In loc de armistitiu, razboi total si castiguri teritoriale majore ale

Azerbaidjanului in Nagorno Karabakh

Iulian Chifu,

Un nou armistitiu incercat de Rusia si Franta in noaptea de sambata spre duminica in

Nagorno Karabakh a esuat dupa 4 minute, partile acuzandu-se reciproc de incalcarea
intelegerii anuntate.

Partile au lovit cu rachete balistice zone civile din Stepanakert si, respectiv, Ganja in
timp ce pe teren, la linia de contact, avansul azer este major, recunoscut si de partea
armeana, iar contra-atacurile armene au fost respinse prompt. Superioritatea militara
azera rezida in razboiul cu drone. Pentru a compensa pierderile vizibile de pe teren,
Armenia incearca sa valorifice razboiul informational, invocand in diferite forme
implicarea Rusiei, fortand internationalizarea conflictului si definirea razboiului azero-
armean drept unul religios, intre crestini si musulmani.

Joaca de-a armistitiul umanitar fara succes

In noaptea de sambata spre duminica, 17/18 octombrie, in conflictul din Nagorno-
Karabakh s-a incercat din nou instituirea armistitiului temporar umanitar pentru
schimbul de prizonieri si recuperarea trupurilor celor ucisi in lupte. Ministrul de
Externe rus Serghey Lavrov a conferit cu partile, in timp ce si Presedintele francez
Emmanuel Macron a asumat aceasta victorie diplomatica, recunoscuta formal sub
acelasi comunicat de catre parti, si care trebuia sa intre in vigoare incepand cu miezul
noptii. Dar si aceasta incercare a fost ratata si incetarea focului a durat mai putin de 4
minute.

Dupa cum ne-au obisnuit, partile s-au acuzat una pe alta ca au relansat lupta. Ministrul
Apararii al Armeniei a acuzat Azerbaidjanul de violarea incetarii focului in Nagorno-
Karabakh prin tiruri de artilerie si cu rachete. Tirurile ar fi vizat zona de Nord a regiunii
disputate care ar fi fost bombardata intre 00:04 si 02:45, iar rachetele au vizat zona de
sud a regiunii, langa frontiera cu Iranul, intre 02:20 si 02:45. De partea cealalta,
ministrul Apararii azer a declarat faptul ca "dusmanul a tras in apropierea orasului
Jabrail ca si in satele din regiune folosind mortiere si artileria", adaugand faptul ca
Armata azera "a lua masurile retaliatorii adecvate".

Doua sunt greselile in a considera ca vreun acord ar putea dura in regiune: mai intai
diferenta de forta de atac intre parti, combinata cu formula Minsk de solutionare a
conflictului, cu Rusia, SUA si Franta mediatori, care a dovedit incapacitatea de a
restabili pacea durabila printr-o intelegere intre Baku si Erevan. Apoi faptul ca
armenii din regiunea Nagorno-Karabakh care apartine Azerbaidjanului, potrivit
dreptului international, au lansat atacuri majore asupra orasului azer Ganja, ultima
oara chiar in ajun, motiv pentru care retalierea era imposibil de evitat. Armenii acuza
faptul ca azerii bombardeaza civilii in Stepanakert, capitala autointitulatei Republici
Artsakh din Nagorno Karabakh si retaliaza in Ganja. Sambata, tirurile cu rachete au
lovit casele din Ganja, al doilea oras din Azerbaidjan ca marime, aflat in raza tirurilor
armenilor din Nagorno Karabakh, ucigand 12 persoane si ranind alte 40 in somn.
 FOTO

Ministerul azer al Apararii via RIA Novosti

Castiguri majore azere pe teren

La scurt timp dupa primul atac de sambata noaptea, Armenia a lansat cea de a doua
racheta care a lovit in alta parte a orasului Ganja si o a treia a lovit orasul strategic
Mingecevir din apropiere, cele trei rachete lovind la scurt timp dupa bombardarea de
catre azeri a capitalei regiunii, Stepanakert. Batalia impotriva civililor in spatele
frontului este explicata de fiecare dintre partile combatante prin distrugerea unor
instalatii militare si puncte de comanda si control vitale, fara legatura cu inaintarea
azera pe linia de contact - deja recunoscuta de catre armeni, si fara legatura cu luptele
curente de la acest nivel intre parti.

Aici sunt reclamate cu precadere, incalcarile armistitiului de catre partea armeana,

despre care Azerbaidjanul sustine ca lanseaza lovituri pe linia de contact, practic
invizibile la nivel international, pana cand raspunde partea azera, apoi suna la Moscova
si alerteaza comunitatea internationala ca azerii au incalcat moratoriul. Dar cert este ca
toate aceste lupte vin cu morti si raniti. Pretinsul ministru al apararii din Nagorno
Karabakh a anuntat duminica faptul ca trupele sale au inregistrat alte 40 de victime,
ridicand numarul la 673 de la inceputul fazei curente a razboiului, la 27 septembrie, in
timp ce totalul depaseste 700 de oameni dintre care cel putin 80 de civili. De partea
azera, cifrele oficiale vorbesc despre 60 de civili ucisi si 270 raniti in timp ce
Azerbaidjanul nu comunica nici o cifra despre victimele militare ale confruntarii.

Oficialii azeri sustin ca au cucerit si detin controlul asupra orasului Jabrayil, iar situl
include si inaltimile strategice care strajuiesc valea fertila din inima Nagorno Karabakh.
Echipe de jurnalisti straini sunt aduse in linia intai pentru a putea depune marturie
despre realizarile militare ale inaintarii azere, inclusiv jurnalisti francezi. Armenia s-a
laudat cu distrugerea a patru tancuri apartinand Azerbaidjanului si care inaintau.
Purtatoarea de cuvant a Ministerului Apararii armean, Shushan Stepanyan, a relatat
despre aceasta victorie in partea sudica, langa linia de contact strapunsa de azeri.

Razboiul de drone al Azerbaidjanului

Arma secreta care face furori pe teren in confruntarea dintre parti o reprezinta dronele.
Razboiul cu drone al Azerbaidjanului este cel care a dat superioritatea, recunoscuta cu
greu si de catre partea armeana. Purtatoarea de cuvant a Ministerului Apararii armean
a recunoscut faptul ca armata azera foloseste "un numar mare de drone si arme de
artilerie in regiune", dupa ce Armenia a anuntat ofensiva Azerbaidjanului si pierderi de
ambele parti in Nagorno Karabakh in ciuda incetarii focului.

Partea azera reclama faptul ca bombardamentele din zonele rezidentiale din orasul
Ganja cu rachete balistice sunt crime de razboi. Bombardamentul a fost pus de fortele
de aparare armene din Nagorno Karabakh pe seama actiunilor asupra unor tinte
legitime, si a publicat o harta cu tintele militare din Ganja pentru a se disculpa,
respingand tintirea cu intentie a locuintele civililor lovite in orasul azer. Comunicatul
azer de duminica a subliniat si eliberarea orasului Fizuli - unul din districtele tampon
ocupate de armeni in razboiul din 1988-1994, impreuna cu un numar de sapte sate din
apropiere.

Si liderii armean si azer au avut aparitii televizate in care anuntau situatia de pe teren
si deplangeau atacurile la adresa civililor venite din cealalta parte. Presedintele azer
Ilham Aliyev a negat atacarea civililor in Stepanakert, si a acuzat Armenia de
distrugerea a "mai mult de 2000 de locuinte" in Azerbaidjan. Tot el a anuntat eliberarea
orasului Fizuli si a unui numar de 7 sate din Nagorno-Karabakh. "Razbunarea este pe
terenul de lupta. Armata Azerbaidjanului isi atinge obiectivele, nici o forta nu o poate
stopa."
De partea cealalta, premierul Armeniei, Nikol Pashinyan, a sustinut ca tara sa a suferit
"numeroase pierderi" pe campul de lupta, dar a adaugat si faptul ca "in ciuda
pierderilor de oameni si echipamente militare", fortele armene controleaza situatia, in
cea mai mare parte, si au determinat "numeroase pierderi de oameni si armament
inamicului"."Nu este o declaratie de disperare sau dezastru, ci fac publica informatia
pentru ca m-am angajat sa spun adevarul poporului," a adaugat el.

Image not found

https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2020/10/04/5f79a5de5163ec427190d530/orig.jpg

FOTO

EPA-EFE

Sarada ratata a armatei din Nagorno Karabakh si asumarea publica de catre Armenia a
conflictului
Desfasurarea conflictului violent din Nagorno Karabakh, care dureaza deja de trei
saptamani, a expus o alta sarada care, daca mergea cat de cat in perioadele de pace,
acum a intrat in spatiul imposibilitatii logice. E vorba despre ceea ce putem numi
"complicatia tertului". Pentru a evita antrenarea directa in conflict, Armenia inventase o
auto-proclamata republica armeana in Nagorno Karabakh, Republica Artsakh, de care
se simtea, fireste, legata, fiind populata de armeni, dar pe care nu a recunoscut-o legal
niciodata, desi a cochetat cu aceasta optiune.

Formal si acum, Armenia nu ar fi parte in conflict, ci razboiul ar fi intre Azerbaidjan si

pretinsa republica Nagorno Karabakh, etnic armeneasca. Aceasta sarada permite ca
teritoriul recunoscut international al Armeniei sa nu fie vizat de atacuri si tiruri ale
Azerbaidjanului. In plus, fiind vorba despre un stat membru al CSTO - Tratatul de
Securitate Colectiva al spatiului CSI, orice atac impotriva teritoriului armean ar antrena
implicarea Rusiei in conflict, ca aliat al Armeniei. Si Azerbaidjanul stie acest lucru si de
aceea si-a impus sa evite sa treaca aceasta linie rosie.

Pe de alta parte, aceasta sarada ridica problema negocierilor si pe cea a incetarii

focului. In ambele cazuri, partile sunt Baku si Erevan, adica Armenia si Azerbaidjanul,
nicidecum prezumata republica nerecunoscuta pe care Armenia s-a chinuit in zadar sa o
introduca in ecuatia negocierilor dupa modelul rus din conflictele inghetate, in
Transnistria, Abhazia si Osetia de Sud. In plus, pentru a avea relevanta internationala si
impact, Armenia este cea care comunica ceea ce se intampla pe teren, estompand
complet distanta pe care o pusese intre republica auto-proclamata si statul armean in
frontierele recunoscute international.

Armenia este, astfel, obligata sa asume confruntarea, in ciuda saradei Nagorno

Karabakh-Republica Artsakh. Dar Armenia asuma public si pierderi de vieti ale trupelor
sale, care sunt implicate in conflict. Deci asuma conflictul propriu-zis. O asemenea
situatie face tot mai dificila decuplarea propriei populatii si teritoriu din conflict, odata
ce mor pe front armeni din Armenia proprie.

Singura iesire este prezentarea si recunoasterea situatiei de pe teren drept cea a unui
teritoriu locuit de armeni in Azerbaidjan si ocupat, acum in curs de a fi pierdut pas cu
pas, de unde implicarea militara armeana dincolo de frontierele recunoscute
international. Ramane de vazut cum va arata responsabilitatea bombardarii teritoriului
azer de catre arme si militari armeni, situati in regiunea Nagorno-Karabakh, e adevarat.
In final, dreptul razboiului se va aplica si atunci aceste ambiguitati constructive folosite
in timp de pace vor fi problematice in faza decontarii in fata justitiei internationale.

Razboiul informational si batalia de imagine: Armenia in ofensiva internationala

Exista o zona in care Armenia pare sa detina, inca, un control si o superioritate tangibila
, si datorita puternicei diaspora internationale, dar si pe baza propriilor capacitati:
razboiul informational. Armenia a dovedit o forta superioara de a modela naratiunea din
Nagorno Karabakh. Mai greu in privinta faptului ca Nagorno Karabakh este pe
teritoriul azer - pentru asta a solicitat recunoasterea independentei regiunii - imposibil
pentru cele 7 districte azere ocupate, depopulate si folosite ca zona tampon. Dar astazi
un numar de naratiuni au prins la nivel international si avantajeaza Armenia, fara a
determina insa mobilizarea de trupe sau sprijin militar in favoarea sa, ci doar sprijin
politic, de simpatie si victorii de imagine.

Armenia stie foarte bine ca, in momentul de fata, nu poate sa reziste Azerbaidjanului
din punct de vedere militar
. Numai bugetul Apararii azer a fost mai mare, in ultimii mai bine de 10 ani, decat
intregul buget al Armeniei. Deci solutia este fie o pace rapida, o noua incetare a focului
si amanarea unei solutii politice finale, cu mentinerea Nagorno Karabakh-ului sub
control armean, in forma si in limitele in care va ramane la data incheierii acordului; fie
angajarea unor forte exterioare, Rusia, cu precadere. Insa Rusia si CSTO au discutat
deja problema Nagorno Karabakh si a teritoriilor care nu se afla in frontierele
recunoscute international ale Armeniei, asa incat ele nu intra sub incidenta solidaritatii
militare si aliantei convenite.

Rusia va interveni direct doar daca Azerbaidjanul ataca Armenia pe teritoriul national
in cadrul frontierelor recunoscute sau daca se implica in conflict alti actori internationali
, vezi Turcia. E motivul pentru care Armenia a inceput ofensiva mediatica, de imagine si
razboiul informational cu tentativa de implicare a Turciei. A fost vorba mai intai despre
un fake news, cu un avion turcesc care ar fi doborat unul sau doua avioane de lupta
Suhoi armene deasupra propriului teritoriu. Un fals care nu a tinut mult timp, ci a fost
expus repede si nu avea cum pacali Rusia, care supravegheaza atent spatiul sau aerian
si cel al zonei caucaziene deopotriva.

FOTO

EPA-EFE

Crestini versus musulmani: naratiunea ratata

Apoi s-a vorbit despre islamisti adusi de Turcia pe teren. O varianta credibila si greu de
demontat, ba chiar cu anumite elemente de imagine in zona trupelor de mercenari
identificati, dar fara o dovada clara. Si Turcia, si Azerbaidjanul au negat acest fapt.
Turcia sprijina politic Azerbaidjanul, a facut transfer de arme, dar nu exista nici un
element care sa probeze faptul ca Turcia s-ar fi implicat in conflict direct. Rusia nici ea.
De aceea, nici aceste sustineri nu au putut fi confirmate si aparate in media
internationala profesionista si independenta.

De aici atacurile informationale s-au amplificat in cascada. S-a vorbit despre un posibil
acord direct sau macar tacit ruso-turc prin care Azerbaidjanul e lasat sa-si recupereze
teritoriile ocupate. Reprosurile la adresa Rusiei au venit in abundenta cu precadere ca
nu intervin sau i-au vandut pe armeni. Aceste sustineri, chiar daca neasumate oficial,
submineaza relatiile ruso-armene. In fapt, nu exista nici un acord ruso-turc, doar
conditionare tacita si interdependenta. Rusia nu-si permite sa intre in conflict cu Turcia
si nu are cu ce sa intervina in Nagorno Karabakh pentru ca nu are trupe acolo. Exista si
interesul nedisimulat al pedepsirii lui Pashinyan de catre Rusia lui Putin pentru
preluarea conducerii statului armean dupa o revolutie si matrasirea oligarhilor si
oamenilor rusilor din diferite institutii.

Nici varianta lansata a unui adevarat razboi religios, asa cum fusese el descris acum 30
de ani de catre Samuel Huntington in Ciocnirea Civilizatiilor, nu a putut sa fie sustinuta
pana la capat. Nu e asa. Armenia nu poate antrena toata sustinerea crestinatatii pe
baza unei asemenea naratiuni pentru ca nu este adevarata: Azerbaidjanul, desi turcic ca
etnie si de religie musulmana, are un islam siit imbratisat de majoritatea cetatenilor, cu
influente iraniene, si o varianta seculara moderata, fara capacitatea de a antrena
jihadul si sustinerea lumii sunnite.

In plus, pe teren par sa se afle mercenari de ambele parti, majoritatea musulmani, in

fapt, kurzi si turcomani sirieni, nicidecum trupe care sa justifice naratiunea dorita ca se
infrunta in acest razboi crestini versus musulmani. In Nagorno Karabakh e foarte clar
ca avem de a face cu un razboi teritorial intre Armenia si Azerbaidjan si, in afara de
Erevan, de dorinta comunitatii internationale de a evita victimele si de a evita conflictul
deschis si distrugerile, nimeni nu-si doreste ca acest razboi mic sa escaladeze si sa
implice alte puteri regionale.