Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a

inceput in anul 1951, intre sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si
Olanda). Dupa cincizeci de ani si cinci valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si
Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia;
2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria),
Uniunea Europeana are astazi 25 state membre. Cel de-al cincilea val  se va incheia odata
cu aderarea Romaniei si Bulgariei, programata sa aiba loc la 1 ianuarie 2007.  Turcia si
Croatia sunt tari candidate cu care negocierile de aderare tocmai au inceput. 

Uniunea Europeana numara 25 state membre si 460 milioane locuitori. In UE nu exista

o majoritate, ci numai minoritati. In ciuda diferentelor dintre acestea, la baza intregii
constructii europene a stat vointa de a lucra impreuna, pe baza unor interese comune.
Acestea au condus la convingerea ca in unele domenii se pot obtine rezultate mult mai bune
la nivel european decat la nivel national. Asa s-a ajuns la politici comune tuturor statelor
membre, elaborate si adoptate de institutiile comunitare cu aplicabilitate pe intreg teritoriul
Uniunii. De multe ori, asfel de politici comune raspund si unui principiu fundamental al
constructiei europene, acela al solidaritatii si coeziunii. Existenta politicilor comune confera
unicitate Uniunii Europene, pentru ca demonstreaza acceptarea cedarii unei parti a
suveranitatii statelor membre catre institutiile europene

Administratia Uniunii Europene este la fel ca orice administratie a unui stat

European si are toate responsabilitatile unui stat. A lucra pentru Uniunea Europeana este
o provocare.  Nu exista o alta organizatie similara, atat in termeni de activitati
desfasurate si cat mai ales de mediu de lucru multicultural. Indiferent ce faci, gama larga
de activitati in care Uniunea Europeana este implicata si dimensiunile relativ reduse ale
administratiei inseamna ca te poti astepta un grad ridicat de responsabilitati chiar de la
inceputul carierei .

Cinci institutii sunt implicate in conducerea Uniunii Europene: Parlamentul European

(ales de catre popoarele statelor membre), Consiliul (reprezentand guvernele statelor
membre), Comisia (executivul si organismul cu drept de a initia legislatie), Curtea de Justitie
(care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi (responsabila de
controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste institutii sunt sprijinite de alte organisme:
Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acorda
sprijin ca pozitiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in
considerare), Avocatul Poporului in Uniunea Europeana (care se ocupa de plangerile
cetatenilor cu privire la administratia la nivel european), Banca Europeana de Investitii
(institutia financiara a UE) si Banca Centrala Europeana (raspunzatoare de politica monetara
in zona În cadrul organismelor Comunităţii Europene, îşi desfăşoară activitatea agenţi supuşi
unor norme speciale, care reprezintă dreptul funcţiei publice europene Fiecare din aceste
organisme are o politică proprie de personal, politică însă grefată pe un statut comun tuturor
funcţionarilor publici europeni. Fiecare din instituţiile comunitare dispune de propriul său
personal. De la înfiinţare şi până în prezent, efectivele de agenţi a» fost în continuă creştere,
înregistrându-se procente considerabile.

Funcţia publică comunitară desemnează administraţia comunitară, funcţionarea

acesteia, funcţionarii şi agenţii care o compun. Ea este un sistem hibrid ce prezintă în
acelaşi timp trăsături caracteristice proprii funcţionarilor internaţionali(legătura contractuală
cu organizaţia respectivă) cu cele tipice funcţionarilor din administraţiile naţionale(statut,
carieră)

Regimul funcţionarului european a împrumutat unele din dimensiunile regimurilor

naţionale ale funcţiilor publice, peste care s-au suprapus elemente deduse din faptul că el
îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu pe care doctrina comunitară îl denumeşte teritoriu
comunitar.

Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene şi regimul aplicabil altor agenţi ai

Comunităţilor a fost unificat prin regulamentul din 29 februarie 1968 (în urma tratatului de
fuziune din 1965 de la Bruxelles) care a suferit ulterior mai multe modificări.

Noţiunea de « personal » în dreptul comunitar include două categorii : funcţionarii

comunitari (marea majoritate a personalului comunitar) şi agenţii cu contract temporar
(aceştia nu depăşesc 1500-2000 de persoane).

Funcţia publică comunitară este o entitate ce însumează aproape 25000 de funcţionari

şi agenţi, cei mai mulţi lucrând în cadrul Comisiei Europene (aprox. 18000), în timp ce
Parlamentul European are 3600 iar Consiliul UE dispune de 2200.

Funcţionarii comunitari au activitatea reglementată de un statut ce prevede patru

categorii: categoria A este formată din funcţionari cu pregătire universitară ce ocupă funcţii
de direcţie, concepţie şi studiu, fiind împărţiţi în opt grade, de la A8 la A1, cu A1 reprezentând
nivelul de director general; categoria B corespunde funcţiilor care necesită cunosţinte de
nivel de învăţământ secundar şi cuprinde funcţionari care primesc şi analizează informaţiile
necesare elaborării politicilor UE şi supravegherii respectării legislaţiei comunitare; categoria
C corespunde funcţiilor de execuţie la nivel de secretariat şi arhivă, necesitând cunoştinţe de
nivel mediu; categoria D corespunde funcţiilor manuale sau de serviciu care necesită
cunoştinte la nivelul învăţământului primar.

Sarcinile unui funcţionar comunitar depinde de institutia si de nivelul pe care va lucra,

de competentele si motivatia individuala. Exista oportunitati de avansare in cariera pe
masura ce dobandeste experienta si işi demonstrează calitatile.

Recrutarea într-o funcţie europeană se realizează, de regulă, prin concurs, cu excepţia

funcţiilor înalte, politice (directori şi directori generali). Modul de concepere şi desfăşurare a
concursului este diferit, în funcţie de nivelul diplomei şi de experienţa profesională a
candidaţilor.
In cariera unui funcţionar public comunitar, de la debut şi până la încetarea funcţiei,
pot fi identificate două etape, din punct de vedere al statutului funcţionarului:
 funcţionar public comunitar stagiar;
 funcţionar comunitar titularizat.
Potrivit statutului durata stagiului, se deosebeşte funcţie de categorie, după cum
urmează:
 pentru funcţionarii din categoriile A, B şi cadrele lingvistice, durata stagiului este
de nouă luni.
 pentru funcţionarii din celelalte categorii, durata este mai scurtă, respectiv este
de şase luni.

Pentru încetare definitivă a funcţiilor exista şapte modalităţi :

 demisia;
 demisia din oficiu;
 retragerea postului în interesul serviciului;
 concedierea pentru insuficienţă profesională;
 revocarea;
 punerea în retragere, sau pensionarea;
 decesul.

 Majoritatea oportunitatilor pentru absolventii de studii superioare sunt in administratie

si management – deschise insa celor cu pregatire dintr-un spectru larg de discipline. Poti sa
redactezi o noua legislatie de mediu, sa iei parte la negocieri cu tari terte sau sa contribui la
managementul politicii agricole comune. Poti de asemenea sa participi in procesul legislativ
al UE, sa interpretezi si sa aplici legile UE, sa verifici managementul financiar al institutiilor
UE sau sa participi in programe specifice de cercetare.

Comisia Europeana recruteaza personal specializat in stiinte si cercetare. Selectia

personalului la Directoratul General pentru Cercetare se bazeaza pe nevoi specifice ale
programului sau stiintific si se realizeaza, in principiu, prin competitii deschise.

Datorita mediului de lucru multilingvistic, UE ofera cariere provocatoare si variate in

interpretare si traducere. In general, sunt obligatorii cel putin 2 limbi ale UE pe langa limba
materna si competitiile pot sa necesite combinatii specifice de limbi. Structura organizationala
pentru lingvistii noi veniti este la fel ca cea pentru generalisti.

Printre multele oportunitati, sunt cariere interesante in tehnologia informatiei,

economie, finante, stiinte politice, audit si drept (de exemplu la Curtea de Justitie si la
Serviciul Juridic al Comisiei). Cariere bazate pe o combinatie de studii si/sau experienta
profesionala, cum ar fi revizor juridic (jurist-lingvist) sau IT manager demonstreaza cat de
larga este paleta de cariere si cat de fascinanta poate sa fie perspectiva unei cariere la UE. 

Posturile cu studii medii se adreseaza persoanelor care au absolvit liceul si/sau o

post-liceala. Ca regula generala, ei trebuie sa aiba si cel putin 2-3 ani de experienta
profesionala (care poate include si training de specialitate). Persoanele cu studii medii intra in
sistem ca „Asistenti” (AST) si sunt in principal responsabili de implementarea politicilor –
furnizarea de rezultate in toate domeniile activitatii UE. Exista si aici o varietate foarte mare
de activitati: probleme de competitie, chestiuni bugetare, administrare vamala, IT si
informatizare, precum si sarcini de monitorizare in toata lumea. Persoanele cu studii medii se
mai ocupa de munca administrativa si de secretariat. La fel, si aici este o mare varietate a
sarcinilor si personalul este incurajat sa isi asume responsabilitati

Functionarii europeni permanenti (EU permanent officials) sunt selectati prin competitii
deschise (concours). Pe langa acestia insa, institutiile UE angajeaza un numar limitat de
personal temporar si auxiliar (temporary and auxiliary staff) pe contracte pe perioade
determinate. De la 30 aprilie 2006 aceste tipuri de contracte sunt inlocuite de  un nou tip de
contract, si personalul angajat pe durata determinata va fi regrupat sub denumirea de agenti
contractuali (contractual agents).