have not fallen behind due to online learning. On the contrary, it
helped progressed because they had more time to work on what they like, on their projects. Their way of being,
adequate technology, a friendly home environment helped them get good grades and improve their knowledge.
Hoping for the best, one way of improving the situation and diminishing the bad effects of this pandemic on the
education process, could be the rethinking the role and also the training of teachers, but also the role of the family
and society in our students’ lives and educational journey.

Bibliography: 1. https://ec.europa.eu/education/policies/school/early-school-leaving_en

455
 2. https://eu.usatoday.com/story/news/education/2020/09/28/covid-online-schools-back-to-school-
missing-kids/3519203001/

ABANDONUL ȘCOLAR – O PROVOCARE ÎN CONTEXTUL ÎNVĂȚĂRII LA DISTANȚĂ

Prof.Catană Amira
Grădinița „Albă ca Zăpada și piticii”, București

Abandonul școlar nu este un fenomen local sau național, ci umbrește majoritatea țărilor lumii. Tot mai multe
state se preocupă de stoparea acestui fenomen nefast, preocupate de perspectivele îngrijorătoare la nivel socio-
economic. Ceea ce a schimbat de fapt percepția asupra abandonului școlar este combinația dintre creșterea șomajului
în rândul tinerilor și importanța atribuită diplomei ca o condiție a accesului pe piața muncii. Prin urmare, părăsirea
sistemului școlar fără o finalitate (fără certificări) a devenit o problemă educațională, dar și una politică, socială și
economică. Specialiștii în educație trăgeau de mult semnalul de alarmă, spunând că „Toți vom plăti în mod colectiv
pentru acest eșec, într-un fel sau altul” (Loannides& Robert, 2012). Tot mai mult semnalul de atunci devine o
realitate care nu poate și nu trebuie să mai sufere amânare.
Eforturile pentru stoparea abandonului școlar îmbracă două forme: remedierea și prevenirea abandonului.
Este clar pentru toți factorii (educaționali, economici, sociali) că prevenirea, mai eficientă și mai puțin costisitoare,
trebuie să joace un rol cât mai mare, astfel încât să reducă indirect și costurile generate de remedierea situațiilor
viitoare.
Este important să definim abandonul școlar, pentru a ști cu ce ne confruntăm. Din literatura de specialitate
consideram foarte relevante două definiții ale acestuia:
- Abandonul este „consecința deteriorării legăturii dintre tineri, școală și societate ” (Siegrist, Drawdy și
Leech, 2010);
- Abandonul este „procesul gradual de manifestare a dezinteresului față de școală, ca rezultatal unei
acumulări de factori interni și externi sistemului școlar” (Perron,Veillette și Morin, 2013).
Pornind de la aceste definiții, rezultă că ce avem de făcut de fapt este să îmbunătățim legătura dintre tineri și
școală, iar pentru asta trebuie să activăm toți factorii care influnețează comportamentul de risc al elevilor. Nu doar
școala este sau trebuie să fie responsabilă de combaterea abandonului elevilor ci și familiile acestora care au un
cuvânt foarte important de spus prin incidența educației informale, agenții economici care înțeleg că actualii elevi
sunt viitorii lor angajați și trebuie să participe la o formare corectă a acestora, guvernanții, care trebuie să înțeleagă
nu doar costurile actualei formări a unui tânăr care peste puțină vreme va abandona școala înainte de obținerea unei
diplome care să certifice parcurgerea cu succes a unui stagiu de pregătire, ci și viitoarele costuri sociale, exprimate
prin numărul în creștere al ajutoarelor de șomaj, prin incapacitatea generării de noi venituri bugetare, ci mai ales
tinerii, care trebuie puși în fața vizualizăriilor în perspectiva unui adult capabil să se întrețină pe sine și să aibă niște
realizări personale și profesionale sau în perspectiva unui adult fără venituri.
Este evident că niciunul dintre acești parteneri nu are o responsabilitate mai mare sau mai mică decât alții și
nici că poate declina îndatoririle ce îi revin.
Cum școala nu poate acționa în mod direct asupra agentilor economici sau a guvernanților, nu ne rămâne
decât să ne focusăm atenția asuprai mpactului pe care îl poate genera asupra sa, asupra elevilor și asupra familiilor.

456
 Ce putem și trebuie să facem în instituția noastră?
- Să cunoaștem și să recunoaștem semnalele precoce manifestate de eleviicu risc de abandon
- să ne concentrăm asupra unei pregătiri temeinice a cadrelor didactice atât pe planul metodicii și cel al
informării, dar mai ales pe planul cunoașterii mecanismelor psihologice ale elevilor cu care lucrează
- să construim un sistem coerent de transmitere a informațiilor către elevi, așa încât aceștia să poată înțelege
legătura dintre conținuturile studiate în prezent și viitorullor personal
- să generăm o atmosferă de învățare constructivă, în care elevul nu se află cu precădere în postura de
evaluat, ci în cea de membru al echipei clasă de elevi-profesor și în care respectul din partea celorlalți se
construiește și se păstrează prin implicare / participare nemijlocită.
Cum putem acționa asupra elevilor?
- Să organizăm activități de învățare cu puternic caracter aplicativ, așa încât elevii noștri să vadă utilitatea
noilor conținuturi și capacitatea pe care o dobândesc prin parcurgere alor de a le pune în practică, pentru a
culege roade concrete
- Să demonstrăm preocupare pentru persoana lor (să vrem să cunoaștem frământările, visurile, nevoile,
abilitătile, perspectivele personale), și implicare în sprijinirea lor
- Să promovăm imaginea omului de succes ca rezultat al importanței și recunoașterii abilităților dobândite
prin educație
Cum putem acționa asupra familiilor?
- Să asigurăm o comunicare fluentă, onestă și în timp util înspre și din spre familiile elevilor
- Să consiliem familiile pentru a le transmite modele și metode eficiente de optimizare a educației informale
a elevilor să demonstrăm la fiecare nivel de învățământ profesionalism în rezolvarea problemelor pe care
familiile elevilor cu risc de abandon ni le semnalează și au efect asupra elevilor noștri.
Pentru a identifica din timp tinerii cu risc crescut de abandon, e necesar să cunoaștem tipologia mediilor
socio-culturale care favorizează apariția acestui fenomen:
- grupurile micro și macrosociale în care sistemul de valori umane este inversat – care promovează imaginea
indivizilor care profită de diverse conjuncturi legale incerte pentru a dobândi un statut economic ridicat
- grupurile în care nivelul de educație al adulților activi este unul precar
- grupurile în care mentalitatea tradițională impune tinerilor ca prioritate sprijinirea prin muncă fizică a
familiei
- comunitățile sărace, care nu pot oferi resurse materiale minime tinerilor
- comunitățile izolate
- grupurile micro și macrosociale cu nivel ridicat de violență și infracționalitate.
Alt pas necesar este monitorizarea riguroasă a „simptomelor premergătoare abandonului”, pe care un
profesor vigilent le poate observa dacă se implică în sprijinirea elevilor săi:
- plictiseala, care poate lua forma dezinteresului manifestat în timpul orelor sau neefectuarea temelor
- absenteismul ridicat sau în creștere continuă
- manifestarea interesului pentru acte de delincvență (agresivitate în relațiile cu profesorii și/sau colegii,
impulsivitate, afiliere la persoane/ grupuri proscrise, interescrescut față de încercarea de noi limite, etc)

457
 - deteriorarea relațiilor cu profesorul – îndepărtare emoțională, lipsă de încredere, subminarea autorității
profesorului
- apariția / înmulțirea actelor de violență.
Punctul final în prevenire este de altfel și cel mai greu: realizarea și aplicarea cu perseverență și consecvență
unui plan de măsuri concrete de sprijinire a elevilor cu risc de abandon.
Recent ne confruntăm cu o nouă provocare în privința abandonului școlar – reducerea semnificativă a
numărului de elevi care participă la cursurile derulate în regim on-line și reducerea gradului de implicare a celor care
figurează ca prezenți în clasa virtuală. Cel mai grav este că cei mai expuși sunt exact elevii din mediile cu tipologiile
cele mai vulnerabile: cei din mediile sărace nu dispun de mijloace de comunicare eficientă, depresivii s-au însingurat
și mai mult, cei cu rezultate școlare scăzute nu s-au implicat activ la ore din teama eșecului și au regresat, cei cu
absenteism ridicat au lipsit și mai mult, tot mai mulți tineri manifestând forme acute ale „absenteismului pasiv”,
caracteristic celor care deși figurează prezenți în sala de clasă sunt de fapt cu gândul „în altă parte”, profesorii
neavând cum să mai intervină nici măcar la nivelul anterior predării on-line.
Ce putem face așadar? Nu ne rămâne decât să organizăm ore cât mai înalt calitative, să ne concentrăm asupra
comunicării cu elevii și să le oferim feedback prompt și constructiv, să includem aplicații conexe de comunicare cu
elevii care își închid camerele video (Mentimeter, Padlet, Whiteboard individual, etc), să propunem elevilor diverse
proiecte de rezolvat, în funcție de posibilitățile, interesele și nevoile lor, care să presupună însușirea fie și în regim
asincron a conținuturilor necesare a fi parcurse.

Bibliografie:
- Loannides Ariane & Robert Richard „Cum prevenim abandonul școlar?” raport înaintat către Liga pentru
Învățământ, Paris, 2012.
- Siegrist Jerry, Drawdy Lilli & Leech Donald et al. „Alternative education: New responses to an old
problem”. Journal of philosophy and history of education,<http://www.journalofphi
om/jophe60.pdf#page=133> 2010.
- Perron Michel, Veillette Suzanne & Morin Isabelle (2013). „Persévérance scolaire, territorialité et mobilisation des
acteurs”, periodicul Administration et éducation, n° 137, Lyon, 2013
- Mons Nathalie, „Les nouvelles politique séducatives: La France fait-elle les bonschoix?”, Editura Universitară
Franceză, Paris, 2007

458
 ÎNVĂȚAREA ON-LINE –DRUMUL SPRE SUCCES SAU RENUNȚARE

Prof.Matără Wanda– ȘcoalaGimnazială „George Bacovia”, București

Prof. Catană Astrid – ȘcoalaGimnazială „George Bacovia”, București

Întreaga lume se confruntă cu un fenomen social amplu, cu implicații teribile pe termen lung: abandonul
școlar. Profesioniștii pedagogiei și psihologiei, oamenii de știință, sociologii și staticienii, reprezentanții
comunităților (de la nivel local până la cel transnațional), diversele organizații (instituții, asociații, fundații, grupuri
de lucru), părinții tinerilor, cu toții se preocupă de alegerea pe care o adoptă tot mai mulți tineri – abandonul școlar.
Acum 150 de ani națiunile se mândreau cu realizarea unui vis de secole al oamenilor de rând – sistemul
public de educație, ale cărui costuri erau asumate de întreaga națiune pentru prosperitatea viitoare comune și nu de
către fiecare familie care își trimitea copiii la studiu. Ar fi practic imposibil unui om din acea vreme să înțeleagă
cum este posibil ca atâția tineri din prezent să refuze șansa oferită de sistemul public de educație de a avea o viață
normală și sigură și opțiunea acestor tineri de a renunța la școală, cheie către viitor și alegerea analfabetismului și
vulnerabilității viitoare.
Alegerea acestor tineri ne va costa pe toți. Este însă necesar să analizăm universul acestor tineri și să le
analizăm rațiunile pentru care fac pasul înapoi.
Factorii care pot duce la decizia unui elev de a părăsi școala sunt complecși, dar un nou studiu de la
Universitatea din Georgia (UGA)aduce în lumină modul în care două comportamente - agresivitatea și abilitățile
slabe de studiu - contribuie la problemă.„Ceea ce am descoperit în studiul nostru este că studenții care abandonează
studiile au probleme comportamentale și academice complexe”, a spus Pamela Orpinas, profesor de promovare și
comportament al sănătății la Colegiul de Sănătate Publică al UGA, coordonator al studiului.
Beneficiul adus de reducerea abandonului nu poate fi considerat niciodată ca supraevaluat. O educație bună
este singura modalitate primită de mulți tineri de a-și asigura condiții de concurență echitabile atunci când se vor
confrunta cu diverseprovocări din mediul lor, precumtraiul în zone sărace în resurse și în posibilități de evoluție sau
nesiguranța vieții de familie.
În raportul asupra studiului pe care l-a derulat, prof. Orpinas puncta că „absolvirea liceului este pentru mulți
tineri care se confruntă cu probleme severe un adevărat medicament minune”.Acest lucru poate fi observat și înțeles
de tinerii din comunitățile sărace prin puterea exemplelor cunoscuților/ vecinilor/ prietenilor care au găsit calea cea
bună și și-au împlinit visurile după ce au obținut diplomele, pașaportul lor către succes.„Dacă vom căuta acel lucru
pe care l-am putea face pentru a îmbunătăți sănătatea elevilor, acesta este să ne asigurăm că tinerii noștri dispun de o
educație bună și absolvă liceul" punctează cercetătoarea americană.
Doar că de ani și ani de zile, tinerii stau mai degrabă în case, captivi într-un mediu virtual în care modelele
umane valoroase sunt umbrite de exemplele negative. Iar perioada martie 2020 – prezent a exacerbatsepararea
tinerilor de modelele oamenilor de succes prin separarea socială și prin studiul în mediul virtual.Pentru cei mai mulți
dintre tinerii pe care martie 2020 i-a găsit într-un dureros proces de decizie referitoare la abandonarea școlii, studiul
în mediul virtual i-a împins spre decizia care le închide viitorul... Pentru ei, ca și pentru miile celor care au pornit
înainte pe același drum închis, soluțiile sunt puține și extrem de dificil de pus în practică.
Punctul de pornire în prevenirea abandonuluieste identificarea semnelor și comportamentelor care îi pun pe
elevi în pericol de a renunța la educație înainte de a o încheia, sau înainte chiar de a o începe cu adevărat.

459
 Elevii își demonstrează de mici pornirile spre agresivitate sau spre complianță și abilitățile de învățare,
comportamente asociate cu imaginea succesului sau eșecului școlar. Studiul derulat de profesorul Orpinas a urmărit
pe o perioadă de șapte ani efectele generate de combinația agresivitate – rezultateșcolare reduse ale unor elevi,
incluzând 620 de elevi aleși în mod aleatoriu din clasele a șasea din școlile din nord-estul Georgiei. Profesorii
acestora au completat o grilă individuală de evaluare a comportamentului pentru acești elevi în fiecare an de la clasa
a VI până la a XII-a. Pe baza evaluărilor, elevii au fost grupați în clasa agresivității scăzute, medii și înalte de la
gimnaziu la liceu și în cinci grupuri de abilități de studiu.Studenții clasificați în grupul cu agresivitate ridicată și
abilități de studiu scăzute au avut o rată de abandon de 50% comparativ cu studenții cu agresivitate scăzută și
abilități de studiu ridicate, care au avut o rată de abandon sub 2%.„Este o diferență uriașă!”, a subliniat Orpinas, iar
studiul demonstrează cât se poate de clar că aceste comportamente pot prezice de fapt incidența abandonului în orice
grup de elevi.
Sărăcia este un motiv foarte important al abandonului. Sărăcia familiei creează presiune dublă asupra copiilor
care nu dispun de materialele necesare studiului corespunzător și care trebuie să aleagă între urmarea cursurilor și
acordarea de ajutor familiei lor prin prestarea diverselor forme de muncă. E foarte greu să așteptăm ca niște elevi
săraci, care abia au rechizitele cele mai sumare, să poată accesa cursurile on-line! Din nefericire noi, dascălii lor,nu
avem cum să le furnizăm mijloacele electronice și infrastructura conexiunilor la Internet. Așa că unii dascăli au ales
să fie „curieri de materiale de studiu” pentru elevii care nu puteau accesa platformele de învățare, străduindu-se
astfel să își ajute învățăceii. Dar latura materială poate fi surmontată mai ușor decât celelalte cauze ale abandonului.
Putem observa disfuncționalitățile din familiile elevilor noștri șiproblemele din mediul lor social, putem
explica prin ele comportamentele agresive ale tinerilor, dar adevărul e că nu le putem elimina, nici măcar nu putem
să le influențăm prea mult. Din păcate profesorii nu pot acționa decât asupra mediului din școală, din grupul de elevi
și trebuie să acționeze cu blândețe, cu înțelepciune și totodată cu fermitate pentru corectarea la timp a
comportamentelor nedorite, pentru a nu da ocazia înrădăcinării lor.
Agresivitatea a crescut foarte mult în incidență în mediul virtual, în care „sub protecția anonimatului”, unii
tineri aduc foarte mari prejudicii colegilor lor. Hărțuirile (bullying-ul), derâderea, criticile excesive, defăimărea,
umilirea celor „altfel” sau a celor neajutorați a devenit o distracție pentru grupurile de elevi plictisiți în casele lor,
ascunși după monitoarele unor telefoane. E foarte greu pentru un profesor să afle de fapt ce se întâmplă cu elevii săi
când sesiunile de învățare on-line se încheie și eleviirămân să ia decizii și să acționeze fără îndrumarea unui adult
care să îi responsabilizeze. Câți dintre elevii noștri nu au căzut victime bullying-ului colegilor și, din teamă sau de
rușine, sau din singurătate nu au răbdat în tăcere și nu s-au îndepărtat încet și sigur de grupul clasei? Fără
sentimentul apartenenței la grup, gândul renunțării încolțește și rodește înspăimântător de repede, iar copiii și tinerii
renunță să ducă „lupta cu școala” și iau calea abandonului. Și când erau în sala de clasă fenomenul de bullying era
dificil de surprins și de corectat de către profesori și consilierii școlari, dar în perioada cursurilor on-line este efectiv
imposibil să stopăm agresarea elevilor vulnerabili.
Progresul în învățare este la rândul lui un factor foarte important în procesul decizional al tinerilor în privința
continuării studiului. Odată cu derularea cursurilor la distanță, limitările impuse de timpul și mai ales modul de
interacțiune dintre profesor și clasa de elevi au impus mutarea accentului dinspre efortul profesorului spre cel al
fiecărui elev în parte. Elevii cu un trecut favorabilîn domeniul studiului si-au găsit mult mai ușor motivația pentru a
depăși noile bariere, însă cei care se luptau deja cu unele discipline de studiu nu au mai avut niciun „motor” pe care

460
 să îl mai pună în funcțiune. Decalajele dintre ei și colegi i-au determinat să se ascundă în spatele unor camere de
filmat și a unor microfoane închise, participarea lor activă la ore a scăzut dramatic, iar șansa unei încurajări cât de
mici din partea profesorilor a urmat aceeași cale. Și bruma de voință de care mai dispuneau s-a pierdut și au devenit
„elevii invizibili”, manifestândcea mai profundă și mai dureroasă formă de abandon școlar – abandonul mut.
Este foarte greu să fii elev sau profesor într-o vreme în care porțile școlilor sunt închise! Dar prețul cel mai
mare e plătit de elevii cei mai vulnerabili, cei care de fapt ar putea profita cel mai mult de orizontul deschis odată cu
dobândirea unor diplome/ calificări/certificări. Pe ei „pașaportul academic” i-ar scoate din mediul lor sumbru și le-ar
ușura existența. Însă câți dintre ei au șansa de a fi îndrumați de profesori implicați, bine pregătiți în domeniul
psihologic, cu adevărat apropiați de ei, care să îi ajute să treacă peste toate dificultățile și să ajungă la țărmul
absolvirii? Câți dintre ei au șansa de a crește într-un mediu socio-afectiv sănătos, favorabil, constructiv?
Prevenirea abandonului școlar este extrem de greu de făcut și trebuie să implice întreaga societate, de la copii
și până la guvernanți. Se impune o muncă de echipă!„Soluțiile simple și singulare nu funcționează”, finaliza d-na
profesor Orpinas. Este ceea ce trebuie să rămână bine întipărit în mintea fiecărui om preocupat de viitor.
Bibliografie:
 Pamela Orpinas, Katherine Raczynski, Hsien-Lin Hsieh, LusineNahapetyan, Arthur M. Horne. Longitudinal
Examination of Aggression and Study Skills From Middle to High School: Implications for Dropout
Prevention. Journal of School Health, Atlanta – Georgia, 2018.

ABANDONUL ŞCOLAR

Prof. înv. primar: Catrinoiu Roxana Maria

Școala Gimnazială Nr.3 Rovinari, Gorj

Abandonul şcolar este un fenoment întâlnit tot mai frecvent la nivelul şcolilor din România ceea ce
dovedeşte ineficienţa sistemului educaţional.
Există multiple cauze ce conduc la abandonul şcolar:
- factorii individuali cuprind: inteligenţa copilului, dezvoltarea fizică şi mentală, motivaţia şi afectivitatea, dar şi
personalitatea.
- factorii familiali se referă la: neînţelegeri între părinţi, îmbolnăviri, decese în familie, starea de alertă şi
superprotecţie din partea unuia dintre membrii familiei; dezinteres.
- mediul şcolar: dotările din școli, programul zilnic încărcat, nivelul de pregătire al cadrelor didactice.
Efectele abandonului școlar sunt deosebit de grave. Cei care abandonează şcoala nu au cum să obţină o
calificare profesională, devenind astfel viitori şomeri. Educaţia fiind un proces de lungă durată, cei mai mulţi dintre
elevi renunţă.
Au fost realizate numeroase studii în care s-a constat faptul că cele mai ridicate rate ale abandonului
școlar se înregistrează la început de ciclu de școlaritate: clasa pregătitoare, clasa a V-a datorită dificultăților de
adaptare și de învățare cu care se confruntă elevii la debutul școlarității, respectiv la debutul în ciclul gimnazial.
Trecerile de la învățământul preșcolar la cel primar, respectiv de la învățământul primar la cel gimnazial presupun

461
un efort mare de adaptare pentru copil: stiluri de predare diferite, strategii didactice diverse, conținuturi de învățat
mai mari
Strategiile de prevenire și înlăturare a abandonului școlar în mediul online vizează:
1.Cunoaşterea elevului- premisă majoră în eficientizarea activităţii didactice: cunoaşterea corectă a copilului în
scopul înţelegerii lui, implică o analiză detaliată a datelor şi formularea unor concluzii privind factorii implicaţi în
dezvoltarea copilului.
2. Colaborarea familie-şcoală : relaţia dintre familie şi şcoală trebuie să fie una foarte apropiată în vederea obţinerii
celor mai bune rezultate în ceea ce priveşte educaţia copilului. În vederea prevenirii şi înlăturării abandonului colar
șse recomandă colaborarea între şcoală şi familie, prin diverse activităţi precum: ședințe cu părinții; cunoaşterea
activităţii şcolare de către părinţi: programul şcolar, spaţiile şcolare, sala de clasă în care copilul învaţă, disciplinele
de studiu, manualele, dotările de care dispune şcoala, profesorii din unitate; ateliere de lucru care să asigure
interacţiunea între părinţi şi copii: părinţii vor fi solicitaţi să ofere ajutor în confecţionarea de obiecte cu ocazia
diferitelor evenimente: „ Târgul de Crăciun” , „Mărţişorul”, „Paştele” , „ 1 Iunie”.
3. Şcoala cuprinde mai mulţi factori care-l influenţează pe elev, precum: spaţiul şcolar, dotările şcolare,
personalitatea profesorului, clasa de elevi din care face parte, metodele didactice, evaluarea.
Dotarea şcolilor cu mijloace moderne de învăţământ, cu reţele de informare şi comunicare, asigurarea
dispozitivelor prin intermediul cărora elevii pot participa la activitățile online, reduc abandonul școlar și stimulează
participarea elevilor la procesul instructiv-educativ.
La clasă, cadrul didactic nu realizează numai predarea-învăţarea-evaluarea, ci şi relaţionează cu copiii,
influenţându-le comportamentul de învăţare, intervine în direcţionarea evoluţiei lor generale.
Pentru a asigura reuşita unei activităţi, este necesar ca profesorul să acorde o foarte mare atenţie strategiei
didactice pe care o foloseşte. Astfel, cercetările efectuate de-a lungul timpului indică faptul că predarea tradiţională
în care învăţătorul ţine o prelegere şi face o demonstraţie, iar elevii îl urmăresc, produce învăţarea într-o mică
măsură, întrucât intervine monotonia, plictiseala, agitaţia, stresul şi neimplicarea elevului.
De aceea, mi-am propus, să ilustrez că prevenirea şi înlăturarea abandonului şcolar, poate fi realizată şi
prin folosirea strategiilor interactive. Acestea sunt instrumente importante care stimulează implicarea elevilor în
activitatea instructiv-educativă, îi pune în situaţia de a exersa, consolida, recapitula ceea ce au învăţat, dar şi de a se
autoevalua şi corecta, învăţând din propriile greşeli. Avantajele pe care le oferă sunt: creşterea interesului pentru
activitate, înţelegerea rapidă a informaţiilor, dezvoltarea gândirii elevilor, a creativităţii, a imaginaţiei, a autonomiei
în învăţare, educarea stimei de sine, dezvoltarea solidarităţii, a raţionamentului schematic, a siguranţei, a toleranţei.
Metodele active, în contrast cu metodele tradiţionale, au în vedere dezvoltarea intelectuală, a unor operaţii ştiinţifice,
a capacităţii de a, sintetiza, organiza, asocia şi comunica informaţii. Specific acestor metode este faptul că pot
stimula şi dezvolta învăţarea prin cooperare, lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi, facilitând astfel
comunicarea, relaţionarea, colaborarea şi sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme sau pentru explorarea
unor teme noi, care duc la cunoaşterea dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea reciprocă.
Stima de sine are un rol foarte important în procesul educaţional deoarece elevii cu o stimă de sine ridicată
sunt cei care acceptă eşecul şi muncesc mai mult pentru a-l depăşi, iar elevii care nu au încredere în ei, sunt depăşiţi
de situaţie şi abandonează, refuză implicarea. Cadrele didactice sunt cele care trebuie să asigure un echilibru al
stimei de sine, deoarece există copii a căror stimă de sine include atât aspecte pozitive, cât şi negative. După ce este

462
asigura acest echilibru, elevul trebuie îndrumat să-şi construiască singur stima de sine, însă trebuie urmărit pe tot
acest drum şi intervenit atunci când este nevoie. Stima de sine este realizată, mai întâi în familie, de către părinţi.
Aceştia sunt cei care contribuie la formarea unor percepţii ale copilului despre el însuşi. Părinţii trebuie să-I asigure
echilibrul emoţional copilului său prin realizarea unor acţiuni de apreciere, laudă, dragoste, atenţie. O stimă de sine
scăzută este ilustrată prin comportamentul nepotrivit al elevului în sala de clasă. Cadrul didactic nu trebuie doar să
stopeze aceste manifestări, ci să identifice cuzele care le-au produs.
Activitatea de prevenire şi înlăturare a abandonului școlar este extrem de dificilă. În realizarea ei este
necesară o interacţiune permanentă a tuturor factorilor educaţionali. Şi, pentru ca şcoala să-şi îndeplinească menirea
ei, trebuie să fie slujită de oameni nu numai cu o temeinică pregătire ştiinţifică şi psiho-pedagogică, ci şi dornici să
aplice în practică cunoştinţele profesionale.
Bibliografie:
- Jinga I., Istrate E.(coord.), Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2006
- Popescu V., Succesul şi insuccesul şcolar, Revista de Pedagogie, Nr. 11, 1991.
- Sălăvăstru D., Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004.

ABANDONUL ȘCOLAR

prof.înv.primar Centeri Florentina

Școala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri” Baia Mare

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie, apoi ea se continuă în grădiniţă şi şcoală prin
intermediul cadrelor didactice. În primul rând, ea se realizează prin puterea exemplului. O bună intervenţie a
cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a
abandonului şcolar, care a devenit din ce în ce mai frecvent.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ,
căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a
fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e
percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai
întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici
formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea
rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o
sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.

463
 Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă
instanţă, pentru rezolvarea unorsituaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în
sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol imediat
de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte
îndelungată.
Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate
pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului
despre şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală,
ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ,
fiecare după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi
percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi
determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că
fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie
cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă
de restul copiilor.
În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei
membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor le oferă identitate şi
apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează o
"unicitate pozitivă" – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor. "Unicitatea pozitivă"
care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia "negative", aceea care a fost impusă mediatizării care
condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar,
gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în sistemul

464
educativ, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor didactice, cât şi a
comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar – o problema
gravă în România.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu
uităm că educația depinde foarte mult de familie.
Privitor la această temă, Abandonul şcolar – cauze şi modalități de prevenire, consider că este o temă foarte
mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă să-i determine pe elevi să
conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui liceu. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un motiv
de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.

Bibliografie:
Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti
Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)

PROIECT DE LECȚIE

DATA:11.11.2020
UNITATEA ȘCOLARĂ: Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu”, Brăila
CLASA PREGĂTITOARE D
PROFESOR ÎNV. PRIMAR Cionca Liliana
ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
DISCIPLINA: Comunicare în limba română
UNITATEA TEMATICĂ: ,,Talentatul Eli”
SUBIECTUL LECȚIEI: ,,Sunetul [e] şi literele E şi e”
FORMA DE REALIZARE: activitate integrată
TIPUL LECȚIEI: dobândire de noi cunoștințe
DISCIPLINE INTEGRATE: Dezvoltare personală
Matematică şi explorare mediului
Muzică și mișcare
SCOPUL LECTIEI : însuşirea de noi cunoştinţe
Competenţe specifice :
Comunicare în limba română
1.1. Identificarea unor informaţii variate dintr-un mesaj scurt, rostit clar şi rar;

465
1.2. Identificarea sunetului iniţial şi/ sau final dintr-un cuvânt, a silabelor şi a cuvintelor din propoziţii rostite clar şi
rar;
2.1.Pronunţarea clară a sunetelor şi a cuvintelor în enunţuri simple;
3.1.Recunoașterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari și mici de tipar;
4.1. Trasarea elementelor grafice şi a contururilor literelor, folosind resurse variate.

Competenţe integrate:
Matematică şi explorarea mediului
1.1-Mulţimi de elemente, exerciţii de numărare;
Dezvoltare personală
2.1. Recunoaşterea emoţiilor de bază în situaţii simple, familiare;
2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea şcolară;
3.2. Aplicarea unor tehnici simple care sprijină învăţarea şi succesul şcolar.

Muzică și mișcare
2.1.Cântarea în colectiv, asociind mișcarea sugerată de text;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
a) Cognitive:
OC1 - să identifice sunetul ,,e” aflat în diferite poziţii ale cuvintelor;
OC 2 – să recunoască litera e, E în cuvintele date;
OC 3 - să scrie corect litera E;
b) Afective:
OA1. Să manifeste interes pentru activitate implicându-se activ;
OA2. Să-și exprime emoțiile.
c)Psihomotorii:
OM1. Să folosească corect instrumentele de lucru;
OM2. Să mențină ordinea pe parcursul activității respectând regulile clasei;
STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Procedurală:
- conversaţia, observaţia, explicaţia, jocul didactic,exerciţiul, metoda fonetică, analitico-sintetică.
2. Materială:
- computer, CD , fişe de lucru, caiete auxiliar.
3. Forme de organizare:
- frontal, individual.
4. Temporale: 40 minute
5. Spațiale: sala de clasă.
6. Forme de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, aprecieri verbale.

BIBLIOGRAFIE:

466
1.„O călătorie distractivă prin clasa pregătitoare”-Mapa cadrului didactic , Editura Edu, Târgu-Mureș, 2016
2. Programe şcolare aprobate prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale Nr. 3418/ 19.03.2013
3. Molan, Vasile, Didactica disciplinelor – Comunicare în limba română și limba și literatura română din
învățământul primar, Editura MINIPED (2014)
Momentele lecţiei OB. Desfăşurarea activităţii

OP. Varianta A – elevii în clasă Varianta B - online

1. Moment Se asigură condiţiile necesare desfăşurării Elevii vor primi linkul de

organizatoric în condiţii optime a orei de Comunicare în
OA 1 limba română:
OM 2 - aerisirea sălii de clasă
- amenajarea spaţiului de desfăşurare a
activităţii
- pregătirea materialului didactic.
Elevii sunt rugați să fie atenți pe tot
parcursul orei.
2.Reactualizarea OC 1 Elevii sunt solicitaţi să-şi reamintească
cunoştinţelor literele învăţate (A, M, I, U, R), prin
recunoașterea acestora la panou şi să dea
exemple de cuvinte care conțin sunetele
respective.(la început,în interior,la final)
3.Captarea atenției OC 1 Astăzi vom urmări o poveste animată cu
OA 1 personaje simpatice care ne vor conduce la
sunetul și literele pe care le vom studia în
această oră.
Copiii urmăresc cu atenție povestea
animată, (textul poveștii animate se află în
ANEXA1) apoi răspund la următoarele
întrebări:
Cine este Eli?
La ce spectacol participă el?
Câți copii au încercat să ghicească ce se
află în spatele evantaiului?
Ce a spus fiecare copil?
Ce a ascuns Eli după evantai?
De ce nu au reușit copiii să ghicească
obiectul ascuns?
Ce le-ar putea spune Eli ca să-i ajute?
Vor asculta cântecul despre elefant.
conectare pe Zoom.
Partajez ecranul computerului
pentru ca elevii să poată vedea
planşele cu literele
învățate(A,M,I,U,R).
Îi solicit să le recunoască,apoi să
dea exemple de cuvinte care conțin
sunetele respective. (la început,în
interior,la final)
Partajez ecranul computerului
pentru ca elevii să poată urmări
povestea animată.
După terminarea vizionării,
purtăm discuţia despre elefant.
(textul poveștii animate se află în
ANEXA1)
Cine este Eli?
La ce spectacol participă el?
Câți copii au încercat să
ghicească ce se află în spatele
evantaiului?
Cum se numește fiecare copil ?
Ce a ascuns Eli după evantai?
Cu ce sunet începe cuvântul
“elicopter”?

Se ascultă şi cântecul “Elefantul

4. Anunţarea temei OA1
şi a obiectivelor
operaţionale
5. Dirijarea învățării
Se anunţă tema „Sunetul [e] şi literele E şi e
” şi se explică obiectivele lecţiei într-o
manieră accesibilă elevilor.
Le prezint elevilor planşa cu literele „E, e”.
Le prezint o planșă care conține obiecte în a
căror denumire se aude sunetul e.
Se despart cuvintele respective în silabe și
Cici”.
Se anunţă tema „Sunetul [e] şi
literele E şi e ” şi se explică
obiectivele lecţiei într-o manieră
accesibilă elevilor.
Partajez ecranul computerului
pentru ca elevii să poată vedea
planşa cu literele E, e şi planșa cu
obiecte în a căror denumire se

467
 se precizează poziţia sunetului e în fiecare aude sunetul e.
cuvânt. Se despart cuvintele în silabe șă se
Pe parcursul lecţiei, elevii care răspund bine precizează poziția sunetului e in
vor primi emoticoane. cuvinte.

Pe tablă şi pe fiecare bancă se află o fişă cu

imagini. (ANEXA 2)
Elevii trebuie să pronunţe fiecare cuvânt
reprezentat de imagini,să despartă în
silabe,să precizeze numărul de silabe și să
stabilească poziția sunetului e în cuvintele
date.
În continuare, elevii au ca sarcină să
încercuiască cu verde litera E şi cu albastru
litera e în textul din caietul special.
(ANEXA1)
Textul este scris pe o planşă la tablă, iar doi
copii vor identifica literele.
Se numără literele pentru a vedea câte sunt
din fiecare.
Partajez ecranul pentru a preznta
fişa şi analizăm frontal cuvintele
reprezentate de imagini.
În continuare, elevii au ca sarcină
să încercuiască cu verde litera E şi
cu albastru litera e în textul din
caietul special.
Se numără literele pentru a vedea
câte sunt din fiecare.
Se va scrie litera în caietul special.

Fiecare elev primeşte o fişă cu litera E. Se

fac exerciţii de încălzire a muşchilor mâinii,
apoi elevii exersează scrierea literei.
(ANEXA 3)
6.Obţinerea La finalul lecţiei fiecare elev primeşte o fişă Fişa va fi postată pe grupul
performanţei (ANEXA 4). clasei,iar elevii o vor rezolva.

7.Realizarea feed- La sfârşitul orei se fac aprecieri verbale cu Se fac aprcieri verbale cu privire la
back-ului privire la participarea elevilor la lecţie. participarea elevilor la lecţie.

ANEXA 1

Talentatul Eli

Este ziua spectacolului de talente. Elefantul Eli a pregătit un număr deosebit.

A ascuns ceva în spatele unui evantai enorm, iar spectatorii trebuie să ghicească ce e.
- E un iepure, spune Ema.
Ene crede că sunt două pere, iar Emil zice că e o minge elastică.
- Of, nu a ghicit nimeni! Era un elicopter.

468
ANEXA 2

1. Colorează imaginile care denumesc cuvinte încep cu sunetul e !

2.Încercuiește imaginile care denumesc cuvinte în care sunetul e se aude de două ori:

469
 PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR IN PERIOADA ONLINE

Prof. înv.preșcolar COJOCARIU TANȚA

Școala Gimnazială ”Valeriu D. Cotea”
Loc.Vidra, jud.Vrancea

Copilul reprezintă una dintre categoriile de populaţie puternic dezavantajate din societatea românească
actuală, care a cumulat multe probleme şi riscuri grave pe termen mediu şi lung. Comparativ cu generaţia adultă,
mai mulţi copii trăiesc în condiţii materiale şi sociale precare.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este ineficient. În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior
în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativa.
Rata abandonului şcolar se stabileşte ca raport procentual între numărul elevilor înscrişi şi numărul
absolvenţilor.
Școala online a apărut neașteptat, ca o mare necesitate și ne-a provocat sa fim deschiși către noile
tehnologii la un alt nivel, mai înalt decât eram pregătiți emoțional, tehnologic, legislativ, economic etc.
Învățarea online îi ajută pe elevi să progreseze, însă este important să se ajungă la un echilibru între
inovație și convenționalitate. Nu mai trebuie sa fie prezenți fizic la clasă pentru a învăța și, în timp ce mediul
învățării online este diferit de configurația tradițională a clasei , nu înseamnă neapărat că este mai puțin eficient.
Avantaje ale învățării online:
- Oferă o alternativă la clasele tradiționale;
- Permite o anumită flexibilitate și îl determină pe elev să fie responsabil, să învețe automotivația și
autodisciplina;
- Elevii pot relua o activitate în caz de eșec, nefiind frustrați;
- Elevii lucrează în ritm propriu, nefiind perturbați de activitatea celorlalți din jur;
- Stimulează creativitatea;
- Se obține un feedback instantaneu. Învățarea este mai activă: putem creste implicarea prin sondaje online
sau prin întrebări de testare în timpul lecțiilor. Aceste sondaje ajută la implicarea tuturor elevilor, inclusiv
a celor timizi care în mod normal nu ar ridica mâna în clasă;
- Există nenumărate resurse care fac învățarea mai atractivă și mai eficientă. De la aplicații și manuale
electronice până la platforme educaționale , nu lipsesc instrumente care pot transforma sala de clasă. Unii
profesori se orientează spre ,, gamificarea” clasei, utilizarea scenariilor competitive și distribuirea de puncte
și recompense pentru a face sala de clasă mai distractivă și mai antrenantă;
- Conținutul informațiilor este păstrat permanent;
- Favorizează un mediu de învățare mai colaborativ. Elevii conectați în rețea online, pot împărtăși informații,
pot lucra împreună la proiecte de grup și pot interacționa cu cadrul didactic;

470
 - Școala online nu mai înseamnă doar predare-învățare-evaluare. Învațarea autentică nu mai depinde de
curricula, de absențe și de note, ci de motivația intrinsecă, de conectarea cu profesorul sau la grup, de
sentimentul de contribuție și de apreciere, prin implicarea activă a elevului în ceea ce vrea ( nu ceea ce trebuie)
să învețe;
- Profesorul, în școala online, are rol de facilitator al procesului de învățare, fiind un lider care nu doar
inspiră învațare, dar și conectează comunități;
- Nivelul de implicare al familiei/părinților creste simțitor, ceea ce obligă la acțiuni pe viitor de formare la
părinți a unor competențe specifice, complementare cu cele ale profesorului ( prin redefinirea acelei ,,școli
a părinților “, printr-o partajare realistă a rolurilor).
Dezvantaje ale învățării online:
- Este impersonală, spre deosebire de educația în clasă în care există o interacțiune față în față reală între elev
și profesor. Învățarea online oferă un tip intens de învățare, în timp ce educația în clasă vine cu
interacțiunea umană. Prin interacțiunile față în față, profesorii pot ajuta elevii să-și construiască respectul
de sine, încrederea.
- Utilizarea internetului și a altor instrumente digitale au adăugat noi cerințe în viața profesorilor și au crescut
dramaticgama de conținut și abilități pe care aceștia trebuie să le cunoască, astfel a crescut și volumul lor de
muncă;
- Calitatea informațiilor și sursele pe care elevii le găsesc poate sa nu fie de calitate;
- Există, de asemenea, problema gradului de securitate a programelor de învățare online;
- Elevii nu au acces egal la resursele tehnologice;
- Lipsa motivării elevilor în rezolvarea temelor:
- Mulți părinți nu sunt de acord cu folosirea mult timp a calculatorului și a internetului;
- Autenticitatea muncii.Oricine poate realiza un proiect și nu elevul propriu-zis;
- Este greu de oferit sprijin de către profesor elevilor cu cerințe speciale de învățare;
- Evaluările au tendința de a fi bazate doar pe cunoștințe și nu neapărat pe partea practică.
Este clar că avantajele sunt mai mari decât dezavantajele, dar cheia tehnologiei în clasă va fi întotdeauna relația
profesor-elev, pentru că acolo are loc educația.
Poate fi frustrant și consumă timp, dar, în final, tehnologia în educație poate deschide uși către noi
experiențe, noi descoperiri și noi moduri de învățare și colaborare, însă nicio tehnologie din clasă nu poate înlocui
profesorii talentați și inspirați.
Se impune, mai mult ca oricând o regândire a întregului sistem național de educație, în noul context al
revoluției digitale și al provocărilor din societatea contemporană pentru a preveni abandonul școlar
BIBLIOGRAFIE:
1.,,Școala online. Elemente pentru inovarea educației ”Raport de cercetare evaluativă, Editura Universității din
Bucuresti, mai, 2020;
2. Albeanu G.,Gherasim Z., Andronic M., ,,Tehnologii de comunicații multimedia și e-learning în educație”
Note de curs, Biblioteca virtuală a Universității Spiru Haret, București, 2014;

471
 PROIECT DE LECȚIE
Prof. înv. primar Constantinescu Gianina-Claudia
Colegiul Național „Mihai Eminescu” Iași
CLASA: a II-a

ARIA CURRICULARĂ: Matematică şi științe ale naturii

DISCIPLINA: Matematică și explorarea mediului

UNITATEA TEMATICĂ: Numere. Măsurări. Științele Fizice

TEMA: NE JUCĂM, MĂSURĂM, MATEMATICĂ ÎNVĂȚĂM!

TIPUL LECȚIE: Fixare și sistematizare a cunoștințelor și deprinderilor

Competențe generale:
1. Consolidarea și utilizarea conceptelor matematicii
2. Dezvoltarea priceperii și deprinderii de a lucra cu unitățile de măsură pentru timp
3. Cunoaşterea unor termeni specifici pentru a descrie fenomene observate în mediul înconjurător
Obiective operaționale:
O1 – să identifice instrumente pentru măsurarea lungimii, masei corpurilor, capacității, timpului;
O2 – să aleagă instrumentele de măsură potrivite stabilirii unității de măsură;
O3 – să poziţioneze acele ceasului pe baza unei cerințe date;
O4 – să stabilească corespondența dintre unități de măsură și intrumente de măsură;
O5 – să organizeze datele unei probleme în tabel în scopul rezolvării;
O6 - să ordoneze vârstele copiilor în funcție de data nașterii;
O7- să rezolve probleme cu numere în concentrul 0-1000 și cu unități de măsură învățate;
O8 - să compună probleme după o reprezentare dată;

Strategii didactice:
a) Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, experimentul,
b) Mijloace de învățământ: coli flipchart, planșe, markere, laptop, video-proiector, fișe de lucru, ceas, metru/ruletă,
vase cu apă, ghicitori matematice;
c) Forme de organizare: activitate frontală, activitate pe grupe, activitate individuală.
Managementul timpului : 45 min

Bibliografie:
 Programa școlară, clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II a, București, 2013; Ioana Gabriela Mărcuţ,
 Metodica predării matematicii – format electronic Mirela Mihăescu, Ştefan. Pacearcă, Aniţa Dulman,
Crenguţa Alexe, Otilia Brebenel, (2014 );
 „Matematică şi explorarea mediului”- manual pentru clasa a II- a, Bucureşti, Editura Didactică și
Pedagogică S.A, 2018, Tudora Pițilă, Cleopatra Mihăilescu;

SECVENŢELE STRATEGII DIDACTICE

ACTIVITĂŢII CONŢINUTUL EVALUARE
DIDACTICE ŞTIINŢIFIC Metode și Mijloace Forme de
procedee didactice organizare

Se asigură condiţiile
1. Moment optime pentru Conversația Capacitatea de
organizatoric desfăşurarea lecției: Observația frontală organizare a elevilor;
 Se verifică

472
 materialele
necesare
desfășurării lecției
în condiții optime;
 Se cere elevilor să
adopte o poziție
corectă în bancă.
Capacitatea de
2. Verificarea temei Se verifică tema pentru Conversația Laptop Frontală depistare a
pentru acasă acasă din punct de Exercițiul Video Individuală eventualelor greșeli;
vedere cantitativ și proiector
calitativ.

Ghicitori
matematice:
3. Captarea 1. Lungimi și lățimi
și orientarea măsoară
atenţiei Înălțimi sau grosimi, Capacitatea de a
iară recunoaște unitățile
Instrumentele ce fac Exercițiul Ghicitori de măsură după
Treaba-aceasta, peste matematice Frontală caracteristicile
veac, Problematizarea prezentate;
Riglă, liniar, ruletă,
Poartă numele.
Repetă!
La măsurat lungimi,
Petru,
Unitatea este .............!

2. Cu el lichidele măsori,
Și laptele de-atâtea ori.
La tot ce forma -și ia
din vas:
Ulei sau apă, petrol,
gaz,
Iar unitatea, măi
Dumitru,
Capacității este ..........!
3. Corpuri de vreau să
compar,
Mă folosesc de cântar!
Și compar cu el, măi
frate,
Din jur, corpurile
toate! Conversația
Iară corpul dacă-l am, Planșă -
Îi voi spune ................! Programul Capacitatea de
zilnic al ordonare a
4. La măsurat timpul școlarului activităților de rutină
avem, Frontală dintr-o zi de școlar;
Instrumente, câte
vrem!
Calendare,
cronometre,
Orologii pe perete.
Ceasuri electronice
Sau numai mecanice,
Din clepsidră nisip
curge

473
 Și curgând, timpul se
scurge.
Instrumentele de timp
le știți,
Unitățile de măsură șă
le numiți!
Se prezintă o planșă cu
activitățile unei zile din
viața unui școlar. Se cere
să ordoneze aceste
activități în ordinea
desfășururii acestora.

4. Anunțarea temei și Se anunță subiectul

a obiectivelor lecției și obiectivele Conversația Frontală
operaționale în termeni
accesibili elevilor.
Se notează data și titlul
lecției la tablă, iar elevii
în caiete.

Calcul oral
- În ce lună ne aflăm?
(R: mai)
- A câta lună din an? Exercițiul
(R: a cincea) Capacitatea de a
5. Consolidarea, - Câte zile are această Frontală recunoaște unități de
fixarea și lună? (R: 31) măsură studiate;
sistematizarea - Aflați suma dintre
cunoștințelor numărul ce reprezintă Individuală Capacitatea de a
zilele lunii mai și a lunii Explicația indica ora pe
aprilie! (R: 61) Demonstrația cadranul ceasului;
- Câte luni are un an? Ceas
Dar zile?
- Aflați suma cifrelor
anului bisect! (R: 15) Capacitatea de a
- Indicați pe ceas ora Experimentul Vase cu apă Frontală compara capacități,
15! Cum mai putem citi masa corpurilor,
această ora? lungimi;
- Indicați pe ceas ora Individuală
începerii cursurilor în
fiecare zi!
- La ce unitate de Problematizarea
măsură folosim ca
instrument ceasul?
- Ce alte unități de Instrumente Frontală Capacitatea de a
măsură cunoașteți? de măsură enumera zile
- Care este unitatea de pentru consecutive fără a le
măsură pentru ........? lungime spune numele;
Dar pentru....? Explicația
 Se realizează un

474
 experiment de Demonstrația Capacitatea de a
comparare a respecta regulile de
aceleeași capacități Problematizarea Fișe - un desfășurare a
de lichid, dar în vase trenuleț cu 7 activității;
cu forme diferite. vagoane
 Ionel și-a cumpărat
1 metru de stofă
pentru a-și croi o Individuală
pereche de Explicația Capacitatea de a
pantaloni, iar Ilinca stabili corespondența
1000 mm de mătase între unitatea de
pentru o rochie. măsură și
Știind că atât stofa instrumentul de
cât și mătasea au același măsură;
preț pe metru, află cine a
plătit mai mult!

 Irina are 1 kg de
pene, iar Vlad are 1
kg de cartofi. Capacitatea de a
Care produs „citi” grafice și de a
cântărește mai mult? opera cu informațiile
 Vreau să cumpăr Exercițiul În perechi oferite;
perdele pentru Fișă de lucru
ferestrele clasei. La
o fereastră îmi
trebuie dublul
lungimii pervazului.
Măsurați lungimea
pervazului pentru a stabili Capacitatea de a
câți metri de perdea ordona vârsta copiilor
trebuie să cumpăr! după data nașterii;
 Spune cinci zile la Exercițiul În perechi
rând fără a spune Fișă de lucru
datele sau numele
lor! (R: alaltăieri,
ieri, azi, mâine,
poimâine) Capacitatea de
Se prezintă un trenuleț rezolvare de
cu șapte vagoane, care are Exercițiul Pe grupe probleme utilizând
pe fiecare vagon numele Explicația Fișă de lucru numere în concentrul
unei zile din săptămână. demonstrația 0-1000; unități de
Fiecare vagon conține măsură
câte o sarcină de lucru. corespunzătoare
Pentru a călători cu cerinței;
acesta, trebuie să
descifrăm o parolă pe care
mecanicul trenului a uitat-
o. Vreți să îl ajutăm?
La fiecare sarcină Capacitatea de a
rezolvată corect, veți Pe perechi compune probleme
primi un indiciu. La Exercițiul Fișă de lucru având suport vizual;
finalul probelor, trebuie să Explicația
aveți 7 indicii pe care le demonstrația
veți așeza într-o anumită
ordine pentru a reuși să
descifrați parola.
Calcul în scris
 Vagonul 1

475
 Vagonul 2

 Vagonul 3

 Vagonul 4

 Vagonul 5

476
6. Obținerea  Vagonul 7 Exercițiul Individuală Capacitatea de a
performanței și Pe o aleea sunt Explicația Fișă de lucru rezolva probleme cu
asigurarea conexiunii plantați 10 tei la o Demonstrația unități de măsură;
inverse distanță egală unul față Problematizarea
de altul, de 4 metri.
Ce lungime are alee,
știind că la ambele capete
sunt plantați tei?
Elevii trebuie să
ordoneze indiciile primite
la fiecare sarcină de lucru
și vor obține un mesaj.
(Ați răspuns foarte bine!)
Se fac aprecieri verbale Capacitatea de
7. Evaluare generale, dar și autoevaluare și
individuale. Se notează Frontală evaluare cu privire la
elevii care s-au evidențiat Conversația Individuală performanțele
pe parcursul orei. obținute în cadrul
orei de matematică;
Elevii vor primi o fișă cu
8. Tema pentru acasă tema pentru acasă. Conversația Fișă de lucru Frontală
Aceasta se discută Explicația
împreună cu elevii pentru
a stabili dacă sunt
neclarități.

477
 PROIECT EDUCAȚIONAL

PROF. CONŢ LAURA

Școala Gimnazială ”Vasile Alecsandri” Baia Mare

A. Titlul proiectului :,, LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE! ”

Tipul activității principale din cadrul proiectului: festival
Domeniul cultural artistic-folclor, tradiții, obiceiuri
Locul și perioada de desfășurare a activității principale : Baia Mare, 25 aprilie 2021- 25 mai 2021
Număr participanţi la proiect: 150
Participare directă : -
Participare indirectă :150
Participare online : 150
Proiectul este cu participare indirectă, online.

B. REZUMATUL PROIECTULUI
a. La proiect vor participa un număr de 150 de elevi, 9 de cadre didactice și 2 preoți ortodocși
b. Beneficiarii direcţi şi indirecţi: spectatorii, părinții copiilor participanți, , comunitatea locală în
ansamblul ei
c. Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura:
1. Elaborarea regulamentului, identificarea partenerilor, depunerea Fișei de aplicație pentru includerea în
CAER – octombrie- noiembrie 2020
2. Pregătirea materialelor: invitație online, macheta diplomei, , – octombrie – noiembrie
3. Popularizarea proiectului, expedierea regulamentului și a invitației – octombrie 2020
4. Concurs creație plastică și literară – decembrie 2020
5. Expedierea diplomelor de participare si a premiilor- ianuarie 2021
6. Pregătirea grupurilor – ianuarie- martie 2021
7. Trimiterea înregistrărilor audio video până la data de 30 martie
8 . Festivalul propriu zis se va desfăsura exclusive online începând din 25 aprilie 2020
9. Evaluarea și diseminarea proiectului –iunie 2020
d. Descrierea activităţii principale:
1. Lucrările participante la concursul de creație literară vor fi transmise online până la data de 5 decembrie
2020 la adresa de email
Lucrările de creație plastică ( felicitări de Crăciun- cu temă religioasă) vor fi trimise prin poștă.
2. Festivalul de pricesne se va desfășura exclusive online . Înregistrările vor fi trimise până la data de
30.03.2021. Materialele trimise vor fi postate pe youtube , site-ul școlii și facebook
e. Impactul educativ estimat asupra grupului țintă.

478
 Prin apropierea de cântecul religios se intenționează apropierea tinerilor de Hristos, de tradițiile
strămoșilor noștri. Cântarea în comun constituie un prilej de meditație mai profundă la învățăturile și poruncile
Mântuitorului.
C. PREZENTAREA PROIECTULUI
Educația religioasă contribuie din plin la formarea individului, la implicarea lui responsabilă în viața activă
și în social.
Într-o epocă în care decentrarea valorică persist și se adâncește, suntem datori (familia, școala, biserica) să
încercăm să- iaducem pe tineri mai aproape de Hristos oferindu-le astfel un nou sens vieții lor, o directive și un mod
de a exista, o perspectivă care depășește imediatitatea faptică.
Biserica completează opera educativă începută de părinți și se dovedește a fi o modalitate complementară
alături de școală, în materie de formare spirituală, de educație morală, de activism cetățenesc. Formarea principală
de educație religioasă prin Biserică o reprezintă participarea îndeosebi la Sfânta Liturghie.
Sfânta Liturghie îl pregătește pe elev pentru viața în comunitate, trezindu-i simțul solidarității umane, prin
faptul că toți credincioșii se roagă unii pentru alții.
Scopul proiectului:
Cultivarea spiritualității copiilor prin triada familie- biserică-școală pentru receptarea mesajului de iubire,
miez al credinței creștine.
Obiectivele specifice ale proiectului:
 Promovarea toleranței creștine facilitată de munca în grup; crearea relațiilor interpersonale;
 Să transmită mai departe adevăratele valori ale neamului românesc prin artă, cântec și scris;
 Cunoșterea tradițiilor regiunilor învecinate;
 Toleranța față de toți semenii, indiferent de condiție socială, religie sau oameni cu nevoi speciale;
 Transmiterea valorilor credinței și formarea conduitei exemplare;
 Implicarea responsabilă a tânărului în viața socială.
Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul:
Elevilor școlilor participante și părinților acestora, cadrelor didactice și comunităților locale
Beneficiarii direcți și indirecți:
Toți copii participanți, spectatorii, părinții copiilor participanți, Biserica, comunitatea locală în ansamblul
ei, cei ce vor citi articolele din presă.
Descrierea activităţilor
a. Titlul activităţii: ,,LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE”- concurs de creație literară și plastică
b. Data/perioada de desfăşurare: noiembrie – decembrie 2020
c. Locul desfăşurării: online pe site-ul Școlii ,,VasileAlecsandri ” Baia Mare
d. Participanţi (elevi, cadre didactice ):
- 75 copii
-8 cadre didactice din Baia Mare și alți profesori coordonatori din școlile participante
e. Descrierea pe scurt a activității:
Lucrările primite online vor fi evaluate de catre juriul format din profesori de limba română, religie, și arte
plastice. Vor fi premiate cele mai bune lucrări. Diplomele vor fi trimise online.

479
a. Titlul activității: ,,LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE” - festival de pricesne tradiționale
b. Data/perioada de desfășurare: începând cu 25 aprilie 2021
c. Locul desfășurării: exclusive online
d. Participanți : 75 elevi , 2 preoți ortodocși
e. Descrierea pe scurt a activității:
Înregistrările pricesnelor primite vor fi postate pe youtube, site-ul școlii și facebook.
Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului, inclusive impactul proiectului
asupra grupului țintă, unității de învățământ și comunității. (max. 2500 caractere)
–Creșterea interesului copiilor și părinților pentru participarea la programul liturgic și catehetic
 Dezvoltarea abilităților pentru creație literară și artistică
 Dezvoltarea simțului estetic prin interpretare muzicală cu specific religios și patriotic
 Legarea și consolidarea de noi prietenii între copii, părinți și cadre didactice
 Progres pe plan spiritual și artistic al elevilor
 Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului
 Urmărirea pașilor incluși în proiect
 Ședințe de evaluare după fiecare etapă parcursă
 Prezentarea în mass-media a informațiilor referitoare la proiect
 Realizarea unui sondaj în rândul copiilor și a profesorilor participanți
Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului
 Implicarea cu succes a cadrelor didactice și a elevilor vor asigura transmiterea către generațiile următoare a
tuturor comorilor tradiționale
 Implicarea activă a părinților în progresul moral al copiilor
 Participarea în cadrul proiectului nu este îngrădită de taxe de participare
Riscuri implicate de proiectşiplanul de răspuns (lipsa de finanțare de la MEN, retragereparteneri, lipsasponsori etc.)
(max. 1500 caractere)
Activităţi de promovare/mediatizare şi de diseminare pe care intenţionaţi să le realizaţi în timpul implementării
proiectului:
 Postarea regulamentului și a rezultatelor concursului pe site-ul: www.scoala5bm.ro
 Promovarea și diseminarea pe site-uri de socializare a activităților din cadrul proiectului
 Popularizarea evenimentului în mass media locală și în presa on-line/site-uri educaționale
 Partenerii implicaţi în proiect de scrierea parteneriatului
 Inspectoratul Școlar Maramureș - va aproba regulamentul festivalului, va viza diplomele de participare
și premiile
Adresa: str. Petofi Șandor, nr.12-14, Baia Mare, jud. Maramureș, tel. 0262 212114
Parohia Ortodoxă ,,Sf. Paraschiva”
Adresa: str. Melodiei, nr.11 A, Baia Mare, jud. Maramureș
Preot Gavriș Gavril

480
 ABANDONUL ȘCOLAR – CAUZE ȘI MODALITĂȚI DE PREVENIRE

PROF. COZMA LORENA

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei
care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în
repetate rânduri în şcoală. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e
percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât şi elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Pentru a putea reduce numărul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm să identificăm şi să studiem câteva
cauze:
Școlile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de
succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale
renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar
muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din satele respective.
Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele
necesare educației. Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Lipsa
interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale părinților şi
prin lipsa de cultură a comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale.
Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone,
prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure
transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de şcoala. De
asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar creşte
iarna, ,,în condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’. E o simplă
părere fără cunoaşterea generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale de
practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând şcoala.
Cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-
cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul
şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există
şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudi-nea lor faţă de şcoală.
Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere
social şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele
violente, toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de
posibile tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un factor
important în prevenirea abandonurilor. Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea
nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forţei de

481
 muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grija unor rude sau
cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a copiilor.
Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora
sunt alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
Factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar.
Factorii de natură educațională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism,
repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare,
competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de abandon
şcolar.
Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie; dorința
de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi
ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor
negativ în viața elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume băuturi alcoolice, să
consume droguri, să fure sau chiar să chiulească de la şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:
 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul
învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a
situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol
imediat de abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o
perioadă foarte îndelungată. Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru
realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului preşcolar, educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului
despre şcoală a copiilor preşcolari – viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală,
ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare
după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi percepere

482
este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi
determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi
capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că
fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie
cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă
de restul copiilor.
În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei
membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor le oferă identitate şi
apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează o
„unicitate pozitivă” – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor. „Unicitatea pozitivă”
care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia „negative”, aceea care a fost impusă mediatizării care
condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar,
gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în sistemul
educative, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor didactice, cât şi a
comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar, o problema gravă
în România.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu
uităm că educația depinde foarte mult de familie.
Privitor la această temă, Abandonul şcolar – cauze şi modalități de prevenire, consider că este o temă foarte
mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă să-i determine pe elevi să
conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui liceu. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un motiv
de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.
Bibliografie:
1. Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti.
2.Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
3.Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009).

483
 PERSPECTIVES SUR LE DÉCROCHAGE SCOLAIRE

prof. Simona Cremarenco, Colegiul Naţional “B.P.Hasdeu”, Buzău

Depuis quelques décennies, la question du décrochage scolaire est devenue prioritaire dans nos sociétés.
Tous les pays sont confrontés au décrochage, parce que les facteurs externes aux systèmes éducatifs sont présents
partout, mais l’intensité du phénomène varie selon les États et notamment en raison des facteurs dits internes,
autrement dit de la dimension éducative et pédagogique apportée par le système éducatif lui-même.
Les recherches qui ont tenté d’identifier les principales causes du décrochage scolaire ont montré qu’il s’agit d’un
phénomène multidimensionnel où de nombreux facteurs individuels, familiaux, scolaires, contextuels, interagissent
les uns avec les autres. Le décrochage scolaire a un coût social très élevé, auquel s’ajoute un coût humain non
mesurable dans ses effets désastreux, fait de la nécessité absolue de prévenir le décrochage un projet de société fort.
La pandémie de la COVID-19 a mis en lumière toutes sortes d’inégalités et les a même aggravées : l’école en ligne,
le manque d’accès à Internet et la tentation d’aller travailler pour aider la famille quand les parents ont perdu leur
emploi.
Face à cette complexité, il n’y a pas de solutions miracles, et les mesures doivent s’adapter aux jeunes et à
leur parcours. En premier lieu, il est possible de gérer l’école à distance et de minimiser les risques de décrochage
scolaire pendant la pandémie. Durant cette période de confinement, on a constaté que la technologie peut avoir de
bons côtés, grâce à l’apparition des nouvelles plateformes numériques. Avec les cours à distance, certains élèves
sont plus à l'aise pour s’exprimer et exposer leurs idées et que les travaux à remettre sont mieux faits et plus
rapidement. Dans ce contexte, les parents détiennent un rôle majeur, car il faut y avoir une vraie conversation entre
ceux-ci et le professeur. Les parents doivent être tenus informés sur ce qui est fait en classe, les évaluations et les
tâches à accomplir. Toutefois, on doit reconnaître que, selon l’âge de l'élève, si ce dernier manque d'intérêt en classe,
il ne sera pas plus intéressé avec les cours en ligne. Le professeur doit changer sa façon d’enseigner - les leçons
doivent être plus courtes, et les explications, réduites. Il faut offrir aux élèves des choix et des tâches, notamment
dans la présentation des travaux. En utilisant d’autres technologies, on réduit le temps des leçons et on favorise
l’utilisation de tout ce matériel technologique qui ne demande qu'à être exploité intelligemment.
Pour motiver ses élèves à distance, l’aspect émotionnel doit également être pris en compte. L’important,
c’est de rester en lien, de leur demander comment ils vont, comment se déroule le confinement pour eux. Pour ceux
qui lâchent, dont on est sans nouvelle, on envoie un sms, on appelle, on relance plusieurs fois. Ils ont besoin de voir
qu’on s’inquiète pour eux, qu’ils ne sont pas un numéro noyé dans la masse. Le groupe classe a besoin de ce lien
affectif. Pour le cultiver, certains professeurs organisent des visioconférences avec des sous-groupes pour que
chacun puisse s’exprimer. Un bon moyen d’humaniser un peu le cours, de le rendre moins impersonnel. De la même
manière, on encourage l’entraide, le travail en binôme, les échanges de savoirs entre élèves… On les incite à parler
entre eux de leurs difficultés, un peu comme ils le feraient lorsqu’ils se retrouvent pendant la récré. Une manière de
ne pas les laisser coincés, seuls, dans leur bulle.
D’autre part, la culture et le sport offrent un large panel d’activités qui ont un aspect très ludique et proche
des loisirs : le théâtre, le dessin, l’expression écrite ou des pratiques physiques comme le yoga, les sports collectifs
ou individuels. Toutes ces activités sont de vrais supports pratiques dont les acteurs travaillant auprès d’élèves en

484
situation de décrochage peuvent se saisir pour tenter de les remobiliser. En effet, le sport et la culture permettent de
proposer des activités pédagogiques alternatives aux jeunes pour leur donner envie d’apprendre, et surtout
d’apprendre autrement. Certains acteurs parlent même de « pédagogies du détour » un terme emprunté aux sciences
de l’éducation, qui propose des alternatives aux solutions pédagogiques classiques pour provoquer des situations
d’apprentissage nouvelles.
Le sport et la culture permettent aux jeunes d’apprendre « sans s’en apercevoir ». L’apprentissage par le
corps ou par la construction d’un projet commun, loin des schémas classiques, permettent aux élèves d’appréhender
l’apprentissage et la formation de façon différente. Les notions d’environnement de travail et de position
hiérarchique sont renversées. Ainsi, pour des élèves qui ont tendance à subir les méthodes traditionnelles
d’apprentissage, le passage par le sport ou la culture permet de construire des situations pédagogiques adaptées. Le
théâtre par exemple est beaucoup utilisé pour ce type d’actions : créer une pièce, jouer un rôle, présenter
publiquement les fruits de son travail… sont autant de contenus et de démarches qui permettent de chambouler les
représentations habituelles, et donnent l’occasion aux élèves de s’investir dans des activités qui les font évoluer sans
pour autant les subir. De plus, ces activités donnent à l’élève la possibilité d’expérimenter par lui-même et de ne plus
être simplement passif dans son apprentissage. On retrouve ici des principes chers à la pédagogie sociale : ouvrir et
élargir les champs d’apprentissage, en travaillant hors des schémas habituels pour questionner les moyens de
transmission.
Dans et hors de l’école, l’enjeu de construire une société civilisée qui ne laisse personne hors-jeu, est
crucial. L’éducation doit permettre à chacun des élèves de s’élever et d’avoir accès aux savoirs dignement, d’être
respecté, de fabriquer sa propre connaissance, de refuser un modèle où domine la compétition.
Bibliographie :
FORTIN, L., Royer, É., Potvin, P. et Marcotte, D. (2018). Facteurs de risque et de protection concernant
l’adaptation sociale des adolescents à l’école. Revue internationale de psychologie sociale
Marcotte, J., Lachance, M.-H., Lévesque, G. (2012). Pleins Feux sur la Persévérance et le Raccrochage. Canadian
Journal of Education/Revue canadienne de l'éducation, n°34
Tièche-Christinat, C. (2015). Favoriser la continuité et prévenir la rupture, le rôle d’un dispositif d’accrochage
scolaire. Conférence au Colloque du Lasalé, Lausanne, HEP, juillet

485
 DEZVOLTARE PERSONALĂ PRIN ARTĂ ŞI CREAŢIE

Propunători: Croitoru Adriana Costela, consilier școlar, Liceul Tehnologic Traian Vuia, Maramureș
Sălagean Laura, profesor, Liceul Tehnologic Traian Vuia, Tăuții Măgherau, Maramureș

Scop: dezvoltarea personală a copiilor de vârstă mică, mijlocie şi adolescenţi

Exerciţiul 1
Sistemul solar
 Scop: intercunoaştere şi relaţionare.
 desfăşurare-realizarea sistemului solar din lego sau materiale reciclabile;
- numirea planetelor şi pentru fiecare sunet cu care începe denumirea unei planete, copilul trebuie să
aleagă un prieten, o cunoştinţă al cărui/cărei nume începe cu acelaşi sunet;
- să exprime ce anume îi place la acea persoană.
Exerciţiul 2
Eu pot să strălucesc
 Scop: dezvoltarea stimei de sine.
 Desfăşurare:-realizarea unor steluţe din plastilină cu ajutorul formelor de prăjitură;
- despărţirea în silabe a cuvântului constelaţie;
- realizarea propriei constelaţii dintr-un număr de stele egal cu numărul literelor care alcătuiesc numele
copilului;
- dezvoltarea senzorială şi motrică prin scrierea cuvântului constelaţie în nisip sau mălai;
- pentru fiecare stea să exprime o emoţie.
Exerciţiul 3
Opera mea
 Scop: tratarea eficientă a elevilor care experimentează dificultăţi de dezvoltare , redarea sentimentului de
bunăstare personală.
 Desfăşurare- să realizeze un desen, să compună un mesaj sau o poezie, dedicate celor din linia I;
- să exprime verbal ce au simţit, ce amintiri au ieşit la suprafaţă în momentele când lucrau pe produsele
artistice.
Exerciţiul 4
Borcanul cu fluturi
 Scop: modificarea gândurilor iraţionale în gânduri raţionale.
Desfăşurare:
- realizarea unor borcane ornamentale/ a unor desene, în care să pună bileţele în formă de fluturi cu mesaje
care să exprime gânduri, emoţii, sfaturi auzite, replici din filme sau cărţi citite;
- Împreună cu consilierul şcolar se analizează fluturii şi elevul decide care fluturi rămân în borcan, la care
renunţă, se modifică gândurile iraţionale în gânduri raţionale.
Exerciţiul 5
Pânda
Scop: dezvoltarea imaginaţiei pe baza unui fragment dintr-o imagine.

486
Desfaşurare:- elevul face câte o fotografie, prin gaura cheii, din interior spre exterior şi invers.
- pe baza imaginilor se discută ce işi imaginează, ce i-ar plăcea să existe în partea nevăzută, cum ar arăta
fotografia întreagă.
- translatarea algoritmului pe axa emoţională, ce anume vedem şi ce inţelegem în cel de lângă noi.
Colaboratori
 Popa Lidia- profesor psihopedagog, CSEI,nr.2 Bistrița
 Gavrilă Cornel- profesor de arte plastice
 Mureşan Mihaela- pictor
 Tudor Popa- preşcolar
 Vascul Alina- elevă
 Dan Raluca- elevă
 Vitan Elena- elevă
 Lucaciu Andreea- elevă
 Mărieş Elena- elevă.
Anexa

487
 REFERAT

Metode de prevenţie a absenteismului

Propunator: prof. Croitoru Adriana , consilier școlar, CJRAE Maramureș

DESPRE ADOLESCENŢĂ

Adolescenţa este o perioadă în creşterea şi dezvoltarea fiinţei umane care are loc după copilărie, înainte de
maturitate, cuprinzând vârstele 10-19 ani. Acestă etapă reprezintă una dintre tranziţiile critice şi se caracteriează
printr-un ritm extraordinar în creştere şi schimbare. Procesele biologice conduc în procesul de creştere şi dezvoltare
la debutul pubertăţii marcând trecerea de la copilărie la adolescenţă. Determinaţii biologici ai adolescenţei sunt
destul de universali, cu toate acestea, durata şi caracteristicile definitorii ale acestei perioade pot varia în timp,
potrivit unei CULTURI sau SITUAŢII SOCIO-ECONOMICE.Trăsătura dominantă a adolescenţei este “conflictul”.
Etimologic, noţiunea de conflict provine din limba latină în care “confligo-ere-flixi-flictum” înseamnă: -a se lovi
(răniri), a se ciocni(egal şi de sens contrar), a se lupta(învingători şi învinşi)
Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existenţa unor
conflicte şi trăiri dramatice, cu frământări interne pentru găsirea surselor şi satisfacere a aspiraţiilor şi cu tendinţa de
a evita teama faţă de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor de viitor.
Un loc important în preocupările adolescentului îl reprezintă preocuparea pentru propria persoană, işi
dezvoltă imaginea de sine, abilităţile de viaţă. Unii adolescenţi, lipsiţi de un suport propriu al imaginii pozitive
despre sine, din motive care ţin mai degrabă de IGNORANŢA celor care trebuie să-l sprijine, se consideră lipsiţi de
valoare, incapabili să stabilească anumite relaţii cu colegi, părinţi, profesori, simţind o incompatibilitate intre ceea
ce işi doresc si ceea ce sunt.
Familia şi societatea îl consideră pe adolescent când copil, când tânăr, ambiguitate care creează anxietate,
irascibilitate, ostilitate. În această etapă se conturează dorinţa de afirmare personală când putem observa
următoarele: -adolescenţii care învaţă DIRECT şi INDIRECT să se comporte, modelele fiind extrem de importante.
În lipsa acestora educaţia poate eşua.
Într-o familie în care relaţiile sunt tensionate (certuri, lipsuri materiale, lipsa autorităţii părinţilor, lipsa
respectului şi a afectivităţii, divorţ, deces), există identificate o serie de probleme cu grad de generalitate definit,
abateri disciplinare, insuccese şcolare , absenteism, abandon, rezultate academice scăzute. Importanţa colaborării
între educatorii acestor copii(părinţi, dascăli) este necesară şi sănătoasă.
CE ESTE DE FĂCUT?
 Identificăm problema şi nu o confundăm cu persoana;
 Rezolvăm conflictul cu tact şi nu dramatizăm sau amplificăm problema. Nu folosim expresii ca:-dacă nu
reuseşti să treci clasa atunci…..; -vei ajunge pe străzi; Aceste mesaje nu aplanează conflictul, pune copilul într-
o stare de tensiune şi inferioritate, certurile se pot transforma în conflicte mari soldate cu fuga de acasă, violenţe
fizice, ameninţări, gesturi necugetate (sinucideri, răniri…).
 E important să fim pozitivi, să nu lansăm mesaje negative.
 Stabilim parteneriate cu copilul şi încercăm să rezolvăm problemele împreună.

488
CAUZE POSIBILE ALE ABSENTEISMULUI
A- abandon
B- bullying
S- selecţia(ierarhizarea)
E- emoţii nesănătoase
N- necunoaşterea
T- tentaţii
E -etichetări
I- iubire neimpărtăşită( familii monoparentale, parinţi plecaţi,prea ocupaţi….)
S- singuratatea
M- munca plătită-ilegală sau legală
PRIN PREVENŢIE CE URMĂRIM ?
P- putere
R- realism
E- eliberare
V- valorizare
E- educaţie
N- neutru la influenţe
I- intelect dezvoltat
R- revenire la un model funcţional
E- elevat
Bibliografie: Lumea copiilor povestită adulților, Mara Priceputu, ed. IRPI

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ÎN MEDIUL ONLINE, O SOLUȚIE PENTRU TOȚI COPIII?

Prof.înv. preșc. CURLEANCĂ-NĂSTASE MARIANA

Grădinița Școlii Gimnaziale ,,Elena Doamna” Tulcea

Într-o lume a prezentului în schimbare accelerată, traversată de momente de impredictibilitate de mai bine
de un an de zile, care au impus și încă pe alocuri impun măsuri cu caracter excepțional pentru limitarea răspândirii
infecției cu noul coronavirus, suntem nevoiți să desfășurăm activități online. Eficacitatea acestor activități este intens
dezbătută,însă doar timpul va stabili eficiența lor. Cu siguranță, în acest nou context au putut exista și oportunități
de dezvoltare a unor competențe și abilități, începând cu cele cognitive și reglatorii (ce ţin de rezolvarea de
probleme, reglarea emoţională sau cultivarea unor interese, de dezvoltare a unor calități ale voinței, a curiozității și
a căutărilor creative), până la cele ce ţin de motricitate și autonomie personală,(utilizarea tabletei,a laptopu-lui)
oferindu-le copiilor și tinerilor experiențe utile și instructive diverse, practice, în contextul învățării
intergeneraționale în familie.
Dincolo de gravitatea contextului, ce a presupus „distanțare socială” și care a afectat, implicit, relațiile
interpersonale, în această perioadă pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar, copiii familiilor cu situații

489
financiare precare au fost în atenția autorităților,dându-li-se tablete, promovând astfel accesul la educație, dar din
păcate numărul solicitărilor a fost net superior ofertei…și de aici incapacitatea statului de a susține educația online.
Sărăcia reprezintă principala cauză a abandonului școlar în Romania. Copiii ce provin din familii
defavorizate sunt deseori nevoiți să părăsească școala pentru a-și întreține familia sau pentru a-și îngriji frații
mai mici. Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea
frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Viitorul acestor copii va fi mai bun atunci când părinții lor vor acorda mai multă valoare
educației.
Orientarea spre mediul online a creat premisele unei comunicări mai rapide și mai eficiente, dar a ridicat și anumite
probleme legate de modul de interacțiune și relaționare. O povară în plus pentru copiii din comunități defavorizate
este dată de educația online în contextul pandemiei Covid-19. Familiile care nu au primit tablete,nici nu își pot
permite achiziționarea unei tablete pentru fiecare copil și, în situația derulării școlii online, acești copiii nu mai au
acces la educație.Datele studiului ,,Impactul Covid-19 asupra copiilor din România”, realizat de Salvați Copiii din
România, arată că aproape jumătate dintre copiii din România nu au acces la o tabletă sau la un computer, singurele
dispozitive care pot permite o participare reală la lecțiile online.
Închiderea școlilor și organizarea cursurilor online fără dispozitivele necesare și instrumente de evaluare a calității
procesului de educație sunt factori de risc major de abandon școlar.De asemenea, riscul părăsirii școlii crește și în
cazul copiilor ai căror părinți, cu un nivel redus de educație, nu pot să-i sprijine pe copii în efectuarea temelor.
Învățământul preșcolar a avut și el de suferit în această perioadă de grele încercări. Mizându-se pe faptul că
grădinița (grupele mică și mijlocie ) nu sunt obligatorii s-a pus mai puțin accent pe preșcolaritate, omițându-se
grupa mare (aceasta fiind obligatorie) … deși, noi cadrele didactice, ca toate celelalte cadre am fost nevoite să
desfășurăm activități online sincron și asincron.
La grupa,cea pe care o coordonez am fost nevoită să identific soluții pentru copiii care nu au avut /nu au
dispozitive sau conexiune la Internet,acțiune ce a vizat prevenirea abandonului școlar.În urma unui dialog deschis cu
părinții preșcolarilor cu privire la deținerea deviceuri-lor am hotărât de comun acord ca pentru aceia dintre
domniile lor care nu dețin nici un device, să transmit săptămânal (la început de săptămână), resurse de
învățare(pachete educaționale), fișe de lucru, acestea putând fi ridicate de la sediul grădiniței,într-un anumit interval
de timp.
Pentru acei dintre copiii care s-au bucurat de disponibilitatea părinților și au avut/au un device am alcătuit o
listă cu soluții și propuneri privind resursele educaționale online, platforme accesibile adecvate vârstei.Internetul
este un bun furnizor de resurse educaționale, cu condiția ca selecția acestora să fie una riguroasă, capabilă să le
completeze copiilor cu succes cunoștințele primite.
Am avut în vedere organizarea unei biblioteci virtuale pe teme și niveluri de vârstă ce conțin resurse
utile,fișe create de educatoare.
Pentru o evaluare eficientă am solicitat părinților realizarea portofoliilor digitale (folder cu activitățile
desfășurate/ fișele realizate) vizând tematica parcursă.

490
 În vederea unei comunicări eficiente cu părinții preșcolarilor am constituit grupuri închise pe diverse site-
uri de socializare, precum Facebook, WhatsApp, Classroom ținând cont de chestionarele aplicate acestora cu
privire la variantele de comunicare adecvate la dispoziția domniilor lor.
Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, dar în grupul de la grădiniţă fiecar e poate avea un loc, un
rol şi o valoare.Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa,
indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi
nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.În cazul
etniei rrome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei membrilor ei pune în
valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată prin opacitatea segregaţionismului. Copiilor le oferă
identitate şi apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii,
le crează o ,,unicitate pozitivă” – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor.
Din experiența personală pe care am trăi-o, desfășurând activități online pot spune că acest gen de
învățământ are o serie de limite:lipsa posibilității notării adecvate, lipsa posibilității testării eficiente (nu poți ști cu
siguranță dacă și-a însușit anumite cunoștințe) – acasă există acces la toate resursele, online și offline, copiii sunt
înconjurați deseori de adulți care le facilitează accesul la activitățile online și care ,,îi ajută -șoptindu-le”.
- mulți profesori au abilități limitate în utilizarea platformelor online de tip Zoom, iar „școlarizarea” acestora
se face de obicei pe cont propriu, un proces lent și care depinde de fiecare;
- lipsa spațiilor potrivite pentru învățat online în unele locuințe mici, mai ales unde sunt mai mulți copii în
familie și în special în mediul rural, în familii foarte sărace;
- lipsa concentrării la lecții online (copiii preșcolari au atenția de scurtă durată)iar la întâlnirile sincronopreau
/pot opri camera sau / și microfonul de pe dispozitivul pe care îl folosesc;
- se interacționează mai greu între copil și educator, mai ales dacă copilul are dificultăți în a înțelege ceva;
- copiii interacționează mai puțin între ei, distanțarea socială afectează relațiile lor sociale și aptitudinile de
socializare;
- copiii comunica mai greu și sunt și mai dependenți de tehnologie și de mediul online, o problemă majoră a
vremurilor actuale;
- mai multă presiune pe copil, solicitându-i-se să stea în fața ecranului mai mult timp…ori acest aspect este
destul de nociv ;
- presiune pe părinți în special a celor care au în familie 2-3 copii și trebuie să-i ajute pe aceștia și la partea de
tehnologie (dacă se pricep!), și la partea efectivă de realizat teme (din nou, dacă se pricep, iar majoritatea
nu!);
Iată de ce pledez pentru un învățământ de calitate desfășurat face –to-face.

491
 PREVENIREA ABANDONULUI ŞI PROCESUL EDUCATIV ÎN TIMPUL CRIZEI SANITARE

Prof. Damian Monica

Colegiul Tehnic Infoel Bistrița
Învățământul românesc s-a aflat sub semnul schimbărilor determinate de pandemie în această perioadă.
Această provocare a făcut ca școala să fie nevoită să se adapteze unei noi realități. Pandemia a afectat profund
educaţia şi a agravat și accentuat inechităţile sociale existente în România dar totodată a reprezentat o provocare, o
stimulare a adaptabilităţii a fiecăruia dintre noi.
Sprijinul pe care părinții l-au putut oferi propriilor copii în accesarea lecțiilor și a resurselor de învățare
oferite de cadrele didactice a fost o condiție necesară. Participarea elevilor la activitățile educaționale online a
depins de accesul acestora la infrastructura casnică și implicit dotarea gospodăriilor cu conexiune la internet, cu
laptop/ computer personal/ imprimantă (sau telefon mobil/tabletă). A apărut astfel inegalitatea de șansă la educație,
una dintre provocările fundamentale ale învățământului românesc. Aceste probleme ale societății actuale se
oglindesc mai pregnant și sunt mai evidente în această perioda iar școala reușește într-o prea mică măsură să
atenueze dezavantajele socio-familiale ale elevilor. În contextul întreruperii activităților uzuale, generate de
pandemia cu SARS –CoV -2, elevii dezavantajați socio-economic au o probabilitate mai mare să se deconecteze de
școală. Iar deconectareade școală se află în strânsă legătură cu rezultatele școlare slabe sau chiar cu abandonul
școlar.
Deconectarea apare în contextul în care multe dintre competențe se achiziționează cumulativ, prin urmare
absenteismul pentru o perioadă îndelungată de timp face dificilă „recuperarea materiei” iar familiile dezavantajate
nu au în general posibilitatea de a gestiona această problemă. În absența unui contact permanent și constant chiar și
la distanță, elevii vor suferi din ce în ce mai puternic de deconectare școlară, iar cei aflați deja în risc de sărăcie și
excluziune socială vor fi cu siguranță cei mai afectați.
În contextul închiderii școlilor din cauza pandemiei de SARS-CoV-2, în prima etapă, începând cu 11 martie
2020, timp de o lună de zile (din care două săptămâni au fost oficial „vacanță școlară”, în perioada 6 -21 aprilie
nefiind programate cursuri) activitățile didactice s-au desfășurat ad-hoc, fiind condiționate de accesul la resurse
proprii (al cadrelor didactice și ale familiilor elevilor) precum laptop/tabletă/telefon mobil, o conexiune la internet
și de nivelul competențelor digitale deținute de aceștia. Resursele pe care cadrele didactice le-au accesat au fost în
principal experiența anterioară în utilizarea instrumentelor de învățare on-line.
Comutarea pe modul educație de acasă a testat creativitatea, răbdarea și inventivitatea noastră, a tuturor.
Fiind la un liceu de profil, majoritatea elevilor au avut acces la internet, dar mare parte dintre aceștia doar
pe smartphone și cu un trafic redus. Astfel că accesul de pe telefonul mobil la internet poate să nu fie suficient
pentru a susține un proces îndelungat de învățare, în contextul în care tranziția spre online presupune mai mult
decât întâlniri prin intermediul platformelor audio-video sau teme trimise prin aplicații de mesagerie. Au existat
și cazuri în care familiile cu mai mulți copii au trebuit să împartă resursele TIC și spațiul de lucru pentru copiii și
chiar pentru propriul serviciu (în cazul persoanelor care au lucrat de acasă).
Alte aspecte de menționat au fost lipsa accesul la o imprimantă și consumabile necesare tipăririi fișelor de lucru sau
a materialelor primite; dar și aspectul legat de stresul părinților generat de riscul de îmbolnăvire și de șomaj. Astfel
că nu e prea realistă presupoziția conform căreia trecerea la predarea exclusiv online s-a putut face cu ușurință.

492
 Chiar dacă școlile sunt un loc pentru educaţie academică, ele reprezintă și locul pentru învăţarea abilităților
sociale şi emoţionale, interacţiune şi sprijin social. Închiderea şcolilor nu numai că a perturbat procesul de educaţie a
copiilor, ci şi accesul la mese oferite în cadrul școlii, a celor din învățământul primar și gimnazial, sprijin pentru
bunăstare şi referire la servicii medicale şi sociale de bază.
Provocarea la care au fost supuși actorii educației ( în egala măsură profesori, directori de şcoli,
responsabili din sistemul de educaţie şi factori de decizie de la nivel local şi naţional) este majoră. În funcție de
răspunsul oferit acestei provocări, impactul asupra copiilor, tinerilor, familiilor, comunităților și societăților la un
nivel mai larg se va resimți pe tot parcursul vieții, atât din punct de vedere social, cât şi economic. De aceea, e
necesară îmbunătățirea rezilienței sistemului educaţiei, flexibilizarea sistemelor de învăţământ, sisteme care educă
printr-o varietate de modalităţi/metode şi tehnologii şi care sunt mai bine echipate pentru a face faţă unor posibile
crize.
Pandemia ne-a pus la încercare resursele imediate, dar ne oferă, în același timp, oportunitatea
conștientizării nevoilor și necesitatea investirii în educație.
Educația costa, dar lipsa educației costă și mai mult.

ABANDONULŞCOLAR – CAUZE ŞI MODALITĂȚI DE PREVENIRE

Prof. Luminiţa Savin, Școala Gimnazialä Nr. 13 Brașov

Abandonul școlar este o problemă gravǎ și socială care reflectă lipsa de interes a elevilor faţă de activitatea
educativă și nivelul de cultură al părinţilor. Elevii care absentează frecvent prefigurează situaţiile de abandon şcolar.
Acest ultim fenomen este îngrijorător, iar cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar trebuie să-i determine pe
elevi să conştientizeze importanța şcolii ȋn viaţa.
Elevul care abandonează școala poate fi descris astfel: îi lipsește motivația școlară; are dificultăți de
învățare; are o rată a absenteismului mare; are rezultate școlare slabe; are imagine de sine scăzută; este izolat față de
colegi; îi lipsesc achizițiile în zona autocunoașterii; este incapabil să se adapteze la mediul școlar; are o lipsă reală a
unui suport școlar; manifestă dezechilibru emoțional survenit în urma absenței părinților de acasă sau a lipsei unui
control parental; cerințe educaționale speciale; stare de sănătate precară; manifestă comportamente deviante
(agresivitate fizică și verbală, tendința de vagabondaj, vandalism, consum de tutun, alcool sau alte substanțe
interzise); provine din medii sociale sărace; nefrecventarea grădiniței; lipsa unui model educațional din familie.
Cauzele abandonului școlar sunt multiple, poate fi vorba fie de inadaptarea elevului la activitatea de
învățare, fie de inadaptare a școlii la factorii interni (psihologici) și/ sau externi (scocioeconomici, socioculturali) ai
copilului.
Principalele cauze care generează acest fenomen sunt:
 Cauze personale: lipsa de interes, motivaţie şcolară redusă a elevilor;
 Cauze familiale: dificultatile materiale, modelul educational oferit de parinti sau de fratii mai mari care sunt
poate mai influenti, dezorganizarea familiei care atrage dupa sine dificultati materiale, implicarea in
activitati aflate la limita legii, intrarea pe piata muncii, increderea scazuta in educatie, migratia

493
 circulatoarie, problemele intampinate de copii ce parasesc sistemul de invatamant romanesc si apoi se
intorc, si nu in ultimul rand etnica.
 Cauze sociale: familii dezorganizate, nivel scăzut de trai, stil parental indiferent şi neglijent; mariajul
timpuriu si asa zisul “furt de fete” care apar in comunitatile de etnici rromi; aparitia unui copil, lipsa de
securitate in anumite zone si altii.
 Cauze şcolare: relaţia profesor – elev defectuoasă, supraîncărcarea şcolară, conflicte cu alţi elevi, repetenţia
frecvenţa, integrarea insuficientǎ ȋn colectivul clasei de elevi.
Cunoscând cauzele putem lua măsurile optime de prevenire şi combatere a absenteismului, cum ar fi:
1. Să prevenim pornind de la cunoșterea aptitudinilor și nevoilor fiecarui copil integrat ȋn sistemul de
educaţie;
2. Să intervenim prin indrumǎri și meditaţii pentru elevi, strângerea legǎturilor cu pǎrinţii, atunci când apar
semene, cum ar fi absenţele nemotivate și performanţele foarte slabe;
3. Sǎ compensǎm elevii care renunţǎ la școalǎ, sǎ li se ofere ulterior șansa de a obţine calificǎrile pe care nu
le-au obţinut prima datǎ. Școlile de tip “A doua șanșǎ” trebuie sǎ ofere cursuri pentru grupuri restrânse de
elevi, precum și metode de predare mai personalizate și mai flexibile comparativ cu școlile obișnuite.
Iatǎ câteva din acţiunile propuse pentru combaterea abandonului școlar:
 Activitǎţi extrașcolare desfǎșurate ȋn școalǎ (acţiuni de renovare/ȋnfrumuseţare /curǎţire a școlii; concursuri
sportive; actiuni/concursuri de creaţie artisticǎ; competiţii de joc pe computer; etc.);
 Utilizarea resurselor școlii pentru atragerea elevilor prin activitaţi de timp liber;
 Activităţi de perfecţionare ale cadrelor didactice prin înscrierea la grade didactice, concurs de titularizare,
programe de formare continuǎ;
 Vizite şi discuţii cu părinţii elevilor care absentează, realizate de profesorii diriginţi;
 Efectuarea programului de pregătire suplimentară a elevilor de clasa a VIII a la disciplinele la care se susţine
Evaluarea Naţională;
 Verificarea temelor şi proiectelor individuale pe care elevii le-au primit în timpul anului şcolar;
 Notarea absenţelor în catalog;
 Săptămânal dirigintele clasei motivează absenţele elevilor pe baza dovezilor aduse de aceştia, în conformitate
cu ROI al şcolii;
 Aplicarea de chestionare elevilor aflaţi în risc de abandon şcolar, aflând astfel factorii ce favorizează
absenteismul;
 Discutarea, în particular, a situaţiei cu elevul sau cu părinţii acestuia pentru a găsi soluţii pentru evitarea
situaţiilor neplăcute, deranjante;
 Metode de predare-învăţareatractive, climatafectiv-emoţionalpotrivitdesfăşurăriiorelor;
 Colaborarea cu autorităţilecomunităţii locale (poliţialocală, pompieri, jandarmi) prinvizite la şcoală, exerciţii de
simulare a incendiilor, campanii de prevenire a delicvenţei juvenile.

Bibliografie:
1. Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti

494
2. Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009)
4. http://asociatia-profesorilor.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire.html
5. http://copiisinguriacasa.ro/pentru-parinti/educatia-scolara-a-copilului/combaterea-abandonului-scolar-
sfaturi
6. Doll, J. J., Eslami, Z., & Walters, L. (2013). Understanding Why Students Drop Out of High School,
According to Their Own Reports. SAGE Open, 3
7. ww.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Abandonul-scolar-Cauze-solutii-statistici-si-obiectivele-Uniunii-
Europene-246.html

495
 ŞCOALA: COLEGIUL NAŢIONAL „MIHAI EMINESCU” IAŞI- ȘCOALA PRIMARĂ ”MIHAIL
KOGĂLNICEANU”
CLASA: a IV-a
PROF. ÎNV. PRIMAR: SAVU DIANA
ARIA CURRICULARĂ: OM ȘI SOCIETATE
DISCIPLINA:GEOGRAFIE
UNITATEA TEMATICĂ: România-Elemente de geografie generală
SUBIECTUL: Limitele și vecinii României
TIPUL LECŢIEI: predare-învățare
SCOPUL LECŢIEI:
-însușirea de noi cunoștințe referitoare la poziția României în raport cu vecinii și cu limitele teriroriale;
-explorarea unor surse relevante pentru a înțelege granițele și vecinii țării;
COMPETENȚE SPECIFICE VIZATE:
1. GEOGRAFIE
1.1 Identificarea unor termeni geografici în texte/contexte/situații de învățare diferite;
1.2 Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază;
2.1 Aplicarea unor elemente și operații matematice minime în înțelegerea unor situații reale observate;
2.2 Aplicarea unor elemente și cunoștințe dobândite la alte discipline (științe ale naturii, istorie, științe sociale) în
descrierea și explicarea realității înconjurătoare;
3.1. Identificarea poziției elementelor reprezentate pe hartă;
2. LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
1.2. Deducerea sensului unui cuvânt prin raportare la mesajul audiat în contexte de comunicare previzibile;
3. ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE
2.3. Realizarea de produse unicat, personalizate și utilizabile, în urma desfășurării unor activități dominant manuale,
creative și ludice
4. ISTORIE
1.2. Localizarea în spațiu a evenimentelor istorice;
5. EDUCAȚIE CIVICĂ
1.1. Recunoașterea locurilor de apartenență (locală, națională, europeană) în care se integrează persoana;
6. MUZICĂ ȘI MIȘCARE
2.1. Cântarea individuală, în mici grupuri, în colectiv, însoţită de elemente de mişcare cu diferenţieri expresive;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Pe parcursul activităţii elevii vor fi capabili:
A. OBIECTIVE COGNITIVE
OC1-să localizeze corect spaţiul geografic românesc pe harta Europei;
OC2- să enumere caracteristici generale ale României (aşezare, suprafaţă, climă);
OC3- să prezinte în cuvinte proprii sensul unor termini geografici;
OC4-să identifice limitele şi felul graniţelor;
OC5- să precizeze vecinii României, utilizând care punctele cardinale;

496
 OC6-să argumenteze importanţa aşezării ţării pe continent.
B. OBIECTIVE PSIHOMOTORII:
-OM1: să utilizeze corect materialele necesare desfăşurării lecţiei (fise de lucru, calculator, glob pamântesc,
hartă);
-OM2: să adopte poziția corectă la hartă;
C. OBIECTIVE AFECTIVE:
-OA1: să manifeste interes şi preocupare pentru cunoaşterea geografiei patriei;
-OA2: să dovedească spirit de cooperare şi respect reciproc pentru realizarea sarcinilor primite.
Strategii didactice:
Metode, procedee, tehnici:
 conversaţia examinatoare şi conversația euristică;
 expunerea didactică -explicaţia,
 exerciţiul oral şi scris;
 problematizarea;
 învățarea prin descoperire;
 lucrul cu harta;
 jocul didactic;
Mijloace de învăţământ: manual, caietele elevilor, stilou, fișe de lucru, hărți, calculator, videoproiector,
prezentare tip pps a informațiilor, geamantan, bilete de avion, pașapoarte, cântec Un falnic glas răsună din
Carpați;
Forme de organizare:
o activitate frontală
o activitate individuală
o activitate pe grupe
Resurse:
 temporale: 50 min
 umane: 35 de elevi
Bibliografie:
 Programe școlare pentru clasele a III-a și a IV-a, aprobate prin Ordinul MEN nr. 5003/02.12.2014
 Geografie, manual pentru clasa a IV-a, Carmen Camelia Rădulescu, Ionuț Popa, Editura Art;
 Geografie- auxiliar pentru clasa a IV-a, Viorica Pârâială, Dumitru Pârâială, Cristian-George Pârâială,
Editura Euristica;
 Edu Geografia României-auxiliar elaborat prin metode interactive;
 www.didactic.ro
 www.youtube.com

497
 Strategia didactică
Secvenţele Ob.
Conţinutul instructiv–educativ Forme
Metode Mijloace
lecţiei Op. Evaluare
de
şi procedee de învăţământ
organizare

- Se creează condițiile optime pentru

1. Moment desfășurarea lecției: pregătirea materialelor
organizatoric necesare, controlul prezenţei şi al disciplinei. instructajul frontal
2 min

- Solicit elevilor completarea unui rebus.

(vezi ANEXA 1)Dezlegarea acestuia -conversația
2.Captarea OC1 reprezintă titlul lecției noi. Pentru a da -rebus Observarea
atenţiei
OC2 răspunsuri corecte, elevii trebuie să facă apel -explicația frontal sistematică
5 min -videoproiector
la cunoștințele dobândite anterior la orele de a elevilor
geografie.Se realizează astfelși reactualizarea -jocul
cunoștințelor.

3.Anunţarea -Comunic în limbaj accesibil elevilor -tabla

temei lecţiei şi obiectivele lecției. Scriu pe tabla titlul lectiei:
-explicația -caietele frontal
a obiectivelor „Limitele și vecinii României”
1min

- Îiinvitpecopiisăaleagădintr-un șir de -exercițiul -tabla

cuvinte, peaceleacare au acelașiînțeles cu
OC3 limitateritoriuluiuneițări.Vom nota la -conversația -caietele Evaluezcap
tablășiîncaieteseriasinonomicăastfelobținută: acitateaelev
-problemati- -prezentareppt frontal
Limită= graniță, hotar, frontier; ilor de:
zarea;
-hărți
- Le explic de - -a
câtefelurisuntgranițeleșiscriemcăexistăgranițe învățareaprindes -tabele găsisinoni
peuscat (convenționale) șipeapă coperire; me;
OC4
(naturale).Vomscrieșilungimeatotală a
granițelor- 3190 km. -lucrul cu harta;
4.Dirijarea - Le cercopiilorsăpriveascăhărțilepe care le- -a defini cu
învățării
au primitpebancășiprezentareapptpentru a propriilecu
25 min OC5 dscoperiîmpreună care suntveciniiRomâniei. vinte
Pentruaorganizainformațiile au primitși un termini
tabel (vezi ANEXA 2) pe care-l geografici;
vorlipipecaieteșiîn care îșivor nota, ținândcont
de punctelecardinale: veciniițăriinoastre,
localitățile extremeșitipurile de graniță.
-a
- Se fac oral precizări de tipul: urmăripeha
rtăși
 RepublicaMoldova astăzieste un
stat independent, locuit tot de a
români. I semaispuneșiBasarabia. La extrageinfo
1 Decembrie 1918 făcea parte din

498
 ”România Mare” . rmațiidupăi
 Ungariași Bulgaria sunt, alături de ndicațiileîn
Româniațărimembre ale vățătorului;
UniuniiEuropeane.
 Teritoriul de astăzi al României a
OC6 suferit diverse transformări de-a
lungultimpului. În mod neașteptat el -a puneîn
creșteînfiecarezidatorităfluviuluiDun context
ărea. nouinforma
OM1 -Le cerelevilorsăurmăreascătabelul din țiiledobând
manual dela pagina 45 ite anterior
șisăordonezedescrescătorțărilevecinedup
la alte
ălungimeagraniței cu România:
discipline;
OM2 Republica Moldova -681km>Ucraina-
650 km>Bulgaria- 631 km> Serbia- 546
km>Ungaria- 448 km.
(Valorilesuntrotunjite)

OA1

Le propun elevilor un joc: ”Biletul de -explicația; -geamantan; -pegrupe Evaluezcap

avion” acitateaelev
OC4 -jocul didactic; -plicuri cu
Le-am pregătit elevilor un geamantan în ilor de
material autilizainfo
care se află ”daruri” pentru fiecare copil, o -conversația; pentrufiecareele rmațiilepri
hartă a României, o listă de întrebări, bilete v(geamantan,
Obţinerea OC5 de avion. ”Darul” fiecăruia constă într-o mitepentru
performanţei pașaport); a răspunde
valiză și un pașaport. Clasa este aranjată pe
15 min -hartă; la întrebări.
7 linii a câte 5 elevi. Din fiecare grupă este
desemnat un elev pentru a participa la joc. -paleta de
OA2 Pentru a obține bilete de avion pentru muște;
întreaga grupă, trebuie să răspundă corect la
o întrebare. -bilete de avion;

Pentru că suntem atașați de țara nostră și, -explicația; -material video

indiferent unde călătorim, ne întoarcem cu cu cântecul”Un
drag și dor în România, vom intona un cântec falnicglasrăsun
patriotic: ”Un falnic glas răsună din ă din Carpați”
Carpați”
Retenţia
si transferul Fac aprecieri asupra modului în care s-au
2 min implicat în activitate.

Le dau tema pentru acasă: Să aleagă una

dintre țările vecine și să scrie câteva
informații de tipul Știați că...?

despre aceasta.

499
 PROIECT DIDACTIC

Data:

Prof. înv. Primar : Dana Stoica-Popovici

Clasa Pregătitoare B

Unitatea de învățământ: Colegiul Național Mihai Eminescu, Structura Școala Primară Mihail Kogălniceanu, Iași

Aria curriculară: Om și societate

Disciplina: Dezvoltare personală

Unitatea tematică: Învățăm de la micile viețuitoare

Subiectul lecției: Sună clopoțelul în școala mea! Abilități și atitudini de învățare. Rutine în activitatea școlară

Forma de realizare: activitate integrată

Tipul lecției: predare de noi cunoștințe

Scopul: dezvoltarea unor abilități și atitudini de învățare (tehnici simple care sprijină învățarea, reguli de organizare
a învățării)

Discipline integrate:Dezvoltare personală

Comunicare în limba română

Muzică și mișcare

Competențe generale :

1. Manifestarea interesului pentru autocunoaștere și a atitudinii pozitive față de sine și față de ceilalți;
2. Exprimarea adecvată a emoțiilor în interacțiunea cu copii sau adulți cunoscuți;
3. Utilizarea abilităților și a atitudinilor specifice învățării în context școlar.

Competențe specifice:
1. Dezvoltare personală (DP):
2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea școlară;
3.1. Identificarea unor rutine în activitatea școlară;
3.2. Aplicarea unor tehnici simple care sprijină învățarea și succesul școlar.
2. Comunicare în limba română (CLR):
1.1. Identificarea semnificației unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar;
2.4. Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru comunicare.
3. Muzică și mișcare (MM):

500
1.4. Receptarea cântecelor cu un ambitus cuprins între DO1-LA, cu o structură ritmico-melodică asemănătoare
cântecelor din folclorul copiilor;
2.2. Cântarea în colectiv, asociind acompaniamentul liber.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să asculte cu atenție cântecul Gospodina, după poezia Otiliei Cazimir;
O2 –să enumere caracteristicile unei furnici, pornind de la cântecelul audiat;
O3 – să răspundă la întrebări referitoare la conținutul de idei al textului Sună clopoțelul;
O4 – să numească reguli de comunicare în cadrul școlii;
O5 – să completeze tabelul de activități (în timpul orei, în pauze, în afara școlii) respectând cerința;
O6 – să interpreteze cântecul Sunt școlar, asociind acompaniamentul liber.

Strategia didactică:
a) Metode, tehnici şi procedee : expunerea, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, elemente de problematizare,
jocul.
b) Mijloace de învăţământ : furnica Fifi (din polistiren), videoproiector și laptop, caiet auxiliar, flipchart cu
tabel de activități (în timpul orelor, în cadrul pauzelor, în afara școlii), imagini cu activități care pot fi
desfășurate în diferite situații.
c) Forme de organizare : frontală, individuală.
Resurse:
 Temporale
- 30 de minute + 15 minute de activitate recreativă
 Umane
- 35 de elevi.

 Bibliografice:
***Suport de curs „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la
şcolarii mici”, 2013 *** Programa şcolară pentru disciplina Dezvoltare personală, Aprobată prin ordin al
ministrului Nr. 3418/19.03.2013
***Tăut, Anca Veronica, Dezvoltare personală. Caiet de aplicații pentru clasa pregătitoare, Editura Sinapsis, Cluj-
Napoca, 2014

501
 Strategia didactică
Ob
Secvențele lecției Conţinutul instructiv-educativ Mijloace de Metode, tehnici, Forma de Evaluare
Op învățământ
procedee organizare

Se creează condiţiile optime Calendarul

pentru desfăşurarea lecţiei: naturii
pregătirea materialului didactic
1. Moment necesar, stabilirea liniştii, Conversaţia Frontală
oragnizatoric îndrumarea elevilor în activitatea
de pregătire.

3 min. Are loc Întânlirea de

dimineață, cu activitățile ei:
prezența, salutul, identificarea
zilei, scrierea datei pe tablă.

Ne reamintim regulile pe care Conversația Frontală

2. Reactualizarea trebuiesă le respectăm la școală.
cunoștințelor
dobândite anterior Copiilor li se cere să
enumereregulileclasei, punând
2 min. accent pe comportamentepozitive.

Le spun copiilor că vom Frontală Evaluez

asculta împreună un cântecel pe capacitatea
care s-ar putea să îl recunoască de elevilor de a
la grădiniță. Ascultăm împreună asculta
cântecelul Gospodina, după cântecelul
poezia Otiliei Cazimir. Videoproiec-tor cu atenție.
O1
Discutăm pe marginea
versurilor, elevii fiind îndemnați
3. Captareaatenției să răspundă la următoarele
întrebări: Expunerea Evaluezcapa
citateaelevil
 Despre cine se vorbește
10 min. or de
în versurile cântecelului?
Exercițiul aenumeracar
 Ce știm despre furnici?
acteristicilef
 Care sunt caracteristicile
urnicii,
O2 principale ale furnicilor?
desprinse
Etc.
din
Le prezint elevilor musafirul Conversația versurilecân
nostru de astăzi, Furnicuța
tecului.
Fifi, care a sosit la noi în Furnică din
școală să rezolve o situație. polistiren

4. Îi anunț pe elevi că FurnicuțaFifi Frontală

Anunțareatemeișiao a sosit la noi ăn școală pentru că a
Conversația
biectivelor auzit de un elev pe nume Ionuț
care nu se descurcă prea bine. Noi
trebuie să o ajutăm să îl facă pe

502
2 min Ionuț să se comporte mai bine la Elemente de
școală. problematizare

FurnicuțaFifi are o scrisoare în

care apare povestioara Sună
Expunerea Evaluez
clopoțelul. (Anexa 1) Le cer
capacitatea
copiilor să se pregătească de Frontală
elevilor de a
ascultarea cu atenție a textului și
încep lectura, oferind explicații răspunde la
întrebări
pe parcurs atunci când este
Caiet auxiliar de pornind de
necesar acest lucru.
Dezvoltare la conținutul
Discutăm pe marginea personală de idei al
O3
textului: textului.

 Despre ce se vorbește în Conversația Individuală Ealuez

textul ascultat? capacitatea
4. Dirijarea  Ce greșeli a făcut Ionuț? elevilor de a
activităţii  Cum ar fi trebuit să se enumera
comporte el?Etc. reguli de
15 min. Elevii sunt invitați să își comunicare
exprime părerea cu privire la și de
cum ar putea fi îmbunătățit comporta-
coportamentul băiatului: ment în
O4 cadru școlar.
 Ce reguli ar trebui să
respecte copilul?
Elemente de Individuală
 Cu ce l-ar ajuta dacă și- problematizare
ar îndrepta atitudinea
față de școală?
 De ce trebuie să fim
atenți la școală?
 Cum credeți că l-ar
putea ajuta
FurnicuțaFifi?
Ca să îl ajutăm pe Ionuț, am putea Flipchart cu tabel Exerciţiul Frontală și Evaluez
să completăm împreună un tabel de activități individuală capacitatea
de activități cu trei rubrici elevilor de a
(activități care se desfășoară în completa
6.Obţinerea timpul orei, activități potrivite tabelul cu
O5 Jocul
performanţei pentru recreație, activități care ar imagini
fi bine să fie desfășurate în afara potrivite
școlii, în timpul liber), care să îl diferitelor
Imagini cu
9 min. ajute să înțeleagă mai bine cum situații
diferite tipuri de
trebuie să se comporte la școală. prezentate
activități
(în timpul
Copiii care au fost activi și s-
orelor, în
au comportat cel mai frumos pe
pauze, în
parcursul activității vor veni în Elemente de afara școlii).
fața clasei și vor lua câte o problematizare

503
 imagine care prezintă o anumită
activitate (Anexa 2). Ei vor hotărî
în care rubrică din tabel se
potrivește cel mai bine acea
activitate și o vor lipi acolo unde
trebuie.

În încheierea activității, le Exercițiul Evaluez

propun copiilor să cântăm un capacitatea
În grup
cântecel pe care noi îl știm de la elevilor de a
începutul clasei pregătitoare, Sunt interpreta în
școlar, care ar putea să o ajute pe grup un
O6 FurnicuțaFifi în misiunea ei de a-l cântec
7.Încheierea
face școlar model pe Ionuț. învățat.
activității Frontală
Voi face aprecieri globale și
Expunerea
individuale cu privire la felul în
care au participat copiii la
activitate.

SUNĂ CLOPOȚELUL

Sună clopoțelul. E ora opt și orele au început. Gâfâind, cu ghiozdanul în spate, Ionuț intră în clasă. A
întârziat din nou la școală. Toți cei din jur îl privesc supărați. Băiatul se așază la loc, își caută lucrurile prin
ghiozdan, făcând mult zgomot.
Clopoțelul sună din nou. E pauză. Copiii își aranjează lucrurile pe băncuțe, pornind apoi spre curtea școlii.
Numai Ionuț o zbughește în curte, fără să se mai uite înapoi. Pe băncuță, printre lucrurile lui, parcă a trecut o
tornadă.
Clopoțelul sună iar, anunțând începerea orei, Doi câte doi, copiii se îndreaptă spre clasă. Dar, pentru Ionuț,
clopoțelul nu a sunat. Nu sună niciodată. Înghesuindu-se la rând, își face loc printre ceilalți și fuge în clasă.
Ce puteți face voi, copii, pentru ca Ionuț să audă clopoțelul?

504
 STOP ABANDONULUI ŞCOLAR

PROF. MARIANA BLEBEA

Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăşi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. El este descris ca fiind incapabil să se
adapteze mediului online şi să funcţioneze adecvat noilor cerinţe şi provocări, rezultatele fiind sub medie. Nu -şi
stabileşte obiective profesionale, manifestă ostilitate faţă de proprii colegi şi faţă de profesori, provine deseori din
familii ce experimentează un stres existenţial, probleme financiare serioase, nu este implicat în nici o activitate
organizată în cadrul orelor de curs online. Copiii care trăiesc în familii sărace au şanse mai mici de a-şi însuşi o
educaţie şcolară completă. Statutul economic corelat cu abandonul şcolar este evaluat prin gradul de instruire şi
educaţie al părinţilor, veniturile familiei şi nivelul de trai a acesteia.
Elevii aflaţi în situaţie de risc de abandon nu participă efectiv la ore, au un sentiment de încredere în sine
mult diminuat, au o lipsă de interes, motivaţie, încredere înpropriile forţe cât şi în persoanele ce îl înconjoară.În
aceste condiţii, datorită lipsei resurselor necesare pentru a depăşi această dificultate, copiii cu risc de abandon școlar
caută să iasă în evidenţă, adeseori, prin adoptarea unor comportamente deviante.Lipsa voinţei, nivelul scăzut al
aspiraţiilor, intereselor, motivaţiei, insuficienta dezvoltare a capacităţii de operare a gândirii, pot avea efect negativ
asupra activităţii şcolare a elevului, asupra rezultatelor muncii sale.Deseori creează conflicte cu ceilalţi şi întampină
des dificultăţi în luarea deciziilor. Etichetarea ca ,,elev slab” reduce stima de sine şi subminează încercarea lor de a-
si construi o identitate socială pozitivă .Astfel, elevii care nu au resurse necesare pentru a se mobiliza în vederea
depăşirii dificultăţilor vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon.
Un elev care îşi rezolvă frustrările şcolare prin abandon, va ajunge curând să descopere efectele dureroase ale
deciziei sale. Puterea scăzută de cumpătare şi stilul de viaţă care însoţesc inevitabil veniturile reduse generează mai
multe frustrări, dezamăgiri şi stres decât îşi pot imagina majoritatea elevilor.
Elevii au motivații diferite pentru același comportament în cazul absenteismului. De exemplu, un elev
poate lipsi de la ore pentru a-și petrece timpul cu prietenii în afara şcolii, în timp ce un al doilea elev poate lipsi de la
ore pentru a-și asuma responsabilități familiale sau din lipsa unor mijloace audio- video care sa le asigure conectarea
la orele desfăşurate online.Abandonul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în
plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult
încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că
eşecul şcolar permanentizat conduce la comportamente deviante şi infracţionale.
De asemenea, factorii cauzali care afectează absenteismul în școală ţin de: adaptabilitate, motivaţia
individuală, atitudinea elevului şi a cadrului didactic faţă de şcoală, relaţia profesor-elev, problemele financiare şi
familiale, starea de sănătate a elevului, factorii de mediu.
Astfel au fost identificați următorii factori cheie:
• Insuccesul şcolar;
• Lipsa de interes a elevului de a se conecta online;
• Fobia socială (lipsa prietenilor), sănătatea (boala) și complexul de inferioritate;
• Mediu de învățare nefavorabil, relații interpersonale neconductive între elevi și profesori;
• Insuficienta pregătire profesională şi psiho-pedagogică a unor cadre didactice;

505
• Gradul redus de folosire a metodelor activ-participative, în procesul de predare-învăţare;
• Teama de examinare împiedică elevii să mai meargă la școală;
• Așteptările ridicate ale părinților deteriorează de asemenea participarea unui elev la ore;
• Părinții nu au control asupra copiilor lor, iar răsfățul din partea familiei cauzează absenteismul;
• Familia nu își poate permite educația sau educația nu este o necesitate primară;
• Indiferenţa părinţilor faţă de situaţia şcolară a copiilor;
• Stările conflictuale dintre părinţi, oferă influenţe educative negative pentru copii;
De asemenea, situațiile economice scăzute ale familiilor joacă un rol semnificativ în absenteismul școlar.
Copiii ai căror părinţi sun plecaţi în străinătate sunt mult mai greu de controlatşi acest lucru are un efect considerabil
negativ asupra lor. Se mai adaugă şi a alte probleme familiale, cum ar fi divorțul, violența domestică sau moartea
unui părinte, ce au un efect foarte negativ asupra participării elevilor la orele online. În astfel de cazuri, elevii nu au
sprijin, iubire și control parental și devin mai înclinați spre absenteismul școlar. Pe lângă acestea, lipsa de educație a
părinților și, în consecință, ignorarea lor pentru educație par a fi o altă cauză importantă aabsenteismului școlar. De
aceea este important ca profesorii să comunice cu dirigintele clasei pe care o manageriază, iar acesta trebuie să
intervină ori de cate ori este cazul, anunţând părinţii cu privire la participarea/frecvenţa la orele online ale propriului
lor copil. Este foarte importantă stabilirea unui dialog permanent cu familia elevului, informarea părinţilor despre
situaţia şcolară a elevilor, adoptarea de măsuri comune, iar acolo unde este cazul, consilierea părinţilor.Familia
reprezintă cel mai important context de viaţă, cu un rol deosebit în socializarea copilului. Sentimentul de siguranţă,
singurul care îi permite copilului să se emancipeze şi să-şi dobândească personalitatea, depinde de următoarele
condiţii: protecţia împotriva agresiunilor venite din afară, satisfacerea trebuinţelor elementare, coerenţa şi
stabilitatea cadrului de rezolvare, sentimentul de a fi acceptat de ai săi ca membru al familiei, de a fi iubit, de ai se
accepta caracteristicile individuale, de a avea posibilitatea de acţiune şi de a dobândi o experienţă personală [Paul
Osterrieth „Copilul şi familia, editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti, 1973]

BIBLIOGRAFIE:
Neamţu C. Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Iaşi: Polirom,
2003.
Osterrieth P. Copilul şi familia. Bucureşti: Editura Didactica şi Pedagogică, 1973.
https://edict.ro/rolul-educatiei-in-formarea-personalitatii

506
 METODE ȘI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Profesor Stanciu Mihaela, Colegiul Național Dinicu Golescu,

Câmpulung, Argeș

Una din problemele cu care se confruntă învățământul din România este abandonul școlar.Din ce în ce mai
mulți copii renunță la scoală.Pentru a-i ajuta să nu abandoneze școala,pentru a găsi soluțiile prin care să fie aduși la
școală acești elevi, ar trebui căutate cauzele pentru care se renunță la școală.
Cauzele sunt diverse, fie că este vorba de cauze sociale, copii care nu au cele necesare pentru a merge la școală,
haine, rechizite, bani de transport, etc., fie nu sunt încurajați de familie, care preferă să îi exploateze, fie nu își doresc
să meargă la școală, și în toate cazurile ar trebui găsite cauzele reale și încarcarea de a gasi soluții pentru a-i face să
revină sau să participe la ore.
În cazul în care cauzele sunt de ordin material, copii care provin din familii sărace, familii monoparentale,
familii care nu își permit să le cumpere copiilor cele necesare pentru a merge la școală, statul, în primul rând ar
trebui să se implice și să ajute acești copii să meargă la școală.Acordarea de haine, rechizite și chiar acordarea unei
mese calde, ar fi ideal pentru a-i ajuta și încuraja pe acești elevi.
Felul în care li se acordă aceste ajutoare este deasemeni foarte important, pentru ca ei să nu se simtă umiliți
de ceilalți. Trebuie comunicat cu grijă și abilitate nu doar cu cei care au nevoie de ajutor, dar și cu ceilalți care sunt
în jurul lor.
Faptul că nu sunt vinovați și merituoși, că cei care au nu este meritul lor, ci doar norocoși că părinții lor îi
pot ajuta, norocoși să aibă o familie care poate și vrea să-i ajute, iar ceilalți, mai puțini norocoși, care nu au o familie
care să-i ajute, care nu au posibilități materiale nu sun vinovați pentru că nu au au.Cu ajutorul potrivit, lucrurile pot
fi schimbate, și ei se pot integra în societate, pot schimba lucrurile, își pot schimba destinul, își pot depăși condiția
socială.
In cazul în care copii nu vor să meargă la școală, rolul profesorului devine și mai important, să-i motiveze,
să-i implice în activități care să le placă, să-i facă să se simtă utili, importanți, să fie curioși, inventivi, dornici să afle
și să se implice.
Activitățile extrașcolare sau proiectele școlare devin în acest caz extrem de utile.Să creezi proiecte și
activități prin care să-i implici și să-i înveți, de la cursuri de gătit, pâna la cele de bricolaj, grădinărit sau croitorit.
Cei mai mulți copii care renunță la școală sunt din mediul rural.Acolo, părinții nu au loc de muncă, iar dacă
sunt mai mulți membri în familie este și mai greu să ajungă la școală.Pe de o parte ajutorul material, pe de altă parte
motivația, sunt foarte importante în a-i face să fie prezenți la ore.
Dacă în învățămantul tradidițional existau numeroase dificultăți în a-i aduce pe copii la școală, pandemia
care a făcut ca orele să treacă in online, a făcut ca dificultățile să devină majore.Lipsa nu doar a aparatelor necesare,
calculator, laptop, telefon perormant, dar și a unei infrastructuri,curent electric, conexiune la internet, cunoștințe de
operare pe calculator, etc., au facut ca participarea la educație să fie și mai redusă.
Diferențele sociale se văd și mai mult, elevi care vor să participe la ore, dar nu pot pentru că nu au tabletă și
internet, dar și elevi care au tot ceea ce le trebuie dar nu își doresc să participe.Aportul părinților devine foarte
important, ei sunt cei care trebuie să stea în spatele elevilor, să îi ajute sau doar să îi verifice, să îi controleze.

507
 Trecerea în online a devenit de fapt un învățămînt în care învață cine vrea, dacă vrea.Simpla participare la
oră nu înseamnă că urmărește, că învață, că se implică.Rolul părinților și al profesorilor devine și mai important și
mai greu.
Sunt profesori care se simt ei înșiși depășiți de noua tehnologie, nu reușesc sau nu vor să se adapteze, să se
schimbe și să schimbe ceva în felul de a preda, de atransmite cunoștințe și competețe, de a evalua. Lupta devine și
mai grea, pentru că și profesorii care vor să înețe și să se perfecționeze, să se schimbe, să-și modernizeze sistemul de
predare evaluare sunt lipsiți de ajutor.
Tot ceea ce fac, fac pe cont propriu, ajutați de colegi sau tutoriale de pe net ținute de colegi dornici să
ajute.Nu există programe gândite și organizate de ministerul educației prin care să –i ajute pe profesori.Lisecere, dar
nu li se acordă prea mult ajutor, fiecare se adaptează din mers, sau nu.
Lupta împotriva abandonului școlar este o provocare cu atât mai mare, să te perfecționezi și mai ales să vrei
să- i ajuți pe ceilalți.Cei care au reușit să facă acest lucru au făcut-o de fapt printr-o muncă și dorință de autodăruire,
implicare, empatie, voluntariat.Cei care au reușit, sunt acei dascăli, în general anonimi, care au dat dovadă de
dăruire, implicare și foarte multă muncă.
Deci în continuare, pentru a încerca reducerea abandonului școlar, profesorii trebuie să se implice prin
crearea de activități atractive și motivante de implicare a copiilor, statul și societatea civilă trebuie să îi ajute din
punct de vedere material pe cei care au nevoie, și toți să încerce să se gândească la generația de mâine.O generație
educată înseamnă viitorul nostru al tuturor.

METODA PROIECTULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ONLINE

Bodea Letiția, prof. inv. primar

Liceul de Informatică ”Tiberiu Popoviciu”, Cluj-Napoca

Termenul şi conceptul de „proiect” provin din latinescul „projectus” al verbului „projicere”, care semnifică
„a arunca înainte”, deci o definiție ce sintetizează și formularea unor obiective principale. Prin urmare, conform
DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române (ediția I-a), al Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu
Iordan – Al. Rosetti”, termenul de „proiect” înseamnă „plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a
face un lucru” (DEX, 2001).
Proiectul este o modalitate de învăţare prin acţiune (learning by doing), o metodă interactivă amplă şi un
instrument de evaluare complexă prin care se formează omul independent, practic şi creativ. Proiectulcuprinde un
ansamblu de activităţi interlegate care vor fi îndeplinite organizat pentru realizarea finalităţilor, scopurilor şi
obiectivelor propuse. Deoarece proiectul este o temă de cercetare orientată spre un scop precis, o anticipare a ceea ce
se va realiza, elaborarea lui implică cercetare ştiinţifică şi un demers practic de căutare a variantei potrivite.
Metoda proiectului este o metodă activă de instruire prin care elevii efectuează o cercetare orientată spre un
scop bine precizat, realizată prin îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică. A învăţa să ştii se
completează, în mod firesc, cu a învăţa să acţionezi, iar metoda proiectului răspunde cel mai bine acestui deziderat.

508
Proiectul este o metodă complexă, care poate fi întâlnită în toate trei ipostazele: metodă de predare, metodă de
învăţare şi metodă de evaluare.
Învăţând pe baza proiectelor, elevii devin mai implicaţi în procesul de învăţare, întrucât au posibilitatea de a
analiza, de a cerceta probleme complexe, provocatoare, uneori neplăcute, care se aseamănă cu cele din viaţa reală.
Învăţarea pe bază de proiect merge dincolo de trezirea interesului elevilor. Proiectele bine concepute
încurajează investigaţia activă şi dezvoltarea capacităţilor cognitive de nivel superior (Thomas, 1998), iar elevii sunt
ajutaţi să înţeleagă de ce, când şi cum devin aceste fapte şi competenţe relevante” (Bransford, Brown, Conking,
2000).
Învăţarea bazată pe proiecte reprezintă un model de formare care iese din practica tradiţională la clasă,
orientându-se înspre activităţi de învăţare create cu atenţie, cu impact pe termen lung, cu caracter interdisciplinar, cu
o abordare centrată pe elev şi cu plasarea învăţării într-un context real. Acest tip de învăţare încurajează participanţii
la proiect să pună întrebări, să caute legături şi să facă conexiuni, să rezolve probleme şi să identifice soluţii.
Învăţarea pe bază de proiect îi implică pe elevi în activităţi de investigare a unor probleme obligatorii şi au
drept rezultat obţinerea unor produse autentice. Proiectele destinate să sporească oportunităţile de învăţare ale
elevilor pot varia foarte mult în ceea ce priveşte conţinutul şi aria acoperită şi pot avea loc la diferite niveluri de
învăţământ. Cu toate acestea, tind să aibă în comun câteva trăsături definitorii.
Proiectele se dezvoltă pornind de la întrebări provocatoare, care nu pot primi răspunsuri prin învăţarea bazată
pe memorare. Prin proiecte, elevii îşi asumă roluri active - cel care rezolvă problema, cel care ia decizia, cel care
efectuează investigaţii, responsabilul cu documentarea etc. Învăţarea bazată pe proiect oferă o mulţime de beneficii,
atât pentru elevi, cât şi pentru profesori.Un număr din ce în ce mai mare de cercetări susţin utilizarea învăţării prin
proiecte în şcoli cu scopul de a implica elevii, a reduce absenteismul, a stimula dezvoltarea capacităţilor de învăţare
prin cooperare şi a creşte performanţele şcolare (Lucas, 2001).
Metoda proiectelor are numeroase avantaje:
- dezvoltă capacitatea elevilor de a gândi şi acţiona prospectiv deoarece se anticipează, se prevăd acţiunile
viitoare care devin astfel controlabile;
- dezvoltă capacitatea elevilor de a stabili relaţii între acţiune şi consecinţele sale;
- permite evaluarea simultană a cunoştinţelor şi competenţelor elevilor întrepătrunse sintetic;
- permite diagnosticul şi prognosticul aptitudinilor elevilor pentru munca de cercetare;
-facilitează exersarea unor conduite ale elevilor: împărţirea responsabilităţilor, împărtăşirea sugestiilor,
rezolvarea conflictelor.
- aduce o schimbare în rutina zilnică, ceea ce conferă elevilor un plus de motivație;
- implică elevii în activități de o complexitate sporită și de durată mai mare;
- este antrenantă pentru elevi, fiindcă transferă activitatea în afara clasei;
- presupune apelarea mai puțin la cunoștințe factuale și mai mult la capacități, competențe;
- presupune o marjă mai mare de autonomie a elevului.
În ciclul primar, se poate folosi această metodă la toate obiectele de învățământ. Pe langă provocările care apar
în realizarea proiectelor, din cauza situației pandemiei, obținerea unor produse finale este mai dificilă. Totuși, putem
apela la aplicațiile pe care le găsim pe platformele de învățare: jamboard, realizarea de ppt., dar și pe alte tipuri de

509
 aplicații: padlet, bookcreator, bookemon, crosswords lab, prezi, learning apps, etc. Multe din aceste aplicații necesită
crearea unui cont, dar și o pregătire prealabilă (învățarea folosirii aplicațiilor).
Având în vedere că dezvoltarea competențelor IT este un deziderat important al educației actuale și că elevii
sunt dornici sa folosească tehnologia în procesul de învățare-evaluare a cunoștințelor, metoda proiectelor poate fi
modalitatea care le permite să participe cu interes, să le dezvolte creativitatea, spiritul de colaborare, spiritul critic și
cel autocritic.
Bibliografie:
 Bransford, J. D., Brown, A. L., & Cocking, R. R., How People Learn: Brain, Mind, Experience, and School.
Washington DC: National Academy Press, 2000
 Dicţionarul explicativ al limbii române (ediția I-a), al Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu
Iordan – Al. Rosetti”, 2001
 Thomas Nigel, O'Kane Claire, The ethics of participatory research with children, 2006.

PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. înv.primar, Cătănoiu Alina
CNI ,,Matei Basarab” Rm. Vâlcea

Abandonul şcolar presupune părăsirea şcolii obligatorii înaintea terminării ei, renunţarea la studiu deliberat
sau forţaţi de anumite împrejurări. Abandonul şcolar este o formă a eşecului şcolar.
După definiţia utilizată în UE, părăsirea timpurii a şcolii poate lua mai multe forme. Ea include tinerii care
au abandonat şcoala înainte de sfârşitul învăţământului obligatoriu, cei care au terminat învăţământul obligatoriu,
dar nu au obţinut o calificare în învăţământul secundar superior, şi cei care au urmat cursuri de preprofesională sau
de formare profesională, fapt care nu a condus la un echivalent de calificare la nivel secundar superior. Abandonul
şcolar timpuriu are pe termen lung efecte negative asupra dezvoltării sociale şi creşterii economice. Inovarea şi
creşterea economică se bazează pe o forţă de muncă calificată: reducerea ratei mediei europene de părăsire timpurie
a şcolii cu un punct procentual ar oferi economiei europene, în fiecare an, aproape o jumătate de milion de potenţiali
tineri calificat angajaţi în plus.
România a recunoscut problema abandonului şcolar şi vine cu soluţii pentru prevenire şi combatere, însă
trebuie început chiar cu încurajarea frecventării grădiniţei, în scopul adaptării copilului la programul şcolii şi la
interacţiunile cu profesorii şi colegii de clasă.
În direcţia prevenirii şi combaterii abandonului şcolar vin mai multe propuneri, însă este imperios necesar
să fie mai întâi înţelese cauzele de natură socială, familială, economică şi individuală. Ulterior, aceste cauze pot fi
transformate în oportunităţi şi direcţii de acţiune a politicilor sociale. Se face necesară implementarea unei
metodologii psihopedagogice orientată pe elev, unde cadrul didactic să stimuleze activ participarea şi implicarea
fiecărui elev la procesul educaţional. De asemenea, trebuie dezvoltate mai multe stiluri de învăţare, pentru ca elevul
să-şi poată dezvolta cât mai mult funcţia cognitivă. Elevii trebuie încurajaţi să pună în practică teoriile învăţate în
clasă, astfel preluând iniţiativa învăţării. Materia predată într-o manieră rigidă, standardizată, axată pe memorarea

510
informaţiei, nu va mai putea fi aplicată în viitor. Învăţarea prin diverse metode vizuale, grafice, în desene şi culori,
poate fi una dintre multiplele alternative.
Prevenirea fenomenului de abandon şcolar comportă anumite limite. Oricât de bine gândită şi de fundamentată
ştiinţific ar fi, limitele ei apar datorită multitudinii de fenomene care condiţionează prin interacţiunea lor abandonul
şcolar. Făcând analogia între abandonul şcolar şi predelincvenţă, eficacitatea acţiunii preventive este subminată de
limite interne şi/sau limite externe.
Dintre limitele externe putem enumera:
· abandonul şcolar a existat şi există în orice tip de societate, deci el nu poate fi eliminat.
· eliminarea tuturor cauzelor care determină abandonul şcolar este practic imposibilă. Măsurile de prevenire nu-
şi pot propune decât intervenţii asupra factorilor responsabili de abandonul şcolar în vederea limitării acţiunii lor
nocive;
· deseori măsurile preventive nu sunt bine coordonate şi ele nu-şi ating scopul.
Limitele interne se referă la:
 scăderea eficacităţii acţiunilor preventive, datorită neimplicării în acţiunea preventivă a tuturor forţelor
sociale interesate;
 nu toţi actorii sociali reacţionează la metodele de prevenţie, mai ales datorită caracteristicilor de
personalitate;
 prevenţia nu poate depăşi anumite concepţii şi comportamente pe care societatea le construieşte prin
promovarea anumitor valori şi practici sociale;
 activităţile preventive fac apel la diverse tehnici, dar nu toate din cale utilizate sunt pertinente. Unele
solicită costuri prea ridicate ceea ce le face greu aplicabile.

Bibliografie:
Drăgan, I., Nicola, I., Cercetarea psihopedagogică, Tg. Mureş, Ed. Tipomur, 1993;
Gal, D., Educaţia şi mizele ei sociale, Cluj – Napoca, Ed. Dacia, 2002;
Jigău, M., Factorii reuşitei şcolare, Ed. Grafoart, Bucureşti, 1998;

511
 SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. înv. primar, Popescu Natalia

CNI ,,Matei Basarab” Rm. Vâlcea

Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns
să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine;
atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor.
Abandonul şcolar constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul
la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului
de studiu început.
Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel
încât, dacă indicele de abandon este mai mare atunci sistemul şcolar respectiv este inefficient. În general cei care
abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de
şcolarizare alternativă.
Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o anumită configuraţie pedagogică,
psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecinţe immediate, dar şi de durată. Din analiza
datelor centralizate, la nivelul comunitatilor locale, s-au identificat și ierarhizat următoarele cauze ale fenomenelor
de risc de abandon și respective de abandon școlar:
Cauze ce ţin de condiţia socio-economică a familiei:
- înţelegere greşită a rolului educaţiei în viaţa elevului;
- relaţionare deficitară cu şcoala pe de o parte şi cu propriul copil pe de altă parte;
- lipsa resurselor materiale;
- familii dezorganizate;
- dezinteresul părinților;
- nivelul scăzut de educație al părinților.
Cauze ce ţin de şcoală:
- baza materială a școlii;
- dezinteresul;
- atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice.
Cauze ce ţin de elev:
-lipsa de încredere în forţele proprii;
- antipatiile faţă de anumiţi profesori sau anumite materii;
- nivel intelectual scăzut; - nivel motivaţional scăzut;
- lipsa încrederii în şcoală şi educaţie.
Efectele abandonului şcolar se resimt pe termen lung asupra evoluţiei societăţii şi creşterii economice. Cei
care au părăsit timpuriu şcoala au tendinţa să participe mai puţin la procesul democratic şi sunt cetăţeni mai puţin
activi. Abandonul şcolar afectează şi procesul de inovare şi creştere, pentru că aceasta se bazează pe forţa de muncă
competentă în întreaga economie, nu doar pe cea din sectoarele de înaltă tehnologie.

512
 Activitatea de prevenire este complexă, deoarece presupune intervenţii concrete care să ducă la reducerea
cât mai mult a fenomenului de abandon şcolar, prin acţiuni menite să limiteze sau să înlăture unde este posibil
cauzele abandonului şcolar.
Prevenirea abandonului şcolar s-ar îmbunătăţi prin:
 existenţa unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului şcolar. La noi, există
preocupări în acest sens, dar este nevoie ca aceste programe să fie mereu îmbunătăţite, să se ţină cont de
toţi factorii care pot determina abandonul şcolar şi în consecinţă programele să conţină măsuri concrete de
limitarea acţiunii factorilor de risc.
 existenţa unor programe iniţiate de ONG, care să urmărească reducerea sau chiar eradicarea fenomenului
de abandon şcolar;
 acţiuni eficiente ale organismelor locale care se ocupă cu prevenirea şi combaterea abandonului şcolar,
precum şi cu ajutarea copilului aflat în situaţia de abandon şcolar;
 promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar.

Bibliografie:
1. Creţu, E., Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul primar, Bucureşti, Ed. Aramis, 1999;
2. Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2000;
3. Cristea, C.G., Psihologia educaţiei, Ed. Bucureşti, 2003;
4. Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007
5. Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară , 2009

STRATEGII DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof. GIORGI ELENA

Prof. MĂRGĂRIT VERGINICA MARINELA

COLEGIUL AUTO,,TRAIAN VUIA’’ TG-JIU

Pentru orice societate, educaţia reprezintă vectorul dezvoltării durabile. Dezvoltarea capitalului uman şi
creşterea competitivităţii prin formare iniţială şi continuă, pentru o piaţă a muncii flexibilă şi globalizată, reprezintă
obiectivele majore ale dezvoltarii fiecarei natiuni.
Abandonul şcolar crează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele
autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu
perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scadere a
venitului personal de-a lungul întregii vieţii.Părăsirea timpurie a şcolii este influenţată de factori educativi, de situaţii
individuale şi de condiţii socio-economice. Este mai curând un proces , decât un eveniment izolat. Este vorba de un
proces care începe adesea în cursul educaţiei primare, cu primele eşecuri şcolare şi cu o distanţare crescândă faţă de

513
 şcoală. Tranziţiile între şcoli şi între diferite niveluri de educaţie sunt în special dificile pentru elevii ameninţaţi de
riscul de părăsire timpurie a şcolii.
Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble situaţii de
inadaptare. Este vorba, pe de o parte, despre inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar
dar şi extraşcolar şi, pe de altă parte, despre inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi externi
(socio-economici, socio-culturali). Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se aplică
diferenţiat principiul dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o anumită
configuraţie pedagogică, psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecinţe imediate dar şi de
durată Inadaptabilitatea comportamentală a elevilor vizează tulburările de relaționare a acestora cu părinții,
profesorii și colegii și încălcarea regulilor colectivității școlare, respectiv extrașcolare. Apartenența la o familie
dezorganizată, lipsa de educație a părinților, neglijența acestora, lipsa unui loc de muncă sau consumul excesiv de
alcool sunt dificultăți din familie cu impact important asupra parcursului școlar al unui copil. Un alt factor important
care determină părăsirea timpurie a şcolii este intrarea pe piaţa muncii. Modelul educaţional oferit de părinţi şi fraţi
reprezintă alt factor pentru părăsirea timpurie a unității de învățământ. Cel mai adesea, elevii care ajung să renunţe la
educaţie provin din familii în care părinţii nu au mai mult de opt clase. Copiii cu fraţi mai mari ce au renunţat la
educaţie, tind să reproducă modelul .
.In ccea ce privește scoala on-line, pe lângă aspectele menționate, elevii prezinta scuze clasice si greu de
dovedit precum: conexiune slabă la internet, defecțiuni tehnice, probleme de ordin familial-elevii fiind obligați să
împartă spațiul cu alți membri ai familiei.
Efectele abandonului şcolar produce numeroase efecte: mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici
calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formația morală şi civică necesară exercitării
rolului de părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea rând, neavând o calificare, cei care
abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de
pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială.
Axele principale ale strategiilor educationale de combatere a parasirii timpurii a scolii sunt:
 Necesitatea imbunătățirii accesului la educatie și la serviciile de îngrijire de calitate destinate prescolarilor, sporirea
permeabilității parcursului educației, ameliorarea calității și statutului filierelor de învățămant profesional;
 Necesitatea măsurilor de intervenție adresate individual elevilor care sunt expuși riscului de a abandona educația sau
formarea ( consiliere si meditații, abordări de învățare personalizate, o mai buna orientare, oferirea de burse sociale).
Condițiile-cheie pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii pot fi sintetizate pe cinci domenii strict interconectate
unul cu celălalt:
 Management școlar
 Suport pentru elevi
 Profesori
 Familia
 Implicarea părților interesate
Managerii de școli au un rol extrem de important, ei fiind cei care încurajează inițiativa profesorilor în
identificarea,sigestionarea cazurilor de risc de abandon școlar. În plus, managerii fixează drept obiective principale

514
ale managementului instituțional prevenirea și combaterea absenteismului și a abandonului școlar. În acest fel, se
asigură o gândire unitară și eficientă la nivelul întregii unități școlare.
Elevii trebuie sa beneficieze de sprijin emoțional și psihologic pentru abordarea problemelor (stres, depresie,
tulburări post-traumatice) și comportamentelor de risc.
De aceea, în fiecare școală care se confruntă cu fenomenul abandonului scolar ar trebui să existe mecanisme de
detectare precoce a riscului de abandon scolar, semnalele timpurii precum absenteismul si comportamentul
inadecvat trebuie detectate rapid. De asemenea, elevii trebuie să participe la diverse activități exstrascolare și
proiecte europene, astfel va creste atașamentul față de școală.
Conducerea școlii trebuie să înlesnească comunicarea profesorilor cu familiile elevilor și să se situeze pe poziția de
mediator.
Părinții ocupă un rol central in toată aceasta ecuație, un părinte implicat, inseamnă, de cele mai multe ori, un
elev implicat. Între părinți și școală trebuie sa existe comunicare și cooperare.
Dar, scoala nu este numai despre elevi, profesori și părinți. Școala este și despre ceilalți agenți ai vieții socio-
economice, care se pot implica astfel incat activitatea educațională să fie mai interesantă și mai motivantă pentru
elevi. Colaborarea cu acești parteneri poate contribui la vitalizarea și diversificarea actului educațional.
Coexistand toti acești factori – cheie, cresc șansele ca abandonul școlar să fie din ce in ce mai redus, fie că
vorbim despre școala in format clasic sau despre șscoala on-line.

Bibliografie:
1 .Băban, Adriana, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj Napoca,2001;
2. Jigău, Mircea, , Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti,2001;
3. Plosca, Marin, , Consiliere privind cariera, aplicaţii în şcoală, Editura Dacia, Cluj- Napoca,2001;

CAUZELE ABANDONULUI ȘCOLAR - PREVENIREA ȘI COMBATEREA FENOMENULUI

PROF. ÎNV. PRIMAR GOȘEA MIHAELA

COLEGIUL TEHNIC MĂTĂSARI, GORJ

Abandonul școlar este în România o problema socială din ce în ce mai gravă. Cauzele abandonului şcolar
sunt multiple, acesta reprezentând o expresie şi o rezultantă a unei duble situaţii de inadaptare. Este vorba, pe de o
parte, despre „inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar dar şi extraşcolar” şi, pe de
altă parte, despre „inadaptarea şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi externi (socioeconomici, socio-
culturali)”. Fiecare abandon are o istorie personală şi socială legată de modul cum se aplică diferenţiat principiul
dezvoltării. Abandonul este produsul mai multor factori cauzali aflaţi într-o anumită configuraţie pedagogică,
psihologică şi socială care determină la rândul ei mai multe consecinţe imediate, dar şi de durată.
Din analiza datelor centralizate, la nivelul comunitatilor locale, s-au identificat și ierarhizat următoarele
cauze ale fenomenelor de risc de abandon și respectiv de abandon școlar:
I. Cauze ce ţin de condiţia socio-economică a familiei

515
 a) situaţia materială - De cele mai multe ori principalul motiv al abandonului şcolar este sărăcia. Copiii care
trăiesc în familii sărace au şanse mici de a-şi însuşi o educaţie şcolară completă, deoarece datorită situaţiei materiale
precare, părinţii nu pot asigura copiilor cele necesare pentru şcoală (caiete, cărţi, ghiozdane, pixuri dar şi
îmbrăcăminte sau hrană).
b) relațiile în familie - Mulţi dintre copii sunt victime nu doar ale sărăciei, ci şi ale angajării lor în munci
gospodărești, persistența modelului cultural al gospodariei țărănești, în care copiii sunt factor activ de sprijin în
familie (în special în mediul rural și în familiile de rromi).
c) dezinteresul părinţilor - De multe ori, părinții nu sunt interesaţi la ce fel de școală merg copiii lor, ce
învaţă, dacă învaţă sau nu, sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă sau din şcoală.
d) nivelul de educaţie scăzut al părinţilor - De cele mai multe ori populaţiile defavorizate au un nivel foarte
scăzăt de educaţie. Unii dintre părinţi nu au terminat nici cele 8 clase şi nu consideră necesar pentru copiii lor să
termine şcoala sau să meargă mai departe la liceu şi facultate.
e) calitatea locuintei - Datorită lipsei spațiului fizic, dotării precare și a lipsei utilităților, copiii nu dispun de
condiţiile necesare studiului şi efectuării temelor. Din aceste motive, rezultatele şcolare scad, acest fapt împlicând
creşterea numărului cazurilor de insucces şi de abandon şcolar.
f) mediul familial - De multe ori, în aceste familii atmosfera este caracterizată de certuri frecvente și
violențe favorizate de consumul de alcool, lucruri ce au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității de
asimilare, influențând comportamentul acestuia la școală și în societate.
g) lipsa ajutorului la învățătură - Indiferența părinţilor cu privire la educaţia şi activitatea şcolară a copiilor
conduce la apariţia fenomenului de insucces sau abandon şcolar. Neacordarea sprijinului la învăţătură copiilor, de
către părinţi se datorează, pe de o parte, faptului că aceştia au un nivel scăzut de educaţie, iar, pe de altă parte,
faptului că ei trebuie să muncească toată ziua pentru a asigura cele necesare familiei.
h) părinți reticenți - Mulţi dintre părinții pe care încercăm să-i convingem cât este de important să-i trimită
pe copii la şcoală nu au nici măcar o clasă, nu au nicio meserie.
II. Cauze ce ţin de şcoală
a) organizarea şi metodele didactice - Cadrul didactic trebuie să folosească metode active cu ajutorul cărora
să îi influenţeze pe elevi în direcţia dorită, metode care să dea rezultatele aşteptate.
b) atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice - Unii dascăli nu mai au răbdarea cuvenită,
reacţionează greşit, se enervează, ţipă la copii şi manifestă violenţă fată de aceştia, în special față de elevii cu
rezultate slabe la învățătură sau cu devieri comportamentale.
c) baza materială a şcolii - Lipsa materialelor didactice în şcoli reprezintă un alt risc de abandon şcolar.
Chiar dacă toate cadrele didactice sun bine pregătite, lipsa materialelor didactice moderne îi impiedică să îşi
desfăşoare activitatea în condiţii optime.
d) dezinteresul școlilor – Lipsa de interes a școlilor în furnizarea programelor de educație compensatorie
pentru copiii cu risc de eșec școlar.
III. Cauze ce ţin de elev
a) starea lui psihologică - Se referă la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor cu
autorităţile şcolare. În astfel de situaţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea depăşirii
dificultăţilor vor căuta să-şi satisfacă nevoia de valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon.

516
 b) caracteristicile de personalitate - Se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative să aibă efecte
diferite, la copii diferiți. Aceasta se explică prin faptul că elevul reacţionează diferit în funcţie de trăsăturile
personalităţii lui, care îi determină o anumită conduită.
c) atitudinea elevilor faţă de procesul educativ - pe de o parte dezinteres – elevul nu depune eforturile
necesare şi dovedeşte lipsă de răspundere fată de activitatea şcolară, pe de altă parte – elevul poate întâmpina
dificultăţi în îsuşirea cunoştinţelor care se predau.
d) potențialul limitat al elevilor - Inteligența limitată sau sub limită, calitățile memoriei și atenției slab
dezvoltate.
Iată în cele ce urmează, câteva din acțiunile care pot fi întreprinse pentru prevenirea şi combaterea abandonului
şcolar în școlile defavorizate
a. Asigurarea accesului la educaţia de bază pentru toţi copiii, tinerii şi adulţii, prin programe actualizate şi
adaptate grupurilor ţintă (preşcolari, elevi din învăţămantul primar, analfabeţi, adulţi cu studii incomplete sau cu o
formare inadecvată, persoane expuse la şomaj sau excludere socială, copiii străzii, etc.), prin mijloace adecvate și o
politică coerentă.
b. Cuprinderea integrală a preşcolarului în învăţământul preşcolar - inclusiv cei aparţinand etniei rrome.
d. Dotarea şcolilor cu mijloace moderne de învăţământ, cu reţele de informare şi comunicare, dotarea
corespunzătoare a bibliotecilor şcolare.
e. Formarea tinerilor în spiritual educaţiei permanente, prin diversificarea şi extinderea ofertei de educaţie
printr-un parteneriat susţinut cu principalii actori ai proceselor educaţionale (instituţii publice, societatea civilă,
parteneri sociali).
f. Asigurarea calităţii serviciilor de sprijin educaţional personalizat pentru copiii cu CES, orientare şcolară
şi consiliere profesională. centre de resurse şi inovare.
Bibliografie:
1. Băban, Adriana, 2001, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj Napoca;
2. Holban, Ion, 1973, Orientarea școlară, Editura Junimea, Iași;
3. Jigău, Mircea, 2001, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti;
4. Plosca, Marin, 2001, Consiliere privind cariera, aplicaţii în şcoală, Editura Dacia, ClujNapoca;
5. Tomşa, Gheorghe, 1999, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă
,,Viaţa Românească”, Bucureşti.
https://edict.ro/rolul-educatiei-in-formarea-personalitatii/
https://www.stasalba.ro/orientarea-in-cariera-a-adolescentilor-si-rolul-familiei/
http://www.uti.eu.com/posdru-centru-multiregional/consilierea-in-cariera-importantaformarii-profesionale-si-rolul-
acesteia/

517
 COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof. inv. preșcolar Hondrilă Lăcrămioara

Grădinița nr . 56 Galați
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de
comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu
cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana
respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar
reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte
de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu
mai consideră şcoala un viitor.
Să fii părinte în această perioadă înseamnă să faci față nu numai unor schimbări fără precedent - noi toți
suntem mai conștienți de nevoia noastră de a fi în siguranță, de a ne proteja familiile și prietenii - dar și să gestionezi
altfel activitățile de zi cu zi, atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri. Toate în același timp. În realitatea distanțării
sociale, școala s-a mutat, pentru mulți, online.
Copiii care trăiesc în sărăcie, copiii din grupurile minoritare sau cei cu dizabilități au cel mai mult de
pierdut, mai ales dacă locuiesc în mediul rural. În contextul acestei pandemii, copiii vulnerabili sunt expuși la riscuri
și mai mari, cum ar fi separarea de familie, lipsa accesului la servicii medicale, violență și neglijare. Toate acestea
fac continuarea educației lor cu atât mai grea. Tocmai de aceea trebuie să fie și mai prezenți în planurile de rezolvare
a crizei.
Şcoala este o instituţie care oferă servicii educaţionale, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, formează
competenţe, norme, valori recunoscute şi acceptate social. Ea funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi
factori de educaţie, care au la rândul lor o ofertă educaţională: familia, autorităţile, organizaţiile guvernamentale şi
neguvernamentale, poliţie, biserică etc.
Pentru o mai bună prevenire a abandonului școlar privind activitățile din mediul online vom căuta
împreună soluții atât din partea noastră a cadrelor didactice cât și din partea părinților susținere în tot ceea ce facem.
De aceea pregătirea remedială susține prevenirea abandonului școlar, fiind ajutați să- și facă temele elevii
sunt ajutați de fapt să recupereze informațiile pierdute din timpul orelor de curs pierdute depățind astfel anumite
dificultăți de învățare.
Deși școala online este privită ca un eșec – împreună reușim să găsim resursele necesare fiind un sprijin
emoțional atât pentru elevi cât și pentru părinți.
Partea cea bună a acestei situații este ca unii elevi au descoperit că pot face singuri anumite proiecte, le pot
prezenta colegilor ca și ghid în învățarea online.
Resursele interactive online pot fi sursă de menținere activă în actul învățării, jocurile interactive fac
învățarea mai ușoară și mai relevantă.
Deși interacțiunea fizică lipsește elevii au fost încântați de folosirea tehnologiei moderne , chiar și

518
petrecerea timpului pe telefon poate fi constructiv – crearea unor proiecte, teste, stimuli video, link-uri cu materiale
atractive toate atrag după sine dorința și curiozitatea elevilor de a explora noi informații.
Elevii ar vrea să învețe mai mult cum să folosească eficient tehnologia în orele normale și cum să-și aleagă
singuri calea.
Ar lua în școala normală: notițele luate direct pe dispozitive și deschiderea profesorilor spre noi explorări.
Dacă ar fi profesori, ar face mai multe jocuri, s-ar axa mai mult pe relația cu elevii și nu s-ar îngrijora prea
tare pentru ce au pierdut, ci ar încerca să creeze ceva pentru care, poate, nu au avut timpul necesar.
Elevilor le-a plăcut că, pentru prima dată, pot folosi telefoanele în timpul orelor online pentru a învăța, au
apreciat predarea mai interactivă și vizuală, cu clipuri video și teste-fulger și au recreat un spațiu de normalitate,
revăzându-și profesorii și colegii.
Au învățat să fie mai pozitivi și au câștigat încredere când au văzut că pot face progrese, chiar și urmărind
de pe telefon lecțiile.
Le e dor de colegi, de aerul din curtea școlii și de timpul petrecut cu colegii și profesorii.
Dacă ar fi profesori, ar invita părinții la ore, ar aduce mai multe exemple practice, studii de caz și jocuri
care să facă învățarea mai ușoară și ar da mai puține teme.

METODE ŞI TEHNICI DE REDUCERE A ABANDONULUI ŞCOLAR

Prof.înv.preșcolar: Milon Maria Larisa

Grădiniţa cu Program Prelungit Rovinari

O educație autentică și funcțională se sedimentează în familie, apoi are continuitate în grădiniță și școală
prin intermediul corpului profesoral, care prin simpla sa existență reprezintă puterea exemplului.

Cauzele abandonului preşcolar /școlar sunt diverse și nenumărate, originea acestora putând fi economică
sau socială. Vorbim concret despre inadaptarea preşcolarului/elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul
preşcolar /şcolar, dar și de inadaptarea grădiniţei/ şcolii la factorii interni : biologici, psihologici şi externi:
economici, culturali.
Educaţia unifică toate etapele educaţiei: educaţia preşcolară, educaţia primară, educaţia secundară,
educaţia liceală, educaţia universitară, educaţia postuniversitară.Scopul final al educaţiei este să sporească calitatea
vieţii. Cadrele didactice ar trebui să ştie cum să valorifice diversele experienţe de învăţare ale preşcolarilor/elevilor,
sa găsească căi, metode de a-şi valorifica propriile experienţe de învăţare. Deoarece copiii se simt valorizaţi, capătă
încredere în ei, învață să comunice cu ceilalţi, au şansa de a învăţa în mod autentic şi profund, despre o temă şi de a-
şi clarifica propriile valori şi atitudini faţă de cunoaştere, interiorizează un continuum între ceea ce învaţă la
grădiniţă /şcoală şi ceea ce învaţă în alte contexte, nonformale sau informale.
Condițiile-cheie pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii pot fi sintetizate pe domenii strict interconectate unul cu
celălalt:

519
 1. Management instituţiona l- Managerii sunt cei care încurajează inițiativa profesorilor în identificarea și
gestionarea cazurilor de risc de abandon școlar. În plus, managerii fixează drept obiective principale ale
managementului instituțional prevenirea și combaterea absenteismului și a abandonului . În acest fel, se asigură o
gândire unitară și eficientă la nivelul întregii unități de învăţământ.
2. Suport pentru preşcolari/ elevi - Semnalele timpurii de părăsire a școlii, inclusiv absenteismul școlar și
comportamentul inadecvat, trebuie detectate rapid . Printre aceste semne se numără: lipsa atenției, dezinteresul,
rămânerea în urmă etc. Deși poate să pară superficială sau ieșită din context, învățarea nonformală este cea care îi
ajută pe copii să se simtă valoroși chiar și atunci când au carențe educaționale, îi responsabilizează prin joc, îi face
„să crească” fără să simtă această presiune .
3. Familia - Familia trebuie să știe că responsabilitatea educației se împarte între părinți și școală și că,
între cele două, trebuie să existe comunicare și cooperare.
3. Profesori creativi- Copiii au nevoie de modele și, de obicei, modelele sunt persoane imprevizibile,
impresionante, copleșitoare. Pentru a fi un astfel de om, trebuie să ai curajul de a ieși din tipare,să-i atragi pe cei
mici prin toate metodele şi mijloacele captivante. Este foarte important schimbul de bune practici între profesori din
țări diferite, capacitatea acestora de a prelua și adapta anumite metode, dar și formarea continuă a cadrelor didactice,
cunoașterea unor noi modalități de combatere a fenomenului de părăsire timpurie a școlii și de abandon școlar.
Misiunea grădiniţei/școlii ar trebui să fie puternic focalizată asupra prevenirii abandonului școlar timpuriu.
Pe măsură ce sunt identificate semne ale tendinței de abandon, ar trebui să se acționeze rapid. Sunt importante atât
structurările Curriculumului, cât și abordările eficiente de predare:
 programele ar trebui să permită personalizarea formelor de predare și învățare pentru diferite stiluri de
evaluare. Ar trebui pus un accent mai mare pe evaluarea formativă, pentru a facilita achiziționarea, cunoașterea și
dezvoltarea abilităților și competențelor, la cea mai bună capacitate a fiecărui preşcolar/ elev, păstrând în același
timp calitatea conținutului curricular.
Curriculum-ul ar trebui să se conecteze cu viața reală și diversitatea din societate, să asigure continuitatea
cu nivelurile ulterioare de educație.
 Este foarte importantă predarea centrate pe elev, o predare și colaborare mai profundă în procesul de
învăţare.
O bună practică este aceea a grădiniţelor / şcolilor de vară, în cadrul cărora se poate menţine o legătură şi
un interes permanent pentru actul educaţional,iar daca totul se realizează într-un mod cât mai atractiv,copiii nu vor
înceta să se îndepărteze de mediul educaţional.
Aşadar, copilul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal,
profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează, cum se menţin în sistemul educativ,
făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care
provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare dascăl în parte, de responsabilitatea şi
implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte.
Bibliografie:
 "Revista învăţământului preşcolar" - Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei –
Bucureşti, 2006;

520
  Gordon, T. , Burch, N. - „Profesorul eficient – programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii”,
Editura Trei, București, 2011;
 Cristina Neamţu, „Devianţa şcolară”, Ed. Polirom, Iaşi, 2003;
 I.S.E., „Copii care nu merg la şcoală”, Bucureşti, 2012;
 Bernstein, Basil – „Studii de sociologie a educaţiei”, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1978.

Prevenirea si combatrea abandonului în mediul școlar a dus la

MANAGEMENTUL PRIN PROIECTE

-studiu privind rezultatele acestuia-

PROF. NEDA ANCA IRINA

Liceul Teoretic Henri Coanda Craiova DOLJ

Să vrei să aduci bucurie în viața unor copii este obligația fiecaruia!Să lucrezi într-o comunitate cu membri
care provin din medii vulnerabile este o binecuvantare!
Ca manager al Școlii Profesionale Valea Stanciului din 2013 si pană în ianuarie 2021, dornic de
îmbunătățire a calității vieții membrilor comunității, am căutat mereu să găsesc soluții pentru rezolvarea problemelor
copiilor școlii. Cu ajutorul proiectelor i-am făcut pe copii să îndrăgească şcoala, iar pe părinţi să înţeleagă că este
necesar să îi aducă pe copii la școală să înveţe. Suntem implicaţi în proiectul „Mecanici ai viitorului“, în cadrul
competiţiei „Ţara lui Andrei“. Prin acest program am putut achiziţiona o maşină nouă, pe care elevii de clasa XI-a
practică şoferia gratuit. De trei ani am implicat copiii școlii profesionale în programul Erasmus+ VET, prin care 16
elevi de clasa a X-a au mers în Italia și din acest an in Cipru.
La nivelul ciclului gimnazial realizăm activități de remediere pentru toți cei 152 de copii la limba
romanăși matematicăcu asigurarea mesei. Ei beneficiazăși de diferite materiale în cadrul acestui program POCU:
”Hai la școală!”, proiect pentru prevenirea abandonului școlar al copiilor din grupuri defavorizate, cofinanțat din
Fondul Social European, prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, Axa prioritară 6. Proiectele „Jienii
danseaza” - Proiect finantat de Consiliul Judetean Dolj in 2017 , „Comunic, deci exist!”- Proiect finantat de
Consiliul Judetean Dolj in 2018, ”Laboratorul viitorilor agronomi”-Proiect finantat de Consiliul Judetean Dolj in
2019- dotarea Laboratorului de biologie-fizica-chimie, ”Lectii smart”-Proiect finantat de Consiliul Judetean Dolj in
2020 sunt proiecte care au ca obiective principale reducerea abandonului scolar si creșterea nivelului calității
educației elevilor din școala noastră.
„Curatenia –mama sanatatii”, Proiect finantat de Terre des hommes si implementat de Asociatia Amazonia in 2018
are ca obiective: constientizarea importanței respectării normelor de igienă corporală și prevenția stării de boală si
formarea la elevi a unor deprinderi practice corecte de spălare a mâinilor, dinților, de tăiere a unghiilor, curățare a
urechilor, îngrijire a părului si îmbrăcămintei .
La nivelul ciclului primar colaborăm cu Școala Romano-Britanicăin cadrul proiectului “Stop
analfabetismului functional” cu scopul de a asigurara accesul la educația de calitate furnizată prin modelul

521
educațional al Școlii Romano-Britanice pentru 250 copii din comuna Valea Stanciului, cea care asigura toate
materialele necesare copiilor de clasele pregatitoare si clasa I, curriculum prezentat on-line si fise de lucru. De
asemenea, profesorii sunt formati periodic de formatorii acestei scoli. Parteneriatul este pe o perioada de 5 ani si
rezultatul a fost ca la finalul clasei pregatitoarte, toti copiii cunosteau literele.
Prin proiectul “Schimbarea mentalitatii parintilor”- finantat de Fundatia Noi Orizonturi- Oferim părinților
formare, resurse și alte servicii de parenting intr-un numar de 40 ai elevilor din clasele primare, cate 20 din fiecare
structura. Recomandăm părinților cărţi pe care să le citească ei înșiși sau pe care să le recomande copiilor lor.
Proiectul „Fiecare copil in gradinita” implementat inca din 2014 cu Asociatia Ovidiu Ro a crescut
frecventa la 94% și a dus la înființarea unei noi grupe de copii. Atelierele de vara, Sotron Doi, Fiecare copil
merita o poveste, Granturile Hai la grădiniță, Grădibiblioteca- sunt programe Ovidiu Ro implementate cu placere
de cele 8 educatoare din gradinita noastra. Copiii participa in numar mare fiind atrasi de activitati.
Proiecte care au unit întreaga comunitate „Antreprenoresti-adopta un sat” și Eco Școala. „Antreprenoresti-
adopta un sat” este un proiect al RBL, unde s-au reunit autoritaile locale, scoala, antreprenorii comunei. Cu elevii si
profesorii s-au organizat cursui ntreneaza antreprenorul din tine, iar cu tinerii conferinte Vreau sa fiu antreprenor,
Repatriot.
Acordarea Steagului Verde pentru Scoala Profesionala Valea Stanciului în cadrul programului Eco Școala
reprezinta recunoasterea dobândiri unui comportament ecologic în rândul elevilor , care se va reflecta şi în
comunitate.
In echipa sta puterea!-lectia invatata prin participarea la diferite proiecte. Fiecare proiect a avut echipa sa de
implementare, echipa care s-a format si dezvoltat cu fiecare moment parcurs.Cresterea calitatii educatiei prin
tranformarea mentalitatii parintilor si realizarea de lectii atractive de catre profesori a dus la Copii fericiti intr-o
comunitate fericita!

METODE DE REDUCERE A ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

RUSU MARIA CONSTANȚA

COLEGIUL TEHNIC ”HENRI COANDĂ” , TG-JIU

Abandonul școlar este o realitate din ce în ce mai izbitoare, o problemă gravă care pare să se accentueze din
cauza problemelor economice. Abandonul școlar nu este o problemă numai a școlii ci una națională. Cercetarea
desfăşurată la nivel european scoate în evidenţă faptul că fenomenul de părăsire timpurie a şcolii implică un număr
tot mai mare de elevi. Această situaţie subliniază faptul că două drepturi fundamentale ale copiilor sunt încălcate:
dreptul la educaţie şi dreptul la securitate.
Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având nevoie, în
consecinţă de răspunsuri diversificate. Din acest motiv, această problemă trebuie privită prin intermediul activităţilor
interdisciplinare şi transversale integrate în programa şcolară, prin activităţi extraşcolare adecvate.
Într-o abordare sintetică, factorii care pot conduce la apariția abandonului școlar pot fi considerați urmatorii:

522
 1. Situația economico-socială precară a famiilor din zonele defavorizate (lipsa de resurse materiale a
părinâilor, necesitatea ca tinerii și copii să se integreze foarte devreme într-un cerc vicios legat de munca la
domiciliu etc, lipsa de comunicare și motivare a membrilor acestor familii, lipsa interesului pentru scoală a
părinților, gradul înalt de dezamagire personală a acestora, lipsa de cultură a comunității locale, etc)
2. Mediul socio-cultural al elevilor (atitudinea familiei în raport cu scoala, scara de valori promovată de către
părinți, fenomenul migrației forței de muncăetc)
3. Climatul familial (gradul de dezorganizare al vieții de familie, structura eterogena a familiei, existența
familiilor monoparentale, existența conflictelor frecvente și atitudinilor imorale ale părinților, lipsa de
coerență a metodelor educative folosite de către părinți, lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece sau
tiranică care poate destabiliza emoțional copii etc)
4. Diverși factori socio-economici conjuncturali (crizele economice, politice, sociale sau morale, existența
unui sistem social confuz, fără valori morale bine conturate, etc)
5. Factori de natură educațională care afectează negativ copii (erori comise de către cadrele didactice sub
forma atitudinilor gresite sau a relaționării superficiale, lipsa competențelor didacticecorespunzatoare, lipsa
autorității morale a educatorilor, organizarea proastă sau deficitară a însăsi procesului de învățământ în care
sunt angrenați copii la un moment dat etc)
6. Cercul de cunostințe, amici, prieteni existenti la un moment dat, impropriu pentru o atitudine corectă față
de scoală (efectele extrem de negative a unor modele sociale din anturajul propriu, de joasă calitate pentru
copii, comportamentele deviante ”împrumutate”, manifestarea necontrolată a teribilismului etc)
7. Problemele emoționale ale copiilor (frustrări devianțe și lipsa capacitătii de exprimare emotională specifică
pubertătii și adolescenței, incapacitatea de a obține un echilibru psihosomatic normal între cerințele școlare
și propria capacitate de învățare etc)
În prezent predau la clase de profesională și mă confrunt cu situații de abandon școlar. Mediul online nu este
foarte bun în special pentru elevii proveniți din medii defavorizate. Pentru a reduce acest fenomen, m-am gândit la
următoarele obiective:
- identificarea elevilor cu absențe multiple
- întâlniri săptămânale cu părinții
- asigurarea transportului elevilor ce stau la distanțe mari
- dotarea clasei cu mobilier nou, material didactic
- întâlnire săptămânală cu consilierul școlar pentru a dezbate această problemă
- concursuri pe diferite teme: muzică, desen, creații literare
- vizite la poliție, mânăstire.

BIBLIOGRAFIE
1. Bîrsan C., Lungu A. Abandonul școlar – efect al insuccesului școlar - studiu de cercetare. Sălaj, 2007.
2. Neamţu C. Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Iaşi:
Polirom, 2003.

523
 CAUZE ȘI MĂSURI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Prof. pentru înv.primar Romila Raluca Elena

Școala Gimnazială nr.1, sat Ivești

Mutaţiile din societate şi din familia contemporană (problemele economice, problemele de relaţionare între
părinţi şi copii, timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi emoţional redus,
supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în străinătate personalitatea şi starea de sănătate a elevului
(motivaţie şcolară scăzută, lipsă de interes, sentimente de inferioritate, abilităţi sociale reduse, refuzul de a adera la o
alegere făcută de alţii (dorinţele adulţilor); condiţiile socio-economice ale familiei: sărăcia, stil parental indiferent,
neglijent, familii dezorganizate sau comunităţi de rromi; contextul şcolar: comunicarea defectuoasă profesor-elev,
supraîncărcarea şcolară, frica de evaluare, incompatibilitate între aspiraţiile, trebuinţele de învăţare şi oferta
educaţională a şcolii, ), determină mai multe probleme emoţionale la copii decât în trecut.
La acestea se adaugă presiunea grupului, riscul consumului de droguri şi a altor forme de dependenţă,
metodele educative slabe, inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, frica de examene
etc. constituindu-se în adevăraţi stresori pentru elevi care, din păcate, uneori evită confruntarea cu ,,problema” prin
fuga de la ore. Văzut din această perspectivă, absenteismul devine o problemă socială, un semnal tardiv al existenţei
unor probleme, o conduită care reflectă atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia
şcolară. De asemenea, riscul părăsirii școlii crește și în cazul copiilor ai căror părinți, cu un nivel redus de educație,
nu pot să îi sprijine pe copii în efectuarea temelor.
În special copiii din mediul rural sunt cei care nu au posibilitatea tehnică și financiară de a avea acces la
cursuri online. O povară în plus pentru copiii din comunități defavorizate este data de educația online în contextul
pandemiei Covid-19. Familiile nu își pot permite achiziționarea unei tablete pentru fiecare copil și, în situația
derularii școlii online, acești copiii nu mai au acces la educație Închiderea școlilor și organizarea cursurilor online
fără dispozitivele necesare și instrumente de evaluare a calității procesului de educație sunt factori de risc major de
abandon școlar.
Deficitul pentru educația online este mult mai mare în mediul rural decât în cel urban, și mai mare în
învățământul primar și preșcolar decât cel liceal.
Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul şcolar, având o înaltă valoare predictivă în raport
cu acesta; numeroşi autori care au studiat conduitele elevilor ce se corelează cu decizia lor de a abandona şcoala au
fost de acord că cea mai mare probabilitate de a abandona şcoala se înregistrează la cei care lipsesc excesiv de la
şcoală şi au probleme de disciplină; variabila cheie în etiologia inadaptării şcolare este atitudinea părinţilor faţă de
şcoală, prin consilierea individuală, atât a elevilor cât şi a părinţilor, se poate ajunge la o mai bună adaptare şcolară.
Abandonul şcolar ca formă de manifestare a comportamentului deviant prezent în şcoală este încadrat în
condiutele de evaziune sau demisie.El reprezintă acea conduită de evaziune ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii început, (Cristina Neamţu,2003,p.199). Abandonul
şcolar reprezintă de asemenea şi o metodă de măsurare a eficienţei sistemului şcolar.

524
 Măsuri de prevenire a abandonului școlar:
a) Integrarea tuturor copiilor de vârstă școlară și formarea unei atitudini favorabile față de școală;
b) Identificarea cauzelor care duc la apariția absențelor și efectele imediate resimțite în înregistrarea
succesului școlar;
c) Identificarea elevilor cu risc de a nu se (re)înscrie şi de a abandona şcoala;
d) asigurarea unei bune colaborări școală-familie;
e) Strategii pentru elevi şi părinţi pentru revenirea la şcoală a copiilor;
f) Măsuri de prevenire a abandonului şcolar: sprijinirea accesului la şcoală, a învăţării şi a bunăstării socio-
emoţionale;
g) aplicarea programului ,,Școală după școală’’(prin program, copiii sunt sprijiniți la efectuarea temelor de
cadre didactice specializate, beneficiază de pregătire suplimentară la materiile la care întâmpină dificultăți
și sunt încurajați să participe la activități de timp liber care urmăresc dezvoltarea abilităților de viață
independentă.);
h) Asigurarea de fonduri suplimentare şi alocarea de fonduri către şcolile, regiunile şi elevii cei mai afectaţi;
BIBLIOGRAFIE
1.Banciu, D., Rădulescu, S.M., „Evoluţii ale delincvenţei juvenile în România. Cercetare şi prevenire socială”,
Bucureşti, 2002;
2.Coaşan, A., Vasilescu, A., „Adaptarea şcolară”, editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988;
3.Neamţu, C., „ Devianţa şcolară” , Editura Polirom, Iaşi.
4.P. Popescu- Neveanu, „Dicţionar de psihologie”, editura Albatros, Bucureşti, 1978.

ABANDONUL ȘCOLAR, O REALITATE A ROMÂNIEI

Prof. Dr. Sandu Ancuța Simona Școala Gimnazială Nr. 119, București, Sector 4

Pandemia de COVID-19 a afectat profund educația și a agravat inechitățile sociale existente în țară, a dus la
închiderea școlilor și a perturbat calitatea actului educațional. Cei mai afectați de pandemie sunt copiii din familii cu
venituri reduse, copiii care locuiesc în zonele rurale cu infrastructură deficitară, copiii din cadrul minorităților etnice
și lingvistice, copiii cu dizabilități, copiii migranți și refugiați, copiii aflați în conflict cu legea, co piii și tinerii care
nu frecventează instituțiile educaționale. Rolul educației în dezvoltarea acestor copii devine astfel crucial, iar
singurii care pot decide viitorul lor sunt părinții. Relația dintre părinți și copii reprezintă una dintre cele mai
importante relații interumane. Acest lucru se datorează atât caracterului nedestructibil al acestei legături cât și
rezistenței sale în timp. Provocarea predării online care i-a așteaptat pe profesori, directori de școli, responsabili din
sistemul de educație și factori de decizie de la nivel local și național a fost și rămâne și la această dată semnificativă.
Dacă nu se va face față acestei provocări, impactul asupra copiilor, tinerilor, familiilor, comunităților și societăților
la un nivel mai larg se va resimți pe tot parcursul vieții, atât din punct de vedere social, cât și economic. Programele
de parteneriat cu părinții vizează integrarea copiilor în școalăși în societate, sprijinirea acestora în problemele cu

525
care se confruntăși înțelegerea comportamentului lor în fiecare etapă de dezvoltare. Sărăcia reprezintă principala
cauză a abandonului școlar în România. Copiii provenind din familii defavorizate sunt deseori nevoiți să părăsească
școala pentru a-și întreține familia sau pentru a-și îngriji frații mai mici. Prin abandon școlar, șansele individului de
a-și găsi un loc de munca scad considerabil, la fel și posibilitățile sale de a se integra în societate.
Pentru a preveni inadvertențele între așteptările elevilor și oferta școlară, profesorii au trebuit să învețe cum
să pună în practică în orele lor strategii practice și metode de predare interactive, cunoștințe de bază în domenii
principale de limbăși comunicare, matematică și IT, strategii de cultivare și dezvoltare a competențelor inter-
curriculare, esențiale pentru tot învățământul de astăzi, oportunități de ore de clasa flexibile, adaptate nevoilor
fiecărui elev. Predarea la distanță în situații de urgență ilustrează situația în care cursurile sunt oferite prin învățare la
distanță, ca răspuns la o criză, mai degrabă decât să fi fost planificate sau organizate în scopul educației la distanță.
Încă de la începutul pandemiei de COVID-19, s-a susținut continuarea și facilitarea educației elevilor, în
special a copiilor celor mai marginalizați. Eforturile depuse s-au concentrat pe educație în stabilirea, selectarea sau
îmbunătățirea sistemelor de învățământ la distanță și online, în monitorizarea impactului închiderii școlilor asupra
calității educației oferite, în special prin platforme educaționale la distanță și asupra rezultatelor la învățătură, prin
susținerea părinților și îngrijitorilor în îndrumarea copiilor în învățarea de acasă și în oferirea de suport psihosocial.
Cadrele didactice contribuie la evitarea condițiilor care determină situațiile de abandon școlar în rândul
adolescenților care frecventează gimnaziul și folosesc strategii și instrumente pentru a implica elevii în metodele lor
de învățare. în acest context, provocarea profesorilor constă în recunoașterea impactul pozitiv al promovării
implicării elevilor în procesul de învățare și participare la viața școlară pentru a împiedica abandonul școlar,
recunoașterea, consolidarea și validarea practicilor și abordărilor educaționale, considerate promițătoare pentru
învățarea cunoștințelor practice în învățământul gimnazial. Pentru a atinge aceste obiective, în ultimul timp a existat
un mai mare interes față de diseminarea în învățământ a modelelor de predare și învățare bazate pe cercetare și
experiență practică. În mediul online, comunicarea informațiilor sociale este deseori îngreunată datorită timpului
redus acordat citirii și caracterului indirect al relaționării. Volumul mare de informații existente online determină
profesorii să respecte anumite reguli în atragerea interesului elevului.
Învățarea online reprezintă o componentă nouă a planului educațional realizându-se prin website-uri
specializate, grupuri de discuții sau newsletter. Astfel, credibilitatea suportului educațional crește. Rolul promovării
online este de a sprijini comunicarea din mediul offline dar și de a oferi suport elevului în accesarea informațiilor de
care are nevoie.
Explorarea problemei abandonului școlar este legată de necesitatea de a analiza semnalele care preced
situațiile de abandon școlar și contextele în care se manifestă. Elevii declară adeseori motivații fragile, incapacități
de luare a deciziilor, stări de neliniște, faze de tranziție, episoade de eșec și traiectorii descendente ca motive pentru
abandonul școlar timpuriu, dar nu neapărat. Literatura științifică a sugerat că aceste elemente nu sunt considerate
atribute subiective care trebuie tratate exclusiv cu dispozitive de suport individual pentru elevi, ci caracteristici ale
mediilor în care elevul are experiențe de învățare și asupra cărora să se intervină într-un mod sistemic. Ceea ce vrem
să evidențiem este că fenomenul abandonului școlar își găsește rădăcinile în experiența elevilor, în parcursul
eșecului lor școlar, preludiul neregularităților și părăsirii școlii, dar și în dezacordul față de ceea ce studiază, pe care
îl consideră prea departe din ceea ce vor face ca profesioniști în viitor. În acest sens, abandonul școlar nu poate fi
analizat printr-o schemă liniară de cauză-efect; determinanții semnificativi ai eșecului școlar și abandonului școlar

526
sunt reprezentați de un set de factori care sunt reciproc interdependenți. Printre elementele care contribuie la
influențarea experienței școlare în ceea ce privește satisfacția pentru parcursul realizat, performanța școlară,
semnificația ideii școlare și a cunoașterii, conceptul de sine ca elev, relația cu profesorii, colegii și părinții sunt cei
mai influenți factori pe care elevii, în special cei din liceu, îi consideră cei mai relevanți. Nevoile lor sunt de a fi
ascultați empatic, de a le fi înțelese problemele și de a avea o mai bună orientare școlara spre o carieră care li se
potrivește. Permițând elevilor să experimenteze instrumente pentru cunoștințele centrate pe acțiune și instrumente
educaționale care facilitează aplicarea în practică a ceea ce învață, reprezintă astăzi un obiectiv care trebuie atins și
pentru a preveni fenomenul abandonului școlar.
Bibliografie
1.Moraru, Adina, Relația parinti-copii la varsta adolescentei, raport Cabinet Individual de Psihologie,
Psiholog Dr. Aurelia Moraru, 2007.
2.Ramachandran, Vimala, Genderand social equity in primaryeducation: hierarchies of access,
SagePublishing, 2004.
3.Neacsa, Dumitru, Parteneriatul scoala-familie, revista on-line Paginiscolare.ro, 2009
4.Stoian, Iulian, Educația „la purtător” -cea mai durabila investiție pentru minoritarii romi, Alianța Civica a
Romilor din Romania, 2010.
Resurse online:
https://schoolinclusion.pixel-online.org/files/transnational_report/Transnational_Report_EN.pdf
https://www.schooleducationgateway.eu/en/pub/experts/understanding_and_preventing_e.htm

527
 PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR PRIN ACTIVITĂȚI EXTRACURRCULARE ȘI
PROIECTE EDUCAȚIONALE

Prof. înv. preșcolar: Barbonie Adriana

Prof. înv. preșcolar: Dina Viorela
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT ROVINARI

O educaţie adevărată, reală se fundamentează în familie iar apoi, ea se continuă în grădiniţă şi şcoală. În
primul rând ea se realizează prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului. Tot ceea ce se săvârşeşte sub
puterea copilului are efect mai puternic decât frazele moralizatoare.
O bună intervenţie a cadrului didactic prin însuşi procesul educativ pe care-l desfăşoară cu copiii poate
constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin intervenţia acestuia la nivelul factorilor de risc –
individuali, familiali, şcolari.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi în ultimă
instanţă pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.
Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Cauzele principale ale abandonului şcolar sunt cele economice, socioculturale sau religioase, psihologice şi
pedagogice.
În cadrul învăţământului preprimar, cadrul didactic – educatoarea are de asemenea un rol decisiv în
formarea conceptului despre şcoală a copiilor preşcolari şi viitori şcolari. Comunicarea copilului cu educatoarea
fiind extrem de importantă, comunicarea verbală şi cea non-verbală.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ,
fiecare după forţa şi posibilităţile sale.Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, dar în grupul de la grădiniţă
fiecare poate avea un loc, un rol şi o valoare.
Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale ale
fiecărui copil, aceasta trebuie să identifice:
- Cum este fiecare?
- Ce ştie fiecare?
- Ce face fiecare?
- Cum cooperează cu ceilalţi?
Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa,
indiferent de nevoile lui sociale.
Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil
integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.
Oferta educațională cuprinde pe lângă viziunea și misiunea unității de învățământ, care trebuie să aibă în
vedere binele educabililor și să antreneze toți factorii educaționali - familia, școala, comunitatea - și resursele
materiale moderne, personal didactic de calitate, calificat și specializat, o paletă largă, variată de opționale și

528
activități extracurriculare care să tindă în mod convergent către realizarea idealului educațional. Însă, o instituție de
învățământ trebuie să aibă în vedere și derularea de proiecte și programe educaționale care să contribuie la
prevenirea abandonului școlar.
Astfel, în unitatea noastră se desfășoară proiecte educaționale care au ca scop prevenirea abandonului
școlar:“ Singuri acasă” De asemenea, am participat în calitate de partener la organizarea și desfășurarea unor
activități sau acțiuni umanitare care au avut același scop, incluziunea școlară a copiilor cu dificultăți și prevenirea
abandonului școlar. Am proiectat și planificat pe lângă acțiuni caritabile și activități educaționale recreative cu copiii
acordându-le sprijinul necesar formării și dezvoltării deprinderilor, priceperilor de autonomie personală și socială.
Proiectele dezvoltă și aplică un demers educativ ce urmăreşte: reducerea absenteismului şcolar, dezvoltarea
unei personalităţi armonioase a copiilor manifestată prin comportamente sociale, vocabular elaborat şi încredere în
propriile capacităţi, întărirea relaţiilor dintre triada părinţi-copii-cadre didactice, optimizarea procesului de predare-
învăţare-evaluare.
Ne dorim ca prin intermediul unor astfel de proiecte și activități extracurriculare să creștem accesul la
educație pentru copiii care provin din familii defavorizate, monoparentale sau cu resurse financiare reduse. Acest
scop se înrădăcinează într-o realitate socială dificilă, a unor familii cu nivel educațional și material precar, fără
motivația și mijloace de sprijin în educația copiilor lor. Ca atare, constatând că în multe cazuri, aceste realități au
drept consecință abandonul școlar foarte timpuriu și analfabetismul, ne dorim ca prin activitățile prilejuite de acest
proiect, activități de voluntariat, caritabile, educaționale, să creștem calitatea vieții acestor copii, prin facilitarea
accesului la educație
Ne-am propus ca prin activitățile desfășurate să responsabilizăm comunitatea, să creștem gradul de
conștientizare în rândul părinților a importanței educației copiilor lor, să promovăm socializarea și cooperarea între
copii, să formăm comportamente și abilități sociale adecvate diferitelor situaţii. Participarea la acţiuni de voluntariat,
implicarea tuturor în activităţile propuse în proiect au contribuit decisiv și în mod direct la atingerea obiectivelor
propuse.
Copiii noştri sunt nevoiţi zi de zi să facă faţă provocărilor, iar în încercările lor de a rezolva problemele din
lumea minunată și simplă a copilăriei trebuie să-și găsească locul și manifestarea activă în cadrul școlii și
comunităţii responsabile și responsabilizate. Educaţia raţional-emotivă şi comportamentală promovează ideea că un
copil poate să înveţe să-și ajute semenii.
Învăţându-l pe copil de la o vârstă fragedă să prindă drag de tot ceea ce înseamnă filantropie, voluntariat,
generozitate, noblețe sufletească, ne asigurăm un viitor frumos bazat pe încredere și respect între membrii unei
societăți.
Copilul, fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional,
universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţin în sistemul educativ făcându-l cât mai
eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, educatorilor cât şi a comunităţii din care provine copilul
pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar. Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre.
Depinde de fiecare educatoare în parte, de responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care
fiecare să înveţe şi să se dezvolte
Bibliografie:

529
 1.Vrăşmaş Ecaterina Adina, Educaţie timpurie şi Grădiniţa adaptată, Bucureşti, Asociaţia RENINCO
România, 2008
2.Ungureanu, Dorel, Educaţia integrată şi şcoala inclusivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000
3.Graţiela Sion, Psihologia Vârstelor, Bucureşti, Editura Fundaţia România Mare, 2007
4.Bunescu GH., Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor, www.leducat.ro

Școala Gimnazială Nr.1 Adășeni

Jud. Botoșani
Tel./ fax: 0231563040
Nr. 770/ 11.01.2021

Avizat, Avizat,
Director Școala Gimnazială Nr.1 Adășeni Asociația ,,Tineretul Ortodox Român,,
Filiala Zoițani

Prof.Ignătescu Emanoil Sorin Preot, Strâmbu Ciprian

PRO IECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL

Motto :

Titlul proiectului:

Echipa de proiect :

Școala Gimnazială Nr.1 Adășeni Asociația ,,Tineretul Ortodox Român,,

Coordonator : Prof.Vieru Mirela Preot, Strâmbu Ciprian

Membrii - prof. înv. primar. Baciu Maria Preot,Anăstăsoaie George

- prof.Cîșlariu Maricela

- prof.Zagavei Bogdan

Durata proiectului: Anul școlar 2020/2021 sem. al II-lea (ianuarie-iunie 2021)

530
 Scopul proiectului: Stimularea mentală, antrenarea fizică, integrarea socială și dezvoltarea mai amplă a abilităților
copiilor cu nevoi speciale prin activități recreative, de imaginație și terapeutice (arte plastice, muzică, sport,
petrecerea timpului liber)

Grup țintă: - 10 voluntari de la ATOR

- 10 elevi voluntari de la Școala Gimnazială NR.1 Adășeni (clasele a VII-a și a VIII-a)

Obiective:

Implicarea elevilor, cadrelor didactice și a altor voluntari în cadrul unor proiecte ce vor fi realizate
împreună cu persoanele defavorizate
Educarea sentimentelor de prietenie, toleranță, armonie și bună dispoziție în relațiile cu copii din alte
grupuri
Dezvoltarea abilităților de comunicare eficientă, de lucru în echipă, de asumare a responsabilităților
Rezultate așteptate :

Creșterea stimei de sine

Responsabilizarea elevilor și cadrelor didactice prin implicarea în acțiuni comunitare
Promovarea imaginii școlii în comunitate
Întărirea parteneriatului cu alte instituții din comunitatea locală
Modalități de monitorizare și evaluare :

Întâlniri lunare ale echipelor de proiect

Chestionare aplicate beneficiarilor, voluntarilor, cadrelor didactice
Procese-verbale încheiate în urma desfășurării activităților
Raport de evaluare finală
Impactul proiectului

Îmbunătăţirea imaginii şcolii în spaţiul comunităţii locale

Modalități de realizare:

 Echipa de proiect comună va realiza materialele publicitare (pliante, post-ituri,

comunicate de presă) pentru promovarea proiectului

 Elevii voluntari și cadrele didactice voluntare de la Școala Gimnazială NR.1 Adășeni

se vor întâlni lunar pentru desfășurarea unor activități recreative, de relaxare, de petrecere a timpului liber cu
voluntarii de la ATOR.

Produse ale proiectului: fotografii, afișe, lucrări realizate de către elevi.

Bugetul proiectului:

 Consumabilele utilizate pentru obținerea diferitelor produse/lucrări vor fi procurate de către Școala
Gimnazială nr.1Adășeni.
 Costurile pentru materialele publicitare vor fi suportate de către cadrele didactice și elevii voluntari.

Calendarul activităților

Nr. Denumirea Data / locul Resurse Responsabili

Crt. activității/ activități desfășurării
Umane materiale

531
1. ,,A fost odată ca-n 15 ianuarie 10 elevi Hârtie colorată, lipici cu sclipici, Prof.Vieru Mirela
povești...” 2021 voluntari cartoane colorate, prezentare –
Semnificația zilei Prof.Cîșlariu
-prezentarea unui Biblioteca 10 elevi Mricela
material ppt despre Școlii beneficiari
poetul nepereche- Gimnaziale Înv. Baciu Maria
Mihai Eminescu; NR.1 Adășeni Cadre
didactice
-audierea unor poezii voluntare
și cântece;

-concurs cu temă;

2. „Dă-mi mâna, Februarie 10 elevi Felicitări, diplome , dulciuri, Înv. Baciu Maria
prietene!” 2021 voluntari sucuri, materiale pentru jocurile
distractive Prof. Vieru Mirela
-sărbătorirea zilei de 8 elevi
naștere a elevilor beneficiari Bulgariu
beneficiari și voluntari Sediul ATOR- Mădălina(ATOR)
născuți în semestrul al Zoițani Cadre
II-lea : didactice
voluntare
-concurs de cultură
generală;

-Jocuri distractive;

- servirea de dulciuri și
sucuri;
- dans.

3. „Ce miros au Februarie 2021 10 elevi retroproiector, laptop, planșe Prof. Vieru Mirela
meseriile?” voluntari didactice, versuri selecționate,
Școala alimente pentru prepararea unor Prof. Cîșlariu
-prezentarea/ Gimnazială 10 elevi gustări, diplome de participare Maricela
recunoașterea unor NR.1 Adășeni beneficiari
meserii (imagini, Prof.Zagavei
ghicitori); Cadre Bogdan
didactice
-recitări de versuri; voluntare Preot.Anăstăsoaie
George
-prepararea unor
salate/ dulciuri/
gustări.

4. „Mărțișoare, Martie 2021 10 elevi textul „Legenda mărțișorului”, Înv. Baciu Maria
mărțișoare...” voluntari cd-ul cu cântecul „Mărțișoare,
Sediul ATOR mărțișoare”,laptop, Prof. Vieru Mirela
-Legenda mărțișorului- Zoițani 10elevi
audiere; beneficiari materiale necesare confecționării Prof.Cîșlariu
de mărțișoare Maricela
- confecționarea de Cadre
mărțișoare și felicitări, didactice Preot.Strâmbu
expunerea și oferirea voluntare Ciprian
acestora persoanelor
vârstnice, văduve și

532
 mamelor.

5. „Natura ne Săptămâna 12- 10 elevi Cartoane, markere, lipici cu Înv.Baciu Maria

zâmbește!” 16aprilie 2021 beneficiari, sclipici, hârtie colorată, puieți,
răsaduri/ semințe de flori, Prof..Vieru Mirela
-realizarea de afișe Școala 10 elevi materiale reciclabile
ecologice; Gimnazială volunatari, Prof. Cîșlariu
NR.1 Adășeni; Maricela
-plantare de pomi, 3 cadre
răsaduri de flori; Sediul ATOR; didactice Ceicovschi
voluntare, Lorena(ATOR)
-Ce putem face cu Locuințele
materialele reciclabile? unor persoane prof. de Loghin
vârstnice. biologie Gabriela(ATOR)
-construirea unei Zagavei
machete din cutii, Bogdan
peturi/ doze și
expunerea acesteia la
loc vizibil ( lângă
Primărie).

6. ,,Viața-i zîmbet și Mai 2021 10elevi Coșuri pentru colectare de Preot.Strâmbu

culoare ! beneficiari, produse,albume Ciprian
Sediul ATOR; ,fotografii,marcăre,cartoane,hârtie
Hristos in mijlocul 10 elevi colorată. Preot.Anăstăsoaie
nostru- Școala voluntari, George
,,Dăruind,suntem mai Gimnazială
buni!” NR.1 Adășeni cadre Prof.Vieru Mirela
didactice
-vizită la căminul de Înv.Baciu Maria
bătrâni din localitate
(acțiune caritabilă);
Eu și familia mea-
importanța familiei;

-prezentarea de albume
cu fotografii de
familie-arborele
genealogic al familiei.

7. „Am reușit!” Iunie 2021 10 elevi Chestionare de evaluare a Prof. Vieru Mirela
voluntari activităților, impresii, opinii
-întâlnire de evaluare a Sediul ATOR Înv.Baciu Maria
activităților 10 beneficiari
Preot.Strâmbu
-impresii, opinii Cadre Ciprian
didactice
voluntare Preot. Anăstăsoaie
George

Cadele didactice
voluntare

533
 PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

Profesor învățământ primar, Bădulescu Angela

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,MARIN BRANIȘTE’’, Suseni, Argeș

Educația reprezintă o funcție vitală a societății,iar școala este principala instituție prin care societatea își
perpetuează existența.Astfel,școala,un factor cheie al dezvoltării personale și profesionale, îi ajută pe tineri să
cunoască trecutul și să înțeleagă prezentul, să conștientizeze și să își asume responsabilitatea pentru implicarea în
orientarea destinului colectivităților către un viitor dorit.
Educația adevărată se pornește din familie,pentru ca mai târziu să continue în grădiniță,apoi în școală. Se
realizează în primul rând prin puterea exemplului și apoi prin puterea cuvântului. Copilul imită părintele, face ce
vede că face un adult, lucru care are atât efecte pozitive cât și negative în comportamentul de mai târziu al viitorului
școlar. Un factor important al educației sistematice și continuu îl constituie școala. Intervenția cadrului didactic, prin
procesul instructiv-educativ pe care-l desfășoară, poate însemna un mijloc de prevenire a abandonului școlar,
deoarece acționează asupra factorilor de risc (individuali, școlari, familiali, etc.).
Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă învățământul școlar este abandonul școlar. În
ultima perioadă, pe fondul situației generale a pandemiei și implicit a susținerii orelor în format online, s-a constatat
că elevii tind tot mai mult să părăsească școala, pe fondul cauzelor personale dar și sociale, cum ar fi nivelul scăzut
de trai, lipsa dispozitivelor electronice și a conexiunii la internet, lipsa competențelor digitale, lipsa de interes sau
motivația școlară redusă a elevilor, sentimentul de inferioritate, anxietatea, familiile dezorganizate.
Cauzele principale ale abandonului școlar sunt cele economice, socioculturale sau religioase, psihologice și
pedagogice. Copiii sunt diferiți, capacitățile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare și percepere este diferit, dar în
mediul școlar, fiecare are un loc, o valoare. Problematica abandonului școlar timpuriu este atât o problemă
individuală, cât și a întregii societăți. În prezentarea acestei probleme grave cu care se confruntă societatea
contemporană, consider că, un aspect important al diseminării acestei teme constă în a explica noțiunea de abandon
școlar. Astfel, în limbajul de specialitate, terminologia de abandon școlar este prezentată ca fiind conduita de
părăsire a sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătirii
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început.
Consider că resursa umană reprezintă principala bogăție a oricărei națiuni și dezvoltarea ei, prin prevenirea
abandonului școlar, trebuie abordată ca o prioritate de către toți, fiind cea mai durabilă investiție în vederea
schimbării evoluției. În primul rând, un prim pas în prevenirea abandonului școlar îl reprezintă implicarea tuturor
cadrelor didactice în vederea identificării elevilor cărora li se pot asocia un număr mai mare sau mai mic de factori
de risc și în monitorizarea strictă a prezenței și a rezultatelor în funție de nivelul de risc estimat. Având ca fundament

534
date credibile, verificabile și comparabile, instituția de învățământ va putea elabora un plan de acțiuni bazat pe
strategii eficiente de prevenire a abandonului școlar. În al doilea rând, prevenirea abandonului școlar trebuie privită
ca o responsabilitate a tuturor factorilor implicați în procesul de educație.În acest sens, o soluție viabilă în prevenirea
abandonului școlar o reprezintă dezvoltarea unor parteneriate semnificative și funcționale între școală –familie-
societate care să conducă la îmbunătățirea rezultatelor școlare și implicit să faciliteze integrarea socială și
profesională a elevilor proveniți din medii defavorizate. De asemenea, consider ca soluții de prevenire a abandonului
școlar desfășurarea unor activități care să aibă drept finalitate creșterea motivației de a învăța, a stimei de sine și a
sentimentului de apartenență la grup.
Elevul care prezintă un risc înalt de abandonșcolar: nu este capabil să se adapteze într-o clasă tradițională,
are rezultatele școlare foarte slabe; nu-și stabilește obiective profesionale, prezintă absenteism, ostilitate față de
adulți și reprezentanții autorității școlare, provine dintr-o familie ce experimentează un stres existențial, cu probleme
economice serioase. Pentru o mai bună prevenire a abandonului școlar trebuie cunoscute aptitudinile și nevoile
fiecărui copil integrat în sistemul de educație, fie ele de religie sau etnie diferită față de restul copiilor. Așadar,
copilul fie că este integrat într-un sistem de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, sau universitar, trebuie urmărit
cu mare atenție cum evoluează, cum se menține în sistemul educativ, făcându-l cât mai eficient prin intervenții
oportune atât din partea părinților, educatorilor, cât și a comunității din care provine copilul pentru o mai mare
siguranță în prevenirea abandonului școlar. Educația pentru toți este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare
cadru didactic în parte, de responsabilitatea și implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să învețe
și să se dezvolte.
Majoritatea copiilor cu perturbări și cu dificultăți de învățare provin din medii familiale problematice și au
dificultăți în ceea ce privește stima de sine. În momentul în care copilul începe școala, în mare măsură stima de sine
este deja prefigurată. Învățătorul, figura marcantă în ochii micului școlar, poate însă să-și aducă contribuția la
întărirea stimei de sine a elevului. Copilul poate fi timid, rezervat, tăcut sau dimpotrivă agresiv, atunci când caută
atenție, dacă nu este convins că merită să fie iubit. Elevul timorat, reticent la provocările școlare, trist dacă greșește,
emoționat peste măsură la evaluările școlare, perfecționist și extrem de silitor poate indica o îndoială în propriile
capacități. La polul opus, elevul cu o stimă de sine scăzută a pierdut dorința și impulsul învățării pentru că învățarea
presupune riscul eșecului și greșelii, pe care le asociază cu respingerea și umilința. Stima de sine ridicată este
evidentă la copilul care are o dorință intrinsecă de a învăța, pentru a descoperi lucruri noi, are o curiozitate naturală
pentru nou și se entuziasmează când se confruntă cu o provocare nouă. Modul în care părinții, profesorii și
persoanele importante din anturajul copilului reacționează la successul și eșecul acestuia poate avea un efect
nemăsurat.
Un profesor care tratează elevul cu respect și înțelegere îi oferă acestuia ocazia să înțeleagă fundamentul
relațiilor interumane, în condițiile în care copilul a crescut într-o familie în care un asemenea respect nu există.
Copiii care se evaluează negativ se așteaptă ca și profesorii să îi perceapă în același mod. Profesorul care refuză să
accepte această părere negativă pe care elevul o are despre sine, dezvăluindu-i acestuia alte imagini, puncte de
vedere, perspective asupra potențialului său, are puterea uneori de a reconfigura întreaga viziune a elevului despre
sine, și implicit întreaga existență. Stima de sine a copilului poate fi îmbunătățită prin orice activitate realizată de
copil împreună cu învățătorul și colegii de clasă, atât când activitățile se desfășoară față în față sau în mediul online,
trebuie să fie genul de activități în care copilului îi este permis să participe în mod egal,cu ceea ce poate și știe el, în

535
care este lăsat să își exprime creativitatea sau spontaneitatea și rezultatul este valorizat ca atare. Activitățile comune,
precum jocurile în echipă, în care să construiască ceva împreună sau să realizeze ceva împreună cu alți copii sunt
esențiale pentru a crește stima de sine a copilului. În general, jocul ajută foarte mult la dezvoltarea încrederii în sine,
cu condiția să nu fie jocuri cu învinși sau învingători, cu bine și rău, corect și greșit, etc.
Exemple de jocuri ce se pot desfășura atât când elevii sunt la școală, dar și online, renunțându-se la anumite
elemente: Jocul numelui. La începutul exercițiului se poate face un scurt test, întrebând copiii dacă le place numele
lor. Cei cărora nu le place prenumele lor vor fi întrebați care este cauza acestui fapt. Acestor copii le poate fi
schimbată perspectiva asupra numelui, oferindu-le exemple de personalități sau personaje pozitive cunoscute de ei,
care poartă același nume cu ei. Pe o foaie de hârtie copiii notează inițialele prenumelui lor.Vor lua apoi fiecare literă
a numelui în parte, o vor decora și vor desena un obiect, animal, personaj care începe cu litera respectivă. După ce
vor fi epuizat toate literele care compun numele, vor concepe o poveste, poezie, cântec, care să cuprindă toate
simbolurile desenate. Copiii își prezintă creațiile în fața clasei sau în fața ecranului, dacă se află în online,
demonstrându-și creativitatea și fiind mândri de propriile nume.
Ghemul. Copiii se așează în cerc. De la învățător pornește un ghem de ață, păstrând capătul acestuia. După
ce enumeră trei calități definitorii pentru sine, acesta aruncă ghemul la unul dintre copii. Cel care primește ghemul
procedează în acest fel până când toți elevii sunt implicați în joc. Aruncându-se ghemul la toți participanții,se
formează un circuit de ațe între copii, precum o pânză de păianjen. Învățătoarea concluzionează la sfîrșitul jocului că
în cadrul grupului clasei noastre deține fiecare o configurație de calități care ne definesc și ne fac unici,dar avem și
multe trăsături în comun care ne unesc. Se sugerează că pânza de fire care îi unește în acest joc să fie simbolul unei
rețele a încrederii în ei și unii în alții.
Ghici cine e? Se scriu pe bilețele numele tuturor elevilor din clasă. Se introduc într-un bol, împăturite, așa
încât să nu se observe ceea ce scrie pe bilețele. Fiecare elev al clasei va extrage din bol un bilețel și, fără a spune
numele colegului extras, va încerca să-l caracterizeze folosind doar cinci însușiri definitorii, așa încât ceilalți copii să
îl recunoască.
Bibliografie:
1.Golu M. Bazele psihologiei generale. Editura Universitară, București, 2004
2.Haddou Marie Cum să-ți întărești încrederea în tine, Editura Trei, București, 2004
3.Manole,D.M. Rolul consilierului/psihologului școlar în prevenirea și diminuarea abandonului școlar, Editura
SednaPrint,Câmpulung Muscel,2011
4.Nathaniel Branden Cei șase stâlpi ai încrederii în sine, Editura Amsta Publishing, București, 2008
5.Țiulescu,L.N. Abandonul școlar în România, Editura Pro Universitaria, București, 2013

536
 ABANDONUL ȘCOLAR ÎN ROMÂNIA ȘI EUROPA

PROF. ARAMBAȘA GEORGETA ADELA

PROF. DOLCESCU ALEXANDRU
Colegiul Gheorghe Tătărescu Rovinari

Abandonul școlar este una din problemele cu care se confruntă atât Româniacât și majoritatea țarilor
europene. Abandonul școlar generează șomaj, excluziune socială, sărăcie și probleme de sănătate. Sunt multe motive
care pot explica de ce unii tineri renunță prea devreme la studii: probleme personale sau familiale, dificultăți de
învățare sau o situație socioeconomică precară. Alți factori importanți sunt funcționarea sistemului de învățământ,
atmosfera din școli și relațiile dintre profesori și elevi.Întrucât motivele pentru care elevii abandonează învățământul
secundar sunt adesea complexe și interconectate, politicile de reducere a abandonului școlar trebuie să aibă în vedere
o gamă largă de factori și să coreleze politica educațională și socială cu activitățile organizațiilor de tineret și cu
aspecte legate de sănătate.
Abandonul școlar nu este doar o decizie de moment ci este o decizie ce impactează viitorul individului.
Copii care ajung să abandoneze școala ajung să fie excluși din societate și de pe piața muncii pentru că nu pot face
față cerințelor angajatorilor. Astfel, pe termen mediu și lung, abandonul școlar contribuie într-o foarte mare masură
la excluziunea socială de-a lungul vieții individului.
În România…
Abandonul școlar este una dintre problemele intens dezbătute întrucât este una dintre primele probleme ce
trebuie rezolvate dacă ne dorim prosperitate. De asemenea, sunt necesare atât date, cât și cercetari în acest sens astfel
încât învățământul să țină cont de nevoile copiilor și adolescenților defavorizați pentru a preveni abandonul.Sistemul
de educație din România a trecut de-a lungul timpului prin numeroase schimbări și modificări care au bulversat de
multe ori copii, părinții chiar și profesorii. Totuși, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat după anul 1989 în sistemul de
învățământ din România acest lucru nu este de mirare.
Faptul că am schimbat, în această perioadă, peste 20 de miniștri pentru educație (fiind probabil una dintre
singurele țări cu șase miniștrii ai învățământului doar în anul 2012) sau faptul că am modificat de peste 60 de ori
Legea educației nu aveau cum să ne insufle ideea că există stabilitate și prosperitate în sistemul de învățământ.Cu
toate acestea, considerăm că nu renunțarea sau neimplicarea este soluția problemei abandonului școlar ci implicarea
activă pentru a diminuarea acestui indicator și pentru a contribui la reintegrarea în sistem și colectivitate a copiilor
care au abandonat deja școala – un demers integrat pentru viitorul României.
În UniuneaEuropeană….
Părăsirea timpurie a şcolii în Uniunea Europeană Dupădefiniţia utilizatăîn UE, părăsirea timpurii a şcolii
poate lua mai multe forme. Ea include tinerii care au abandonat şcoala înainte de sfârşitul învăţământului
obligatoriu, cei care au terminat învăţământul obligatoriu, dar nu au obţinut o calificare în învăţământul secundar
superior, şi cei care au urmat cursuri de preprofesională sau de formare profesională, fapt care nu a condus la un
echivalent de calificare la nivel secundar superior. Abandonul şcolar timpuriu are pe termen lung efecte negative
asupra dezvoltării sociale şi creşterii economice. Inovarea şi creşterea economică se bazează pe o forţă de muncă
calificată: reducerea ratei mediei europene de părăsire timpurie a şcolii cu un punct procentual ar oferi economiei
europene, în fiecare an, aproape o jumătate de milion de potenţiali tineri calificat angajaţi în plus.

537
 Media gradului de cuprindere în învăţământ a celor 27 de ţări din Uniunea Europeană este 78,5% în anul
2008, cu 2% mai mare decât în 2003, 76,9%. Cel mai mic grad de participare în învăţământ îl are ţara candidată la
aderare, Turcia, 54,3% în 2008 (înregistrând o creştere faţă de 47,9% din 2003), urmată de Malta (54,2%), de
Portugalia (54,3%) şi de Spania (60%). La polul opus, cu cel mai ridicat grad de cuprindere în învăţământ, se află
Croaţia Abandonul şcolar: cauze şi efecte 39 (95,4%, la fel numai candidată la aderare, dar cuprinsă în studiu),
Slovacia (92,3%), Cehia (91,6%) şi Slovenia (90,2%).
Bibliografie:
Constantin, C. (2006). Sisteme informatice de marketing, Editura Infomarket, Braşov
http://www.legestart.ro/Legea-269-2004-acordarea-unui-ajutorfinanciar-vederea
https://isj.educv.ro// InspectoratulŞcolarJudeţean Covasna [accesat 22.07.2011]
https://isjhr.eduhr.ro/ InspectoratulŞcolarJudeţeanHarghita [accesat 22.07.2011]

ABANDONUL ŞCOLAR

VĂTĂU ROXANA MARIA

Colegiul Gheorghe Tătărescu-Rovinari

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care
s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate
rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ,
căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a
fost nevoit să depună anumite eforturi.
Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a
ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în
sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor. Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip
de conduită este considerat deosebit de grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea
profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formația morală şi civică necesară exercitării rolului de
părinte şi celui de cetățean al unei comunități. În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala
sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc
investiția cerută de formarea inițială.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea
competenţelor cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării
factorilor care ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă
instanţă, pentru rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar. Pentru a putea reduce numarul
abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm sa identificăm cauzele și să dezvoltăm programme pentru a evita acest
lucru.

538
 În cadrul învăţământului preşcolar educatoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului
despre şcoală a copiilor preşcolari - viitori şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a- i informa cu privire la şcoală,
ci şi de a-i face să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ. Un alt element în
combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare după forţa şi
posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi percepere este diferit, dar
în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi determină să îndrăgească
mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale ale
fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa,
indiferent de nevoile lui sociale.
Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil
integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.
În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei
membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor le oferă identitate şi
apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le crează o
"unicitate pozitivă" – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor. "Unicitatea pozitivă"
care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia "negative", aceea care a fost impusă mediatizării care
condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de învăţământ preprimar, primar,
gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în sistemul
educative, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor didactice, cât şi a
comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar – o problema
gravă în România.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să nu
uităm că educația depinde foarte mult de familie.
Bibliografie:
Clerget, Stephane, Criza adolescenţei, EdituraTrei, Bucureşti (2008)
Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică,
București (2007)

539
 PROIECT DIDACTIC

Prof. TANASĂ ALINA

Unitatea de învățământ:..........................

Data: ...........2020
Clasa: a XI-a

Diriginte: …………………..
Disciplină: Consiliere și orientare

Tema: “Rezolvarea problemelor în luarea deciziilor”

Subiectul: Consecințele stresului școlar

Scopul: identificarea principalelor consecințe ale stresului școlar și combaterea acestora

Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei predate elevii trebuie să:

O1. dezvolte abilităţi de comunicare

O2. identifice sensul noțiunii de stres

O3. perceapă principalele semne ale stresului

O4. identifice consecinţele stresului

Metode și procedee:
- conversația, explicația, studiul de caz,muncă independența, discuția individuală, dezbaterea

Mijloace de învățământ:

- fliphart, marcare, post-it, fişe de lucru, videoclip

Formă de organizare: activitate frontală, individula

Durata:50min.

Bibliografie:

1. Ghica, V.- Ghid de consiliere și orientare școlară pentru orele de dirigenție, Editura Polirom ,Iași, 1998.

2. A. Baban, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Ed. SC Psinet, Cluj-Napoca, 2001.

3. Daniela Sălăgean, Silvia Ţinică, Dorin Pintilie – „Ora educativă, modele de proiecte didactice în sprijinul
profesorului diriginte”, Editura Eurodidact, Cluj Napoca, 2004.

540
 Etapele lectiei Activitatea profesorului Activitatea elevului Metode si Mijloace
procedee didactice

1. Moment Salută elevii. Verifică prezenţa şi existenţa resurselor Răspund salutului. conversaţia activitate
organizatoric materiale. frontală

2min.

2. Verificarea Pentru a concolida noţiunile temei predate anterior: Elevii completează fișa nr conversaţia activitate
cunoştinţelor ,,Cum mă văd ceilalți?”, elevii împărțiți epe grupe 1, apoi prezintă colegilor frontală
lecţiei anterioare vor completa fișa nr. 1. ”Așa mă văd eu! vs Așa informațiile notate. Pentr
mă văd ceilalți!”: Elevii vor fi organizați în grupe de 2-3 minute, elevii vor
5min. câte 5 și vor primi, fiecare câte o fișă. Fiecare elev reflecta la aspectele
din grupă va fi solicitat să rezolve cerințele de pe ea consemnate pe fișa de
în mod individual, fără ca ceilalți colegi să vadă lucru, comparându-le și
răspunsurile date (în interiorul unei inimi desenate și stabilind eventualele
împărțite în 4 cămăruțe - câte 3 calități, 3 lucruri pe asemănări și deosebiri.
care le fac bine, 3 motive pentru care ei cred că sunt
apreciați de către cei din jur și 3 lucruri pe care ar
dori sa le schimbe la ei).

Elevii care se oferă voluntari vor prezenta în fața

întregului grup informațiile notate.

3. Captarea Se va realiza printr-o povestire despre un băieţel Elevii răspund și Studiul de caz Activitate
atenţiei numit Ben (Anexa 1) menționează că educaţia frontală
este importantă pentru
5min. Profesorul solicită elevilor să precizeze importanța reușita în viață.
educației, menționând faptul ca sunt în clasa a XI a și
că în anul următor vor susţine examenul maturității Conversaţia
pentru care este necesar să se pregătească şi din punct
de vedere emoţional, să facă faţă presiunii
numite,,stres”.

4. Anuntarea Prezintă tema lecției și obiectivele acesteia. Elevii sunt atenți. explicaţia activitate
temei si a frontală
obiectivelor

3min.

5. Derularea Solicită elevii să prezinte conceptul de ,,stres”. Elevii definesc stresul explicaţia activitate
lecţiei conforn DEX. stres=a te frontală
Profesorul solicită elevii să prezinte consecinţele simţi copleşit de
20min. negative ale stresului. circumstanţe, fără a şti
Prezintă elevilor un film scut și menționează că vor însă ce să faci în mod
urma discuţii pe baza acestuia. adecvat.

Elevii prezintă conversaţia

consecințele negative ale
stresului.

Elevii coştientizează
importanţa stresului în
obţinerea succesului, dar
nu pe perioade lungi.

O persoană stresată
rezolvă mai greu

541
 problemele pe care le
întâmpină sau ia decizii.

6. Evaluarea Elevii completează anexa

activităţii nr. 2, apoi vor scrie pe câte
Profesorul distribuie elevilor fişele de lucru din anexa un post-it un semn al lucrul individual activitate
10 min 2 pe care elevii le completează cu atenţie. stresului. individuală

După completarea fişelor elevii răspund la Elevii citesc răspunsurile. activitate

întrebările: Va fi scosă în evidenţă frontală
frecvenţa acestor
V-ați confruntat cu aceste consecințe ale stresului? consecințe.
Ar putea fi adăugate și alte consecințe? Elevii trebuie să înţeleagă
Ce reflectă faptul că întâmpinăm adesea aceste că
consecințe? explicatia
numărul consecințelor şi
frecvenţa acestora
determină în ce măsură
este cineva stresat sau nu.

7.Încheierea Se fac aprecieri asupra participarii la lectie și se conversaţia activitate

activităţii anunta tema pentru data viitoare.
frontală
5 min.

542
Fișa nr. 1

3 calitati ale mele 3 lucruri pe care le fac bine

3 motive pentru care 3 lucruri pe care ai vrea

cred ca sunt apreciat să le schimbi la tine

543
Anexa nr. 1

Povestirea despre un băieţel numit Ben

Băieţelul trăia în Detroit împreună cu fratele şi cu mama lui, care se căsătorise de la vârsta de 13 ani şi, între
timp, divorţase de soţul ei. Numele băieţelului era Ben, însă colegii lui din clasa a cincea îl porecliseră
,,Prostuţul”.
Profund îngrijorată, mama le-a cerut lui Ben şi fratelui său ca, în fiecare săptămână, să facă rezumatul a câte
două cărţi, pe care să i le aducă ulterior să le citească. Prin urmare, copiii au început să meargă periodic la
bibliotecă.
Într-o zi, profesorul de geografie le-a arătat lui Ben şi colegilor lui o piatră strălucitoare, neagră, şi i-a întrebat
dacă ştiau cum se numea. Nimeni n-a răspuns. Ben a ridicat mâna! În acel moment, s-a întîmplat un lucru
memorabil, după cum povesteşte Ben: ,,Toţi colegii s-au întors către mine, uimiţi, şi au început să-şi dea
ghionturi şi să râdă, convinşi că voi spune cea mai mare prostie din viaţa mea.”
Făcând abstracţie de chicotelile şi de hlizelile lor , Ben s-a ridicat în picioare, a rostit numele corect al pietrei
şi, în plus, a explicat şi modul de formare a acesteia. Colegii lui au rămas, desigur , cu gura căscată. Iar Ben a
fost încîntat de senzaţia pe care a trăit-o: ,, În acel moment mi-am dat seama că nu eram prost deloc!” Ben a ştiut
răspunsul la întrebarea profesorului pentru că-l citise într-o carte. Ulterior, el şi-a spus: ,,M-am săturat să mă
facă toţi prostuţ! Ce-ar fi să citesc eu despre toate subiectele de la şcoală?”
Pe la jumătatea clasei a şasea, Ben ajunsese primul din clasă. De asemenea, el s-a descurcat foarte bine şi în
liceu şi, ulterior, a urmat cursurile Universităţii Yale, precum şi pe cele ale Facultăţii de Medicină din Michigan,
pe care, desigur, le-a absolvit.
La 33 de ani, Ben a ajuns directorul Secţiei de neurochirurgie pediatrică din cadrul Spitalului Johns Hopkins
din Baltimore. În, 1987, doctorul Benjamin Carson a realizat, cu succes, prima operaţie de separare a doi fraţi
siamezi uniţi în parte posterioară a capului. De asemenea, el a iniţiat multe alte proceduri chirurgicale.
Ca fapt divers, în copilărie Ben n-a bănuit niciodată că mama lui - care avea numai trei clase – nu era în stare
să citească rezumatele cărţilor pe care trebuiau să le facă el şi fratele lui.

544
 Anexa 2: Fişă de lucru ,,Consecințele stresului”

Notați cu X categoria potrivită, în funcţie de cât de des întâlniţi acel semn.

Nr. Consecința

Crt. Frecvent Câteodata Deloc

1. Incapacitatea de a dormi sau somn fără odihnă

2. Iritabil, mai indispus decât de obicei

3. Creşteri sau scăderi ale apetitului alimentar

5. Stări bruşte de plâns

6. Îngrijorare pentru multe lucruri

7. Lipsa controlului şi a răbdării, ţipatul la alţii

8. Confuzie, nesiguranţă

10. Comportament agitat, nerăbdător

11. Declin în obţinerea realizărilor

13. Nemulţumiri constante, sentimentul că lucrurile nu sunt în regulă

545
 QUESTIONNAIRE
“PREVENTION OF SCHOOL DROPOUT THROUGH MODERN TECHNIQUES”
Profesor limba engleză: Ionescu Adina
Liceul Tehnologic Roșia-Jiu, Fărcășești

Questionnaire :

1. How important is for you to learn a foreign language/English?

Groups Option Number of Percentage
students %
Focus Group: Very important 14 63%
22 Ss Important 7 32%
Less important 1 5%
Not important 0 0%
After questioning the Ss about the importance of learning a foreign language it resulted that the majority of them
are aware of the importance of learning English (63%), while 32% of 22 Ss think it is important. Only a small
percent of Ss think it is less important and nobody believes it is not important.

2. How do you find learning grammar?

Groups Option Number of Percentage
students %
Focus Group-22 Very easy 3 13%
Easy 5 23%
Difficult 7 32%
Very Difficult 7 32%

From this survey it results that most Ss find learning grammar difficult and very difficult ( 64%), while
only 8 Ss (36%) find it easy or very easy to achieve it.

3. Which skills do you want to develop the most?

Groups Option Number of Percentage
students %
Focus Group-23 Reading 4 18%
Writing 5 23%
Speaking 10 45%
Listening 3 14%

Analysing the results, it seems like the majority of the Ss value the ability of speaking fluently as the
most important one (45%), while Listening was valued as being the least important skill, with a percentage of 14
%.

4. How often do you take part in the classroom activities without being asked by the teacher?
Groups Option Number of Percentage
students %
Focus Group-22 Frequently 11 50%
Sometimes 6 27%
Rarely 3 13%
Never 2 9%

Half of the students (50%) take part in all the activities very frequently,as they believe that being active is the
most effective way of learning a foreign language; there are 6 Ss who sometimes get involved in the activitiews,
without being asked by the teacher, while there are only 5 Ss who rarely or never participateduring the English
classes. One of the reasons why they are not actively involved is because they do not feel confident enough to
either speak in front of the class or are afraid that they might make mistakes. In this case the teacher should pay

546
attention to their behaviour and notice those who do not take part and find ways and resources to integrate all of
them in the lessons.

5. What are the reasons why you do not get involved in the English classes?
Groups Option Number Percentage
of %
students
Focus Group-22 Fear of making grammatical mistakes 6 27%
Fear of making pronunciation mistakes 6 27%
Deficient vocabulary 4 18%
Lack of self confidence 4 18%
Fear of teachers’ negative feedback 2 9%

As we observe in the chart above, 54% of the Ss do not actively participate in the English classes because the
are afraid of making either grammatical or pronunciation mistakes. The other 8 Ss (36%) are reluctant in taking
part in the classes because they lack self confidence and believe they have poor vocabulary skills. The last 3 Ss
stated that they fear the teacher’s negative feedback (9%).

6. What makes you feel uncomfortable during classes?

Groups Option Number of Percentage

students %
Focus Group-22 The teacher 2 9%
Your classmates 8 36%
Different activities 12 54%

The highest percentage of the Ss (54%) admitted that they are not interested in all the topics presented in the
textbook, which makes them feel uncomfortable and unmotivated. Another percentage of 36% stated that their
classmates are the reason why they do not feel comfortable during classes, while only 2 Ss admitted the teacher
is one of the factors responsible for this problem.
7. How do you prefer working?
Groups Option Number of Percentage
students %
Focus Group-22 Individual work 3 14%
Pair work 8 36%
Group work 11 50%

From this result that a hihe percentage of 86% of the Ss prefer working in groups or pairs, because they
can express themselves more easily, they feel more confident as part of a group or pair, whereas only 3 Ss prefer
working individually, because they believe they are more efficient when doing so.
8.Which of the following problems do you usually face when working in group?
Groups Option Number Percentage
of %
students
Focus Group-22 Fear of mistakes 3 13%
I find it difficult to express my ideas to the 5 22%
group members
I do not like when students in my group correct 5 22%
my mistakes
Imposing points of view 4 18%
Group members noise 5 22%

547
 The main problems Ss face with when working in groups are their fear of expressing their ides to
others or the fear of being corrected by others (10 Ss) as well as the noise created by the members of te group
(22%). Other Ss (18%) do not like being imposed a different point of view.
9.How do you feel when teachers use traditional methods and techniques ?
Groups Option Number of Percentage
students %
Focus Group- Strongly motivated 0 0%
22 Ss Motivated 3 14%
Less motivated 7 31%
Not motivated 12 55%

Judging from Ss’ answers, only 3 of them feel motivated when teachers use traditional methods during
activities, 8 of them claimed to feel less motivated(36%), whereas more than half of them (55%) stated they
cannot find motivation when they are exposed to the same traditional methods on a regular basis.
10. How do you feel when teachers use modern methods and techniques during English classes ?
Groups Option Number of Percentage
students %
Focus Group-22 Ss Strongly motivated 13 59%
Motivated 7 32%
Less motivated 2 9%
Not motivated 0 0%

As the result reveal, more than a half of the Ss (59%) feel strong motivation when teacher uses
diversity in terms of modern methods and techniques; at the same time 7 Ss ( 32 %) of them feel motivated to
explore different modern tools and techniques, while only 2 Ss (9%) expressed that they do not feel motivated
when using the latest methods, because they don’t like working as part of a group.
Analysis of the results

According to the students’ answers in the questionnaire, it results that the majority feel more engaged
when they are involved in activities which require communication, and less grammar exercises, as they believe
these are more beneficial and practical in real-life situations. Also, most of them are aware of the importance of
learning a foreign language (English).
The majority of the students in 12 th grade expressed their willingness to improve speaking, as the most
important skill for them, rather than developing other skills like writing, reading or listening. At the same time,
the most students prefer modern rather than traditional methods and techniques, as they are able to work in
groups and actively participate in activities.
By combining the modern techniques with the new technologies (new applications), teachers can create
a captive audience and therefore they can keep their students in school and decrease the dropout rate.

Suggestions and recommendations

Judging from the results in the questionnaire above, the teachers should offer the students a wide range
of activities in order to make the lessons more engaging (both online and offline), such as:
a) Teachers should use and explore a variety of modern methods and techniques to keep the
students motivated and engaged in the use of the four language skills;
b) Teachers should use participatory methods and techniques in order to ensure the integration of
all the skill;

548
 c) Students should be encouraged to use language both inside and outside the classroom, to use
the modern tools and techniques recommended by the teacher;
d) Teachers should take into consideration each student’s level of English and monitor and
evaluate them constantly;
e) Teacher should reward their active participation and project work in order to keep them
motivated.
f) Teachers should provide students with authentic materials which address multiple
intelligences and adapt them in accordance with their learning styles.
g) The activities used for teaching should promote personal and social growth, as well as their
career development;
h) Students should be encouraged to take part in many projects (such as international exchanges,
school trips), which inspire their interest in a variety of areas and help them develop their
critical thinking and their civic responsibility.

MĂSURI DE PREVENIRE A ABANDONULUI ȘCOLAR

Profesor învățământ primar Dindiri Carmen

Școala Gimnazială Deveselu
Localitatea Deveselu, județul Olt

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii,
părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei
care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în
repetate rânduri în şcoală.
Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav.
Pentru o mai bună intervenţie se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competenţelor
cadrelor didactice de lucru în echipă şi de folosire a planificării strategice în vederea identificării factorilor care
ar favoriza apariţia unor astfel de situaţii de risc la nivelul şcolii, pentru prevenirea şi, în ultimă instanţă, pentru
rezolvarea unor situaţii de criză cu efect de abandon şcolar.

Pentru a putea reduce numărul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm să identificăm şi să studiem
câteva cauze:
1. -şcolile din zonele defavorizate ce sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților
de succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor
gimnaziale renunță în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile
proprii sau chiar muncind ca zilieri la oamenii mai avuți din satele respective. Pe de altă parte,
încălzirea vremii, crearea condiţiilor naturale de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii
să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând şcoala;
2. -cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul
socio-cultural de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşită

549
 sau eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport
cu şcoala. Există şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin
atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem
aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi comportamental: fuga de la şcoală,
absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul şi
suicidul. Elevii au fost încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă
o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă;
3. -climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea
vieții de familie, consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de
permisiv, divergența metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece,
indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt alte câteva aspecte care conduc spre
abandonul şcolar;
4. -factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale,
prăbuşirea sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt
alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în
final, abandon şcolar;
5. -factorii de natură educatională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul,
absenteism, repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de
atitudine şi relaționare, competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în
apariția fenomenului de abandon şcolar;
6. anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din
copilărie; dorința de a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta
obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite, necurate reprezintă cauze pentru care elevul
abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ!
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar sunt: identificarea elevilor
aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în sistemul învăţămîntului
guvernamental de zi; implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului; creşterea
gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar sau a situațiilor ce
prezintă risc de abandon şcolar. Se impun următoarele măsuri de prevenire a abandonului şcolar:
1.-psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate
pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
2.-socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
3.-psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
4.-juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.
În cadrul învăţământului primar, învățătoarea are, de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului
despre şcoală a copiilor şcolari. Rolul acesteia este nu numai de a-i informa cu privire la şcoală, ci şi de a-i face
să conştientizeze importanța pe care o deține scoala în viața unui individ. Un alt element în combaterea
abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare după forţa şi posibilităţile
sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi percepere este diferit, dar în
grupul de la școală fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare, fapt ce îi determină să îndrăgească
mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face învățătoarea se referă la competenţele şi capacităţile educaţionale
ale fiecărui copil.

550
 În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei
membrilor ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor le oferă identitate
şi apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporuluilor, răspândit prin numeroase teritorii, le
crează o "unicitate pozitivă" – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor.
"Unicitatea pozitivă" care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia "negative", aceea care a fost
impusă mediatizării care condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de
învăţământ, trebuie urmărit cu mare atenţie cum evoluează cum se menţine în sistemul educativ, făcându-l cât
mai eficient prin intervenţii oportune atât din partea părinţilor, cadrelor didactice, cât şi a comunităţii din care
provine copilul pentru o mai mare siguranţă în prevenirea abandonului şcolar – o problemă gravă în România.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să
nu uităm că educația depinde foarte mult de familie. Privitor la această temă, Abandonul şcolar, consider că este
o temă foarte mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă să-i
determine pe elevi să conştientizeze importanța şcolii. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un motiv
de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.

BIBLIOGRAFIE:
Clerget, Stephane, Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti, 2008
Moisin, Anton, Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, E.D.P., Bucureşti, 2007
Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară, 2009
Salade,D.,Educație și personalitate, Cluj-Napoca, Casa cărții de Știință, 1995

ABANDON ȘCOLAR ÎN PREȘCOLARITATE? - MODALITĂȚI DE PREVENIRE

Prof. Baidoc Dumitra Daniela

Școala Gimnazială nr. 308, București

Având în vedere că termenul de „abandon școlar” este înțeles ca fiind „părăsirea mediului școlar”, în
limbajul de specialitate se realizează o diferenţă între termenele de „părăsirea timpurie a şcolii” respectiv
„abandonul şcolar”. Abandonul şcolar timpuriu este atât o problemă individuală, cât şi a întregii societăţi. Există
multe motive de ce unii tineri renunţă la educaţie înaintea terminării studiilor: dificultăţi de învăţare, probleme
sociale sau lipsă de motivaţie, de orientare sau de sprijin.
„În România, Ministerul Educaţiei utilizează două definiţii ale abandonului şcolar. Regulamentul de
Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Invăţământ Preuniversitar (ROFUIP) prezentat de Ministerul Educaţiei
precizează că „elevul care nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu, depăşind
cu mai mult de doi ani vârsta clasei respective, se află în situaţia de abandon şcolar. ”Cea de-a doua definiţie
utilizată de Ministerul Educaţiei şi Institutul Naţional de Statistică este rata abandonului şcolar calculată ca
diferenţa între numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar şi cel aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an
şcolar şi exprimată ca raport procentual faţă de numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar.”
Întrebarea firească pentru noi, cei care lucrăm cu copiii preșcolari, este „Ce putem face acum, pentru a
preveni abandonul școlar în viitor?”. Răspunsul la această întrebare este: acum putem crea copiilor dorința de

551
cunoaștere, de descoperire, putem stimula imaginația și creativitatea, și tot acum, putem crea cu familia o
legătură prin care aceasta să conștientizeze imortanța frecventării grădiniței, și mai tarziu a școlii, pentru
dezvoltarea armonioasă a copilului.
O adevărată provocare a reprezentat „școala online” pentru copiii din învățămantul preșcolar.
Cunoscand psihologia copilului preșcolar și particularitățile de varstă, la început ne-a fost destul de greu să
desfășurăm activități online cu copiii de grădiniță.
Doresc să împărtășesc cu dumneavoastră experiențele de învățare desfășurate în perioada pandemiei cu
copii de grădiniță. Pentru început, am avut ședințe de consiliere cu părinții, în care le-am explicat cum se
desfășoară activitățile pe Google Classroom și pe Google Meet.
Am găsit deschidere, înțelegere și sprijin în părinții copiilor, astfel că foarte repede aceștia s-au adaptat,
au urmărit activitățile postate pe classroom, au dat feedback, și au postat lucrări ale copiilor. De asemenea, la
activitățile sincron desfășurate pe Google Meet părinții au fost întotdeauna alături de copii și ne-au sprijinit în
desfășurarea activităților.
Din nevoia de a diversifica mijloacele de învățare, pentru a face activitățile cat mai atractive pentru
copiii, am căutat diverse aplicații pe care să le pot utiliza cu copiii preșcolari.
Astfel, am descoperit aplicația ChatterKid, o aplicațe care permite înregistrarea vocii peste o imagine,
și am experimentat cu ajutorul acestei aplicații înregistrarea vocii mele, spunand poezii sau ghicitori. Interesant
la această aplicație este faptul că permite să alegi un spațiu pe care să îl „tai” astfel incat imaginea se mișcă de
parcă ar vorbi. Copiii au fost foarte încantați de poeziile și ghicitorile prelucrate și mai ales de faptul că au auzit
vocea mea.
O altă aplicație utilizată de mine este Wordwall.net. Cu ajutorul acesteia am creat diverse jocuri, după
un șablon stabilit.
Am creat jocuri de atențe și perspicacitate, de exemplu jocul „Găsește perechea” în care copiii trebuiau
să găsesacă perechile de fructe identice; jocul este cronometrat și copiii au putut relua jocul ori de cate ori au
dorit și siăau imbunătățit și timpul de finalizare a jocului, ceea ce pentru mine a însemnat atingerea obiectivului
propus. Jocul este public și poate fi jucat accesand acest link : https://wordwall.net/ro/resource/6180029/grupa-
mic%c4%83-g%c4%83se%c8%99te-perchea
Un alt exemplu de joc creat cu ajutorul aceleiași aplicații este ”Roata aleatoare” - un joc de mișcare. Pe
o roată au fost așezate imagini reprezentative cu diferite mișcări, copiii învart roata și execută mișcarea
reprezentată în imagine. Am jucat acest joc cu copiii în cadrul unei activități online sincron pe Google Meet și
vă spun că a fost o activitate de mișcare minunată, copiii s-au distrat, s-au mișcat și admosfera generală mi-a
sugerat plăcerea copiilor de a participa. Jocul este public și poate fi jucat accesand acest link :
https://wordwall.net/ro/resource/7230924/moment-de-mi%c8%99care
O aplicație îndrăgită foarte mult de copii este Jigsawplanet.com. Cu ajutorul acestei aplicații se poate
crea din orice imagine un puzzle pe care copiii îl pot rezolva online. Am apreciat faptul că se poate alege
numărul de piese din puzzle, astfel am putut crea pentru copiii de la grupa mică puzzeluri cu 6, 9 sau 12 piese,
adaptate temei săptămanale. Exemple găsiți accesand linkurile următoare:
https://www.jigsawplanet.com/?rc=play&pid=186419205ca6
https://www.jigsawplanet.com/?rc=play&pid=1f852f6c57d5
https://www.jigsawplanet.com/?rc=play&pid=39199f04ff42
https://www.jigsawplanet.com/?rc=play&pid=2b76e1fb5057

552
 Fiecare progres pe care l-am făcut în acestă perioadă, pentru a atrage copiii, este un câștig privind
încurajarea copiilor de a învăța, dar și conștientizarea părinților de nevoile copiilor privind educația, pentru a se
adapta la cerințele sociale viitoare.
Pornind chiar de la nivelul preșcolar, cu pași mici, continuand cu celelalte nivele de învățămant, fiecare
dintre noi, avem un rol în prevenirea viitoare a abandonului școlar.

Bibliografie:
 MEC, Curriculum pentru educația timpurie, 2019
 Ghid de prevenire și combatere a abandonului școlar, PROIECT ERASMUS+, NR. 2018-1-RO01-KA101-
048361
 https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/educatie/prevenirea-abandonului-scolar

PROIECT EDUCATIV ,,Vreau să ajung un OM MARE”

Prof. Gavra Mihaela

Școala Gimnazială ,,Avram Iancu”
- structură G.P.P. Nr.44, Oradea, Bihor

Într-o societate egocentristă omul uită că trăiește în comuniune cu alți oameni și că alături de el se
află semeni ce au nevoie de înțelegerea şi sprijinul său. Astăzi, mai mult ca oricând trebuie să învățăm să ne
acceptăm, să învățăm să respectăm principiile democrației autentice, pentru că numai împreună vom reuși să
coexistăm într-o societate democratică europeană.
În cursul acestui an școalar ne-am propus să desfășurăm un Proiect educativ zonal de parteneriat
educațional care să cuprindă activități extrașcolare relevante din perspectiva prevenirii şi combaterii
abandonului şcolar, a părăsirii timpurii a şcolii și pentru dezvoltarea personală a preșcolarilor/elevilor din zonele
dezavantajate.
Am conceput acest proiect din dorința de a demonstra că toții copiii indiferent de mediul social sau
cultural din care provin, au vise și își doresc să ajungă oameni mari, importanți atunci când vor crește, de câte
ori nu am întâlnit copii care trăiau la limita sărăciei dar visau ca atunci când vor fi mari să ajungă doctori,
polițiști, profesori. Prin intermediul acestui proiect dorim să le cultivăm speranța că prin educație și multă
muncă putem să ajunge ceea ce ne dorim în viață, important este să credem în forțele noastre, să învățăm să ne
respectăm reciproc, să comunicăm, să ne tolerăm, să cooperăm cu ceilalți, deoarece doar așa nu vor mai exista
diferențe între noi.
Scopul proiectului este de promovarea strategiilor multidimensionale integrate în vederea prevenirii
discriminării sociale, reducerii sărăciei și abandonului școlar în rândul copiilor/elevilor inclusiv a transmiterii
sărăciei între generații și educarea în spiritul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, al
demnității și al toleranței, al schimbului liber de opinii.
Obiectivelepropuse sunt următoarele:
1. Ajutarea opiniei publice în conștientizarea drepturilor fundamentale și nevoilor copiilor/elevilor cu risc de
abandon școlar;
2. Corectarea stereotipurilor actuale cu privire la persoanele aflate în situații dificile cu risc de excluziune socială;

553
3. Ajutarea copiilor/elevilor care trăiesc în medii dezavantajate să devină mai încrezătoare în forțele proprii
oferindu-le acces la educație prin participarea la activități comune desfășurate în cadrul proiectului;
4. Încurajarea schimbului de bune practici între unități și alte părți interesate,
5. Facilitarea accesului la cultură și la oportunități de petrecere a timpului liber;
6. Încurajarea copiilor/elevilor din învățământul de masă și a cadrelor didactice de a se dedica activităților de
voluntariat desfășurate cu copii/elevii și în afara prezentului program partenerial, în scopul susținerii procesului
de integrare socială și dezvoltare educațională.
Grup ţintă:
 direct: elevii din grădiniță și clasele pregătitoare -VIII din Școala Gimnazială ,,Avram Iancu” Oradea, Bihor și
din unitatea parteneră ,,Școala Gimnazială Nr.1, Balc, Bihor;
 indirect: părinţii, comunitatea locală

Activități propuse:
Activitatea Grup țintă Termen Responsabil Rezultate
1. ,,Să pornim la drum cu Preșcolarii Ianuarie Coordonatorii din Întocmirea proiectului
încredere” Elevii din 2021 unitățile partenere Întâlnire pe platforma ZOOM
înv.primar, cu coordonatorul și echipa de
gimnazial proiect din unitatea parteneră
2. ,,Povestea de viață a unor Elevii din Februarie Coordonatorii si Cunoașterea unor informații
oameni de succes” înv.primar, 2021 cadrele didactice despre oameni care au reușit
gimnazial să se impună și să schimbe
lumea
3. ,,Dorințele părinților/visele Preșcolarii Martie Coordonatorii si Crearea unor ateliere
copiilor” – activitate de Elevii din 2021 cadrele didactice online/direct în cadrul cărora,
dezvoltare personală înv.primar, implicate în copii și părinți, vor face
gimnazial proiect confesiuni cu privire la visele
și dorințele acestora în ceea ce
privește viitorul copiilor.
4. ,,Zâmbete, lumină și bucurie” Preșcolarii Aprilie Coordonatorii si Realizarea unor activități
–activități practic gospodărești și Elevii din 2021 cadrele didactice practic-gospodărești cu
creative înv.primar, implicate în tematică pascală de către toți
gimnazial proiect copii și elevii implicați în
proiect.
5. ,,Bucuroși să ne cunoaștem” Preșcolarii Mai Coordonatorii si Întâlnire în mediul online,
Elevii din 2021 cadrele didactice prin intermediul platformei
înv.primar, implicate în ZOOM
gimnazial proiect
6.Evaluarea proiectului- întâlnire Cadrele Iunie Coordonatorii din Primirea unui feed-back din
cu coordonatorii din unitățile didactice 2021 unitățile partenere partea elevilor, cadrelor
partenere pe platforma ZOOM didactice și părinților
implicați în proiect.

554
 Din experiența acumulată considerăm că cele mai eficiente demersuri didactice menite să integreze
copiii în activitatea școlară sunt cele prin care le prilejuim cât mai multe ocazii să acționeze împreună, să se
joace laolaltă, să descopere lucruri noi împreună, oferindu-le copiilor o multitudine de experiențe de învățare,
înlesnind astfel integrarea în învățământul de masă.

Bibliografie:
1. Dumitrana, Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000
2. Joiţa, E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, Craiova, 2003
3. Tomşa, Ghe., Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Bucureşti, 2005
4. Ministerul Educației Naționale, Curriculum pentru educație timpurie, 2019

Măsuri de combatere a abandonului școlar în mediul online

Prof. Pentru înv.Preșcolar, Jurcan Mihaela-Veturia

Grădinița cu program prelungit „Floare de Iris”
Localitatea Cluj-Napoca, județul Cluj

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea

frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studiu început. Din punct de vedere economic, abandonul şcolar reprezintă un
indicator al eficienţei sistemului şcolar astfel încât, dacă indicele de abandon este mai mare
atunci sistemul şcolar respectiv este inefficient În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi
ulterior în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativă.
Abandonul școlar în România reprezenta o problemă și înainte de începerea sistemul de învățare în
mediul online. Ca urmare a acestei modificări la nivelul învățământului, trebuie să ținem cont de faptul că acei
copii din mediile defavorizate, care până acum nu frecventau fizic cursurile din cadrul instituției de stat, nu o
vor face nici acum din diverse cauze, dintre care putem enumera: resursele limitate în domeniul IT, atât din
punct de vedere a cunoștințelor în ceea ce privește utilizarea unor programe online, cât și din cauza lipsei de
resurse materiale în acest domeniu.
Iată în cele ce urmează, câteva din acțiunile care pot fi întreprinse pentru prevenirea şi combaterea
abandonului şcolar în mediul online:
DIRECȚII ACȚIUNI SPECIFICE
a) Asigurarea accesului la educaţia de bază pentru toţi - dezvoltarea unor programe care să vizeze combaterea şi prevenirea
copiii, elevii și tinerii,, prin programe actualizate şi abandonului şcolar din mediul online;
adaptate grupurilor ţintă (preşcolari, elevi din învăţămantul - asigurarea accesului online la educaţie a copiilor proveniţi din
primar, gimnazial, liceal, copiii străzii, etc.), prin mijloace familii dezavantajate social, prin intermediul materialelor și a
audio-video oferite prin intermediul TV și a unor dispozitivelor IT (calculator/ laptop/ smartphone)
dispozitive IT care să le permit participarea la activitățile - includerea în unele programe de școlrizare specifice pentru cei care
online provin din medii defavorizate
Alocarea sumelor necesare achiziționării dispozițivelor necesare
b. Dotarea elevilor cu mijloace de învăţământ necesare pentru copii;
învățământului online - perfecționarea participanților la educație pentru desfășurarea
activităților online, prin diverse cursuri gratuite, tutoriale.
c. Formarea elevilor în spiritul educaţiei permanente, prin - analiza permanentă a nevoilor educaţionale ale elevilor şi a
diversificarea şi extinderea ofertei de educaţie printr-un intereselor părinţilor acestora;

555
parteneriat susţinut cu principalii actori ai proceselor - furnizarea serviciilor de consiliere şi orientare şcolară şi
educaţionale (instituţii publice, parteneri sociali, centre de
profesională;
resurse şi inovare); - adecvarea investiţiilor la nevoile şi interesele identificate, în
condiţiile asigurării şanselor egale privind accesul în sistemul de
învăţământ online şi calitatea actului educaţional;
- dezvoltarea reţelei de cadre didactice de sprijin, optimizarea
utilizării resurselor şi eficientizarea măsurilor de intervenţie a
acestora prin formare continuă şi coordonarea dezvoltării serviciilor
de intervenţie online;
- formarea cadrelor didactice pentru asigurarea unui bun parteneriat
în vederea intervenţiei în echipă, în cadrul sprijinului acordat
d. Asigurarea calităţii serviciilor de sprijin educaţional copiilor cu CES integraţi în învăţământul de masă;
personalizat pentru copiii cu CES, orientare şcolară şi - creearea unor cursuri și traininguri online, pentru cadrele didactice
continuarea programelor de consiliere a copiilor și în în vederea îmbunătățirii metodelor de predare-învățare și totodată a
online. atitudinii față de elevi;
- conturarea unei personalitati independente și responsabile a
elevului prin implicarea sa în activități educative de grup care să îi
stimuleze abilitățile: sociale, emotionale și cognitive;
- îmbunătăţirea relației de colaborare dintre părinți și școală;
- responsabilizarea părinților prin implicarea în activitățile școlare
astfel încât dezinteresul unor părinți să fie diminuat;
- limitarea accesului elevilor la diverse site-uri și programe prin care
aceștia să își ocupe timpul în detriment al educației
e. Asigurarea unui mediu online sigur, prin care copilul/ - instalarea pe dispozițivele copiilor/elevilor a unor programe/
elevul să poată avea acces la o educație de calitate aplicații prin care aceștia să poată accesa cu ușurință platformele
educaționale sau zonele virtuale destinate cursurilor/ activităților
educative online la care ei trebuie să participe.

Bibliografie:
https://www.didactform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/prevenirea-si-combaterea-abandonului-scolar

556
 PROIECT EDUCAȚIONAL

Prin ochi de copil – spre Dumnezeu

Prof. înv. preşc. Şerban Mariana

Grădiniţa cu P.P. nr. 2, Focşani

ARGUMENT

Învață-l pe copil de mic să-L iubească pe Dumnezeu, pentru că ajuns mare va ști ce înseamnă să fie OM.
Arată-i ce înseamnă bunătatea, sinceritatea, iubirea, hărnicia și va descoperi cum este Dumnezeu.
Suntem creștini! Să le oferim și celor mici posibilitatea de a exersa această datorie. Să-i ducem la
biserică, să le citim povești cu tâlc, să-i punem în situații în care să facă fapte bune, să-i învățăm să se roage, iar
noi să-i însoțim pe parcurs și să lucrăm cot la cot cu ei. Doar observând și exersând vor învăța să fie buni, vor ști
să-L iubească pe Dumnezeu și vor deveni OAMENI. Să le oferim această șansă, acum!

TITLUL PROIECTULUI: ,,Prin ochi de copil – spre Dumnezeu’’

SCOPUL PROIECTULUI: Educarea prșcolarilor în spiritul valorilor moral-creștine, iubirea de aproape,
împlinirea de fapte bune, respectarea părinților și a celor din jur.
LOCUL DESFĂȘURĂRII: Grădiniță, biserică
DURATA PROIECTULUI: 2016-2017
OBIECTIVE
 Cunoașterea unor obiceiuri crștinești specifice sărbătorilor creștine religioase Crăciunul, Paștele.
 Educarea atitudinilor de toleranță între copiii care aparșin diferitelor culte.
 Formarea virtuților creștine și cultivarea comportamentului moral-religios.
COORDONATORI: Ș. M.
COLABORATORI:L. M.
PARTICIPANȚI: preșcolari, părinți, preot, cadre didactice
Grup țintă preșcolarii Grădiniței nr. 1 Suraia
RESURSELE PROIECTULUI
 Resurse umane preșcolari, părinți, preot.
 Resurse materiale material ilustrativ (planșe pliante, cărți), icoane, obiecte bisericești.
 Resurse proceduale întâlniri, cântecul religios, expoziții, serbare, rugăciuni.
MONITORIZAREA/ EVALUAREA PROIECTULUI
Portofoliul proiectului: structura proiectului, fotografii de la activități, procese verbale,
expoziții, programe artistice.

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR

NR. ACTIVITATEA LOCAȚIA DATA

CRT.
1. Sfânta împărtășanie Biserică decembrie

557
 -prezența la slujbă, împărtășirea copiilor-

2. Datini creștinești Grădiniță decembrie

-moment artistic în cadrul serbării de Crăciun-
3. Sărbătoarea Floriilor prin ochii copiilor Biserică aprilie
-program artistic-
4. Paștele la români Grădiniță aprilie
-expoziție cu lucrările preșcolarilor-
5. Fapte bune și frumoase Grădiniță mai
-convorbire-

ȘCOALA GIMNAZIALĂ SURAIA

NR. ...........................................

ACORD DE PARTENERIAT
SĂRBĂTOAREA FLORIILOR PRIN OCHII COPIILOR

Încheiat între Școala Gimnazială Suraia – Grădinița nr. 1 Suraia, cu sediul în Comuna Suraia, Județul
Vrancea, str. Principală, reprezentată de A.G. în calitate de director, prof. înv. Preșc. Ș. M. În calitate de
cooronatorși
....................................................................................................................................................................................
.
în calitate de paroh îndrumător participant în cadrul proiectului ,,Prin ochi de copil – spre Dumnezeu’’, aprilie
2017.
Acordul intră în vigoare la data semnării acestuia și este valabil pe perioada anului școlar 2016-2017.
Unitatea coordonatoare se obligă:
 Să îndrume preșcolarii în cadrul activităților.
 Să pregătească împreună cu preșcolarii programe artistice.
Parohia participantă se obligă să:
 Să asigure bune condiții pentru desfășurarea activităților în biserică.
 Să asigure daruri pentru preșcolarii participanți la activitățile artistice din biserică.
 Să asigure fotografierea copiilor la terminarea programului artistic din Duminica Floriilor.
Partenerii se obligă să colaboreze pe toată durata proiectului pentru ca acesta să se deruleze conform
scopului stabilit.
Prezentul contract se încheie în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.
Școala Gimnazială Suraia Parohia
Grădinița nr. 1 Suraia ............................................................
............................................................
Director Paroh
BIBLIOGRAFIE: Curriculumul pentru educaţie timpurie, 2019

558
 Meloterapia –componentă nonberbală a dezvoltării personale
Activitate susținută în cadrul
proiectului de parteneriat educațional
Activități de integrare a copiilor pentru prevenirea
părăsirii timpurii a școlii
Strategii și metode
Prof.Mandă Beatrice
Șc.Gimn. Caius Iacob Arad

În data de 28.02.2020 s-a desfășurat activitatea Meloterapia - componentă nonverbală a dezvoltării

personale, din cadrul Proiectului de parteneriat educațional „Activități de integrare a copiilor pentru
prevenirea părăsirii timpurii a școlii - Strategii și metode”.
Activitatea a cuprins:
1. PREZENTARE ÎN FORMAT PPT: Beneficiile meloterapiei în dezvoltarea personală;
2. EXERCIȚIU DE MELOTERAPIE PASIVĂ: Audiție muzică religioasă și simfonică;
3. ATELIER CREATIV: Redactarea unor cvintete despre meloterapie; turul galeriei.
Cele două amfitrioane ale proiectului, doamnele profesoare BEATRICE MANDĂ și DANIELA CHIȘ,
au prezentat elevilor participanți ai claselor a VI-a A și C pe invitatul acestei activități, doamna profesor
itinerant MIHAELA TÎMPA, vicepreședinte al Centrul de intervenţie şi suport pentru copii şi familie PARITER,
care a susținut un dialog activ cu cei de față pe baza unui material Ppt foarte interesant a cărui tematică a abordat
beneficiile meloterapiei în dezvoltarea personală armonioasă a individului. Extrem de interesați, elevii au pus
întrebări și au făcut observații pertinente în legătură cu materialul vizionat, dovedind curiozitate, maturitate și
dorința de a se informa și de a opta, în cunoștință de cauză, pentru o posibilă metodă terapeutică esențială în
dezvoltarea lor ca viitori adulți;
Pornind de la premisa că meloterapia pasivă este la fel de eficientă ca și cea pasivă, coordonatoarele
activității, doamnele profesoare BEATRICE MANDĂ și DANIELA CHIȘ, au propus un experiment muzical:
audiția unui fragment de muzică psaltică (Psalmul 134), respectiv a unei secvențe muzicale simfonice
(Primăvara, din suita muzicală Anotimpurile, de A.Vivaldi).
Feedback-ul acestei activități a fost realizat prin redactarea unor cvintete, al căror cuvânt tematic a fost
MELOTERAPIA. Produsele finale au fost expuse, micul atelier creativ încheindu-se printr-un tur al galeriei,
prin care fiecare participant a avut prilejul să se familiarizeze cu viziunea colegilor referitoare la subiectul
propus. Printre adjectivele cele mai sugestive circumscrise acestei terapii au apărut redundant, ca adevărate
cuvinte-cheie, următoarele: înălțătoare, reconfortantă, revigorantă, pozitivă etc.
Desfășurată în cadrul Sălii festive a școlii, activitatea a avut drept finalitate informarea elevilor în
legătură cu o variantă alternativă și inovatoare de dezvoltare personală armonioasă, pentru o mai bună integrare
socio-școlară a acestora și pentru prevenirea părăsirii timpurii a școlii.
Webografie:

https://terapeuti.ro/terapie/meloterapie-muzicoterapie-terapie-prin-muzica
https://adevarul.ro/locale/pitesti/meloterapia-efectele-miraculoase-instrumente

559
 CONEXIUNEA DINTRE LECTURĂ, ABANDONUL ȘCOLAR ȘI MEDIUL ONLINE

Profesor: Sociu Mihaela

Școala Gimnazială ,,Gheorghe Avramescu” Prăjești, jud. Bacău

Lectura, cândva un tărâm magic, e depășită acum de calculator, de internet. Dacă înainte de începerea
orelor online îi atrăgeam pe elevi în acest loc magic, odată cu școala online acest lucru a fost dificil deoarece
elevii au evocat faptul că nu au resursele necesare, că bibliotecile sunt închise, că părinții nu îi lasă să citească
cărțile în format pdf etc.. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat
de şcoală şi familie.
Importanţa lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică:
# aspectul cognitiv: prin lectură elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele despre lume, despre realitate;
# aspectul educativ: lectura contribuie esenţial la educarea copiilor în dimensiunile etice şi estetice;
# aspectul formativ constă în faptul că lectura are drept consecinţă formarea şi consolidarea deprinderilor de
muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a capacităţii de exprimare corectă şi expresivă.
Auzim adesea afirmația „Copiii nu citesc.” Nu poți să-i spui unui copil: „Citește!”. Verbul „a citi” nu
suportă imperativul. Trebuie să-și dorească singuri asta. Trebuie să înțeleagă lectura ca pe o necesitate, ca pe un
act de libertate a gândirii. Interesul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor
educaţionali (familia şi şcoala), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă, voinţă. Sunt copii care ascultă cu
mult interes o poveste frumoasă, citită de altcineva, fără să fie tentaţi să citească ei înșişi altceva decât ceea ce li
se cere la orele de curs. Uneori, nu au la îndemână cărţile potrivite, alteori, indiferenţa pentru lectură a
persoanelor apropiate determină aceeaşi atitudine copiilor. În astfel de cazuri intervenţia profesorului este
absolut necesară, însă acum cu școala online părintele este cel care poate sprijini elevul pentru a îndeplini
această sarcină.
Într-un mediu obișnuit în clasă, profesorul stă în picioare și își ajustează vocea astfel încât toți elevii să îl
poată vedea și auzi clar și distinct, își observă elevii pentru a se asigura că toată lumea este atentă. Elevii se simt
apoi îndrumați și ridică mâinile, pun întrebări, învață să vorbească calm, astfel încât restul clasei, adică grupul,
să poată auzi și împărtăși învățăturile. Aici începe interacțiunea reală și, prin urmare, învățarea. Cu toate acestea,
într-un mediu virtual în care o clasă este compusă din profesor și elevi la distanță, interacțiunea, atât de esențială
pentru predare, nu poate fi recreată, adică autentic și armonios, numai cu instrumentele din online, pe lângă
acestea mulți se trezesc că întâmpină probleme la folosirea camerelor și a difuzoarelor încorporate în
computerele lor. Cu toate acestea, o calitate slabă a audio și video poate fi dezamăgitoare și poate avea un
impact negativ asupra capacității de a învăța și a preda.
Predarea și captarea atenției în mediul online este și mai dificil ca la clasă deoarece elevul care ar trebui să
răspundă sau să fie atent la răspunsurile altor colegi sau la predarea profesorului, îi este distrasă atenția de o altă
activitate, de o altă persoană, de un zgomot din jur. Se știe faptul că, zgomotul afectează abilitățile cognitive și
abilitățile de învățare, iar această creștere a poluării fonice se traduce, în general, printr-o scădere a motivației.
În munca efectivă la clasă, activităţile devin mai complexe deoarece se alterează activitatea frontală cu
activitatea individuală, iar pentru eficientizarea învăţării se îmbină activitatea pe grupe sau în perechi în formele
de organizare amintite. În mediul online este cam greu de îndeplinit aceste activități deoarece unii elevi
realizează prezența cu camera închisă, iar la solicitarea îndeplinirii unei sarcini nu răspund, alții se plictisesc şi
neavând de lucru îi deranjează pe ceilalţi. Timpul este un alt factor crucial în activitatea online deoarece nu toți

560
elevii respectă logarea la timp la ore și ca un profesor să acorde suficient timp fiecărui elev în parte, nu prea se
poate, iar însușirea informațiilor pentru unii elevi este nulă, acumularea noțiunilor se transformă în lacune, ceea
ce poate duce la abandon școlar.
Cercetătorul George Georgiou de la Universitatea din Alberta a comparat abilitățile de citire ale 409 de
elevi înainte ca școlile să fie închise din cauza COVID-19 și după începerea școlii. El a observat că în această
perioadă, elevii aflați în dificultate și cei mai tineri au devenit retarzi. El le-a comparat rezultatele cu testele
efectuate în ianuarie, cu câteva săptămâni înainte de izolare și la începutul anului școlar, în septembrie. Când s-
au întors la curs, doar 80 dintre 409 citeau cu un nivel mai avansat deoarece elevii nu au avut o instruire
explicită din partea unui profesor. Thierry Karsenti –profesor la Universitatea Quebec din Montreal (Canada) a
precizat că lectura joacă un rol major în toate disciplinele și, prin urmare 35% din succesul în matematică poate
fi explicat prin capacitatea elevului de a citi bine o problemă și de a-i înțelege cerința.
Comparând cercetările celor doi profesori și privindu-le din punctul de vedere al unui profesor de Limba și
literatura română consider că elevii care au dificultăți de citire ajung să abandoneze școala deoarece aceștia
prezintă greutăți privind înțelegerea textelor, explicarea cuvintelor de la vocabular sau imaginarea unor
compuneri, povești. Situația actuală, a mediului online, amplifică și mai mult problemele acestor elevi, pe
măsură ce profesorul nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie, din cauza închiderii școlilor. Unii dintre acești
elevi au părinți care, la rândul lor, au abandonat școala și astfel aceștia nu le pot oferi sprijinul dorit, din punct
de vedere intelectual.
Abandonul școlar poate apărea și datorită faptului că utilizarea platformei pentru a intra online la ore sau a-
și încărca temele nu este posibilă și accesibilă fiecărui elev deoarece nu toți participanții sunt echipați
corespunzător hardware și software pentru a putea participa, iar distanța prelungită de școală poate exacerba
această tendință. Școala nu înseamnă doar dobândirea de cunoștințe: este, de asemenea, un spațiu pentru relații
sociale și interacțiuni între colegi. Școala pregătește viitorii cetățeni și își dezvoltă capacitatea de a trăi în
societate. Acesta este motivul pentru care este imperativ să păstrăm astăzi această legătură esențială cu școala.
În acest domeniu, rolul părinților și al familiilor este mai important decât oricând.
În concluzie, cred că învăţământul în condiţiile actuale, are mai multe dezavantaje, decât avantaje, iar
mediul online a provocat un șoc atât pentru elevi, părinți, cât și pentru profesori. Educația nu este doar un drept
al omului fundamental, ci este un drept a cărui realizare afectează în mod direct exercițiul tuturor altor drepturi.

BIBLIOGRAFIE:
1. https://ici.radio-canada.ca/nouvelle/1752920/enseignement-edmonton-etude-resultat-echec-
scolaire;
2. http://www.scoalaargeseana.ro/didactica-magna/803-tehnici-de-stimulare-a-interesului-pentru-lectura;
3. Roco, M., Creativitate şi inteligenţă emoţională, Colecţia COLLEGIUM. Pshihologie, Editura Polirom,
2004, Iaşi.

561
 PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL PENTRU

PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ȘI A PĂRĂSIRII TIMPURII A

ȘCOLII ÎN MEDIUL ON-LINE

Prof. Mărgineanu Simona Venera,

Colegiul Național Pedagogic ”Ștefan Velovan”, Craiova

DOMENIUL ȘI TIPUL DE EDUCAȚIE:

-activități de prevenire și combatere a abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii;

-prevenirea eșecului școlar/recuperarea/tratarea diferențiată a elevilor;

- strategii şi programe diferenţiate, specifice pentru prevenirea şi combaterea fenomenului;

- întărirea relaţiei şcoală-familie;

- creşterea gradului de implicare a cadrelor didactice şi a părinţilor în activitatea şcolară.

TIPUL DE PROIECT: extrașcolar

ARGUMENT:

Abandonul şcolar are implicaţii majore asupra dezvoltării personale şi consecinţe pe termen scurt, mediu şi
lung asupra dezvoltării resurselor umane, a dezvoltării comunităţii, în general.

Proiectul vizează:

 Oferirea unei imagini cât mai exacte asupra cauzelor care generează situaţii de abandon şcolar;
 Elaborarea unor strategii şi programe diferenţiate, specifice pentru prevenirea şi combaterea fenomenului;
 Întărirea relaţiei şcoală-familie, creşterea gradului de implicare a cadrelor didactice şi a părinţilor în
activitatea şcolară.

SCOPUL:
- Consilierea şi informarea elevilor şi a părinţilor acestora în scopul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar.

OBIECTIVE:
 Identificarea situaţiilor concrete de abandon şcolar din unităţile şcolare sau ale elevilor ce pot ajunge într-o
astfel de situaţie;
 Determinarea cauzelor abandonului şcolar;
 Analiza variată, interpretarea contextuală a cazurilor de abandon depistate sau a cazurilor cu risc de
abandon şcolar;
 Antrenarea cadrelor didactice, a elevilor şi părinţilor acestora în derularea programelor de consiliere, în
scopul prevenirii abandonului şcolar;
 Implicarea elevilor în prevenirea abandonului prin realizarea de materiale publicitare şi amplasarea acestora
în şcoli;
 Formarea unei imagini pozitive de sine şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare în rândul elevilor
participanţi la program.

562
 GRUPUL ŢINTĂ / BENEFICIARI:

Elevi ai școlilor partenere şi părinţii acestora.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:
 Acţiuni de informare asupra proiectului, asupra modalităţilor de desfăşurare;
 Activităţi bilunare cu elevii implicaţi în program. Se vor desfăşura activităţi de consiliere în scopul
prevenirii abandonului şcolar, activităţi care să permită îndeplinirea obiectivelor programului:
 Absenteismul – primul pas spre abandonul şcolar;
 Factorii de risc comportamental care determină abandonul şcolar;
 Mediul familial şi abandonul şcolar;
 Inadaptarea şcolară şi conduitele deviante;
 Grupul stradal şi influenţa negativă asupra comportamentului elevilor;
 Principalele modalităţi de intervenţie şi sprijinire a elevilor cu risc de abandon şcolar.
 Colaborarea eficientă şcoală/familie – soluţie eficientă a prevenirii abandonului şcolar.
METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU / FORME DE ORGANIZARE:

■ Work-shop;
■ Dezbateri;
■ Vizionarea unor filme cu caracter documentar;
■ Lectorate cu părinţii etc.
REZULTATE:

 Realizarea unei publicităţi eficiente la nivelul şcolii, prin utilizarea materialelor realizate şi informaţiilor
primite în cadrul programului;
 Folosirea materialelor realizate şi a experienţei dobândite în diverse schimburi de experienţă cu alte şcoli
participante la program şi nu numai;
 Participarea la concursurile de promovare a programului, organizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj
şi alte instituţii partenere ale acestuia.
RESURSE UMANE:

■ elevii şi familiile acestora;

■ cadrele didactice
■ profesor psihopedagog
EVALUARE-CALITATE:

■ Îndeplinirea obiectivelor propuse;

■ Analiza activităţilor;
■ Acordarea unor diplome elevilor pentru desenele, portofoliile şi acţiunile efectuate.
SUSTENABILITATEA PROIECTULUI:

■ Proiectul poate fi continuat şi în anii viitori pentru următoarele generaţii de elevi.

563
 COLABORAREA ȘCOALĂ – FAMILIE – COMUNITATE ÎN PREVENIREA ȘI COMBATEREA
A ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN ȘCOALA ONLINE
Prof. Radu Ana-Maria
Colegiul Național Pedagogic “Ștefan cel Mare”, Bacău

Internetul – un instrument de comunicare flexibil, interactiv și dinamic. În anul 1969 a fost transmis
primul mesaj între două calculatoare aflate la 560 de kilometri distanță. Pe parcurs a apărut noțiunea de
WorldWideWeb cu protocoalede de comunicare, limbaj pentru construcția de pagini și servere, browser,
dezvoltarea fiind tot mai avansată. Astăzi nici nu se mai poate concepe viața fără Internet fiind prezent în toate
domeniile și activitățile din viața de zi cu zi.
Apariția Internetului a dus și la”întâlnirea” dintre două instituții de formare și informare: una deja
clasică, școala, al cărui rol în educare a fost bine statornicit de-a lungul secolelor, iar cealaltă, o instituție nouă
care a apărut în cadrul noilor tehnologii de informare și comunicare.
Cu timpul, școala s-a mutat şi pe calculator, cu sau fără voia noastră. Aproape orice întrebare are
răspuns folosind internetul. Dar răspunsul bun îl află tot omul. Omul educat sau educabil ştie să caute resurse
pentru educaţie. În ceea ce priveşte copiii, mulți dintre ei s-au născut în această lume a internetului, fiind numiţi
„nativi digital” deoarece au crescut folosind câteva ore pe zi calculatorul şi internetul. La școală, o lecţie de 50
de minute în care să asculte explicaţiile profesorului sau să citească informaţiile din manual cu greu mai poate
motiva un copil. Mai mult, conţinutul multimedia al cursurilor on-line ajută la dezvoltarea de competenţe şi
uşurează mult însuşirea informaţiilor. Să nu ne mirăm că educaţia folosind internet-ul a devenit de mult timp
preferată, pentru că răspunde cerinţelor actualei generaţii de copii, dar şi nevoilor de instruire a adulţilor. Un
lucru este însă cert: mediul on-line nu va suplini profesorul şi nici nu va elimina definitiv instruirea clasică. În
educaţie trebuie să fie o îmbinare a instruirii clasice cu educaţia on-line şi adaptarea conţinutului educaţional la
ritmul viitoarelor generaţii.
În contextual actual, unde școala a fost transferată preponderant în online, au ieșit însă, la iveală
problemele cu care țara noastră se luptă: diferențele sociale. Dacă pentru alți elevi să aibă o tabletă sau internet
este ceva normal, pentru alte familii este un lux.
În școala doar online, copiii au început să fie expuși tot mai mult la abandon școlar, mai ales în
familiile cu situație financiară precară, neavând toți posibilitatea să aibă acces la serviciul de educație. Totodată,
la acest abandon școlar contribuie și faptul că nu în toate aceste familii se pune accent pe valoarea educației. Un
mod de a preveni acest abandon școlar ar fi ca școala, societatea, cadrele didactice să îi ajute pe părinți să își
depășească statutul de personae defavorizate, iar copiii să fie în contact permanent cu școala, eduacația lor
fiind foarte importantă.
O altă situație de abandon școalar este eşecul şcolar în stadii incipiente care duce la o atitudine ostilă
faţă de şcoală, fapt ce dă naştere unui absenteism cronic. Printre factorii agravanţi se numără şi o situaţie
extraşcolară din care lipsesc mijloacele de control şi în care anturajul joacă un rol important. După o fază de
absenteism nemotivat, consemnat şi în documentele şcolare, elevul abandonează şcoala. Elevii din această
situație care abandonează şcoala au unele lucruri în comun: sentimentul de stigmatizare, relaţiile negative (cu
cel puţin un profesor) şi perceperea carnetului de note ca o manifestare de violenţă simbolică. Eforturile de a
stabili relaţii bune şi interacţiuni pozitive pot avea, în acest caz, un rol de tampon, contribuind la reducerea
fricii de eşec, stresului şi gândurilor de evadare, mai ales în cazurile în care elevul a obţinut rezultate slabe.

564
 În școala online, așteptările legate de implicarea părinților în procesul educațional au crescut în
contextul educației online și hybrid, aceștia fiind cei care trebuie să sprijine copiii în conectare și desfășurarea
activităților online, în explicarea lecțiilor care nu au fost înțelese de către copii.
În tot acest proces continuu și consecvent de prevenire și combatere a abandonului școlar, cei trei poli
de acțiune ȘCOALA – FAMILIA – COMUNITATEA trebuie să-și unească forțele pentru binele, dezvoltarea și
bunăstarea generațiilor prezente și viitoare de elevi.
Bibliografie
- ”Ghid de prevenire și combatere a abandonului școlar” – Proiect Erasmus (2019)
- “Studiu privind reducerea abandonului școlar timpuriu în UE”(Manuscris finalizat în luna iunie 2011.
Bruxelles, © Parlamentul European, 2011.)

COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR ÎN MEDIUL ONLINE

Prof.psihopedagogie specială Fărcășanu Elena

Școala Gimnazială Specială Constantin Păunescu Tecuci

În mediul online elevii participă la orele de curs. Doar că pe parcurs elevii încep să-și piardă din
interes. Unii dintre ei încep să-și închidă web-ul. Alții nu au o conexiune bună la internet, nu pot participa la o
oră, alții au de supravegheat frații mai mici, unii nu au auzit alarma pentru a participa la prima oră. Alți elevi
aleg să fie pe web o fotografie statică iar ei nefiind acolo. Elevii
mai mici se plictisesc destul de repede întrebând când se termină
ora, dacă pot mânca, dacă pot bea, dacă pot merge la baie etc.
Mai există o categorie de elevi care nu pot participa la
cursuri deoarece nu au device-uri, internet sau electricitate.
De asemeni sunt elevi cu CES care nu pot participa la
cursuri dacă nu sunt sprijiiți de părinți. Dar ce vor face aceștia
dacă părinții nu știu să scrie și să citească?
Pentru elevii care au web-ul închis se pot organiza discuții cu elevii clasei la ora de dirigenție și apoi cu
părinții dacă nu s-a rezolvat.
De asemenea obstacolele pe care le identifică elevii în cadrul orelor online(apă, lipsă internet, grijă frați
mai mici etc.) ar trebui discutate cu părinții pentru a se stabili care sunt prioritățile.
În ceea ce privește imaginea statică pe web ar trebui ca elevul să fie prezent.
Dacă cei mici se plictisesc trebuie identificate cauzele, apoi utilizate jocuri pentru a dispărea starea de
plictiseală. Sunt jocuri pe wordwall, puzzlegarage.com etc. pe care utilizându-le elevii devin din nou interesați.
Știm că sunt elevi mai mici care solicită pauze mai dese. Ideal ar fi ca de la bun început să le fie comunicate
regulile, ulterior respectate.
Elevilor care nu au device-uri trebuie identificate surse care să poate asigura device-uri acestor elevi
deoarece toți elevii au dreptul la educație. Dacă nu au internet sau electricitate se pot folosi de o tabletă pe care o
pot încărca în fiecare zi la o rudă, un vecin etc.
În privința elevilor cu CES, este necesară prezența părinților. Dacă părinții nu știu să scrie, să citească
vom utiliza semne, culori, alți membri ai familiei.

565
 SIGURANŢA ONLINE- SCOPUL PRINCIPAL ÎN IDENTIFICAREA ANUMITOR RISCURI
Prof. DUNGĂ ARITINA-CARMEN,
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 ŢICLENI

Abandonul şcolar este ultima fază a insuccesului şcolar, acestui termen nefiindu-i necesară o definiţie
complexă. Insuccesul şcolar se defineşte prin rămânerea în urmă la învăţătură a unor elevi, care nu reuşesc să
obţină un randament şcolar la nivelul cerinţelor programelor şi care nu vor reuşi să se adapteze la mediul socio-
profesional, la nivelul cerinţelor acestuia.
Referindu-mă la cauzele pedagogice, în situaţia şcolii noastre, le putem elimina pe cele care
se referă la competenţa cadrelor didactice şi la atmosfera din şcoală, care este favorabilă procesului de
învăţământ şi dezvoltării armonioase a personalităţii elevilor, în concordanţă cu nevoile şi cu posibilităţile
fiecăruia. Atitudinea negativă a unor elevi faţă de învăţătură şi muncă este urmare a lipsei motivaţiei, aceasta
fiind cauzată de problemele familiei care nu întrezăresc o rezolvare (lipsa unui loc de muncă, implicit a banilor,
conflictele generate de aceasta, atitudinea familiei faţă de şcoală etc.).
Motivaţia învăţării lipseşte şi în cazul elevilor cu părinţi care au absolvit cel puţin liceul, dar nu reuşesc
să se angajeze. Pentru aceste familii supravieţuirea este posibilă numai prin activităţi ce presupun muncă fizică
grea, efectuată de către toţi membrii familiei. Alocaţia oferită de stat, condiţionată de frecventarea şcolii, este o
glumă proastă, având în vedere că pot câştiga mai mulţi bani dacă trimit copilul la muncă.
Pentru a oferi soluţii în ceea ce priveşte abandonul şcolar, trebuie să-l recunoaştem din timp şi să
încercăm să-l combatem.
În prima fază elevul apare nemulţumit de şcoală, pentru că apar primele goluri în cunoştinţe şi
complexul de inferioritate faţă de colegi. A doua fază se caracterizează prin apariţia unor lipsuri grave în
cunoştinţe şi incapacitatea de a rezolva independent sarcinile şcolare. Faza a treia este caracterizată de corigenţe,
iar profesorii încearcă unele măsuri, uneori fără să cunoască adevăratele cauze. Elevul manifestă rezistenţă sau
revoltă, face dezordine în clasă ori devine închis şi neliniştit. Ultima fază este aceea în care rămâne repetent, unii
fiind greu de recuperat, deoarece fug de la şcoală, vagabondează, apoi abandonează şcoala.
Soluţii nu se pot oferi, dată fiind complexitatea cauzelor ce determină abandonul şcolar, dar se pot
încerca anumite metode: convorbiri individuale şi colective, întâlniri ale diriginţilor şi ale profesorilor cu părinţii
(vizita la domiciliu nu mai este de ceva vreme ,,recomandată”…), discuţii ale elevilor cu cel vizat, şedinţe cu
psihologul sau consilierul şcolar (desigur, dacă reuşim să găsim unul sau dacă reuşim să convingem copilul să
stea de vorbă cu el!).
Activităţile online necesită o pregătire prealabilă, competenţe de utilizare a dispozitivelor inteligente, un
scenariu didactic care să permită utilizarea funcţiilor platfomei de lucru, conturând astfel o lecţie familiară
copiilor prin asemănarea cu lecţiile ,,faţă în faţă”.Privind în perspectivă este un beneficiu pentru toţi factorii
implicaţi-profesor, părini, copii. Învăţarea a avut loc într-o manier simplă, plăcută, accesibilă tuturor, pe o tema
familiară, au exersat tehnici de lucru practic. Sarcina de a realiza un proces educațional eficient și calitativ în
mediul online nu a fost deloc ușoară în această perioadă, chiar dacă multe dintre cadrele didactice au avut
cunoștințe digitale, iar mulți dintre copii dețineau telefoane smart, tablete și laptop-uri. Pregătirea pentru lecțiile
online, adaptarea mesajelor și a conținuturilor, selectarea instrumentelor potrivite pentru clase, colaborarea
permanentă cu părinții, pregătirea și încurajarea copiilor pentru lecții, toate acestea au necesitat timp, răbdare și
dăruire din partea tuturor profesorilor. Un rol deosebit de important l-au avut părinții care s-au implicat și au
facilitat dialogul dintre copil și profesor. Dialogurile online cu elevii chiar din primele zile de învățare la

566
distanță au trecut dincolo de subiectele propriu-zise de la toate materiile, încercând să se transmită regulat emoții
pozitive prin cuvinte calde, zâmbete și încurajare: „Totul va fi bine!”. În mediul online copiii sunt foarte
vulnerabili. Aceștia au capacitate redusă de discernământ între ceea ce este bine și ceea ce poate fi rău. Copiii au
grad scăzut la frustrare și orice situație neplăcută pe care o trăiesc în mediul online poate avea un efect negativ
asupra confortului psihologic și a stării lor emoționale. Vorbind despre școala online cu toate plusurile dar și
minusurile acesteia, credem că instituția de învățământ trebuie să ghideze copiii pentru a face față fluxului de
informații care vin spre ei, provocărilor Internetului și riscurilor pe care le pot întâlni, fiind utilizatori ai site-
urilor informaționale, rețelelor de socializare și chat-urilor, resurselor cu jocuri, filme sau video. Riscurile în
mediul online încep de la prima întâlnire a copilului cu tableta, telefonul mobil sau computerul. Fiind în căutarea
unui filmuleț sau a unei informații online, copilul poate să acceseze ușor un conținut ilegal sau dăunător pentru
vâsta acestuia. Comunicând în chat sau pe rețele de socializare cu alți utilizatori online, copilul se expune
intrând în contact cu diferite persoane răuvoitoare. Neexistând un hotar bine determinat între „aici se poate și
aici nu se poate de făcut click”, este foarte important ca școala să informeze orice elev despre cum acel click îl
poate pune în situații nu tocmai plăcute și chiar periculoase pentru siguranța lui fizică și emoțională. Este
necesară existența unor lecții tematice care să abordeze siguranța online cu scopul principal de a-i ajuta pe elevi
să identifice anumite riscuri, să gestioneze situațiile neplăcute și atunci când e cazul să ceară ajutor de la acele
persoane care i-ar putea ajuta fără a-i judeca sau învinovăți. Tema fenomenelor riscante în mediul online nu
trebuie să fie una tabu, implicarea profesorilor și a părinților fiind necesară pentru a preveni și a asigura
desfășurarea în cele mai bune condiții online, a procesului instructiv-educativ. Elevii trebuie să știe că pentru
anumite lucruri care se pot întâmpla în mediul online există termeni speciali și precum în viața reală furtul,
violența sau alte crime sunt comise de răufăcători, care într-un final sunt pedepsite legal, și în mediul virtual se
întâmplă la fel situații în care cineva le-ar putea provoca durere și suferință.
Cu toții suntem datori să-i îndrumăm și să-i susținem pe copii, pentru ca aceștia să poată învăța în
siguranță online, să se bucure de copilăria lor, jucându-se, descoperind permanent informații noi care să le poată
aplica în viața de zi cu zi.
Bibliografie:

Stoica, Marin - ,,Sinteze de pedagogie şi psihologie”, Editura Universitaria, Craiova, 1992;

Nicola, Ioan - ,,Pedagogie”, E.D.P., Bucureşti, 1992;
Dumitrescu, Ion; Andrei, Nicolae - ,,Activitatea educativă a dirigintelui”, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1975.
Beliveau, Marie-Claude – Necazurile micului şcolar, Editura House of Guides, 2005;

567
 Modalități de prevenire a abandonului școlar
Prof.Înv.Primar : Păcurariu Crinișoara Adina
Școala Gimnazială Nr.7 Petroșani/Hunedoara

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea
sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri
profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei
care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în
repetate rânduri în şcoală.Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de
învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse.
Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu
care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua
de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala
un viitor.Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav.
Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-
economice, nici formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui de cetățean al unei
comunități. În al doilea rând, neavând o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi
reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de
formarea inițială.
Pentru a putea reduce numărul abandonurilor şcolare ar fi bine să încercăm să identificăm şi să studiem câteva
cauze:* Școlile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităților de
succes socio-profesional pentru absolvenți. Lipsiți de motivație, mulți dintre elevii claselor gimnaziale renunță
în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau chiar muncind ca zilieri la
oamenii mai avuți din satele respective.
Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitățile părinților de a oferi copiilor resursele
necesare educației. Această stare provoacă deseori exploatarea copiilor prin muncă de către părinți. Lipsa
interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale
părinților şi prin lipsa de cultură a comunității care poate fi susceptibilă față de instituțiile formale.
Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcolile din asemenea zone, prin
stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care să asigure
transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanțe mari de şcoala. De
asemenea, este menţionată aprecierea (fară vreo susţinere) potrivit căreia, în mediul rural, abandonul şcolar
creşte iarna, ,,în condiţiile lipsei de subsistenţă’’ şi din cauza ,,lipsei hranei sau imbrăcămintei necesare’’. E o
simplă părere fără cunoaşterea generală a realităţii. Pe de altă parte, încălzirea vremii, crearea condiţiilor
naturale de practicare a unor îndeletniciri îi fac pe copii să-şi urmeze părinţii la muncă, abandonând şcoala.
* Cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educațional au relevat faptul că mediul socio-cultural
de proveniență al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul şcolar şi
profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există şi cazuri în care
părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudi-nea lor faţă de şcoală. Ca forme principale
de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi comportamental:
fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul şi

568
suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate în
raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea abandonurilor. Elevii au fost
încurajaţi şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui
loc de muncă. Mai mult, emigrarea forţei de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-şi urmează
părinţii, fie sunt lăsaţi în grija unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară a
copiilor.
* Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieții de familie,
consecință a divorțului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergența metodelor
educative şi lipsa de autoritate a părinților, atitudinea rece, indiferentă sau, dimpotrivă, tiranică a acestora sunt
alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.
* Factori de natură socială şi economică cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale, prăbuşirea
sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau valori sunt alte cauze care conduc la
dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educațional şi, în final, abandon şcolar.
* Factorii de natură educațională: insubordonare față de normele şi regulile şcolare, chiul, absenteism,
repetenție, motivații şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine şi relaționare,
competența profesională, autoritate morală) au şi ei un rol important în apariția fenomenului de abandon şcolar.
* Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carențe din copilărie; dorința de
a scăpa de sub tutela educațională sau familială, dorința de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite,
necurate reprezintă cauze pentru care elevul abandonează şcoala. Anturajul reprezintă un factor negativ în viața
elevului; el poate să-l determine pe elev să fumeze, să consume băuturi alcoolice, să consume droguri, să fure
sau chiar să chiulească de la şcoală.
Principalele obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului şcolar:

 identificarea elevilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar în vederea menţinerii acestora în
sistemul învăţămîntului guvernamental de zi;
 implicarea sistemului familial în reabilitarea şcolară şi socială a elevului;
 creşterea gradului de implicare a comunităţii locale în soluţionarea situaţiilor de abandon şcolar
sau a situațiilor ce prezintă risc de abandon şcolar.
În măsura în care aceste obiective vor fi îndeplinite, abandonul şcolar nu va mai reprezenta un pericol imediat de
abandon, fiind urmărite în cadrul unui program de prevenţie bine organizat, ce se desfăşoară pe o perioadă foarte
îndelungată. Se impun măsuri de prevenire a abandonului şcolar:

 psiho-pedagogice şi psiho-sociologice – care urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate

pentru realizarea unei inserții socio-familiale pozitive;
 socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice şi psiho-sociale;
 psihiatrice – depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comportamentale,
emoționale, tendinte agresive;
 juridico-sociale – aceste măsuri permit creşterea gradului de influențare socială prin popularizarea
legilor şi prin propaganda juridică, în general.
Un alt element în combaterea abandonului şcolar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare
după forţa şi posibilităţile sale. Copiii sunt diferiţi, capacităţile lor sunt diferite, gradul lor de adaptare şi
percepere este diferit, dar în grupul de la grădiniţă fiecare poate avea un loc, un statut, un rol şi o valoare,

569
fapt ce îi determină să îndrăgească mediul şcolar. Evaluarea pe care o poate face educatoarea se referă la
competenţele şi capacităţile educaţionale ale fiecărui copil. Trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are
valoare şi este unic şi că fiecare copil poate învăţa, indiferent de nevoile lui sociale. Pentru o mai bună prevenire
a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el
de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.
În cazul etniei rome, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor, faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei membrilor
ei pune în valoare ceea ce ei înşişi nu mai ştiu ori nu au reuşit să răzbată. Copiilor le oferă identitate şi
apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin numeroase teritorii, le
crează o „unicitate pozitivă” – adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor.
„Unicitatea pozitivă” care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia „negative”, aceea care a fost
impusă mediatizării care condamnă la inhibare, la izolare. Aşadar, copilul fie că este integrat într-un sistem de
învăţământ preprimar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar, trebuie urmărit cu mare atenţie cum
evoluează cum se menţine în sistemul educative, făcându-l cât mai eficient prin intervenţii oportune atât din
partea părinţilor, cadrelor didactice, cât şi a comunităţii din care provine copilul pentru o mai mare siguranţă în
prevenirea abandonului şcolar, o problema gravă în România.
Educaţia pentru toţi este o nevoie a epocii noastre. Depinde de fiecare cadru didactic în parte, de
responsabilitatea şi implicarea tuturor ca ea să devină o realitate din care fiecare să înveţe şi să se dezvolte şi să
nu uităm că educația depinde foarte mult de familie.
Privitor la această temă, Abandonul şcolar – cauze şi modalități de prevenire, consider că este o temă foarte
mult abordată în mediul şcolar. Cadrele didactice împreună cu consilierul şcolar încearcă să-i determine pe elevi
să conştientizeze importanța şcolii, a terminării unui liceu. La noi, în România, abandonul şcolar reprezintă un
motiv de îngrijorare şi pentru aceasta şcoala trebuie să aibă o relație foarte strânsă cu membrii familiei.
Bibliografie:
Clerget, Stephane, (2008), Criza adolescenţei, Editura Trei, Bucureşti.
Moisin, Anton, (2007), Arta educării copiilor şi adolescenţilor în familie şi în şcoală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Tatu, Cornelia, Suport de curs: Consiliere şcolară (2009).

570