Belarus si posibila aparitie a unui ,,stat esuat" la granita dintre

UE/NATO si Rusia. Implicatiile de securitate

Cristian Unteanu,

Sanctiunile adoptate de liderii europeni impotriva Belarus corespund gravitatii unor

evenimente "absolut inacceptabile, socante, scandaloase...si nu vom tolera ca cineva sa
se joace la ruleta ruseasca cu viata unor cetateni civili nevinovati" - anunta ieri seara
Charles Michel, presedintele Consiliului European.

Urmat imediat de presedinta Comisiei Europene care a anuntat inghetarea pachetului

de masuri si ajutoare financiare in valoare de 3 miliarde de Euro destinat Belarus. Iar
NATO (ca si UE) doreste demararea unei anchete intenationale, secretarul general al
Aliantei vorbind despre un "incident grav si primejdios". Se invoca acum "un act de
terorism de stat", iar diplomatia de la Washington denunta "o deturnare fortata a unui
avion civil". In decursul ultimelor decenii, exact in acesti termeni se discuta despre un
stat inainte de a se epuiza toate liniile posibile de negociere si a se ajunge la ultima
solutie, adica declararea tarii respective ca "regim esuat", declaratie echivalenta cu
scoaterea din comunitatea internationala.
 
Semnificatia evenimentelor in curs nu trebuie in niciun caz scazuta doar la nivelul unui
"incident", oricat de dramatic ar fi el si serioase ar fi sanctiunile decise in acest
moment. Daca vrem sa-i intelegem valoarea, trebuie asezat in contextul ridicarii
continue de tensiuni in intreaga regiune, diplomatice si militare, ceea ce a dus la nevoia
ca fiecare dintre marii actori sa-si etaleze fortele militare si sa testeze gradul lor de
pregatire. Procedeu des utilizat in perioada Razboiului Rece si la care s-ar revenit cu o
intensitate si frecventa absolut ingrijoratoare chiar daca exrcitiile militare respective
sunt prezentate ca nevizand in mod concret niciun adversar. Numai ca, din nefericire,
obiectivele asumate de cei care au imaginat dintre exercitiile respective parca arata se
ca premonitii cumplite pentru situatii care ar putea sa survina in orice secunda, mai
ales pe linia de frontiera a tuturor pericolelor care desparte interesele si fortele
UE/MATO si Rusia.
 
Cat de divergente<
Depinde din ce fotoliu stai si privesti si cat de departe esti de linia de front.
Deocamdata, ce se intampla in Belarus este grav deoarece reprezinta este deschiderea
in cunostinta de cauza de catre Lukasenko a unei situatii de criza maxima prin care isi
obliga partenerul rus sa ia cat mai rapid decizia esentiala, adica cea prin care sa
transmita sustinerea totala a Federatiei Ruse pentru un Belarus agresat si cu existenta
economica primejduita de sanctiunilor occidentale.
 
Fortare de joc<
Foarte posibil sa fie asa, dar la fel de posibil este ca Putin insusi sa vada un avantaj in
situatia actuala deoarece eventualitatea scoaterii din joc a lui Lukasenko poate sa fie
una dintre temele pe care le va discuta cu Biden la Geneva, ca parte integranta a unui
aranjament pe linia estica a Aliantei, acum aprinsa prin crizele deschise din Belarus si
Ucraina.
 
Discutia va fi dificila deoarece daca, din punctul de vedere al UE si NATO, temele de
interes sunt extrem de clar definite in termeni de agenda economica si de securitate a
propriului spatiu, in cazul Rusiei se mai adauga un element care tine de ceea ce este
numit "solidaritatea spatiului si spiritualitatii slave". Aparent, ar fi un factor exterior
rationamentelor de securitate imprumutate din metodologia manualelor de teorie
militara americane, dar in spatiul nostru este cu certitudine greu de ignorat fie si numai
pentru ca revine atat de des in argumentatiile sustinute inclusiv de Putin si ideogii
importanti de la Kremlin.
 
Situatia este infinit mai complicata in cazul Belarus decat in ce priveste Ucraina. Nu
uitati ca raspunsul Occidentului este cu totul altfel potentat fata de Ucraina unde, de
bine de rau, exista "Acordurile de la Minsk" sustinute neconditionat de OSCE si un grup
de tari desemnate pentru aplicarea sa in practica (cand se va putea), adica Germania,
Franta, Rusia si Ucraina.
 
Cazul Belarus este cu totul si cu totul diferit si va rog sa nu uitati ca intre Minsk si
Moscova exista demult decizia oficiala de creare a unei Uniuni Statale, mereu la un pas
de a fi aplicata si extinsa prin reintoarcerea Belarus in Federatia Rusa, pe modelul de
odinioara al URSS. Proces sutinut si in termenii acordurilor militare si de cooperare de
securitate intre cele doua tari si a celor presupuse de statutul Organizatiei Tratatului de
Securitate Colectiva. La fel, nu trebuie uitat de angajamentul Moscovei, reiterat din
timp in timp, de Putin insusi, ca daca au ar continua incercari straine de imixtiune in
Belarus Rusia va interveni imediat.
 
Simple vorbe<
Orice este posibil in aceasta lume, dar nu trebuie ignorat nici un moment ca exact asta
a fost baza scenariului exercitiului militar ZAPAD-17. Sper din tot sufletul ca ceea ce
urmeaza va ramane in continuare doar la nivelul  si nu va deveni preludiul unui conflict
real. Dar, pentru informarea dumneavoastra, e bine sa reamintim ca acest scenariu
pornea de la aparitia unui scenariu de conflict militar deschis intre Rusia si NATO si a
implicat o actiune comuna a fortelor armate din Belarus si din Rusia. Porneste de la
prezumtia ca trei state denumite Lubenia, Vesbaria si Veyshoria ar fi format o alianta
ostila care sa profite de situatia economica problematica din Rusia si Belarus pentru a
incepe sa creeze o situatie de tensiune intre cele doua state, folosind extensiv campanii
de dezinformare. Conform analizei facute de expertii de la Warsaw Institute, Lubenia ar
desemna partea de nord-est a Polonie si sud-vestul Lituaniei, inclusiv Coridorul
Suwalki, Vesbania cuprindea restul teritoriului Lituaniei si zona centrala a Letoniei, iar
Veyshnoria sugereaza existenta unei miscari separatiste in Belarus. Statele ostile au
ocupat partea nordica a districtelor Grodno, Minsk si Vitebsk, adica cele in care
populatia este majoritar catolica, restul populatiei fiind compusa majoritar din ortodocsi.
 
,,Belarus si regiunea Kaliningrad au fost infiltrate de grupari extremiste care au intentia
sa comita atacuri teroriste. Militiile ilegale sunt sprijinite din strainatate, de acolo de
unde le vin arme si capacitati navale si aeriene. Pentru a neutraliza adversarii, fortele
terestre se vor desfasura pentru a le taia accesul la mare si pentru a bloca toate
coridoarele aeriene in regiune, cu sprijinul fortelor aeriene, anti-aeriene si a marinei",
se spune in planul oficial al exercitiului. Teritoriile din Belarus si Kaliningrad sunt
invadate de grupuri extremiste din Veyshnoria care au misiunea de a executa acte de
terorism si sabotaj pentru a destabiliza la maximum situatia. In prima etapa a
exercitiului (proiectat sa dureze trei zile), misiunea fortelor armate din Belarus
sprijinite de cele rusesti era sa izoleze zonele ocupate de inamic, sa execute operatiuni
pentru apararea obiectivelor guvernamentale. A doua etapa, de patru zile, presupunea
declansarea ostilitatilor de catre fortele masive trimise in zona.
 

 
Practic, aceste exercitii din seria ZAPAD, alaturi de celelalte exercitii strategice
(VOSTOK, TSENTR si
KAVKAZ), sunt menite sa testeze capacitatea de lupta a fortelor ruse, dar sa si
transmita un mesaj cat mai clar Occidentului privind viteza cu care pot fi mobilizate
pentru lupta diversele districte, atat la nivelul unitatilor de prima linie, cat si a celor din
rezerva precum si viteza cu care trupele si echipamentele sunt deplasate in zonele de
interes. Adica cel in care sunt pozitionate fortele Aliate.
 

 
In acest an, din nou, in editia ZAPAD-21, colaborarea militara Belarus-Rusia a urmat
aceasta desfasurare de forte:
 
 
Desigur, scopul principal al scenariului este protectia Belarusului, dar, in subsidiar,
obiectivul esential ramane mentinerea deschisa, cu orice mijloace, a as-numitului
Coridor Suwalki, portiune a frontierei dintre Lituania si Polonia cu o latime de 100 km
care face legatura Kaliningradului cu Belarus.
 
In caz de conflict, in caz de orice tip de conflict, numarul impresionant de echipamente
si instalatii militare de inalta tehnologie adus de rusi in enclava Kaliningrad reprezinta
o problema pentru NATO deoarece sunt aduse in ideea de a acoperi in ambele sensuri
nevoia de reaprovizionare pentru sustinerea unor actiuni ofensive sau pentru protectia
unei zone largi aeriene, maritime si terestre.
 
 
Daca rusii, intr-o forma sau alta, sunt adusi in situatia de a pierde acest obiectiv
strategic, le dispare de esichierul strategic una dintre cele mai importante piese cu care
controleaza intreaga tabla de sah din intreg nordul Europei.
 
Este insa gata Rusia sa accepte intrarea in conflict militar major sau, mai degraba, va fi
tentata sa repete scenariul din Ucraina, adica gazduindu-l pe Lukasenko cu familia si
oferindu-i azil politic ca lui Ianukovici si asteptand sa vada daca poate merge pe mai
departe cu subventionarea unei miscari separatiste ample la care, eventual (caci nu
este deloc sigur) sa participe populatia rusofona din Belarus.
 
Deocamdata, pentru a lamuri o confuzie destul de larg folosita acum, Putin nu este
obligat sa intervina militar in Belarus in termenii statutului Organizatiei Tratatului de
Securitate Colectiva: nu exista acolo nimic in privinta folosirii fortei de catre o tara
impotriva alteia (deci se exclude ,,agresiunea" in termenii acceptati de legislatia
internationala), trimiterea de trupe fiind posibila doar in cazul se probeaza existenta
unei amenintari externe.
 
Greu de imaginat ca Rusia va trece la aplicarea unui scenariu confrontational (cum n-a
facut-o nici in cazul Armeniei prin care era legata de un tratat similar de asistenta
militara), deoarece asteapta sa vada daca, sprijinind acum Belarus din punct de vedere
politic, occidentalii isi vor asuma si costul enorm al sustinerii economice pe termen lung
pentru o tara confruntata cu un dezastru cronicizat si de mare amploare.
 
In acest context, din punctul meu de vedere, cea mai mare problema pentru Lukasenko
o reprezinta modul in care, la Geneva, se va reechilibra relatia ruso-americana si, in
consecinta, se vor stabili noi principii generale pentru redesenarea relatiilor globale si,
in consecinta, a noilor frontiere de influenta.
 
Deocamdata, problema Belarus este o extensie deosebit de grava a repertoriului
marilor provocari la adresa securitatii in zona noastra si, in acest sens, este absolut
incurajator sa vedem mobilizare exemplara a institutiilor occidentale, UE si NATO in
mod egal, in a reactiona la manifestarile inacceptabile ale ultimului dictator din Europa.