MODULUL IV.

T1 - „Familia - coordonate și elemente de analiză

(definiție și tipologie)”

Exercițiu aplicativ

2. Exemplificați modalități de implicare a familiei în viața școlii și a comunității

educaționale, din perspective rolurilor și funcțiilor familiei

Familia, ca element fundamental al societăţii, îndeplineşte un sistem de funcţii dintre care le

relevăm pe cele mai importante:

* Funcţia naturală (biologică). Prin această funcţie, familia asigură perpetuarea (reproducerea)
speciei fiinţei umane şi de asemeni preocuparea pentru siguranţa fizică (adăpost, îmbrăcăminte,
îngrijire), protejarea celui mic de diverse pericole, sănătatea lui (întreţinerea corpului, practicarea
diferitelor sporturi etc).

* Funcţia economică - implică asigurarea de către părinţi a bazei materiale necesare satisfacerii
trebuinţelor a tuturor membrilor familiei, prin folosirea chibzuită a veniturilor. Când vorbim despre
funcţia economică, ne putem gândi şi la un alt aspect cum ar fi: pregătirea pentru viaţă a copiilor,
orientarea lor în viitor către o meserie, organizarea locuinţei etc. Statul îşi menţine si el anumite
elemente ale funcţiei economice, contribuind la asigurarea educaţiei, a sănătăţii si a protecţiei
sociale ale familiei etc.

* Funcţia de socializare constă în asimilarea normelor de conduită, însuşirea unor roluri sociale
deziderabile, care asigură transformarea organismului biologic în fiinţă socială educabilă. Învăţarea
socială este văzută ca un proces psihologic în cadrul căreia indivizii acumulează cunoştinţe, norme,
reguli, valori, deprinderi comportamentale. Pentru a-şi forma deprinderi sociale copiii trebuie să
asimileze valori morale, să înveţe să citească, să scrie, să calculeze etc. De aceea lor trebuie să li se
asigure de către familie o atmosferă de pace, să nu se cultive teama sau abuzurile verbale, fizice sau
emoţionale. Familia trebuie să petreacă mult timp cu copiii.

* Funcţia educativă. Creşterea şi educarea copiilor reprezintă responsabilităţi deosebit de

importante ale familiei. Mediul educogen familial are influenţe deosebit de importante în formarea
personalităţii copilului, a comportamentului lui. De aceea poporul nostru acordă o importanţă
deosebită educării “celor 7 ani de-acasă". După intrarea copiilor la grădiniţă sau la şcoală, funcţia
educativă a familiei nu încetează, dimpotrivă ea continuă să aibă aceeaşi importanţă, realizându-se,
însă, într-o strânsă colaborare cu instituţiile de învăţământ.

Îndeplinirea cu succes a funcţiilor familiei implică respectarea cerinţelor socio-educaţionale:

- preocuparea permanentă a părinţilor de a-şi ridica nivelul pregătii profesionale pentru a

putea fi model şi pentru a sprijini copiii în dezvoltare;
 - asigurarea unui climat emoţional-afectiv echilibrat;

- cunoaşterea de către părinţi a obligaţiilor socio-educative faţă de instituţia de învăţământ

la care este înscris copilul;

- antrenarea copiilor, în funcţie de particularităţile de vârstă, la viaţa şi munca variată a

familiei, evitându-se situaţiile de a li se oferi totul de-a gata în satisfacerea trebuinţelor lor;

- sprijinirea copiilor la învăţătură, prin supravegherea şi îndrumarea lor în efectuarea

temelor, lucrărilor şcolare etc.;

- să nu se condiţioneze, de nimeni, obţinerea unor rezultate la învăţătură,

- recompensele să se dea ca o urmare firească a rezultatelor bune sau foarte bune la

învăţătură;

- să li se acorde copiilor mijloace materiale şi financiare (bani) în limita necesităţilor fireşti,

evitându-se exagerările în această direcţie, chiar în situaţiile când părinţii care au venituri mai mari;
exagerările pe această linie vor avea urmări negative, copiii folosind necorespunzător surplusurile
băneşti, îndeosebi.

- să se manifeste o autoritate părintească raţională, umană, justă; nici dragoste exagerată,

nici exigenţă exagerată, brutală, nici părinţi toleranţi şi indulgenţi, nici părinţi tirani;

- copiii trebuie învăţaţi să stabilească relaţii numai cu persoane cunoscute şi le vor binele;
de evitat orice cunoştinţă întâmplătoare, căci voia copiilor, pot intra în medii imorale, infracţionale
etc., pot aduce prejudicii şi familiei;

- orice situaţie nouă (de viaţă, educaţională, relaţională, afectivă, comportamentală apărută
în viaţa copiilor trebuie sesizată imediat şi realizate măsurile, mijloacele şi măsuri adecvate, pentru
a feri copiii de şocuri grave (tensiuni, nemulţumiri, însingurări,diverse etc.), care duc la disconfort
familial, educaţional, psihosocial etc., cu influenţe negative în evoluţia vieţii şi personalităţii
copiilor.

Forme de organizare ale relaţiei şcoală-familie :

În ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai frecvente forme de organizare a
acestei relaţii sunt :

- Şedinţele cu părinţii

- Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi

- Organizarea unor întâlniri cu părinţii

- Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative

- Voluntariat

- Asociaţiile de părinţi