Filă de istorie

Vlad Țepeș a avut o soție numită Bucura. Cu aceasta Vlad a fost binecuvântat cu un fecior, pe nume
Vlad, ca și tatăl său.

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 - d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula,
de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.[1]

A fost căsătorit de trei ori: întâi cu o nobilă din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu
Jusztina Szilagyi a Moldovei și apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei[1], verișoară a lui Matei Corvin.
A avut cinci copii, patru băieți și o fată: Radu și Vlad din prima căsătorie, Mihail și Mihnea cel Rău din
a doua, și Zaleska din a treia căsătorie
Anii au trecut, Vlad a crescut și a fost primit la Curtea lui Ștefan Cel Mare și Sfânt.
Întro zi, cumnatul lui Ștefan Cel Mare și Sfânt, pe numele lui Isaia, a organizat o cursă la o vânătoare de
zimbri în care urma să cadă chiar domnitorul Moldovei.

pârcălabul Isaia, cumnatul său

Din fericire, Vlăduț a fost la momentul potrivit la locul potrivit, a reacționat cu curaj și pricepere și l-a
salvat de la primejdia de moarte pe Domnitor.
Vlad, acum bărbat în toată firea, intrat în grațiile lui Ștefan Cel Mare și Sfânt după minunata întâmplare
de la vânătoarea de zimbri, se căsătorește cu Maria, fata lui Toader, mare postelnic.Tânăra familie se
stabilește la moșia din Dâmbu Stânii.
Dumnezeu îl fericește pe Vlad cu un băiat, pe numele lui Vlăduț (al doilea nume Radu). Vlăduț este
nepotul lui Vlad Țepeș și de asemenea, nepotul lui Ștefan Cel Mare și Sfânt. Zilele și anii trec, Vlăduț se
căsătorește cu o descendentă a Comitelui Horvath, pe numele ei Călina.
Prin vrerea Mariei, soața lui Vlad și mama lui Vlăduț (Radu), tinerii căsătoriți se stabilesc la Stăuceni
(Săucești). Vlad (Radu) este bun tovarăș cu Mircea Toader, al doilea postelnic la curtea lui Ștefan Cel
Mare și Sfânt, care administra moșia de la Todirești.
Cu timpul, Vlad (Radu) câștigă respectul și recunoașterea Curții Domnești și primește slujba de al
doilea postelnic al lui Ștefan Cel Mare și Sfânt. Lucrează foarte bine cu Șendrea, portarul Sucevei în
chestiuni delicate și secrete de poliție politică.

Tradiţia, scrisă mai apoi în cronici, arată că Şendrea – portar al Sucevei, cumnatul lui Ştefan cel Mare,
care a căzut în luptele cu Ţepeluş Vodă, la 1481 - a fost îngropat la Dolheşti, pe Şomuz, în biserică,
lângă tatăl său. „Fu război în ţara muntenească de s-au bătut Ţepeluş Vodă cu Ştefan cel Mare la
Râmnicu şi au biruitu Ştefan Vodă cu mila lui Dumnezeu şi cu ruga preacinstii şi a tuturor sfinţilor şi
cu ajutorul sfântului şi marelui mucenic al lui Hristos Procopie, fură biruiţi muntenii şi mulţime de inşi
fără număr au căzut şi toate steagurile lor au luatu şi mulţi boiari au picat. Şi pe Ţepeluş Vodă, încă l-
au prinsu viu şi i-au tăiatu capul. Şi de la Ştefan Vodă încă a picat om de frunte, Şendrea hatmanul, şi
l-au adus de l-au îngropat în Dolheşti, lângă tatăl său, văleatul 6989, iulie 8” (Grigore Ureche,
„Letopiseţul Ţării Moldovei”, Editura P.P. Panaitescu, pag. 96-97).