Tudor Arghezi 

(pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București – d. 14

iulie 1967) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub
influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă
marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul
Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre
autorii cei mai contestați din întreaga literatură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși
scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul
consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale o altă
explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este
unul dintre autorii canonici din literatura română. După o altă ipoteză, numele poate veni de la
numele bonei (Ergézi Rozália) care de fapt ar fi adevărata mamă.[3]

Cuprins

 1Biografie
o 1.1Primii ani
 2Perioada anilor 1910
 3Interbelicul
 4Interdicții și reabilitări
 5Publicistul
 6Desenatorul
 7Premii și distincții
 8Numismatică
 9Opere
 10Fragmente audio
 11Note
 12Bibliografie
o 12.1Selecție din bibliografia critică
 13Legături externe

Biografie
Primii ani
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46[4], numele său fiind Ion Nae
Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Între 1887 și 1891 a fost elev
al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între
1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” și apoi pe cele ale liceului „Sfântul
Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației familiale, este nevoit să se întrețină
singur, dând meditații.
Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”, condus
de Alexandru Macedonski, poezia „Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui
Macedonski îl va cunoaște pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten
apropiat. Între 1897 și 1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă”
pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile și se
angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zahăr Chitila.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de
Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma
despre tânărul poet:
"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până
astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de
imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a
artei."[5]
A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză)
polemizând în articolele vremii cu George Panu de la Junimea' asupra atitudinii critice a celui din
urmă privind Literatura modernistă.[6] La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani,
până în anul 1904. În 1904, a publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia
Dreaptă, care a încetat să mai apară după doar cinci numere.[7] Arghezi, Gala Galaction și Demetrius
au fost legați printr-o strânsă prietenie, cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și
nuvelista Lucia Demetrius.[8]
În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului
Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul
din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a
parodiat cu sarcasm lumea monahală.
În 1905 a început un șir de călătorii în străinătate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a
dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită
să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât
să plece la Paris unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a participat
la cursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a
mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câștige existența,
a lucrat în atelierul unui bijutier.[9]
În acel timp, datorită criticismului său referitor la represiunea mișcării țărănești, a fost ținut sub
supraveghere de autoritățile elvețiene.
În 1909 a vizitat Italia.