Alexandru A.

Macedonski (n. 14 martie 1854, Craiova, Țara
Românească – d. 24 noiembrie 1920, București, România) a fost
un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul
rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant
al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei
literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o
continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera
literară și viața[5] și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile
Alecsandri, Mihai Eminescu  și Ion Luca Caragiale.
Pe de altă parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității
lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George
Bacovia și Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa Literatorul, iar
în revista Liga ortodoxă debutează, printre alții, Tudor Arghezi și Gala
Galaction.
Alexandru Macedonski a fost ales (în 2006) membru post-mortem
al Academiei Române.

Biografie
Familia și copilăria
Familia poetului din partea tatălui a emigrat în Țara Românească la
începutul secolului al XIX-lea. Având origini slave de la sud de Dunăre,
sârbi, bulgari sau aromâni, membrii familiei susțineau că au origini de
revoluționari sârbi din Macedonia, ocupată de Imperiul Otoman.[12] Dimitrie,
bunicul poetului, și fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din
1821, susținând Eteria împotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel au
făcut parte, alături de Eterie, din complotul împotriva lui Tudor
Vladimirescu. Din anul 1830, în timpul guvernării ruse, fraților Macedonski li
s-a recunoscut statutul de aristocrați valahi și au primit ranguri militare în
armata țării. Dimitrie se căsătorește cu Zoe, fiica unui ofițer rus sau
polonez, iar fiul lor Alexandru, tatăl poetului, după o educație militară
în Imperiul Rus, urcă pe scara ierarhică militară până la funcția de Ministru
de Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după Unirea
Principatelor Române.
Primii ani ai Literatorului
La 20 ianuarie scoate primul număr al gazetei „heliadiste” Literatorul, ziar
de opoziție Junimii și Convorbirilor literare care, după părerea poetului,
acaparaseră fără o justificare obiectivă pozițiile culturale cele mai
însemnate ale epocii. Conducerea revistei este asumată de Macedonski
alături de eruditul poligraf Bonifaciu Florescu și de fecundul poet Th. M.
Stoenescu, care rămân o vreme și principalii colaboratori ai revistei. În
ciuda sentimentelor adverse față de junimism, Macedonski a definit
mișcarea promovată de Literatorul drept direcțiune opozită celei din Iași,
deși se atinge cu dânsa prin unele puncte, după cum se atinge și în vechea
școală a lui Heliade prin altele.

Poezia viitorului
În toamna anului 1884 părăsește țara, se stabilește la Paris] și începe să
scrie în limba franceză, căutând faima mondială [Se întoarce în țară la
începutul anului 1885, iar primele versuri în limba franceză îi sunt publicate
la sfârșitul acestui an în revista La Walonie din Liege, condusă de Albert
Mockel, revistă considerată una dintre primele organe
ale simbolismului francez. Iar Macedonski prin colaborarea sa la această
revistă, face parte din primele echipe ale simbolismului.[
Literatorul anunță retragerea poetului la data de 27 ianuarie 1885, iar la 17
martie revista își încetează apariția.] La 7 aprilie publicația reapare,
condusă de Th. M. Stoenescu, cu titlul Revista literară, iar
subtitlul Literatorul se păstrează până la 26 mai.