Iadul din Burkina Faso

Vezure Niculae

Prefața

Nu Dumnezeu sau diavolul au creat iadul. Oamenii au făcut-o, străduindu-se să-l

aducă la perfecțiune. Oare ce este iadul? Un cazan cu smoală încinsă unde cei
pedepsiți urmează să fie fierți la nesfârșit? Și unde ar mai fi ,,distracția’’ celor doi
judecători supremi?

Nu, oameni buni, iadul este aici, pe pământ. Iadul înseamnă foamete, boli și mai
ales războaie, cu tot cortegiul lor de grozăvii si crime inimaginabile făcute în
numele Lui Dumnezeu. Când întrebi un credincios de ce Dumnezeu permite așa
ceva, iți va răspunde că EL ne-a lăsat și libertatea de a face război. Dar mă întreb
de ce oare EL, în marea lui bunătate, nu ne-a lăsat doar libertatea de a face pace?

Câmpiile morții din Cambodgia au însemnat moartea a jumătate din populația

acelei țări. Libertate. Hiroșima, Nagasaki. LIBERTATE DIVINĂ. Și mai ales
Africa: Katamga, Biafra, Angola, Burkina Faso etc. AICI SE AFLĂ IADUL creat
de omul alb creștin și superior. Poate că acum, în al 12-lea ceas, omul va așeza
iadul acolo

6
unde-i este locul, lăsând pe pământ doar raiul. Dar nu prea cred, deoarece omul
este însetat de sângele semenilor lui și nu se simte împlinit decât atunci
când ,,bea’’ sângele altui om.

Dumnezeu să ne ajute!

VEZURE NICULAE

6
Garda de onoare era aliniată la perfecție, toți băieții înalți și bine făcuți, marea
majoritate moți. Fanfara militară își verifica pentru ultima oară instrumentele.
Oficali aferați afișau competență și solicitudine, dar ar fi lăsat dracu’ toată
mascarada și ar fi fugit mâncând pământul să se răcorească cu o bere rece la
Snagov, pe malul lacului, unde toți nomenclaturiștii cu posturi înalte ocupau câte o
vilă. Era o căldură de topea asfaltul străzilor, însă nu îndrăzneau să miște în front,
deoarece marele conducător se găsea în sala oficială de primire a aeroportului
Otopeni. Nea Nicu se pregătea încă o dată să-l vrăjească pe un șef de stat african
luându-i fața cu defilarea gărzii, fanfara militară și alte obiceiuri ,,a la anglaise’’
care făceau deliciul proaspeților dictatori. Aceștia, după ce fiecare tăia pomul unde
era cocoțat cel de dinaintea lui, dădeau fuga prin lagărul socialist, unde sperau să
pună mâna pe scule ce le-ar fi asigurat perpetuarea numelui de familie pe craca cea
mai înaltă a palmierului tribului din care făceau parte. De data asta era vorba de
Siaka Sthevenes, noul căpitan președinte din Burkina Fasso, fosta Volta Supe
rioară . “ Este căpitan cum sunt eu bibliotecar la Slobozia,- își spuse ȘARPELE-,
dar totuși a dat dovadă de mai multă prudență decât canibalul din Uganda, care din
sergent se autointitulase FELDMAREȘAL DOCTOR PREȘEDINTE “. Și ăla
fusese la rândul lui beneficiarul circuitului dâmbovițean.

După aterizarea aeronavei care îl aducea la București “pe înaltul și distinsul

oaspete” și după coborârea acestuia din avion, asistența a rămas mască. Tipul era
înalt de vreun metru și 90, cu niște picioare ca de cocostârc , comparație asigurată
cu brio de uniforma de camuflaj foarte strâmtă cu care era îmbrăcat și probabil
singura vestimentație coborât direct din maimuță. În momentul cînd a izbucnit
fanfara cu onorul la președinte, s-a speriat ca dracu’ și a dat să fugă din nou la
adăpostul avionului. Noroc cu ăl bătrân că l-a apucat țeapăn de antebraț și aproape
că l-a târât după el prin fața gărzii de onoare. Când a fost să salute drapelul gărzii, a
rămas ca prostu-n gară, salvat în cele din urmă de Nea Nicu, care și el vroia să
termine mai repede, că-și dăduse seama că nu are în fața cui să-și etaleze învățătura
marxist-leninistă în variantă proprie ți , oricum, era cald ca dracu’ și babuinul prost
canoaptea. Cu apucăturile de țăran de care nu reușisesă scape întotalitate, a
începutsă-șifrecemâinilegândindu-se pofticios cum o săpunămâna pw zăcămintele
de cupruși germanium ale canibalului. Orice s-arspune, neaNicu era patriot șiavea
un spirit al afacerilor – ceva de speriat!

6
 Măgăsisem printer băgătorii de seamă cu misiunea de a-l studiape tip pe tot
timpulvizitei, deoareceurmasă-l însoțesc la întoarcereîn jungle unde era
căpitanabsolutpentru a-i punepepicioaregardapretoriană. Misiunece se
întrevedeadeosebit de grea, deoareceîntâitrebuiasă-i învățsămeargăîndouăpicioare.
- Cezici, Vezante, de tip? Mie mi se pare cam înapoiat.
- Înapoiațisuntemnoi, tovarășe general, chiardacă nu vremsă
recunoaștem.Ăsta e primitive răușisuntsigurcăceamai mare realizare a
viețiiluiestezborul cu avionul pe care ăl bătrân i l-a pus cu larghețe la dispoziție.
- Vezante, guraaia a ta o sătebageînpușcărieși e pacat de tine, căești
tânăr cu calitățiși cu o carierăpromițătoare.
- Aiurea, tovarășe general, zicețimai bine cădatorităfaptuluică am clanța
mare am devenitgreu de suportatpentrumoraliști cu originesănătoasădar care, fie
vorbaîntrenoi, furășiregulează la secretareceva de speriat, iardumneavoastră nu
sunteți pus îndificultateînalegereafraierului care trebuietrimisfuga mars la
canibalulăsta.
- Tacidracu’ din gura aia spurcată, că mă tragi și pe mine după tine.
- Undesăvătrag, tov. General, că nu prea le aveți cu excursiilepe la primitive. Mai
multpe la Paris, am auzit.
- Raportezi la unitatedupăce termini ceaide făcutaici, îiordonăiritatgeneralul
CORIVAN, șefulsecțieiMisiunispeciale din cadrul DIA.
“ Da, ne vedem la unitate, unde o să urli de o să ți se umfle fuduliile, arătându-ți în
felul acesta competența. Dracu’ să vă ia de parveniți, proști și aroganți, și care aveți
singurul merit că știți să pupați în cur cu o precizie de milimetru” – își spuse în
gând cel apelat, de către șeful Misiuni speciale, cu numele de Vezante. Acesta
avea 1,75 m înălțime, era brunet și plăcut la vedere. Subțirel și fără a arăta cine știe
ce mușchi, trecea aproape neobservat printre cei mulți. Afișa un zâmbet de băiat
bun, dar ochi căprui triști, reci și duri precum oțelul, îl puneau întotdeauna în gardă
pe interlocuitor că aparențele înșeală. Ascundea în suflet o dureree fără margimi și
căuta cu lumânarea misiunile de care alții nici nu ar fi vrut să audă. Era deja
cunoscut în foarte multe locuri din lume drept ȘARPELE NEBUN. Tocmai acesta
fusese ales ca mergător al marelui conducător care se pregătea să întoarcă
maimuțoiului vizita, pentru a-i pipăi la fața locului bogățiile. I se spunea: te duci
acolo și faci acest lucru, fără a sta nimeni de vorbă cu el mai mult decât era necesar

6
pentru a-i expune planul misiunii. Nici el nu dorea mai mult. Era um solitar. A
plecat împreună cu coloana oficială pentru că ceruse să fie în imediata apropiere a
africanului, având posibilitatea de a-l studia bine și a-i cunoaște obiceiurile.

****

La palatulElisee, președintele Franței citea un raport al Biroului Doi francez în care

era informat de vizita pe care o făcea în Romania noul conducător din Burkina
Fasso. Apăsând pe butonul interfonului ce-i făcea legătura cu șeful de cabinet, i se
adresă acestuia:

-Maurice, convoacă te rog imediat Consiliul de Urgență în sala de conferințe.

- Am înțeles, domnule președinte.

,,Comuniștii ăștia au început să devină foarte lacomi, căutând să ne scoată din

locurile pe care le ocupăm de sute de ani. Și cel mai agresiv este vicleanul ăsta de
Ceaușescu, care se pare că e gata să mai dea o lovitură în detrimentul nostru, de
data asta in Burkina. Rușii l-au înarmat pe acela care a luat puterea cu ajutorul lor.
Noi i-am gonit pe ruși și românul este gata să pună mâna pe o zonă inestimabilă,
printr-o scamatorie ieftină’’-își spuse președintele Francois Maitere, în timp ce-și
ocupa locul în capul mesei Consiliului de Urgență.

După ce s-a instaurat liniștea și s-a asigurat că nu lipsește nimeni, președintele

Franței i-a cerut șefului Biroului 2 să prezinte situația.

-Domnule președinte, avem informații că la București Siaka va cere ajutor militar

și instructori pentru armata pe care vrea să o pună în picioare.

-De ce nu a continuat cu rușii, că doar cu ajutorul lor a venit la putere?! Henri?

-Domnule președinte, după lecția pe care au primit-o de la noi, rușii au devenit

mai circumspecți, și mai ales datorită faptului că vor să-și schimbe imaginea în
lume. În cele din urmă to ei vor fi principalul beneficiar, deoarece România
constituie un surogat de independență, iar Ceaușescu nu poate juca prea mult în
hamul slăbit puțin de Moscova.

6
 -Domnule ministru al aparării, care sunt propunerile dumneavoastră cu privire la
această imixtiune a românilor în zona de interes franceză?

-Cel mai probabil vor efectua transporturile de armament cu avioane cargo pe

care nu avem cum să le interceptăm. Vor trimite câțiva instructori pe care putem
să-i anihilăm foarte repede, după care provocăm tulburări în țară, putând altfel să
intervenim militar pentru pacificare.

-Și crezi că englezii vor sta cu brațele încrucișate, lăsând astfel să le scape ocazia
de a pune mâna pe o zonă strategică?

-Ministrul teritoriilor din afara Franței ar avea de adăugat la faptul că ar fi trebuit

să aibă un program în stare să ne asigure prezența. In Burkina, Fără să mai
ajungem la acțiuni care să ne atragă oprobriul opiniei publice?

-Lipsa fondurilor nu m-a ajutat prea mult în acțiunile de asimilare a băstinașilor

din teritorii, dând apă la moară acelora care oferă mai mult, domnule președinte.

-Și ce propuneți, domnilor, să facă Franța în continuare pentru a nu-și pierde

teritoriile pe care le mai are și prestigiul, în general, și ce facem cu Burkina în
special?

-Domnule președinte, propun să așteptăm următoarea mișcare a românilor,

concomitent cu o infilitrare masivă a noastră în Burkina, și să tatonăm Anglia
pentru a vedea ce intenții are – răspunse șeful Biroului 2.

-În regulă! Faceți cum ați stabilit, dar mișcați flota de război pentru a le arăta
seriozitatea noastră cu privire la Burkina.

La Palatul Primăverii, Ceaușescu oferise un banchen în onoarea ,,distinsului’’

oaspete. Luxul orbitor, varietatea veselei si tacâmurilor aranjate pe fața de masă de
un alb imaculat nu au avut darul de a-l impresiona pe african, deoarece atunci când
a început să mănânce din alimentele pregătite din carne de maimuță de propriile
bucătari, a fost un șoc pentru cei de față. Omul nici nu s-a atins de tacâmuri,
folosind cu dexteritate degetele și mâncând cu o poftă de invidiat, contrar marii
majorități a oficialilor români de față și care, suferind de diferite boli datorate
traiului bun și unei alimentații, supraabundente, se mulțumeau să ciugulească câte
ceva.

6
 Vezante îl privea amuzat pe cel care încălca în mod grosolan eticheta, oripilându-i
pe tovarășii care până mai ieri se comportau cam la fel și unii dintre ei încă mai
continuau, dar la adăpostul vilelor în care locuiau. Începuse să-și facă o impresie
despre cel care urma să-l însoțească în Africa. După servilismul celor ce-l însoțeau
și după spaima citită în ochii și atitudinea lor, ca și a celor patru femei oficiale, și-a
dat seama că individul este crud, periculos și superficial, încercând să se mențină la
putere prin teroare și armele comuniștilor. Informații despre el nu avea deloc, cei
de la DIE, cu care discutase în după-amiaza aceea, mulțumindu-se să se ridice din
umeri, dar nota primită de la ei cu privire la activitatea francezilor și a englezilor în
zonă a avut darul de a-l pune serios pe gânduri. După terminarea dineului oficial și
retragerea oaspetelui în vila care-i fusese pusă la dispoziție, Ceaușescu i-a cerut
generalului Stamate de la Direcția a V- a a Securității să-l aducă pe ofițerul
desemnat să-l însoțească pe african la întoarcerea acestuia în Burkina.

- Să trăiți, tovarășe secretar general, sunt căpitanul Vezante Niculae și m-am

prezentat la ordinele d-voastră.

- Tu ești ăla care l-ai lovit pe fi-miu, anul trecut, la mare? Bagă de seamă că
tovaășa Elena nu te-a iertat. Stamate, nu puteai să găsești pe altcineva pentru
această misiune? Dacă ăsta se apucă să-l altoiască pe african, punând în
pericol interesele noastre acolo? Că este impulsiv și indisciplinat...

- Tovarășe secretar general, dacă face acest lucru ajunge de urgență friptură pe
masa ăluia – comentă generalul Stamate.

- Friptură, friptură, dar pierdem un contract avantajos pentru țară și popor.

Socotind că făcea și el parte din poporul despre care se discuta, Vezante se

adresă pe un ton cât putu mai deferent:

- Tovarășe secretar general, permiteți să raportez....

- Nu-ți permit nimic și nu căuta să fii obraznic, pentru că nu te avantajează în

nici un fel.

- Am înțeles, să trăiți, răspunse scurt ȘARPELE.

După incidentul cu bețivanul ăla de Nicu Ceaușescu, a trecut la un pas de a fi

arestat și a fost scos de pe lista de avansări din anul acela. Cei care făcuseră

6
posibilă o astfel de sancțiune erau lingăii care ocupau cele mai călduțe și bine
plătite posturi din armată și care, pentru a parveni rapid, îl ocoleau până și pe Nea
Nicu, raportând direct ciumei de Lenuța, care începuse să se implice din ce în ce
mai mult în politică. Ocuparea unui post de decizie ajunsese pentru Vezante la fel
de imposibilă ca și plecarea pe lună a unui echipaj românesc.

- Totuși, Stamate, să ne mai gândim puțin pe cine trimitem acolo, pentru că

ăsta propus de tine nu mi se pare cel mai potrivit.

- Trimiteți câțiva politruci, că tot sunt buni de gură și, oricum, babuinu᾽ are
nevoie de lecții politice! – l-a luat gura pe dinainte pe Vezante.

- Cum îți permiți, nesimțitule?! Ieși afară!

- Să trăiți, am înțeles!

- Stamate, pe ăsta îl dați afară imediat și îi faceți dosar de insubordonare!

- Am înțeles. Pe cine propuneți să trimitem pentru misiune, tovarășe secretar

general?

- Ce, mă, voi nu aveți în tot ministerul unul pe care să-l trimiteți în locul
ăluia?

- Sigur că da, tovarășe secretar general, avem o mulțime de oameni devotați

cauzei și care sunt dornici de afirmare.

- Să-mi prezinți mâine pe cei aleși să plece. Și acum, bună seara.

- Să trăiți, tovarășe secretar general!

,,Pe cine dracului să propun, că nu găsesc unul care să înflorească de bucurie la

aflarea veștii că urmează să fie trimis unde și-a înțărcat dracul copiii. Numai
nebunul ăsta de Vezante era candidatul ideal. Scăpam de el o perioadă și, dacă se
curăța, îi făceam o bucurie tovarășei Elena”, își spuse cu năduf generalul Stamate.

***

A doua zi, când s-a prezentat la unitate, Vezante a avut surpriza să nu fie lăsat
să intre, iar ofițerul de serviciu i-a cerut să predea arma și legitimația. Se așteptase
el la ceva măsuri, dar nici așa, și bănuia că nu era decât începutul. Plecând de la

6
unitate, a văzut că-l urmărește un ageamiu slăbănog, care nici nu se omora foarte
tare să nu fie observat. Deci era pe față și, credea el, încercau să-l provoace pentru
a-l potcovi și mai rău. Seara s-a dus la barul Melody, unde a avut surpriza să dea
peste Ceaușescu junior, care atunci când l-a văzut, a strigat peste două mese:

- Am auzit că tata te-a lăsat fără obiectul muncii, băi, sărăcia pământului, că
prea te crezi buricul lumii.

- Îmi pare rău că nu te-am lăsat fără dinți, că acum erai fonfăit și mai
înveseleai puțin atmosfera, băi sugativă, îi răspunse Vezante.

- Tov. Nicu, dați-ne permisiunea să-l încălzim puțin pe nesimțit, spuse unul
din cele două gorile care-l însoțeau permanent pe Prințișor.

- Stați dracu᾽ în banca voatră, că vă înnoadă nebunul ăsta de rămâneți

încârligați pe vecie.

Apoi se întoarse către Vezante:

- Niculae, vino la masă să bem un whisky.

- Dacă promiți că nu mă provoci, vin cu plăcere, dar ai grijă că nu am nevoie

de necazuri și mai mari, că e maică-ta cu ochii pe mine ceva de speriat.

- Ia zi-i, Niculae, de când ne cunoaștem noi doi?

- Din a cincea, de la Școala 24.

- Și atunci de ce dracu᾽ m-ai altoit în halul ăla, că și acum mă doare falca de

câte ori se schimbă timpul?

- O căutai cu lumânarea și erai gata să o regulezi pe puștoaica aia de față cu

toată lumea. Ce dracu᾽, mă, nu poți să ți-o ții în pantaloni când bei ceva mai
mult?

- Nu prea știu ce naiba s-a întâmplat. În orice caz, pe ăia doi care mă însoțeau
i-ai băgat în spital și i-a mai dat și mama afară pentru incompetență. Ai avut
baftă că nu te-a prins în zilele alea, că te mânca fript a bătrână. Ia zi-i, unde
te-ai pitit atunci?

6
 - Am fost în vizită pe la frații bulgari, că tocmai erau la recoltatul castraveților
și pe acasă devenise nesuferit de cald.

- Ce s-a întâmplat de l-ai supărat în halul ăsta pe ăl bătrân? Că a ordonat să ți

se facă dosar și te rog să mă crezi că în două zile dosarul va ajunge să-l care
doi inși!

- Trebuia să plec cu maimuță-căpitan în Burkina pentru a-i învăța pe ăia să

tragă și cu altceva, nu numai cu praștiile și arcurile din dotare. Și taică-tu m-
a luat din scurt, amintindu-mi și de faptul că te-am altoit. M-a luat gura pe
dinainte și am spus să trimită în locul meu pe ăia de dau din clanță la orele
de instructaj politic.

- Nu te potolești, că și în școală aveai cele mai mici note tot din cauza gurii
tale.

- Ce, vroiai să-l pup în cur ca toată lumea? Oricum trebuia să stau la o coadă
foarte lungă și era târziu.

- O să vorbesc cu mama să-l îndoaie, că e păcat să rămâi pe dinafară sau și

mai rău.

- Mi-ai face mai mult rău. Lasă-i să trimită pe altul. O să-și rupă gâtul rapid,
că nu cunosc pe altcineva care să se descurce mai bine ca mine în Africa.

- Iar te dai mare, Niculae?

- Nu, tată, dar acolo e un talmeș balmeș de francezi, engleji și ruși care acum
sunt în armistițiu și abia așteaptă un fraier pe care să tabere toți.

- Și de ce crezi că o să te descurci în șerpăria aia de acolo mai bine ca alții?

- Pentru faptul că am participat aproape la toate conflictele din zonă și asta

datorită lui ăl bătrân, care nu pierde ocazia de a arbitra el toate meciurile
ălora. Și eu sunt ȘARPELE.

- Știi bine că o face pentru țară...

- Asta cam așai, și de aceea nu-i port oftică. dar prea s-a înconjurat de lingăi
care-l sfătuie numai anapoda și s-ar putea să piardă controlul, și atunci e jale.

6
 - Totuși, lasă-mă să încerc să te ajut.

- Nu, mulțumesc, lasă-l să înțeleagă că a greșit.

- Nu o să recunoască, Niculae, niciodată că poate greși. Și hai să te duc până

acasă, că nu se știe cine dracu᾽ mai este pe stradă la ora asta și care abia
așteaptă să-ți spargă capul.

- Nu mai ești supărat pe mine?

- Nici atunci nu am fost prea supărat, dar ai tăiat-o prea repede și m-ai lipsit
de bucuria de a-ți întoarce politețurile primite.

- Ce vorbești? Păi declanșase maică-ta o poteră mai ceva decât după Pintea
haiducul, iar țărănoii ăia de-abia așteptau să-și regleze tirul pe mine, în
speranța unei promovări rapide.

- Hai dracu᾽ să mergem, că dai din clanță mai ceva ca a bătrână când e
montată.

***

La Foreign Office era dezbătută problema din Burkina și implicațiile pe care

le-ar putea avea cu privire la interesele Marii britanii în zonă.

Șeful de cabinet al ministrului de externe britanic a fost invitat de către acesta

să dea citire notelor primite de la MI 5 și de la celelalte ministere implicate în
situația din zonă.

- Onorați colegi, vă aduc la cunoștință faptul că în urma loviturii de stat

militare din Burkina Fasso și arogarea drepturilor de președinte de către
domnul SIAKA STHEVENS, situația din această țară a devenit dramatică,
atât pentru băștinași, cât și pentru țările vecine care sunt după cum urmează:
MALI, NIGER, BENIN, GHANA, COASTA DE FILDEȘ și TOGO. S-a
încercat, din partea Rusiei, pătrunderea și instalarea pe termen lung, odată cu
desfășurarea rampelor de lansare pentru rachete, fapt ce ar fi pus în pericol
întreaga Africă și, deci, și interesele Majestății Sale regina pe acest
continent. Măsurile ferme luate de către francezi au stopat, dar, cred eu,
numai temporar, pătrunderea comunismului în această zonă africană.

6
 Suntem informați că la această oră se desfășoară în București negocieri între
domnii SIAKA STHEVENS și, respectiv, Ceaușescu. Domnul Ceaușescu a
fost indus în eroare, credem noi, de faptul că în Burkina s-ar găsi mari
zăcăminte de cupru și germaniu, ceea ce este inexact, întrucât Burkina nu
beneficiază decât de zăcăminte nesemnificative de mangan și aur. Această
dezinformare a fost creată în birourile KGB-ului, pentru a-l face pe român să
pătrundă în Burkina, urmat imediat de armata rusă. S-ar părea că Bucureștiul
ar fi dispus să trimită instructori militari și armament în schimbul
concesionării zăcămintelor. În aceste condiții, propunerea primului ministru
este de a trimite un protest energic la OUAGADOUGOU pentru stabilirea
unei date excate a alegerilor, pe de o parte, și conlucrarea strânsă cu
francezii, pe de altă parte. Deoarece armatele noastre nu pot interveni fără a
stârni un scandal de proporții la ONU, s-a ajuns la concluzia comună a celor
două guverne să folosim pentru intervenție comandourile 5 englez și 2
francez din cadrul Gâștelor sălbatice.

- Domnule șef de cabinet, sugerați folosirea mercenarilor într-o problemă atât

de delicată? l-a interpelat pe vorbitor ministrul Apărării.

- Exac, domnule ministru. Aceștia vor rezolva rapid problema românilor

prezenți în Burkina și se vor deda la jafuri și crime, așa cum sunt obișnuiți,
fapt care ne va permite nouă să intervenim în forță pentru restabilirea
calmului și, deci, o staționare cu trupe ce va fi cât mai îndelungată, ca să nu
spun definitivă. Legătura cu Gâștele sălbatice se va ține prin MI5.

- Și banii, domnule șef de cabinet? Parlamentul se află în vacanță și guvernul

nu are dreptul de a angaja sume mari de bani.

- Domnule Thompson, banii necesari acțiunii mercenarilor au fost deja

avansați de către un grup financiar local, care are numai de pierdut prin
prezența comuniștilor acolo.

- Precum văd, domnule șef de cabinet, toate măsurile au fost luate. Propun o
pauză de ceai, după care vom trece la conceperea notei de protest – încheie
ministrul de externe.

***

6
6