Carte Cojoc 2016 Final

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/311415088
ANALIZA REGIMULUI HIDROLOGIC AL RAULUI BISTRITA IN CONTEXTUL

AMENAJARILOR HIDROTEHNICE
Book · March 2016
CITATION READS
1 22,332
1 author:
Gianina Maria Cojoc

Universitatea Alexandru Ioan Cuza
19 PUBLICATIONS 122 CITATIONS
SEE PROFILE
All content following this page was uploaded by Gianina Maria Cojoc on 05 December 2016.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Analiza regimului hidrologic al râului Bistrița în contextul amenajărilor hidrotehnice
Cojoc Gianina Maria
ANALIZA REGIMULUI HIDROLOGIC AL

RÂULUI BISTRIȚA ÎN CONTEXTUL
AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE
Editura Terra Nostra

Iași, 2016
1
Referenți științifici:
prof.dr. Romanescu Gheorghe
prof.dr. Sorocovschi Victor
prof.dr. Stătescu Florin
prof.dr. Apostol Liviu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

COJOC, GIANINA MARIA
Analiza regimului hidrologic a râului Bistriţa în contextul amenajărilor
hidrotehnice / Gianina Maria Cojoc. - Iaşi: Terra Nostra, 2016
ISBN 978-606-623-061-2
556(498)(28 Bistriţa)
I.Cojoc Gianina Maria
Copyright©2016 Editura Terra Nostra, Iași

Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate autorului
E-mail: nigiana_c@yahoo.com
Coperta: Cristian Stoleriu
2
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE ........................................................................................................... 5

MULȚUMIRI .................................................................................................................... 12
FINANȚARE..................................................................................................................... 12
1. INTRODUCERE ........................................................................................................... 13
2. ISTORICUL CERCETĂRILOR ................................................................................... 17
3. BAZA DE DATE. METODOLOGIA CERCETĂRII ȘI TEHNICI DE
MONITORIZARE A UNITĂȚILOR LACUSTRE .......................................................... 22
4. ACTIVITATEA DE MĂSURARE A PARAMETRILOR HIDROLOGICI ÎN
BAZINUL HIDROGRAFIC BISTRIȚA .......................................................................... 25
4.1. Dezvoltarea rețelei hidrometrice din bazinul Bistriței ................................................ 25
4.2. Structura rețelei hidrometrice actuale din bazinul Bistriței ........................................ 26
4.3. Metode moderne de monitorizare hidrometrică.......................................................... 29
5. CONDIŢII FIZICO-GEOGRAFICE ÎN CARE SE FORMEAZĂ RESURSELE DE
APĂ DIN BAZINUL BISTRIȚEI ..................................................................................... 34
5.1. Așezare geografică și limite........................................................................................ 34
5.2. Evoluția paleogeografică și alcătuirea geologică........................................................ 35
5.3. Relieful – suport determinant al evoluției rețelei hidrografice în bazinul Bistriței .... 39
5.4. Caracterizarea elementelor climatice .......................................................................... 47
5.4.1. Frecvența și viteza vântului ..................................................................................... 48
5.4.2. Temperatura aerului ................................................................................................. 49
5.4.3. Precipitațiile atmosferice ......................................................................................... 52
5.4.4. Evapotranspirația ..................................................................................................... 59
5.4.5. Umezeala relativă .................................................................................................... 60
5.4.6. Ceața ........................................................................................................................ 62
5.4.7. Nebulozitatea ........................................................................................................... 62
5.4.8. Durata de strălucire a soarelui ................................................................................. 63
5.5. Învelișul de sol și influența asupra scurgerii în bazinul Bistriței ................................ 63
5.6. Vegetația din bazinul Bistriței și modul de utilizare al terenurilor ............................. 66
5.7. Regimul hidrologic în bazinul hidrografic al râului Bistrița ....................................... 72
5.7.1. Apele subterane ....................................................................................................... 72
5.7.2. Apele de suprafață. Rețeaua hidrografică ................................................................ 75
5.7.2.1. Regimul scurgerii – scurgerea medie .................................................................. 78
5.7.2.2. Scurgerea maximă ................................................................................................ 82
5.7.2.4. Scurgerea minimă ............................................................................................... 104
5.7.2.4. Scurgerea aluviunilor .......................................................................................... 107
5.7.2.6. Regimul termic și de îngheț ................................................................................ 108
6. LACURI DE ACUMULARE ...................................................................................... 116
6.1. Necesitatea amenajării râului Bistrița cu lacuri de acumulare .................................. 118
6.2. Morfometria cuvetelor lacustre................................................................................. 120
6.3. Ecosistemul lacurilor de acumulare. Biotopul si biocenoza ..................................... 121
3
7. PARAMETRII AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE DIN BAZINUL

HIDROGRAFIC AL RÂULUI BISTRIȚA ..................................................................... 124
7.1. Barajul Izvoru Muntelui – Bicaz și Hidrocentrală Dimitrie Leonida – Stejaru ........ 126
7.2. Barajul și Hidrocentrala Pângărați ............................................................................ 129
7.3. Barajul și Hidrocentrala Vaduri ................................................................................ 130
7.4. Barajul și Hidrocentrala Piatra Neamț (Bâtca Doamnei) .......................................... 132
7.5. Barajul Reconstrucția și Hidrocentrala Săvinești (Vânători) .................................... 133
7.6. Canal Piatra Neamț – Buhuși.................................................................................... 134
7.7. Barajul și Hidrocentrala Racova ............................................................................... 135
7.8. Barajul și Hidrocentrala Gârleni ............................................................................... 136
7.9. Barajul și Hidrocentrala Lilieci (Bacau I)................................................................. 137
7.10. Barajul și Hidrocentrala Bacău II (Șerbănești) ....................................................... 138
7.11. Barajul Lac Agrement............................................................................................. 140
7.12. Barajul și Hidrocentrala Topoliceni........................................................................ 141
8. BILANȚUL APEI LACURILOR DE ACUMULARE ............................................... 143
8.1. Aspecte metodologice............................................................................................... 143
8.2. Bilanțul apei din lacurile de acumulare .................................................................... 144
9. INFLUENȚA LACURILOR DE ACUMULARE ASUPRA SCURGERII ............... .153
9.1. Exploatarea și influența lacurilor de acumulare asupra scurgerii medii.. ................. 153
9.2. Reconstituirea debitelor ......................................................................................... ...156
9.3. Influența lacurilor de acumulare asupra scurgerii maxime și atenuarea viiturilor .... 160
9.3.1. Exploatarea acumulărilor la ape mari și viituri ...................................................... 163
9.4. Originea sedimentelor lacustre și ritmul colmatării .................................................. 174
9.5. Gradul de colmatare și influența acestuia în exploatarea acumulărilor .................... 175
9.6. Administrarea durabilă a lacurilor de acumulare ...................................................... 185
10. CALITATEA APEI RÂURILOR ȘI LACURILOR ................................................. 187
10.1. Sursele de poluare din bazinul hidrografic al râului Bistrița .................................. 187
10.2. Clase de calitate în bazinul hidrografic al râului Bistrița........................................ 200
11. MODELARE HIDRAULICĂ – hărți de inundabilitate ............................................ 205
12. CONCLUZII .............................................................................................................. 219
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................. 225
4
CUVÂNT ÎNAINTE
Un asemenea titlu, generos din punct de vedere teoretic şi „maliţios” din punct de
vedere tehnic, trimite orice cunoscător al domeniului cu gândul că întreprinderea va fi
grea şi, de cele mai multe ori, imprevizibilă. O asemenea tematică este şi va fi la modă
atât timp cât omul va fi nevoit să transforme natura locurilor în care activează şi peisajul
este în continuă transformare. Schimbarea petrecută în ultimele decenii este rezultatul
unui mare număr de factori, printre care se numără creşterea populaţiei, dezvoltarea
industrială şi agricolă, adeseori greşit concepută şi lipsită de orice măsuri colaterale de
protecţie a mediului, absenţa de programe şi fonduri pentru lucrări de reabilitare a
râurilor, mentalitatea socială cu grave deficienţe privind protecţia mediului etc. Din
păcate, starea actuală este interpretată ca o banală normalitate. Totuşi, nu trebuie să ne
fie ruşine deoarece nu este un fenomen specific românesc, ci el se manifestă în mai toate
regiunile lumii. Cu toate acestea se pune chiar problema readucerii râurilor la starea
iniţială. Noţiunea, încă confuză, rămâne ca model care poate inspira o stare anterioară
favorabilă, de echilibru.
Bazinul hidrografic al Bistriței, cu orientare nord-vest-sud-est, se desfăşoară în
unităţi de relief cu caracteristici geografice asemănătoare ceea ce permite o asociere
omogenă a caracteristicilor hidrologice. Din acest motiv acţiunea de gospodărire a
apelor este relativ facilă, mai ales în contextul unor schimbări radicale survenite într-un
timp relativ scurt.
Este hidrologia o disciplină geografică? Consultând lucrarea de faţă, deşi pur
hidrologică, lesne ne putem da seama că ea este, în aceeaşi măsură, şi geografică. Cu
toate că ar trebui să remarcăm toate capitolele, se pot evidenţia, mai mult ca titlu de
„inovare” în domeniul geografiei apelor, cele care se referă la metode şi tehnici de
evaluare a scurgerii în regim amenajat şi efectele lucrărilor de amenajare şi a
folosinţelor de apă asupra scurgerii lichide. Mânuirea „condeiului” geografic se
desfăşoară cu dibăcie în capitolele care se referă la elementele de unitate teritorială şi de
subordonare regională, rolul condiţiilor geografice în amenajarea cursurilor de apă şi
lucrările de gospodărire a apei râurilor din bazinul hidrografic al Bistriței.
Unităţile de relief nu sunt analizate ca factori statici, ci ca elemente de
subordonare regională, ca un sistem cascadă. Pentru a evidenţia rolul condiţiilor
geografice în amenajarea cursurilor de apă şi repartiţia folosinţelor sunt etalate o serie de
cercetări de teren şi laborator care constau în: analize chimice ale apelor subterane şi de
suprafaţă; creionarea celor mai importante elemente geomorfometrice; analiza de detaliu
a formelor de relief, naturale şi antropice; evidenţierea proceselor actuale de modelare a
reliefului; întocmirea unei hărţi a riscului hidrologic; evidenţierea condiţiilor climatice şi
hidrologice; influenţa solurilor şi vegetaţiei asupra scurgerii etc.
La toate aceste analize, extrem de laborioase şi de binevenite în contextul
„introductiv” al unei lucrări de ansamblu, se cuvine, totuşi, să amintim şi câteva
demersuri care ar mai trebuie evidenţiate sau chiar dezvoltate. Stratul de zăpadă, mai
5
ales în condiţiile unui studiu care priveşte scurgerea lichidă, trebuie analizat şi din punct
de vedere cantitativ, mai ales cu cât anume contribuie la alimentarea arterelor
hidrografice la topirea acestora. Era binevenită o evaluare a volumului de apă acumulat
şi la perioada în care acesta se topeşte. Nu se regăseşte o analiză de detaliu a aportului
subteran în alimentarea bazinului, mai ales în condiţiile unui bazin hidrografic de genul
Bistriței. Trebuie stabilit cu cât la sută contribuie vegetaţia, mai ales pădurea, la
atenuarea viiturilor.
O a doua parte, sau o a doua „teză”, se axează pe gospodărirea apelor, latura
„aridă” a hidrologiei pentru o parte a geografilor clasici. În capitolul referitor la lucrările
de amenajare a cursurilor de apă sunt evidenţiate, cu lux de amănunte, toate intervenţiile
umane care au dus la stabilizarea sau regularizarea scurgerii în cadrul bazinului
hidrografic Bistrița. Pentru o asemenea etapă ar fi fost indicată şi comparaţia cu alte
bazine sau regiuni din ţară pentru a se vedea unde anume se află acest sistem. Este clar
că la un asemenea nivel nu se poate cere epuizarea subiectului dar se impune elaborarea
de modele care să sprijine viitoarele lucrări care vor fi întreprinse în astfel de bazine.
Cele mai importante lucrări, mai ales în condiţiile schimbărilor globale de orice natură,
sunt legate de inundaţii. Din păcate, pentru multe regiuni ale ţării, este un subiect la
modă. Evidenţierea acumulărilor permanente şi nepermanente este foarte binevenită
deoarece ele dau adevărata valoare a amenajării bazinului hidrografic la riscul
inundaţiilor. Din acest punct de vedere, după cum pare, bazinul Bistriței este bine
organizat. Şi în acest caz se cădea efectuarea unor comparaţii cu alte bazine hidrografice
din România.
În principiu, sunt scoase în evidenţă mai toate punctele forte care contribuie la
regularizarea scurgerii apei. Analiza acestora este oarecum clasică. Dacă ar fi fost
evidenţiate şi zonele umede, dar şi rolul acestora în atenuarea viiturilor, ar fi devenit
futuristă. Din această perspectivă trebuie revăzută întreaga problematică a regularizării
arterelor hidrografice. Zonele umede sunt cele mai importante piese metrese ale
sistemului hidrologic privitor la cursurile de apă şi reconstrucţia ecologică a acestora,
acolo unde au fost eliminate, va trebui pusă în aplicare.
Un bazin hidrografic, ca orice unitate de relief, trebuie amenajat în termenii
noilor cerinţe ale spaţialităţii. Demn de remarcat, din acest punct de vedere, este
capitolul dedicat schemei de amenajare integrată. Nu trebuie uitate, mai ales în cazul de
faţă, pragurile spaţio-temporale. Pentru ca geografia să capete locul pe care încă îl mai
caută, trebuie să devină şi practică. Din acest punct de vedere se dau şi propuneri pentru
optimizarea schemelor de amenajare.
Cele mai importante şi totodată „novatoare” problematici se referă la metodele
şi tehnicile de evaluare a scurgerii în regim amenajat. După cum se poate vedea nu
numai bazinele hidrografice neamenajate trebuie investigate, ci şi cele amenajate, chiar
„stabile” din punct de vedere al riscului hidrologic. Pentru detalii se fac calcule pentru
evaluarea scurgerii în regim amenajat, reconstituirea debitelor medii lunare şi anuale,
reconstituirea scurgerii zilnice şi se aplică metodele de calcul pentru bilanţul scurgerii şi
al consumurilor.
6
Tot ca metodă necesară în actualele condiţii de informatizare este şi cea care se

referă la calcularea gradului global de afectare a scurgerii prin intermediul aplicaţiilor
moderne utilizate în hidrologie. Aceasta permite introducerea debitelor măsurate la mai
multe staţii hidrometrice situate în zone geografice diferite, precum şi interpretarea
datelor. Din acest punct de vedere putem afirma că şcoala hidrologică ieșeană se
situează, ca mai tot timpul, în fruntea avangardei cercetărilor hidrologice pe direcţie
geografică.
Capitolul cheie al lucrării de faţă se referă la efectele lucrărilor de amenajare şi a
folosinţelor de apă asupra scurgerii lichide. Sunt evidenţiate, în mod special,
modificările în scurgerea medie anuală, lunară, minimă, viiturile etc. Pentru o mai bună
argumentare şi clarificare, sunt redate debitele observate şi cele reconstituite. Se
argumentează faptul că viiturile din bazinul hidrografic Bistrița sunt determinate de
ploile torențiale. Creşterile de nivel s-au datorat cedării apei din topirea zăpezilor,
precipitaţiilor bogate şi existenţa zăpoarelor în sectoarele meandrate. Nu de fiecare dată
digurile au funcţionat corespunzător şi inundaţiile au provocat pierderi importante.
Viiturile caracteristice bazinului hidrografic Bistrița, mai ales cele din 2005, 2008, 2010
etc. au scos în evidenţă necesitatea elaborării unei strategii naţionale de apărare
împotriva inundaţiilor. Există totuşi un risc asumat deoarece se poate considera că
pagubele produse de inundaţii pot fi mai mici decât investiţiile făcute în cadrul
bazinului. Nu amenajările reprezintă problema numărul unu, ci managementul lor.
Râul Bistrița este cel mai mare afluent al râului Siret şi deţine o importantă
putere hidroenergetică. Are o lungime de 283 km, o suprafaţă de 7039 km² şi 193 de
afluenţi. Este situat în nord-estul țării, în plină zonă temperată, unde domină climatul
temperat continental cu ușoare influențe oceanice. Elementele locale de impact (relief,
vegetație, soluri etc.) introduc variații pe fondul general de climat temperat cu nuanțe de
continentalism moderat. Altitudinea reliefului din sectorul montan al râului Bistrița
determină o etajare pe verticală a unor condiții climatice diferite.
Din punct de vedere structural râul Bistriţa străbate două unităţi majore: unitatea
de orogen carpatic (cu structură cutată și faliată de roci dure și de roci de fliș), prin care
trece râul de la izvoare până în dreptul localităţii Racova; unitatea de platformă (cu
structură de monoclin și cu roci mai moi, de molasă și de platformă), prin care trece de
la Racova şi până la vărsarea în Siret. Din punct de vedere hidrologic influența
factorului geologic este dată de permeabilitatea rocilor, gradul de fisurare și tectonică.
Natura rocilor joacă un rol important în procesul scurgerii și în cel al construcțiilor
hidrotehnice.
Relieful din bazinul hidrografic al râului Bistrița, prin roci, altitudine,
fragmentare, pante și zonalitatea altitudinală evidentă reprezintă un element deosebit de
important care condiționează regimul scurgerii râurilor. Poziția altitudinală a unui bazin
hidrografic are o foarte mare importanță în ceea ce privește intrările și ieșirile de apă și
aluviuni din bazinul hidrografic. Diversitatea factorilor fizico-geografici au favorizat
dezvoltarea unei vegetaţii variate. Vegetația are o acțiune directă și una indirectă asupra
regimului scurgerii. Despăduririle excesive, practicate pe suprafeţe foarte mari, în
7
bazinele de recepţie ale cursurilor de apă, au dat naștere precipitaţiilor cu caracter

torenţial. Lipsa lucrărilor de amenajare, eroziune torenţială şi proasta gestionare a
combaterii eroziunii solului duc la o creştere accentuată a debitului solid. Acesta
determină colmatarea rapidă a lacurilor de acumulare şi reducerea capacităţii de stocare
a apelor în exces (vezi lacurile din aval de acumularea Izvorul Muntelui).
Principalul curs de apă al bazinului hidrografic este Bistrița, iar acesta are o
serie de afluenți deosebit de importanți: Cârlibaba, Dorna, Neagra Șarului, Neagra
Broșteni, Sabasa, Borca etc. Regimul scurgerii apei râului Bistrița și a afluenților săi din
bazinul său hidrografic, dependent strict de sursele de alimentare, este tipic montan.
Pentru analiza regimului scurgerii au fost luate în considerare mai multe stații
hidrometrice, atât de pe cursul principal cât și pe afluenți.
O atenție specială a fost acordată inundațiilor. Cele mai mari inundații din
bazinul hidrografic al râului Bistrița au avut loc în anii 1970, 1991, 2005 și 2010. Cele
mai puternice s-au produs în bazinele hidrografice afluente ca urmare a unor condiții
locale favorizante: despăduriri, lucrări antropice neadecvate (poduri, podețe, diguri etc.),
ocuparea albiei minore ca urmare a amplasării unor obiective economice (gatere, stații
de exploatare a pietrișului și nisipului etc.) sau a locuințelor etc. Extinderea anexelor
gospodăreşti şi a împrejmuirilor în albiile majore, precum şi depozitarea deşeurilor
menajere, a rumeguşului, a lemnului etc sau subdimensionarea podurilor, podeţelor şi
punţilor etc. reprezintă doar câțiva din factorii care duc la reducerea capacităţii de
transport a râurilor producând inundații. Gunoaiele menajere sau lemnul lăsat pe
versanţii defrişați ilegal sunt transportate în timpul inundațiilor şi acumulate în
sectoarele meandrate sau la deschiderile înguste ale podurilor.
Importanța energetică pe care o prezintă râul Bistrița a determinat un grad
ridicat de amenajare hidrotehnică. Inundațiile desfășurate în bazinul hidrografic Bistrița
au o frecvență ridicată și uneori sunt excepționale dar ele sunt cu mult mai liniștite și
mai rare față de arterele hidrografice neamenajate: Trotuș, Moldova, Suceava etc. Pentru
diminuarea efectelor și pentru atenționarea reală a producerii inundațiilor s-a
implementat programul DESWAT, de instalare a stațiilor automate de urmărire a
nivelurilor și debitelor. În aceste condiții se pot manevra adecvat volumele de apă care
tranzitează lacurile antropice.
Râul Bistrița, mai ales cursul mijlociu și inferior, a cunoscut influențe antropice
foarte importante. Lucrările hidrotehnice efectuate pe cursul principal al Bistriței și pe
afluenți sunt destinate pentru atenuarea inundațiilor, alimentarea cu apă și obținerea de
energie electrică. Cele mai multe inundații, care s-au propagat pe cursul principal, au
putut fi atenuate. Ca urmare a unor condiții locale specifice sau a unor modificări
intervenite în morfologia albiei sau cuvetelor lacustre, unele inundații nu au putut fi
atenuate. Din acest motiv se impune o nouă strategie de amenajare la nivelul bazinului
hidrografic Bistrița.
Studiul de față însumează rezultatele analizelor cantitative și calitative ale
ecosistemelor lacustre de pe sectorul mijlociu și inferior al râului Bistrița. Pentru a
exemplifica au fost utilizate hărţi (realizate cu ajutorul programului ArcGis), tabele și
8
grafice (realizate în excel) și fotografii (pentru ca fenomenele prezentate să fie

evidenţiate cât mai explicit). Pentru elaborarea acestui studiu a fost necesară consultarea
unei bibliografii naționale și internaționale semnificative şi variate (600 de titluti). De
asemenea a fost necesară valorificarea unor şiruri lungi şi omogene de date cu caracter
meteorologic, hidrologic, biologic etc. preluate de la Administrația Bazinală de Ape
Siret din Bacău.
Acumulările de pe râul Bistrița au ca scop: alimentarea cu apă potabilă şi
industrială; irigaţii; hidroenergie; piscicultură; turism şi agrement; protecţia calităţii
apei; apărarea împotriva inundaţiilor; combaterea efectului de umiditate excesivă;
transferuri de debite în bazine deficitare. După anul 1950 a început amenajarea
hidroenergetică a râului Bistrița. Pentru întreaga cascadă de lacuri de pe râul Bistrița s-
au construit 10 baraje, 12 hidrocentrale și 61 km canale. Pentru a transforma acest
sector, uneori, au trebuit sa fie mutate localități și oamenii. Amenajarea imensei
hidrocentrale a necesitat ridicarea apelor lacurilor cu 90 m, pe alocuri chiar cu 100 m
deasupra fostei albii, ceea ce impus indicarea unor terenuri pentru strămutarea celor 13
sate de pe sectorul ce urma a fi acoperit cu ape.
Realizarea lacurilor de acumulare constituie o intervenție majoră în sistemul
hidrologic natural prin modificarea acestuia. De aceea o importanță mare o are stabilirea
bilanțului apei în lac care reprezintă echilibrul dintre debitele totale afluente (A) și
debitul total defluent (B) și, bineînțeles, variația volumului de apă în lac (W/T) motiv
pentru care au fost prezentate calculele care stau la baza stabilirii acestor valori.
Volumul de apă din lac este influențat de către o serie de factori naturali: relief,
geologie, morfostructură, regimul hidrologic al afluenților, învelișul de sol, utilizarea
terenului, vegetația etc.
Schema de amenajare a râului Bistrița cuprinde o acumulare mare (Izvoru
Muntelui) și 10 acumulări mai mici (Topoliceni, Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei,
Reconstrucția, Racova, Gârleni, Lilieci, Bacău, Lac Agrement), care realizează o
regularizare lunară și sezonieră a debitelor. O parte dintre centralele hidroelectrice sunt
centrale de derivație astfel încât pe sectorul de derivaţie se menţine albia minoră
naturală care preia scurgerea maximă de pe râu şi de pe versanţi în zona derivaţiei.
Sunt evidențiate schimbările care intervin în procesul natural al scurgerii și
totodată al peisajului. În cadrul amenajărilor hidrotehnice problema asigurării unei
scurgeri de bază pe albia minoră a râului devine foarte de importantă pentru a menţine
un echilibru ecologic în zona amenajată. Regimul hidrologic natural se modifică pe
măsura dezvoltării activităţilor de utilizare din ce în ce mai intensă a apelor. Astfel la
staţiile hidrometrice unde se cunoştea, la un moment dat, regimul de scurgere natural,
datorită apariției construcțiilor hidrotehnice s-a instalat un regim hidrologic modificat
substanțial datorită regimului de funcționare și exploatare al barajelor, hidrocentralelor
etc. Totuși, dezvoltarea utilizării apelor, chiar în condiţiile amenajării şi exploatării
intense a resurselor de apă, necesită cunoașterea regimului hidrologic natural, singurul
etalon al potenţialului resurselor de apă, pentru fundamentarea noilor amenajări şi
9
soluţii. Din acest motiv se impune reconstituirea regimului hidrologic natural

exemplificate pentru stațiile hidrometrice Staja și Frunzeni.
În cazul apărării împotriva inundațiilor trebuie menționat faptul că lacurile de
acumulare au un rol semnificativ, întrucât ele pot atenua undele de viitură din aval.
Desigur pot exista și inconveniențe în momentul în care apar erorile umane în
exploatarea lacurilor, erori care pot duce la amplificarea undelor de viitură prin
suprapunerea debitelor deversate peste maximum viiturilor formate în mod natural.
Pentru a evita aceste erori se impune respectarea regulamentului de exploatare al
acumulărilor. Respectând aceste regulemente se poate evita înregistrarea de pagube
materiale și pierderea de vieți omenești. Aceste regulamente sunt bine puse la punct,
realizate pe baza unor informații analizate cu minuțiozitate. Pot apărea și situații
neprevăzute întrucât s-a dovedit că nu întotdeauna situațiile reale se pliază pe cele
simulate, însă aceste regulamente reprezintă un fundament pentru eventualele situații și
acțiuni.
Gradul de colmatare a lacurilor de acumulare din cadrul bazinului este și de
peste 50%. În acest caz debitele suplimentare nu mai pot fi stocate în totalitate şi se pot
manifesta inundaţii cu efecte devastatoare (fac excepție acumulările Topoliceni, Taşca,
Izvoru Muntelui şi Reconstrucţia. Colmatarea lacurilor are ca efect: reducerea volumului
de apă care afectează capacitatea de regularizare şi implicit capacitatea de exploatare a
acumulărilor; ridicarea fundului lacurilor care schimbă parametrii hidraulici ai albiilor
reducând capacitatea de tranzitare a debitelor (atât la exploatare cât şi la ape mari);
scăderea capacităţii de tranzitare a debitului de apă care reduce gradul de siguranţă prin
ridicarea cotei de remuu şi apariţia inundaţiilor, motiv pentru care se impune necesitatea
găsirii unor soluții pentru a rezolva aceste inconveniențe.
Sursele de poluare din bazinul hidrografic al râului Bistrița sunt în strânsă
legătură cu o serie de activități antropice tradiționale (mineritul, exploatarea lemnului,
etc), dar și cu industriile mai recente. Poluarea apelor din bazinul inferior al râului
Bistrița se datorează pe de o parte apelor menajere provenite din principalele așezări
umane și pe de altă parte a eliminării apelor uzate provenite de la principalele obiective
industriale. Din analiza detaliată a problemei surselor de poluare din bazinul hidrografic
al râului Bistrița se poate observa că în ultimii ani majoritatea operatorilor economici au
început să retehnologizeze aparaturile în scopul reducerii poluanților caracteristici ai
apelor uzate. În prezent sunt în derulare programe de investiții pentru înființarea sau
modernizarea de sisteme centralizate de canalizare și de stații de epurare. În capitolul
dedicat calității apelor sunt prezentate rezultatele identificării și analizei principalelor
surse de poluare din bazinul Bistriței, care au o influență importantă asupra calității apei.
Pentru a obține un rezultat corect au fost analizate buletinele de calitate a apei din mai
multe puncte din bazin, atât de pe râu cât și din lacuri. Baza de date ne-a fost pusă la
dispoziție de Administrația Bazinală de Apă Siret.
Cel mai important și novator capitol al lucrării este reprezentat de Modelarea
hidraulică – hărți de inundabilitate. În acest capitol s-a abordat un subiect de mare
actualitate pentru politica europeană din domeniul apelor (reglementată în 2007 prin
10
Directiva inundațiilor). Produsele finale au fost obținute cu tehnologii avansate de lucru

și sunt foarte utile întrucât managementul riscului la inundații, în momentul de față, se
bazează pe luarea deciziilor având la bază informații din ce în ce mai complexe și
detaliate. Dezvoltarea sistemului de management al riscului la inundații este un proces
care va fi reluat deoarece trebuie realizate actualizări periodice din 6 în 6 ani. În urma
trainingului și a transferului de Know-how personalul a dezvoltat aptitudini atât pentru
întreținerea, dar și pentru completarea și actualizarea produselor actuale.
Rezultatele de mare importanţă teoretică şi practică, grafica utilizată (de
excepţie), datele analizate şi interpretarea acestora, la care se adaugă o foarte bogată
literatură de specialitate, fac din lucrarea de faţă un studiu demn de semnalat printre
lucrările de referinţă în domeniul hidrologiei practice. Managementul fenomenelor de
risc natural și antropic reprezintă un domeniu de mare perspectivă științifică pentru
societatea umană.
prof.univ.dr. Romanescu Gheorghe
11
MULȚUMIRI
Am fost susținută necondiționat de domnul profesor dr. Gheorghe ROMANESCU,

îndrumătorul de doctorat, prin vastele cunoștințe pe care mi le-a transmis, prin modul în
care m-a îndrumat în abordarea temei de doctorat alese. Pentru îndrumarea, răbdarea și
susținerea pe care mi le-a oferit în finalizarea tezei de doctorat îi datorez o deosebită
recunoștință. Pe lângă domnul profesor Romanescu Gheorghe, au participat la
dezvoltarea mea ca doctorand (cercetător) domnii: Conf.dr. Daniel CONDORACHI,
Conf. dr. Cristian STOLERIU și Lect. dr. Ionuț MINEA, prin faptul că mi-au pus la
dispoziție unele lucrări care nu puteau fi găsite la bibliotecă, mi-au făcut o serie de
corecturi, unde era nevoie și au oferit sugestii care mi-au permis o cercetare atentă cu
scopul de a obține o teză de doctorat corectă.
Un rol important l-au avut și colegii mei hidrologi și ingineri de la Administrația
Bazinală de Apă Siret: Petru OLARIU, Maria ȘERBU, Florin OBREJA, Alina
TÎRNOVAN, Alina ȘMADICI, Cosmin PAERELE, care m-au ajutat cu datele necesare
întocmirii analizei hidrologice a bazinului hidrografic Bistrița. Așadar, le mulțumesc
colegilor din cadrul instituțiilor și administrațiilor publice locale care mi-au furnizat date
utile necesare pentru alcătuirea și finalizarea tezei: Administrația Bazinală de Apă Siret,
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, Administrației Naționale
Apele Române, Hidroelectrica Bistrița, etc. pentru sprijinul material și profesional
acordat pe parcursul colectării datelor.
Mulțumirile mele se îndreaptă și către părinții mei, care tot timpul m-au
încurajat și sprijinit. Și, bineînțeles, îi mulțumesc soțului meu, Cătălin Petru COJOC,
care m-a încurajat și susținut mereu și, în mod special, în toată această perioadă.
FINANȚARE
Această lucrare a fost finanțată din contractul POSDRU/159/1.5/S/133391, proiect
strategic ”Programe doctorale și post-doctorale de excelență pentru formarea de resurse
umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științei Vieții, Mediului și
Pământului”, cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional
Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor umane 2007-2013.
12
1. INTRODUCERE
Influențele complexe pe care societatea omenească le exercită asupra rețelelor
hidrografice au căpătat în ultimul timp o amploare deosebită, având astfel consecințe
imprevizibile, ca urmare a dezvoltării activităților economice. De foarte multe ori lucrări
executate cu scopul de a aduce beneficii societății au avut efecte secundare negative,
uneori chiar dezastruoase.
Omul, prin unele din activitățile sale, a intervenit în modificarea peisajului
geomorfologic atât indirect, influențând dinamica proceselor de modelare, cât și direct,
prin anumite construcții realizate, devenind un factor morfogenetic activ care, pentru
scurt timp, este deosebit de important, uneori chiar predominant. Sub aspect economic
activitatea omului poate fi, atât distructivă, concretizându-se prin degradarea solului și a
scoarței de alterare, cât și constructivă, prin crearea unor forme de relief folositoare. Un
impact important asupra mediului o au activitățile antropice prin amenajarea complexă a
cursurilor de apă (în cazul de față este vorba despre bazinul hidrografic al râului
Bistrița), pentru interese economice primordiale, și anume: alimentări cu apă potabilă,
industrială și pentru irigații, prevenirea și combaterea inundațiilor, exploatarea
resurselor balastiere, C.E.S. (combaterea eroziunii solului), hidroenergie etc.
În ultimii ani, la nivel mondial, se discută tot mai mult despre efectele grave pe
care dezvoltarea economică, fără asigurarea unor măsuri corespunzătoare de protecție a
mediului, le are asupra evoluției climei. Cei mai mulți oameni de știință se alătură ideii
că statele lumii trebuie să promoveze tehnologii adecvate pentru dezvoltarea durabilă a
societății omenești și să acționeze cu fermitate pentru reducerea emisiilor poluante care
conduc la încălzirea globală. Creșterea temperaturii medii a aerului de pe Terra este un
fenomen real, atestat de numeroase cercetări de specialitate, iar efectele încălzirii
globale, în funcție de ratele de creștere termică, pot fi catastrofale: inundații pe suprafețe
întinse din cauza topirii calotelor glaciare, secete prelungite, modificări climatice de
mare amploare la nivelul parametrilor sau al teritoriilor etc. (Al Gore, 2006; Feyen et al.,
2012; Gaume et al., 2009; Pleșoianu, Olariu, 2010; Sankarasubramanian et al., 2001)
Cercetările asupra încălzirii globale s-au intensificat și în România, publicându-
se numeroase lucrări cu privire la modificările produse în regimul termic, pluviometric,
hidrologic și impactul acestora asupra evoluției hidroclimatice viitoare (Mihăilă et al.,
2009; Mustățea, 2005; Romanescu et al., 2011a,b; Stanciu et al., 2005; Teodosiu et al.,
2009). Trebuie pornit de la faptul că teritoriul României, în general, și al Moldovei, în
special, sunt situate într-o zonă de tranziție hidroclimatică, de la nuanțele oceanice, mai
umede și mai moderate termic, la cele continentale, cu mari discontinuități termice și
pluviometrice. În acest context, este de presupus că partea de est a țării poate fi afectată
mai profund de modificările climatice, iar bazinul hidrografic Bistrița, administrat de
către Administrația Bazinală de Apă “Siret” din Bacău, este situat în sectorul estic al
Carpaților Orientali, la contactul celor două areale climatice (Clima României, 2008;
Obreja, 2012; Romanescu, 2003; Romanescu et al., 2011a; Șelarescu, Podani, 1993;
Șerban et al., 2004).
13
Cerințele tot mai mari de apă au imprimat un impuls deosebit cercetărilor

hidrologice și au impus o mare diversitate a specializărilor în domeniu, atât teoretic, cât
și practic. Din punct de vedere practic cunoașterea regimului hidrografic, în ansamblu, și
a regimului viiturilor, în special, sunt necesare pentru fundamentarea parametrilor de
gospodărire cantitativă și calitativă a resurselor de apă și pentru apărarea împotriva
inundațiilor. În condițiile în care resursele de apă devin tot mai necesare pentru o
valorificare complexă se impune cunoașterea exactă a acestora. Debitele medii
multianuale, care se măsoară la stațiile hidrometrice sau se determină prin calcule de
specialitate, constituie valori ale resurselor naturale de apă. Debitele minime trebuie
cunoscute pentru aplicarea unor restricții la consumuri și pentru asigurarea salubrității și
servituților în aval. În cazul debitelor maxime se impun măsuri de siguranță pentru
lucrările executate, mai ales pentru cele de apărare împotriva inundațiilor. Între faze de
regim ale scurgerii râurilor și fenomenele de mare risc economic și social, viiturile, care
produc revărsări și inundații, reprezintă factorii majori de risc natural (Chiriac et al.,
1980; Diaconu, 1988; Romanescu, 2009; Romanescu, Nistor, 2011; Roşu, Creţu, 1998;).
Datorită puternicului impact economic, social și emoțional pe care îl generează
inundațiile, problema apărării împotriva acestora prezintă o importanță teoretică și
practică deosebită, atât pentru cunoașterea fenomenului în sine, cât și pentru
identificarea celor mai bune măsuri preventive și de protecție. În decursul timpului
omenirea a căutat, în permanență, căi și mijloace de apărare împotriva acestor fenomene
periculoase, începând cu evitarea, pe cât posibil, a locurilor afectate de inundații și
continuând cu amenajarea unor lucrări hidrotehnice tot mai complexe și mai sofisticate.
În paralel cu folosirea resurselor de apă în scopuri tot mai diversificate, apărarea
împotriva inundațiilor a devenit o preocupare tot mai susținută a lumii moderne
(Godlewska et al., 2003; Pircher, 1990; Saf, 2010). În prezent managementul modern și
durabil al resurselor de apă nu poate fi conceput fără măsuri adecvate de apărare
împotriva inundațiilor și a fenomenelor meteorologice periculoase (Förster et al., 2008;
Lehner et al., 2006; Mihnea, 2008; Romanescu, 2006; Romanescu, Lasserre, 2006).
Abordarea problematicii cu privire la apărarea de inundații s-a făcut din
perspectiva adoptării unor măsuri structurale: îndiguiri, lucrări de îmbunătățire a
condițiilor de scurgere a apei, retenții, amenajări complexe etc. Experiența demonstrează
că măsurile structurale sunt extrem de costisitoare. Ele pot genera, în anumite situații,
efecte secundare negative: fenomene de dezatenuare, colmatarea acumulărilor,
intensificarea locală a degradării albiilor etc. În același timp își fac apariția și încălcări
ale legislației, concomitent cu lipsa preocupărilor pentru menținerea capacității de
transport a albiilor (în condiții de viitură), a ocupării ilegale a luncii (terenurilor frecvent
inundate) etc. Exemplele din ultimii 15-20 de ani sunt numeroase și inundațiile din
bazinul hidrografic Bistrița (1991, 1998, 2005, 2010) confirmă această situație
(Administrația Bazinală de Apă Siret, 2011; Cojoc et al, 2014; Romanescu, 2005;
Romanescu, Nistor, 2011). Apărarea împotriva inundațiilor este mai eficientă dacă se
aplică cu rigurozitate măsurile nonstructurale: stabilirea zonelor de risc și descurajarea,
prin diferite mijloace, a ocupării de către om a teritoriilor care revin de drept apelor.
14
Se impune o integrare corectă și bine fundamentată științific a lucrărilor de

apărare cu caracter structural, existente deja, sau care se vor construi, în contextul noilor
modele de aplicare a măsurilor de prevenire și a acțiunilor de apărare împotriva
inundațiilor. Măsurile structurale și nestructurale reprezintă un element de bază în
gestionarea fenomenelor de risc hidrologic. Pentru râurile de mici dimensiuni și
torenților se impune o prognozare meteorologică exactă.
Apele de versant, întâlnite în situațiile de schimbări pronunțate de pantă (zone
de munte, trecere de la deal la podiș), unde debitele lichide pot antrena suspensiile și
materialul grosier, au efecte negative imprevizibile atunci când sunt asociate și cu zone
de defrișări masive (Gno et al., 2004; Konecsny, 2005; Solín et al., 2011). Stațiile
hidrometrice și posturile pluviometrice din capetele de bazin hidrografic înregistrează
doar o stare de fapt care, de cele mai multe ori, în plan local, este târzie. Aceste
informații sunt însă deosebit de utile spre aval, urmărindu-se propagarea viiturilor,
informarea și avertizarea celor interesați. În cazul râului Bistrița situația hidrologică este
modificată de intervenția antropică. În acest caz au fost construite 10 baraje și create
lacuri de acumulare menite să stocheze o importantă cantitate de apă (Administrația
Bazinală de Apă Siret, 2005, 2009, 2011, 2012, 2014).
O direcție relativ nouă a fost deschisă prin utilizarea Sistemelor Informaționale
Geografice sau a teledetecției în analiza regimului scurgerii. Fundamentarea teoretică în
acest domeniu a fost asigurată prin publicarea unor lucrări de ansamblu asupra GIS
(Geographic Information System) și a teledetecției (dintre cele publicate în țară:
Imbroane, 2012; Imbroane, Moore, 1999;). GIS și cartografia digitală au o deosebită
importanță în analiza structural-funcțională a mediului geografic. Crearea unei baze
informaționale de date permite nu numai spațializarea diferitelor componente ale
sistemului ci și analiza relațiilor dintre acestea. De asemenea completarea și actualizarea
bazei de date se poate realiza în orice moment. Evoluția hidrologică de-a lungul
timpului este concretizată în înregistrări de lungă durată sub forma unor sinteze asupra
unor bazine hidrografice sau regiuni, sau prin studii de caz care pun accentul, în primul
rând, pe scurgerea maximă generatoare de inundații (Mustățea, 2005; Romanescu, 2009;
Sorocovschi, 2002).
Teza de doctorat de față se dorește a fi o provocare asupra studierii, din punct de
vedere hidrologic, a bazinului hidrografic al râului Bistrița și urmărește să prezinte cele
mai importante aspecte și nu să detalieze multitudinea problemelor de ordin hidrologic.
Pentru realizarea acestei lucrări au fost consultate o serie de materiale de specialitate,
citate în lista bibliografică națională și internațională, alături de interpretarea hărților
topografice (scara 1:25000), a hărților geologice (scara 1:50000 şi 1:200000), a hărților
pedologice (scara 1:200000), a ortofotoplanurilor din 2012 etc. De asemenea s-au
prelucrat și au fost interpretate date meteorologice și hidrologice (până la nivelul anului
2014) preluate de la diferite instituții: Administrația Națională de Meteorologie,
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, Administrația Bazinală de
Apă Siret, Hidroelectrica SA. Observațiile în teren au avut ca scop corelarea și validarea
datelor și au fost însoțite și de realizarea unor imagini fotografice.
15
Pe lângă toate acestea au fost realizate și o serie de hărți tematice prin

intermediul tehnicilor moderne de tip ArcGIS. Hărțile redau într-un mod sugestiv
aspecte referitoare la elementele care alcătuiesc cadrul natural în care se formează și
evoluează resursele de apă din bazinul hidrografic al Bistriței (relief, geologie, soluri,
vegetație, utilizarea terenurilor etc.). Noutatea tezei constă în actualitatea temei și
analiza unei zone asupra căreia nu au mai fost efectuate astfel de studii până în prezent.
Pentru atingerea obiectivului au fost necesare analize de diferite tipuri: cercetări
geologice, geomorfologice, cercetări de climatologie și hidrologie, pedologie etc. și
formularea unor concluzii în urma rezultatelor obținute.
16
2. ISTORICUL CERCETĂRILOR
Interesul acordat spațiilor montane, subcarpatice și de podiș, aferente bazinului
hidrografic al râului Bistrița, s-a concretizat de-a lungul timpului în lucrări și articole
științifice cu specific geografic, geologic, geomorfologic, climatologic, biogeografic etc.
Cercetări detaliate asupra regimului scurgerii lichide și solide și asupra stadiului actual
al lacurilor de acumulare din bazinul hidrografic al râului Bistrița sunt rare. Există însă
mai multe lucrări cu caracter general, regional și local în care pot fi regăsite și referiri
asupra regimului hidrologic al râurilor din această zonă.
Pentru a avea o privire de ansamblu asupra cercetărilor care s-au efectuat până
în prezent, atât cu caracter general cât și particularizate la această temă de doctorat, este
necesară o trecere în revistă a lucrărilor publicate de-a lungul timpului. În felul acesta se
poate vedea mai clar de unde începe studiul problemei și care sunt noutățile aduse.
Primele informații asupra apelor României și asupra regimului lor hidrologic datează din
cele mai vechi timpuri, când locuitorii acestor meleaguri au început să le folosească în
diferite scopuri practice (Ujvari, 1959; Ujvari, 1972; Vladimirescu, 1978).
Fig. 1 Harta Moldovei reprodusă după Dimitrie Cantemir

(https://harlau625.wordpress.com/2011/01/20/o-harta-a-moldovei-din-vremea-domului-
dimitrie-cantemir/)
17
Apele României au fost folosite pentru navigație încă din antichitate de către
geto-daci și de către negustori greci, romani și bizantini. Acestea au stârnit interesul
scriitorilor antici (istoricul grec Herodot, istoricul Polibiu, naturalistul roman Pliniu cel
Bătrân, astronomul și geograful Claudiu Ptolemeu etc.) care au început să studieze
teritoriul ocupat astăzi de România și astfel au apărut primele însemnări scrise despre
condițiile geografice și despre ape. Majoritatea însemnărilor din antichitate sunt despre
Dunăre, însă au rămas câteva informații și despre râurile din vest (majoritatea cu
denumiri latinești) și din sud-est (cu denumiri grecești).
În perioada Renașterii științele au cunoscut o altă etapă a dezvoltării lor. Astfel
preocupări deosebite în observarea naturii a avut și cărturarul român Dimitrie Cantemir,
considerat și primul geograf român, care a dat indicații – bazate pe un fundament
științific – asupra hidrografiei Moldovei. În cartea sa Descriptio Moldaviae, apărută la
începutul secolului al XVIII-lea, se regăsește un capitol întreg (Cap. III Despre apele
Moldovei) bogat în materiale documentare despre râurile, lacurile și izvoarele minerale
din Moldova. Aici apar și informații referitoare la râul Bistrița (obiectul nostru de
studiu).
„…mai sunt și alte ape mai mici care adapă Moldova. Bistrița curge din Alpii
Transilvaniei și este atât de repede, încât cele mai mari pietre le surpă din munte și le
duce cu sine”. „Cu Bistrița se unește și Cracăul”. „Toate aceste … ape curgătoare și
stătătoare sunt pline de pești frumoși și mai ales pâraiele care curg din munți, au
păstrăvii cei mai cu gust, lostoatie și lipeni. Acest pește la zile de post se aduce totdauna
viu pe cai, pentru masa domnească” (Cantemir, 1716). Dimitrie Cantemir a fost primul
român admis membru al Academiei din Berlin (1714), unde a întocmit și editat o hartă
a Moldovei, o creație interesantă, valoroasă, care prezenta mult mai bine realitatea în
comparație cu alte lucrări de genul acesta, corespunzătoare acelor vremuri (Fig.1).
Cele mai vechi informații cu adevărat științifice (observații și măsurători) sunt
din a doua jumătate a sec. XIX-lea, fiind efectuate, în mare parte, de administrația
austriacă, pentru întocmirea hărților topografice militare etc. Informațiile referitoare la
relieful și geologia râului Bistrița sunt destul de numeroase, însă trebuie avut în vedere
faptul că este vorba de sectoare restrânse ale văii Bistriței. Multe dintre lucrările care
studiază relieful bazinului hidrografic al râului Bistrița aparțin geologilor, însă cele mai
multe au fost realizate de către geografi.
Studii geologice
Generalități asupra geologiei din sectorul nordic și central al Carpaţilor Orientali
se regăsesc în lucrări publicate de F. S. Beudant (1822), L. Lillienhach (1834), A Boue,
B. Cotta (1855), A. Alth (1858), K. Paul (1876), F. Richtofen, ş.a. la sfârşit de secol
XIX şi început de secol XX. În 1907 V. Uhlig prezenta concepţia privind structura în
pânze de șariaj a Carpaţilor Orientali. Cercetările geologice s-au intensificat, pe măsură
ce au existat preocupări tot mai intense pentru identificarea şi exploatarea resurselor de
mangan, uraniu şi altele. În 1938 Th. Krautner descrie şisturile cristaline şi întocmeşte o
schiţă geologică în care separă unităţile structurale majore ale zonei cristalino–
mezozoice. În 1948 Gh. Mastacan distinge în cristalin 3 serii de şisturi cristaline şi
18
confirmă tectonica în pânze de sariaj. M. Savul şi V. Ianovici (1957) demonstrează

originea organogeno-marină a zăcămintelor de mangan din Cristalinul Bistriţei. În
perioada 1960 – 1965, R. Dumitrescu precizează poziţia stratigrafică şi admite pentru
zona Iacobeni existenţa a două faze de metamorfism şi conturează încălecarea
cristalinului epizonal peste depozite triasice. Studii geologice de sinteză privind detaliile
tectonice şi stratigrafice ale Carpaţilor Orientali şi existenţa unor bogăţii naturale
exploatabile au fost elaborate de către I. Rădulescu (1965), M. D. Codarcea (1967), V.
Ianovici, C. Ionescu (1960), N. Mureşan (1967), I. Băncilă (1958), V. Mutihac şi L.
Ionesi (1974), etc.
După 1950 au continuat şi s-au intensificat studiile geologice şi exploatările
miniere pentru identificarea şi exploatarea resurselor de sulf din Munţii Călimani (E.
Butnaru, 1962), a manganului din Munţii Suhard şi Obcina Mestecăniş (Bercia et al.,
1963, P. Hârtopanu, 1997, 1999, 2000, etc.) şi a uraniului din munţii Bistriţei. După
1990 activităţile miniere din zonă s-au redus foarte mult sau, în bună parte, au dispărut,
astfel că studiile geologice din prezent se referă mai mult la aspectele ecologice rezultate
din închiderea minelor.
Studii geomorfologice
Evoluția bazinului hidrografic și relieful au fost analizate încă de la sfârșitul
secolului al XIX-lea. În acest sens pot fi amintite lucrările: A. Rehmann (1895), care a
scris despre originile cheilor Bistriței; S. Athanasiu (1898 și 1899), care scrie despre
cheile Zugrenilor și dă câteva detalii despre geomorfologia râului Bistrița și regiunile
învecinate; de problemele legate de urmele glaciației s-au ocupat N. Orghidan (1910), L.
Sawicki (1911).
Câteva aspecte geomorfologice au fost analizate de N. Popp (1928). După anul
1930 au apărut o serie de lucrări care au explicat formarea reliefului cu ajutorul
concepției ciclurilor de eroziune. Dintre autorii care s-au ocupat cu această problemă pot
fi amintiți: M. David (1932 și 1949), A. Nordon (1933), R. Mayer (1932), V. Mihăilescu
(1963), T. Morariu (1937), N. Popp (1942), I. Sârcu (1961).
După anul 1950 s-au elaborat din ce în ce mai multe studii, destul de
amănunțite, care au avut ca obiect râul Bistrița, în special sectorul care urma a fi inundat
în scopul construirii barajului de la Izvoru Muntelui. Multe studii au fost inițiate de către
Academia R.S. România, altele de către instituții de proiectare sau cercetare, dintre care
un rol important l-a avut Stațiunea de cercetări biologice, geografice și geologice
„Stejarul”, înființată de către Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași în anul 1957.
În această perioadă au fost realizate multe studii în vederea proiectării
construcțiilor de pe valea Bistriței. Studiile sunt efectuate pe anumite sectoare ale
Bistriței, dintre care pot fi amintite: zona Ceahlău studiată de C. Martiniuc și I. Sârcu
(1957); sectorul Bicaz – Piatra Neamț studiat de I. Donisă și I. Hârjoabă (1959); sectorul
lacului de acumulare studiat de I. Hârjoabă și C. Martiniuc (1959) și de I. Bojoi (1966).
Tot din această perioadă pot fi amintite studiile geografice ale unor orașe de pe
valea Bistriței: pentru orașul Bacău, I. Șandru (1955); pentru Buhuși, C. Blaj (1958);
pentru Vatra Dornei, C. Martiniuc, I. Donisă și I. Hârjoabă (1962); pentru Bicaz, I.
19
Donisă, P. Poghirc și I. Hârjoabă (1964). De asemenea pot fi menționate și o serie de

studii geologice care fac referire la zăcămintele de substanțe utile: N. Macarovici (1954,
1964), G. Vasilescu (1961), T. Bandrabur, C. Opran, V. Mocanu și M. Mocanu (1964),
T. Bandrabur și P. Giurgea (1965) (Donisă, 1968). Donisă I. a studiat cea mai mare
parte din valea Bistriței publicând studii în 1959, 1960, 1961, 1963, 1964, iar în 1968 a
publicat un studiu complet referitor la geomorfologia văii Bistriței.
Studii climatice și hidrologice
Aspectele climatice din zonă au fost studiate de F. Mihăilescu, L. Apostol ș.a.,
pe baza datelor din observaţii efectuate la staţiile meteorologice din zonă: Poiana
Stampei, Călimani, Vatra Dornei, Rarău, Ceahlău Sat şi Ceahlău Toaca. Cele mai multe
dintre aceste staţii meteo au o vechime de funcţionare de peste 50 de ani, așadar datele
înregistrate pot constitui fundamentul unor cercetări aprofundate privind caracteristicile
climatice din zonă.
Cunoaşterea hidrologică a râului Bistrița se bazează pe funcţionarea celor 46
staţii hidrometrice din bazinul aferent, din care 16 au o perioadă de funcţionare mai
lungă (40 – 50 de ani) şi sunt mai reprezentative. Cea mai veche staţie hidrometrică este
situată pe râul Bistriţa Aurie, în amonte de podul de lângă staţia CFR Vatra Dornei şi se
numeşte Dorna Giumalău. A fost înfiinţată în anul 1895, dar a funcţionat cu multe
întreruperi. Principalele staţii hidrometrice au fost amplasate în perioada 1947–1955
pentru studierea regimului hidrologic necesar pentru amenajarea hidroenergetică. Apoi,
în anii 1955–1970, s-au mai amplasat şi alte staţii hidrometrice astfel că baza de date
actuală se sprijină pe observaţii continui de cel puţin 30 de ani.
În baza datelor obţinute de la primele staţii hidrometrice s-au întocmit studii şi
sinteze hidrologice cum ar fi: Monografia Bazinului Hidrografic Siret, Râurile
Romaniei, în 1971, Geografia Apelor României de I. Ujvari, în 1972, ș.a. Mai recent au
fost publicate şi alte lucrări de specialitate cu referire la formarea zăpoarelor în bazinul
Bistriţa influenţa turbăriilor asupra scurgerii (Romanescu, Bounegru, 2012), regimul
debitelor de apă, regimul scurgerii lichide şi solide, condiţiile de formare a zăpoarelor
(Romanescu, Bounegru, 2012; Ştefanache, 2007) etc. Teza de doctorat elaborată de
Ştefanache D. face o analiză complexă şi profundă bine fundamentată teoretic şi practic
privind condiţiile de formare şi evoluţia unor zăpoare pe râul Bistriţa pe sectorul din
amonte de coada lacului Izvoru Muntelui.
Dintre studiile cu caracter general, publicate de-a lungul timpului, pot fi
amintite următoarele: Monografia geografică a R.P.R. (vol.I, 1960), Râurile României.
Monografie hidrologică (1971), Atlasul Cadastral al Apelor României, vol. III (1972),
Geografia fizica a României, vol. I (1983), Geografia fizica a României, vol. IV (1992),
Clima României (2008). Acestea au oferit date referitoare la apele de suprafaţă şi
subterană a României, au abordat probleme de hidrologie la nivelul întregii țări, au oferit
informații referitoare la evoluţia vegetaţiei, climei etc. În ultimii ani, au fost abordate
teme privind fenomenul de zăpor din bazinul hidrografic al râului Bistrița de către autori
ca: Găman, 2014. De asemenea au fost dezvoltate teme privind inundațiile din bazinul
20
hidrografic al râului Bistrița de către: Obreja, 2012; Romanescu, 2006; Romanescu,

Bounegru, 2012; Romanescu, Nistor, 2011 etc.
21
3. BAZA DE DATE. METODOLOGIA CERCETĂRII ȘI TEHNICI DE

MONITORIZARE A UNITĂȚILOR LACUSTRE
Cercetările s-au efectuat în baza datelor acumulate din surse bibliografice vechi şi noi
(Blynth, Biggin, 1993; Gabitsinashvili et al., 2007; Gaume, Borga, 2008; Gazelle,
Marouna, 2009; Komma et al., 2007; Portela, Delgado, 2009; Potcoava et al., 2010;
Romanian Space Agency, 2008; Schumann, Geyer, 1997; Strupczewski et al., 2006;
Tockner et al., 2000), a materialelor cadastrelor apelor din anii 1970 – 2014, obținute în
urma observațiilor la posturile hidrometrice (Administraţia Bazinală de Apă Siret, 2014)
şi a observaţiilor personale, pe teren, în timpul inundaţiilor din perioada recentă (1990-
2014). Lucrarea are la bază fondul bogat de date hidrometeorologice obţinute din
reţeaua de monitorizare și informaţii de specialitate privind tendinţele hidro-climatice
actuale din zonă.
Baza de date cuprinde date hidrologice (debite medii, maxime lichide și de
aluviuni în suspensie) de la stațiile hidrometrice din bazinul hidrografic Bistrița, date
climatice (precipitații, temperaturi anuale și lunare) de la stațiile pluviometrice și
meteorologice din zona de studiu. S-au adus informații complementare legate de gradul
de colmatare a lacurilor de acumulare din bazinul hidrografic Bistrița și informații
despre modul de utilizare a terenurilor (baza de date internațională CORINE Land
Cover și materiale cartografice – ortofotoplanuri 2006; hărți topografice 1:25000, ediția
’80; modelul numeric al terenului pentru România, SRTM90).
Datele hidrologice (Tabel 1) au fost obținute din arhiva Serviciului de
Hidrologie al Administrației Bazinale de Apa Siret, Bacău. Acestea constau în valori
medii zilnice, lunare și anuale și valori maxime ale scurgerii lichide și solide pentru
diferite perioade de măsurare din intervalul 1950-2014.
Datele climatice (Tabel 2) sunt reprezentate de valori medii anuale ale
temperaturilor și precipitațiilor de la stațiile meteorologice și pluviometrice din bazinul
Bistriței cât și din valori lunare pentru unele puncte de monitorizare din bazin,
disponibile pe intervalul 1950-2014.
Tabel 1 Staţiile hidrometrice din bazinul hidrografic Bistrița utilizate în studiu şi

perioadele de timp pentru care au fost disponibile datele
Nr Râul Stația Valori Valori lunare Valori Qmed Rmed
hidrometrică zilnice (Q, R) anuale (m³/s) (m³/s)
(Q, R)
1 BISTRIȚA CÂRLIBABA 1968-2014 1968-2014 1968-2014 7,45
2 BISTRIȚA DORNA 1956-1966/ 1956- 1956-1966/ 12,0 2,10
GIUMALĂU 1968-2014 1966/1968- 1968-2014
2014
3 BISTRIȚA DORNA ARINI 1960-2014 1956-2014 1956-2014 25,1 4,52
4 SABASA SABASA 1967-2014 1967-2014 1967-2014 0,937
5 BISTRIȚA FRUMOSU 1967-2014 1950-2014 1950-2014 38,1 7,82
6 BISTRIȚA FRUNZENI 1977-2014 1977-2014 1977-2014 63,6
7 TARCĂU CAZACI 1990-2014 1990-2014 1990-2014 3,89
22
8 BISTRIȚA STRAJA 1986-2014 1986-2014 1986-2014 56,9 4,18

9 CÂRLIBABA CÂRLIBABA 1986-2014 1986-2014 1986-2014 1,68 0,200
10 DORNA POIANA 1986-2014 1986-2014 1986-2014 2,32 0,540
STAMPEI
11 TESNA COȘNA 1974-2014 1974-2014 1974-2014 2,64
12 BANCU COȘNA 1976-2014 1976-2014 1976-2014 1,32
13 DORNA DORNA 1959-2014 1959-2014 1959-2014 7,53 1,00
CANDRENI
14 DORNIȘOARA POIANA 1986-2014 1986-2014 1986-2014 0,669 0,080
STAMPEI
15 NEAGRA ȘURA 1986-2014 1986-2014 1986-2014 1,18 0,260
16 NEAGRA GURA NEGRII 1986-2014 1986-2014 1986-2014 4,18 1,00
17 HAITA GURA HAITEI 1987-2014 1987-2014 1987-2014 0,896 0,160
18 SARIȘOR PANACI 1986-2014 1986-2014 1986-2014 0,686 0,054
19 NEAGRA BROȘTENI 1965-2014 1965-2014 1965-2014 3,80 0,540
20 BOLĂTĂU POIANA 1978-2014 1978-2014 1978-2014 0,479 0,400
LARGULUI
21 PUTNA TULGHEȘ 1966-2014 1966-2014 1966-2014 1,35
22 BISTRICIOARA TULGHEȘ 1965-2014 1965-2014 1965-2014 3,10 0,770
23 BISTRICIOARA BISTRICIOARA 1974-2014 1974-2014 1974-2014 6,25 2,72
24 SCHIT CEAHLĂU 1978-2014 1978-2014 1978-2014 0,541 0,540
25 BICAZ BICAZ CHEI 1953-2014 1953-2014 1953-2014 2,73
26 BICAZ TAȘCA 1988- 1988- 1988- 4,90 1,43
1999/2001- 1999/2001- 1999/2001-
2014 2014 2014
27 CUEJDIU CUEJDIU 1989-2014 1989-2014 1989-2014 0,484 0,700
28 IAPA LUMINIȘ 1965-2014 1965-2014 1965-2014 0,664
29 CRACĂU MAGAZIA 1974-2014 1974-2014 1974-2014 0,991
30 CRACĂU SLOBOZIA 1956-2014 1956-2014 1956-2014 1,80 2,30
31 NECHIT BORLEȘTI 1977-2014 1977-2014 1977-2014 0,621
Notă: Q=debit lichid; R=debit solid
Tabel 2 Staţiile meteorologice și pluviometrice din bazinul hidrografic Bistrița utilizate

în studiu şi perioadele de timp pentru care au fost disponibile datele
Nr Râul Stația hidrometrică Perioada de măsurare
1 BISTRIȚA CÂRLIBABA 1968-2003
2 BISTRIȚA DORNA ARINI 1968-2003
3 BISTRIȚA BROȘTENI 1968-2003
4 BISTRIȚA FRUMOSU 1968-2014
5 BISTRIȚA STRAJA 1979-2014
6 DORNA POIANA STAMPEI 1955-2003
7 TOMNATEC DRĂGOIASA 1968-2003
8 SABASA SABASA 1971-2014
9 BISTRICIOARA BILBOR 1976-2014
10 BISTRICIOARA TULGHEȘ 1976-2014
11 BISTRICIOARA BISTRICIOARA 1968-2014
23
12 BICAZ BICAZ CHEI 1968-2014

13 TARCĂU ARDELUȚA 1969-2014
14 CUEJDIU CUEJDIU 1968-2014
15 CRACĂU MAGAZIA 1976-2014
16 CRACĂU SLOBOZIA 1967-2014
17 ST. METEO RARĂU 1968-2004
18 ST. METEO CEHLĂU TOACA 1950-2014
19 ST. METEO PIATRA NEAMȚ 1950-2014
20 ST. METEO BACĂU 1950-2014
Alte date utilizate în realizarea analizei regimului de scurgere sunt reprezentate

prin studiile privind colmatarea lacurilor de acumulare, în special curbele volumetrice,
obținute din arhiva Administrației Bazinale de Apă Siret, Bacău și din arhiva
Hidroelectrica SA, Piatra Neamț. Datele geologice, geomorfologice, pedologice etc. au
fost preluate din literatura de specialitate sau din observațiile personale obținute în urma
deplasărilor în teren. Baza cartografică este conformă cu hărțile în scara 1:25000,
elaborate de Direcția Militară Topografică din România și totodată de pe
ortofotoplanurile elaborate de ANCPI România. De asemenea materialele cartografice
au fost obținute și de pe site-ul http://srtm.csi.cgiar.org/ (CGIAR, 2008) SRTM 90m
(Digital Elevation Data). Datele cu privire la gradul de împădurire sunt preluate din
programul Corine Land Cover 2006 elaborat de Ministerul Mediului și Dezvoltării
Durabile (http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/data).
Baza de date a fost prelucrată atât grafic cât și statistic pentru realizarea
obiectivelor lucrării. Softurile utilizate pentru prelucrarea grafică a bazei de date și
pentru analiza statistică sunt Microsoft Excel (XLstat) și Sigmaplot, iar hărțile au fost
construite cu ajutorul softului ArcGIS 10.3.
Metodologia de lucru clasică și modernă cuprinde:
-Ridicări topografice în arealele cu un grad ridicat de producere a inundațiilor;
-Interpretarea statistică a datelor numerice climatice și hidrologice, în vederea
identificării unor corelații și a obținerii unor posibilități specifice de prognoză etc.;
-Anchete pe teren pentru validarea datelor;
-Cartografierea (prin programe de calculator) parametrilor climatici cu impact
asupra regimului hidrologic al râurilor;
-Prelucrarea informației, pornind de la Modelul Numeric al Terenului, pentru a
scoate în evidentă o serie de parametri morfometrici ai bazinelor hidrografice (suprafața,
lungimea rețelei hidrografice, panta bazinului, densitatea rețelei hidrografice, diferiți
coeficienți de formă, cu importantă în dezvoltarea și dirijarea scurgerii de suprafață
etc.);
-Testarea, validarea și aplicarea unor modele matematice de prognoză.
24
4. ACTIVITATEA DE MĂSURARE A PARAMETRILOR HIDROLOGICI ÎN

BAZINUL HIDROGRAFIC BISTRIȚA
4.1. Dezvoltarea rețelei hidrometrice din bazinul Bistriței
Corectitudinea informaţiilor menţionate mai sus este explicată de însăşi evoluţia reţelei
hidrometrice şi de complexitatea observaţiilor şi măsurătorilor care s-au realizat în
bazinul Bistriţei de când au fost inființate stațiile hidrometrice și pănă în prezent.
Activitatea hidrometrică de suprafaţă se realizează în prezent datorită existenței staţiilor
hidrometrice repartizate teritorial pe bazine hidrografice coordonate de Administraţia
Bazinală de Ape Siret, cu sediul la Bacău. Aceasta este compusă din patru subunităţi
numite Sisteme de Gospodărire a Apelor (SGA): SGA Suceava, SGA Neamţ, SGA
Bacău şi SGA Vrancea. În cadrul fiecărui SGA activează câte una sau două staţii
hidrologice (sh): sh Suceava şi sh Vatra Dornei (SGA Suceava), sh Suha (SGA
Suceava), sh Piatra Neamţ (SGA Neamţ), sh Bacău şi sh Oneşti (SGA Bacău), sh
Focşani (SGA Vrancea). Datele necesare pentru realizarea lucrării de faţă sunt colectate
şi validate la sh Vatra Dornei, sh Piatra Neamţ şi la sh Bacău.
La staţiile hidrologice din cadrul celor patru SGA amintite mai sus se realizează
un program complex de observaţii şi măsurători privind metria apelor de suprafaţă.
Pentru a ilustra atât evoluţia din punct de vedere cantitativ, dar şi cea din punct de
vedere calitativ a metriei de suprafaţă, exceptând metria lacurilor (aceste informaţii sunt
furnizate de către SC HIDROELECTRICA SA, Piatra Neamţ), în bazinul Bistriţei, este
prezentată evoluția rețelei hidrometrice de când a fost înființată prima stație și până în
prezent. În anul 1895 erau înființate doar două stații hidrometrice (Cârlibaba și Dorna
Giumalău) la care se realizau, în general, măsurători de niveluri și mai puține măsurători
de debite lichide. 24 de ani mai târziu numărul de măsurători a crescut și s-a mai
înființat încă o stație hidrometrică, tot în bazinul superior al Bistriței, la Dorna Candreni
(pe un afluent al Bistriței – râul Dorna). În următorii 40 de ani (mai precis până în anul
1960) au mai fost înființate încă 12 stații hidrometrice, iar din 1960 până în prezent
numărul stațiilor hidrometrice s-a dublat. Ultima stație înființată este stația hidrometrică
de la Gârleni, pe un afluent al râului Bistrița – râul Limpedea – în anul 2004. Pe lângă
măsurătorile care se fac la stațiile hidrometrice se adaugă și măsurătorile de la secțiunile
satelit, de la izvoare, foraje. De asemenea, din cadrul bazinului hidrografic al râului
Bistrița a fost ales și un bazin de dimensiuni mici din zona montană, un bazin
reprezentativ pentru analiza câtorva parametri hidrologici specifici bazinelor
hidrografice de mici dimensiuni din zona de munte – bazinul reprezentativ Fundoaia –
Cosna. Aceste informații sunt utile și în analiza regimului hidrologic al bazinului
hidrografic al râului Bistrița.
Dotarea staţiilor hidrometrice este la nivelul cerinţelor europene iar personalul
de specialitate angajat are o pregătire corespunzătoare. În ultimii ani s-au făcut eforturi
pentru modernizarea sistemelor de transmitere a datelor care se colectează la staţii,
precum şi a mijloacelor de avertizare privind apărarea împotriva inundaţiilor şi
25
semnalarea eventualelor poluări ale apelor, prin intermediul proiectelor DESWAT

(Destructive Waters), PPPDEI (Planul pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea
Efectelor Inundațiilor), EASTAVERT.
4.2. Structura rețelei hidrometrice actuale din bazinul Bistriței
Cunoaşterea regimului hidrologic, a particularităţilor sale precum şi monitorizarea

hidrologică permanentă în vederea valorificării resurselor şi a gestionării fenomenelor
deosebite se realizează printr-o reţea de 46 staţii hidrometrice, 42 staţii pluviometrice şi
6 staţii meteorologice (Fig. 2). Staţiile meteorologice din bazin sunt: Poiana Stampei,
Retiţis-Călimani, Vatra Dornei, Rarău, Ceahlău-Sat, Ceahlău-Vf Toaca (Tabel 3). Pe o
suprafaţă de bazin hidrografic de 7039 km² funcţionează un număr de 46 staţii
hidrometrice, ceea ce înseamnă că suprafaţa medie pentru care se face monitorizarea
hidrometeorologică este de 153 km². Acest lucru permite o investigare corespunzătoare
a proceselor de formare şi evoluţie a scurgerii în condiţiile geoecologice foarte
diferenţiate ale zonei.
Fig. 2 Schema de amenajare hidroenergetică a râului Bistrița (după Administrația

Bazinală de Apă Siret, 2014)
26
Tabel 3 Reţeaua hidrologică de monitorizare a regimului scurgerii în bazinul râului

Bistriţa
Nr Râul Staţia F Hmed Program de bază An
hidrometrică km² m înfiinţare
H Q R P Z Gh Tz
1 Bistriţa Cârlibaba 360 1343 X X X X X X X 1895
2 Dorna 758 1255 X X X X X X X 1895
Giumalău
3 Dorna Arini 1690 1206 X X X X X X X 1953
4 Broşteni 2155 1189 X X X X 1947
5 Frumosu 2858 1172 X X X X X X 1952
6 Straja 5118 1089 X X X X X X X 1977
7 Frunzeni 6450 980 X X X X X X X 1976
8 Cârlibaba Cârlibaba 111 1253 X X X X X X X 1961
9 Dorna Poiana Stampei 132 1305 X X X X X X X 1976
10 Dorna Candreni 565 1138 X X X X X X X 1919
11 Dornişoara Poiana Stampei 47 1066 X X X X X X X 1986
12 Teşna Coşna 206 1100 X X X X X X 1975
13 Bancu Coşna 101 1185 X X X X X X 1976
14 Neagra Şarului Şura 49 1522 X X X X X X X 1982
15 Gura Negrii 312 1256 X X X X X 1950
16 Haita Gura Haitii 40 1450 X X X X X X X 1982
17 Sărişor Panaci 44 1223 X X X X X 1986
18 Neagra Drăgoiasa 47 1292 X X X X X X 1990
19 Broşteni 292 1220 X X X X X X X 1953
20 Tomnatic Drăgoiasa 30 1408 X X X X X X 1964
21 Sabasa Sabasa 74 1070 X X X X X X 1965
22 Bolătău Poiana Largului 59 847 X X X X X X 1976
23 Bistricioara Bilbor 80 1155 X X X X X X 1975
24 Tulgheş 410 1073 X X X X X X 1951
25 Bistricioara 760 1041 X X X X X X X 1974
26 Putna Tulgheş 170 1069 X X X X X X 1965
27 Schit Ceahlău 43 977 X X X X X X 1977
28 Bicaz Lacu Roşu 41 1250 X X X X X X 1969
29 Bicaz Chei 190 1167 X X X X X X 1959
30 Taşca 560 1053 X X X X X X X 1978
31 Dămuc Dămuc 83 1128 X X X X X X 1980
32 Tarcău Ardeluţa 90 1095 X X X X X X 1976
33 Cazaci 365 1025 X X X X X X 1991
34 Cuejdiu Cuejdiu 57 705 X X X X X X X 1977
35 Iapa Luminiş 65 745 X X X X X X 1964
36 Cracău Magazia 110 875 X X X X X X 1973
37 Slobozia 438 577 X X X X X X X 1953
38 Nechit Borleşti 55 644 X X X X X X 1977
39 Români Buhuşi 114 335 X X X X X X 1999
40 Trebeş Podiş 24 349 X X X X X X 1980
41 Mărgineni 128 376 X X X X X X X 1980
42 Bârnat Bacău 180 308 X X X X X X 1977
43 Bistriţa albia Bacău 7029 919 X X X X X X 1989
27
Nr Râul Staţia F Hmed Program de bază An

hidrometrică km² m înfiinţare
H Q R P Z Gh Tz
veche
44 Bistrița canal Bacău X X
45 Limpedea Gârleni X X X X X
46 Negel Măgura X X X X X
Notă: H=observaţii asupra nivelurilor; Q=măsurători de debite de apă; R=măsurători de debite de
aluviuni în suspensie; P=pluviometrie; Z=observaţii asupra zăpezii; Gh=observaţii asupra gheţii;
Tz=transmisii zilnice.
Privind lucrurile sub raportul altitudinii (criteriu de bază al zonalităţii geografice

pe spaţii restrânse) şi în acest caz se poate constata o repartiţie bună a staţiilor
hidrometrice. Zonalitatea elementelor hidroclimatice care constituie adesea şi factori de
risc este evidentă în bazinul hidrografic al râului Bistriţa, iar modul de manifestare al
fenomenelor şi legătura dintre dimensiunile acestora şi altitudine trebuie bine
evidenţiată. În condiţiile în care există un număr foarte mare de factori de control, în
marea lor majoritate complecşi şi diferiți, zonalitatea pe verticală este unul dintre
puţinele criterii care îi poate ordona. La majoritatea staţiilor hidrometrice altitudinea
medie a subbazinelor hidrografice controlate depăşește 1000 m.
Reţeaua hidrometrică este corespunzătoare ca repartiţie areală şi altitudinală,
precum şi ca reprezentativitate pentru colectarea, prelucrarea, analiza şi generalizarea
fondului de date şi obţinerea unor concluzii importante şi semnificative privind regimul
scurgerii apei şi al aluviunilor în zona studiată. Dacă privim lucrurile sub aspectul
gestionării unor situaţii hidroclimatice deosebite şi cu caracter de risc, actuala reţea de
monitorizare nu este suficientă. Varietatea mare a formelor de relief evidenţiată prin
structură, roci, relief, înveliş biogeografic şi supusă unor presiuni antropice diferenţiate,
conduce la existenţa a numeroase situaţii critice, cu caracter strict local care creează
probleme uneori deosebit de grave. De fapt, în principal, este vorba despre marea
variabilitate cantitativă şi areală a precipitaţiilor, a fenomenelor de vânt şi a zăpoarelor.
În cazul precipitaţiilor şi a vânturilor, gradul mare de împădurire şi configuraţia
detaliată a reliefului pot atenua, în mare măsură, efectele unor manifestări excesive prin
diminuarea torenţialităţii şi intercepţiei, respectiv prin existenţa posibilităţilor de
adăpost. În acest caz efectele de torenţialitate excesivă sunt mai rare şi mai puţin
evidente. Acestea însă trebuie cunoscute şi monitorizate. În cazul precipitaţiilor există
mai multe situaţii în care acestea pot produce inundaţii, uneori catastrofale, în special
atunci când acestea sunt relativ bogate şi cad peste un strat gros de zăpadă aflat în curs
de topire rapidă. Astfel de situaţii s-au produs în bazinul superior al Bistriței în
primăvara anului 1970.
O problemă deosebit de importantă care trebuie avută în vedere, în legătură cu
monitorizarea hidrometeorologică, este aceea a variaţiilor termice care preced formarea
şi evoluţia zăpoarelor. În acest context staţia meteorologică Poiana Stampei este singura
care efectuează program de observaţii şi măsurători în Culoarul Bârgău – Vatra Dornei,
28
însă doar pe baza valorilor înregistrate aici, nu pot fi desprinse concluzii concludente.
Din această cauză se impune o îmbunătăţire substanţială a monitorizării temperaturilor
aerului în culoar. În prealabil este necesară corelarea valorilor existente în vederea
obţinerii unor posibile legături între diferite elemente care contribuie la formarea
zăpoarelor.
4.3. Metode moderne de monitorizare hidrometrică
Monitorizarea hidrometrică a cursurilor de apă reprezintă o etapă importantă în

cunoaşterea regimului hidrologic. Deoarece, în perioadele cu evenimente deosebite
(inundaţii), sistemele vechi de monitorizare presupun eforturi mari din partea
operatorilor, care, uneori, ajung până la epuizare şi datorită dezvoltării din ce în ce mai
rapide a tehnologiei, s-a trecut treptat la monitorizarea automată a râurilor.
În ultimii ani, prin intermediul unor proiecte, Administraţia Bazinală de Apă
Siret a dispus atât de modernizarea reţelei de monitorizare a sectoarelor de râu, cât şi de
programele de prelucrare a datelor. În momentul de faţă în bazinul hidrografic Bistriţa
există 13 puncte de monitorizare automată (AHSS): 5 pe râul Bistriţa (staţiile
hidrometrice automate - Cârlibaba, Dorna Giumalau, Dorna Arini, Brosteni şi Frumosu),
2 pe râul Dorna (staţiile hidrometrice automate - Poiana Stampei şi Dorna Candreni), 2
pe râul Neagra (staţiile hidrometrice automate - Gura Negrii şi Broșteni), 2 pe râul
Bistricioara (staţiile hidrometrice automate - Tulgheş şi Bistricioara), 1 pe râul Teşna
(staţiile hidrometrice automate Cosna) şi 1 pe râul Putna (staţia hidrometrică automată
pe Tulgheş) (Fig. 3). Pe lângă staţiile hidrometrice automate, care deţin şi pluviometre
automate, mai sunt amplasate pe teren încă 5 staţii automate, doar de precipitaţii:
Ciocaneşti, Chiril, Vatra Dornei, Panaci (Fig.4), Borsec. Senzorii înregistrează
informaţiile necesare pentru ca programul de prognoză RFS să funcţioneze la capacitate
maximă (Administraţia Bazinală de Apă Siret, 2014; Bofu, Crăciun, 2004; Cojoc et al.,
2014; Diaconu, 1961; Drobot, 1997; Rădoane, 1988).
Fiecare staţie automată furnizează zilnic (în afara perioadei de iarnă) informaţii
despre următorii parametri: nivelul apei, temperatura apei şi a aerului, precipitaţii,
calitate apă (6 staţii automate). În perioada de iarnă senzorii sunt scoşi din apă deoarece
nu pot funcţiona la temperaturi negative. Pluviometrele de la staţiile automate sunt şi ele
scoase din funcţiune şi trecute în regim de iarnă deoarece nu prezintă încălzitor
(dispozitiv necesar pentru a topi zăpada). În schimb pluviometrele APPS funcţionează şi
pe perioada de iarnă întrucât este pus în funcțiune încălzitorul, care topește zăpada, şi
astfel pot înregistra cantitățile de precipitaţii.
Toate informaţiile sunt salvate în HYDRAS3, o aplicaţie utilizată atât pentru
transmiterea şi colectarea datelor măsurate de senzori la staţiile hidrometrice,
pluviometrice şi de calitate, cât şi pentru interpretarea şi prelucrarea acestora în sistemul
operativ şi nu numai. Această aplicaţie afişează parametrii măsuraţi de staţia automată şi
oferă totodată posibilitatea prelucrării acestor date. Pe lângă această aplicaţie, pentru
interpretarea datelor, se mai utilizează: aplicația HBT (HydroNet Briefing Terminal),
29
aplicația HTN (HydroThreatNet) şi programul interactiv de prognoză hidrologică RFS

(RIVER FORECAST SYSTEM).
Fig. 3 Stația automată (AHSS) Drăgoiasa de pe râul Neagra
Fig. 4 Stația automată (APPS) Panaci din satul Panaci
30
HydroNet Briefing Terminal este o aplicaţie de vizualizare şi analiză a

produselor Sistemului DESWAT, are o interfaţă uşor de interpretat şi oferă informaţii în
timp real de la staţiile hidrometrice, staţiile meteorologice, staţiile pluviometrice şi
lacurile de acumulare şi informaţii de tip serii de timp (hidrografe) pentru secţiunile de
prognoză hidrologică. Aplicaţia oferă produse radar şi derivate radar şi produse de la
modelele hidrologice cu parametrii distribuiţi. Toate informaţiile sunt disponibile pe
suport GIS, în format Grid, reprezentare grafică de tip hidrograf sau în format text
(Lockheed Martin Romania, 2012). O caracteristică importantă a acestei aplicaţii este
semnalizarea depăşirii cotelor de apărare la o staţie hidrometrică clasică sau
automatizată printr-un contur al simbolului staţiei respective colorat corespunzător
valorii prag depăşite (galben – CA, portocaliu – CI, roșu - CP), indiferent dacă valoarea
este măsurată sau prognozată de unul din modelele de prognoză (Fig. 5).
Fig. 5 Interfața aplicației HydroNet Briefing Terminal. Informații despre stația

hidrometrică Cârlibaba de pe râul Bistrița (Print screen preluat după Centrul de
Prognoză Bazinală, Bacău)
Aplicația mai oferă posibilitatea de vizualizare a produselor generate de

modelele hidrologice cu parametri distribuiți implementate în cadrul proiectului
DESWAT: TOPLATS și NOAH. Aceste două modele folosesc cele mai recente
informații meteorologice furnizate de modelul numeric de prognoză meteorologică
ALADIN, rulat de către Administrația Națională de Meteorologie, respectiv valori ale
câmpului de precipitații, temperatura și umiditate aer, radiația solară și alte variabile, și
31
furnizează produse de prognoză a evoluției parametriilor hidrologici, pe o rețea grid cu o

rezoluție spațiala de 1 km.
HydroThreatNet este o aplicaţie de vizualizare şi analiză a produselor
Sistemului DESWAT, are o interfaţă uşor de interpretat, dar mai complexă decât
aplicaţia HydroNet Briefing Terminal şi oferă informaţii în timp real de la staţiile
hidrometrice, staţiile meteorologice, staţiile pluviometrice şi lacuri de acumulare şi
informaţii de tip serii de timp (hidrografe) pentru secţiunile de prognoză hidrologică. De
asemenea, aplicaţia mai oferă produse radar şi derivate radar şi produse de la modelele
hidrologice cu parametrii distribuiţi. Toate aceste informaţii sunt disponibile pe suport
GIS, în format Grid, reprezentare grafică de tip hidrograf sau în format text (Lockheed
Martin Romania, 2012).
Aplicația HydroThreatNet (Fig. 6) are o interfață mai complexă în comparație
cu aplicația HydroNet Briefing Terminal (HBT) și oferă:
- informații în timp real de la rețelele de măsurători (Administrația Națională
Apele Române, DEStructive WATers, Administrația Națională de Meteorologie etc);
- produse radar și derivate din date radar;
- produse de la modelele hidrologice cu parametri distribuiți;
- informații de tip serii de timp (hidrografe) pentru secțiunile hidrometrice de
prognoză.
Fig. 6 Interfața aplicației HydroThreatNet. Informații despre o stație hidrometrică din

Bazinul hidrografic al râului Olt (imagine preluată după Centrul Național de Prognoză
Bazinală, București)
32
Programul RIVER FORECAST SYSTEM – Interactive Forecast Program (Fig.

7) este un model hidrologic conceptual cu parametrii globali, iar în condiţii de
funcţionare normal a sistemului DESWAT RFS, datele de intrare (precipitaţii,
temperaturi, debite, prognoză meteo ALADIN) sunt transferate periodic în mod automat
către programul de prognoză, iar utilizatorul (hidrologul prognozist) poate rula aplicaţia
în mod interactiv, folosind un set de instrucţiuni (Lockheed Martin Romania, 2012).
Programul oferă o prognoză pertinentă pentru un interval de 4 zile şi indică o tendinţă a
debitelor pentru o perioadă de maxim 10 zile. Parametrii luaţi în calcul sunt, în funcţie
de perioadă, următorii: precipitaţiile, stratul de zăpadă, saturaţia solului, temperatura
aerului, debitele propagate din amonte, timpul de propagare ş.a.
Fig. 7 Interfața programului de prognoză hidrologică RFS. Informații referitoare la stația

hidrometrică Cârlibaba de pe râul Bistrița (Imagine preluată după Centrul de Prognoză
Bazinală, Bacău)
În concluzie mijloacele moderne de monitorizare asigură o precizie mai mare a

informațiilor și operativitatea este, de asemenea, mult mai mare. În situațiile de urgență,
când trebuie luate decizii, cât mai repede cu putință, aceste sisteme noi de monitorizare
și programe de prognoză, în timp real, sunt extrem de utile și eficiente.
33
5. CONDIŢII FIZICO-GEOGRAFICE ÎN CARE SE FORMEAZĂ RESURSELE

DE APĂ DIN BAZINUL BISTRIȚEI
5.1. Așezare geografică și limite
Pentru o mai bună înțelegere a condițiilor în care s-a format și a evoluat bazinul
hidrografic al râului Bistrița este necesară analiza poziției geografice a acestuia și
consecințele care decurg din aceasta. Din Munții Rodnei, dintr-un mic circ glaciar situat
sub vârful Gargalău (2159 m), izvorăsc două râuri, Putreda și Bistricioara, care se unesc
și alcătuiesc Bistrița propriu-zisă, la 47º34’27’’ latitudine nordică și 24º48’9’’
longitudine estică. Râul Bistrița străbate Carpații Orientali și trece prin orașele Vatra
Dornei, Broşteni, Bicaz, Piatra Neamţ, Roznov, Buhuşi şi Bacău pentru a se vărsa în
Siret, la 9 km în aval de municipiul Bacău. Geograful Simion Mehedinţi spunea despre
acest râu că este „podoaba apelor moldovene” deoarece pe o lungime de 216 km
străbate o zonă montană, devenind astfel și râul cu cel mai lung traseu montan dintre
toate râurile României (Băncilă, 1958; Berz et al., 2001; Bojoi, 1975; Diaconu et al.,
1962; Donisă, 1968, 1972; Ichim, Rădoane, 1986).
Pentru a stabili izvoarele Bistriţei a fost necesar un studiu mai atent de-a lungul
timpului. În schimb, când vine vorba despre locul de vărsare al râului Bistriţa, nu există
dubii. În prezent râul Bistriţa se varsă în Siret în dreptul satului Nicolae Bălcescu, în
aval de Bacău, la 46º29’ latitudine nordică și 26º57’52’’ longitudine estică. Trebuie
menționat faptul că Bistrița pătrunde în lunca Siretului încă în amonte de orașul Bacău și
curge printr-o luncă comună până la vărsare pe o distanță de 12 km.
Râul Bistrița este cel mai mare afluent al râului Siret şi deţine o importantă
putere hidroenergetică. Are o lungime de 283 km, o suprafaţă de 7039 km² şi 193 de
afluenţi (dintre care: Dorna, Neagra Şarului, Neagra Broşteni, Borca, Sabasa,
Bistricioara, Bicaz, Tarcău, Cracău, Români, Trebeş etc.) (Administrația Bazinală de
Apă Siret, 2005, 2011, 2014). Din punct de vedere matematic acest bazin hidrografic, cu
formă alungită, se încadrează între meridianele de 24°47’55” longitudine E şi 27°00’49”
longitudine E şi paralele de 46°29’33” latitudine N şi 47°44’42” latitudine N (Fig. 8).
Râul Bistrița face parte dintre principalii afluenți de ordinul 1 ai Siretului (și
anume: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Bârlad, Putna, Râmnicu Sărat, Bârlad şi
Buzău). Acest râu este considerat cel mai important afluent carpatic al Siretului și
datorită faptului că bazinul său drenează unitățile montane cele mai înalte din Carpații
Orientali, astfel încât scurgerea apei este bogată (debitul mediu multianual, la vărsarea
Bistriței în Siret, este de 62 m³/s). În partea de nord – nord-est bazinul se învecinează cu
bazinele hidrografice Suceava și Moldova; în partea de est se învecinează cu bazinele
hidrografice Valea Neagra, Turbata și Precista; în partea de sud se învecinează cu
bazinele hidrografice Bahna și Trotuș; iar în partea de vest se învecinează cu bazinele
Tisa, Someș și Mureș.
34
Fig. 8 Localizarea bazinului hidrografic al râului Bistriţa pe teritoriul României și în

bazinul hidrografic al râului Siret
Se poate spune că așezarea geografică a bazinului hidrografic al râului Bistrița

are o mare importanță în determinarea regimului său hidrologic prin faptul că
influențează toți factorii care depind de aceasta: climatic, geologic, morfologic, de
vegetație, de sol, de utilizare a terenului etc. Factorii climatici sunt dinamici și
determină formarea scurgerii (circulația atmosferică, precipitații, temperatură etc.), iar
ceilalți sunt statici și condiționează formarea scurgerii.
5.2. Evoluția paleogeografică și alcătuirea geologică
În urma analizei datelor geologice și paleogeografice s-a putut constata faptul că Bistrița
nu avea cum să se fi conturat ca rețea hidrografică înaintea miocenului întrucât, deși
exondarea zonei cristalino-mezozoice a avut loc deja în a doua jumătate a paleozoicului,
în perioada imediat următoare a fost din nou invadată de ape (Donisă, 1968; Macarovici,
1968; Moțoc et al., 1975; Mutihac, Mutihac, 2010; Mutihac, Strătulat, 2007; Oncescu,
1965; Saraiman, 1993).
Așadar traseul actual al râului Bistrița a început să se contureze spre sfârșitul
etapei presarmațiene. În timpul sarmațianului regiunea de orogen străbătută de Bistrița
35
era exondată în totalitate, Platforma Moldovenească a fost intens sedimentată

(sedimente grosiere într-un facies litoral deltaic spre contactul cu orogenul carpatic, iar
spre est, sedimente fine). Tot acum au avut loc importante mișcări orogenetice care s-au
propagat de la nord la sud și au provocat încălecarea depozitelor cutate ale orogenului
peste depozitele necutate ale sarmațianului de platformă.
Alcătuirea mineralogică a prundișurilor transportate de Bistrița sarmațiană
(elemente provenite din zona vulcanică, din cea cristalino-mezozoică, din cea a flișului
și din zona miocenului pericarpatic) este comparabilă cu cea a prundișurilor din terasele
și albia actuală a Bistriței. Toate acestea demonstrează că în sarmațianul mediu traseul
Bistriței era comparabil cu cel actual și odată format s-a menținut în linii mari până
astăzi.
În sarmațianul superior Bistrița și-a urmat traseul din sarmațianul mediu și se
vărsa în regiunea Buhuși – Hemeiuși printr-o deltă.
În pliocenul inferior și mediu apele au ocupat mare parte din teritoriul Moldovei
extracarpatice, țărmul lor vestic trecând prin apropierea Bacăului, iar râul Bistrița se
vărsa în lacul pliocen, posibil în zona Bacăului de azi. Relieful pliocen era șters
deoarece mai târziu s-a produs înălțarea acestei regiuni. Abia în pliocenul superior apar
urme mai sigure ale teraselor Bistriței. Tot acum Bistrița și-a extins bazinul și asupra
unor depresiuni prin procese de captare venite dinspre Neagra Broștenilor și
Bistricioara. Acum Bistrița se vărsa în Siret.
În pliocenul superior a existat o importantă fază de formare a unor depozite
groase de prundișuri cu caracter general. În această perioadă Bistrița și Siretul au depus
cantități importante de prundișuri formând piemontul din nordul curburii Carpaților
Orientali. Partea superioară a versanților a fost modelată înainte de cuaternar.
În pleistocen Bistrița și-a adâncit valea cu peste 150 m, însă adâncirea nu a fost
uniformă ci în salturi. Mărturii ale acestui fenomen sunt terasele din aval de Piatra
Neamț, din aval de Poiana Răchiții etc. Pe lângă deplasările pe verticală au existat și
foarte multe deplasări laterale în sectorul extracarpatic. Acestea au definitivat actuala
configurație a teraselor și au dat naștere la înșeuări și curmături ale versanților
(înșeuarea dintre dealurile Pietricica și Vulpea; defileul Cuejdiului dintre Cozla și
Pietricica). De asemenea s-a produs și meandrarea Bistriței în diferite sectoare (aval de
Zugreni). Și tot în această perioadă, pe lângă râul Bistrița (probabil din Riss), au
participat la acțiunea de modelare și ghețarii. Astfel, la obârșia Bistriței, se manifestau
procese glaciare tipice, în timp ce restul cursului de apă era afectat de procese
periglaciare.
În holocen Bistrița a continuat procesul de adâncire a văii formându-se terasele
inferioare de versant, apoi cele de luncă, din aval de cheile de la Zugreni. În această
perioadă s-au intensificat procesele de versant (alunecări de teren și alte deplasări
gravitaționale), eroziunea superficială și cea torențială și procesele periglaciare. În
anumite sectoare au apărut condiții favorabile formării turbei (Cârlibaba, Botoș,
Ciocănești, Vatra Dornei). Tot această perioadă coincide și cu apariția omului care, de
asemenea, a adus importante modificări acestei văi.
36
Astfel marile modificări climatice care au adus după sine modificări ale
hidrografiei și vegetației, mișcările scoarței și nu în ultimul rând acțiunea omului, au
contribuit la definitivarea văii Bistriței actuale (Donisă, 1968).
Din punct de vedere structural râul Bistriţa străbate două unităţi majore:
unitatea de orogen carpatic (cu structură cutată și faliată de roci dure și de roci de fliș),
prin care trece râul de la izvoare până în dreptul localităţii Racova, şi unitatea de
platformă (cu structură de monoclin și cu roci mai moi, de molasă și de platformă), prin
care trece de la Racova şi până la vărsarea în Siret. Având evoluţii diferite cele două
unităţi structurale au căpătat caracteristici litologice şi structurale diverse care au
imprimat reliefului trăsături specifice. Astfel alcătuirea geologică (Fig. 9) mai complexă
şi mişcările scoarţei mult mai intense din unitatea de orogen au dus la formarea unui
relief variat şi mult mai accentuat decât cel din regiunea de platformă, unde alcătuirea
geologică este mai simplă şi mişcările scoarţei mai slabe. Toate aceste diferențe au
influenţat, desigur, modelarea văii Bistriţei şi au făcut ca morfologia acesteia să fie
diferită în cele două unităţi.
Zona cristalino-mezozoică reprezintă unitatea cea mai veche a Carpaților
Orientali, cu orientarea NV-SE, care a fost supusă celor mai vechi mișcări ale scoarței,
dar și celor noi. Este alcătuită din șisturi cristaline și sedimente de vârstă medie. Sunt
prezente două serii de șisturi cristaline: seria mezozonală de Hăghimaș (cu un
metamorfism mai accentuat – gnaise, amfibolite, micașisturi cu muscovit, biotit, granați)
și seria epizonală de Tulgheș (cu un metamorfism mai slab - șisturi clorito-sericitoase,
filite sericitoase, șisturi grafitoase, cuarțite negre, calcare negre etc.). Rocile sedimentare
prezente în această zonă sunt: petice de gresii, calcare, conglomerate, șisturi marnoase
etc.
Zona flișului reprezintă o unitate mai nouă, heterocronă, a Carpaților Orientali,
care s-a exondat din ce în ce mai târziu cu cât este considerată mai spre marginea zonei
montane. Are o orientare NV-SE și este caracterizată printr-o structură complexă,
reprezentată prin cute strânse și pânze de șariaj de mare amploare. Zona flișului este
împărțită în două sectoare: sectorul Cârlibaba-Poiana Largului, unde apar stratele de
Sinaia (calcare marnoase, gresii calcaroase, cu intercalații de calcare recifale, calcare
nisipoase și microconglomerate) și stratele de Bistra (gresii calcaroase cu intercalații de
șisturi argiloase și conglomerate; blocuri de calcare recifale); și sectorul Poiana
Largului-Piatra Neamț, albia râului Bistrița este săpată în gresii curbicorticale, gresii
micacee, marno-argile șistoase, conglomerate, șisturi negre, gresii de Tarcău, gresii de
Fusaru, stratele de Cîrnu-Șiclău și de Straja (argilite cu intercalații de tufite, calcare,
calcare marnoase, gresii calcaroase, marno-argile șistoase), stratele cu inocerami (roci
marnoase și șistoase, cu slabe intercalații de gresii și marno-calcare), stratele de Doamna
(calcare eocene), stratele de Bisericani (marne nisipo-șistoase cu intercalații de gresii
silicioase), roci oligocene (gresii de Kliwa, menilite, marne albe bituminoase, șisturi
disodilice, marne nisipoase cafenii, gresii cenușii, conglomerate).
Zona miocenului subcarpatic (pericarpatic) este traversată de Bistrița de la
Piatra Neamț până la Racova și este caracterizată printr-o structură complexă de
37
anticlinale și sinclinale, cu orientarea aproape N-S. În acest sector, Bistrița sapă în roci
paleogene aparținând flișului (gresii, șisturi disolitice și menilite). Sedimentarul
miocenului subcarpatic este reprezentat prin argile, marne, gresii, nisipuri, brecii,
comglomerate, gipsuri și tufuri vulcanice depuse din acvitanian până în tortonian.
În sectorul de podiș (unitatea Platformei Moldovenești) valea Bistriței are
următoarea alcătuire petrografică: nisipuri, care uneori sunt cimentate și formează gresii
dure; marne; și prindișuri (Donisă, 1968). Scurgerea din cadrul bazinului hidrografic
Bistriţa este influenţată de regimul climatic și natura rocilor. Roca este o componentă
foarte importantă în evoluţia bazinelor hidrografice. În funcție de gradul de rezistență al
rocilor se definitivează relieful și, de asemenea, tot în funcție de proprietățile rocilor se
formează învelișul de sol și stratul de vegetație. Prin proprietăţile lor (porozitate,
permeabilitate, capacitate de absorbţie, grad de îndesare etc.) rocile influenţează atât
scurgerea lichidă cât şi cea solidă.
Fig. 9 Harta litologică a bazinului hidrografic al râului Bistrița (după Harta Geologică a
României scara 1:200000 realizată de Institutul Geologic în 1968)
Influența factorului geologic asupra scurgerii apelor trebuie privită sub două
aspecte: litologic (depinde de compoziție, texură și succesiunea tipurilor de roci) și
structural (falii, cute). Factorul geologic influențează mișcarea apei și dezvoltarea unui
38
anumit tip de drenaj. În regiunile carpatice, constituite din roci fisurate, slab permeabile
sau impermeabile, există un drenaj intens al apelor superficiale. Permanenţa scurgerii
depinde de completarea stocului de apă scurs. În regiunile piemontane, cu afundarea
pronunţată a apelor subterane, reţeaua râurilor nu poate intersecta nivelul freatic din care
cauză seacă frecvent. În regiunile de podiş, cu roci permeabile în alternanţă cu cele
impermeabile, intersectate adânc de reţeaua fluviatilă, se formează condiţiile drenajului
adânc.
Una dintre cele mai comune caracteristici ale efectului determinat de straturile
de roci cristaline este instalarea tipului de rețea rectangulară, unde confluența se face sub
unghiuri de 65º și 90º (cursul superior al râului Bistrița cu afluenții Neagra și
Bistricioara) (Mustățea, 2005). Cantitatea de apă din precipitații, care poate fi pierdută
prin procesul de evapotranspirație depinde, în mare măsură, de cantitatea de apă care ar
trebui să se infiltreze la o adâncime cât mai mare, pentru a nu fi supusă influenței directe
a atmosferei și plantelor.
În sectorul montan al Bistriței suprafețele cu permeabilitate foarte scăzută
generează o scurgere foarte bogată în perioadele cu ploi torențiale. Permeabilitatea
redusă a rocilor, combinată cu pantele foarte accentuate, determină scurgerea rapidă a
unei părți din cantitatea însemnată de precipitații căzute, înainte de a se produce
procesul de evaporație. Astfel scurgerea este foarte intensă în timpul ploilor torențiale și
scade foarte mult, când ploaia a încetat. Din punct de vedere hidrologic influența
factorului geologic este dată de permeabilitatea rocilor, gradul de fisurare și de
tectonică.
5.3. Relieful – suport determinant al evoluției rețelei hidrografice în bazinul

Bistriței
Relieful din bazinul hidrografic al râului Bistrița, prin roci, altitudine, fragmentare,
pante și zonalitatea altitudinală evidentă reprezintă un element deosebit de important,
care condiționează regimul scurgerii râurilor, motiv pentru care este necesară o
prezentare succintă a acestuia (Donisă, 1968; Grasu et al., 1999; Ichim, 1972; Oancea,
Swizewski, 1983; Orghidan, 1969). În ceea ce priveşte unităţile de relief prin care trece
Bistriţa, se pot distinge trei mari sectoare: sectorul montan, sectorul subcarpatic și
sectorul de podiș (Fig. 10).
Sectorul montan (Carpații Orientali) ține de la izvoare până la Piatra Neamț. În
sectorul montan se pot identifica mai multe sectoate, în funcție de zonele geologice: un
sector al văii glaciare, care se întinde de la izvoare și până la confluența cu râul Putreda,
fiind caracterizat prin prezența formelor de relief glaciar, periglaciar și carstic (circuri
glaciare, văi glaciare, creste alpine, morene, blocuri eratice; abrupturi de dezagregare,
grohotișuri, morene de nivație, solifluxiuni, torenți de pietre, câmpuri de blocuri, blocuri
alunecătoare, mușuroaie înierbate; lapiezuri, ponoare, doline, chei); un sector de la
confluența cu Putna până la confluența cu Osoi, unde valea este largă, iar treptele de
luncă și de terase inferioare sunt foarte bine reprezentate; sectorul Osoi-Cotîrgași, unde
39
valea se îngustează, în special în defileele de la Zugreni și Toance; sectorul Cotîrgași-

Poiana Largu, unde sunt prezente meandre adâncite, versanți puternic înclinați și urme
ale teraselor înalte; sectorul Poiana Largu-Piatra Neamț, unde alternează bazine largi
de eroziune și defilee mici.
Sectorul subcarpatic ține de la Piatra Neamț până la Racova, având orientarea
aproape N-S. Acest sector este reprezentat printr-o alternanță de sinclinale și anticlinale.
Aici valea se lărgește considerabil iar terasele se dezvoltă foarte mult. Este un sector în
care, în urma căderii unor cantități însemnate de precipitații, sunt frecvente alunecările
de teren.
Fig. 10 Unitățile de relief din Bazinul hidrografic al râului Bistrița
Sectorul de podiș (Podișul Central Moldovenesc) prin a cărui margine vestică

curge râul Bistrița de la Racova până la confluența cu râul Siret. Sunt bine reprezentate
terasele înalte, iar treptele de luncă ating lățimi foarte mari.
Pornind de la NV la SE principalele unități montane aparțin Carpaților
Maramureșului și ai Bucovinei (Munții Rodnei, Munții Suhardului, Culoarul Bârgău –
Dorna – Valea Moldovei și Obcina Mestecănișului – din cadrul Obcinelor Bucovinei),
Carpații Moldo – Transilvani (Munții Călimani, Munții Giurgeu, Munții Giumalău,
Munții Rarău, Munții Bistriței, Munții Stânișoarei, Munții Ceahlău, Munții Tarcău,
Munții Hășmaș), Subcarpații Moldovei (Dealu Corni, Dealu Runc, Dealu Bărboiu,
40
Culmea Pietricica, Depresiunea Cracău-Bistrița) și Podișul Central Moldovenesc (Fig.

10).
Carpații Maramureșului și ai Bucovinei
Munții Maramureșului pot fi identificați pe suprafața bazinului hidrografic al
râului Bistrița prin: Culmea Cearcănu (1847 m) și prin Munții Tibău (cunoscuți și sub
denumirea de Obcina Țapului – 1661 m).
Munţii Rodnei se prezintă sub aspectul unui masiv impunător, corespunzător
unui horst cristalin, cu flancul nordic tranşant (falia Dragoş Vodă), spre Depresiunea
Maramureşului şi cu cel sudic prelungit până în Valea Someşului. Au o dispoziție
aproape transversală față de restul axului cristalino-mezozoic, cu o orientare E-V.
Înălţimile cele mai impozante se găsesc pe flancul nordic, fiind drenate de afluenţii de
pe cursurile superioare ale Bistriţei şi Someşului Mare: înălţimi de peste 2000 m
(Pietrosu Mare – 2305 m şi Ineu – 2285 m) şi sub 2000 m, cum ar fi Rebra, Repedea,
Puzdre, Galaţ, Gârgălău, Omu, Cişia. Sub aceste piscuri înalte se găsesc circuri glaciare,
în special pe versantul nordic (sub masivele Pietrosu, Rebra, Inei, Puzdre) cu lacuri
glaciare (Tăul Pietrosului, Buhăescu, Negoescu, Lala Mare, Lala Mică ş.a.). Munţii
Rodnei reprezintă un adevărat nod hidrografic. De aici se alimentează afluenţii Tisei
(spre N), Someşului (spre S) şi Bistriţei (spre SE).
Munţii Suhardului reprezintă o continuare a munţilor din Maramureş pentru râul
Dorna. Sunt limitaţi la vest de Valea Coşna şi la est de Bistriţa. Munţii Suhardului se
prezintă ca o culme prelungă, cu forme zvelte, alungite, păşuni întinse, cu altitudinile
cele mai mari la extremităţi (Omu – 1931 m în N, Suhard – 1709 m şi Ouşoru – 1638 m
în S). Între aceste două vârfuri mai pot fi amintite şi alte înălţimi importante, pe
aliniamentul N-S: Roşu, Runcu etc.
Culoarul Bârgău – Dorna se suprapune peste bazinul hidrografic al Bistriţei
între Măgura Calului (Fântânele) în vest şi Pasul Mestecăniş în est. Această subunitate
geografică este cu 1000-1500 m mai joasă decât munţii înalţi din jur şi acest lucru,
asociat cu orientarea sa generală vest-est contribuie la formarea zăpoarelor, fenomen
deosebit de frecvent şi cu numeroase implicaţii social – economice pe râul Dorna, care o
traversează.
Depresiunea Dornelor (800 – 1000 m) are o origine tectono – erozivă și este
dezvoltată pe roci cristaline și sedimentare. Spre partea de vest atinge baza masivului
vulcanic Călimani. În ansamblu sunt dispuse trei depresiuni: Poiana Stampei – Coșna,
Vatra Dornei și Șaru Dornei, care sunt drenate de râurile Dorna, parțial Bistrița și
Neagra Șarului. Tectonica este marcată prin abrupturi de falie puse în evidență prin linii
de izvoare minerale (Dorna Burcut, Coșna, Dorna Candreni, Vatra Dornei, Șarul
Dornei), utilizate pentru cure interne, băi și alte tratamente. De la Pasul Mestecăniș,
Culoarul Bârgău – Vatra Dornei trece în Valea Moldovei.
Obcina Mestecănișului, constituie versantul stâng al văii Bistriței Aurii. Este
formată din două culmi (Mestecăniș și Lucina – Muncel), care se reunesc în vârful
Lucina (1588 m) și se dezvoltă pe formațiuni mixte: șisturi cristaline cu petice
calcaroase și roci ale flișului. Obcina corespunde unui anticlinoriu cristalin cu flancul
41
vestic prelungit până în sinclinoriul Bistriței Aurii. Spre est, culmea Lucina –
Mestecăniș este alcătuită mai ales din roci sedimentare.
Carpații Moldo – Transilvani
În această categorie sunt cuprinși munții dintre culoarele Bârgău – Vatra Dornei
– Valea Moldovei, în nord și culoarul Oituz – Trotuș, în sud.
Munții vulcanici de Sud – Munții Călimani domină ca întindere (2000 km2),
altitudine (2102 m în vârful Pietrosul Călimanilor) și masivitate (56 km în diametru)
întregul lanț eruptiv (Fig. 11). La periferia lui nordică, estică și sudică se dezvoltă
depresiuni (Vatra Dornei, Șaru Dornei, Drăgoiasa – Glod, Bilbor, Borsec), precum și un
glacis piemontan. Masivul muntos s-a format în două cicluri de erupție: mediteranian și
sarmațian. Munții Călimani reprezintă un nod hidrografic important drenat în toate
direcțiile de afluenți ai Someșului, Mureșului și Bistriței (Dorna, Neagra Șarului, Neagra
Broșteni).
Fig. 11 Cariera de sulf din Călimani (actualmente este în curs de ecologizare)
Masivul Giumalău este dezvoltat pe roci cristaline dure, care îi conferă

masivitate și altitudini mari (1856 m). În Rarău, de dimensiuni mici ca întindere și
foarte original, pe lângă rocile cristaline, se întâlnesc roci calcaroase, care sunt propice
pentru dezvoltarea unui peisaj carstic bine evidențiat și pitoresc (Pietrele Doamnei,
Piatra Todirescu, creste, coloane, etc.).
Munții Bistriței Mijlocii. În cadrul acestei grupe sunt incluse toate masivele
muntoase situate la est de lanțul vulcanic, respectiv munții din arealul cristalino-
mezozoic și din fliș. Culmile sunt orientate aproximativ perpendicular pe Valea Bistriței.
Munții Stânișoarei reprezintă, pe o lungime de 60 km, cumpăna de ape dintre
bazinele hidrografice ale Bistriței și Moldovei. Sunt împărţiti în 3 sectoare montane
(Munţii Suhăi, Munţii Sabasei şi Munţii Neamţului). Relieful acestor munți este foarte
42
variat și spre Bistrița apar depresiuni atât la confluențele cu Borca și Fărcașa, cât și mai
spre sud. Cele mai mari altitudini se întâlnesc în partea centrală: Bivolul - 1530 m, Bâtca
Comorii – 1517 m, Razem (1440 m) etc. Se evidențiază și o serie de pasuri: Stânișoara
(1235 m), Petru Vodă (900 m), Mitocu Bălan (1130 m) etc. Valea Bistriței din aval de
defileul de la Zugreni se lărgește mult, mai ales pe fondul rocilor friabile din munții
Stânișoara. Aspectul de îngustime dispare, versanții sunt mai domoli, iar așezările
omenești devin tot mai dese și mai extinse (Fig.12).
Fig. 12 Valea Bistriței în sectorul de la Zugreni
Masivul Ceahlău ocupă extremitatea sudică a munților înalți ai Bistriței

Moldovene și aparțin flișului intern, cretacic, fiind constituit dintr-un sinclinal suspendat
umplut cu conglomerate albiene. Elementele specifice Ceahlăului sunt abrupturile
periferice, cu înclinări până la 90º și relieful ruiniform, iar văile sunt dispuse radiar față
de sectorul muntos central, cu chei sculptate în conglomerate (Cheile Bistrei Mari și
Bistrei Mici) sau în gresia marginală de Tarcău (defileul văii Izvorul Muntelui) și
bazinete depresionare în formațiuni puțin dure (Valea Schitului).
La coada lacului de acumulare Izvoru Muntelui, zona în care se intersectează 4
drumuri ce vin din Moldova și Transilvania, se află cea mai cunoscută stâncă din arealul
județului Neamț, și anume, Piatra Dracului sau Piatra Teiului (Fig.13). Acest bloc de
calcar apțian așezat pe malul stâng al Bistriței, continuare spre nord a sinclinalului
Ceahlăului, este un monument al naturii cu statut de rezervație naturală. Stânca are o
43
înălțime de 23 m și este amplasată pe o terasă a Bistrițe, la câțiva metri deasupra

nivelului apei.
Munţii Tarcăului. În vest se află culmea principală – Grinduş (1664 m), apoi
spre est se continuă cu Muntele Lung şi cu Munţii Goşmanului cu maximul în vârful
Geamăna (1442 m). Relieful este predominant structural şi litologic. Rocile mai dure
contribuie la păstrarea altitudinilor mari (gresii de Tarcău), iar rocile slabe ale
cretacicului inferior au dat altitudini modeste.
Munții Giurgeului formează o culme unitară drenată de afluenți ai Negrei
Broșteni, Bistriței și Bistricioarei. Sunt munți mijlocii și chiar mici (până la 1544 m -
Prișca), versanții au înclinare domoală, iar văile nu sunt foarte adâncite.
Munții Hăghimaș se prezintă ca o grupare de culmi mai mult sau mai puțin
individualizate din punct de vedere al adâncirii puternice a rețelei de văi. Curmătura este
culmea principală din Hăgimașul Mare și are o înălțime de 1792 m. Spre N se află
Munții Licaș cu o înălțime de 1675 m, iar spre E se află Culmea Dămucului (între
Bicăjel, Bicaz și Dămuc) cu o înălțime de 1435 m.
Fig. 13 Râul Bistrița la Poiana Teiului
Subcarpaţii Moldovei. Pe exterior, ulucul este mărginit de structuri anticlinale

puternic înălţate, care susţin culmile Pleşu şi Pietricica Bacăului la înălţimi de peste 700
m. În zona centrală apar alte culmi, mai scunde cu peste 200 m (Boiştea, Corni etc.).
Acestea sunt formate din depozitele fluvio-deltaice ale paleo-reţelei de râuri şi aparţin
subunităţii piemontane a Podişului Moldovei. Culmile subcarpatice propriu-zise au
aspect de muncei cu vârfuri ascuţite şi s-au îngustat puternic prin evoluţia versanţilor.
44
Energia reliefului este accentuată, iar văile sunt adâncite cu 300 m – 500 m sub nivelul
interfluviilor. Lăţimea de 150 - 300 m a interfluviilor denotă şi densitatea accentuată a
fragmentării reliefului.
Podişul Moldovei. Podişul Central Moldovenesc. Sectorul sud-estic al bazinului
hidrografic al râului Bistriţa corespunde Podişului Central Moldovenesc şi este
constituit din formaţiuni sedimentare monoclinale corespondente părţii sudice a
Platformei Moldoveneşti. Fiind o zonă de platformă sedimentele de cuvertură nu au fost
afectate de mişcări ample ale scoarţei ci de transgresiuni şi regresiuni marine. Apare la
zi volhinianul şi basarabianul, iar constituţia petrografică este reprezentată prin argile,
marne cu alternanţe de nisipuri, orizonturi subţiri de calcare oolitice, comglomerate,
prundişuri etc.
Relieful carpatic străbătut de Bistriţa este alcătuit din munţi mijlocii. Caracterul
general este dat de orientarea culmilor în concordanţă cu marile linii structurale pe
direcţia NV – SE. Fragmentarea reliefului este accentuată menţinându-se în medie în jur
de 700 – 900 m, dar atinge şi valori mult mai mici. Dacă se iau în considerare şi
organismele torenţiale, fragmentarea apare şi mai puternică. Suprafeţele plane au
întinderi mici, fiind localizate pe văi şi mai rar pe interfluvii. Această fragmentare duce
la o activare considerabilă a proceselor geomorfologice. Intensitatea mare a acestor
procese este determinată de marea adâncime a fragmentării, care face ca energia
maximă a reliefului să atingă valori mari. Astfel, spre obârşia văii şi în cursul mijlociu,
energia maximă ajunge la peste 1000 m (1794 m în Pietrosu şi 700 m în talvegul
Bistriţei). În rest energia reliefului este mai mică, scăzând sub 500 m în Depresiunea
Dornelor şi ajungând până la 400 m în apropiere de Piatra Neamţ.
Aspectul actual al văii Bistrița este caracterizat prin prezența unor sectoare cu
defileu care alternează cu sectoare de vale largă, uneori adevărate bazine de eroziune, de
o importanță practică, deoarece favorizează construirea de baraje în defileu și crearea
unor lacuri mari în sectoarele de vale largă. Valea râului Bistrița are, în mare parte,
caracter de vale diagonală. De-a lungul râului mai pot fi întâlnite și sectoare de vale
transversală tipică (între Rusaia și confluența cu Țibăul, de la confluența cu Neagra
Șarului până la Chiril, de la Tarcău la Viișoara), sectoare de vale longitudinală (în aval
de Lala, Cârlibaba, între Iacobeni și Vatra Dornei, aval de Chiril, de Bicaz).
Valea Bistriței este caracterizată printr-o varietate de forme de relief, astfel, în
lucrarea Geomorfologia văii Bistrița, din 1968, I. Donisă a făcut următoarea clasificare a
tipurilor genetice de relief prezente de-a lungul văii Bistriței: relief carstic, relief glaciar
și periglaciar, relief structural și litologic, relief fluviatil, relief fluvio-denudațional,
relief lacustru și relief antropogen.
Cel mai important tip de relief este reprezentat de relieful fluviatil. Formele de
relief modelate direct de râul Bistrița sunt următoarele: albia minoră, terasele și o parte
din versanții lipsiți de terase. Albia este cea mai recentă formă de relief fluviatil, care
este permanent modelată de către Bistrița. Trebuie menționat faptul că inundarea albiei
de către lacurile de retenție și canalizarea apelor în aval de vaduri schimbă sensul
evoluției albiei pe o distanță apreciabilă.
45
În sectorul cu roci moi albia este adâncă și bine individualizată, dar în sectoarele
cu roci dure apar numeroase praguri și stânci. Unde panta este mai mare albia se
prezintă sub forma unui canal unic, dar acolo unde scade panta, crește debitul lichid și
cantitatea de aluviuni, albia se desface în mai multe brațe. O altă caracteristică a albiei o
reprezintă meandrarea, care poate fi întâlnită, în special, în zona montană.
În perioadele când se practica plutăritul albia a fost modificată prin dinamitarea
unor praguri în scopul facilitării acestei activitări. Formarea şi regimul resurselor de apă
(de suprafață și subterane) sunt determinate de condiţiile fizico-geografice şi geologice.
Scurgerea superficială şi cea subterană sunt influenţate, în principal, de condiţiile
climatice la care se adaugă şi alţi factori secundari cum sunt: relieful, solul, geologia,
vegetaţia şi, nu în ultimul rând, activitatea umană.
Pe suprafaţa României, inclusiv pe cea a bazinului hidrografic al râului Bistrița,
repartiţia teritorială a scurgerii este influenţată, în primul rând, de varietatea reliefului.
Această influenţă este, pe de o parte directă, exercitată prin fragmentarea şi pantele
reliefului pe care se formează scurgerea superficială şi, pe de altă parte, indirectă (cea
mai importantă), deoarece determină zonalitatea verticală a climei și a scurgerii. Bazinul
Bistriței are un relief fragmentat și accidentat reprezentat prin munți, dealuri și podiș.
Această variabilitate a reliefului duce la o diversitate a particularităților climatice.
Diversitatea peisajului este dată și de munți, expoziția versanților, altitudine, varietatea
formelor de relief, caracteristicile hidrologice, soluri și vegetație (Schumm, 1977, 2005;
Romanescu et al., 2012; Roșu, 1980).
Carpații au rol de bariere împotriva circulației anticiclonică de est și ciclonică de
vest și sud-vest. Expoziția versanților față de circulația atmosferică determină o
distribuție neuniformă a precipitațiilor, nebulozității și umezelii. Versanții cu expunere
vestică și nord-vestică dispun de precipitații mai bogate, nebulozitate și umezeală mai
mari față de versanții cu expoziție estică și sud-estică.
Tot de expoziția versanților (față de radiația solară) și altitudinea acestora
depind și durata fenomenului de îngheț și a stratului de zăpadă, care este mai mare pe
versanții nordici și estici față de cei sudici și, respectiv vestici. Versanții cu pantă mare
primesc mai puțină energie solară decât cei cu pante mică.
Relieful determină o zonalitate verticală a proceselor și fenomenelor climatice
astfel încât temperatura scade cu altitudinea, umezeala și nebulozitatea cresc cu
altitudinea, iar precipitațiile cresc diferențiat, în funcție de expoziția versanților
(Mustățea, 2005). În zonele cele mai înalte din bazin scurgerea are valori ridicate
datorită, pe de o parte, cantității mari de precipitații, umezelii aerului, temperaturii
scăzute și pe de altă parte, datorită fragmentării reliefului și pantelor mari, care grăbesc
colectarea apei în albiile râurilor.
Poziția altitudinală a unui bazin hidrografic are o foarte mare importanță în ceea
ce privește intrările și ieșirile de debit lichid şi solid. Un bazin din zona de munte (cum
este cazul bazinului Bistriței) va recepționa o cantitate mai mare de precipitații și una
mai mică de energie solară în comparație cu unul din zona de câmpie. Zona de munte
este caracterizată, de regulă, de roci compacte, rezistente la eroziune, ceea ce înseamnă
46
că pantele versanților și ale albiilor de râu sunt mari, scurgerea este rapidă și aluviunile
în suspensie sunt în cantități mici. Infiltrarea apelor din precipitații în depozitele de
pantă este o sursă importantă pentru alimentarea râurilor care se face din subteran (din
apa infiltrată în urma precipitațiilor) și din precipitații în perioadele cu ploi. În schimb,
în zonele deluroase, rocile (mai slab cimentate sau chiar friabile) sunt acoperite cu soluri
care au o textură argiloasă astfel încât infiltrarea se produce mai greu. Resursele de ape
subterane se găsesc în depozitele de terasă, în orizonturile freatice localizate la baza
pantelor sau în conurile de dejecție.
Relieful are o influență directă asupra scurgerii râurilor prin gradul de
fragmentare și prin pantele versanților. În regiunile carpatice, unde frecvent pantele sunt
între 200-400 m/km și chiar peste, scurgerea superficială de pe versanți este foarte
rapidă. Influența reliefului asupra proceselor de scurgere se manifestă prin zonalitatea
verticală, de care este direct legată creșterea precipitațiilor și a scurgerii și scăderea
evapotranspirației. Zonalitatea verticală asociată cu panta versanților are un rol foarte
important în viteza de formare și de transmitere a undelor de viitură. Configurația
reliefului are un rol important și asupra redistribuirii teritoriale a rezervei de apă
existentă sub formă de zăpadă. Este cunoscută acumularea zăpezilor în circurile și în
văile glaciare, ca urmare a avalanșelor.
5.4. Caracterizarea elementelor climatice
Așezarea geografică a râului Bistrița are o importanță deosebită în determinarea

condițiilor climatice din bazin. Condițiile climatice determină atât direct, cât și indirect,
modelarea reliefului. Râul Bistrița este situat în nord-estul țării, în plină zonă temperată,
unde domină climatul temperat continental cu ușoare influențe oceanice. Elementele
locale de impact (relief, vegetație, soluri etc.) introduc doar variații pe fondul general de
climat temperat cu nuanțe de continentalism moderat. Altitudinea reliefului din sectorul
montan al râului Bistrița determină o etajare pe verticală a unor condiții climatice
diferite.
În evoluția sa climatică râul Bistrița a trecut și prin climate mai blânde, cu
nuanțe subtropicale, din sarmațian până în pliocen, dar și prin climatele mai aspre,
glaciar și periglaciar, din timpul pleistocenului (Busuioc et al., 2010; Clima României,
2008; Cruceanu et al., 2014, 2015; Donisă, 1972; Mihăilescu, 2001; Stoenescu, 1961).
Rolul cel mai important în determinarea rezervelor de apă (din râuri și lacuri) şi a
regimului hidrologic al acestora îl au factorii climatici. Pentru caracterizarea lor s-a
analizat regimul şi răspândirea teritorială a temperaturilor, precipitaţiilor,
evapotranspiraţiei, vântului, fenomenelor de îngheț, umezelii relative, ceții, nebulozității
și duratei de strălucire a soarelui, folosind datele observaţiilor din perioada 1980 – 2011.
Factorii naturali principali care influenţează atât scurgerea lichidă, cât şi eroziunea sunt
precipitaţiile, relieful, vegetaţia şi solul.
47
5.4.1. Frecvența și viteza vântului

Dinamica atmosferei prezintă interes prin direcţia, frecvenţa şi viteza de
deplasare a maselor de aer, caracteristici prin care influenţează dinamica apei în râuri și
lacuri, consumul prin evaporaţie, modificarea stratului de zăpadă și regimul hidrotehnic.
Vântul este un fenomen meteorologic vectorial, deosebit de variabil în timp și spațiu,
condiționat de contrastul baric orizontal creat în cadrul circulației generale a atmosferei.
Deplasarea curenților de aer dintr-un loc în altul este determinată, în principal, de
dezvoltarea diferitelor sisteme barice și, în primul rând, de activitatea centrilor barici de
acțiune. Vântul se caracterizează prin doi parametri extrem de variabili în timp și spațiu:
direcția din care bate vântul și viteza, reprezentând distanța parcursă de particulele de
aer în unitatea de timp, exprimată în m/s (Clima României, 2008).
Vântul are o frecvență de 61% la stația meteorologică Ceahlău Toaca, deși are o
amplitudine mai mică (1897 m), masivul fiind direct expus circulației vestice (Tabel 4).
Pe văi, în culoare și în pasuri intramontane, configurația reliefului impune două direcții
diametral opuse, direcții care coincid cu axul văilor sau al culoarelor respective. În zona
montană degajată cele mai mari viteze ale vântului depășesc cu puțin 11 m/s din vest, la
Ceahlău Toaca. Pe măsura micșorării altitudinii acestea scad sub 11 m/s. În Podișul
Moldovei vitezele medii ale vântului din nord-vest ating și depășesc 5 m/s.
Tabel 4 Viteza medie anuală a vântului pe direcții (%) (Clima României, 2008)
Stațiile Direcțiile
N NE E SE S SV V NV
Bacău 4,8 2,8 3,1 4,1 4,4 3,1 3,1 5,3
Ceahlău Toaca 5,7 7,2 8,0 9,6 9,4 8,1 11,1 10,3
Având în vederea că Bistrița este protejată de către culmile muntoase înalte,

acțiunea vântului asupra văii este redusă. Datorită prezenței lacurilor de acumulare,
acțiunea vântului se manifestă prin producerea valurilor. Vânturile dominante sunt cele
din nord-vest, care sunt canalizate în lungul văii și suferă modificări de direcție în
funcție de orientarea văii.
În ansamblu se poate constata faptul că în timp ce pe văi direcțiile vântului sunt
extrem de diferite, pe culmile înalte direcțiile predominante de deplasare ale maselor de
aer sunt mai puțin influențate. Valoarea medie a maximelor anuale de la Vârful Toaca
este de 35,9 m/s, în timp ce la stațiile meteorologice din depresiuni sau din podiș,
valorile se înjumătățesc (Piatra Neamț – 14,7 m/s; Bacău – 16,3 m/s).
În ceea ce privește calmul atmosferic (Tabel 5) acesta deține o pondere diferită,
fiind mai mare în depresiuni (30 – 40%) și mult mai mic pe culmile înalte (10 – 15%).
Dacă ne referim la valorile pe sezoane ale calmului atmosferic se constată că valorile
cele mai mici se produc primăvara și la începutul verii, iar cele mai mari, vara și la
începutul toamnei, spre sfârșitul toamnei starea de instabilitate a atmosferei crește odată
cu schimbările produse în circulația generală a atmosferei. O importanță deosebită o
prezintă formele locale de circulație determinate de prezența versanților pe care se
48
formează brizele de munte și de vale care se resimt, mai ales în perioadele când
circulația generală lipsește.
Tabel 5 Frecvența medie anuală a vântului pe direcții (%) (Clima României, 2008)
Stațiile Direcțiile
N NE E SE S SV V NV Calm
Bacău 16,4 0,9 0,5 7,6 16,0 2,0 3,1 12,3 41,2
Ceahlău Toaca 3,0 5,4 7,0 5,5 6,5 4,4 46,2 10,4 11,6
5.4.2. Temperatura aerului

Temperatura aerului constituie principalul element meteorologic care exprimă
din punct de vedere fizic viteza cu care particulele de aer efectuează mișcări de tip
boolean (dezordonate) provocate de starea termică a volumului de aer. Sursa primară de
energie pentru încălzirea aerului atmosferic o reprezintă radiația solară, dar
transformarea acesteia în căldură și transmisia ei straturilor inferioare ale atmosferei se
realizează prin intermediul suprafeței active, ceea ce contribuie la marea ei variabilitate
în timp și spațiu. Pentru măsurarea temperaturii aerului se utilizează diferite scări, în
Europa scara Celsius fiind predominantă (Apostol, 1990; Apostol, 2004; Clima
României, 2008).
Analiza parametrilor climatici determină distribuția pe teritoriu și regimul
temperaturii aerului. Toți acești parametri se fundamentează în urma măsurătorilor
temperaturii aerului – cu termometre ordinare, de minimă și de maximă și cu
termograful (în adăposturile meteorologice instalate la o înălțime de 2 m deasupra
solului pe platforma meteorologică a fiecărei stații din rețeaua națională). Temperatura
aerului, sub influența radiației solare, are o importanță deosebită pe parcursul unui an de
zile. De constanța cu care se succed fazele ciclului anual al temperaturii aerului (luni,
anotimpuri, semestre) depind atât tipurile, cât și fazele de vegetație, precum și
activitatea umană.
Temperatura aerului este caracterizată printr-un regim de tip temperat-
continental cu amplitudini mari, care ajung până la 71,3ºC. Se poate constata că, în mod
logic, temperatura scade dinspre vărsare spre izvoarele Bistriței și dinspre albie spre
partea superioară a versanților. Așadar, temperatura medie anuală este de 9,5ºC la
Bacău; 8,3ºC la Piatra Neamț; 8,2ºC la Pângărați; 5,0ºC la Vatra Dornei, 2ºC la Rarău şi
-0,5 ºC la Călimani (Tabel 6).
Tabel 6 Variaţia temperaturii aerului la staţiile meteorologice din bazinul hidrografic al

râului Bistriţa (1950-2014)
Stația meteo LUNA AN
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Poiana Stampei -6,7 -5,1 -1,4 4,2 9,6 12,9 14,4 13,8 9,6 4,9 -0,3 -4,5 4,3
Rarău -6,9 -6,7 -3,9 1,1 6,5 9,9 11,6 11,5 7,6 3,6 -1,3 -5,2 2,3
Călimani -6,1 -7,4 -4,5 -1,0 2,4 5,1 6,8 7,1 3,4 1,3 -4,1 -7,8 -0,5
Ceahlău Sat -3,9 -2,6 1,2 7,1 12,5 15,8 17,2 16,5 12,6 7,6 2,5 -1,6 7,1
Ceahlău Toaca -7,9 -8,0 -5,4 -0,7 4,7 7,7 9,3 9,5 5,8 2,1 -2,9 -6,6 0,6
Vatra Dornei -4,3 -3,5 -0,5 4,4 8,8 12,2 13,5 12,9 8,7 4,9 0,6 -3,9 4,5
49
Frumosu -5,4 -2,8 1,3 8,0 12,4 16,0 17,8 17,4 13,7 8,5 2,5 -0,3 7,4
Frunzeni -5,4 -1,1 2,2 9,6 13,9 17,4 19,2 20,9 15,2 9,7 6,4 0,7 9,2
Bacău -4,0 -1,3 3,5 9,7 14,2 18,7 20,3 19,4 17,2 9,4 4,6 -0,9 9,2
Variația anuală a temperaturilor medii lunare evidențiază un minim înregistrat în

luna ianuarie și maxim semnalat la majoritatea stațiilor în iulie, excepție făcând stațiile
din zonele montane situate la altitudini de peste 1850 m (Fig. 14). Dintre stațiile inserate
în tabel se poate constata că la Ceahlău Toaca (1897 m) luna cu cea mai mică valoare
este februarie, iar luna cu cea mai mare valoare este august.
Fig. 14 Harta temperaturilor medii anuale în bazinul hidrografic al râului Bistrița

(după www.worldclim.org)
În raport cu înălțimea, temperatura nu se mai încadrează la acestă regulă, în

special în zonele depresionare (depresiunea Dornelor, Ciuc și Giurgeu, etc), unde mai
ales noaptea predomină fenomenul de stratificare și de concentrare a aerului rece pe
fundul acestora, ducând la apariția inversiunilor termice. Prin urmare, dacă se face o
comparație între temperaturile aerului din lunile de iarnă de la stațiile aflate la altitudini
mari cu cele din depresiune, se poateobserva că temperaturile sunt mai ridicate cu câteva
grade (până la 2,5 grade în lunile decembrie, ianuarie și februarie) în condițiile în care
diferența de altitudine este de până în 500 m la o stație față de cealaltă. Similar sensului
50
de scădere a temperaturii medii a aerului, scade și amplitudinea termică anuală: 25,3ºC

la Bacău, 22,9ºC la Piatra Neamț, 21,2ºC la Vatra Dornei și 19,6ºC la Rarău.
Temperaturile medii lunare cele mai ridicate se înregistrează în luna iulie la
stațiile din aval și în august la stațiile din amonte (de la izvoare). Aceste temperaturi
ajung la valori de peste 20ºC la Bacău, scad până la valori de 15ºC la Vatra Dornei și
ajung la valori de sub 12ºC la Rarău. Valorile absolute însă variază între limite mult mai
largi. Sunt astfel maxime absolute de 38,9ºC la Bacău, 38,5ºC la Piatra Neamț, 36,5ºC la
Ceahlău-Sat, 32,0ºC la Vatra Dornei și 28,5ºC la Rarău. Valorile minime ale
temperaturii sunt: -32,4ºC la Bacău, -28,5ºC la Piatra Neamț, -32,0ºC la Ceahlău-Sat, -
32,0ºC la Vatra Dornei și -27,8ºC la Rarău. De aici rezultă că și amplitudinea termică va
avea valori ridicate: 71,3ºC la Bacău, 67,0ºC la Piatra Neamț, 68,5ºC la Ceahlău-Sat,
64,0ºC la Vatra Dornei și 56,4ºC la Rarău.
În timpul unei zile, temperatura aerului crește până la orele 13-14, apoi începe
să scadă, atingând valori minime spre dimineață (orele 5-6 vara și orele 7-8 iarna). De
obicei se resimt modificări în regimul diurn din cauza numeroaselor influențe locale.
Pe lângă mediile lunare și anuale, un oarecare interes, atât științific, cât și
practic, îl prezintă temperaturile medii pe cele 4 anotimpuri și pe cele două semestre ale
anului. Temperaturile medii anotimpuale și semestriale reprezintă parametri sintetici
care redau mersul anual al temperaturii aerului pe intervale caracteristice de timp, des
utilizate în diferite domenii de activitate. În anotimpul de iarnă temperaturile sunt, în
general, negative și descresc odată cu creșterea înălțimii. Primăvara, cu excepția zonelor
montane, temperaturile sunt pozitive; vara – pozitive; toamna – valori apropiate de cele
de primăvară, negative la munte. În semestrul rece (octombrie – martie) valorile sunt
negative, în timp ce în semestrul cald (aprilie – septembrie) valorile sunt pozitive.
Ecartul termic (diferența dintre cea mai mare și cea mai mică valoare de temperatură)
este în jur de 17 ºC în sezonul cald, în timp ce în cazul celui rece are o valoare de 11ºC.
De la vărsare până la izvoare cresc atât intervalul de timp în care se produc
temperaturile negative, cât și numărul de zile cu îngheț. Temperaturile medii zilnice
negative se înregistrează la Bacău din a doua decadă a lunii decembrie și până la
sfârșitul lunii februarie, iar la Rarău din a doua decadă a lunii noiembrie și până la
începutul lunii aprilie. Numărul de zile cu înghet crește, de asemenea, de la vărsare la
izvoare. Astfel există un număr mediu de zile cu îngheț de 126 la Bacău, 129 la Piatra
Neamț și, cu cât ne îndreptăm mai mult spre zona montană, numărul de zile cu îngheț
crește.
Un alt fenomen termic caracteristic zonelor cu mari diferențe altitudinale este
reprezentat de inversiunile termice, care sunt foarte frecvente în depresiunile montane,
în special în depresiunea Dornelor, Bilbor, Borsec etc. Fenomenele de föehnizare sunt și
ele prezente pe versanții cu orientare estică, însă diferențele climatice pe care le produc
sunt nesemnificative. Ele se reflectă cu precădere în valorile diferite ale cantităților de
precipitații, care scad treptat cu cât ne îndreptăm spre est.
51
5.4.3. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare și
cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă, denumite și hidrometeori, care cad de
obicei din nori și ajung la suprafața pământului sub formă lichidă (ploaie și aversă de
ploaie, burniță etc.), solidă (ninsoare și aversă de zăpadă, grindină, măzăriche etc.), sau
sub ambele forme în același timp (lapoviță și aversă de lapoviță). Observațiile asupra
precipitațiilor atmosferice se efectuează vizual (tip și durată) și instrumental (cantitate).
Cantitățile de precipitații atmosferice se măsoară cu pluviometrul tip IMC, la orele 7 și
19 sau de câte ori este necesar. Este foarte important să fie surprinse cantitățile mari de
precipitații înregistrate într-un timp foarte scurt, de aceea în instrucțiunile stațiilor
hidrologice sunt precizate și avertizările de precipitații de 15 l/m² și 25 l/m²,
corespunzătoare unor intervale de 3 și respectiv 6 ore (Apostol, 1990; Clima României,
2008; Diaconu, 1988; Dragota, 2006; Îndrumar pentru activitatea stațiilor hidrometrice
pe râuri, 2014; Niculescu, 1999; Platagea, 1961, 1965; Stoenescu, 1961).
O caracteristică importantă a regimului precipitațiilor și a distribuției spațio-
temporală a lor o reprezintă variabilitatea și discontinuitatea în timp și spațiu. Regimul
precipitațiilor este redat, pe de o parte, de factorii genetici generali, și pe de altă parte, de
factorii locali. Variabilitatea cantităților de precipitații medii lunare evidențiază
diferențieri în cadrul bazinului, impuse de condițiile fizico-geografice și de ceilalți
factori modificatori. Din analiza valorilor lunare multianuale ale cantităților de
precipitații de la stațiile meteorologice rezultă faptul că, în general, din luna februarie
până în luna iunie-iulie (pe alocuri în august), mersul lunar al cantităților de precipitații
prezintă valori din ce în ce mai mari, după care, spre sfârșitul anului și în ianuarie,
acestea scad treptat. Analiza repartiției pe teritoriu a cantităților de precipitații pentru
fiecare lună a anului scoate în evidență potențialul pluviometric al diferitelor regiuni
(Clima României, 2008).
Precipitațiile (prin cantitate, intensitate și regimul lor) reprezintă un element
climatic deosebit de important având influențe directe asupra proceselor morfogenetice,
modelarea reliefului – prin pluviodenudație, alimentarea scurgerii torențiale și fluviatile,
alimentarea resurselor de apă subterană etc. Indirect, precipitațiile reprezintă elementul
care condiționează potențialul hidroenergetic și de alimentare complexă a unui bazin
hidrografic. În același timp precipitațiile torențiale în cantități mari reprezintă
principalul factor de risc hidroclimatic prin inundațiile pe care le produc. În bazinul
hidrografic al râului Bistrița, precipitațiile prezintă o mare varietate cantitativă, fiind
bogate datorită condițiilor de relief (Fig. 15).
Din tabelul 7 se poate observa că cele mai mari valori ale precipitațiilor se
înregistrează în lunile iunie (Leghin – 136,6 l/m2) și iulie (Ardeluța – 138,9 l/m2, Straja
– 131,0 l/m2). În această perioadă sunt active, în general, fronturile atmosferice vestice
și, cu toate că există această barieră montană, la est de Carpați cad cantități importante
de precipitații (cu valori de peste 500-600 l/m2 pe an).
În ceea ce privește regimul și gradul de torențialitate al precipitațiilor, de regulă,
în acest bazin nu se produc fenomene deosebite decât în condițiile în care cad cantități
52
mari de precipitații lichide peste un strat de zăpadă destul de gros. O astfel de situație s-a
produs în luna mai 1970, când pe majoritatea râurilor din Carpații Orientali (Someș,
Mureș, Bistrița) s-au produs viituri semnificative, cu inundații deosebit de grave. Ploile
puternice, cu caracter torenţial, s-au suprapus peste o perioadă lungă de precipitaţii (1
ianuarie - 10 mai, cu valori cuprinse între 100-400 mm). În acelaşi timp solul, mai ales
cel montan, era încă îngheţat. Ca urmare a umezelii accentuate şi a îngheţului prelungit,
cea mai mare cantitate de apă (70-80%) a intrat direct în sistemul de scurgere. În acest
context Carpaţii Orientali păstrau o importantă cantitate de zăpadă netopită. Masele de
aer cald, de natură tropicală, au grăbit topirea acesteia şi declanşarea inundaţiilor
catastrofale. Inundaţiile au cuprins întregul bazin hidrografic al Bistriţei, cu toate că
sistemul de amenajare hidrotehnică era activ. Din păcate toate lacurile şi cursurile de apă
din aval erau încărcate la capacitatea maximă.
Fig. 15 Harta precipitațiilor medii anuale în bazinul hidrografic al râului Bistrița

(după www.worldclim.org)
În condițiile zonalității verticale a reliefului din România se constată o legătură

directă între precipitații și altitudinea medie a bazinelor hidrografice. Regimul scurgerii
râurilor este influențat de vremea generată prin deplasarea maselor de aer, vreme care
este caracterizată la un moment dat printr-o anumită formă și intensitate a precipitațiilor,
53
prin evaporație, temperatură a aerului și a solului. Factorii de vreme în general și

precipitațiile, în special, au un rol semnificativ în formarea scurgerii de suprafață,
efectul lor fiind de 80-90% (Ujvari, 1972).
Tabel 7 Regimul precipitaţiilor la staţiile hidrometrice din bazinul hidrometric al râului

Bistriţa
Staţia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Precipitații medii
hidrometrică multianuale
(mm)
Cârlibaba 35,5 32,1 42,5 61,1 87,7 113,5 114,2 87,0 63,8 55,6 42,6 42,0 777,6
Dorna Arini 32,4 28,4 38,0 61,0 92,8 115,7 112,2 90,6 63,7 43,5 34,0 36,5 748,9
Broşteni 15,0 16,3 20,5 40,4 80,1 96,7 93,8 78,2 47,0 33,6 22,6 24,6 569,0
Poiana
Stampei 30,5 35,8 34,7 47,2 81,1 105,0 107,2 80,5 54,9 40,1 39,7 37,2 680,8
Drăgoiasa 23,8 24,9 31,8 46,7 73,8 95,9 99,2 75,6 52,1 35,6 31,5 30,5 617,8
Sabasa 22,3 22,7 33,7 50,3 87,5 101,6 107,9 88,9 58,0 36,2 28,3 23,1 660,5
Frumosu 19,4 20,3 28,7 48,8 84,4 105,7 109,8 99,7 55,1 35,4 26,3 23,7 657,3
Cuejdiu 26,4 27,9 39,4 66,7 90,2 123,3 116,2 99,7 60,3 45,4 33,2 29,9 758,6
Leghin 32,5 32,7 44,5 76,1 91,1 136,8 122,5 112,7 63,0 46,3 39,1 33,3 830,7
Luminiş 27,0 27,9 37,4 65,3 89,5 108,5 107,0 80,5 54,2 43,7 34,3 27,9 703,4
Straja 26,8 25,8 43,1 64,3 88,4 122,2 131,0 104,0 56,8 43,0 28,6 31,4 765,4
Poiana
Largului 17,9 22,6 33,4 54,3 80,3 103,7 115,0 92,3 50,7 34,9 24,8 26,1 656,0
Dumbrava 25,2 28,4 33,2 60,8 86,3 115,1 113,6 82,1 53,4 42,9 33,0 33,8 707,9
Frunzeni 30,1 34,9 40,6 67,7 86,1 118,7 112,7 83,9 58,8 47,3 39,3 34,4 754,3
Borleşti 26,5 28,9 38,4 67,7 87,4 103,4 113,8 84,8 57,2 42,3 34,4 31,8 716,5
Magazia 27,8 29,6 38,7 65,7 79,9 113,6 112,0 95,1 55,7 40,3 34,6 29,9 722,9
Slobozia 17,9 19,0 25,7 46,4 72,1 97,1 105,3 65,1 49,3 36,3 24,4 23,5 582,1
Bistricioara 22,8 23,4 31,1 50,1 87,9 112,0 106,4 93,7 52,3 39,0 23,5 24,5 666,7
Bicaz Chei 23,6 24,1 32,5 57,7 84,0 100,2 103,2 86,9 54,6 38,6 29,0 28,2 662,5
Taşca 20,1 18,3 29,6 57,2 81,7 108,7 112,8 96,4 54,4 36,6 25,1 23,9 664,9
Tulgheş
Bistricioara 21,6 18,0 26,9 48,0 73,4 92,7 99,9 103,7 54,4 30,9 24,7 24,4 618,6
Tulgheş Putna 20,3 17,2 26,0 46,0 68,8 83,4 92,6 98,3 52,9 29,3 23,4 22,6 580,8
Ardeluţa 31,2 31,7 45,4 72,8 116,3 136,5 138,9 112,2 69,5 47,3 35,6 33,3 870,9
Bilbor 31,2 25,9 42,0 54,1 72,3 92,8 100,0 85,2 55,7 39,9 32,5 38,6 670,0
Călimani 18,7 25,8 31,1 44,9 50,0 77,9 77,7 68,6 66,2 66,0 50,2 34,4 611,5
54
Ceahlău
Toaca 36,9 40,7 38,6 55,7 78,1 97,3 101,7 87,5 43,2 32,4 36,8 37,0 685,9
Ca urmare a poziţiei sale în regiunea carpatică și extracarpatică, departe de

influenţa maselor de aer atlantice, cu expunere față de masele de aer de origine
continentală de est, nord-est şi nord, bazinul hidrografic al râului Bistrița primeşte
cantităţi anuale de precipitaţii moderate. Se constată că în lungul văilor principale şi în
depresiuni cantităţile de precipitaţii sunt mai mici decât în regiunile înalte.
Fig. 16 Harta precipitațiilor maxime în bazinul hidrografic al râului Bistrița
Tendința precipitațiilor a fost realizată pe un interval de 2 zile și 3 zile, pentru

valorile maxime ale precipitațiilor zilnice înregistrate într-o perioadă de 10 ani (2004-
2014), pentru coeficientul de variație al seriei de precipitații, dar și pentru coeficientul
de variație al debitelor zilnice din aceeași perioadă (Fig.16). Distribuția spațială a
precipitațiilor din bazinul hidrografic Bistrița a fost obținută în urma unui proces
repetitiv, bineînțeles pornindu-se de la o estimare preliminară prin intermediul funcției
kriging (ArcGIS Spatial Analyst) plus o serie de ajustări ulterioare pentru îmbunătățirea
corelării valorilor maxime de 1% prin intermediul valorilor medii ale precipitațiilor pe
bazinele corespunzătoare stațiilor hidrometrice (Fig.17). Prin această metodă se
generează o legătură amonte aval, influențată de modificările locale ale precipitațiilor,
acestea din urmă fiind distribuite progresiv in bazin astfel încât posibilitatea unor erori
55
este foarte redusă. Așadar distribuția precipitațiilor reprezintă o informație destul de

stabilă și de detaliu a informațiilor anterioare. Această dispersie a precipitațiilor reflectă
modul diferit de comportare a suprafețelor orografice și a celor depresionare față de
circulația atmosferică. Cele mai mari cantități de precipitații se regăsesc în sectoarele
montane.
Fig. 17 Variația precipitațiilor maxime în lungul râului Bistrița
Precipitaţiile atmosferice constituie una din verigile principale ale circuitului

apei în natură şi reprezintă elementul de bază în alimentarea râurilor și a lacurilor.
Precipitațiile interesează, în special, din punct de vedere al intensității și repartiției în
timp și spațiu, al formării și, ulterior, topirii stratului de zăpadă. Ploile au un rol
hotărâtor când vine vorba de creșterea debitelor. Ele pot produce debite mari atât
singure, cât și prin suprapunerea cu topirea zăpezilor.
Ploile de mare intensitate și de scurtă durată (averse) produc viituri pe râurile
mici din bazinul hidrografic Bistrița, iar ploile cu caracter continuu, extinse pe o
perioadă mai mare, duc la o creștere generalizată a debitelor pe întreaga suprafață a
bazinului. În cel de-al doilea caz, dacă solul avea o saturație redusă înainte de începerea
ploilor, iar debitele sunt mici, șansele de producere a viiturilor sunt mult mai mici.
Cantitățile mari de precipitații căzute în regiunea Moldova sunt în strânsă
legătură cu particularitățile de evoluție a ciclonilor mediteraneeni, particularități datorate
în mare măsură configurației reliefului. Iarna, când ciclonii mediteraneeni înaintează
deasupra Mării Negre, aerul umed și cald transportat de ei intră în contact cu aerul rece
aparținând câmpurilor de mare presiune aflate la nord de Peninsula Balcanică (de
exemplu, anticiclonul est-european, determinând astfel căderi abundente de zăpadă
(Mustățea, 2005).
56
Relieful are un rol foarte important în formarea și repartizarea precipitațiilor. În

bazinul hidrografic Bistrița, datorită formelor diferite de relief pe care le traversează, se
poate constata o zonalitate verticală a precipitațiilor. Cu cât înaintăm spre zona montană,
cu atât cantitățile de precipitații cresc.
În valea Bistriței se constată o creștere a cantității de precipitații de la vărsare
spre izvoare. Astfel se distribuie următoarele cantități de precipitații înregistrate: Bacău
544,3 mm, Piatra Neamț 649 mm, Bicaz 640 mm, Fărcașa 511 mm, Vatra Dornei 672
mm, Rarău 926 mm. La izvoare, în Munții Rodnei, cantitatea de precipitații este mult
mai mare datorită maselor de aer umed care vin din vest. Cea mai mare parte a
precipitațiilor înregistrate la pluviometrele de la stațiile hidrometrice a căzut în
intervalul mai-septembrie, cu un maxim în iulie (Fig. 18, 19).
Fig. 18 Variația anotimpuală a precipitațiilor pe cursul principal al râului Bistrița
În afară de variațiile din timpul anului se constată o variație accentuată a

cantității de precipitații și de la un an la altul. De exemplu la Bacău, în anul 2004, au
căzut 563,4 mm de precipitații iar în anul 2005 au căzut 840,9 mm de precipitații; în
anul 2009 au căzut 576,3 mm iar în 2010 au cazut 825,7 mm. Acest lucru face ca
regimul hidrologic să varieze de la un an la altul. Conform datelor se observă că uneori
cad cantități însemnate de precipitații într-o perioadă foarte scurtă de timp astfel încât
apa nu mai are timp să se infiltreze și se scurge superficial producându-se viituri.
O bună parte din an precipitațiile cad sub formă de zăpadă. Astfel data medie a
primei ninsori la Piatra Neamț este de 19 noiembrie, iar data medie a ultimei ninsori este
de 30 martie. Se poate întâmpla, în alți ani, ca ninsorile să se producă și în octombrie
sau aprilie. Și la marginea zonei montane cad ninsori o perioadă mai îndelungată de
timp. Spre izvoare și pe interfluviile mai înalte ninsorile se produc mai devreme și se
termină mai târziu. Stratul de zăpadă stochează o rezervă mai mare sau mai mică de apă
care, în timp, alimentează cursul de apă. Topirea zăpezii se face în funție de mai mulți
57
factori: altitudine, orientarea versanților, vegetație. Topirea de pe versanții cu expoziție

sudică se face mai repede și în cazul în care coincide și cu un val de precipitații poate
duce la formarea viiturilor de primăvară. Topirea de pe versanții cu expoziție nordică se
face mai lent favorizând infiltrarea rezervei de apă în sol.
Fig. 19 Variația anotimpuală a precipitațiilor pe afluenții râului Bistrița
Precipitaţiile sunt de o deosebită importanţă deoarece majoritatea estimărilor de

scurgere lichidă se bazează pe informaţii referitoare la cantitatea, durata şi intensitatea
ploilor. Majoritatea metodelor de calcul al volumului scurgerii de suprafaţă au în vedere,
ca indicator de risc, precipitaţiile în 24 de ore şi umiditatea solului anterioară
evenimentului. În regiunile de munte cu roci cu permeabilitate mică sau chiar
impermeabile, precipitațiile depășesc evaporația potențială astfel încât surgerea
superficială rezultă să fie foarte activă. Datorită densității mari a bazinului, dacă se
adaugă o scurgere superficială importantă, rezultă o creștere a gradului de concentrare a
viiturilor.
În momentul în care temperatura solului și temperatura aerului devin negative,
precipitațiile lichide se transformă în ninsoare ducând la formarea stratului de zăpadă
din sezonul rece al anului (Tabel 8, 9, 10). Apariția ninsorilor este impusă de circulația
atmosferei, pe de o parte, iar pe de altă parte de condițiile locale, mai ales de altitudine.
Stratul de zăpadă are proprietatea de a reflecta radiația solară directă astfel încât este
mult mai rece decât suprafața de sol pe care o acoperă. Pe de o parte, stratul de zăpadă
are influențe pozitive prin faptul că acționează ca un înveliș protector pentru culturile
agricole de toamnă și reprezintă o rezervă importantă de apă pentru sezonul cald al
anului iar pe de altă parte are influențe negative, în special în perioadele de primăvară
58
când, odată cu topirea stratului de zăpadă, se suprapun și precipitații lichide ducând

astfel la formarea de viituri și producerea de inundații.
Tabel 8 Datele medii și extreme de producere a primei și ultimei zile cu ninsoare și

durata intervalului corespunzător (Clima României, 2008)
Staţia Data de producere a primei Data de producere a ultimei Durata intervalului
hidrometrică ninsori ninsori cu ninsoare (zile)
Timpuriu Mediu Târziu Timpuriu Mediu Târziu max med min
Rarău 1 VIII 18 IX 30 X 20 IV 8 VI 23 VII 215 264 321
Bacău 8 IX 7 XI 16 XII 3 III 19 V 30 VI 179 230 281
Tabel 9 Numărul mediu și maxim de zile cu strat de zăpadă (Clima României, 2008)
Staţia Lunar Anual
IX X XI XII I II III IV V VI med max
Rarău 0,3 5,3 16,1 28,1 30,5 28,0 30,3 21,0 3,6 0,2 163,4 197
Bacău 3,6 13,2 19,3 17,1 9,6 0,7 63,5 115
Tabel 10 Grosimea medie lunară (cm) a stratului de zăpadă (Clima României, 2008)
Stația Alt. (m) IX X XI XII I II III IV V VI
Rarău 1593 0,1 1,5 7,2 21,8 38,8 56,8 64,5 39,7 4,6 0,1
Bacău 184 0,3 3,6 12,0 21,4 29,6 23,4 5,7 0,2
5.4.4. Evapotranspirația
Dacă se compară cantitatea de apă căzută cu cea care părăsește un bazin
hidrografic prin gura de vărsare a acestuia se remarcă faptul că lipsește o cantitate
apreciabilă de apă. Pentru România, din volumul total al precipitațiilor căzute, 77% se
reîntoarce în atmosferă prin procesele de evapotranspirație (Lvovici, Ujvari, 1958;
Stoenescu et al., 1963; Ujvari, 1972).
Evapotranspirația este un proces extrem de important, definit prin pierderea
combinată a umidității solului, prin evaporare directă și transpirația plantelor. Acest
termen exprimă, printr-un singur cuvânt, cele două procese fundamentale prin care apa
este retransmisă în atmosferă de la suprafața Pământului: evaporația și transpirația.
Evaporația este determinată de o serie de factori: radiația solară și atmosferică,
temperatura și umiditatea aerului, presiunea atmosferică, vântul, adâncimea și
dimensiunea pânzei freatice, calitatea apei dar și de caracteristicile suprafeței subiacente
(pantă, expunere față de soare și circulația generală, natura solului, tipul de vegetație
etc.). Ea se exprimă în mm coloană de apă sau în m³/ha.
Transpirația, cea de-a doua componentă a evapotranspirației, este acel proces
fiziologic prin care plantele elimină o parte din apa consumată. Așadar apa tranpirată de
plante ajunge, o parte, în aerul atmosferic, compensând parțial evaporația. Transpirația,
ca factor fiziologic, depinde de caracteristicile plantelor (speciile de plante, stadiul
vegetației, vârsta plantelor), precum și de factorii meteorologici (insolația, temperatura
59
suprafeței subiacente și a aerului, deficitul de saturație și viteza vântului, care constituie

puterea evaporantă a atmosferei) (Clima României, 2008; Îndrumar pentru activitatea
stațiilor evaporimetrice, 2014).
Valoari reale ale acestei variabile sunt însă puține deoarece sunt amplasate în
teren doar câteva stații evaporimetrice (sunt amplasate 3 stații evaporimetrice pe
suprafața bazinului râului Bistrița), însă pot fi estimate și indirect, cu ajutorul formulelor
empirice (ex. E=P-Q, unde E-evapotranspirația, P-cantitatea de precipitații și Q-
cantitatea de apă scursă din bazin) care au în vedere o serie de elemente climatice de
care depinde acest fenomen. În bazinul hidrografic al Bistriței evapotranspiraţia
potenţială variază între 650-700 mm, cele mai mari valori fiind sectorul inferior al
bazinului hidrografic, vara, când necesarul de apă pentru evapotranspiraţie depăşeşte
cantitatea precipitaţiilor și se consumă rezerva acumulată în sol în perioada rece a
anului. Evaporația potențială reprezintă cantitatea maximă de apă care poate fi antrenată
prin acest proces în atmosferă. În realitate însă există situații în care se antrenează o
cantitate mai mică de apă în atmosferă, iar aceasta poartă denumirea de evaporație reală
(Tabel 11) (Chiriac et al., 1976).
Cantitatea de apă care se regăsește în aerul atmosferic se numește umiditate
atmosferică absolută. Aceasta se exprimă prin tensiunea vaporilor de apă din atmosferă
și se măsoară în mm coloană de mercur. Starea de umiditate se caracterizează de cele
mai multe ori prin deficit de umiditate. Procesul de evaporare este influențat de o serie
de factori: temperatura aerului, temperatura apei, viteza vântului, presiune atmosferică.
În momentul în care tensiunea vaporilor de apă reală este egală cu tensiunea vaporilor de
apă în stare de saturație evaporația se oprește.
Tabel 11 Evaporația reală medie lunară și anuală din bazinul hidrografic al râului
Bistrița
Stații/luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII MEDIE
Dorna 33,8 44,3 51,6 56,3 53,3 40,4 288,8
Giumalău
Izvoru 14,2 45,7 77,3 94,1 113,3 111,8 86,8 72,5 54,1 657,8
Alb
Buhuși 33,8 58,5 82,3 90,3 102,5 97,1 65,8 42,3 21,7 573,7
5.4.5. Umezeala relativă

Prezența vaporilor de apă în atmosferă imprimă aerului o anumită instabilitate.
Cantitatea acestora este strâns legată, în principal, de particularitățile fizice ale maselor
de aer în mișcare, temperatură și de caracteristicile locale ale suprafeței subiacente:
suprafețele acvatice și vegetale, care sunt destul de întinse. Acestea constituie surse
permanente de evaporație și evapotranspirație ceea ce determină creșterea gradului de
umezeală a aerului. Starea higrometrică a aerului este bine pusă în evidență de
parametrii care caracterizează gradul de umezire al aerului: umezeala relativă, tensiunea
vaporilor de apă și deficitul de saturație. Acestea pot fi determinate: prin măsurători
directe, cu ajutorul higrometrului și higrografului și prin măsurători indirecte cu ajutorul
60
psihrometrului. Acesta din urmă este instrumentul cu ajutorul căruia se determină în

mod indirect (prin tabele psihrometrice), pe baza temperaturilor indicate de cele două
termometre (uscat și umed), umezeala relativă, tensiunea vaporilor de apă și deficitul de
saturație. Umezeala relativă reprezintă gradul de saturație cu vapori de apă a aerului și
constituie raportul procentual dintre tensiunea reală și tensiunea maximă a vaporilor de
apă la temperatura aerului din momentul observației (Administrația Bazinală de Apă
Siret, 2011, 2012, 2014; Clima României, 2008).
Acest element meteorologic depinde de caracteristicile maselor de aer aflate în
tranzit (conținutul de vapori de apă și temperatura lor), de sursele de evaporare, de
dinamica aerului etc. Valorile umidității relative a aerului au o mare importanță în
reglarea proceselor de evaporație, producerea precipitațiilor, formarea ceții și a norilor,
dezvoltarea vegetației etc.
Umezeala de pe cuprinsul României provine, în cea mai mare parte, dinspre
Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană (cca 80%), iar partea mai redusă se formează în
urma circuitului local (restul de cca 20%). Versanţii montani expuşi direct spre centrele
de provenienţă a vaporilor de apă au valori mai mari ale umidității relative şi se dezvoltă
o zonalitate meridională a gradului de umezire a diferitelor regiuni naturale. Regimul
anual al umezelii relative din bazinul hidrografic al râului Bistrița este caracterizat prin
valori cuprinse între 85% în extremitatea nord-vestică şi 70% în sud-est (Tabel 12).
În variaţiile ciclului anual, perioadele umede alternează cu cele secetoase, însă
durata şi efectul perioadelor cu deficit de umiditate scade odată cu altitudinea și cu
gradul de depăşire a evaporaţiei potenţiale de către precipitaţii. Perioadele cele mai
secetoase apar în două intervale în decursul unui an: iarna şi la sfârşitul verii-toamna
datorită instalării unor stări anticiclonale.
Tabel 12 Umezeala relativă în bazinul hidrografic al râului Bistrița

Stații/luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII MEDIE
Dorna 90,2 87,2 83,3 81,8 81,1 82,7 100,6 83,5 85,6 86,4 89,7 91,8 87,2
Giumalău
Buhuși 88,5 86,2 81,7 76,2 74,8 75,2 75,7 77,1 79,5 81,9 86,5 88,2 81,0
Izvoru 82,1 87,0 87,5 89,5 87,7 89,1 89,1 88,3 87,9 81,9 84,5 86,9 86,8
Alb
Principalele areale de umiditate din România sunt: zona cu umiditate bogată,

zona cu umiditate variabilă şi zona de umiditate deficitară. Conform lui Ujvari I. (1972)
bazinul hidrografic al râului Bistriţa se extinde pe trei zone de umiditate: zona cu
umiditate bogată (cursul superior), zona cu umiditate variabilă (cursul mijlociu) și zona
de umiditate deficitară (cursul inferior).
Zona cu umiditate deficitară cuprinde regiunile de stepă şi cele de tranziţie spre
silvostepă. Potenţialul evaporaţiei depăşeşte 700 mm/an, ajungând la valori de 20 până
la 100% mai mari decât cantitatea precipitaţiilor. Zona cu umiditate variabilă este
caracterizată printr-un număr mare de ani cu umiditate bogată, care alternează, desigur,
cu cei cu umiditate deficitară. Acest fenomen este caracteristic silvostepei şi pădurilor
61
de foioase. În acești ani râurile nu au o scurgere bogată și apare frecvent fenomenul de

secare a pâraielor. Zonele cu umiditate bogată se caracterizează prin valori mari ale
coeficientului de umiditate. Sunt caracteristice regiunilor carpatice unde precipitaţiile
depăşesc evaporaţia potenţială cu 10 până la 50%. Aceste zone prezintă perioade scurte
de secetă, care se reduc odată cu creşterea altitudinii.
5.4.6. Ceața
Legată de umezeala aerului, de variațiile termice, inclusiv de inversiunile
termice este și fenomenul de ceață, care este deosebit de frecvent în zona montană. La
stația meteo Toaca numărul mediu anual de zile cu ceață este de 257, în timp ce în
zonele joase (cursul inferior al râului Bistrița) acestea nu depășesc 50-60 de zile (Tabel
13) (Administrația Bazinală de Apă Siret, 2011, 2012, 2014).
Tabel 13 Variația lunară a numărului de zile cu ceață

Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
meteo/luna
Ceahlău 21,6 21,6 21,9 21,8 20,6 21,1 23,1 21,8 20,8 18,8 21,5 22,4 257
Toaca
Piatra 9,4 7,5 5,7 1,1 0,2 0,3 0,3 0,6 1,0 4,3 7,8 10,8 49,0
Neamț
În profil lunar se pot constata diferențe care există între frecvența ceții pe
culmile înalte montane și cea din văi și depresiuni adăpostite. La nivelul întregului bazin
există o varietate mare de valori ținând cont de variațiile strict locale.
5.4.7. Nebulozitatea
Capacitatea atmosferei de a reține apă sub formă de vapori este limitată de
temperatură. Condensarea sau sublimarea vaporilor de apă în atmosferă determină
apariția norilor, care sunt niște sisteme coloidale formate din picături fine de apă și/sau
cristale de gheață aflate în suspensie. Gradul de acoperire al bolții cerești cu nori
definește nebulozitatea atmosferică. Observațiile asupra nebulozității se fac vizual la
intervale prestabilite sau ori de câte ori este necesar și se exprimă în zecimi din bolta
cerească (Administrația Bazinală de Apă Siret, 2011, 2012, 2014; Clima României,
2008).
Regimul nebulozității este dependent de umiditatea și de temperatura maselor de
aer care traversează zona montană înaltă. Nebulozitatea prezintă valori medii anuale
cuprinse între 5 şi 6 zecimi, iar acestea cunosc o creştere cu cât ne îndreptăm spre
bazinul superior al Bistriței, având în vedere că este situat într-o zonă montană înaltă. În
regiunile depresionare este caracteristică formarea norilor stratiformi, unde şi frecvenţa
inversiunilor de temperatură este mai mare. Ca și ceața, nebulozitatea este un fenomen
deosebit de frecvent în special în bazinul superior al Bistriței atât datorită reliefului cât
și a faptului că aici se întrepătrund masele de aer (în general mai umede), care circulă
din direcții diferite, în special dinspre vest, nord-vest și nord.
62
5.4.8. Durata de strălucire a soarelui

Durata de strălucire a Soarelui reprezintă intervalul de timp când este vizibil
discul solar și se exprimă în ore și zecimi de oră (heliograf) (Administrația Bazinală de
Apă Siret, 2011, 2012, 2014; Clima României, 2008). Strălucirea soarelui reprezintă
elementul principal care asigură insolația, încălzirea scoarței terestre și, prin iradiație,
implicit asigură încălzirea aerului. În zona montană înaltă, unde fenomenele de ceață și
nebulozitate sunt mai frecvente, numărul de ore de strălucire a soarelui are un procent de
până la 40% din numărul total dintr-un an, față de restul suprafeței bazinului hidrografic,
unde se depășește această valoare.
Pe Vârful Toaca procentul anual de insolație este în medie de 39%, în timp ce la
Bacău acest procent este de 42%. Iarna și primavara sunt valori de 35%, pe perioada
verii 37%, iar toamna procentul crește la 43%.
5.5. Învelișul de sol și influența asupra scurgerii în bazinul Bistriței
Solurile au o repartiție pe zone de altitudine și prezintă interes hidrologic prin grosimea

și gradul lor de afânare. Tipurile de sol sunt în strânsă dependență cu structura și
litologia zonei. Datorită condițiilor orohidrografice, climatice și de vegetație specifice
bazinului Bistrița apare o gamă largă de soluri, de la cele specifice zonelor podiș la cele
întâlnite în zona montană și subcarpatică. Doar pe versanții abrupți, în albia majoră și pe
unele conuri de dejecție solul lipsește (Moțoc et al, 1975; Romanescu, 2006; Stătescu,
Cotiuga-Zauca, 2006; Stătescu et al., 2012; Ungureanu et al., 2012). În bazinul Bistrița
pot fi identificate 18 tipuri de sol, care în sistemul actual de clasificare (Sistemul Român
de Taxonomie a Solurilor – S.R.T.S. – 2012, aliniat la standardele internaționale) sunt
grupate în 10 clase (Fig. 20).
Culorile utilizate în harta sunt conforme cu cele propuse de Secu et al. în
lucrarea Propunere de standardizare a legendei hărții solurilor pentru urilizatorii
S.I.G., publicată în anul 2007. Astfel, în etajul alpin se întâlnesc districambosoluri tipice
de pajiști alpine, humosiosoluri și soluri în curs de formare.
În etajul subalpin se trece la podzoluri feriluvice. În general solurile din aceste
etaje sunt slab dezvoltate, cu orizonturi subțiri și conțin mai multe elemente de rocă abia
dezagregate. Predominarea rocilor dure, scoarța de alterare pietroasă (grohotișurile) și
solurile subțiri fac ca în aceste etaje scurgerea să fie ridicată. La aceasta contribuie, în
mod deosebit, precipitațiile bogate și pantele mari ale formelor de relief.
În etajul forestier montan predomină districambosolurile montane, iar în zonele
mai joase aceste soluri cunosc un grad avansat de podzolire. Aceste soluri sunt mai
evoluate, mai groase și cu orizonturi mai bine diferențiate. Solurile, litiera, covorul
vegetal subforestier și precipitațiile (atenuate datorită intercepției primare a
coronamentului arborilor) contribuie în mod evident la regularizarea scurgerii
superficiale, determinând în același timp și o scurgere subterană mai bogată.
În etajul subcarpatic cele mai răspândite sunt luvisolurile și cambisolurile, apoi
mai pot fi identificate și suprafețe reduse cu cernisoluri.
63
În etajul de podiș pot fi identificate cernisolurile, corespunzătoare bioclimatului

stepic-silvostepic.
În sectorul montan sunt răspândite solurile cu o litieră dezvoltată, care
diminuează foarte mult scurgerea superficială. În sectorul extracarpatic, solurile sunt
caracterizate printr-o permeabilitate accentuată, astfel asigură infiltrarea intensă a apei.
Solurile, prin proprietățile lor hidro-fizice, mai ales prin textură, dar și prin modul de
utilizare a terenurilor, joacă un rol important în formarea scurgerii, mai ales a scurgerii
lichide maxime, a scurgerii de aluviuni. Textura solurilor influențează într-o mare
proporție comportamentul hidro-fizic al acestora și, cel mai important, drenajul apei.
Solurile alcătuite predominant din nisip sunt foarte permeabile pentru apă și aer, au o
capacitate redusă de reținere a apei și induc o infiltrație rapidă în timpul viiturilor. La
polul opus se situează solurile cu conţinut ridicat de argilă care au o coeziune mare, sunt
puțin permeabile pentru apă și aer, viteza de infiltrație fiind mică, cu toate că pe termen
lung pot înmagazina cantități mari de apă.
Solul este intermediarul dintre factorii climatici și scurgere, având în vedere că
el reprezintă stratul superficial al mediului în care se formează scurgerea superficială. În
cazul solurilor cu permeabilitate mare precipitațiile bogate nu vor duce întotdeauna la
creșterea valorilor scurgerii datorită infiltrațiilor rapide de pe parcurs. Desigur, odată
ajunse la adâncimi mai mari, apele infiltrate sunt protejate de evaporație, așadar apar
fluctuații mai mari ale apelor freatice și prin aceasta ale alimentării subterane. Solurile
cu capacitate mai mare de reținere a apei au efectul opus. În ceea ce privește bilanțului
hidrologic se poate afirma clar că în regiunile cu soluri permeabile valorile scurgerii
sunt mai ridicate, iar cele ale evapotranspiraţiei sunt mai reduse decât în regiunile cu
soluri argiloase.
În cuprinsul bazinului hidrografic al râului Bistrița solurile cu capacitate de
infiltrație ridicată se găsesc în regiunile pericarpatice (zona cernoziomului, zona
faeoziomului, a preluvosulului etc.). Aceste soluri au capacitatea ridicată de infiltrație în
perioada caldă, secetoasă, și capacitate mare de reținere a apei. Din acest motiv iarna și
primăvara ele devin slab impermeabile, în schimb în perioadele secetoase este nevoie de
o cantitate de 5-15 mm de apă pentru saturarea suprafeței lor necesară apariției
momentului scurgerii superficiale (Moțoc et al, 1975; Romanescu, 2006; Stătescu,
Cotiuga-Zauca, 2006; Stătescu et al., 2012). În sectorul montan solurile puternic levigate
au o permeabilitate mai scăzută în tot timpul anului, în comparație cu solurile din
regiunile pericarpatice.
Permeabilitatea redusă este cauzată, în special, de gradul înalt de saturare cu apă
din sol, care se menține un timp mai îndelungat pe măsură ce crește altitudinea (ape
capilare, higroscopice etc). Umiditatea excedentară a solurilor de munte asigură,
totodată, o infiltrație aproape continuă a apelor freatice spre râuri, ceea ce înseamnă o
alimentare bogată pe cale subterană. Luvisolurile, dezvoltate pe roci friabile, au
capacitate mare de reținere a apei. Iarna și primăvara însă, din cauza umidității mai
ridicate, ele devin mai puțin permeabile și influențând negativ scurgerea de suprafață.
64
Solurile azonale, în cazul de față aluviosoluri, sunt formate în cea mai mare parte din
nisipuri și argile, astfel încât capacitatea de absorbție este mare.
Fig. 20 Solurile din bazinul hidrografic al râului Bistrița (după Harta Solurilor scara
1:1000000 din Atlasul R.S. România, 1978; Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor,
2012)
Influența solului asupra proceselor de scurgere depinde de structura și textura

solurilor, de panta versanților și de intensitatea ploilor. Solurile cu textură nisipoasă au o
capacitate de reținere mare, în timp ce solurile argiloase au capacitate de reținere mică.
În acest sens primele au capacitatea de a atenua scurgerea prin volumul mai mare de apă
reținută, în timp ce ultimele au un rol minim în acest proces. Rolul atenuator al solurilor
depinde de panta versanților și de intensitatea ploilor. Dacă ploile au intensitate mică
sunt reținute aproape integral în solurile nisipoase sau în cea mai mare parte în solurile
cu textura lutoasă sau argiloasă, ploile cu intensitate mare se comportă diferit. În
concluzie solul preia cantitățile de precipitații și, în funcție de caracteristicile sale,
determină infiltrația, scurgerea de suprafață și evaporația.
65
5.6. Vegetația din bazinul Bistriței și modul de utilizare al terenurilor
Diversitatea factorilor fizico-geografici (relief, climă, soluri) au favorizat dezvoltarea

unei vegetații variate. Doar secțiuni restrânse (lunci și versanții foarte abrupți) sunt
lipsite de vegetație. De-a lungul văii Bistriței pot fi identificate următoarele etaje de
vegetație: etajul alpin, etajul subalpin, etajul molidului, etajul pădurilor de amestec fag-
rășinoase și etajul fagului (Enea, 1972; Gâștescu, 1961, 1975; Romanescu et al., 2014,
2015).
Etajul alpin poate fi identificat la înălțimi de peste 2000 m (stepa rece).
Vegetația este săracă iar plantele lemnoase aproape că lipsesc în totalitate. Se mai găsesc
salcia pitică (Salix reticulata) și azaleea de munte (Loiseleuria procumbens), specii
târâtoare, care își fac apariția pe alocuri. De asemenea mai apar: lichenul renilor
(Cladonia rangiferina), lichenul islandez (Cetraria islandica), păiușul arctic (Festuca
supina), argințica (Dryas octopetala) (Fig. 21). Pe lângă acestea mai cresc mușchi și
unele ierburi prezente în zona subalpină.
Fig. 21 Vegetație alpină în munții Călimani (la Stația Meteo Călimani – 2020 m)
Etajul subalpin se întinde de la 1800-2000 m. Este caracterizat prin pajiști, la

care se adaugă tufișuri de jneapăn (Juniperus communis, tufișuri de smîrdar sau bujor de
munte (Rhododendron kotschyi), de afin (Vaccinium myrtillus), de merișor (Vaccinium
vitis-idaea), mușchi (Polytrichum commune) și licheni.
Etajul molidului se dezvoltă începând de la 1600 m până la 1800 m. Vegetația
naturală a văii Bistriței, în această zonă, este reprezentat prin pădurile de molid (Picea
abies), asociat cu bradul (Abies alba), fagul (Fagus silvatica) sau paltinul de munte
(Acer pseudoplatanus), secțiuni restrânse de foioase (mestecănișuri – Betula verrucosa)
şi frecvent se regăsește și teiul (Tilia cordata). Pădurea este îmbinată de tufe de arbuşti
ca: alun (Corylus avellana), scoruş de munte (Sorbus aucuparia), afinul (Vaccinium
myrtillus), coacăzul (Ribes grossularia), zmeur (Rubus idaeus), murul (Rubus caesius),
66
soc roşu (Sambucus nigra), cununiţă (Spiraea vanhouttei), caprifoi (Lonicera nitida) şi
cu o serie de plante erbacee: horşti (Brassica nigra), clopoţei (Campanula glauca) ș.a.
De-a lungul anilor acțiunea antropică a dus la dispariția unor areale importante de
pădure.
Etajul pădurilor de amestec fag-rășinoase se dezvoltă aval de la 1000 la 1200
m altitudine. În această zonă pot fi identificate păduri de fag în amestec cu brad (Abies
alba) și molid (Picea abies), la care se adaugă și paltinul de munte (Acer
pseudoplatanus), alunul de munte (Corylus avellana), plopul de munte tremurător
(Populus tremula), mesteacănul (Betula verrucosa), salcia căprească (Salix caprea),
plus arbuşti asemănători cu cei din zona anterioară, la care se mai adaugă păducelul
(Crataegus monogyna), călinul (Viburnum opulus) ș.a. Stratul ierbos cuprinde: vinariţă,
colţişor, trestie de pădure, horşti şi afini (Fig. 22).
Fig. 22 Peisaj montan din bazinul râului Bistrița (la Dorna Arini)
Cu cât înaintăm spre Piatra Neamț fagul devine predominant, formând făgete pe
suprafețe extinse. Acțiunea antropică se resimte și în această zonă, multe suprafețe cu
pădure au fost defrișate.
Etajul fagului (Fagus sylvatica) apare clar evidențiat din aval de Piatra Neamț
până în apropierea Bacăului (la altitudini cuprinse între 600-800 m). Începând de la
Hangu își fac apariția și quercineele (Quercus robur), extinzându-se mai mult pe
versantul stând al Bistriței, în aval de Mănăstirea Bistrița, unde formează stejărișuri
pure. În aceast etaj mai apar și: paltin (Acer pseudoplatanus), carpen (Carpinus betulus),
păducel (Crataegus monogyna), salcie (Salix alba), corn (Cornus mas), sânger (Cornus
sangiunea), dârmoz (Viburnum lantana), ulmul (Ulmus rubra), tei (Tilia cordata), mărul
pădureţ (Malus sylvestris), jugastru (Acer campestre) şi frasinul (Fraxinus excelsior). Pe
pajişti apare iarba câmpului (Agrostis stolonifera) cu păiuşul stepei (Festuca pratensis),
67
păiuşul oilor (Festuca rubra), pirul târâtor (Agropyron repens), care dau o cantitate
mare de masă vegetal, calitatea acestora fiind diminuată de tufişuri şi buruieni
dăunătoare constituite din cătină (Hippophae rhamnoides), păducel (Crategus
monogyna), porumbar (Prunus spinosa) etc. Fenomenul de defrișare este întâlnit și în
acest etaj astfel încât, au dispărut suprafețe însemnate, locurile unde încă se mai
păstrează pădurea, pe versantul stâng, sunt la Podoleni, și între Buhuși și Hălmăcioaia,
iar pe versantul drept, de la Buda la Hemeiuș.
La parterul pădurii este prezentă flora de mull cu următoarele specii
componente: vinariţa (Galium odoratum), mierea ursului (Pulmonaria molis), urzica
moartă (Lamium purpureum), sănişoara (Sanicula europaea), silnicul (Glechoma
hederaceum), ciocul berzei (Erodium cicutarium), bubericul (Scrophularia nodosa),
untişorul (Nasturtium officinalis), floarea paştelui (Anemone pulsatilla), ferigi
(Dryopteris filix-mas), firuţa de pădure (Poa pratensis) etc. la care se adaugă speciile de
efemeride de primăvară – ghiocei (Galanthus nivalis), viorele (Scilla bifolia), toporaşi
(Viola odorata), brebenei (Coyidalis solida), lăcrămioare (Convallaria majalis) ş.a.
(Leandru, 1960).
Vegetaţia luncii Bistriței este reprezentată prin formaţiuni vegetale naturale de
pajişti şi pădure, specifice solurilor aluviale, inundate periodic şi cu exces de umiditate
freatică. Aici, umezeala relativă este crescută şi fenomenele hidrometeorologice (rouă,
brumă, ceaţă) au o frecvență mare. Pajiştile sunt alcătuite din specii mezofile şi
mezohidrofile reprezentate prin graminee ca: firuţa (Poa pratensis), păiuşul (Agrostis
tenuis), coada vulpii (Alopecurus cyparias), trifoi (Trifolium repens), pir târâtor
(Agropyrum repens).
Vegetația are atât o acțiune directă, cât și una indirectă asupra regimului
scurgerii. În mod direct, vegetația reprezintă un element de protecție a solului împotriva
acțiunii apei din precipitații, iar în mod indirect acționează prin influența regimului de
umiditate a solului. Influenţa cea mai mare asupra desfăşurării proceselor hidrologice,
prin modul variat de manifestare, o are pădurea. Aceasta contribuie la atenuarea
scurgerii maxime, la sporirea scurgerii minime lichide, dar şi la micşorarea scurgerii
solide.
Modul de utilizare a terenurilor – metoda CORINE LANDCOVER pentru
inventarierea modului de utilizare a terenurilor în bazinul Bistriței
Ceea ce poate caracteriza un anumit tip de mediu diferă când vine vorba de
gradul de antropizare. În zonele în care intervenția antropică este puternic resimțită
peisajul este analizat prin prisma modului de utilizare al terenului. Pentru aceasta a fost
utilizat setul de date CORINE LANDCOVER. Au fost selectate clasele cu tipurile de
peisaje care se regăsesc în bazinul hidrografic Bistrița. În concluzie se constată că în
bazinul hidrografic al râului Bistrița peisajele se încadrează în cele 5 clase şi anume: 1
(suprafeţe artificiale), 2 (suprafeţe agricole), 3 (păduri şi terenuri seminaturale), clasa 4
(terenuri umede) şi clasa 5 (organisme acvatice). În total, au fost diferenţiate 26 tipuri de
peisaje private prin prisma modului de utilizare a terenurilor: 111, 112, 121, 124, 131,
141, 142, 211, 221, 222, 231, 241, 242, 243, 311, 312, 313, 321, 322, 324, 331, 332,
68
333, 411, 511 și 512. Acestea se grupează în 13 categorii cu rang taxonomic mai mare:
structură urbană (1.1), unităţi industriale, comerciale şi de transport (1.2), terenuri cu
mine, deșeuri și situri de construcții (1.3), terenuri artificiale, nonagricole (1.4) teren
arabil (2.1), culturi permanente (2.2), păşuni (2.3), suprafeţe agricole eterogene (2.4),
păduri (3.1), arbuşti (tufişuri) şi/sau asociaţii vegetale ierboase (3.2), spaţii deschise cu
vegetaţie mică sau fără vegetaţie (3.3), terenuri umede interioare (4.1) şi ape interioare
(5.1) (Fig. 23). Multitudinea de clase şi subclase stabilite în cadrul CLC permite
încadrarea fiecărei suprafețe într-o subclasă care o caracterizează cel mai bine din punct
de vedere al caracteristicilor peisajului.
În spațiul urban discontinuu și spațiul rural (112) terenul este acoperit de
construcții. Clădirile, străzile și suprafețele artificiale asociate cu suprafețe cu vegetație
și zone cu sol dezgolit ocupă arii discontinui semnificante. Acesta este caracteristic
aşezărilor din lunca Bistriţei (Vatra Dornei, Piatra Neamţ, Buhuşi, Bacău).
Unităţile industriale sau comerciale (121). În această categorie se încadrează
suprafețele artificiale (din beton, asfalt, tarmacadam sau teren stabilizat), fără vegetație,
care ocupă aproape în întregime suprafața vizată, iar în plus mai sunt prezente și clădiri
sau/și zone cu vegetație. Acestea se regăsesc în mai multe aşezări din bazinul Bistriței,
ca de exemplu în Vatra Dornei, Piatra Neamț, Buhuși, Bacău etc.
Terenuri arabile neirigate (211). Sunt incluse: terenurile cultivate cu cereale,
legume, culturi furajere, rădăcinoase și terenurile necultivate; terenuri cu flori și copaci
(pepinierele) fie că sunt cultivate în câmp deschis sau în sere; terenuri cultivate cu plante
aromatice, medicinale și culinare, însă sunt excluse pajiștile permanente. Terenurile
cultivate sunt prezente în toate localităţile din bazin. Caracteristicile reliefului au
favorizat existenţa unor areale mici cu astfel de utilizare. Arealele de teren arabil
neirigat sunt localizate pe terenuri cu pante reduse (pe terase, în luncă, pe unii versanţi
cu pante domoale) şi cu adâncimea fragmentării de 50-60 m, în special în bazinul
inferior al râului Bistrița.
Păşunile secundare (231) (iarbă deasă predominant graminee, de compoziție
florală, într-un sistem permanent de cultură). Este folosită în special pentru păscut, însă
culturile furajere pot fi cultivate prin procedee mecanice. Mai sunt incluse și suprafețele
cu garduri vii. Ocupă suprafeţe mai mari în bazinul superior al zonei şi mai ales în
bazinele râurilor Teșna, Dorna, Neagra, Negrișoara și suprafețe mai reduse în sectorul
mijlociu al Bistriței. Suprafeţe reduse se găsesc şi în jurul localităţilor, însă acestea au
fost sunt analizate în cadrul altor tipuri de peisaje, conform metodei CORINE
LANDCOVER. Mare parte din păşuni au un grad slab de împădurire în care sunt incluși
arbori izolaţi şi tufişuri sau arbuşti.
Pădurile (311, 312, 313) (Tabel 14). Conform codificărilor CORINE
LANDCOVER, codul 311 are ca și corespondent o vegetație forestieră compusă în
principal din arbori, arbuști și vegetație parter în care predomină speciile de foioase;
codul 312 este folosit pentru terenurile în care predomină coniferele; iar codul 313
corespunde terenurilor în care preodomină mixul de foioase și conifere. Pădurile ocupă
suprafețele extinse în bazinul superior și cel mijlociu, iar în sectorul inferior se găsesc în
69
special în zona sudică (bazinele râurilor Valea lui Ion, Blăgești, Buda, Limpedea,
Trebeș, Negel). Codul 411 delimitează terenuri cu altitudine mică inundate de obicei în
timpul iernii și mai mult sau mai puțin saturate cu apă în timpul anului. Sunt incluse
mlaştinile din zona de luncă, îndiguite şi terenurile supuse inundaţiilor periodice cauzate
de oscilaţiile de nivel din apropierea suprafeţelor lacustre. Acestea sunt întâlnite
începând de la prima acumulare de la Poiana Teiului și până la ultima acumulare înainte
de vărsarea Bistriței în Siret.
Unitățile acvatice (51) corespund lacurilor şi bălţilor cu origine naturală şi
antropică (cum este cazul special al heleşteelor şi iazurilor), conţinând apă curgătoare şi
rulând apa din râuri. Cursurile de apă (511) naturale sau artificiale care servesc drept
canale de scurgere a apei (lățimea minimă de 100 m). Corespund apelor curgătoare mai
mari, în cazul nostru este vorba despre râul Bistrița, deoarece lăţimea minimă pentru
includerea cursului de apă în această categorie este de 100 m. Se includ şi nisipurile şi
pietrişurile acumulate de-a lungul râului (CORINE LAND COVER, 2006).
Infiltrarea sau scurgerea superficială a apei din precipitaţii este determinată de
gradul de acoperire a solului cu vegetaţie şi, în general, de modul de folosire a
terenurilor. În sub-bazinele lipsite de un înveliş protector, când viteza de cădere a
precipitaţiilor este mai mare decât cea de infiltrare, apa se deplasează la suprafaţă în
funcţie de unghiul de pantă şi de rezistenţa la eroziune. Materialul solid dislocat este
antrenat de ape şi transportat pe versanţi spre talvegul râurilor.
Activitatea omului asupra scurgerii s-a desfășurat cu intensități diferite de-a
lungul timpului, în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărei perioade. Necesitatea
terenurilor de cultură, pășunilor, fânețelor și lemnului a dus la defrișarea terenurilor,
aceasta fiind cea mai importantă acțiune negativă a omului. Înlocuirea pădurilor a
produs o dereglare a circuitului hidric prin accelerarea proceselor de scurgere,
declanșarea mai rapidă a undelor de viitură care au o putere de eroziune și de transport
sporită. Defrișarea terenurilor cu roci friabile a dus la o creștere a suprafeței cu alunecări
de teren și procese de eroziune și la o sporire a volumului de aluviuni în suspensie. Pe
terenurile defrișate și folosite pentru pășunat, un număr mare de animale duce la
bătătorirea solurilor, la o capacitate de infiltrare redusă și la o accelerare a proceselor de
scurgere pe pantă.
Tabel 14 Evoluţia suprafeţei împădurite în perioada 1990-2006 (după CORINE LAND

COVER, 2006)
Nr Râul Staţia Suprafaţa Suprafaţa Suprafaţa Evoluţia Evoluţia Ponderea
hidrometrică bazinului împădurită împădurită suprafeţei suprafeţei suprafeţei
de 1990 2006 împădurite împădurite împădurite
recepţie (km²) (km²) 1990-2006 1990-2006 2006
(km²) (km²) (%) (%)
1 Dorna
Bistriţa Giumalău 758 572,2 545,9 -26,3 -4,6 72,0
2 Bistriţa Dorna Arini 1690 1005,1 957,7 -47,4 -4,7 56,7
3 Bistriţa Frumosu 2858 1994,1 1941 -53,1 -2,7 67,9
4 Bistriţa Straja 5118 3495,9 3379,1 -116,8 -3,3 66,0
5 Cârlibaba Cârlibaba 111 85,1 80,8 -4,4 -5,1 72,8
70
6 Poiana
Dorna Stampei 132 111,3 108,5 -2,8 -2,5 82,2
7 Dorna
Dorna Candreni 565 420,3 412 -8,4 -2,0 72,9
8 Poiana
Dornişoara Stampei 47 41,5 38,7 -2,8 -6,8 82,3
9 Neagra Şura 48 36,0 36,0 0 0 75,0
10 Neagra Gura Negrii 312 147 136,2 -10,8 -7,3 43,7
11 Haita Gura Haitei 40 30,0 29,8 -0,2 -0,6 74,5
12 Sărişor Panaci 44 15,8 15,3 -0,5 -3,0 34,8
13 Neagra Broşteni 292 247,5 243,2 -4,2 -1,7 83,3
14 Poiana
Bolătău Largului 59 39,1 39,1 0 0 66,3
15 Bistricioara Tulgheş 408 252,4 228,4 -24 -9,5 56,0
16 Bistricioara Bistricioara 760 505,1 459,3 -45,9 -9,1 60,4
17 Schit Ceahlău 40 28,6 28,6 0 0 71,6
18 Bicaz Taşca 496 235,2 210,3 -24,9 -10,6 42,4
19 Cuejdiu Cuejdiu 65 50,8 50,6 -0,2 -0,4 77,9
Fig. 23 Utilizarea terenurilor în bazinul hidrografic al râului Bistrița (după CORINE

LANDCOVER, 2006)
71
5.7. Regimul hidrologic în bazinul hidrografic al râului Bistrița
Pe un fond climatic bogat în precipitații, în condițiile existenței unui relief înalt, bine
fragmentat, grefat pe structuri geologice complexe, cu roci dure și în prezența unui
covor vegetal bine dezvoltat, în care pădurile dețin un procent de peste 50%, rezervele
de apă subterane și de suprafață sunt destul de bogate. Din acest punct de vedere
suprafața pe care se extinde bazinul hidrografic al râului Bistrița poate fi considerată ca
excedentară.
5.7.1. Apele subterane

Bogăția în ape subterane a unui teritoriu este dată de posibilitățile de alimentare,
respectiv cantitatea de precipitații căzute și de condițiile de cantonare în depozitele
geologice, respectiv de permeabilitate și porozitatea rocilor (Constantinescu, 1980;
Gheorghe, 1973; Îndrumar pentru activitatea la profilele hidrogeologice, 2014). În
bazinul hidrografic al râului Bistrița au fost identificate 4 corpuri de ape subterane:
corpul ROSI01 – Cârlibaba; corpul ROSI02 – Depresiunea Dornei; corpul ROSI03 –
Lunca Siretului și afluenții săi; și corpul ROSI04 – Munții Hăghimaș (RO – România,
SI – Siret, 01, 02, 03, 04 – numerotarea corpurilor de apă).
Corpul ROSI01 – Cârlibaba este localizat în Munții Suhardului și Obcina
Mestecănișului, este de tip fisural, acumulat în calcare și dolomite cristaline, precum și
în șisturile cristaline ale seriei de Tulgheș. Vârsta acestor roci metamorfice faliate, în
general, pe direcția SV-NE este precambrian superior-paleozoică. Limita dintre cele
două grupe de munți este evidențiată de râul Bistrița, cu direcția de curgere orientată
NV-SE. Formațiunile cristaline, în care este inclus corpul de apă subterană sunt parțial
neacoperite, parțial acoperite cu depozite cretacice și cuaternare. Infiltrarea eficace este
cuprinsă între valorile 63 și 94,5 mm/an, iar în aceste condiții gradul de protecție este
mediu spre nesatisfăcător.
Apele subterane sunt acumulate și circulă pe fisuri, pe falii și pe suprafețele de
contact dinspre cristalin și diferitele tipuri genetice de depozite cuaternare (aluviale,
fluviale, deluviale, coluviale, eluviale etc.). Izvoarele apar în amonte de localitatea
Cârlibaba (pe malul stâng al râului Bistrița) și au debite cuprinse între 1,31 și 3,92 l/s.
Alimentarea corpului de apă subterană se realizează predominant din precipitații,
cantitatea medie anuală de precipitații fiind în perioada 1961-2014 de 1100 mm.
Corpul ROSI02 (Depresiunea Dornei). În depresiunea intracarpatică a Dornei,
acviferul aluvionar este reprezentat prin formaţiuni granulare (nisipuri, pietrişuri şi
bolovănişuri) de vârstă holocenă. Depozitele aluvionare din valea râului Dorna prezintă
grosimi relativ mici, variind între 2 şi 6 m, depuse peste formaţiuni paleogene constituite
din roci compacte impermeabile (gresii, marne şi şisturi argiloase). Adâncimea nivelului
hidrostatic mediu este cuprinsă între 1 şi 2,5 m cu amplitudini medii de variaţie de 2,0
m. Hidroizohipsele indică o curgere paralelă cu albia râului, acviferul fiind uşor drenat
de către râu. Potenţialul acvifer al văii Dornei este slab, cu debite care nu depăşesc 0,3
72
l/s. Caracteristicile hidraulice ale rocii magazin sunt puse în evidenţă prin valorile
reduse ale transmisivităţii (5-20 m2/zi) şi ale conductivităţii hidraulice de circa 3 m/zi.
În valea râului Neagra Șarului partea centrală a depresiunii prezintă acviferul
aluvionar cu o grosime de circa 10 m, acoperit de un pachet de silturi argiloase şi argile
siltice groase de 3-5 m. Nivelul piezometric din acest compartiment al depresiunii este
situat la adâncimi de 0,2–3 m. Râul exercită un puternic drenaj al acviferului din luncă.
Transmisivitatea acviferului este de circa 20 m2/zi, iar conductivitatea hidraulică este de
2 m/zi. Debitele care pot fi exploatate au valori care nu depăşesc 0,5 l/s la un foraj.
Transmisivităţile din sectorul nord-estic al depresiunii au valori cuprinse între 80 şi 100
m2/zi, iar debitele care se pot extrage sunt de 2,0-2,5 l/s la un foraj. Apele freatice din
acestă depresiune sunt potabile dar s-au semnalat unele zone cu conţinuturi peste
limitele admisibile la fier şi substanţe organice. Stratele acvifere sunt alimentate din
precipitaţiile care cad pe suprafaţa depresiunii, iar rata medie de alimentare este de cca
700 mm/an. Acest acvifer are, în general, o vulnerabilitate ridicată la poluare deoarece
este protejat doar în măsură foarte mică de depozitele semipermeabile acoperitoare.
Corpul ROSI03 (Lunca Siretului şi afluenţilor săi) este de vârstă cuaternară, de
tip poros permebil, se dezvoltă în depozitele din luncă şi terasele râului Siret, inclusiv
ale afluenţilor acestuia. Acviferul freatic este cantonat în nisipuri şi pietrişuri cu
bolovănişuri, acoperite de depozite de argile, argile siltice sau nisipoase. Stratele
permeabile au grosimi medii de circa 5 m. Grosimi mai mari ale formaţiunilor acvifere
se înregistrează în zona staţiilor hidrogeologice Gherăeşti și Bacău, unde acestea ajung
la circa 10 m grosime. Stratul acoperitor este constituit din depozite semipermeabile cu
grosimi cuprinse între 0-5 m în zonele de luncă şi depozite mai groase în zonele de
terasă (5-10 m). Aluviunile afluenţilor de pe dreapta Siretului (printre care se numără și
râul Bistrița) au grosimi cuprinse între 5-10 m, uneori ajungându-se la 20 m. Depozitele
din acoperiş din zonele de luncă pot lipsi; pe terasă ele ajung să depăşească 10 m
grosime şi sunt constituite din depozite loessoide. Nivelul apelor freatice se situează
între adâncimile de 2-15 m. Tipul de apă este bicarbonatato-calcică sau bicarbonatato-
calcică-magneziană. Nivelul hidrostatic are, în general, caracter liber, însă în cazul
prezenţei în acoperişul stratului freatic a depozitelor argiloase-siltice căpătă caracter
ascensional. Direcţia de curgere a fluxului subteran este dinspre zonele mai înalte spre
zonele mai joase, reţeaua hidrografică din zonă drenând stratul freatic.
Lunca şi terasele râului Bistriţa sunt bine dezvoltate mai ales în depresiunea cu
acelaşi nume unde se pot urmări trei niveluri de terase. Acviferul este constituit din
nisipuri şi pietrişuri cu bolovănişuri, cu grosimi cuprinse între 5-10 m (uneori depozitele
depăşesc 20 m). Aluviunile din zona Buhuşi au: grosimi de până la 9 m; nivelul apei se
situează între 1,7 şi 3,4 m; debitele sunt cuprinse între 2,6 şi 40 l/s la un foraj, pentru
denivelări de 0,3-1,65 m; permeabilitatea este cuprinsă între 200-600 m/zi. Acviferul din
cadrul terasei inferioare a râului Bistriţa este constituit din nisip, pietriş şi bolovăniş
între adâncimile de 6-13 m. Grosimea medie a acviferului freatic este cuprinsă între 5-
10 m (în unele foraje ca de exemplu Buhuşi, acestea depăşesc 20 m). Stratul acoperitor
este constituit din argile şi silturi argiloase cu dezvoltare discontinuă. Patul impermeabil
73
al stratului acvifer este constituit din argile, argile marnoase, iar la Stejaru şi Bâtca
Doamnei, în bază, s-au întâlnit gresii. Parametrii hidrogeologici au următoarele valori:
coeficienţii de filtraţie variază între 50-500 m/zi (de la 4,0 m/zi, - F2 Bâtca Doamnei la
2636 m/zi la F5 Ruseni), transmisivităţile au valori cuprinse între 500-1000 m2/zi, iar
debitele specifice au valori de peste 10 l/s/m. Regimul hidrogeologic al văii Bistriţa este
dependent de noul regim creat prin amenajările hidrotehnice executate. Amenajarea
integrală a cursului râului Bistriţa a influenţat captările existente în aval de baraj, prin
modificarea regimului hidrogeologic din albia majoră a râului şi din terasa inferioară,
deoarece pietrişurile din baza terasei inferioare sunt în legătură cu cele din albia majoră.
În lunca Bistriţei se pot obţine debite până la 5 l/s, la denivelări de 0,08 m. Zone
importante pentru captări sunt: Viişoara – Săvineşti şi Ruseni – Lilieci, unde s-au
obţinut debite mai mari de 50 l/s/foraj. Alimentarea acviferului freatic se realizează, în
principal, din precipitaţii şi mai puţin din apele de suprafaţă.
Pe râul Bistriţa, sub aspect hidrochimic, în aval de Dochia Vânători, apele sunt
de tipul bicarbonatate sulfato-calco-sodice, procentul de Na (sodiu) nefiind prea ridicat.
Captarea Hemeiuşi este constituită dintr-un număr de 18 foraje. Debitul exploatat este
de 6500 mii m3/an. Frontul de captare I din localitatea Gherăieşti are o lungime de 3500
m şi este cuprinde un număr de 57 de foraje. Volumul exploatat este de 4911 mii m3/an.
Captarea Gherăieşti II alcătuită din 47 foraje, exploatează anual un volum de 4087 mii
m3 din frontul de captarea ce are o lungime de 3200 m.
Corpul ROSI04 Munţii Hăghimaş. Corpul de apă subterană din munţii
Hăghimaş este de tip fisural-carstic, fiind acumulat în depozite triasice, jurasice şi
cretacice. Aceste depozite au fost afectate de orogeneza alpină, care a determinat
formarea unui mare sinclinal, orientat N-S, în cadrul căruia apar ondulaţii axiale şi
transversale. Depozitele triasic-cretacice sunt străbătute de numeroase falii şi fisuri care,
alături de planele de stratificaţie şi golurile carstice, constituie căi de acces şi de
circulaţie a apelor meteorice în masa rocilor.
Succesiunea formaţiunilor mezozoice din Munţii Hăghimaş este reprezentată
prin: depozite triasice (dolomite şi calcare dolomitice, cu conglomerate şi gresii
cuarţitice în bază), depozite jurasic-inferioare (calcarenite şi gresii), depozite jurasic–
medii (conglomerate, gresii, calcarenite), depozite jurasic superior-cretacic inferioare
(calcare) şi depozite cretacice (conglomerate, gresii şi marne, cu intercalaţii de calcare
recifale la diferite nivele). Izvoarele care apar din depozitele triasic-cretacice au debite
cuprinse între 0,5 şi 500 l/s. Apele subterane sunt bicarbonatat-calcice-magneziene şi au
pH-ul cuprins între 7,3 şi 7,6. Duritatea totală este cuprinsă între 10,5 şi 14 grade
germane, mineralizaţia totală între 224,63 şi 319 mg/L, iar reziduul fix între 230 şi 300
mg/L.
În partea de vest a Munţilor Hăghimaşului îşi are obârşia râul Bicaz, care este
cel mai important prin suprafaţa drenată şi prin debit. La obârşie acesta are numeroşi
afluenţi: pe partea dreaptă, pârâul Hăghimaş şi pârâul Bicăjel; pe partea stângă, pârâul
Licaş, pârâul Suhard, pârâul Cupaşelor şi pârâul Lapoş. Aproape toate aceste pâraie îşi
iau apa din izvoare fisural-carstice. De exemplu pârâul Bicăjel, cu debit mediu în timpul
74
verii de circa 1 m3/s, îşi adună apele din izvoarele fisural carstice Trei Fântâni şi Izvorul
Cald, în proporţie de cel puţin 50%.
În bazinul hidrografic al Bistriței cantitățile de precipitații sunt bogate și pot
asigura o alimentare bună a pânzelor de apă subterană. Rocile prezintă o diversitate
mare astfel încât există resurse de ape subterane importante cantonate la adâncimi
variabile, roci și structuri diferite. Culmile montane sunt alcătuite din roci masive,
adesea afectate de diaclaze și numeroase fisuri și crăpături, precum și de existența unei
scoarțe de alterare destul de dezvoltată. În văi și depresiuni există depozite de roci
acumulative sau detritice (Fig. 24) (Administrația Bazinală de Apă Siret, 2011, 2012,
2014, 2015).
Fig. 24 Corpurile de apă subterană din bazinul hidrografic al râului Bistrița (după
Administraţia Bazinală de Apă Siret, 2015)
5.7.2. Apele de suprafață. Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică se formează ca efect al evoluției scurgerii. Lungimea și
densitatea cursurilor de apă, suprafețele subbazinelor hidrografice, elementele de
morfometrie ale albiilor și multe alte caracteristici sunt în strânsă legătură cu cantitățile
de precipitații care cad pe suprafața terestră și cu particularitățile morfologice ale
reliefului. De asemenea, un rol important în evoluția scurgerii îl au structura și alcătuirea
75
geologică, vegetația și solurile. La rândul său rețeaua hidrografică reprezintă o condiție

pentru modul de manifestare al regimului scurgerii, astfel încât dimensiunile și
particularitățile morfometrice ale albiilor minore și majore sunt strâns dependente de
regim. Principalul curs de apă al bazinului hidrografic este Bistrița, iar acesta are o serie
de afluenți deosebit de importanți: Cârlibaba, Dorna, Neagra Șarului, Bărnărel, Neagra
Broșteni, Borca, Sabasa, Farcaşa, Bolătău, Bistricioara, Bicaz, Tarcău, Cuejdiu, Cracău,
Români, Trebeş etc (Fig. 25) (Administrația Bazinală de apă Siret, 2005, 2011, 2012,
2014, 2015).
Bistriţa este cel mai mare râu din Carpații Orientali și afluentul cu debitul cel
mai mare al Siretului (Anexa 1). Datorită amenajărilor hidroenergetice reprezintă un
model de valorificare hidrografică raţională. Râul izvorăște de pe versantul nordic al
Munţilor Rodnei, din unirea Bistricioarei şi Putredei, cel din urmă fiind considerat drept
izvor atât din punct de vedere geomorfologic, cât și hidrologic. Sectorul superior, de
până la confluența cu Dorna, poartă denumirea de Bistrița Aurie, datorită prezenței unor
sedimente care conțin nisipuri aurifere, exploatate în trecut (Cojoc et al., 2015;
Constantinescu, 1980; Gâștescu, 1975; Lăzărescu, Țuca, 1979; Ujvary, 1959). Afluenţii
Bistriţei Aurii au o uşoară asimetrie spre stânga. În zona de izvoare, se găsesc
Vulcănescu şi Şesul din stânga şi Bila din dreapta. Lala se varsă în Bistriţa Aurie
imediat în aval de defileul Rusăi, defileu delimitat de Rusa în amonte, din dreapta, şi de
Ţibău în aval, din stânga. Țibăul este considerat cel mai mare afluent pe acest sector.
Tot afluent de stânga este și Cârlibaba, care izvorăşte din apropierea Tomnatecului. De
aici, în aval, dintre afluenţii de pe dreapta ai Bistriţei Aurii pot fi amintiți: Izvorul
Gândacului, Diaca, Humorul, Pârâul Rece (în aval Defileul Ciocăneşti) şi Ciotina, iar
din stânga pe: Valea Stînei şi Argestrul. Primul afluent al Bistriţei în depresiunea
Dornelor este Dorna, care își are izvoarele în munții Bîrgăului şi în munții Călimani.
Partea estică a depresiunii este drenată de un alt râu care izvorăște tot din Călimani, de
Neagra Şarului. Acesta se varsă în Bistriţa în aval de Vatra Dornei.
Înainte de defileul de la Zugreni, Bistriţa mai primeşte aportul afluenților:
Ortoaia şi Osoi din dreapta şi Rusca, Chiril din stânga. La Crucea, la intrare în defileu,
Bistriţa primeşte încă doi afluenți: Crucea din stânga şi Bîrnărelul din dreapta. În aval
de Toance, Bistrița primește următorii afluenți: din stânga Holda, Holdiţa şi Cotârgaşi,
iar din dreapta Bârnaru, Găboaia şi Neagra cu afluentul său dinspre Pasul Păltiniş –
Negrişoara. În zona flişului cretacic, Bistrița primește afluenți de pe ambele maluri, cum
sunt: Pietroasa, Sabasa şi Farcaşa din stânga şi Borca şi Stejaru din dreapta.
În aval, în flişul cretacic-paleogen, datorită durității diferite a rocilor, eroziunea
selectivă a dus la lărgirea văii și s-au creat condiții pentru construcția lacului de
acumulare cu barajul la Izvoru Muntelui. În partea nordică a lacului se varsă afluenți cu
dimensiuni mai mici, cum sunt: Bolătăul, Buba, pârâul Rotarului, Hangu, Buhalniţa şi
Potocilor. Din sud se varsă în lac cel mai mare afluent al Bistriţei, Bistricioara, apoi
Schitu, Răpciuni, Tiflicul, Izvorul şi Secul.
Bistricioara îşi are obârşia la înălţimea de 1350 m pe versantul estic al Munţilor
Călimani, în nordul vârfului Măgura (1050 m). De la izvoare la vărsare Bistricioara este
76
alimentată de: o serie de afluenţi mai mici, cum sunt Borcutul, Şeştinii, Răchitişul Mare,
Muncelul, Seaca, care drenează depresiunea Borsecului; și, în aval de Valea Vinului, de
o serie de afluenţi mai mari din dreapta, cum sunt: Corbu, Asodul, Putna cu Rezu Mare,
Pinticul și din stânga, Barasăul, Prisăcani, Brad, Grinţieş şi Grinţieşul Mic.
În aval de lacul Izvoru Muntelui toate condiţiile naturale s-au schimbat. Se
formează un curs mic din izvoarele din jurul barajului, care se menţine până la
Pângăraţi, unde revin debitele de apă dinspre hidrocentrală, în aval de Straja. Până la
Straja Bistriţa mai primeşte încă trei afluenţi importanți de dreapta: Izvorul Muntelui,
care izvorăște din masivul calcaros Ceahlău (1904 m); Bicazul, care izvorăşte din Lacul
Roşu, lac de vale format în urma prăbuşirii materialelor de versanţi de sub Piatra
Ghilcoşului (1384 m) spre poalele Suhardului (1589 m); şi Tarcăul, care izvorăște de
sub vârful Grindușul (1662 m) la 1400 m altitudine.
Fig. 25 Schema sinoptică – Bazin hidrografic Bistrița (după Administrația Bazinală de

Apă Siret, Bacău, 2015)
În aval, în bazinetul de eroziune Stejaru – Piatra Neamţ, se află: lacul de

acumulare de la Pângăraţi terminat în 1964, lacul de acumulare de la Vaduri terminat în
1966 şi lacul de acumulare de la Piatra Neamţ. În depresiune Bistriţa primeşte următorii
afluenți: din partea stângă Pângăraţiul, Pângărăciorul şi Cuejdiul, iar din dreapta,
77
dinspre Munţii Geamănei, Oanţul, Secu Vaduri, Agârcia şi Doamna. Până la poarta de
la Iteşti (1,75 km lăţime) şi în depresiunea intracolinară a Siretului se află încă patru
lacuri de acumulare: lacul de la Racova terminat în 1965; lacul Gârleni dat în funcţiune
în 1965; lacul Bacău I şi lacul Bacău II, ambele puse în funcţiune în 1966 (Fig. 26).
Fig. 26 Profil longitudinal pe râul Bistriţa (sectorul inferior, cu lacurile de acumulare)
În aval de Piatra Neamţ, de pe malul drept, Bistriţa primeşte aport de la o serie

de afluenți destul de importanţi. Din dreapta, dinspre Geamăna: Valea Calului, Iapa,
Mesteacăn, Nechit, Buda, Trebeş şi Negel. Şirul afluenţilor din stânga, în aval de Piatra
Neamţ, începe cu Cracăul izvorât din culmea Stânişoarei, după care în aval de Cracău,
Bistriţa primeşte încă o serie de afluenţi de podiş, cum sunt Cîlneşul, Dorneşti, Români,
Leţcana, Racova, Valea Rea (Alexandrescu, 1974; Camara, 2004; Diaconu, 1961;
Diaconu, Lăzărescu, 1965; Diaconu et al., 1961; Dumitrescu, 1966; Gâștescu, 1975;
Giurmă, 2000; Ichim, Rădoane, 1986; Kendall, 1975; Lăzărescu, Moldoveanu, 1963;
Lăzărescu, Panait, 1957).
5.7.2.1. Regimul scurgerii – scurgerea medie

Resursele de apă ale României sunt reduse. Cele mai importante resurse de apă
sunt cantonate în zona montană, unde precipitațiile sunt mai bogate. Cursurile de apă din
arealul montan au debite mari și alimentare regulată pe parcursul unui an. Apele din
regiunile montane au și calitatea de a fi mai curate deoarece traversează areale slab
populate, lipsite de activitate industrială sau agricolă. Substratul geologic dur face ca
debitul solid să fie redus (Romanescu, 2005, 2009; Sorocovschi, 2002, 2004a, 2004b,
2005, 2006, 2007; Sorocovschi, Bătinaș, 2013).
Pin scurgere se înțelege acea parte a precipitațiilor direcționată: pe de o parte pe
suprafața solului către un curs de apă formând scurgerea de suprafață și, pe de altă parte,
spre orizonturile de sol și roci, unde se infiltrează și formează scurgerea subterană.
Scurgerea medie indică bogăția resurselor de apă din râuri, oferind informații despre
potențialul acestora în bazinul hidrografic sau spațiul geografic luat în considerare
(Lvovici, Ujvari, 1958; Romanescu et al., 2012; Schumm, 2005; Sorocovschi, 2002;
Șerban et al., 1989; Ujvari, 1959).
78
Regimul scurgerii apei râului Bistrița și a afluenților din bazinul său hidrografic,
depind strict de sursele de alimentare și este tipic montan. Pentru a face o analiză a
regimului scurgerii sunt luate în considerare mai multe stații hidrometrice, atât de pe
cursul principal, cât și pe afluenți. Sursa principală de alimentare a scurgerii apei o
constituie precipitațiile lichide și topirea stratului de zăpadă. În zonele cele mai înalte de
pe cursurile superioare ale râurilor (munții Rodnei, Suhard, Giumalău – Pietrosul)
predomină tipul de alimentare nivopluvial, iar în restul bazinului, tipul pluvionival.
Apele subterane aduc un aport de cca 30%, iar după unele studii sunt valori mai mari
(Amăriucăi, 1975; Băloi, 1971; Lăzărescu, Panait, 1957; Olariu, 1992).
Scurgerea medie se referă la valorile caracteristice pentru anumite perioade de
timp și nu la oscilațiile propriu-zise ale debitelor instantanee, care variază pe un ecart
mult mai mare de valori. Deși prezintă variații importante scurgerea medie
uniformizează în mare măsură valorile reale. Șirurile de date de la stațiile hidrometrice
pentru o perioadă de 50 de ani asigură un fond de informații corect și reprezentativ
pentru acest bazin hidrografic. În total există în funcțiune un număr de 46 stații
hidrometrice din care au fost luate în considerare cele mai reprezentative pentru analiza
scurgerii. Sunt prezentate valorile scurgerii medii multianuale de la stațiile hidrometrice
și o serie de elemente caracteristice: suprafața bazinului hidrografic aferent, altitudinea
medie etc. (Tabel 15).
Tabel 15 Scurgerea medie anuală în bazinul hidrografic al râului Bistrița

Nr. Râul Stația Suprafață Altitudine Debit
hidrometrică bazin medie mediu
(F – km2) (Hmed – m ) (Qmed–
m3/s)
1 Bistrița Cârlibaba 349 1343 7,39
2 Bistrița Dorna Giumalău 740 1255 12,1
3 Bistrița Dorna Arini 1656 1206 24,8
4 Bistrița Frumosu 2816 1172 37,6
5 Cârlibaba Cârlibaba 110 1253 1,67
6 Dorna Poiana Stampei 132 1305 2,31
7 Dorna Dorna Candreni 566 1138 7,37
8 Teșna Coșna 208 1100 2,62
9 Neagra Gura Negrii 301 1256 4,24
Șarului
10 Neagra Broșteni 353 1220 3,87
Broșteni
11 Tomnatec Drăgoiasa 33 1408 0,610
12 Sabasa Sabasa 78 1070 0,920
13 Bistricioara Bistricioara 760 1041 6,27
14 Putna Tulgheş 173 1069 1,36
79
15 Bicaz Bicaz Chei 182 1167 2,69

16 Bicaz Taşca 496 1053 4,92
17 Tarcău Cazaci 378 1025 3,96
18 Cuejdiu Cuejdiu 65 705 0,484
19 Iapa Luminiş 64 745 0,652
20 Cracău Slobozia 445 577 1,79
21 Nechit Borleşti 46 644 0,611
22 Bârnat Bacău 180 308 1,13
Debitele medii multianuale reprezintă potențialul hidrologic al bazinului

hidrografic analizat și au stat la baza fundamentării programului de amenajare
hidroenergetică și complexă de pe cursul mijlociu și inferior al Bistriței. Scurgerea
medie este dependentă de altitudinea medie a bazinelor hidrografice și variază
proporțional cu aceasta. Ca și precipitațiile care o alimentează și în cazul scurgerii apei
există o zonalitate altitudinală evidentă. Altitudinile medii ale bazinelor hidrografice
luate în considerare descresc dinspre amonte spre aval, fapt care duce la o variație, în
aceeași direcție, și a debitului mediu (Tabel 16).
Un rol important în analiza scurgerii este reprezentat de regimul acesteia,
respectiv modul de variație în timp. În condițiile unui climat montan cu nuanțe
continentale moderate, de-a lungul unui an calendaristic, există perioade în care volumul
scurgerii diferă foarte mult, fapt care conduce la existența unor nuanțe de torențialitate,
mai mici decât în zonele de deal și podiș de la est de Carpați.
Evoluția climatică lunară și sezonieră, precum și în profil multianual are o
importanță deosebită în regimul scurgerii, în sensul că variațiile acesteia sunt
dependente de regimul pluviometric. Este prezentată repartiția lunară și sezonieră a
scurgerii medii multianuale din secțiunile hidrometrice luate în considerare (Tabel 16).
Tabel 16 Repartiția sezonieră a scurgerii medii în bazinul hidrografic al râului Bistrița

Nr Râul Stația Iarna Primăvara Vara Toamna An
hidrometrică XII-II III-V VI- IX-XI Procente
VIII
1 Bistrița Cârlibaba 9,4 42,0 31,3 17,3 100
2 Bistrița Dorna 9,9 41,4 31,8 16,9 100
Giumalău
3 Bistrița Dorna Arini 9,8 42,7 31,2 16,3 100
4 Bistrița Frumosu 10,9 39,2 33,0 16,9 100
5 Cârlibaba Cârlibaba 10,5 38,4 33,6 17,5 100
6 Dorna Poiana 8,4 44,7 31,2 15,7 100
Stampei
7 Dorna Dorna 9,7 46,2 29,3 14,8 100
Candreni
80
8 Teșna Coșna 9,0 46,1 29,2 15,7 100

9 Neagra Gura Negrii 10,7 40,6 32,4 16,3 100
Șarului
10 Neagra Broșteni 13,8 31,6 34,9 19,7 100
Broșteni
11 Tomnatec Drăgoiasa 13,8 32,2 34,0 20,0 100
12 Sabasa Sabasa 10,0 36,0 36,8 17,2 100
13 Bistricioara Bistricioara 14,5 43,0 27,8 14,7 100
14 Putna Tulgheş 14,3 44,0 27,8 13,9 100
15 Bicaz Bicaz Chei 14,0 44,7 27,0 14,3 100
16 Bicaz Taşca 14,3 44,7 27,3 13,7 100
17 Tarcău Cazaci 12,1 47,8 28,4 11,8 100
18 Cuejdiu Cuejdiu 14,2 48,2 26,0 11,5 100
19 Iapa Luminiş 14,8 47,6 26,5 11,1 100
20 Cracău Slobozia 15,2 50,0 23,8 11,0 100
21 Nechit Borleşti 15,2 48,7 25,3 10,8 100
22 Bârnat Bacău 23,0 32,5 24,5 20,0 100
Din analiza lunară a scurgerii multianuale se constată că lunile de iarnă prezintă

valorile cele mai mici deoarece precipitațiile cad sub formă de zăpadă și sunt reținute pe
sol, astfel că alimentarea se face doar din rezervele subterane. Din punct de vedere
procentual, în lunile de iarnă (decembrie-februarie) se scurge între 8,4% din volumul
anual la stația hidrometrică Poiana Stampei și 23,0% la stațiile Bacău (pe râul Bârnat).
În decembrie se scurg între 3,3% și 6,8%; în ianuarie 2,5% și 6,4% iar în februarie 2,4%
și 6,2%. Se poate constata că și alimentarea subterană se reduce treptat, astfel că în luna
februarie se înregistrează cele mai mici valori.
În ceea ce privește luna martie, deși calendaristic aparține perioadei de
primăvară, scurgerea în zona montană rămâne redusă deoarece iernile sunt ceva mai
lungi, lucru care nu se întâmplă în bazinul inferior al râului Bistriţa. În această lună
(uneori chiar în aprilie) precipitațiile cad predominant sub formă de zăpadă în bazinul
superior faţă de cel inferior. În luna martie apare o ușoară creștere a debitelor, dar nu se
încadrează încă în valorile medii anuale. În lunile aprilie și mai, scurgerea apei,
alimentată din topirea zăpezilor și ploi, crește foarte mult. Acum se înregistrează cele
mai mari valori ale scurgerii. Astfel luna aprilie participă cu 11,1 – 21,0%, iar luna mai
cu 10,1 – 21,1%. Primăvara este sezonul cel mai bogat, din acest punct de vedere, având
un total de 32,5 – 50,0%.
Vara scurgerea se menține bogată (24,5 – 28,4% din volumul anual) datorită
cantităților mari de precipitații care cad în acest sezon. Începând cu luna august
scurgerea lunară scade mult (6,9 – 11,8%) și această scădere continuă pe tot parcursul
toamnei: septembrie (6,8 – 7,9%), octombrie (3,8 – 6,8%) și noiembrie (3,4 – 6,7%).
81
Iarna procentele sunt din ce în ce mai mici. În ansamblu se poate vorbi de o scurgere
bogată, cu debite specifice mai mari de 10 l/sec/km2.
Bazinul hidrografic al râului Bistrița se încadrează, dacă luăm în calcul regimul
hidric, în tipul de regim carpatic, mai exact în subtipul carpatic estic. Acesta se remarcă
prin ape mari de primăvară-vară, cu alimentare pluvială moderată. Viiturile din august
au o frecvență de 30-40%. Apele mici au o durată lungă în perioada rece a anului, când
se produc și cele mai mici debite lichide.
Scurgerea pe o perioadă mai lungă de timp pune în evidență noi caracteristici
ale regimului scurgerii. Se pot deosebi astfel ani cu scurgere apropiată de valorile medii
(1956, 1960, 1965, 1967, 1976, 1985, 1993, 2000, 2004, 2006 etc), ani cu scurgere
bogată – ani ploioși (1955, 1969, 1970, 1972, 1973, 1975, 1978, 1979, 1981, 1984,
1988, 1991, 1995, 2006, 2008, 2010) și ani cu scurgere medie mică – ani secetoși (1950,
1952, 1963, 1968, 1987, 1990, 1994, 1995, 2003).
5.7.2.2. Scurgerea maximă

În cazul scurgerii maxime și minime debitele extreme au o importanță deosebită
ca valori cantitative din cauza efectelor pe care le produc (inundații, secete). Scurgerea
maximă reprezentată prin viituri se poate produce în orice perioadă a anului, dar cu
intensități, cauze și repartiții spațiale diferite. În perioada de primăvară scurgerea
maximă poate să apară pe fondul apelor mari de primăvară (rezultate din topirea
zăpezilor) suprapuse cu ploile din acest anotimp (Diaconu, 1961; Păduraru, 1978;
Păduraru, Popovici, 1973, 1974; Romanescu, 2009; Ujvari, 1959;). Debitele extreme
sunt valori înregistrate efectiv la stațiile hidrometrice și reprezintă adevărați factori de
risc hidroclimatic.
Dintre toate fenomenele de risc hidrologic, viiturile și inundațiile sunt cele mai
periculoase, cu pagube care, de cele mai multe ori, depășesc cu mult alte fenomene de
risc natural sau indus (Romanescu, 2009). Inundațiile trebuie tratate și înțelese atât ca
fenomene fizice, cât și ca fenomene socio-economice, care afectează și sunt influențate
de activitatea antropică. Inundațiile reprezintă creșterea bruscă și de scurtă durată a
nivelului și implicit a debitului unui râu, peste valoarea lui obișnuită. În acest caz
teritoriul învecinat este acoperit temporar sau permanent (la scară temporală redusă) cu
apă (Romanescu, 2009). Viiturile reprezintă fenomene naturale care, împreună cu apele
mari, constituie faze ale scurgerii maxime. Repartiția spațială și amplitudinea
inundațiilor sunt determinate atât de factorii naturali, cât și de cei antropici. Pentru a
scoate în evidență cauzele, efectele și modul de manifestare al acestora, au fost analizate
și prelucrate cele mai mari și mai semnificative viituri înregistrate până în prezent, în
bazinul hidrografic al râului Bistrița.
Caracteristicile hidro-climatice deținute de bazinul hidrografic al Bistriței se
încadrează în specificul est-european cu climat continental de tranziție din arealul
montan. Ele afectează întregul spațiu din estul României: estul Carpaților Orientali și
Podișul Moldovei (Romanescu et al., 2012a,b; Ștefanache, 2007). Poziția în zona
temperată face ca marile variații sezoniere și anuale ale elementelor climatice să
82
determine apariția fenomenelor de risc hidrologic. Extinderea redusă, pe latitudine, nu

are semnificație hidroclimatică deosebită. Ceilalți factori fizico-geografici, zonali și
locali, și elementele de impact antropic, fac ca diferențele existente între arealele din N
și S ori din V și E să fie semnificative. Bazinul hidrografic este situat la interferenţa a
două mari provincii climatice: est-europeană, cu mari discontinuităţi termice şi
pluviometrice, precipitaţii torenţiale, cu frecvente secvenţe de secetă etc.; vest-
europeană, mai umedă şi mai moderată termic. Carpaţii Orientali reprezintă o barieră
geografică semnificativă şi complexă în circulaţia maselor de aer din vest şi est. În cazul
maselor de aer vestice, care traversează culmile Munţilor Carpaţi, se simte o uşoară
influenţă foehnică, care determină o topire timpurie a zăpezilor în Depresiunea Dornelor
(Romanescu, Bounegru, 2012). Masele de aer estice sunt nevoite să escaladeze unitatea
montană şi să provoace apariţia ploilor orografice. De cele mai multe ori acestea capătă
caracter torenţial şi se manifestă în timpul verii (Romanescu, Nistor, 2011). Localizarea
în cadrul climatului continental de tranziţie determină frecvente şi profunde
discontinuităţi în regimul precipitaţiilor (creşterea gradului de torenţialitate) şi, în
consecinţă, al scurgerii.
În ultimele două decenii au fost înregistrate inundaţii excepţionale pe
majoritatea arterelor hidrografice din estul României: Siret, Trotuş, Moldova, Prut,
Tazlău etc. De la această regulă nu putea fi exclus bazinul hidrografic al Bistriţei
(Găman, 2014; Romanescu, Nistor, 2011; Romanescu et al., 2011a). Dacă la nivel
global, și chiar la nivel local, pe teritoriul României se vorbeşte de o aridizare a
climatului, în bazinul hidrografic al Siretului (din care face parte şi Bistriţa), se remarcă
o uşoară creştere a mediei multianuale a precipitaţiilor (1990-2010). În acelaşi timp se
remarcă şi o accentuare a fenomenului de secetă în timpul verii şi o creştere a intensităţii
precipitaţiilor din sezonul cald. Maximele precipitaţiilor se pot ridica la valori de peste
200 mm/24 ore, dintr-o medie de 600-800 mm/an (Romanescu, Nistor, 2011;
Romanescu et al., 2012a).
Nu întotdeauna anii cu scurgerea maximă cea mai bogată coincid cu anii în care
se înregistrează debitele istorice, deși există și în acești ani debite deosebit de mari. În
bazinul hidrografic al râului Bistrița cele mai mari inundații s-au produs în anii 1970,
1991, 2005 și 2010. Prin inundație se înțelege acoperirea temporară cu apă, a unei
suprafețe de teren, ca urmare a creșterii nivelurilor unui râu, unui lac sau a altei mase de
apă. Ele sunt faze normale ale regimului hidrologic al cursurilor de apă în timpul cărora
debitele depășesc capacitatea de evacuare a albiei și, ca urmare, masa de apă se revarsă
în albia majoră (Barredo, 2007; Cojoc et al., 2014; Diaconu, 1961; Diaconu, Muscanu,
1974; Diaconu et al., 1961; Filotti, Manoliu, 1980; Perry, Combs, 1998; Pinter et al.,
2006; Șerban, 1977, 1986; Șerbu et al., 2012; Tîrnovan et al., 2014). În funcție de
particularitățile morfometrice ale fiecărui sector de albie, de lucrările hidrotehnice și de
gospodărirea apelor existente, de obiectivele economice și sociale, căi de comunicație,
etc. debitele maxime care depășesc anumite valori (corespunzătoare asigurărilor de 10,
5, 2 și 1%) produc inundații. Valorile de inundare sunt determinate pe bază de calcule,
măsurători, cartări la teren, etc. și îmbunătățite pe măsura producerii fenomenelor și
83
analizelor efectuate în fiecare caz în parte. Acestea reprezintă praguri critice de apărare
care sunt stabilite pentru fiecare secțiune de râu și lac în parte și, unde este cazul, mai
suferă modificări. Fiecărui prag îi corespunde o anumită cotă (cm).
În activitățile de apărare împotriva inundațiilor se utilizează următoarele cote de
apărare: cota de atenție (CA), la atingerea căreia se intensifică observațiile și
măsurătorile (din 3 în 3 ore) și se alertează obiectivele interesate; cota de inundație (CI),
care reprezintă valoarea nivelului apei în momentul în care începe revărsarea pe
sectoarele cele mai joase ale albiei minore (nu se inunda obiective, doar porțiuni de
teren, iar observațiile și măsurătorile se fac din 2 în 2 ore); și cota de pericol (CP), când
se evacuează bunuri, populație și se dispun decizii pe baza unor planuri prestabilite
(frecvența observațiilor și măsurătorilor orară).
Viiturile din anul 1970
La niveul anului 1970 erau contruite 9 baraje corespunzătoare lacurilor de
acumulare: Izvoru Muntelui, Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei, Gârleni, Racova,
Lilieci, Bacău II – pe râul Bistrița și Tașca pe râul Bicaz. În acest an s-au înregistrat
inundații foarte puternice care au afectat întregul teritoriu al României. Multe râuri au
atins cote istorice: Mureș, Someș, Vișeu, Iza, Tur, Târnava, Trotuș, Olt, Crișul Repede,
chiar și Dunărea. Bineînțeles că nu putea face excepție de la această regulă nici râul
Bistrița (Mustățea, 2005; Romanescu, 2003). Principala cauză care a determinat
inundațiile catastrofale de pe teritoriul României s-au datorat ploilor puternice de
primăvară, care au cumulat în 48 de ore (12-14 mai) o valoare cuprinsă între 50-100
mm.
Ploile puternice, cu caracter torențial, s-au suprapus peste o perioadă lungă de
precipitații (1 ianuarie-10 mai, cu valori cuprinse între 100-400 mm). În același timp
solul, mai ales cel montan, era încă înghețat. Ca urmare a umezelii accentuate și a
înghețului prelungit, cea mai mare cantitate de apă (70-80%) a intrat direct în sistemul
de scurgere. În acest context Carpații Orientali păstrau o importantă cantitate de zăpadă
netopită. Masele de aer cald, de natură tropicală, au grăbit topirea acesteia și declanșarea
inundațiilor catastrofale. Inundațiile au cuprins întregul bazin hidrografic al Bistriței, cu
toate că sistemul de amenajare hidrotehnică era activ. Din păcate toate lacurile erau
încărcate la capacitate maximă și cursurile de apă din aval de aceastea aveau debite de
maluri pline.
Tabel 17 Precipitații căzute în perioada 4-16 mai 1970 în zona montană înaltă a
bazinului hidrografic Bistrița (mm)
Post 4.V 5.V 6.V 7.V 8.V 9.V 10.V 11.V 12.V 13.V 14.V 15.V 16.V Total
pluviometric
Şesuri 10,5 7,5 4,6 2,9 18,2 18,2 14,7 12,0 72,0
Cârlibaba 2,5 3,6 29,8 22,0 3,8 6,7 7,5 30,2 22,0 8,0 136,1
Vatra 2,6 4,0 6,7 5,0 2,8 1,5 9,0 6,5 13,7 38,8 8,8 99,4
Dornei
Broşteni 9,2 9,3 22,6 2,5 7,8 7,5 2,5 13,9 12,4 42,2 6,3 121
Crucea 6,4 7,5 11,7 1,8 6,6 0,1 4,4 4,2 11,4 43,5 6,0 103,6
Panaci 14,1 8,0 17,7 6,6 7,6 14,9 4,6 5,0 16,1 24,2 10,9 7,4 137,1
Neagra 12,5 7,9 17,5 10,8 4,1 9,3 8,4 5,3 9,0 28,8 7,5 0,3 121,4
84
Şarului
Păltiniş 6,4 4,8 13,3 8,5 2,3 16,0 6,1 10,5 18,9 9,2 2,3 14,6 112,9
Situația sinoptică din cadrul bazinului hidrografic Bistrița demonstrează

existența unor cantități impresionante de precipitații care s-au manifestat timp de două
zile. Viitura a fost declanșată de precipitațiile care au depășit adesea 80-90 mm în zilele
de 10-14 mai 1970 (Tabel 17). Debitele maxime produse la staţiile hidrometrice din
bazinul hidrografic Bistriţa au înregistrat valori istorice relativ ridicate până în anul
1969 (Tabel 18). Debitul mediu multianual al Bistriţei, la nivelul anului 1969, era de
57,0 m³/s la staţia hidrometrică Frunzeni (Tabel 19). Debitul maxim înregistrat până în
anul 1969 era de 353 m³/s la staţia hidrometrică Frumosu, de pe data de 9 iunie 1969.
Fig. 27 Cele mai mari inundații înregistrate în anul 1970 în bazinul hidrografic al râului
Bistrița
În anul 1970 la majoritatea staţiilor hidrometrice din bazinul hidrografic Bistriţa

au fost înregistrate debite istorice, cu probabilitate de depăşire de peste 5% (Fig. 27). Au
fost inundate toate localităţile situate în luncile râurilor. Întregul oraş Vatra Dornei din
sectorul de luncă a fost inundat: partea centrală, uzina de utilaj minier, combinatul
forestier, fabrica de brânzeturi etc. Pentru anul 1970 se remarcă debitele istorice de la
85
stațiile Frumosu (772 m³/s) și Dorna Arini (580 m³/s), care sunt cu mult mai ridicate față
de cele înregistrate până la nivelul anului 1969 (Frumosu 453 m³/s și Dorna Arini 327
m³/s). Sunt debite înregistrate în sectorul superior, care nu poate fi controlat de lacurile
de acumulare. În același timp construirea lacului Izvoru Muntelui a schimbat panta
sectorului superior al Bistriței. Scurtarea traseului a dus la creșterea pantei și prin
urmare la creșterea vitezei de deplasare a apei.
Tabel 18 Debitul maxim înregistrat până în 1969

Nr Râul Staţia Debit maxim înregistrat până în 1969 Data
hidrometrică (m³/s)
1 Bistriţa Cârlibaba 78,4 8 iunie 1969
2 Bistriţa Dorna Giumalău 205 12 mai 1958
3 Bistriţa Dorna Arini 327 13 mai 1958
4 Bistriţa Frumosu 353 9 iunie 1969
5 Bistriţa Straja 40,0 14 aprilie
1963
6 Bistriţa Frunzeni nu exista date până în anul 1969
Tabel 19 Debitul mediu multianual la nivelul anului 1969

Nr Râul Staţia hidrometrică Debit mediu multianual 1950-1969 (m³/s)
1 Bistriţa Cârlibaba 7,03
2 Bistriţa Dorna Giumalău 11,9
3 Bistriţa Dorna Arini 23,0
4 Bistriţa Frumosu 34,4
5 Bistriţa Straja 49,9
6 Bistriţa Frunzeni 57,0
Tabel 20 Regimul precipitatiilor medii lunare din perioada I – V 1970, comparativ cu

mediile multianuale
Stația Precipitații căzute în perioada ianuarie-mai 1970 mm
hidrologică I I* II II* III III* IV IV* V V*
Cârlibaba 56,3 34,3 121,8 75,5 100,2 61,7 84,1 48,4 273,0 146,9
Dorna Arini 27,4 19,1 91,4 61,4 44,6 33,5 48,0 31,0 214,6 106,6
Broşteni 14,9 10,8 57,8 36,5 28,3 26,2 47,0 26,5 232,8 105,3
Frumosu 26,2 16,2 48,1 40,8 24,4 25,1 37,2 23,8 163,2 89,8
*Medie lunară multianuală
Tabel 21 Debite maxime produse în timpul inundațiilor din luna mai 1970, în bazinul
hidrografic Bistriţa
Nr Râul Staţia hidrometrică Qmax Data P%*
(m³/s)
1 Bistriţa Cârlibaba 170 13.V 5
86
2 Bistriţa Dorna Giumalău 310 13.V 10

3 Bistriţa Dorna Arini 580 13.V 5 – 10
4 Bistriţa Frumosu 772 13.V 5 – 10
5 Cârlibaba Cârlibaba 29,6 13.V 50
6 Dorna Dorna Candreni 180 13.V 5 – 20
7 Neagra Şarului Gura Negrii 98,0 13.V 20
8 Neagra Broşteni Broşteni 50,4 13.V 50
9 Bistricioara Tulgheş 48,4 13.V Nesemnificative
10 Putna Tulgheş 13,2 13.V Nesemnificative
11 Iapa Luminiş 66,0 13.V Nesemnificative
* P-asigurare (%).

După o perioadă relativ secetoasă (1980 – 1990), în anul 1991 s-au produs
precipitaţii cu caracter torenţial care au declanşat apariţia unor viituri catastrofale (iulie-
august). Precipitaţiile căzute în bazinul hidrografic Bistriţa, în timpul primăverii şi verii
anului 1991, au depăşit norma anuală în doar 3 luni (mai, iunie, iulie) (Olariu, 1997). În
cursul inferior al Bistriţei cantităţile de precipitaţii căzute în 3 luni au fost de 106%
(558,3 mm, la care media multianuală este de 526,7 mm) (Mustăţea, 2005). Chiar dacă
au trecut 9 ani de secetă, precipitaţiile căzute în doar trei luni au putut genera viituri de
mare amploare care au provocat cele mai mari pagube materiale din întreaga istorie a
bazinului hidrografic Bistriţa. În acelaşi timp s-au produs inundaţii şi în bazinele
hidrografice Moldova, Trotuş, Putna şi pe colectorul principal Siret.
Condiţiile sinoptice de la sfârşitul lunii iulie 1991 s-au concretizat printr-o
vreme instabilă, cu averse de ploi izolate, suprapuse peste un fond pluviometric excesiv
pentru întreaga perioadă ianuarie–iulie (Tabel 22). În ziua de 28 iulie 1991 presiunea
atmosferică a fost scăzută, în timp ce temperatura şi umiditatea aerului au fost ridicate.
În deplasarea lui spre NNV frontul atmosferic retrograd a întâlnit zona înaltă a
Subcarpaţilor Moldovei şi Carpaţilor Orientali fapt pentru care precipitaţiile orografice
au fost, punctual, deosebit de mari. Aceste cantităţi cu valoare istorică nu au putut fi
măsurate în toate locurile deoarece lipsesc posturile pluviometrice reprezentative.
Posturile pluviometrice sunt amplasate doar la staţia hidrometrică Dumbrava pe râul
Ozana (234,5 mm ), staţia hidrometrică Dobreni pe râul Cracău (139,4 mm), staţia
hidrometrică Borleşti pe râul Nechit (156,9 mm) și staţia hidrometrică Frunzeni pe râul
Bistriţa (153,6 mm) (Tabel 23). La cele mai multe staţii meteorologice şi posturi
pluviometrice din reţeaua Administraţiei Naţionale de Meteorologie cantităţile de
precipitaţii măsurate au fost mai mici, fapt care pune în evidenţă caracterul local al celor
mai multor precipitaţii. De altfel, pe areale extrem de reduse, diferenţele cantitative au
fost foarte mari.
87
Tabel 22 Regimul precipitațiilor medii lunare în perioada ianuarie-iulie 1991,

comparativ cu mediile multianuale
Stația Precipitații căzute în perioada ianuarie-iulie 1991
hidrologică mm
I I* II II* III III* IV IV* V V* VI VI* VII VII*
Cuejdiu 14,8 27,4 23,9 29,7 33,8 37,8 52,7 70,4 199,0 109,7 95,0 126,1 346,3 117,7
Luminiș 7,3 25,2 24,2 29,0 23,4 30,7 47,6 69,9 187,9 104,6 154,3 117,8 324,5 102,2
Slobozia 8,5 15,4 19,8 17,6 21,8 20,9 44,0 43,9 213,3 76,6 137,0 89,4 369,4 94,1
*Media lunară multianuală
Fig. 28 Debitele medii lunare în anul 1991, comparativ cu media anuală pe râurile
Cuejdiu, Iapa și Cracău
Pe râul Iapa, la staţia hidrometrica Luminiş (217 m3/s), şi pe râul Nechit, la

staţia hidrometrică Borleşti (66,9 m3/s), s-au înregistrat debite istorice (Tabel 23). Cota
88
de pericol pentru Bistrița a fost depășită la Frunzeni, ea fiind de 225 cm. Cota de pericol
a fost depășită și pe râurile Cracău (la stația Slobozia) și Nechit (la stația Borlești).
Tabel 23 Cele mai mari cantități de precipitații căzute în intervalul 28-29 iulie 1991
Nr Râul Stația hidrometrică Precipitații
mm
1 Ozana (Neamț) Dumbrava 234,5
2 Cracău Dobreni 139,4
3 Nechit Borlești 156,9
4 Bistrița Frunzeni 153,6
Tabel 24 Nivelurile maxime înregistrate pe principalele râuri din bazinul hidrografic

Bistrița în anul 1991
Râul Stația hidrometrică CA CI CP Nivel Debit
m m3/s
Bistrița Frumosu 200 250 300 214 226
Bistrița Straja 150 250 350 226 211
Bistrița Frunzeni 100 150 200 225 800
Bicaz Tașca 150 200 250 214 76.5
Cuejdiu Cuejdiu 130 170 200 141 150
Iapa Luminiș 180 250 350 254 217
Cracău Magazia 100 170 220 120 34.0
Cracău Slobozia 250 300 350 366 156
Nechit Borlești 0 100 150 200 66.9
*CA-cota de atenție; CI-cota de inundație; CP-cota de pericol.
Fig. 29 Hidrograful viiturilor din iulie-august 1991 la stațiile hidrometrice Cuejdiu și

Slobozia
89
Cele mai puternice inundaţii s-au produs pe unii afluenţi de mici dimensiuni, cu
bazine hidrografice afectate de defrişări şi la care pantele longitudinale sunt mari:
Cuejdiu, Iapa, Cracău (Fig. 28, 29). Debitele maxime înregistrate la cele trei staţii
hidrometrice sunt: 55,7 m³/s, 217 m³/s şi respectiv 124 m³/s. La staţia hidrometrică
Cuejdiu debitul înregistrat este istoric. La celelalte staţii hidrometrice debitele istorice s-
au înregistrat în anii '70. În acest caz şi transportul aluvionar a fost extrem de ridicat. O
altă cauză care a dus la apariţia inundaţiilor pe cele trei pâraie este datorată activităţii
antropice. După 1989, an care corespunde revoluţiei din România, cei mai mulţi
locuitori ai satelor au ocupat ilegal luncile râurilor, construind locuinţe sau desfăşurând
activităţi economice (prelucrarea lemnului, agricultură, exploatarea pietrişului din albia
minoră etc.). În acest caz albia majoră a fost practic eliminată şi apele de inundaţie s-au
desfăşurat pe o secţiune mult redusă. Cele mai multe podeţe prezintă deschideri de mici
dimensiuni şi deşeurile au blocat evacuarea apelor.
O cauză foarte importantă care determină dezvoltarea inundaţiilor este
reprezentată de despăduririle excesive, practicate pe suprafeţe foarte mari (Tabel 14). În
bazinele de recepţie ale cursurilor de apă acestea dau naştere precipitaţiilor cu caracter
torenţial. Acest fapt se datorează supraîncălzirii din timpul zilelor toride de vară, care
favorizează ridicarea rapidă a maselor de aer la înălţimi mari. Se produc puternice ploi
de advecţie, de cele mai multe ori catastrofale pentru bazinele hidrografice mici (Fig.
30).
Bistrița
90
Majoritatea bazinelor hidrografice secundare dețin un grad ridicat de împădurire

(Neagra 83,3%; Dornișoara 82,3%; Cuejdiu 77,9%). Din păcate ritmul despăduririlor
din ultimii ani este ridicat: -9,5% și -9,1% pentru Bistricioara, -10,6% pentru Bicaz etc.
Solul cu grosimi reduse și existența rocilor impermeabile fac ca apele pluviale să se
scurgă în totalitate pe suprafața topografică. Pagubele materiale și pierderile de vieți
omenești produse de inundațiile Bistriței din anul 1991 au fost extrem de ridicate. Au
fost afectate case şi anexe gospodăreşti, terenuri agricole, obiective socio-economice,
drumuri naționale, județene și comunale, poduri, podeţe şi construcţii hidrotehnice
(Tabel 25).
Tabel 25 Pagubele înregistrate în anul 1991 în bazinul hidrografic Bistrița

Sectorul afectat Judeţul Neamţ
Localităţi 66
Populaţie decedată 3
Case şi anexe gospodăreşti 3447
Teren agricol (ha) -
Animale decedate (capete) 172
Obiective socio-ecomonice 26
Drumuri naționale, județene și comunale (km) 115.4
Străzi (km) 54.1
Drum forestier (km) -
Cale ferată (km) -
Poduri şi podeţe 221
Construcţii hidrotehnice 7

În vara anului 2005 s-a înregistrat cel mai mare debit de pe râul Siret (colectorul
principal al râului Bistriţa), acesta fiind de 4650 m³/s la staţia hidrometrică Lungoci,
situată în apropiere de gura de vărsare a acestei artere în Dunăre. Trebuie menţionat
faptul că acest debit era cel mai ridicat, la nivelul anului 2005, de pe toate râurile
interioare ale României (Romanescu, Nistor, 2011). Pe baza reconstituirii debitelor din
sectoarele unde nu există staţii hidrometrice s-a ajuns la concluzia că în sectorul
Cosmeşti debitul a fost cuprins între 5000-5500 m³/s (Romanescu, Nistor, 2011;
Romanescu et al., 2011a,b). Această valoare a fost depăşită de râul Prut, situat tot în
estul României, în anul 2008, cu un debit istoric de 7146 m³/s (Romanescu et al.,
2011b). După reevaluare valoarea a fost eliminată și Siretul rămâne în continuare pe
primul loc. Inundaţiile din anul 2005 au înregistrat debite istorice pentru majoritatea
cursurilor de apă din estul României.
La declanşarea inundaţiilor din anul 2005 au contribuit o serie de factori naturali
şi antropici, favorizanţi pentru astfel de fenomene hidrometeorologice. În categoria
factorilor naturali se încadrează precipitaţiile cu caracter torenţial, umezeala prealabilă a
91
solului, panta ridicată şi natura litologică care nu favorizează infiltrarea etc. Din
categoria factorilor antropici se remarcă gradul ridicat de despădurire, mai ales în
bazinele hidrografice mici, construcţiile hidrotehnice necalibrate pentru transportul solid
ridicat specific zonelor montane, proasta întreţinere a albiilor minore şi majore,
supraîncărcarea albiilor majore cu construcţii aferente prost amplasate, gradul ridicat de
colmatare a unor lacuri artificiale etc.
Situaţia sinoptică din zilele de 10-14 iulie 2005 arată că pe teritoriul României,
la sol, s-a produs un contact între dorsala de maxim baric azoric, care ocupa Europa
Centrală şi zona depresionară din Sud-Estul Europei. Pentru Peninsula Balcanică s-a
format un nucleu depresionar bine organizat, care depăşea nivelul de 500 hectopascali.
Acest nucleu a preluat aerul de origine tropicală, care intra în contact cu masa atlantică.
Prin durata mare, de peste 48 ore, a produs cantităţi de precipitaţii deosebit de ridicate.
Arealele cele mai afectate de precipitaţii s-au situat în bazinul hidrografic mijlociu şi
inferior al râului Bistriţa (subbazinele Bistricioara, Schit, Bicaz, Tarcău, Cuejdiu,
Cracău, Nechit, Trebeş) (Administrația Bazinală de Apă Siret, 2005).
Primele şase luni ale anului 2005 se caracterizează, în general, prin precipitaţii
excedentare faţă de normele lunare. Cu excepţia lunii martie, care a fost cea mai
secetoasă, în celelalte luni, aproape pe întregul areal la care se face referire, valorile
precipitaţiilor lunare au fost peste normă. Caracterul excedentar al precipitaţiilor a fost
destul de evident în luna mai şi deosebit de pregnant în luna iunie (Tabel 26).
Tabel 26 Regimul precipitaţiilor medii lunare din perioada ianuarie-iunie 2005,

comparativ cu mediile multianuale
Stația Precipitaţii căzute în perioada ianuarie-iunie 2005
hidrologică mm
I I* II II* III III* IV IV* V V* VI VI*
Taşca 24,2 17,6 16,2 18,5 22,6 28,8 58,9 57,1 76,5 78,8 128,2 93,3
Cuejdiu 42,1 24,2 43,8 26,5 18,1 37,7 60,7 67,6 59,5 96,0 142,0 116,6
Luminiş 40,4 23,8 42,7 27,1 20,7 34,4 50,7 64,3 74,5 93,5 109,7 112,3
Magazia 44,9 22,8 42,2 27,1 28,5 34,4 67,9 63,8 89,3 73,5 103,0 104,6
Slobozia 21,8 15,1 59,9 16,5 12,5 22,9 46,1 43,5 106,7 69,9 68,0 89,9
Borleşti 43,5 24,6 48,5 28,8 5,1 37,5 47,2 69,7 89,7 91,2 109,2 108,3
Bacău 18,0 24,3 0,0 22,4 4,5 26,9 1,6 48,5 18,9 68,7 22,2 82,5
*Media lunară multianuală
Depăşirea valorilor normale de precipitații ale lunii iunie a fost, în multe puncte
de monitorizare, de peste 150%. Cantităţile relativ mari de precipitaţii au reuşit să
refacă, atât deficitul de umiditate din sol, înregistrat în anii precedenţi, cât şi realizarea,
în zona montană, a unui exces de umiditate. Umezeala ridicată a determinat o îmbibare a
solului şi prin urmare o scurgere de suprafaţă mai accentuată. Rezervele de umiditate
din solul zonei montane, unde s-au produs fenomenele hidrologice amintite, erau la
suprasaturaţie. Pe acest fond general, de vreme umedă şi răcoroasă, au existat şi unele
secvenţe locale cu averse puternice de ploaie care au provocat scurgeri deosebite pe
versanţi şi inundaţii pe cursurile mici de apă. Fenomenul a fost favorizat de defrişările
masive din ultimele decenii. În prima decadă a lunii iulie au căzut precipitaţii aproape în
92
fiecare zi, cu valori moderate, dar cu unele intensificări locale în sectorul mijlociu al
Bistriţei (1 iulie 2005) (Tabel 26).
Tabel 27 Cantităţile de precipitaţii căzute în prima decadă a lunii iulie a anului 2005,
comparativ cu norma lunară
Stația Precipitații căzute în perioada 1-10 iulie 2005 Media
hidrologică mm lunii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Total Iulie
mm
Bicaz Chei 10,5 0,0 6,2 4,2 0,4 0,6 13,0 0,0 0,0 12,0 46,9 109,1
Taşca 13,6 0,0 4,7 3,2 1,2 1,4 10,5 0,0 0,0 30,0 64,6 101,1
Cuejdiu 23,5 0,0 1,8 2,4 2,5 0,0 10,5 0,0 0,0 7,5 48,2 114,2
Luminiş 25,6 0,0 1,8 1,8 0,6 0,0 8,2 0,0 0,0 10,5 48,5 101,8
Magazia 28,5 0,0 3,4 1,0 0,6 0,1 6,9 0,0 0,0 5,0 45,5 100,8
Slobozia 17,3 0,0 5,4 3,0 0,0 0,0 12,0 0,0 0,0 14,2 45,5 96,2
Borleşti 20,9 0,0 1,6 2,2 0,0 0,0 12,8 0,0 0,0 14,4 51,9 108,6
Bistrița
Din cantităţile de precipitaţiile căzute în prima decadă a lunii iulie se poate

constata că acestea au fost destul de bogate, reprezentând 30-50% din valoarea medie a
acestei luni (Tabel 27). În perioada 11-14 iulie 2005 au fost înregistrate valori maxime
de 172,4 mm la Luminiș, pe râul Iapa - 164,0 mm la Borlești, pe râul Nechit - 160,2 mm
93
la Staja, pe râul Bistrița etc. În ziua de 10 iulie 2005 ploile au fost generalizate în
bazinul hidrografic Bistriţa. Aceste ploi, căzute aproape zilnic, au menţinut debite
relativ mari pe cursurile de apă, situate peste valorile medii lunare multianuale (uneori
duble) (Fig. 31). La majoritatea staţiilor hidrometrice de monitorizare au fost depăşite
cotele de apărare, iar la unele dintre acestea, viiturile au avut un caracter catastrofal
(Tabel 28, 29). Se remarcă debitele istorice înregistrate la stațiile Straja (650 m³/s) și
Frunzeni (1208 m³/s) pe Bistrița.
Tabel 28 Precipitaţii căzute în bazinul hidrografic Bistriţa în perioada 11-14 iulie 2005
Râul Stația hidrologică Precipitații căzute în luna iulie 2005 Total
mm mm
11-12 12-13 13-14
iulie iulie iulie
Bistriţa Cârlibaba 1,9 11,1 0,0 13,0
Dorna Giumalău 1,0 8,0 0,0 9,0
Dorna Arini 0,6 18,6 0,0 19,2
Broşteni 2,4 16,9 0,0 19,3
Frumosu 6,5 29,3 1,0 36,8
Straja 65,0 92,2 3,0 160,2
Frunzeni 16,2 52,0 3,1 71,3
Cârlibaba Cârlibaba 1,9 11,1 0,0 13,0
Dorna Poiana Stampei 1,5 13,0 2,0 16,5
Dorna Dorna Candreni 0,8 7,4 1,3 9,5
Dornişoara Poiana Stampei 1,5 13,0 2,0 16,5
Teşna Coşna 0,5 2,9 2,4 5,8
Bancu Coşna 0,5 2,9 2,4 5,8
Sabasa Sabasa 5,2 37,0 1,2 43,4
Bolătău Poiana Largului 0,0 35,9 3,2 39,1
Bistricioara Tulgheş 39,2 22,3 2,5 64,0
Bistricioara 19,6 104,0 0,0 123,6
Putna Tulgheş 39,2 22,3 2,5 64,0
Schit Ceahlău 35,0 74,5 3,0 112,5
Bicaz Bicaz Chei 42,0 35,5 3,8 81,3
Bicaz Taşca 43,2 62,2 1,5 106,9
Cuejdiu Cuejdiu 17,2 83,5 10,2 110,9
Iapa Luminiş 39,4 133,0 0,0 172,4
Cracău Magazia 8,0 55,0 0,0 63,0
Slobozia 14,0 62,7 14,0 90,7
Nechit Borleşti 28,6 127,0 8,4 164,0
Tabel 29 Cote şi debite maxime produse în timpul viiturii din 12-15 iulie 2005
Râul Stația CA CI CP Hmax Qmax Data/ Precipitații Qmed
hidrometrică cm m³/s ora mm multian
Iulie
94
(m3/s)
Bistriţa Cârlibaba 150 200 250 - - - 13,0 9,15
Dorna 200 250 300 - - - 9,0 15,1
Giumalău
Dorna Arini 220 300 350 - - - 19,2 30,6
Broşteni 150 250 300 - - - 19,3 -
Frumosu 250 300 350 - - - 36,8 49,3
Straja 300 400 500 440 650 12/22 160,2 72,9
Frunzeni 200 250 300 310 1208 12/22 71,3 82,5
Cârlibaba Cârlibaba 150 200 250 - - - 13,0 2,25
Dorna Poiana 100 120 150 - - - 16,5 2,85
Stampei
Dorna 150 200 250 - - - 9,5 8,75
Candreni
Neagra Gura Negrii 100 150 250 - - - 0,0 5,31
Șarului
Dornișoara Poiana 100 120 150 - - - 16,5 0,770
Stampei
Teşna Coşna 150 200 250 - - - 5,8 3,15
Bancu Coşna 100 150 200 - - - 5,8 1,62
Sărişor Panaci 80 110 130 - - - - 0,860
Sabasa Sabasa 80 150 200 - - - 43,4 1,36
Bolătău Poiana 100 150 200 - - - 64,0 4,07
Largului
Bistricioara Tulgheş 150 200 250 - - - 64,0 4,07
Bistricioara 100 180 250 150 102 12/20 123,6 8,06
Putna Tulgheş 100 200 250 233 51,3 12/14 64,0 1,74
Schit Ceahlău - 50 150 25 29,5 12/20 112,5 0,670
Bicaz Bicaz Chei 150 200 250 195 54,5 12/15 81,3 3,54
Taşca 220 270 320 300 188 12/3:30 106,9 6,17
Cuejdiu Cuejdiu 100 170 200 - - - 110,9 0,600
Tarcău Cazaci 200 250 300 360 217 12/20 - -
Iapa Luminiş 180 250 350 - - - 172,4 0,950
Cracău Magazia 100 170 220 - - - 63,0 1,20
Slobozia 250 300 350 272 86,8 13/12 90,7 2,02
Nechit Borleşti - 100 150 - - - 164,0 0,880
Trebeş Mărgineni 80 150 250 640 130 13/9 - -
Negel Măgura 80 150 250 118 8,80 13/6 - -
CA-cota de atenţie; CI-cota de inundare; CP-cota de pericol. Nu au fost consemnate debite
maxime la staţiile hidrometrice unde acestea nu au avut o relevanţă deosebită.
Cantităţile de precipitaţii căzute în bazinul mijlociu şi respectiv inferior al râului

Bistriţa au fost mai mari decât cele din bazinul hidrografic superior. Astfel, în intervalul
11-14 iulie au căzut 160,2 mm la Straja; 123,6 mm la Bistricioara; 112,5 mm la
Ceahlău; 106,9 mm la Bicaz Chei; 119,9 mm la Cuejdiu; 90,7 mm la Roznov–Slobozia;
164,0 mm la Borleşti; 146,3 mm la Buhuşi; 168,7 mm la Gârleni şi 157,4 mm la
Luncani. Debitul maxim care s-a produs la staţia hidrometrică Straja, care controlează o
suprafaţă de bazin hidrografic de 1051 km2 (din cca 3000 km2) până în aval de barajul
95
Bicaz, a fost de 650 m3/s, incluzând şi valorile deversate din barajul Izvoru Muntelui.
Acest debit, la care s-au cumulat debitele uzinate la hidrocentrala Stejaru, şi cele
provenite din diferenţa de bazin hidrografic din aval, a ajuns la valoarea de 1400 m³/s
(debit reconstituit) şi a trebuit să fie tranzitat prin sistemul de acumulări Pângăraţi-
Bacău. Manevrele efectuate au fost avertizate în prealabil de către SC Hidroelectrica SA
şi nu s-au produs evenimente deosebite până la confluenţa cu râul Siret.
În subbazinul hidrografic al râului Trebeş s-au produs viituri de amploare mare
care au produs inundaţii inclusiv în sectorul nordic al municipiului Bacău din cauza
ruperii unor diguri de pe Negel şi a lipsei digurilor de protecţie pe râul Trebeş. Debitul
maxim care s-a înregistrat pe râul Negel, la Măgura, a fost de 26 m³/s, iar cel de pe râul
Trebeş, de 130 m³/s. Debitul mare de pe râul Trebeş nu a putut fi preluat de către podul
rutier de pe drumul național, fapt care a provocat un remuu în amonte şi inundarea
cursului inferior îndiguit al râului Negel şi ruperea digurilor de protecţie. Datorită
revărsărilor şi inundaţiilor produse în zona de nord a Bacăului, debitul maxim de pe râul
Trebeş a scăzut spre aval, astfel că la staţia hidrometrică Bacău, de pe Bârnat (cursul
inferior al Trebeşului), acesta a fost de 68,0 m³/s. Debitul maxim care s-a produs la
staţia hidrometrică Straja, care controlează o suprafaţă de bazin hidrografic de 1051
km², dintr-un total de 3000 km², a fost de 626 m³/s, incluzând şi valorile deversate din
barajul Izvoru Muntelui (Fig. 32, 33, 34, 35).
Fig. 32 Inundațiile din 2005 în Bacău – imagini de la baraj și de la Insula de Agrement

după Administrația Bazinală de Apă Siret, Bacău
96
Fig. 33 Inundațiile din 2005 în Bacău – imagini din oraș după Administrația Bazinală de
Apă Siret, Bacău
Tabel 30 Debite maxime înregistrate la viitura din perioada 12 – 17 iulie 2005

Nr. Râul Stația hidrometrică Qmed VII (m³/s) Qmax Viitură (m³/s) P%
1 Bistrița Straja 72,9 626 2
2 Bistrița Frunzeni 82,5 1208 5
*P-asigurare
Fig. 34 Viitura din perioada 9 – 23 iulie 2005, la staţia hidrometrică Straja de pe râul
Bistriţa
97
Fig. 35 Viitura din perioada 7–27 iulie 2005, la staţia hidrometrică Frunzeni de pe râul
Bistriţa
Lacurile de acumulare de pe râul Bistriţa au contribuit parțial la artificializarea

viiturilor. Exploatate în condiţii normale aceste lacuri ar fi putut asigura tranşele de
atenuare pentru viitura de pe râul Bistriţa. Debitele maxime evacuate de pe râul Bistriţa,
pe sectorul Piatra Neamţ–Bacău, au depăşit 1400 m³/s. Din păcate complexul lacustru
Galbeni–Răcăciuni–Bereşti (aval de confluenţa Bistriţei cu Siretul) nu au avut
posibilitatea să atenueze volumele de apă. Au fost afectate case şi anexe gospodăreşti,
terenuri agricol, obiective socio-economice, drumuri naționale, județene, comunale și
forestiere, poduri, podeţe etc. (Tabel 31).
Tabel 31 Pagubele înregistrate în anul 2005 în bazinul hidrografic Bistrița

Sectorul afectat Judeţul Suceava Judeţul Neamţ
Localităţi 87 54
Populaţie decedată 3 -
Case şi anexe gospodăreşti 192 302
Teren agricol (ha) 4123 5012
Obiective socio-ecomonice 23 1
Drumuri naționale, 656 79
județene, comunale (km)
Străzi (km) - 38,5
Drum forestier (km) 154 96,2
Cale ferată (km) - -
Poduri şi podeţe 785 410
Construcţii hidrotehnice - 20
98

În perioada 17 iunie–10 iulie 2010 s-a instalat o perioadă de instabilitate
atmosferică cu precipitaţii aproape generalizate, căzute în mai multe reprize de 2-3 zile.
În acest caz evoluţia retrogradă a ciclonului pontic a fost extrem de complexă. Pe fondul
unor presiuni atmosferice ridicate deasupra Câmpiei Ruse şi în partea central-vestică a
Europei (completată şi de circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest), evoluţia
ciclonului s-a desfăşurat în mai multe cicluri. În perioada 29 iunie–28 iulie 2010, cel de-
al treilea ciclu de precipitaţii bogate a afectat bazinul Bistriţei, în aval de barajul Izvoru
Muntelui (subbazinele Bistricioara, Bicaz, Tarcău şi afluenţii de mici dimensiuni Trebeş
şi Negel) (Fig. 36, Tabel 32). Se remarcă o depășire spectaculoasă a mediilor lunare
pentru lunile iunie (184,8 mm) și iulie (171,4 mm).
Tabel 32 Regimul precipitaţiilor medii lunare din perioada I – VII 2010, comparativ cu
mediile multianuale
Stația Precipitaţii căzute în perioada ianuarie-iulie 2010
hidrometrică mm
I I* II II* III III* IV IV* V V* VI VI* VII
Bacău 34,7 22,3 43,2 21,7 29,2 32,5 43,0 50,5 92,2 59,3 184,8 92,1 171,4
*Media lunara multianuala
Bistrița
99
Toate viiturile au produs numeroase pagube materiale şi victime omeneşti.

Trebuie menţionat că în cazul ciclului 3 de precipitaţii bogate, care au provocat cele mai
mari viituri, masele de aer ale ciclonului pontic, pe direcţia est-vest, s-au întâlnit cu cele
vest-europene, aflate în deplasare spre est, fapt care a sporit caracterul de torenţialitate şi
volumul precipitaţiilor. În noaptea de 27–28 iulie 2010, în bazinul hidrografic al râului
Trebeş şi în zona municipiului Bacău au căzut precipitaţii torenţiale care au generat
viituri semnificative. Cantităţile de precipitaţii căzute au totalizat 144,3 mm la Podiş,
110,7 mm la Luncani, 99,3 mm la Măgura, 92,8 mm la Mărgineni, 108 mm la Bacău,
etc. Trebuie remarcată intensitatea mare a precipitaţiilor, mai ales la debut: Măgura –
27,5 mm în 50 de minute (orele 1–1:50), Staţia Meteo Bacău – 49,2 mm în 50 de
minute (orele 1:05–1:55), Podiş – 104,3 mm în 6 ore (orele 1:00-7:00) etc. Viiturile care
s-au produs în urma acestor precipitaţii s-au format rapid şi au avut niveluri şi debite de
vârf deosebit de mari, situate peste probabilităţile de depăşire de 2% şi chiar 1%.
Valorile maxime ale nivelurilor înregistrate (reconstituite), comparativ cu cotele de
apărare de pe râul Trebeș, sunt semnificativ mai ridicate (Tabel 33).
Tabel 33 Niveluri maxime din vara anului 2010 înregistrate în bazinul hidrografic al
râului Bistriţa
Râul Stația hidrometrică Cote de apărare Nivel maxim Interval orar
cm cm
CA CI CP
Trebeș Podiș 250 300 350 375 7:50– 9:30
Luncani 350 400 500 495 8:10 – 9:20
Valea Budului 200 300 400 426 9:50–10:30
Mărgineni 350 400 500 726 13:05–14:20
Bârnat Bacău 200 250 300 326 14 – 15
Negel Măgura 80 150 250 275 8:50 – 9:20
CA-cota de atenţie; CI-cota de inundaţie; CP-cota de pericol.
Se remarcă depășirea cotei de pericol pentru 5 stații hidrometrice, dintr-un total

de 6. Doar la stația hidrometrică Luncani nu s-a depășit cota. Cea mai spectaculoasă
creștere s-a produs la Mărgineni, cu o cotă de 726 cm, față de cota de pericol de 500 cm.
Debitele maxime corespunzătoare nivelurilor ridicate de la staţiile hidrometrice din zona
orașului Bacău au avut următoarele valori (Fig. 37):
1.Râul Trebeş – staţia hidrometrică Mărgineni: Qmax = 185 m3/s, (P = 2%);
2.Râul Bârnat – staţia hidrometrică Bacău: Qmax = 167 m3/s, (P = 2 - 5%);
3.Râul Negel – staţia hidrometrică Măgura: Qmax = 96.7 m3/s, (P = 0,2 –
0,5%).
100
Fig. 37 Hidrografele viiturilor din iulie 2010 pe râurileTrebeş, Bârnat şi Negel
Debitele maxime de pe râurile Trebeş (cca 130 m³/s) şi Negel (cca 55 m³/s),
care au ajuns la podul rutier de pe drumul național 2G, au depăşit capacitatea de
tranzitare a acestuia, provocând creşteri importante de nivel în amonte ca urmare a
fenomenului de remuu. Podul de la Mărgineni (de pe drumul național 2G) a fost
construit înainte de devierea râului Negel în Trebeş. Dechiderea lui este diminuată de o
conductă, astfel că acesta nu poate tranzita debite mai mari de 75,0 m³/s la scurgere
liberă, până la tablier şi de 100 m³/s la scurgere sub presiune, cu lamă de apă de 1 m în
amonte. Pe râul Bârnat, la staţia hidrometrică Bacău, capacitatea albiei este de 120–130
m³/s. Digul de pe partea stângă a râului are zone care nu sunt la aceeași cotă. Fenomenul
de remuu din zona de confluenţă a râului Negel cu râul Trebeş s-a propagat spre amonte,
pe cursul inferior, provocând creşteri suplimentare de nivel, cu deversări peste digul de
apărare.
Debitul maxim înregistrat pe râul Negel, la intrarea în zona îndiguită din
cartierul CFR, este de 121 m³/s. Acesta a depăşit cu mult valorile de calcul pentru
digurile de pe ambele maluri deoarece a fost mai mare decât valoarea cu probabilitatea
de depăşire de 1% (90,0 m³/s). Pe râul Negel, în zona îndiguită (cursul inferior), debitele
maxime de calcul cu diferite probabilităţi de depăşire au următoarele valori: Qmax 1% =
90,0 m³/s; Qmax 2% = 72,0 m³/s; Qmax 5% = 49,0 m³/s. Inundațiile din vara anului
2010 au afectat case şi anexe gospodăreşti, terenuri agricole, obiective socio-economice,
drumuri naționale, județene, comunale și forestiere, poduri, podeţe etc. (Tabel 34) (Fig.
38, 39, 49).
Tabel 34 Pagubele înregistrate în urma inundațiilor de vară din anul 2010 în bazinul
hidrografic Bistrița
Sectorul afectat Judeţul Suceava Judeţul Neamţ
Localităţi 108 77
Populaţie decedată 10 -
101
Case şi anexe gospodăreşti 6272 518

Teren agricol (ha) 12573 7274
Obiective socio-ecomonice 23 6
Drumuri naționale, 1185 283,4
județene, comunale (km)
Străzi (km) - 237,4
Drum forestier (km) 6,5 213
Cale ferată (km) 0,15 -
Poduri şi podeţe 894 689
Construcţii hidrotehnice 5 baraje 44
38,8 km apărări de mal și îndiguiri
Fig. 38 Sectoare de pe cursul Trebeșului la inundațiile din 2010
Fig. 39 Materiale depuse de râul Trebeș la inundațiile din 2010

102
Fig. 40 Cartierul CFR din Bacău inundat în 2010 de râul Negel
În concluzie, pentru fundamentarea şi aplicarea măsurilor de apărare, este

necesară cunoaşterea ecartului de variaţie al nivelurilor şi debitelor de viitură, cotele de
apărare, raporturile dintre cotele maxime şi înălţimea malurilor, suprafeţele şi
obiectivele posibil a fi inundate etc. În ultima vreme se acordă o atenţie tot mai mare
măsurilor nestructurale de apărare împotriva inundaţiilor. Elaborarea prognozelor
hidrologice în caz de inundații se sprijină pe o bună cunoaştere a regimului hidrologic.
O prognoză hidrologică de calitate trebuie să fie bine fundamentată din punct de vedere
hidrometric.
Prezenţa spaţiului pontic din sectorul sud-estic al României determină influenţe
importante de umiditate asupra maselor de aer din bazinul hidrografic Bistrița. De cele
mai multe ori masele de aer care circulă dinspre vest şi sud-vest se reîncarcă cu
umezeală deasupra Mării Negre şi sub impulsul presiunii atmosferice ridicate din
Câmpia Rusă se abat spre nord-vest. În momentul escaladării Subcarpaţilor Moldovei şi
a Carpaţilor Orientali pot genera precipitaţii deosebit de bogate şi cu intensităţi mari,
producând viituri de amploare deosebită. Majoritatea viiturilor excepţionale sunt
provocate de aceste cauze.
Lucrările hidrotehnice efectuate pe cursul principal al Bistriței și pe afluenții
principali au ca scop: atenuarea inundațiilor, alimentarea cu apă și obținerea de energie
electrică. Cele mai multe inundații, care s-au propagat pe cursul principal, au putut fi
atenuate datorită existenței acestor amenajări hidrotehnice. Însă, din cauza unor condiții
locale specifice, sau a unor modificări intervenite în morfologia albiei sau cuvetelor
lacustre, unele inundații nu au putut fi atenuate. Din acest motiv se impune o nouă
strategie de amenajare la nivelul bazinului hidrografic Bistrița.
103
Inundațiile din anul 1970 nu au putut fi atenuate deoarece ploile prealabile din
primăvară au făcut ca toate lacurile să fie pline și albiile de râu să aibă cotele la nivelul
malurilor pline. În acest caz viiturile lunii mai s-au manifestat ca pe un râu lipsit de
amenajări. Inundațiile mai recente, din anii 1991, 2005 sau 2010 s-au produs, de cele
mai multe ori, pe unii afluenți. Undele de viitură s-au propagat și pe cursul principal al
Bistriței deoarece unele lacuri cunosc un grad ridicat de colmatare. În acest caz nu au
putut prelua surplusul de apă și undele pot avea efecte devastatoare. În cazul bazinelor
hidrografice afluente, de mici dimensiuni, se pot produce inundații care sunt cauzate de
existența unor condiții locale favorizante: despăduriri, lucrări antropice neadecvate
(poduri, podețe, diguri etc.), ocuparea albiei minore ca urmare a amplasării unor
obiective economice (gatere, stații de exploatare a pietrișului și nisipului etc.) sau a
locuințelor etc.
Despăduririle excesive, practicate pe suprafeţe foarte mari, în bazinele de
recepţie ale cursurilor de apă, au dat naștere precipitaţiilor cu caracter torenţial. Acest
fapt se datorează supraîncălzirii din timpul zilelor toride de vară, care favorizează
ridicarea rapidă a maselor de aer la înălţimi mari. Se produc puternice ploi de advecţie,
de cele mai multe ori catastrofale pentru bazinele hidrografice mici. Lipsa lucrărilor de
amenajare, eroziune torenţială şi proasta gestionare a combaterii eroziunii solului duc la
o creştere accentuată a debitului solid. Acesta determină colmatarea rapidă a lacurilor de
acumulare şi reducerea capacităţii de stocare a apelor în exces.
Extinderea anexelor gospodăreşti şi a împrejmuirilor în albiile majore, precum
şi depozitarea deşeurilor menajere, a rumeguşului, a lemnului etc. sau subdimensionarea
podurilor, podeţelor şi punţilor etc. duc la reducerea capacităţii de transport a râurilor.
Gunoaiele menajere sau lemnul lăsat pe versanţii defrişați ilegal sunt transportate în
timpul inundațiilor şi acumulate în sectoarele meandrate sau la deschiderile înguste ale
podurilor. În aceste condiţii aglomerarea deşeurilor favorizează bararea cursului de apă
și apariţia unul lac de remuu, care are caracter efemer. La remuu, acest lac inundă
sectorul amonte, în timp ce la rupere, inundă sectorul aval.
Deși inundațiile desfășurate în bazinul hidrografic Bistrița au o frecvență
ridicată și uneori sunt excepționale, ele sunt cu mult mai liniștite și mai rare față de
arterele hidrografice neamenajate (Trotuș, Moldova, Suceava etc.). Pentru diminuarea
efectelor și pentru atenționarea reală a producerii inundațiilor s-a implementat
programul DESWAT, de instalare a stațiilor automate de urmărire a nivelurilor și
debitelor. În aceste condiții se pot manevra adecvat volumele de apă care tranzitează
lacurile antropice.
5.7.2.4. Scurgerea minimă

Scurgerea minimă reprezintă cantitatea cea mai mică de apă care trece prin
secțiunea de scurgere a unui râu într-o anumită perioadă de timp. Scurgerea minimă
poate fi lunară, anotimpuală, anuală sau multianuală. Este o caracteristică de bază a
regimului hidrologic al râurilor întrucât în funcție de parametrii acesteia se poate elabora
o strategie de folosire a apei râurilor în regim natural, neamenajat (pentru asigurarea
104
consumurilor de apă în condiții de secetă; pentru diluarea noxelor și autoepurare și

pentru menținerea stării de salubritate a zonei). Pentru bazinul hidrografic al râului
Bistrița, cu o scurgere bogată, scurgerea minimă nu ridică, de obicei, probleme
deosebite de gospodărire a apelor, debitele în regim natural fiind suficiente pe toată
durata anului (Fig. 41).
Fig. 41 Cele mai mici debite înregistrate în perioada 1976 – 2011 în bazinul hidrografic
Bistrița
Fig. 42 Scurgerea minimă în bazinul râului Trebeș - afluent de dreapta al râului Bistrița
105
Debitele minime se produc în general în perioada de vară și iarnă. Apele mici de

vară – toamnă (aprilie-noiembrie, dar mai frecvent în perioada iulie-septembrie) apar ca
urmare a evaporației puternice coroborată cu lipsa precipitațiilor, iar apele mici de iarnă
(decembrie-martie) apar datorită stocării precipitațiilor la suprafața solului în stratul de
zăpadă și o parte din volumul de apă scurs este imobilizat sub formă de gheață. Atât în
cazul apelor mici de vară cât și în cazul celor mici de iarnă, alimentarea și respectiv
scurgerea sunt asigurate din rezervele subterane.
Scurgerea minimă este influențată în mod prioritar de formațiunile geologice pe
care le traversează râul, dar și de gradul de acoperire cu vegetație, activitatea umană etc.
În cazul în care albia este constituită din formațiuni usor permeabile, iar nivelul
piezometric este la o adâncime relativ mare astfel încât alimentarea subterană este foarte
redusă, poate să apară fenomenul de secare a râurilor. În cazul râurilor din bazinul
hidrografic al Bistriței fenomenul de secetă hidrologică este mai rar întâlnit datorită
bilanțului hidrologic preponderent excedentar.
În ceea ce privește scurgerea minimă din Carpații Orientali se poate observa o
diferență pentru bazinele de pe versanții cu expoziție sudică și estică (800 m), unde
scurgerea minimă este de 2-3 l/s/km², față de cei cu expoziție nordică și vestică, unde
valorile scurgerii medii sunt de 4-5 l/s/km² și respectiv peste 5 l/s/km².
Fig. 43 Fenomenul de secetă hidrologică în bazinul râului Trebeș - afluent al râului

Bistrița (mai exact pe Râul Valea Budului la Valea Budului)
106
5.7.2.4. Scurgerea aluviunilor

Regimul scurgerii aluviunilor (în suspensie și târâte) exprimă potențialul de
eroziune al rețelei hidrografice din bazinul analizat și capacitatea de transport a albiilor.
Regimul scurgerii aluviunilor este mult mai variabil decât cel al apei deoarece aici
intervin diferiți factori de control mult mai complecși. Este vorba despre consistența
rocilor, structura geologică, gradul de împădurire, gradul de arabilitate în cazul
terenurilor agricole, perioada din an în care se produc viiturile, respectiv starea
fenologică etc (Băloi, 1967; Diaconu, 1961; Ichim, Rădoane, 1986; Lăzărescu, Țuca,
1963; Mutihac, 1990; Rădoane, 1988, 1986). Valorile medii multianuale ale debitelor de
aluviuni în suspensie de la câteva stații hidrometrice reprezentative din bazinul
hidrografic al râului Bistrița sunt variate, în funcție de factorii locali favorizanți sau
inhibatori (Tabel 35).
Fig. 44 Aluviuni în suspensie la inundațiile din 2010 pe râul Trebeș
Valorile debitului de aluviuni în suspensie sunt foarte reduse ca urmare a

faptului că fondul geologic este alcătuit din roci dure și foarte dure, iar covorul forestier
este extins. Scurgerea solidă are valori ceva mai mari, pe valea Bistriței, în aval de
Zugreni, unde rocile opun rezistență mai mică eroziunii, iar coeficientul de împădurire
este mai redus (Tabel 35).
Diaconu C. (1988) prezintă un tabel în care debitele de aluviuni târâte,
considerate ca procente din cele în suspensie, depind de altitudinea secțiunii analizate.
Conform acestui tabel, în bazinul hidrografic al râului Bistrița se poate vorbi de valori
107
cuprinse între 12 – 35%, în zona de podiș, 30 – 100% în Subcarpați și 70-250% în zona

montană.
Tabel 35 Valori ale scurgerii aluviunilor în suspensie din bazinul hidrografic al râului
Bistrița
Nr Râul Stația Suprafața Altitudine Debit solid (kg/s) Volum Producția Debit
hidrometrică Bazinului Medie R(suspensii) G(târâte) Total anual de lichid
(km2) (m) tone aluviuni specific
t/ha/an q(l/s/km²)
1 Bistrița Dorna 758 1255 3,23 3,23 6,46 204 2,69 16,0
Giumalău
2 Dorna Arini 1690 1206 5,78 5,78 11,6 365 2,16 14,8
3 Frumosu 2858 1172 10,7 8,56 19,3 608 2,13 13,3
4 Cârlibaba Cârlibaba 111 1253 0,212 0,212 0,424 13,4 1,21 15,0
5 Dorna Poiana 132 1305 0,615 0,615 1,23 38,8 2,94 17,7
Stampei
6 Dorna 565 1138 1,36 1,36 2,72 85,9 1,52 13,3
Candreni
7 Dornișoara Poiana 47 1066 0,100 0,1 0,200 6,32 1,34 14,0
Stampei
8 Neagra Șura 48 1522 0,379 0,379 0,758 23,9 4,98 26,5
9 Neagra Gura Negrii 312 1256 2,46 2,46 4,92 155 4,98 13,5
10 Haita Gura Haitii 40 1450 0,274 0,274 0,548 17,3 4,32 24,2
11 Sarișor Panaci 44 1223 0,024 0,024 0,048 1,52 0,345 15,5
12 Barnar Barnar 93 1228 0,025 0,025 0,050 1,57 0,169 11,8
13 Neagra Broșteni 292 1220 0,637 0,637 1,27 40,2 1,38 13,8
14 Bolătău Poiana 59 847 0,424 0,340 0,764 24,1 4,08 8,17
Largului
15 Bistricioara Tulgheș 408 1073 0,835 0,835 1,67 52,7 1,29 7,65
16 Bistricioara 760 1041 2,94 2,94 5,88 186 2,44 8,28
17 Schit Ceahlău 40 977 0,901 0,720 1,62 51,2 12,8 13,4
18 Bicaz Tașca 496 1053 1,96 1,57 3,53 111 2,24 9,88
19 Oanțu Oanțu 40 769 0,007 0,004 0,011 0,346 0,086 13,9
20 Cuejdiu Cuejdiu 65 705 0,743 0,600 1,34 42,4 6,52 7,52
21 Cracău Slobozia 445 577 1,43 0,430 1,86 58,7 1,32 4,04
5.7.2.6. Regimul termic și de îngheț

Variația în timp și în spațiu și regimul termic al apelor curgătoare este în strânsă
dependență cu regimul termic al aerului. Temperatura apei este influențată și de volumul
de apă din râu, de caracteristicile scurgerii, de aportul de apă din pânza freatică, de
expunerea față de radiația solară, de mișcarea maselor de aer, de caracteristicile
secțiunilor transversale din lungul profilului longitudinal, de influența apelor uzate
(evacuate de la obiectivele industriale) etc. Analiza profilelor transversale de pe cursul
râului Bistrița demonstrează apariția unor succesiuni de sectoare mai înguste sau mai
largi, în funcție de structura geologică pe care râul o drenează. În profil transversal, în
funcție de debit, viteză și rugozitate, în sectoarele mai înguste apare o omogenitate a
temperaturii apei, în schimb, în sectoarele mai largi pot fi remarcate mici diferențieri,
astfel încât, în timpul verii, la maluri temperatura apei este cu 1-2ºC mai ridicată față de
talveg, în timp ce iarna temperatura mai mare este la talveg (Cojoc et al., 2014; Diaconu,
1961).
În mod logic, atât temperatura apei cât și temperatura aerului scad dinspre
vărsare spre izvoarele râului Bistrița. Temperatura medie multianuală a apei pe râul
108
Bistrița are valori de: 6,3ºC la stația hidrometrică Cârlibaba; 7,1ºC la stația hidrometrică
Dorna Giumalău; 7,0ºC la stația hidrometrică Dorna Arini; 8,2ºC la stația hidrometrică
Broșteni; 8,4ºC la stația hidrometrică Frumosu; 11,0ºC la stația hidrometrică Frunzeni și
11,4ºC la stația hidrometrică Bacău. Similar sensului de scădere a temperaturii apei,
scade și amplitudinea termică, iar aceasta are valori mai reduse în comparație cu
temperatura aerului.
Fig. 45 Comparație între temperaturile medii multianuale ale apei și aerului la staţii
hidrometrice de pe râul Bistrița la nivelul anului 2000
Fig. 46 Comparație între temperaturile medii multianuale ale apei și aerului la staţii
hidrometrice de pe râul Bistrița la nivelul anului 2014
109
În sectorul montan se constată că în sezonul cald al anului temperatura apei este

mai mică decât temperatura aerului, în schimb, în sezonul rece situația este inversă. În
zonele subcarpatică și de podiș valorile temperaturii aerului și ale apei sunt foarte
apropiate în prima jumătate a anului din martie până în iulie, după care, din august,
temperaturile apei se mențin la valori mai ridicate ca ale aerului.
În urma unei analize comparative între valorile medii multianuale la nivelul
anului 2000 și cele la nivelul anului 2014 se poate observa că și în cazul râului Bistrița
se resimt schimbările climatice întrucât apare o creștere graduală a temperaturii aerului
și, implicit, a temperaturii apei (Fig. 45, 46). De asemenea și perioada de îngheț începe
mai târziu și dispare ceva mai devreme. În timpul zilei, temperatura aerului crește până
la orele 13-14, apoi începe să scadă, atingând valori minime spre dimineață, între orele
5-6 în perioada de vară și 7-8 în perioada de iarnă. Temperaturile extreme zilnice ale
apei, spre deosebire de cele ale aerului, se produc cu o întârziere de câteva minute, în
funcție și de debitul de apă.
Graficul variaţiei diurne a temperaturii apei este similar cu cel al aerului,
excepția este dată de valorile temperaturii apei care apar mai târziu și au oscilaţii mai
mici. Valorile extreme înregistrate ale aerului sunt atenuate în cazul temperaturii apei.
Aceleași simulitudini apar și în cazul variației lunare a temperaturii apei și a aerului.
Analiza temperaturii apei în profilul longitudinal al râului Bistrița demonstrează
o scădere a temperaturilor medii ale apei, de la munte spre podiș (de la izvoare la
vărsare), ca urmare a zonalității verticale a temperaturii apei râurilor. În sectorul montan
temperatura apei are valori medii multianuale de 6-7ºC și cu cât ne apropiem de zona de
vărsare temperatura crește depășind 8,5-9ºC. Din variaţia temperaturii medii multianuale
a apei reiese că cele mai scăzute valori, sub 5ºC, pot fi întâlnite în zona montană –
sectorul superior al bazinului hidrografic al râului Bistrița – după care valorile cresc cu
cât ne îndreptăm spre zona de podiș, zona de vărsare a Bistriței în Siret. De la munte
spre podiș gradientul mediu de creștere a temperaturii apei este de 0,5-1,0ºC/100 m
altitudine.
Temperaturile maxime ale apei râurilor din bazin se produc, de regulă, în
intervalul iunie-august și variază între 12-22ºC în zona montană și 18-30ºC în zona
subcarpatică și de podiș. Temperaturile minime, care se suprapun și cu fenomenele de
iarnă, se produc din decembrie până în ianuarie, chiar și până în martie în sectorul
montan, fiind în jurul temperaturii de 0ºC sau chiar și mai puțin de atât (-2ºC) în zonele
de munte, unde viteza curentului este mare și apa nu poate îngheța la temperatura de
0ºC.
Fenomenele de iarnă se instalează în momentul în care temperatura aerului
scade sub 00 C la intervale mai mici sau mai mari de timp, în funcţie de debitul lichid al
râurilor şi de viteza de scurgere. Fenomenul de îngheţ variază foarte mult ca moment de
apariţie şi ca număr anual de zile de îngheţ care scade, în general, de la nord la sud în
funcţie de cauzele sale genetice (radiative, advective, mixte) şi de particularităţile
reliefului. Pe sectoarele mai înguste sau pe afluenții mai mici instalarea fenomenelor de
110
îngheţ are loc aproape concomitent cu înregistrarea temperaturii de 0ºC a aerului,

întrucât volumul redus de apă preia foarte repede temperaturile negative ale aerului.
În momentul în care temperatura aerului ajunge la valori sub 0ºC apa îngheață.
Gheața are o densitate de 0,916 g/cm³, motiv pentru care se menține la suprafața apei
formând astfel un strat de protecție, sub care apa are temperatura cuprinsă între 0 și 4ºC.
Cunoscându-se legătura dintre temperatura aerului și cea a apei din râuri, în momentul
în care temperatura aerului înregistrează valori sub 0ºC apar modificări și în regimul
termic al apei râului. Astfel își fac apariția fenomenele de iarnă în perioada toamnă-iarnă
(chiar și primăvara, în zona de munte), după care, în prealabil s-au înregistrat
temperaturi negative ale aerului pentru o perioadă de câteva zile.
Așadar, îngheţurile cele mai frecvente şi cele mai intense se produc în sectorul
inferior al râului Bistrița, ca urmare a frecventelor inversiuni de temperatură, fie ca
urmare a canalizării şi stagnării aerului rece pe culoarul de vale. Perioada cu fenomene
de îngheţ este cuprinsă în general între lunile decembrie şi martie. În funcție de gradul
de evoluție fenomenele de iarnă care pot fi identificate pe râu sunt: acele de gheață,
primele formațiuni; gheața de fund (se formează mai ales în zonele de munte – la fund
viteza apei este mai mică, ceea ce permite instalarea gheții); gheață la maluri; năboi
(zăpada care cade în apă și nu se topește); zai (grupări de ace de gheață); canal
dezghețat; pod de gheață întrerupt; pod de gheață continuu; apă peste pod de gheață;
maluri dezghețate (apar primăvara, când temperatura crește și gheța de la maluri, fiind
mai subțire, se topește); sloiuri; zăpor (o aglomeraţie de sloiuri în porţiuni îngustate ale
albiilor sau la poduri, care împiedică scurgerea şi produc revărsări şi inundaţii)
(Romanescu, Bounegru, 2012; Ștefanache, 2007). Cele din urmă constituie factori de
risc prin frecvenţa şi amploarea lor. În ultimii ani, pe sectorul din amonte de Poiana
Teiului, astfel de zăpoare se produc aproape anual (cu intensităţi diferite). Acestea sunt
determinate atât de factori naturali, cât şi de factorii antropici. Înghețul din bazinul
hidrografic al râului Bistrița reprezintă un factor de risc deosebit de important și
frecvent. Factorul principal care influențează înghețul este reprezentat de temperatură,
mai ales a celor medii lunare (Tabel 36).
Tabel 36 Variația temperaturii apei la câteva stații hidrometrice din bazinul hidrografic
al râului Bistrița, comparativ cu cea a aerului
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
hidrometrică/
meteo
Meteo - - - 4,2 9,6 12,9 14,4 13,8 9,6 4,9 -0,3 -4,5 4,3
Poiana 6,7 5,1 1,4
Stampei
Meteo - - 1,2 7,1 12,5 15,8 17,2 16,5 12,6 7,6 2,5 -1,6 7,1
Ceahlău Sat 3,9 2,6
Bistrița – 0,0 0,0 0,2 2,8 5,6 7,7 10,7 12,3 8,0 6,1 1,2 0,0 4,6
Cârlibaba
Bistrița – 0,0 0,0 0,4 3,5 6,5 11,4 13,5 14,5 10,5 6,5 2,4 0,3 5,8
Dorna
111
Giumalău
Bistrița – 0,0 0,0 0,7 3,1 7,8 11,2 13,5 13,0 9,5 5,6 3,2 0,4 5,6
Dorna Arini
Bistrița – 0,0 0,0 0,8 5,5 9,7 13,1 15,4 18,0 11,0 6,8 3,4 0,5 7,0
Frumosu
Dorna – 0,0 0,0 0,5 3,5 8,2 11,3 13,7 14,4 9,2 7,4 2,2 0,3 5,9
Dorna
Candreni
Neagra – 0,0 0,1 0,3 3,2 6,7 10,2 12,0 11,8 8,7 5,8 2,6 0,5 5,2
Gura Negrii
Neagra 0,0 0,1 0,6 4,4 9,5 13,2 15,5 15,4 11,6 6,8 3,4 0,6 6,8
Broșteni –
Broșteni
Datele calendaristice de apariție și durata acestor fenomene la câteva stații

hidrometrice reprezentative din bazinul hidrografic al râului Bistrița sunt diferite,
repartizate pe sectoare (Tabel 37). Cu cât ne îndreptăm spre aval cu atât datele apariției
fenomenelor de îngheț întârzie să apară, iar datele dispariției acestora sunt mai timpurii
în comparație cu datele înregistrate la stațiile hidrometrice din bazinul superior, cel
montan. Fenomenele de îngheţ din amonte de lacul Izvoru Muntelui se înregistrează în
fiecare an cu o durată medie de 75 zile, podul de gheaţă continuu apare mai rar, la un
interval de 4-5 ani, cu o durată medie de 35 zile. Acest fenomen se manifestă aproape
anual atât din cauze naturale cât şi din cauze antropice (Diaconu, 1961; Diaconu, 1988;
Găman, 2014; Rădoane, 1988; Șerban, 1986).
Tabel 37 Evoluția fenomenelor de îngheț în bazinul hidrografic al râului Bistrița

Râul Stația Data apariției Data dispariției Durata (zile)
hidrometrică Timpuriu Mediu Târziu Timpuriu Mediu Târziu Maxim Mediu Minim
Bistrița Cârlibaba 6X 1 XI 28 XI 10 III 25 III 8 IV 165 132 100
Bistrița Frumosu 28 X 22 XI 14 3 III 20 III 6 IV 135 94 53
XII
Cârlibaba Cârlibaba 4X 3 XI 26 XI 13 III 27 III 10 IV 165 138 110
Dorna Dorna 26 X 12 XI 28 XI 6 III 19 III 31 III 140 110 80
Candreni
Tomnatec Drăgoiasa 2X 24 X 15 XI 25 III 7 IV 19 IV 170 140 110
Cauzele naturale sunt: menţinerea unor temperaturi foarte scăzute ale aerului
(sub –10°C) pe o durată mai mare de timp, care duce la dezvoltarea unor formaţiuni de
gheaţă compacte; pătrunderea unor mase de aer mai cald dinspre vest, prin culoarele
Dornei şi Bistriţei, fapt care cauzează creşterea temperaturii din amonte spre aval, ceea
ce determină desprinderea gheţurilor din albii şi antrenarea sloiurilor peste formaţiunile
de gheaţă din aval, având ca efect formarea zăpoarelor, cu creşteri bruşte ale nivelului
apei în amonte (Romanescu, Bounegru, 2012); fluctuaţii mari de temperatură de la zi la
noapte şi de la o zi la alta; succesiunea în lungul râului Bistriţa a unor sectoare cu pante
diferite, existenţa meandrelor şi a îngustărilor de albie minoră pe anumite porţiuni;
culoarul Bistriţei în zona cuprinsă între localităţile Borca şi Poiana Teiului este foarte
112
îngust; albia minoră are lăţimea între 50 şi 80 m, iar albia majoră între 300 şi 1500 m;
existența unor poduri subdimensionate care favorizează blocajele; existența acumulării
Izvoru Muntelui care, prin nivelurile sale ridicate, diminuează mult pantele de scurgere
de pe sectorul din imediata apropiere a cozii sale (la pătrunderea în lac viteza de
scurgere se diminuează foarte mult și se formează mari aglomerări de sloiuri și zăpoare
producând inundații).
Cauzele antropice sunt: prezenţa podurilor, anexelor gospodăreşti; prezenţa în
albie a unor construcţii hidroenergetice nefinalizate; existenţa acumulării Izvoru
Muntelui care influenţează fenomenele hidrometeorologice din zonă. Pe durata evoluţiei
unor zăpoare periculoase este necesară supravegherea lor permanentă şi anunţarea
operativă în aval pentru a putea fi luate din timp măsurile necesare. În cazurile cele mai
grave trebuie evacuată populaţia din zonele de risc. În funcţie de intensitate unele
zăpoare produc creşteri mari de nivel în amonte de barajele de gheaţă producând
inundaţii şi pagube materiale. Pe lângă acestea apar probleme şi datorită acţiunii
distructive a aglomerărilor de sloiuri aflate în deplasare. Printre acestea pot fi
menţionate: distrugeri de poduri, punţi, anexe gospodăreşti, garduri, locuinţe (uneori). În
urma unei analize a frecvenţei şi intensităţi zăpoarelor produse de-a lungul timpului, în
bazinul hidrografic al râului Bistriţa, cele mai semnificative s-au produs în anii 1968,
1995, 2003, iar în 2007, 2008, 2009 au avut intensităţi mai reduse.
Zăporul din 25-27 februarie 1968. S-au format aglomerări de sloiuri de 40-50
cm, în spatele cărora s-a acumulat apă. Cota râului a crescut cu valori de cca 250 cm
peste situaţiile normale şi s-a menţinut astfel aproximativ 10 ore, producând inundarea
luncii, a unor locuinţe şi anexe ale acestora.
Zăpoarele din decembrie 1995. În acest an s-au produs zăpoare pe tot cursul
Bistriţei până la Poiana Teiului. Aglomerările de gheţuri s-au extins pe o lungime de 15
km şi datorită imposibilităţii de descărcare în lacul Izvoru Muntelui au crescut nivelurile
în amonte. Nivelurile pe râul Bistriţa au prezentat fluctuaţii în jurul cotei de atenţie (28
cm peste cota de atenţie).
Zăporul din 31 decembrie 2002 – 1 ianuarie 2003 a fost cel mai grav. Lungimea
aglomerărilor a fost de 21 km în amonte de Poiana Teiului. Grosimea aglomerărilor de
gheaţă a fost de 1-6 m. S-au înregistrat pagube constând în case, anexe gospodăreşti,
poduri, punţi pietonale distruse şi avariate, mortalităţi de animale. În Poiana Teiului s-au
înregistrat şi 3 victime omeneşti.
Zăporul din decembrie 2007 – ianuarie 2008. Pe râu s-au format aglomerări de
gheţuri, care au condus la formarea de blocaje din coada lacului Izvoru Muntelui,
ajungând până în zona localităţii Farcaşa, din judeţul Neamţ, pe o lungime de 21,1 km şi
o grosime a gheţurilor cuprinsă între 0,2 şi 6 m (Fig. 47).
113
Fig. 47 Manifestarea fenomenului de zăpor pe râul Bistriţa
Zăporul din decembrie 2008 – ianuarie 2009. Temperaturile scăzute şi curgerea

zaiului în proporţie de 50-60% din suprafaţa apei au condus la extinderea aglomerărilor
de gheaţă ajungând la o lungime de 21,2 km până în zona localităţii Pârâul Pintei din
comuna Borca şi cu o grosime de 0,2 şi 5 m. Pe toată durata manifestării fenomenului
nu au fost probleme deosebite, în afară de infiltraţii în beciuri şi curţi (Fig. 48).
Fig. 48 Manifestarea fenomenului de zăpor pe râul Bistrița – zăpor 2008-2009 (după

Administrația Bazinală de Apă Siret, 2015)
114
Zăporul din decembrie 2009 – ianuarie 2010. Temperaturile negative din

bazinul superior al râului Bistriţa au dus la apariţia zaiului care prin propagare pe cursul
de apă a condus la formarea de blocaje pe o lungime de 14,8 km, din coada lacului
Izvoru Muntelui până la pod Vadu Rău, cu grosimi între 30-40 cm. Nu s-au semnalat
pagube. Pornind de la cauzele, condiţiile şi modul de evoluţie, zăpoarelor pot fi
combătute şi prevenite prin diferite mijloace. Asupra cauzelor naturale nu se poate
interveni, acestea se vor păstra şi pe viitor, însă dacă de fac referiri la condiţiile
morfohidrografice şi hidraulice ale albiilor, aici s-ar putea face o serie de modificări.
Problema, în acest caz, este că astfel de lucrări sunt costisitoare şi pot avea şi efecte
secundare negative (de exemplu: asigurarea unor viteze mari de scurgere duc la
intensificarea proceselor de albie, eroziuni în talveg şi la nivelul malurilor, etc).
Măsurile cele mai la îndemână sunt: înlăturarea obstacolelor din albii sau de pe maluri
(garduri, anexe gospodăreşti); dimensionarea corespunzătoare a podurilor şi a podeţelor;
îndepărtarea din timp a aglomerărilor de sloiuri pentru a evita dezvoltarea acestora, etc.
În concluzie, regimul termic din bazinul hidrografic superior al râului Bistriţa şi
fenomenele de îngheţ asociate reprezintă un factor de risc deosebit de important şi de
frecvent în această zonă. Cele mai semnificative zăpoare s-au produs în anii 1968, 1995,
2003, iar în 2007, 2008, 2009, 2012 au avut intensităţi mai reduse. Producerea cu o
frecvență mare a zăpoarelor impune elaborarea unor metode de prevenire sau diminuare
a efectelor acestora. Intervenţia omului pentru micşorarea efectelor acestor fenomene
este limitată deoarece măsurile nestructurale sunt utile pe termen scurt, iar măsurile
structurale implică nişte costuri foarte mari.
115
6. LACURI DE ACUMULARE
Regularizarea debitelor pe un curs de apă reprezintă ansamblul de măsuri și lucrări de
amenajare care se aplică pe cursul respectiv în vederea micșorării variației scurgerii și
repartizării acesteia în mod dirijat pentru o perioadă stabilită (Băloi, 1980; Șerban et al.,
2004). Scopul regularizării debitelor este satisfacerea cerințelor de apă ale folosințelor și
prevenirea efectelor distructive ale viiturilor. Satisfacerea cerințelor de apă ale
folosințelor se poate realiza prin: acumulări, derivații, regularizări de albii și prin
combinarea acestora.
Acumulările reprezintă calea cea mai rapidă și eficace de regularizare a
debitelor în privința folosințelor de apă. Ele satisfac cel mai bine cerințele acestora, iar
în privința luptei împotriva inundațiilor acumulările prezintă avantajul că pot controla
din puncte concentrate debitele de viitură (Băloi, 1980; Olariu, 1992; Pircher, 1990).
Apărute ca o cerință a dezvoltării social-economice lacurile de baraj sunt considerate
obiective de importanţă majoră, menite să satisfacă necesităţile din ce în ce mai mari de
energie electrică, apă potabilă şi industrială, de dezvoltare a pisciculturii şi a unor zone
de agrement sau pentru irigaţii. Lacul Izvoru Muntelui-Bicaz de pe râul Bistrița a
reprezentat începutul unei acţiuni de mari proporţii pentru crearea de acumulări pe
râurile interioare din România, continuată cu realizarea lacurilor Vidraru (Argeş) şi
Vidra (Lotru), a lacurilor de pe Olt, Someş, Dunăre și Prut.
Analiza principiilor de valorificare diversificată a lacurilor de baraj evidenţiază
necesitatea de a fi luate în consideraţie criteriile proprii pentru fiecare folosinţă. Astfel
valorificarea energetică a unui lac de baraj are la bază criteriul cantitativ, în timp ce la
baza valorificării piscicole sau potabile criteriul principal este cel calitativ sau ecologic
care, prin componenta sa biologică, este mult mai dinamic, determinabil printr-o
multitudine de variabile care alcătuiesc ecosistemul. La baza realizării acestui referat
stau următoarele obiective:
-Documentarea cu privire la cercetările anterioare privind construcția celor 10
lacuri de acumulare de pe cursul pricipal al râului Bistrița și impactul acestora asupra
sectorului mijlociu și inferior al bazinului hidrografic cu același nume;
-Starea ecosistemelor nou create (biotop şi biocenoză) și noile sisteme
limnologice rezultate;
-Stadiul actual al lacurilor de acumulare de pe cursul mijlociu și inferior al
râului Bistrița, analiza bilanțului hidrologic al lacurilor, reconstituirea debitelor naturale
și analiza gradului de colmatare al acestora;
-Analiza rolului de atenuare a inundațiilor a lacurilor de acumulare de pe râul
Bistrița, în special Izvoru Muntelui, care are cea mai mare capacitate de retenție dintre
toate lacurile de acumulare din bazin;
-Identificarea unor unor eventuale soluții pentru a optimiza exploatarea acestor
lacuri cât mai aproape de capacitatea maximă.
Studiul însumează rezultatele analizelor cantitative și calitative ale lacurilor de
acumulare de pe sectorul mijlociu și inferior al râului Bistrița. Pentru exemplificare s-au
116
folosit hărţi realizate cu ajutorul programului ArcGis, tabele și grafice (realizate în

excel) și fotografii (pentru ca fenomenele prezentate să fie evidenţiate cât mai explicit).
A fost necesară consultarea unei bibliografii naționale și internaționale semnificative şi
variate (lucrări scrise, hărţi, atlase, statistici etc.). De asemenea a fost necesară
valorificarea unor şiruri lungi şi omogene de date cu caracter meteorologic, hidrologic,
biologic etc.
Bazinul hidrografic al râului Bistrița și în special cursul mijlociu și inferior, a
cunoscut în ultimii 50 de ani influențe antropice foarte importante, reprezentând în
același timp, datorită amenajărilor hidroenergetice, un model de valorificare a
potențialului hidroenergetic (Fig. 49). Cu o suprafață mare de bazin (4070 km2 – în
sectorul mijlociu și inferior), un debit mediu de 50,7 m3/s și unul maxim de 1080 m3/s, o
cădere de 372 m pe o distanță de 125 km și un potențial mediu de 1200 kw/km, acest
sector dispunea de multiple oportunități pentru a putea fi exploatat prin producerea de
energie electrică, regularizarea debitelor, prevenirea inundațiilor, irigații, alimentări cu
apă, agrement etc.
Fig. 49 Schema de amenajare hidroenergetică a râului Bistrița (după Administrația

Bazinală de Apă Siret, 2015)
Pentru întreaga cascadă de lacuri de pe râul Bistrița s-au construit 10 baraje și

61 km canale. Pentru a transforma acest sector, uneori, au trebuit sa fie mutate orașele și
oamenii. Amenajarea imensei hidrocentrale a necesitat ridicarea apelor lacurilor cu 90
m, pe alocuri chiar cu 100 m deasupra fostei albii, ceea cea impus indicarea unor
terenuri pentru strămutarea celor 13 sate de pe sectorul care urma a fi acoperit cu ape. S-
117
au efectuat studii complexe geomorfologice asupra teraselor înalte din jur, unde
suprafețele plane, eventual fragmente de terasă sunt reduse ca întindere și, în condițiile
rocilor flișului, nu întotdeauna suficient de stabile pentru prevenirea eroziunii pantelor și
colmatării văilor, evitarea pierderilor de apă prin infiltrări laterale și suprapresiuni create
datorită fisurațiilor și permeabilității terenurilor, ca și a supraîncărcării unor orizonturi
cercetându-se și stabilitatea terenurilor datorită proceselor actuale de modelare. Totuși,
în schimbul acestor sacrificii, aceste amenajări, în afară că produc energie electrică,
permit irigarea terenului agricol, previn inundarea suprafețelor de teren, alimentează cu
apă industria din orașele Piatra Neamț, Roznov, Buhuși, Bacău etc.
Barajele construite din beton de pe cursul mijlociu și inferior al râului Bistrița
formează în spatele lor lacuri de dimensiuni variabile care rețin o cantitate mare din
volumul drenat de râuri. Astfel se modifică complet regimul hidrologic al râurilor,
exceptând procesele de albie care aveau loc înainte în lungul cursurilor de apă sau de
fenomenele topoclimatice noi care apar ca urmare a noii amenajări. Din punct de vedere
economic aceste lucrări sunt necesare pentru o mai bună gospodărire a resurselor de apă.
Prin lacurile de acumulare, surplusul de apă din scurgere se stochează în rezervoare și se
utilizează în perioadele de secetă, când cursurile de apă au debite minime sau seacă
complet. Această acțiune duce însă la o modificare substanțială a regimului de scurgere
a cursurilor de apă și la o atenuare a debitelor de apă din aval de lacurile de acumulare.
Aceste lucrări practic determină un alt tip de regim de scurgere ca urmare a
faptului că apele în exces, în timpul viiturilor, sunt reținute și redistribuite în timp, în
momentul în care are nevoie de ele. Prin urmare se modifică debitele minime care devin
mai mari, iar debitele maxime sunt mult atenuate. Astfel se redistribuie volume
apreciabile din perioadele de exces în cele deficitare. Transportul de aluviuni este de
asemenea modificat prin faptul că se reține majoritatea suspensiilor care, în timp, duc la
colmatarea lacurilor, la reducerea volumului util, la blocarea intrărilor prizelor și
golirilor, supraînălțarea de niveluri și uneori la colmatarea în proporții foarte mari
devenind în final simple trepte în profilul longitudinal. În spațiul lacurilor de acumulare
au loc o serie de fenomene topoclimatice noi, care modifică evaporația, cantitatea de
vapori de apă din atmosferă, fără a mai vorbi de stavila în circulația faunei piscicole în
profil longitudinal (Blidaru, 1986; Breabăn, 1997; Brezeanu et al., 1993; Brune, 1953;
Cârdu, Bară, 1998; Gâștescu, 1961; Ichim, 1989; Ichim, Rădoane, 1986; Nistor, 2004;
Olariu et al., 2014; Teodor, 1999).
6.1. Necesitatea amenajării râului Bistrița cu lacuri de acumulare
Lacurile de baraj reprezintă niște rezervoare de tranzit poziționate în albiile râurilor, iar
scopul principal al acestora este creșterea volumului de apă care va fi ulterior utilizat
pentru diferite folosințe. Râurile montane și cele din regiunile secetoase sunt
transformate într-o salbă de lacuri de acumulare (Brezeanu, Simon-Gruița, 2002;
Gâștescu, 1961, 1975).
118
Acest tip de construcții hidrotehnice este foarte vechi. Cea mai veche atestare
documentară cu privire la realizarea unui lac de acumulare prin bararea albiei unui râu
se referă la barajul Kosheish (cca 2900 î.Hr.) construit pe râul Nil în aval de Memphis
sub domnia faraonului Menes. Ulterior au mai fost executate lacuri de acumulare
importante: în Mesopotamia 705-681 î.Hr. (pe râul Hkosr), în Iran 521-486 î.Hr. (3
lacuri pentru alimentarea cu apă a palatului din Persepolis), la romani 98-117 d.Hr.
(barajul Cornalbo – 24 m înălțime și Proserpina – 19 m înălțime), la bizantini 527-565
d.Hr. (barajul Dara – primul baraj în arc din lume), în China sec. XVI-XVII (lacul
Hungtze), în Japonia 162 d.Hr. (lacul Kaerumataike – pentru alimentarea orașului Nara,
capitală în acea perioadă), în Sri Lanka (lacurile Basawakkulam – 430 î.Hr. și Tissa –
307 î.Hr.), în India 322-298 î.Hr. (barajul Girnar, lacurile de acumulare Moti Talev și
Cuddalore), Spania sec. XI (lacurile de acumulare Almonacid și Tibi), în Franța (lacul
Saint Ferrol), în Turcia (barajul Ikinci) etc. Lacurile de acumulare executate în epoca
romană sunt singurele, executate înainte de epoca modernă, care aveau ca scop
atenuarea undelor de viitură, pe lângă alimentarea cu apă a orașelor și a irigațiilor
(Chiriac et al., 1976; Dăscălescu, 2000; Romanescu, Romanescu, 2015; Romanescu et
al., 2014).
În România lacurile de acumulare au o tradiție destul de veche. Dimitrie
Cantemir preciza în opera sa existența numeroaselor iazuri piscicole. De asemenea, s-au
construit diverse mori, piue, gatere, având la bază puterea hidromecanică a apei lacurilor
de acumulare. În zonele montane au fost construite haituri, acumulări de regularizare
zilnică realizate în general prin baraje de lemn (căsoaie) având drept scop realizarea
unor rezerve de apă pentru crearea unor unde în vederea facilitării transportului lemnelor
prin plutărit. Cele mai mari amenajări de acest tip existau în bazinul superior al râului
Bistrița, amonte de Bicaz (Chiriac et al., 1976; Cojocar, 2005; Romanescu, Romanescu,
2015; Romanescu et al., 2014).
Dacă luăm în considerare faptul că parametrii climatici, morfologici și litologici
sunt nemodificabili în urma intervenției antropice, atunci putem afirma că realizarea
unui lac de baraj presupune, pe de o parte modificarea scurgerii libere prin bararea unor
cursuri naturale de râu, iar pe de altă parte, realizarea unor bazine de recepție, capabile
să suporte volumele de apă proiectate a se acumula (Chiriac et al., 1976). În urma
acestor constatări se poate ajunge la concluzia că lacurile de baraj au un caracter azonal
de existență fiind influențate, din punct de vedere al prezenței și evoluției în timp, de
intervenția antropică.
Lacurile de baraj sunt dependente, în general, de caracterul oscilant al apei
(staționarea sau curgerea acesteia), apă care este dependentă, la rândul ei, de necesitățile
economice sau de caracteristicile hidrologice. Scopul lacurilor de baraj din bazinul
hidrografic al râului Bistrița este după cum urmează:
-Alimentarea cu apă potabilă şi industrială;
-Irigaţii;
-Hidroenergie;
-Piscicultură;
119
-Turism şi agrement;
-Protecţia calităţii apei;
-Apărarea împotriva inundaţiilor;
-Combaterea efectului de umiditate excesivă;
-Transferuri de debite în bazine deficitare.
6.2. Morfometria cuvetelor lacustre
Lacurile de acumulare sunt amenajări de gospodărire a apelor realizate prin

supraînălțarea nivelului apelor peste cel natural din amplasamentul respectiv și care rețin
un anumit volum de apă pentru a fi utilizat în scopul de a modifica repartiția în timp a
debitelor cursurilor de apă (Blidaru, 1986; Breabăn, 1997; Brezeanu et al., 1993; Brune,
1953; Cârdu, Bară, 1998; Chiriac et al., 1976; Gâștescu, 1961; Gâștescu, 1975; Ichim,
1989; Ichim, Rădoane, 1986; Nistor, 2004; Olariu et al., 2014; Romanescu, 2013;
Romanescu, Romanescu, 2015; Romanescu et al., 2013; Teodor, 1999).
Lacurile de acumulare de pe râul Bistrița au fost realizate cu scopul modificării
nivelului apei, fără a se urmări și modificarea regimului debitelor. Această supraînălțare
de nivel a fost realizată pentru asigurarea unei căderi concentrate ce urma să fie
valorificată în scopuri hidroenergetice sau, eventual, hidromecanice (Chiriac et al.,
1976). Lucrările de gospodărire a apelor în general și lacurile de acumulare în special
sunt caracterizate printr-o serie de parametri care definesc proporțiile lor și
caracteristicile lor funcționale:
1. Nivelurile caracteristice. Reprezintă cote ale elementelor construcțiilor
hidrotehnice sau cote ale nivelului apei în lacurile de acumulare care sunt determinante
pentru împlinirea funcțiunilor lacurilor (niveluri nemodificabile: nivelul talvegului,
nivelul golirii de fund, nivelul prizei de apă, nivelul crestei deversorului, nivelul crestei
stavilelor de pe deversor, nivelul coronamentului barajului; niveluri modificabile:
nivelul minim de exploatare admis, nivelul retenției normale sau nivelul maxim normal,
nivelurile minime de exploatare, nivelul maxim de extraordinar, nivelul centrului de
greutate al acumulării).
2. Suprafețe caracteristice. Dintre suprafețele corespunzătoare nivelurilor
caracteristice nemodificabile, singura care prezintă interes este suprafața globală, care
corespunde nivelului coronamentului, reprezentând suprafața maximă ce poate fi
afectată direct de realizarea acumulării.
3. Volumele caracteristice. Se exprimă în milioane m³, sunt definite, în cea mai
mare parte, de nivelurile caracteristice care le delimitează și sunt variabile în timp, în
special ca urmare a procesului de aluvionare, dar și în urma influenței amenajărilor din
amonte, care afectează volumele de viitură afluente (volume nemodificabile: volumul
neevacuabil, volumul evacuabil sub nivelul prizei, volumul mort, volumul util maxim
teoretic, volumul brut maxim teoretic sau volumul total sub deversor, volumul
nepermanent maxim teoretic peste deversor; volume modificabile: volumul de rezervă,
volumul util, volumul brut, volumul nepermanent sub creasta deversorului, volumul
120
nepermanent peste creasta deversorului, volumul nepermanent, volumul de siguranță sau

volumul de gardă, volumul net, volumul de pierderi).
4. Debite caracteristice. Pentru caracterizarea funcțională a unei acumulări nu este
suficientă doar determinarea proporției, ci este necesar să se caracterizeze și
posibilitățile acesteia de a îndeplini anumite funcțiuni. În acest scop se prezintă adeseori
și anumiți parametri definind debite caracteristice. Valorile singulare nu sunt
întotdeauna suficiente pentru caracterizarea funcționalităților respective. În asemenea
situații se elaborează curbe caracteristice ale debitelor evacuate în funcție de nivelul apei
în lac.
5. Durate caracteristice de golire. Pentru studiul lacurilor de acumulare prezintă
interes deosebit determinarea duratelor celor mai scurte de golire a lacului sau a
anumitor tranșe ale acestuia. Analiza acestor durate are, în general, drept scop
următoarele aspecte:
-durata în care poate fi coborât nivelul lacului până la o anumită cotă limită în
caz de avarie;
-durata în care poate fi realizată o pregolire a acumulării pentru atenuarea unor
viituri în tranșele de reținere permanentă;
-durata în care poate fi evacuat volumul acumulat în tranșa nepermanentă de sub
creasta deversorului, astfel încât acumularea să fie în situația de a atenua viitura
următoare.
6.3. Ecosistemul lacurilor de acumulare. Biotopul si biocenoza
Lacurile de acumulare sunt sisteme naturale cu un oarecare grad de independență și

diferă unele de altele în funcție de condițiile de mediu în care sunt amplasate și de
biocenozele corespunzătoare acestora. Ele reprezintă ansambluri de organisme vii și
nevii care interacționează între ele formând ecosisteme (Ailenei, 2005; Brezeanu et al.,
1993; Bojoi, 1975; Chiriac et al., 1976; Ionescu, 2001; Romanescu et al., 2013).
Spre deosebire de alte amenajări hidrotehnice, amenajarea unui lac de
acumulare are un impact important asupra peisajului geografic motiv pentru care se
impune o investigare mult mai amplă și din mai multe puncte de vedere, atât înainte cât
și în timpul sau după construirea acesteia pentru a se putea cunoaște clar efectul noului
sistem asupra mediului și a vieții socio-economice din sectorul respectiv. Principalele
caracteristici ale lacurilor de acumulare sunt determinate de: mărimea bazinului de
recepție, structura geologică, configurația reliefului, învelișul de sol, vegetația, utilizarea
terenului, gradul de antropizare. Dacă ne referim la cantitatea de apă și de aluviuni
tranzitate prin lac, un rol important în analiza acestora o are regimul de scurgere a
râului.
În momentul în care se contruiește un baraj are loc creșterea nivelului apei,
inundarea succesivă a arealelor vecine, creșterea cantității de aluviuni în suspensie,
reducerea transparenței apei etc. Din punct de vedere biologic crește masiv mortalitatea
organismelor din solurile inundate ceea ce duce la încărcarea organică a fundului lacului
121
și a apei și, implicit, la creșterea gradului de troficitate. În ceea ce privește organismele

acvatice din râul barat impactul nu este atât de puternic, acestea trec printr-un proces de
transformare și adaptare la noile condiții instaurate. Ecosistemul nou creat este
vulnerabil la început datorită puternicelor influențe ale ecosistemelor terestre și reofile,
însă în timp are tendința de a evolua spre un ecosistem lacustru natural.
Un aspect foarte important în evoluția lacurilor de acumulare o reprezintă
colmatarea. Aceasta depinde de cantitatea de aluviuni în suspensie sau târâte aduse în
lac și felul în care acestea sunt tranzitate prin lac. Gradul de colmatare al lacurilor de
acumulare indică durata de viață a lacurilor de acumulare (Stoleriu et al., 2015).
Ca și lacurile naturale, lacurile de baraj evoluează în etape succesive, de la
oligotrofie spre eutrofie din două cauze: din cauza sedimentării organice sau biogene din
producția autohtonă și din cauza aportului de materiale organice și anorganice alohtone
(Donisă, Poghirc, 1969; Filotti, 1977; Gâștescu, 1975; Giurmă, 1997; Goudie, 2006; Lin
et al., 2006; Romanescu et al., 2014; Stoleriu et al., 2015). Un rol important în producția
biologică îl are producția piscicolă. Pe lângă celelalte utilități toate lacurile de baraj au și
o importanță piscicolă. Problemele care apar în momentul în care este barat un râu sunt
legate de migrarea peștilor. Așadar, chiar dacă se încearcă să se ia măsuri care să rezolve
această problemă, faptul că peștii nu pot migra în zonele în care se pot reproduce,
numărul lor descrește (Romanescu, Romanescu, 2015).
Un aspect important în ceea ce privește lacurile de baraj o reprezintă poluarea.
Datorită capacității de diluție și de epurare naturală, poluanții nu au un impact
semnificativ (mai ales în cazul lacurilor de dimensiuni mari, cum este lacul Izvoru
Muntelui), însă datorită utilității multiple a apei din lacuri este necesar să se impună
măsuri hotărâte pentru păstrarea calității apelor. Proprietațile fizice ale biotopului sunt:
temperatura, lumina, salinitatea, transparența și concentrația de oxigen. În funcție de
aceste proprietăți ale biotopului se dezvoltă biocenoza, care cuprinde: zona stufului (cu
plante ca: papura, trestie, rogoz; animale nevertebrate, hidre, raci, melci, lipitori, insecte
– libelule, țânțari; animale vertebrate: broaște, șerpi de apă, șobolani de apă, pasări –
berze, rațe sălbatice); zona plantelor plutitoare (lintița, cosorul, otrățelul de baltă);
animale nevertebrate – crustacee (dafnii, ciclopi), păianjeni de apă, insecte, melci,
scoici; animale vertebrate (broaște, șerpi, pești – crap, platică, biban, caras, știucă),
păsări (lișițe, rațe și gâște sălbatice), mamifere (vidre) și zona plantelor submerse
(ciuma apelor și brădișor) și a celor de pe fundul apei (lipsită de plante, dar bogată în
bacterii, viermi, larve de insecte, melci și unii pești). Fauna apelor lacului cuprinde
specii precum: babușcă, clean, lostriță, moioagă, mreană, oblete, păstrăv, porcușor,
plătică, scobar (Administrația Bazinală de Apă Siret, 2014; Romanescu et al., 2009,
2013).
Lacurile Lilieci și Bacău II sunt încadrate în Situl NATURA 2000. Acest sit are
ca obiective (Fig. 50):
-conservarea speciilor de păsări de interes comunitar și național, cuibăritoare, în
vederea menținerii și/sau creșterii nivelului populațiilor acestora;
122
-conservarea habitatelor speciilor de păsări de interes comunitar şi naţional,

aflate în pasaj sau oaspeţi de iarnă, în vederea menţinerii şi/sau creşterii nivelului
populaţiilor acestora;
-menţinerea şi promovarea unor practici agricole, activităţi economice, recreativ
– sportive şi specifice comunităţilor locale, având la bază principiul dezvoltării durabile;
-asigurarea unui management eficient şi adaptabil în vederea realizării
obiectivelor de conservare (http://www.mmediu.ro/beta/wp-
content/uploads/2012/07/2012-07-
19_legislatie_planmanagementlacuribuhusiberesti.pdf).
Fig. 50 Harta cu ariile de protecție specială avifaunistică din bazinul hidrografic al

râului Bistrița
123
7. PARAMETRII AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE DIN BAZINUL

HIDROGRAFIC AL RÂULUI BISTRIȚA
Bazinul hidrografic al râului Bistrița și în special cursul mijlociu și inferior, au cunoscut
în ultimii 50 de ani influențe antropice foarte importante, reprezentând în același timp,
datorită amenajărilor hidroenergetice, un model de valorificare a potențialului
hidroenergetic. Cu o suprafață mare de bazin (4070 km2 – în sectorul mijlociu și
inferior), un debit mediu de 50,7 m3/s și unul maxim de 1080 m3/s, o cădere de 372 m pe
o distanță de 125 km și un potențial mediu de 1200 kw/km, acest sector dispunea de
multiple oportunități pentru a putea fi exploatat prin producerea de energie electrică,
regularizarea debitelor, prevenirea inundațiilor, irigații, alimentări cu apă, agrement etc.
Fig. 51 Localizarea lacurilor de acumulare: Topoliceni, Izvoru Muntelui, Pângărați,

Vaduri, Bâtca Doamnei și Reconstrucția
După anul 1950 a început amenajarea hidroenergetică a râului Bistrița. Prima

etapă a ținut din 1950 până în 1962. În 1960 a fost dată în folosinţă acumularea Izvoru
Muntelui (1,12 miliarde m3), cea mai mare şi mai importantă pentru producerea de
energie electrică (hidrocentrala Stejaru, 220 MW). A doua etapă de valorificare a
condițiilor oferite de râul Bistrița a avut loc în perioada 1959 – 1966. Acum au fost
amplasate 12 centrale de joasă cădere și putere medie. Din punct de vedere tehnic se
124
disting 3 sectoare: sectorul Pângărați – Piatra Neamț, cu 3 centrale hidroelectrice

fiecare având lacuri de acumulare și baraje proprii (Pângărați, Vaduri, Piatra Neamț –
Fig. 51); sectorul Piatra Neamț – Buhuși, cuprinde 5 centrale hidroelectrice amplasate
pe un canal de derivație, cu o cădere de 15-20 m și debite de 80-84 m3/s, fără lacuri de
acumulare și baraje proprii din lipsă de spațiu; și sectorul Racova – Bacău, care
cuprinde 4 centrale hidroelectrice cu lacuri de acumulare și baraje proprii (amenajarea
Racova, care este inactivă din anul 2011, Gârleni, Lilieci sau Bacău I și Bacău II – Fig.
52). În cea de-a treia etapă, între 1977 – 1980, s-a deviat un debit de 4,10 m3/s din râul
Bicaz în Izvoru Muntelui pentru a se realiza acumularea Tașca și o aducțiune între ele.
În total au fost amenajate 10 lacuri de acumulare pe cursul principal al Bistriței și unul
pe râul Bicaz, 14 hidrocentrale și una pe Siret, în aval de confluență, canale, captări,
transferuri de debite, lucrări de protecţie de maluri şi versanţi, strămutări de aşezări
omeneşti, exploatări de pietriş (balastiere), săpare de galerii, amplasare de viaducte, căi
de comunicaţie etc. Etapa a patra a început în 1989 și acum a fost amenajat râul Bistrița
amonte de Izvoru Muntelui, pe sectorul Borca – Poiana Teiului, pe o lungime de 19,5
km, în două trepte (Balaban et al., 2008; Cojocar, 2005; Rădoane, 1988; Regulament de
exploatare Izvoru Muntelui, 2012).
Fig. 52 Localizarea lacurilor de acumulare: Racova, Gârleni, Bacău I (Lilieci), Bacău II,
Canal Redresare UHE și Lac Agrement
125
Înainte de a pune în practică acest proiect hidroehnic au fost realizate diverse

studii geomorfologice asupra teraselor înalte din jur, unde suprafețele plane sau
fragmentele de terasă sunt reduse ca întindere și, în condițiile rocilor flișului, nu
întotdeauna suficient de stabile pentru prevenirea eroziunii pantelor și colmatării văilor;
studii privind evitarea pierderilor de apă prin infiltrări laterale și suprapresiuni create
datorită fisurațiilor și permeabilității terenurilor; dar și a supraîncărcării unor orizonturi
cercetându-se și stabilitatea terenurilor datorită proceselor actuale de modelare.
Impactul noii structuri asupra acestui sector de râu a condus la modificări
semnificative în structura regimului hidrologic prin regularizarea accentuată a debitelor
de apă şi prin crearea unor discontinuități profunde în tranzitul de aluviuni. Valea
Bistriței s-a transformat într-o veritabilă axă turistică, comparabilă cu cea a Argeșului,
unde pe lângă pitorescul formelor de relief, se adaugă construcţiile impozante realizate
de hidroenergeticieni: baraje, lacuri, canale, viaducte şi derivații.
Toate modificările care au fost necesare pentru a realiza acest complex
hidroenergetic (strămutări de localități, oameni etc.) s-au meritat, întrucât în schimbul
acestor sacrificii, amenajările create, în afară că produc energie electrică, permit irigarea
terenului agricol, previn inundarea a importante suprafețe de teren, alimentează cu apă
industriile din orașele Piatra Neamț, Roznov, Buhuși, Bacău.
7.1. Barajul Izvoru Muntelui – Bicaz și Hidrocentrală Dimitrie Leonida – Stejaru
Izvoru Muntelui – Bicaz, cel mai mare lac de acumulare (de pe Bistrița și din țară), de
pe cursul mijlociu al râului Bistrița, este situat la 4 km amonte de orașul Bicaz pe
direcția NV-SE. A fost construit în zona flișului cretacic – paleogen, deoarece aici
duritatea rocilor variază foarte mult, iar eroziunea selectivă contribuie la lărgirea văi.
Primește ca afluenți importanți: Bistricioara S=774 km², L=68.5 km, Izvorul Alb S=22
km², L=10 km, Largu S=60 km², L=12 km, Hangu S=64 km², L=9 km s.a. Lungimea,
suprafața și volumul sunt variabile în funcție de nivelul apei din diferitele sezoane ale
anului. Construcția lucrării a început în 1960 și s-a terminat în 1961 (Bară, Grasu,
1981).
Barajul de la Izvoru Muntelui are înălțimea de 127 m, iar lungimea atinge 435
m și o lățime maximă la bază de 119 m. Este un baraj de greutate realizat din beton
armat, leagă Muntele Gicovanu de Obcina Horștei și este situat în amonte de confluența
pârâului Izvorul Muntelui cu râul Bistrița într-un defileu unde roca principală este
alcătuită din gresii de Tarcău. În structura barajului intră 30 de blocuri despărțite prin
rosturi etanșate amonte cu pene de beton armat și tole de cupru. Prin construcție a fost
prevăzut cu multe galerii, puțuri de aerisire, nișe de vizitare, încăperi ce adăpostesc
instalații de acționare și comandă, diferite echipamente de urmărire, monitorizare
seismică și comportare a fiecărui element. La partea superioară pot fi identificate patru
deversoare frontale (de 11,5 m lățime, echipate cu vane segment) amplasate central și
patru goliri de fund echipate cu vane plane (cu un diametru de 2,5 m) montate în
aceleași blocuri (Fig. 53).
126
Fig. 53 Barajul Izvoru Muntelui – Bicaz
Bazinul de recepţie al lacului este de 4025 km2. La apele mari coada lacului
ajunge dincolo de Poiana Teiului spre amonte. Acumularea are o lungime de 35 km, o
suprafață de 33 km², un perimetru de 71 km, o lățime de cca 2 km și un volum maxim
de apă de 1250 mln m³. Diferența dintre cota maximă (516 m) și cea minimă (434 m)
este de 82 m, în funcție de regimul de exploatare (Cojocar, 2005). Funcțiunile
acumulării sunt: producere de energie electrică (CHE Dimitrie Leonida – Stejaru – 435
GWh); atenuarea viiturilor (între NNR 513,00 mdMN și nivelul maxim de verificare
0,01% corespunzător cotei de 516,00 md MN, acumularea poate atenua un volum de 89
mln. m³); piscicultură (utilizarea unui luciu de apă de 3 ha pentru păstrăvărie - viviere);
asigurarea în aval, în albia veche a râului Bistrița a unui debit de servitute (salubru) de
0,25 m³/s; și agrement.
Obiectivul hidrotehnic a fost încadrat în clasa I de importanță pentru care
corespund debite de probabilitate de calcul de 0,1% și de verificare de 0,01% și în
categoria de importanță A (de importanță excepțională). Componentele obiectivului sunt
următoarele: lacul de acumulare (cu un volum de 1122 mln. m³ la NNR, corespunzător
cotei de 513,00 mdMN); barajul frontal (de tip baraj masiv de greutate realizat din beton
armat, alcătuit din 30 de ploturi cu lățimea de 15 m, cu excepția ploturilor externe cu
lățimi de 11 și repectiv 13 m); descărcătorul de suprafață; golirile de fund; priza de apă;
disipatorul de energie; centrala hidroelectrică (Regulament de exploatare acumulare
Izvoru Muntelui, 2012).
127
Apa acumulată în lacul Izvoru Muntelui alimentează hidrocentrala Dimitrie

Leonida – Stejaru pentru producerea de energie electrică. Aceasta reprezintă principalul
nod hidroenergetic din lanțul de hidrocentrale de pe râul Bistrița, fiind prima lucrare
hidroenergetică care a fost construită în România după cel de-al doilea război mondial.
Având în vedere lipsa de experiență și lipsa specialiștilor, acest baraj a reprezentat
material de studiu pentru constructorii de baraje din țară. Hidrocentrala are o putere
instalată de 220 MW și lucrează cu un debit de vârf de 180 m3/s, în condiţiile unui debit
mediu al Bistriţei de 40,0 m3/s. Prin suprasolicitarea rezervelor de apă din lac, nivelurile
au o amplitudine mare, în profil multianual atingând 25,3 m (Cojoc et al., 2014;
Cojocar, 2005). Hidrocentrala Dimitrie Leonida - Stejaru se află în aval de baraj, la 15
km, în satul Stejaru din comuna Pângărați. Este tipul de centrală de înaltă cădere (149
m) cu lac de acumulare și derivație sub presiune, castel de echilibru, conducte forțate,
distribuitoare, uzină electrică, bazin de liniștire și canal de fugă.
Centrala propriu-zisă de tip semiaerian, amplasată la baza muntelui Botoșanu,
include 6 grupuri generatoare de fabricație cehă, cu turbine Francis cu ax vertical, dintre
care 4 cu o putere instalată de 27,50 MW și 2 de 50 MW, ceea ce înseamnă un total de
220 MW. Apa turbinată este evacuată într-un bazin de liniștire situat în aval, după care
ajunge în lacul Pângărați printr-un canal de fugă de 1185 m.
Galeria tunelului de aducțiune al apei are o lungime de 4655 m, Ø interior de 7
m, un debit instalat de 178 m³/s, iar viteza apei la debitul instalat este de 4,64 m/s.
Tunelul este realizat dintr-un strat interior din beton armat și unul exterior din beton
simplu, iar cei 424 m finali ai galeriei sunt blindați cu tolă metalică. Cele doua conducte
care conduc apa la turbine sunt fixate în două masive de ancoraj, au diametrul de 4,2 –
3,8 m și o cădere de 90 m.
Castelul de echilibru (amplasat pe axul tunelului) este de tip diferențiat cu
diafragme multiple, compus dintr-o cameră – aeriană – superioară și un puț. Camera
aeriană superioară are o înălțime de 17 m și o diafragmă cu Ø interior de 33 m, iar puțul
are adâncimea de 70 m și Ø interior de 23 m. Cu scopul disipării energiei, fundul
castelului are o geometrie cu vute laterale (Anexa 2).
De-a lungul timpului au fost efectuate diferite activități de reparații, înlocuiri de
subansamble, optimizari ale echipamentelor de automatizare și modernizari de
echipamente. Cel mai recent proiect, bazat pe finanțare de la Banca Europeană de
Reconstrucție și Dezvoltare și Banca Mondială, are ca scop retehnologizarea de
amploare a uzinei, pentru ca centrala să poată funcționa la parametrii optimi pentru o
perioadă de încă 30 de ani. Se dorește înlocuirea celor 6 hidroagregate și reabilitarea
echipamentelor hidromecanice, electrice, a sistemelor de automatizare, comandă,
protecție și SCADA, precum și unele părți din construcție. Lacul aparține categoriei
lacurilor eutrofe – oligotrofe. Particularitățile specifice ale lacului Izvoru Muntelui sunt:
volum mare, suprafață mare, localizarea într-o zonă montană cu altitudine medie,
variații anuale de nivel de pană la 25 – 30 m, stratificare termică datorată stagnării
îndelungate a apei în lac în condițiile în care adâncimile sunt mari, etc.
128
Amenajarea Izvoru Muntelui, datorită volumului total de 1250 mln. m³, asigură
atenuarea undelor de viitură protejând astfel amenajările din aval de baraj situate în
imediata apropiere a albiei majore, până în zona lacului Pângărați. Volumul util al
lacului (diferența dintre nivelul minim de exploatare și cel normal de retenție) asigură o
atenuare eficientă, astfel încât în raport cu regimul de exploatare adoptat atenuarea poate
fi completă sau parțială. Volumul de atenuare de 89 mln. m³ (diferența dintre nivelul
normal de retenție și cel maxim de exploatare) este utilizat pentru preluarea viiturilor
suplimentare suprapuse.
Lacul Izvoru Muntelui – Bicaz constituie o zonă atractivă de agrement. În
apropiere de baraj, pe malul stâng, se află amenajat un port turistic. Se pot face plimbări
cu vaporașul, se pot închiria șalupe, hidrobiciclete, căsuțe de lemn și camere la un hotel
plutitor. Capacități suplimentare de cazare există pe ambele maluri, sub forma unor
pensiuni agroturistice.
7.2. Barajul și Hidrocentrala Pângărați
Lacul Pângărați reprezintă o zonă naturală protejată din punct de vedere avifaunistic și
corespunde categoriei a IV-a IUCN – The International Union for Conservation of
Nature (care reprezintă o rezervație naturală de tip acvatic). Este situat în județul Neamț
pe teritoriul administrativ al comunei Pângărați, pe râul Bistrița, între Munții Stânișoarei
(la N) și Culmea Goșmanu – Geamăna din Munții Tarcău (la S), la est de satul
Pângărați, la 198 km de izvorul râului Bistrița și la 87 km înainte de vărsarea acestuia în
râul Siret. La km 197 este confluența cu râul Straja și la km 194 este confluența cu râul
Oanțu.
Lacul de acumulare Pângărați (Fig. 54) reprezintă un lac de baraj artificial,
amenajat în anul 1964 pe cursul mijlociu al râului Bistrița, cu scop hidroenergetic.
Nodul hidrotehnic central care asigură retenția este alcătuit din: baraj deversor stăvilar
de tip mobil, cu trei deschideri; centrala hidroelectrică de tip baraj; baraj de beton de
greutate cu închidere pe versantul drept. Barajele deversoare sunt de tip baraj de fund
înnecat. Primele trei acumulări au câte trei deschideri echipate cu vane segment și
clapete. Altitudinea barajului este de 364,50 m, lungimea luciului de apă este de 3700
m, lățimea de 730 m și adâncimea maximă de 14 m. Datorită amenajării din aval
(barajul și lacul de acumulare Vaduri) și a albiei regularizate, în aval de barajul
Pângărați, se realizează un luciu continuu de apă ceea ce înseamnă ca nu este necesar un
debit de servitute.
Centrala hidroelectrică Pângărați este amplasată în cadrul nodului hidrotehnic în
frontul de retenție cu barajul deversor, pe malul drept. Este echipat cu două agregate
KVB 11,5 – 15 cu un debit instalat Qi=180 m³/s și putere instalată Pi=23 MW, având
producție medie de energie electrică Em=57 GWh/an (Anexa 3). Amenajarea Pângărați,
fiind construită după punerea în funcțiune a acumulării Izvoru Muntelu, a beneficiat de
atenuările debitelor mari, produse de aceasta. Volumul relativ mic al lacului Pângărați
nu poate atenua debite mari provenite din bazinul captat de acesta (adică diferența de
129
bazin în aval de acumularea Izvoru Muntelui). Conform clasei de importanță debitele de

calcul și verificare sunt: debitul de calcul – Q1%=900 m³/s; debitul de verificare –
Q0,1%+ΔQ=1440 m³/s.
Fig. 54 Lacul de acumulare Pângărați
Datorită aportului de ape mai calde din lacul de acumulare Izvoru Muntelui
situat în amonte, în lacurile Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei fenomenul de îngheț
este mai redus (se formează în general gheața la mal, uneori pod de gheața subțire,
fragil). Aceste condiții combinate cu o climă propice și niște resurse trofice bogate,
asigură luciului de apă și împrejurimilor acestuia un mediu favorabil pentru mai multe
specii de păsări migratoare de apă (rața mare, rața sunătoare, rața moțată, lebăda de
iarnă, lișite, pescăruși argintii, lebede de vară, corcodel mic, rațe sulițar sau cu cap
castaniu, mătăsar, cufundar polar, egretă, ferăstraș mic). Ihtiofauna lacului este
constituită din mai multe specii de pești (oblete, scobar, clean, știucă, caras, ghiborț,
biban, plătică, roșioară), iar flora este una specifică zonelor umede (stuf, papura, etc)
(Regulament de exploatare amenajarea hidroenergetică Pângărați, 2014).
7.3. Barajul și Hidrocentrala Vaduri
Ca și lacul Pângărați, lacul Vaduri reprezintă o zonă naturală protejată din punct de
vedere avifaunistic și corespunde categoriei a IV-a IUCN – The International Union for
Conservation of Nature (care reprezintă o rezervație naturală de tip acvatic) situată în
județul Neamț, pe teritoriul administrativ al comunei Alexandru cel Bun. Lacul Vaduri
este situat pe cursul superior al râului Bistrița, între munții Stânișoarei și Goșmanu, în
partea central SV-ică a județului Neamț și cea de NV a satului Vădurele. Reprezintă o
130
zonă umedă (luciul de apă și zonele apropiate barajului, cu vegetație arboricolă, plante
hidrofile, stufărișuri și păpuriș) care asigură condiții favorabile pentru mai multe specii
de păsări migratoare ce traversează culoarul est-carpatic (Regulament de exploatare
amenajarea hidroenergetică Vaduri, 2010; Romanescu et al., 2009).
Lacul de acumulare Vaduri (Fig. 55) a fost amenajat în anul 1966 pe cursul
râului Bistrița, în scop hidroenegetic. Nodul hidrotehnic frontal care asigură retenția este
alcătuit din: baraj deversor stăvilar de tip mobil cu 3 deschideri; priza de apă (captare
pentru centrala de derivație); baraj de pământ nedeversor. Barajul deversor este de tip
etajat din beton cu pile și radier independent, este echipat cu clapete și vane, iar
timpanul, grinda superioară și copertina sunt susținute de pile. Barajul de pământ
nedeversant este realizat din materiale locale și este etanșat cu miez de argilă.
Acumularea Vaduri a fost inclusă în schema de amenajare cu scopul de a
regulariza debitele diferenței de bazin și pentru a asigura flexibilitatea funcționării
centralei. În această situație apa este scoasă din acumulare prin priza de apă a centralei
hidroelectrice. Având un volum mic, prin ea se tranzitează debitele provenite din
amonte, făcând doar regularizarea orară a debitelor diferenței de bazin.
Lacul de acumulare Vaduri alimentează hidrocentrala cu același nume
amplasată pe derivație. Hidrocentrala prezintă 2 turbine tip KVB 22-24,9, un debit
instalat pe centrală de 200 m³/s, un debit minim pe grupuri de 44,6 m³/s, o cădere de
24,9 m, iar producția de energie este de 90 GWh. Producția de energie a centralei
depinde de regimul de exploatare al hidrocentralelor Stejaru și Pângărați.
Fig. 55 Lacul de acumulare Vaduri
Valorile debitelor atenuate pentru diferite asigurări se prezintă astfel: pentru

asigurarea de 0,1% - 1330 m³/s; pentru asigurarea de 0,5% - 1075 m³/s; pentru
131
asigurarea de 1% - 910 m³/s; pentru asigurarea de 2% - 775 m³/s. Volumul relativ mic al
lacului Vaduri nu poate atenua debitele mari provenite din bazinul captat de acest lac
(diferența de bazin în aval de acumularea Izvoru Muntelui). Urmare a fenomenului de
colmatare volumul brut din anul 1966 (5,60 mln. m³) s-a înjumătățit (2,39 mln. m³).
Debitul minim necesar a fi asigurat în albie în aval de baraj este de 1 m³/s (Anexa 4).
7.4. Barajul și Hidrocentrala Piatra Neamț (Bâtca Doamnei)
A fost construit în anul 1962, prin bararea râului Bistrița și îndiguirea laterală a unei
secțiuni din luncă. Funcțiile acestei acumulări sunt producerea de energie electrică,
atenuarea viiturilor pentru a feri orașul de inundații, alimentare cu apă a municipiului
Piatra Neamț și agrement. Este situat la o altitudine de 325 metri cu 71 km înainte de
vărsarea Bistriței în Siret, are o suprafață de 2,4 km², o lățime maximă de 1,05 km și
lungimea de 3,2 km. Volumul acumularii de apa este de 5,60 mln. m³. Lacul Piatra
Neamț (Bâtca Doamnei) este alimentat cu apa din acumularea Izvoru Muntelui-Bicaz, la
care se adauga vechiul curs al râului Bistrița, precum și pârâul Doamna. Barajul frontal
este parte a frontului de retenție, alcătuit din: baraj deversor, centrala hidroelecrică și
barajul nedeversor de greutate. Barajul deversor este de tip etajat cu pile și radier
independent, echipat cu clapete și vane de fund (stavile segment), timpanul, grinda
superioară, grinda inferioară și copertina rezemând simplu în pile, iar barajul nedeversor
de greutate este din beton. Digurile lacurilor de acumulare au o lungime totală de cca 28
km, o înălțime de cca 12 m și sunt realizate sub formă de diguri omogene din balast
etanșate cu un pereu de beton.
Fig. 56 Lacul de acumulare Piatra Neamț (Bâtca Doamnei)
Lacul de acumulare Piatra Neamț (Bâtca Doamnei) alimentează hidrocentrala

Piatra Neamț amplasată în cadrul nodului hidrotehnic în frontul de retenție.
Hidrocentrala prezintă 2 turbine tip KVB 5,5-15, un debit instalat pe centrală de 84 m³/s,
un debit minim pe grupuri de 22 m³/s, o cădere de 15,0 m și o producție de energie este
de 52 GWh. Valorile debitelor atenuate pentru diferite asigurări se prezintă astfel: pentru
132
asigurarea de 1% - 910 m³/s; pentru asigurarea de 2% - 775 m³/s. Volumul relativ mic al
lacului Piatra Neamț nu poate atenua debitele mari provenite din bazinul captat de acest
lac (diferența de bazin în aval de acumulrea Izvoru Muntelui).
Cu o lungime de 3,2 km și o suprafață de 2,4 km², lacul de acumulare Bâtca
Doamnei (Fig. 56) asigură condiții favorabile pentru mai multe specii de păsări
migratoare. Speciile de păsări care pot fi identificate sunt: egreta mare, corcodel cu gât
negru, corcodel cu gât roșu, ferestraș mare, ferestraș moțat, ferestraș mic etc
(Regulament de exploatare amenajarea hidroenergetică Piatra Neamț – Bâtca Doamnei,
2014; Romanescu et al., 2009) (Anexa 5).
7.5. Barajul Reconstrucția și Hidrocentrala Săvinești (Vânători)
Acumularea Reconstrucția este amplasată pe râul Bistrița cu 73 km înainte de vărsarea

acestuia în Siret și a fost pusă în funcțiune în anul 1963. Funcțiile acestui lac sunt:
producerea de energie electrică și atenuarea viiturilor. Lacul de acumulare Reconstrucția
(Fig. 57) alimentează amenajarea canal Piatra Neamț – Racova, amenajare formată din 6
centrale: Vânători, Roznov, Zănești, Costișa, Buhuși și Racova. Centrala hidroelectrică
Vânători este amplasată pe canalul de aducțiune numărul 1 la 11,2 km aval de priză.
Centrala este echipată cu 4 hidroagregate TIP KVM 3,5-20 cu un debit instalat total de
Qi=80 m³/s și o putere instalată Pi=14 MW. Producția de energie electrică într-un an
mediu este de 60 GWh/an.
Fig. 57 Barajul Reconstrucția
Debitele care au stat la baza proiectării amenajării hidroenergetice au fost debite

maxime naturale din perioada 1951-1961. Digurile sunt relizate din balast, etanșate cu
un nucleu de argilă și protejate cu peree de zidărie de piatră de râu sau piatră de carieră.
Spre coada lacului digurile sunt realizate din balast neetanșat. Digul de pe malul stâng
apără Municipiul Piatra Neamț, iar digul de pe malul drept apără doar o anumită zonă a
Municipiului Piatra Neamț, o zonă în care nu era prevăzut construirea de locuințe însă
133
su fost construite case fără avizul beneficiarului și a proiectantului, case care ajung sub
ape la un debit de 1740 m³/s. Acesta din urmă este un dig proiectat ca dig fuzibil.
Hidrocentralele Pângărați și Piatra Neamț sunt centrale de baraj, iar restul sunt
centrale de derivație. Hidrocentralele de la Racova, Gârleni și Lilieci sunt asemănătoare
cu tipul de centrale de baraj, camera vanelor fiind înglobată în construcția hidrocentralei.
Clădirile hidrocentralelor sunt de cca 27 m înălțime realizate pe 3 niveluri, din care cca
14 m suprateran (Regulament de exploatare amenajarea hidroenergetică Reconstrucția,
2014).
7.6. Canal Piatra Neamț – Buhuși
Acest canal a fost executat în perioada aprilie 1961 – 25 martie 1970, iar hidrocentralele
au fost puse în funcțiune astfel: Hidrocentrala Vânători – 1963, Hidrocentrala Roznov –
1963, Hidrocentrala Zănești – 1964, Hidrocentrala Costișa – 1964, Hidrocentrala Buhuși
– 1964 (Fig. 58, Tabel 38). Funcțiile acestui canal sunt: alimentare cu apă a industriilor
și producere de energie electrică.
Fig. 58 Centrala hidroelectrică Buhuși și un sector din canalul Piatra Neamț – Buhuși
Tabel 38 Alimentare cu apă industrială

Denumire Loc de prelevare Debit autorizat
m³/s
SC FIBREXNYLON SA Canal I – canal de aducțiune CHE 2,20
SĂVINEȘTI Vânători
134
SC GA-PRO-CHEMICALS SA Canal de fugă CHE Vânători 0,330

SĂVINEȘTI
SC STOFE SA BUHUȘI Camera de încărcare CHE Buhuși 0,200
Canalul Piatra Neamț – Buhuși nu are și funcțiunea de a prelua debite mari.

Coordonarea debitelor care intră în canal se face de către dispecerul de hidrocentru în
funcție de necesitatea de producere a energiei în centralele de pe canal și a necesităților
de apă industrială (Regulament de exploatare Canal Piatra Neamț – Buhuși, 2014)
(Anexa7).
7.7. Barajul și Hidrocentrala Racova
Lacul Racova este un lac aflat în Subcarpații Moldovei. Aparține bazinului

hidrografic Bistrița, fiind alimentat de râul cu același nume (Fig. 59). În anul 2011
aceste lac a fost golit, iar actualmente este inactiv (Regulament de exploatare
amenajarea hidroenergetică Racova, 2012) (Anexa 8).
Fig. 59 Hidrocentrala Racova și sectorul se albie din aval

135
7.8. Barajul și Hidrocentrala Gârleni
Lacul Gârleni se află în Subcarpații Moldovei, la 4,5 km nord-vest de Lacul Lilieci (care
se afla în aval) și 31 km înainte de vărsarea râului Bistrița în râul Siret. Accesul se face
din drumul național Bacău-Piatra Neamț, între localitățile Lilieci și Gârleni, pe un drum
comunal care se desprinde spre dreapta și duce la centrala hidroelectrică. Un drum
amplasat în lungul canalului de aducțiune, pe partea dreaptă, duce spre amonte până la
baraj și la priză. Barajul (Fig. 60) este de tip stăvilar, din beton armat, cu un prag de 1,5
m înălțime, cu înălțimea de retenție de 5 m peste creasta deversorului, cu stavile-
segment, soluția constructivă este cu platouri tip cuvă corespunzătoare celor patru
stavile segment. Funcțiile acumulării sunt producerea de energie electrică și atenuarea
viiturilor. Este amenajat pe cursul Bistriței și prezintă condiții favorabile pentru păsări
de apă, pentru lebedele albe și lebedele negre. Canalele de fugă prezente în acest sector
sunt realizate în excavație de până la 15 m și, în general, pereiate cu beton de 15 cm
(Regulament de exploatare amenajarea hidroenergetică Gârleni, 2014).
Fig. 60 Centrala hidroelectrică Gârleni și sectorul de albie din aval
136
Debitele maxime care au stat la baza calculelor de remuu la lacul Gârleni au fost
atât debitele maxime atenuate folosite la proiectul de execuție cât și debitele maxime
atenuate reevaluate de INH GA (Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a
Apelor) și ISPH (Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice) în anul 1990.
Debitele maxime reactualizate sunt: pentru asigurarea de 0,1% - 1700 m³/s; pentru
asigurarea de 0,5% - 1520 m³/s; pentru asigurarea de 1% - 1200 m³/s; pentru asigurarea
de 2% - 1050 m³/s (Anexa 9).
7.9. Barajul și Hidrocentrala Lilieci (Bacau I)
Lacul de acumulare Lilieci este situat în judeţul Bacău, la 10 km de municipiul Bacău și

23 km de vărsarea râului Bistrița în râul Siret, în apropierea localităţilor Lilieci,
Hemeiuşi şi Iteşti. Bazinul de recepție al acumulării Lilieci este de 47 km². Accesul la
centrală se face din drumul național Bacău – Piatra Neamț, la ieșirea din municipiul
Bacău prin cartierul Gherăiești. Un drum amplasat în lungul canalului de aducțiune, pe
partea dreaptă, conduce spre amonte până la baraj și priză. Barajul este de tip stăvilar,
din beton armat, cu un prag cu înălțimea de 1,5 m, cu 5 cm înălțimea de retenție peste
creasta deversorului, cu stavile-segment. Soluția constructivă este cu ploturi tip cuvă
corespunzătoare celor patru stavile-segment. Are o lungime de 4 km și o lățime medie
de 800 m. Lacul este delimitat prin diguri construite doar la SV, S și SE de lac. Malul
nordic al lacului este reprezentat de abruptul teraselor de confluență Siret – Bistrița, cu o
altitudine relativă în zona de baraj de 30 de m, iar la coada lacului este de cca 100 m.
Fig. 61 Coada Lacului Lilieci (Bacău I)
Colmatarea acestui lac este mai redusă având în vedere faptul că în amonte mai
există două lacuri care preiau parte din debitul solid transportat de pâraiele Nechit,
Valea lui Ion și Blăgești (Regulament de exploatare amenajarea hidroenergetică Lilieci
– Bacău I, 2014).
Funcțiile acestui obiectiv sunt: producerea energiei electrice și atenuarea
viiturilor. Debitele maxime care au stat la baza calculelor de remuu la lacul Lilieci au
fost atât debitele atenuate folosite la proiectul de execuție cât și debitele maxime
137
atenuate reevaluate INH GA (Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor)

și ISPH (Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice) în anul 1998. Debitele
maxime reactualizate sunt: pentru asigurarea de 0,1% - 1700 m³/s; pentru asigurarea de
0,5% - 1520 m³/s; pentru asigurarea de 1% - 1200 m³/s; pentru asigurarea de 2% - 1050
m³/s.
Fig. 62 Barajul și Hidrocentrala Lilieci (Bacău I)
Lacul de acumulare Lilieci (Fig. 61, 62) a fost declarat rezervaţie faunistică și
face parte din Aria de protecţie specială avifaunistică Lilieci cu o suprafaţă totală de
peste 2,6 km². În cele peste 10 hectare de stuf și papură de pe teritoriul rezervaţiei şi pe
luciul de apă trăiesc peste 100 de specii de păsări. Aici pot fi identificate raţa cu moţ
roșu (este singurul loc din România unde este prezentă încă din 1996), raţa moţată, raţa
cu cap negru, raţa sunătoare, raţa de gheţuri, lebăda albă, lebăda de iarnă, raţa roşie,
gârliţa mică, cormoranul mic, codalbul. Unele specii sunt pe cale de dispariţie. Un
exemplar aparte este reprezentat de vidră (a fost observată în ultimii ani) (Anexa 10).
7.10. Barajul și Hidrocentrala Bacău II (Șerbănești)
Lacul Bacău II face parte din sistemul de amenajare hidroenergetic al râului Bistriţa şi
este ultima acumulare la 9 km înainte de confluenţa cu râul Siret. Apa lacului
alimentează hidrocentrala Bacău II, pusă în funcţiune în anul 1966. Accesul la baraj se
face din E85 la intrarea în Bacău spre Roman, imediat înainte de traversarea podului
138
Șerbănești. Barajul (Fig. 63) este de tip stăvilar, din beton armat, cu un prag de 1,5 m
înălțime, cu înălțimea de retenție de 5 m peste creasta deversorului, cu stavile-segement,
soluția constructivă este cu ploturi tip cuvă corespunzătoare celor patru stavile-segment
(Regulament de exploatare amenajarea hidroenergetică Bacău II, 2014).
Lacul Bacău este inclus în situl Natura 2000 Lacurile de acumulare Buhuși–
Bacău–Berești, arie naturală protejată cu o suprafață de 5575,5 ha, din care fac parte și
lacurile Lilieci (de pe râul Bistriţa), Galbeni, Răcăciuni şi Bereşti (de pe râul Siret). Cea
mai mare parte a suprafeţei protejate (217 ha) este reprezentată de luciu de apă (aprox
180 ha), importante zone mlăștinoase, acoperite cu stuf și vegetație specifică de luncă
asigurând un habitat prielnic pentru de raţe, lişiţe, cormorani, gârliţe, corcodei, stârci,
egrete, lebede, acvilă codalb etc.
Fig. 63 Baraj și canal Bacău II
Lacul Bacău, cunoscut și sub numele de Lacul Șerbăneşti, este situat integral pe
raza administrativă a municipiului Bacău. Acumularea are aproximativ 2300 m lungime,
600 m lăţime în zona barajului și 900 m lățime la coada lacului. Acumularea este
asigurată de diguri dezvoltate pe malurile de est și de vest ale lacurilor. Lacul este
înconjurat de cartiere locuite ale municipiului Bacău și doar spre coada lacului există
limitrof o bandă de terenuri cultivate și de pajiști de până la 200 m lățime.
Funcțiile acestui obiectiv sunt: alimentare cu apă a industriilor (AMURCO
Bacău – debit mediu 239,3 l/s și debit minim 104,7 l/s; SECHELARIU – debit mediu
6,8 l/s și debit minim 5,0 l/s și TRANSPORT Bacău – debit mediu 0,460 l/s și debit
minim 0,190 l/s), irigații (Organizația Utilizatorilor de Apă pentru Irigații - DIENEȚ –
o suprafață de 80 ha și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare-Filiala Bacău – o
suprafață de 1118 ha), producerea energiei electrice și atenuarea viiturilor. Debitele
139
maxime care au stat la baza calculelor de remuu la lacul Bacău au fost atât debitele
atenuate folosite la proiectul de execuție cât și debitele maxime atenuate reevaluate de
INH GA (Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor) și ISPH (Institutul
de Studii și Proiectări Hidroenergetice). Debitele maxime reactualizate sunt: pentru
asigurarea de 1% - 1200 m³/s; pentru asigurarea de 2% - 1050 m³/s.
Localizarea acestui lac într-un spațiu urban îi conferă rolul de zonă cu rol de
recreere și agrement. Aici se pot organiza excursii, pot fi practicate pescuitul sportiv,
birdwatching-ul (pot fi observate păsări sălbatice din specii rare din Europa), ciclismul,
canotajul, turismul ecvestru, înotul, competițiile de orientare turistică sau orice altă
activitate în aer liber.
7.11. Barajul Lac Agrement
În imediata vecinătate, în aval de lacul Bacău II, tot pe cursul Bistriţei, aval de captarea
UHE Bacău II, în dreptul SC SUBEX Bacău, sunt amenajate lacul şi Insula de
Agrement. Pe malul estic al lacului este cartierul Şerbăneşti, iar pe malul vestic zona
Ştefan cel Mare. Ca și lacul Bacău II, fiind localizat tot în zonă urbană, are un rol de
recreere și agrement (Regulament de exploatare amenajarea hidroenergetică Lac
Agrement Bacău, 2010).
Are următoarele funțiuni: alimentare cu apă pentru populație și industrii
(alimentarea cu rezerva de apă industrială a SC LETEA SA, SC SOFERT SA, CET
Bacău – cu un debit de 2,5 m³/s); apărarea împotriva inundațiilor (prin execuția digului
mal drept al acumulării se apără împotriva inundațiilor municipiul Bacău – cartierele
Milcov, Bistrița Lac și SC SUBEX SA); debit salubru de servitute (asigurarea în aval a
unui debit de 2,8 m³/s); redresare debite evacuate prin barajul deversor al acumulării
Bacău II; și nu în ultimul rând, ca și lacul Bacău II, fiind localizat tot în zonă urbană, are
un rol de recreere și agrement.
Ca și caracteristici, pot fi amintite următoarele: cota la NNR (nivelul normal de
retenție) este de 155,30 mdMN, cu un volum de 993000 m³; barajul frontal este un baraj
de pământ din material neomogen, cu înălțimea constructivă variabilă 4,5 – 10,00
prevăzut cu stăvilar din beton armat pentru descărcarea apelor mari, compus dintr-o
deschidere deversoare de 25 m lungime și 4 deschideri deversoare de 16 m lungime
fiecare, prevăzut cu masca de etanșare din beton armat pe parametrul amonte; digurile
laterale, și anume, digul longitudinal mal drept – are 1730 m lungime, cu înălțimea
maximă de 4 m și lățimea coronamentului de 3 m (carosabil), etanșat la paramentul
amonte cu pereu de beton de 0,15 m grosime care se sprijină pe un pinten de beton de
0,8 m lățime și 1,5 m adâncime și digul longitudinal mal stâng – pe acestă porțiune lacul
este delimitat de digul canalului de aducțiune la UHE Bacău II, al cărui taluz spre lac
este protejat cu pereu de beton de 0,15 m grosime sprijinit pe un pinten de beton (0,5 m
x 1 m), coronamentul digului este de 158,3 mdMN corespunzător debitului de verificare.
Acest lac de acumulare este într-un stadiu avansat de colmatare, motiv pentru care s-a
140
realizat un proiect în urma căruia se va realiza decolmatarea începând din anul 2015.
Proiectul prevede decolmatarea lacului de acumulare și realizarea unui spațiu de
agrement – AQUAPARC (Fig. 64).
Fig. 64 Lac agrement (asanat în momentul de față cu scopul reamenajării Insulei de

agrement – AQUAPARC)
7.12. Barajul și Hidrocentrala Topoliceni
Deși după anul punerii în funcțiune (2004) sectorul Borca – Poiana Teiului este ultimul
care a fost construit, în ordinea logică, din amonte în aval, el este primul din lanțul de
baraje și lacuri de acumulare de pe râul Bistrița. Acest baraj a fost construit cu scopul de
a valorifica potențialul hidroenergetic din bazinul superior al râului Bistrița, amonte de
acumularea Izvoru Muntelui și are rol de protecție împotriva zăpoarelor care se
formează aproape anual generând inundații de mari proporții (Regulament de exploatare
amenajarea hidroenergetică Topoliceni – Poiana Teiului, 2012).
Acumularea se dezvoltă în albia râului Bistrița în dreptul localității Topoliceni
la cca 500 m amonte de podul rutier de beton aferent drumului național DN 17B, Bicaz
– Vatra Dornei. Barajul deversor este baraj de greutate din beton, de tip stăvilar cu trei
deschideri de 16,00 m, cu pile intermediare de 3,50 m grosime și culee marginale de
4,00 m (Fig. 65).
Barajul Topoliceni este dispus pe două trepte. Prima treaptă este localizată în
sectorul Pârâul Pintei – Galu și cuprinde o acumulare de 1 mln. m³ de apă și un baraj (cu
141
stavile segment) cu 3 deschideri, o aducțiune subterană de 8,3 km și o centrală de 20

MW.
A doua treaptă este localizată în sectorul Topoliceni – Poiana Teiului și
cuprinde o acumulare de 800000 m³ de apă și un baraj de tip stăvilar (cu stavile segment
cu clapetă) cu prag înecat, o aducțiune cu o lungime de 1927 m. Barajul este prevăzut cu
o scară de pești. Hidrocentrala Poiana Teiului (Fig. 66) este de tip semiîngropat și este
echipată cu 2 turbine de tip Kaplan de 5 MW (Anexa 11).
Fig. 65 Barajul de la Topoliceni
Fig. 66 Hidrocentrala Poiana Teiului
142
8. BILANȚUL APEI LACURILOR DE ACUMULARE

8.1. Aspecte metodologice
Pentru a fundamenta activitatea de cercetare, proiectare și gospodărire planificată a

apelor se impune, chiar și în condițiile regimului modificat al râurilor, determinarea
parametrilor hidrologici ai potențialului natural al resurselor de apă. Pentru a concretiza
aceste obiective este necesară realizarea reconstituirii regimului natural al scurgerii
utilizând datele de la lacurile de acumulare. În plus, aceste informații sunt necesare și în
activitatea de prognoză sau pentru luarea deciziilor privind exploatarea potențialului de
apă existent la un moment dat sau în realizarea măsurile de prevenire a efectelor
fenomenelor hidrometeorologice periculoase. În cazul de față rețelele de lacuri și de
construcții hidrotehnice pot fi considerate drept stații hidrometrice pentru evidența și
controlul regimului hidrologic al râurilor (Lăzărescu, Panait, 1957; Lăzărescu, Țuca,
1979; Șerban, 1989; Ujvari, 1959).
Activitatea hidrometrică specifică lacurilor de acumulare are un caracter
staționar și se realizează pe baza unui program sistematic și continuu care cuprinde
observațiile și măsurătorile asupra elementelor bilanțului hidrologic și frecvența
efectuării lor în timp. Expediționar se execută și determinări de elemente hidrologice în
profile amplasate în lungul acumulării și transversal precum și ridicări batimetrice în
profile transversale fixe, în scopul reactualizării curbelor caracteristice, determinarea
gradului de colmatare și a modificărilor de maluri.
Debitele afluente provin din: râul principal și afluenții laterali, aducțiuni,
scurgerea de pe suprafețe interbazinale, precipitațiile căzute pe suprafața acumulării,
gheață. Debitele de apă de la stațiile hidrometrice amplasate amonte de lac și pe afluenții
laterali se determină conform instrucțiunilor pentru rețeaua hidrometrică de bază
(simular bilanțului hidrologic pentru râuri). În cazul existenței unui lac în amonte se
preiau de la administrația barajului valorile medii zilnice turbinate și valorile lunare
deversate și evacuate prin golire de fund. Debitele de pe suprafețele interbazinale rezultă
din diferența dintre suprafața bazinului de recepție în dreptul barajului și suprafața
bazinului de recepție controlată de stațiile hidrometrice de râu din amonte și de pe
afluenți. Debitele provenite din precipitații se determină în funcție de cantitatea de apă
măsurată cu ajutorul pluviometrelor instalate la stațiile hidrometrice de contur. Debitele
de apă provenite din gheață se determină în funcție de grosimea gheții și de suprafața de
lac acoperită de aceasta.
Debitele defluente provin din: turbinare, evacuări prin goliri de fund și
deversoare, derivații, tranzitarea prin conducte, pompare, evaporația de la suprafața apei,
formarea gheții. Debitele de apă turbinate, evacuate, derivate și pompate pot fi preluate
de la administrația barajului sau, dacă există o stație hidrometrică aval de baraj, se
regăsesc în această secțiune. Debitele de apă pierdute prin evaporația de la suprafața
apei se determină pe baza măsurătorilor evaporimetrice executate zilnic la pluta
143
evaporimetrică de pe lac sau de la stația evaporimetrică de mal. Debitele pierdute prin

formarea gheții se determină în funcție de grosimea gheții și de suprafața acoperită.
Evaporația de la suprafața apei se realizează conform instrucțiunilor, iar pe
lângă măsurătorile efectuate la evaporimetru se fac si măsurători pentru determinarea
umidității aerului, precipitațiilor, vântului și temperaturilor pentru apă și aer.
Observațiile și măsurătorile asupra fenomenelor de îngheț se realizează vizual și
instrumental la stațiile hidrometrice și în profilele hidrologice. Temperatura apei se
determină la stațiile hidrometrice de pe râu și pe profile hidrologice. Gradul de
colmatare se determină prin măsurători în profile transversale fixe. Batimetria într-un
număr de profile reduse se efectuează mai des (anual) în zonele acumulării supuse unui
proces intens de colmatare. Valurile redau gradul de agitație al lacului și se determină
prin observații ale elementelor caracteristice: înălțime, lungime, perioada și direcția de
propagare, viteză etc.
Pe lângă elementele menționate se fac observații și măsurători care privesc
fenomenele periculoase: poluarea apelor, inundarea localităților și obiectivelor
economice, distrugerea construcțiilor hidrotehnice, extinderea procesului de deformare a
malurilor, presiunea sloiurilor asupra barajelor, crăpături, infiltrații, deformări la baraj,
diguri, instalații etc. Prezența lacurilor de acumulare duce la apariția unor modificări în
timp a debitelor de apă astfel: în anumite perioade lacurile de acumulare rețin o parte din
debitele afluente (cu scopul de a suplimenta debitele râului în perioadele de secetă), iar
în alte perioade se golesc și deversează debite mai mari decât cele afluente (se mențin
cote scăzute pentru a putea prelua debitele de viitură).
8.2. Bilanțul apei din lacurile de acumulare
Lacurile de acumulare nu sunt lucrări izolate, ele se suprapun peste un sistem hidrologic
cu care sunt în interacțiune continuă. Influențele acestora asupra regimului hidrologic al
cursului de apă sunt pe două direcții: prin modificări de regim hidrologic ca urmare a
noilor condiții hidrologice în zona lacurilor; prin modificări de regim care rezultă în
urma exploatării lacurilor de acumulare conform scopurilor pentru care au fost realizate
(Chiriac et al., 1976; Lăzărescu, Panait, 1957; Lăzărescu, Țuca, 1979; Șerban, 1986;
Ujvari, 1959).
Realizarea de lacuri de acumulare constituie o intervenție majoră în sistemul
bilanțului apei în lac. În cazul izolării lacului de acumulare de sistemul hidraulic
înconjurător se pot identifica două limite care-l separă de restul sistemului: debitele
afluente și debitele defluente. Echilibrul dintre debitele totale afluente (A) și debitul
total defluent (B) și, bineînțeles, variația volumului de apă în lac (W/T) poate fi definit
ca bilanț al lacului de acumulare. Volumul de apă din lac este influențat de o serie de
factori naturali: relief, geologie, morfostructură, regimul hidrologic al afluenților,
învelișul de sol, utilizarea terenului, vegetația etc.
144
Cele mai importante debite afluente sunt: din apa de suprafață prin râuri, prin
scurgerile de pe versanții lacului, de apa subterană (straturile interceptate de lac),
precipitații, aporturile prin derivații, topirea gheții. La rândul lor, defluxurile sunt
separate în: apa de suprafață (prin descărcătorul lacului), prelevările directe din lac
pentru folosințe, pierderile prin infiltrații (prin versanți și alimentarea pânzelor
subterane), pierderile prin infiltrații (prin și sub baraj), pierderile prin evaporație,
formarea gheții. Prezența lacurilor de acumulare are ca efect modificarea profilului
longitudinal al râului şi modificare regimului de curgere. Oscilațiile de nivel ale
lacurilor sunt în strânsă dependență cu necesitățile sistemului hidroenergetic de pe
Bistrița. Debitul afluent în acumulare cât şi debitul regularizat (turbinat, uzinat) au o
evoluție controlată permanent.
Sistemul cascadă a acumulărilor de pe râul Bistrița face ca regimul nivelurilor să
depindă, în acest sector, în mare pare, de funcţionarea hidrocentralelor. Variaţia
nivelurilor din lacurile de acumulare ţine cont de variaţia anuală a regimului hidrologic
natural. La acumulări aval de lacul Izvoru Muntelui variaţiile de nivel depind de acestă
acumulare şi de turbinările efectuate de hidrocentralele din amonte.
Determinarea tuturor elementelor componente ale bilanțului hidrologic implică
o activitate foarte laborioasă și dificil de realizat, motiv pentru care, pentru calculele de
bilanț s-au selectat doar acele elemente cu caracter major pentru fiecare lac în:
-Volumul stocat în cuveta lacului și variația de nivel (V) în perioada luată în
considerare (ΔV);
-Aportul de apă provenit din ploi (P), de la afluenți (Se) și aportul subteran –
izvoare de pe fundul lacului (Ne);
-Pierderile care se realizează prin evapotranspirație (ETP), scurgerile
superficiale (Ss) și cele subterane și prin infiltrație (Nb).
Pe baza acestor parametri s-a elaborat ecuație bilanțul hidrologic din cadrul unui
lac:
ΔV=P+Se+Ne-ETP-Ss-Nb (Brezeanu, Simion-Gruița, 2002).
În bazinul hidrografic al râului Bistrița, pentru realizarea bilanțului hidrologic al

acumulării Izvoru Muntelui, s-au luat în considerare valorile înregistrate la stațiile
hidrometrice din sectoarele mijlociu și inferior, întrucât acesta este sectorul amenajat
hidrotehnic. Staţia evaporimetrică din bazinul hidrografic al râului Bistrița, care a fost
luată în considerare pentru realizarea bilanțului hidrologic, este situată la Ruginești.
Scurgerea medie, ca element al bilanţului apei, este influențată în mod direct de către
relief, pantă, vegetație, utilizarea terenului etc.
Pentru a putea obține valorile debitelor afluente (Qafluent) se au în vedere:
-debitele de la stațiile hidrometrice din bazin: stația hidrometrică Frumosu (de
pe râul Bistrița), stația hidrometrică Bistricioara (de pe râul Bistricioara), stația
hidrometrică Ceahlău (de pe râul Schit), stația hidrometrică Poiana Largului (de pe râul
Bolătău), stația hidrometrică Tașca (de pe râul Bicaz);
145
-debitul defluent din lacul din amonte (debitul deversat, debitul turbinat plus
evacuatori);
-debitul de la aducțiuni;
-debitul corespunzător suprafețelor interbazinale;
-debitul din precipitațiile care au căzut pe suprafața lacului și debitul
corespunzător cantității de apă stocată în zăpadă și gheață.
Pentru a putea obține valorile debitelor defluente (Qdefluent) se au în vedere:
-debitele corespunzătoare derivațiilor;
-debitele corespunzătoare conductelor;
-debitul turbinat;
-debitul evacuat (prin goliri de fund plus cel deversat);
-debitele corespunzătoare evaporației de la suprafața lacului de acumulare.
Pentru realizarea calcului bilanțului lacului de acumulare Izvoru Muntelui se
obține relația Qafluent = Qdefluent ± W/T, exprimate în m³/s (Tabel 39, 40, 41, 42,
43a,b,c,d,e).
Tabel 39 Stația hidrometrică IZVORUL ALB

LUNA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
PRECIPITAȚII 42,5 29,3 32,3 33,4 126,4 276 100,5 64,8 45,5 59,9 35,2 50,1
VOLUM APA 1,339 0,923 1,017 1,052 3,982 8,694 3,166 2,041 1,433 1,887 1,109 1,578
(mil.m³)
DEBITE 0,500 0,382 0,380 0,406 1,487 3,354 1,182 0,762 0,553 0,704 0,428 0,589
CORESPONDENTE
(m³/s)
Tabel 40 Stația evaporimetrică RUGINEȘTI

EVAPORAȚIE 40,4 40,7 57,5 61,4 30,2 10,6 21,2
VOLUM APĂ 1,273 1,282 1,811 1,934 0,951 0,334 0,668
(mil.m³)
DEBITE 0,475 0,495 0,676 0,722 0,367 0,125 0,258
CORESPONDENTE
(m³/s)
Tabel 41 Qstații hidrometrice + Qprecipitații = Qafluent

DEBITE DE I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
APĂ
AFLUENTE
R Bistrița 31,0 18,3 37,3 55,6 82,6 93,2 134,0 65,3 42,8 33,3 39,2 58,7
St hdm Frumosu
R Bistricioara 4,51 3,46 7,45 11,1 13,7 17,2 24,7 17,5 7,31 5,24 5,50 12,1
St hdm
Bistricioara
R Schit 0,351 0,426 0,488 0,447 1,10 2,54 2,50 1,49 0,794 0,436 0,426 0,802
St hdm Ceahlău
R Bolatău 0,169 0,156 0,615 0,374 0,837 0,826 1,35 0,724 0,313 0,293 0,249 0,592
St hdm P
Largului
R Bicaz 3,15 2,35 5,69 7,14 9,78 16,4 21,7 8,93 4,79 4,02 3,69 8,24
St hdm Tașca
Q DIN 0,500 0,382 0,380 0,406 1,49 3,35 1,18 0,762 0,553 0,704 0,428 0,589
PRECIPITAȚII
146
PE
SUPRAFAȚA
LACULUI
TOTAL Q 39,7 25,1 51,9 75,1 109,5 133,5 185,4 94,7 56,6 44,0 49,5 81,0
AFLUENT
(m³/s)
Tabel 42 Qturbinat + Qevaporație= Qdefluent

DEBITE DE APĂ I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
DEFLUENTE
Q TURBINAT 23,3 33,8 22,7 24,8 22,8 79,4 206,2 124,0 53,8 33,3 61,7 81,8
Q EVACUAT 0,160 16,0 71,7 19,7 0,183 0,113
(GOLIRI DE
FUND+DEVERSAT)
Q EVAPORAT DE 0,475 0,495 0,676 0,722 0,367 0,125 0,258
LA SUPRAFAȚA
APEI
TOTAL Q 23,3 33,8 22,9 24,8 23,2 95,9 278,6 144,4 54,4 33,5 61,9 81,8
DEFLUENT
Tabel 43a CALCUL BILANȚ - Izvoru Muntelui

CALCUL I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
BILANȚ
Q DEFLUENT 23,3 33,8 22,7 24,8 22,8 79,4 206,2 124,0 53,8 33,3 61,7 81,8
W/T 14,36 -9,3 27,6 45,7 82,1 44,54 -12,3 -24,5 3,53 9,02 -13,1 2,09
Q AFLUENT = Q 37,64 24,44 50,3 70,5 104,9 124,0 193,9 99,5 57,3 42,3 48,6 83,90
DEFLUENT(±W/T
m³/s)
Q AFLUENT 39,18 24,69 51,54 74,66 108,02 130,17 184,25 93,94 56,01 43,29 49,07 80,43
DETERMINAT
CA SUM Q SH =
Q
3,93 1,03 2,51 5,57 2,91 4,77 -5,23 -5,90 -2,39 2,28 0,88 -4,31
E =( Q4-Q3) / Q4 23,3 33,8 22,7 24,8 22,8 79,4 206,2 124,0 53,8 33,3 61,7 81,8
*100
Fig. 67 Curba volumetrică a acumulării IZVORU MUNTELUI

147
În momentul în care intrările în lac sunt egale cu ieșirile, atunci volumul și nivelul
lacurilor vor fi constante. În cazul în care cele două elemente diferă, atunci se pot
înregistra două situații diferite, respectiv inundarea sau restrângerea suprafeței lacurilor,
după caz. Pentru realizarea calcului bilanțului lacului de acumulare Pângărați se obține
relația Qafluent = Qdefluent ± W/T, exprimate în m³/s (Tabel 44a,b,c,d,e).
Tabel 43b Stația hidrometrică STRAJA

PRECIPITAȚII 43,3 45,6 34,4 34,4 126 313,8 121 164 50,2 58,4 32,6 51,8
VOLUM APA 0,067 0,071 0,053 0,053 0,195 0,486 0,188 0,254 0,078 0,091 0,051 0,080
(mil.m³)
DEBITE
CORESPONDENTE 0,025 0,029 0,020 0,021 0,073 0,188 0,070 0,095 0,030 0,034 0,019 0,030
(m³/s)
Tabel 43c Stația evaporimetrică IZVORUL ALB

EVAPORAȚIE 40,4 40,7 57,5 61,4 30,2 10,6 21,2
VOLUM APA 0,063 0,063 0,089 0,095 0,047 0,016 0,033
(mil.m³)
DEBITE
CORESPONDENTE 0,023 0,024 0,033 0,036 0,018 0,006 0,013
(m³/s)
Tabel 43d Qstații hidrometrice + Qprecipitații = Qafluent

DEBITE DE APĂ 25,7 36,5 27,9 29,6 37,6 114,3 234,8 125,7 56,8 35,4 63,7 84,7
AFLUENTE
Q DEFLUENT 23,3 33,8 22,9 24,8 22,8 95,4 277,9 143,7 54,0 33,5 61,7 81,8
DIN LACUL
AMONTE
Q PE SUPRAFEȚE 2,44 2,68 5,43 4,46 16,7 75,8 115 29,0 3,76 4,06 2,84 6,04
INTERBAZINALE
Q DIN 0,025 0,029 0,020 0,021 0,073 0,188 0,070 0,095 0,030 0,034 0,019 0,030
PRECIPITAȚII PE
SUPRAFAȚA
LACULUI
TOTAL Q 25,7 36,5 27,9 29,6 37,6 114,3 234,8 125,7 56,8 35,4 63,7 84,7
AFLUENT(m³/s)
Tabel 43e Qturbinat + Qevaporație= Qdefluent

DEFLUENTE
Q EVACUAT 2,05 1,00 3,35 62,2 256 173,7 84,1 11,8 15,4 22,4 48,2
(GOLIRI DE
FUND+DEVERSAT)
Q EVAPORAT DE 0,023 0,024 0,033 0,036 0,018 0,006 0,013
LA SUPRAFAȚA
APEI
TOTAL Q 25,7 36,3 27,9 29,6 37,6 114,5 236,1 126,0 56,4 35,9 62,4 717,9
DEFLUENT
Tabel 44a CALCUL BILANȚ - Pângărați

CALCUL BILANȚ I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Q DEFLUENT DIN 25,5 36,3 27,8 30,0 37,5 114 238,1 126,7 56,6 35,9 62,2 78,1
LACUL AMONTE
148
ΔW / ΔT(M³/S) -0,030 0,074 0,052 -0,305 0,157 0,000 0,026 -0,034 -0,243 -0,187 0,201 -0,026
Q AFLUENT = Q 25,47 36,35 27,9 29,7 37,7 114,0 238,1 126,7 56,4 35,7 62,4 78,07
DEFLUENT(±ΔW/ΔT
m³/s)
Q AFLUENT 25,66 36,49 27,88 29,55 37,58 114,26 234,84 125,68 56,83 35,39 63,66 84,72
DETERMINAT CA
SUM Q SH = Q
E=( Q4-Q3) / Q4 *100 0,745 0,379 -0,042 -0,548 -0,211 0,225 -1,400 -0,784 0,840 -0,900 1,978 7,844
Fig. 68 Curba volumetrică a acumulării PÂNGĂRAȚI
Pentru realizarea calcului bilanțului lacului de acumulare Vaduri se obține

relația Qafluent = Qdefluent ± W/T, exprimate în m³/s (Tabel 45a,b,c,d,e).

PRECIPITAȚII 43,3 45,6 34,4 34,4 126 313,8 121 164 50,2 58,4 32,6 51,8
VOLUM APA 0,067 0,071 0,053 0,053 0,195 0,486 0,188 0,254 0,078 0,091 0,051 0,080
(mil.m³)
DEBITE
CORESPONDENTE 0,025 0,029 0,020 0,021 0,073 0,188 0,070 0,095 0,030 0,034 0,019 0,030
(m³/s)

EVAPORAȚIE 40,4 40,7 57,5 61,4 30,2 10,6 21,2
VOLUM APA 0,063 0,063 0,089 0,095 0,047 0,016 0,033
(mil.m³)
DEBITE
CORESPONDENTE 0,023 0,024 0,033 0,036 0,018 0,006 0,013
(m³/s)

Q TURBINAT 25,5 36,28 27,84 29,88 34,35 59,64 81,39 78,64 54,71 28,8 58,7 78,12
Q DEFLUENT 25,7 36,3 27,9 29,6 37,6 114,5 236,1 126,0 56,4 35,9 62,4 717,9
DIN LACUL
AMONTE
Q PE SUPRAFEȚE 0,196 0,247 0,589 0,329 1,622 4,384 2,304 0,837 0,543 0,912 0,461 0,733
149
INTERBAZINALE
Q DIN 0,019 0,022 0,015 0,016 0,056 0,144 0,054 0,073 0,023 0,026 0,015 0,023
PRECIPITAȚII PE
SUPRAFAȚA
LACULUI
TOTAL Q 25,9 36,6 28,5 29,9 39,2 119,1 238,5 126,9 57,0 36,8 62,9 718,6
AFLUENT(m³/s)
Tabel 44e Qturbinat + Qevaporație= Qdefluent

DEFLUENTE
Q TURBINAT 25,5 36,28 27,84 29,88 34,35 59,64 81,39 78,64 54,71 28,8 58,7 78,12
Q EVACUAT 0,14 3,2 54,4 156,7 48,1 1,86 7,14 3,5
(GOLIRI DE
FUND+DEVERSAT)
Q EVAPORAT DE 0,018 0,019 0,026 0,027 0,014 0,005 0,010
LA SUPRAFAȚA
APEI
TOTAL Q 25,5 36,3 27,8 30,0 37,6 114,1 238,1 126,8 56,6 35,9 62,2 84,5
DEFLUENT
Tabel 45a CALCUL BILANȚ - Vaduri

Q DEFLUENT DIN 25,7 36,3 27,9 29,6 37,6 114,5 236,1 126,0 56,40 35,88 62,44 717,9
LACUL AMONTE
ΔW / ΔT(M³/S) -0,03 0,1 0,1 -0,3 0,2 0,00 0,0 -0,03 -0,24 -0,19 0,20 -0,03
Q AFLUENT = Q 25,66 36,41 28,0 29,2 37,7 114,5 236,1 125,9 56,2 35,7 62,6 717,86
DEFLUENT(±ΔW/ΔT
m³/s)
Q AFLUENT 25,9 36,6 28,5 29,8 39,2 119,1 238,5 126,9 57,0 36,8 62,9 718,6
DETERMINAT CA
SUM Q SH = Q
E=( Q4-Q3) / Q4 *100 0,947 0,532 1,935 2,173 3,876 3,804 0,978 0,744 1,420 3,055 0,437 0,109
Fig. 69 Curba volumetrică a acumulării VADURI
150
Pentru realizarea calcului bilanțului lacului de acumulare Bâtca Doamnei se

obține relația Qafluent = Qdefluent ± W/T, exprimate în m³/s (Tabel 46).

PRECIPITAȚII 43,3 45,6 34,4 34,4 126 313,8 121 164 50,2 58,4 32,6 51,8
VOLUM APA 0,067 0,071 0,053 0,053 0,195 0,486 0,188 0,254 0,078 0,091 0,051 0,080
(mil.m³)
DEBITE
CORESPONDENTE 0,025 0,029 0,020 0,021 0,073 0,188 0,070 0,095 0,030 0,034 0,019 0,030
(m³/s)

EVAPORAȚIE 40,4 40,7 57,5 61,4 30,2 10,6 21,2
VOLUM APA 0,063 0,063 0,089 0,095 0,047 0,016 0,033
(mil.m³)
DEBITE
CORESPONDENTE 0,023 0,024 0,033 0,036 0,018 0,006 0,013
(m³/s)

Q DEFLUENT 25,5 36,28 27,84 30,02 37,5 114 238,1 126,7 56,6 35,9 62,2 78,1
DIN LACUL
AMONTE
Q PE SUPRAFEȚE 0,164 0,206 0,492 0,275 1,36 3,66 1,93 0,700 0,454 0,762 0,385 0,613
INTERBAZINALE
Q DIN 0,039 0,045 0,031 0,032 0,113 0,291 0,108 0,147 0,046 0,052 0,030 0,046
PRECIPITAȚII PE
SUPRAFAȚA
LACULUI
TOTAL Q 25,7 36,5 28,4 30,3 39,0 118,0 240,1 127,5 57,1 36,7 62,6 78,8
AFLUENT(m³/s)
Tabel 45e Qturbinat + Qevaporație = Qdefluent

DEFLUENTE
Q TURBINAT 26,5 35,9 28,8 31,0 31,3 49,5 57,2 67,7 60,0 37,3 59,1 62,7
Q EVACUAT 2,05 1,00 3,35 62,2 256 173,7 84,1 11,8 15,4 22,4 48,2
(GOLIRI DE
FUND+DEVERSAT)
Q EVAPORAT DE 0,036 0,038 0,052 0,055 0,028 0,009 0,020
LA SUPRAFAȚA
APEI
TOTAL Q 28,5 35,9 29,8 34,4 93,5 305,5 231,0 151,8 71,9 52,7 81,5 84,5
DEFLUENT
Tabel 46 CALCUL BILANȚ - Bâtca Doamnei

Q DEFLUENT DIN 25,5 36,3 27,8 30,0 37,5 114 238,1 126,7 56,6 35,9 62,2 78,1
LACUL AMONTE
ΔW / ΔT(M³/S) 0,0 0,1 0,1 -0,3 0,2 0,00 0,0 -0,03 -0,24 -0,19 0,20 -0,03
Q AFLUENT = Q 25,47 36,35 27,9 29,7 37,7 114,0 238,1 126,7 56,4 35,7 62,4 78,07
DEFLUENT(±ΔW/ΔT
m³/s)
Q AFLUENT 25,70 36,5 28,4 30,3 39,0 118,0 240,1 127,5 57,1 36,7 62,6 78,8
151
DETERMINAT CA
SUM Q SH = Q
E=( Q4-Q3) / Q4 *100 0,905 0,485 1,660 2,017 3,367 3,353 0,836 0,690 1,302 2,728 0,343 0,871
Fig. 70 Curba volumetrică a acumulării Piatra Neamț (Bâtca Doamnei)
152
9. INFLUENȚA LACURILOR DE ACUMULARE ASUPRA SCURGERII

9.1. Exploatarea și influența lacurilor de acumulare asupra scurgerii medii
Regula de exploatare a lacurilor de acumulare conform căreia debitul de apă din lacurile
de acumulare este determinat în funcţie de necesitățile de apă ale folosinţelor, de
volumul de apă reţinut în lac şi de o anumită perioadă, poate fi exprimată sub forma
graficului dispecer. Acesta reprezintă corelația dintre volumul existent în lacul de
acumulare la un moment dat şi debitul mediu recomandat a fi uzinat în perioada imediat
următoare cu scopul realizării acelor parametri energetici care au fost stabiliți de proiect.
Amenajările hidroelectrice din bazinul hidrografic al râului Bistrița modifică în
mod semnificativ relieful din zonă şi regimul de curgere a apei. Construcţia barajelor a
implicat creșterea nivelului de apă şi, în același timp, creşterea volumului şi a suprafeţei
lacului de acumulare nou format. În acest fel apar modificări în regimul de curgere prin
reducerea vitezei apei până la zero.
Aluviunile târâte și în suspensie se depune în acumulări și determină modificări
în regimul vitezelor, mai ales în coada lacului. Scurgerea medie este influenţată, în mare
măsură, de existenţa acestor acumulări. Procesul de colmatare a lacurilor este accelerat
în cazul inundaţiilor deoarece se tranzitează un debit solid, în suspensie şi târât, foarte
mare.
regularizare lunară și sezonieră a debitelor. O parte a centralelor hidroelectrice sunt de
derivație și în acest fel pe sectorul de derivaţie se menţine albia minoră naturală, care
preia scurgerea maximă de pe râu şi de pe versanţi în zona derivaţiei. În cadrul
amenajărilor hidrotehnice problema asigurării unei scurgeri de bază pe albia minoră a
râului devine foarte importantă pentru a menţine un echilibru ecologic în zona
amenajată.
Tabel 47 Debite medii lunare multianuale în Bazinul hidrografic al râului Bistrița 1950 –
2012
Nr Râu Stația Suprafața Altitudinea Debit Debit de aluviuni kg/s
hidrometrică km² medie mediu
m m³/s R(suspensii) G(târâte) Total
1 Dorna
Bistrița Giumălau 758 1255 12,1 3,23 3,23 6,46
2 Dorna Arini 1690 1206 25,0 5,78 5,78 11,6
3 Frumosu 2858 1172 38,1 10,7 8,56 19,3
4 Cârlibaba Cârlibaba 111 1253 1,66 0,212 0,212 0,424
5 Poiana
Dorna Stampei 132 1305 2,33 0,615 0,615 1,23
6 Dorna
Candreni 565 1138 7,51 1,36 1,36 2,72
153
7 Poiana
Dornișoara Stampei 47 1066 0,660 0,100 0,100 0,200
8 Neagra Șura 48 1522 1,27 0,379 0,379 0,758
9 Neagra Gura Negrii 312 1256 4,21 2,46 2,46 4,92
10 Haita Gura Haitei 40 1450 0,966 0,274 0,274 0,548
11 Sărișor Panaci 44 1223 0,680 0,024 0,024 0,048
12 Barnar Barnar 93 1228 1,10 0,025 0,025 0,050
13 Neagra Broșteni 292 1220 4,02 0,637 0,637 1,27
14 Poiana
Bolătău Largului 59 847 0,482 0,424 0,340 0,764
15 Bistricioara Tulgheș 408 1073 3,12 0,835 0,835 1,67
16 Bistricioara 760 1041 6,29 2,94 2,94 5,88
17 Schit Ceahlău 40 977 0,537 0,901 0,720 1,62
18 Bicaz Tașca 496 1053 4,90 1,96 1,57 3,53
19 Oantu Oanțu 40 769 0,556 0,007 0,004 0,011
20 Cuejdiu Cuejdiu 65 705 0,489 0,743 0,600 1,34
21 Cracău Slobozia 445 577 1,80 1,43 0,430 1,86
22 Bârnat Bacău 180 308 1,13 0,920 0,500 1,42
Fig. 71 Valorile debitelor medii lunare multianuale pe cursul principal al bazinului

hidrografic Bistrița (1940-2014)
Scurgerea medie lunară cea mai mare se produce, în mod regulat, în lunile mai
și iunie, deoarece în această perioadă precipitațiilor, topirea zăpezilor și suprapunerea
acestora duc la creșterea debitului. Debitele medii multianuale (Tabel 47, Fig.71)
reprezintă potențialul hidrologic al teritoriului analizat și au stat la baza fundamentării
programului de amenajare hidroenergetică și complexă de pe cursul mijlociu și inferior
al Bistriței.
Scurgerea medie este dependentă de altitudinea medie a bazinelor hidrografice
și variază proporțional cu aceasta, ca și precipitațiile care o alimentează. În cazul
scurgerii apei există o zonalitate altitudinală evidentă. Altitudinile medii ale bazinelor
154
hidrografice luate în considerare descresc dinspre amonte spre aval, fapt care duce la o
variaţie, în aceeaşi direcţie, şi a debitului mediu.
Un rol important în analiza scurgerii este reprezentat de regimul acesteia,
respectiv modul de variație în timp. În condițiile unui climat montan cu nuanțe
continentale moderate, de-a lungul unui an calendaristic, există perioade în care volumul
scurgerii diferă foarte mult, fapt care conduce la existența unor nuanțe de torențialitate,
mai mici decât în zonele de deal și podiș de la est de Carpați.
Scurgerea medie este influenţată şi de existenţa acumulărilor hidrotehnice, în
sensul că aval de baraje, în diferite secțiuni, nici nu există scurgere. Datorită
regularizării debitelor se poate obţine un transfer mare de stoc (cantitatea de apă
acumulată în lac) către semestrul de iarnă, când valorile scurgerii sunt mai reduse decât
în perioada de vară, cu cantități însemnate de precipitații.
Repartiţia pe anotimpuri a scurgerii medii este influențată de principalele surse
de alimentare din timpul anului. Pentru toate anotimpurile se constată o strânsă legătură
între valorile scurgerii şi altitudinea medie a bazinelor de recepţie și bineînțeles regimul
precipitațiilor. Evoluția climatică lunară, sezonierăși multianuală are o importanță
deosebită în regimul scurgerii, în sensul că variațiile acesteia sunt dependente strict de
regimul pluviometric (Tabel 15).
Din analiza lunară a scurgerii multianuale se constată că lunile de iarnă prezintă
valorile cele mai mici deoarece precipitațiile cad sub formă de zăpadă și sunt reținute pe
sol. În acest caz alimentarea se face doar din rezervele subterane. Procentual, în lunile
de iarnă (XII-II) se scurge între 8,4% din volumul anual la stația hidrometrică Poiana
Stampei și 23,0% la stațiile Bacău (pe râul Bârnat). În decembrie se scurg între 3,3% și
6,8%, în ianuarie 2,5% și 6,4%, iar în februarie 2,4% și 6,2%. Se poate constata că și
alimentarea subterană se reduce treptat, astfel că în luna februarie valorile sunt cele mai
mici.
În luna martie, deși calendaristic aparține perioadei de primăvară, scurgerea din
zona montană rămâne redusă deoarece iernile sunt ceva mai lungi. Acest fenomen nu se
produce și în bazinul inferior al râului Bistriţa. În această lună (uneori chiar în aprilie)
precipitațiile cad predominant sub formă de zăpadă în bazinul superior faţă de cel
inferior. În luna martie apare o ușoară creștere a debitelor, dar nu se încadrează încă în
valorile medii anuale.
Scurgerea apei în lunile aprilie și mai crește foarte mult deoarece este alimentată
din topirea zăpezilor și ploi. Acum se înregistrează cele mai mari valori ale scurgerii.
Astfel luna aprilie participă cu 11,1 – 21,0%, iar luna mai cu 10,1 – 21,1%. Primăvara
este sezonul cel mai bogat, din acest punct de vedere, având un total de 32,5 – 50,0%.
Vara scurgerea se menține bogată (24,5 – 28,4% din volumul anual) datorită
cantităților mari de precipitații care cad în acest sezon. Începând cu luna august
scurgerea lunară scade mult (6,9 – 11,8%) și această scădere continuă pe tot parcursul
toamnei: septembrie (6,8 – 7,9%), octombrie (3,8 – 6,8%), noiembrie (3,4 – 6,7%).
Iarna procentele sunt din ce în ce mai mici. În ansamblu se poate vorbi de o scurgere
bogată, cu debite specifice mai mari de 10 l/sec km2.
155
Pe o perioadă mai lungă de timp se identifică noi caracteristici ale regimului

scurgerii. Se pot deosebi astfel ani cu scurgere apropiată de valorile medii (1956, 1960,
1965, 1967, 1976, 1985, 1993, 2000, 2004, 2006 etc.), ani cu scurgere bogată – ani
ploioși (1955, 1969, 1970, 1972, 1973, 1975, 1978, 1979, 1981, 1984, 1988, 1991,
1995, 2006, 2008, 2010) și ani cu scurgere medie mică – ani secetoși (1950, 1952, 1963,
1968, 1987, 1990, 1994, 1995, 2003).
Debitul mediu minim necesar în albia minoră, în aval de lucrările hidrotehnice
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
-De igienă şi sănătate: apa să nu băltească, să se evite formarea mlaştinilor, să
se asigure diluţia substanţelor nocive, să îndeplinească cerinţele de evoluție în condiții
normale a florei şi a faunei;
-De protecţie a mediului înconjurător și de stabilitate a albiilor;
-De satisfacere a necesităților de apă, de creştere a animalelor și diferite forme
de agrement.
Exploatarea la ape medii, mici sau deficitare. Datele de bază necesare în
vederea stabilirii deciziei privind regimul de funcționare pentru aceste perioade sunt:
cote, niveluri în lac; debitul deversat; prognoza de debit primită de la INMH; avertizări
meteo asupra precipitațiilor.
Exploatarea în perioada de timp friguros. Datele necesare în vederea stabilirii
deciziei în astfel de perioade sunt: temperatura apei și aerului; grosimea stratului de
gheață din lac, apreciat vizual zilnic; grosimea stratului de zăpadă (zilnic); prognozele
hidrometeorologice primite zilnic de la INMH; debitul afluent; debitul mediu evacuat.
Exploatarea pe timp friguros se face în raport cu valoarea temperaturii aerului și a apei,
dar și în raport cu fenomenele de îngheț ce apar în albie amonte de acumulare. Acești
parametri pot duce, în anumite situații, la golirea lacului și meținerea sa astfel până la
dispariția fenomenelor periculoase.
Exploatarea în perioada de viitură. Datele de bază necesare sunt: cotele citite
orar; puterea produsă, de unde rezultă debitul turbinat; debitul deversat la momentul
respectiv; prognoza de debit primită de la INMH; avertizări meteo asupra precipitațiilor.
Se consideră regim de viitură atunci când nivelul apei în lac depășește NNR și Qafl ˃
Qmax turbinat.Un factor important în luarea deciziei îl constituie variația de cotă
înregistrată într-o perioadă de timp bine stabilită, de unde rezultă un calcul al debitului
mediu afluent respectiv. Timpii de manevră la echipamentul hidromecanic depinde de
valoarea diferenței de deschidere care trebuie realizată.
9.2. Reconstituirea debitelor
Regimul hidrologic natural se modifică pe măsura dezvoltării activităţilor de utilizare

din ce în ce mai intensă a apelor. La staţiile hidrometrice unde se cunoştea, la un
moment dat, regimul de scurgere natural, datorită apariției construcțiilor hidrotehnice, s-
a instalat un regim hidrologic modificat substanțial datorită regimului de funcționare și
exploatare al barajelor, hidrocentralelor etc. Dezvoltarea utilizării apelor, chiar în
156
condiţiile amenajării şi exploatării intense a resurselor de apă, necesită cunoașterea

regimului hidrologic natural, singurul etalon al potenţialului resurselor de apă pentru
fundamentarea noilor amenajări şi soluţii. Din acest motiv se impune reconstituirea
regimului hidrologic natural (Diaconu, Alexandrescu, 1980; Diaconu et al., 1961;
Drobot, Carbonnel, 1997).
Reconstituirea regimului natural al scurgerii apei în albiile râurilor se
defineşte ca fiind operaţia sau operaţiile de calcul, prin care, pornindu-se de la regimul
de scurgere modificat înregistrat hidrometric, se elimină sau se corectează influenţele
modificatoare, astfel încât rezultatele finale să reflecte situaţia scurgerii în ipoteza
inexistenţei amenajărilor şi folosinţelor respective (Diaconu, Alexandrescu, 1980).
Factorii modificatori ai scurgerii naturale sunt folosinţele de apă legate sau nu de
construcţii care introduc modificări importante de ordin morfologic în albiile râurilor.
Folosinţele care modifică regimul natural al scurgerii sunt de trei categorii: folosinţe
consumatoare de apă; folosinţe care redistribuie scurgerea în timp; folosinţe care
transferă apa dintr-un bazin în altul. Efectele lor modificatoare sunt cumulative.
Folosinţele consumatoare de apă sunt: permanente (de tip industrial) și sezoniere (de tip
agricol).
Reconstituirea se face pe baza debitelor care trec prin profilul barajului şi pe
baza debitelor de acumulare din lac. Debitele care trec prin profilul unui baraj pot fi
determinate cu mijloace clasice într-un profil situat imediat în aval de baraj şi care
controlează întregul debit plecat din lacul de acumulare. Mai logic este ca determinarea
debitelor care trec prin profilul barajului să se facă folosind chiar construcţiile şi
instalaţiile hidrotehnice, datele asupra nivelului apei în lac şi datele asupra producţiei de
energie electrică. Această ultimă variantă de calcul oferă avantajul unei mai bune
stabilităţi a corelațiilor între nivelurile din lac şi debitele prin evacuatori, dar şi o
precizie foarte bună la măsurarea puterii şi energiei electrice produse.
Determinarea debitelor de acumulare – dezacumulare se poate realiza pentru
fiecare lac de acumulare utilizându-se curba volumetrică a lacului respectiv şi datele
asupra evoluţiei nivelului în acel lac. Pentru două momente separate între ele printr-un
interval de timp, volumul se determina prin diferenţa de volum de la momentul 1 faţă de
momentul 2.
Conform Diaconu et al. (1961), reconstituirea este justificată doar atunci când se
depăşeşte eroarea de obținere a debitului în regim natural, adică raportul ΔQ și Qnat
înmulțit cu 100, unde ΔQ reprezintă diferența dintre Qnat – Qmas. Pentru calculul
reconstituirii s-au utilizat relaţii adecvate sectorului de bazin hidrografic, pornind de
următoarea relaţie de bază:
Qnat = Qmas ± Δ Qcalc,
unde: Qnat – debitul apei în regim natural;

Qmas – debitul măsurat, care trece prin profilul de control;
ΔQ – variaţia debitului utilizat de folosinţe.
157
Debitele de acumulare–dezacumulare s-a calculat pentru fiecare lac în parte.

Din relaţia de bază a reconstituirii au derivat altele în funcţie de folosinţele şi de
segmentul de râu unde se realizează aceasta:
-pentru acumularea Izvoru Muntelui se obține relaţia:
Qnat aval Izvoru Muntelui = QBistrița-Frumosu + QBolătău-Poiana Largului + QBistricioara-Bistricioara + QSchit-

Ceahlău + Qdiferență de bazin;
-pentru reconstituirea debitului natural la stația hidrometrică Straja, situată aval

de acumularea Izvoru Muntelui:
Qnat Straja = QBistrița-Frumosu + QBolătău-Poiana Largului + QBistricioara-Bistricioara + QSchit-Ceahlău + QBicaz-

Tașca + Qdiferență de bazin;
Fig. 72 Comparație între debitele medii măsurate – debitele medii reconstituite la staţia
hidrometrică Straja
-pentru reconstituirea debitului natural la stația hidrometrică Frunzeni, situată

aval de acumulările Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei, Reconstrucția:
158
W
Qnat Frunzeni = Qmăs Frunzeni + Quzinat Bâtca Doamnei + Acumulare Izvoru Muntelui;
T
Fig. 73 Comparație între debitele medii măsurate – debitele medii reconstituite la staţia
hidrometrică Frunzeni
-pentru reconstituirea debitului natural de la stația hidrometrică Bistrița a.v.

(albia veche):
W
Qnat Bistrița av = Qmăs Bârnat + Quzinat Bacău II + Acumulare Lac Agrement
T
Reconstituirea are valori pozitive (+) în situaţiile de acumulare în lacuri şi

negative (-), la dezacumulări. Cele mai mari valori pozitive sunt în lunile VI, VIII şi
corespund unor scurgeri naturale bogate. Cele mai scăzute valori sunt înregistrate în
lunile II și III datorită acumulării energetice ridicate.
159
9.3. Influența lacurilor de acumulare asupra scurgerii maxime și atenuarea

viiturilor
Scurgerea maximă reprezintă o etapă importantă în regimul de scurgere al râurilor, atât

prin efectele distructiv ale apelor, cât şi prin caracteristicile ei, de care trebuie să se ţină
seama în proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor hidrotehnice. În cazul
bazinului hidrografic al râului Bistrița, viiturile se produc ca efect al ploilor torențiale
(vara) sau ca efect al topirii stratului de zapădă (primavara). Viiturile se pot produce și
în perioadele cu ape mari (viituri provocate de ploile care cad peste stratul de zapădă
aflat în procesul de topire) dar şi pe cea a apelor mici, ca urmare a unor ploi torenţiale de
mare intensitate.
Conform proiectului și temei de proiectare, precum și conform STAS 4273/83,
acumularea Izvoru Muntelui se încadrează, în clasa I de importanță. Acest lucru
înseamnă că debitele de calcul și verificare au asigurările de 0,1% = 2400 m³/s și
0,01%+∆Q = 2700 m³/s. Pentru verificarea posibilității de tranzitare a debitelor maxime
în siguranţă prin acumularea Izvoru Muntelui au fost realizate calcule ale nivelurilor
corespunzătoare ultimelor măsurători ale albiei (adică profilele batimetrice efectuate în
anul 2009) și s-au avut în vedere și caracteristicile evacuatorilor de ape mari de la baraj
(Fig. 74).
Fig. 74 Plan de situație – Râul Bistrița, zona acumulării Izvoru Muntelui (imagine
preluată de la SC HIDROELECTRICA SA)
160
Principalele date care au fost necesare în realizarea calculelor sunt: profilele

transversale din anul 2009 (ridicate de către SC STSDA SRL); distanțele dintre profile
(extrase din planurile de situaţie); debitele pentru care s-au calculat nivelurile maxime;
coeficienţii de rugozitate în albie (care au fost apreciaţi în urma corelării observaţiilor
din teren cu recomandările din literatura de specialitate). Pentru albia minoră a fost ales
un coeficient de rugozitate nminor = 0,030 și pentru albia majoră a fost ales un coeficient
de rugozitate nmajor = 0,050. Nivelurile de evacuare la baraj utilizate au fost cele din
proiectul amenajării și anume: pentru debitul de 2400 m³/s nivelul de evacuare este de
509,81 mdMN; iar pentru debitul de verificare 2700 m³/s nivelul de evacuare este de
511,27 mdMN.
În urma analizei s-a ajuns la următoarele rezultate:
-la debitul de dimensionare (clasa I) Q=2400 m³/s remuul în profilul 54 este de
25 cm;
-la debitul de verificare (clasa I) de Q =2700 m³/s remuul în profilul 54 este de
17 cm.
Spre deosebire de situația din proiect poate fi constată o supraînalțare a
nivelurilor în coada lacului Izvoru Muntelui cu 17-25 cm, pentru debitele de 2400 m³/s
și 2700 m³/s în zona profilului 54. Ca urmare a depunerilor de material apărute în zonă
este posibil ca în amonte de această secțiune remuurile să fie mai mari. Descărcătorii de
ape mari ai barajului Izvoru Muntelui se compun din patru câmpuri deversoare echipate
cu stavile segment și 4 goliri de fund echipate cu vane de tip ochelar. Stavilele sunt
amplasate pe profilul deversor cu pragul la cota 504,270 mdM. Deschiderea fiecărui
câmp deversor este de 11,5 m. Înălțimea stavilei este de 6 m. Cota crestei golirilor de
fund este de 428,27 mdMN. Debitul maxim care poate fi evacuat prin aceste goliri este
de 700 m³/s. Conform temei de execuţie s-a calculat capacitatea de evacuare a
deversorului când stavilele sunt complet ridicate și capacitatea de descărcare a
deversorului în cazul deschiderii parţiale a unei stavile.
Tabel 48 Cheia limnimetrică a deversorului (stavile complet ridicate) (preluat de la SC

HIDROELECTRICA SA)
H(mdMN) H(mdMN) 1STAVILA 2STAVILA 3STAVILA 4STAVILA
504,27 509 0 0 0 0
505,27 510 27 54 81 108
506,27 511 65 130 195 260
507,27 512 120 240 360 480
508,27 513 186 372 558 744
509,27 514 273 546 819 1092
510,27 515 366 732 1098 1464
511,27 516 460 920 1380 1840
161
Calculul debitelor evacuate este făcut în funcție de coeficienţii de debit ai

acestui tip de deversor și de coeficienţii de contracţie laterală care apar datorită pilelor
despărţitoare. Nivelurile în lacul de acumulare pentru care s-au calculat debitele
evacuate sunt cuprinse între cotele 504,27 și 511,27 mdMN.
Fig. 75 Cheia limnimetrică a deversorului – stavile complet deschise (preluat de la SC

HIDROELECTRICA SA)
Debitele evacuate au fost calculate și sunt prezentate pentru cote cuprinse între
504,27 si 511,27 mdMN și pentru deschideri ale stavilei între 1 și 6 m (Tabel 49, Fig.
75).
Tabel 49 Cheia limnimetrică a deversorului (dechiderea parțială a unei stavile) (preluat

de la SC HIDROELECTRICA SA)
H(mdMN) H(mdMN)/a 1 2 3 3 4 5 6
504,27 509 0 0 0 0 0 0 0
505,27 510 27 27 27 27 27 27 27
506,27 511 42 65 65 65 65 65 42
507,27 512 54 95 120 120 120 120 54
508,27 513 64 117 161 186 186 186 64
509,27 514 73 135 190 230 273 273 73
510,27 515 80 152 215 268 318 366 80
511,27 516 85 166 238 300 350 396 85
162
Fig. 76 Cheia limnimetrică a deversorului – deschideri parțiale (preluat de la SC

HIDROELECTRICA SA)
9.3.1. Exploatarea acumulărilor la ape mari și viituri

Lacurile de acumulare au un rol semnificativ în apărarea contra inundațiilor
deoarece ele pot atenua undele de viitură din aval. Pot exista și inconveniențe în
momentul în care apar erorile umane în exploatarea lacurilor, erori care pot duce la
amplificarea undelor de viitură prin suprapunerea debitelor deversate peste maximum
viiturilor formate în mod natural. Pentru a evita aceste erori se impune respectarea
regulamentului de exploatare al acumulărilor. Acesta este realizat în două etape: în
prima etapă se fac o serie de restricții de către proiectant, apoi, după perioada de punere
în funcțiune, în a doua etapă, se fac restricții legate de regimul de exploatare. Măsurile
care se iau în prima etapă se referă la: stabilirea unor viteze de umplere și de golire a
lacurilor în așa fel încât construcția, fundația și versanții să nu fie suprasolicitate;
stabilirea unor limite ale parametrilor de permeabilitate și deformabilitate; stabilirea
unor condiții și restricții specifice pentru fiecare tip de baraj, geologia versanților,
dispozitivele hidromecanice.
Pentru realizarea celui de-al doilea regulament, cel referitor la regimul de
exploatare, măsurile sunt mult mai complexe și se întind pe o perioadă mai mare decât
prima parte.
Elementele fundamentale ale regulamentului de regim de exploatare sunt:
-Date generale asupra amenajării hidrotehnice;
-Regim de funționare și reguli de exploatare pentru anii cu debite medii,
maxime și minime;
-Exploatare pe perioada de iarnă;
-Aparatură de măsură și control pentru urmărirea comportării construcțiilor,
versanților, cuvetei lacurilor, albiilor în aval de baraj;
163
-Lucrări de întreținere și reparații periodice;

-Sistem informațional pentru exploatarea lucrării;
-Structură, sarcini, atribuții și răspunderi ale personalului de exploatare;
-Obligații în condiții speciale de exploatare.
Acumulările prevăzute cu regularizări zilnice nu perturbă mediile lunare şi
anuale și nu realizează atenuări la viituri maxime. Cauza principală a formării viiturilor
din bazinul râului Bistrița este reprezentată de cantităţile mari de precipitaţii. Debitele
maxime pentru probabilităţi de 0,01%, 0,1%, 1%, 2%, 5%, 10% s-au calculat pe baza
şirurilor de debite multianuale, corespunzătoare staţiilor hidometrice existente sau care
au fost desfiinţate la un moment dat, din bazinul hidrografic al râului Bistrița. Pentru
realizarea concordanţei pe bazin, rezultatele calculelor statistice au fost materializate în
cadrul relaţiilor de generalizare:
qmax p% = f(Hm – F1/2),
unde: qmax=debitul specific maxim corespunzător în l/s/kmp;

Hm=altitudinea maximă a bazinului mdMN;
F=suprafaţa bazinului în km2.
Sunt analizate toate exploatările acumulărilor de pe cursul mijlociu al râului
Bistrița la ape mari şi viituri, fiind prezentate schemele generale de analiză utilizate
pentru luarea deciziei de exploatare la viituri. Acumulările de pe râul Bistriţa au un rol
deosebit de important în atenuarea viiturilor şi apărarea împotriva inundaţii. În privinţa
debitului maxim se consideră că acumularea Izvoru Muntelui poate reduce vîrful
viiturii, prin atenuarea în lac a acesteia. În acumularea Izvoru Muntelui încap volumele a
4 viituri mari (cu probabilitatea de depăşire de 1%) (Tabel 50).
Amenajarea Izvoru Muntelui, beneficiind de un volum total de 1211 mln. m³ și
fiind cap de cascadă pe râul Bistrița, asigură atenuarea undelor de viitură, protejând
astfel amenajările din aval și localitățile aval de baraj situate în imediata apropiere a
albiei majore până în zona lacului Pângărați. Volumul util al lacului (cuprins între
nivelul minim de exploatare și nivelul normal de retenție) asigură o atenuare
semnificativă prin folosirea sa. Volumul de atenuare este de 89 mln. m³ (cuprins între
NNR și NME) și este utilizat pentru preluarea viiturilor suplimentare suprapuse. Debitul
minim necesar a fi asigurat în albie în aval de baraj este de 0,25 m³/s pe albia veche a
râului Bistrița din pârâul Izvorul Muntelui.
Tabel 50 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării

Asigurare % 0,01+ΔQ 0,01 0,1 0,5 1 5 10
Q afluent m³/s 2718 2478 1880 1437 1235 825 349
Q defluent m³/s 1660 1510 1180 880 760 - -
În momentul în care se necesită evacuarea viiturilor, până la atingerea nivelului

în lac 513,00 mdMN, centrala funcționează conform cu necesitățile sistemului energetic.
164
Din momentul atingerii acestei cote debitul defluent va fi evacuat astfel: prin centrală
până la epuizarea capacității de acțiune a turbinelor, iar diferența prin sistemul de
evacuare al barajului. Evacuarea viiturilor se realizează în două moduri: a) în condițiile
inexistenței sau nefuncționării sistemului de prognoză; b) în condițiile existenței sau
funcționării corecte a sistemului de prognoză.
a.În primul caz se acționează astfel: la creșterile continue sau staționării
debitului afluent se stabilește debitul total Qdefluent (necesar a fi evacuat prin turbinare
și prin organele de descărcare a barajului) pe baza unui grafic de corelație special
realizat pentru astfel de situații, grafic care reprezintă o corelație între creșterea de nivel
orară măsurată la mirele de la priză și la baraj și volumul și suprafața corespunzătoare
lacului și, de asemenea, se stabilește și debitul turbinat pe baza debitului afluent:
Qafluent=Vacumulat (m³/s)/Supraf lac (m²)x3600 +Qturbinat.
În grafic se urmărește pe orizontală Qafl, pe verticală Qdefl (necesar a fi

evacuat). Din Qdefl se scade Qturbinat iar debitul rezultat este debitul necesar a fi
evacuat din baraj. În funcție de mărimea debitului necesar a fi evacuat prin baraj există
două cazuri: Q ˂ 250 m³/s și Q ˃ 250 m³/s. În cazul în care debitul care urmează a fi
evacuat prin baraj este mai mic de 250 m³/s se va proceda la deschiderea stavilelor
segment cu 1,00 m și se va continua funcționarea până ce nivelul scade la cota 513,00
mdM. În cazul în care nivelul continuă să crească după 6 ore se recalculează Qafl și se
determină Qdefl (folosind graficul de corelație) din care se scade Qturbinat pentru a
rezulta debitul necesar a fi evacuat prin baraj. În cazul în care debitul care urmează a fi
evacuat prin baraj este mai mare de 250 m³/s se vor deschide în continuare stavilele în
trepte de 50 cm sau 1,00 m socotind în permanență ca debitul evacuat prin stavile să fie
mai mare decât debitul necesar a fi evacuat prin baraj.
Când se constată scăderea nivelului se mențin stavilele deschise până la
coborârea nivelului în lac la cota de 513,00 mdM. În cazul în care nivelul continuă să
crească, folosind graficul de corelație din 6 în 6 ore, se procedează la ridicarea stavilelor
segment până la poziția maximă. În același timp va funcționa la capacitate maximă și
centrala hidroelectrică Stejaru (cu un debit turbinat de 178 m³/s). Imediat ce nivelul în
lac începe să scadă se reface din 6 în 6 ore calculul debitului afluent în lac și se
procedează la închiderea vanelor segment în trepte de câte 50 cm sau 1,00 m. La
atingerea în lac a nivelului 513,00 mdM se caută să se mențină această cotă.
Funcționarea fără prognoză nu este admisă a se face decât pentru cazuri
excepționale și de scurtă durată (cum ar fi întreruperea legăturilor telefonice și de radio).
În asemenea cazuri se asigură temporar urmărirea debitelor folosind mijloace auto care
se deplaseză între barajul Izvoru Muntelui și Farcașa.
b.În cel de-al doilea caz pot fi identificate mai multe situații pe perioada
evacuării unei viituri după atingerea nivelului de 513.00 mdM în cazul acumulării
Izvoru Muntelui:
165
 Creșterea continuă a debitului afluent. În acest caz debitul defluent necesar se

stabilește conform graficului de corelație (menționat la punctul a) folosind ca debit
defluent acel debit care urmează să se înregistreze în următoarele 6 sau 12 ore. Se face o
medie între Q1 și Q2, apoi se calculează raportul dintre cele două debite, iar pe baza
acestor rezultate se determină nivelul lacului din momentul următor. Având această cotă
se poate determina Qdefl. În cazul în care este nevoie, se pot repeta aceste calcule pentru
determinarea altor valori.
 Când debitul afluent începe să scadă, iar prognozele nu estimează nici o altă
creștere în perioada următoare. Dacă debitul afluent este mai mare de 1400 m³/s se
realizează calculele prezentate anterior; iar dacă debitul este mai mic de 1400 m³/s se
aplică un coeficient α la debitul defluent prognozat (Q2) Qd2 = αQ2.
 Când creșterea debitului afluent se anulează. Dacă prognoza nu estimează
creșteri de nivel și condițiile atmosferice sunt favorabile atunci se folosește formula Qd2
= αQ1, unde Q1 este debitul afluent prognozat anterior momentului Q2.
 Când debitul afluent scade, dar depășește 400 m³/s. În acest caz se evacuează
același debit ca și în cazul maximului viiturii până se atinge valoarea de 400 m³/s sau
cota 513,00 mdM.
 Când debitul afluent scade sub valoarea de 400 m³/s se evacuează până când
nivelul în lac ajunge la cota 513,00 mdM
La tranzitarea viiturilor trebuie avut în vedere neapărat ca debitele evacuate prin
baraj și centrală, cumulate cu debitele pe diferența de bazin din aval de barajul Izvoru
Muntelui, să poată fi tranzitate prin barajele din aval (Pângărați, Vaduri, Piatra Neamț,
Reconstrucția, Gârleni, Lilieci, Bacău II) știind că acestea au o capacitate neînsemnată
de atenuare a viiturilor (Tabel 51).
Tabel 51 Volumul de atenuare a viiturilor pentru lacurile de acumulare din bazinul

hidrografic al râului Bistrița
Acumulare Volum de atenuare viitură (mln. m³)
Topoliceni 0,109
Izvoru Muntelui 89,0
Pângărați 1,08
Vaduri 1,06
Bâtca Doamnei 2,14
Reconstrucția 0,049
Racova golit din 2011
Gârleni 2,19
Bacău I (Lilieci) 2,77
Bacău II 2,17
În cazul în care prin barajul Izvoru Muntelui și centrala Stejaru se evacuează

debite mai mari de 1220 m³/s în anotimpurile ploioase (ceea ce corespunde atenuării
166
medii de 2212 m³/s cu 6 ore de prognoză) se atinge limita maximă a capacității de

evacuare la barajele Gârleni, Lilieci și Bacău II. Tranzitarea undei de viitură de 2212
m³/s fără prognoză presupune evacuarea prin centrala Stejaru și barajul Izvoru Muntelui
a unui debit de 1480 m³/s. În aceste condiții se ajunge la epuizarea capacității de
evacuare a barajului Pângărați. În cazul suprapunerii cu debite mari de pe afluenți, în
aval de Pângărați, se depășește și la restul barajelor capacitatea de evacuare și unda nu
mai poate fi tranzitată la limita nivelelor maxime prevăzute la proiectare. Evacuarea
unor viituri cu debite defluente de 1400 – 1500 m³/s se poate face la limită doar în cazul
în care lacurile din aval sunt golite în prealabil, iar pe diferența de bazin dintre barajul
Izvoru Muntelui și confluența râului Bistrița cu râul Siret nu se acumulează mai mult de
600 m³/s, iar durata evacuării acestor debite la Izvoru Muntelui nu depășește 6 ore (în
această perioadă de timp se epuizează capacitățile de acumulare în toate lacurile până la
Racova și în albie). O viitură de 2835 m³/s la Izvoru Muntelui nu poate fi evacuată fără
pericol pentru construcțiile hidrotehnice aval de baraj decât dacă se exploatează cu o
prognoză care să depășească 12 ore și în condițiile unei atenții deosebite la evacuarea
debitelor ls celelalte baraje.
Acumularea Pângărați nu produce atenuarea debitelor de viitură datorită
faptului că nu deține volum de atenuare, iar volumul relativ mic al lacului nu poate
atenua debitele mari provenite din bazinul captat de acest lac (diferența de bazin în aval
de acumularea Izvoru Muntelui) (Tabel 52).
Tabel 52 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Pângărați

Râul Qmax at. + ΔQ+Quz (m³/s) pentru p% Tt Tcr γ
Secțiunea ore ore
0,01+ΔQ+Quz 0,01+Quz 0,1+ΔQ+Quz 0,1+Quz 0,5+ΔQ+Quz 0,5+Quz 1+Quz 2+
Quz
Bistrița 2280 2090 1710 1570 1530 1410 1230 1060 199 58 0,30
Pângărați
Instrucțiunile de exploatare în vigoare prevăd că: dacă Qafl ˃ Qdefl (cota în

amenajare înregistrează creștere) se acționează asupra descărcătorilor pentru menținerea
nivelului în lac la valoarea normală de exploatare; iar dacă Qafl ˂ Qdefl se acționează
asupra descărcătorilor prin reducerea deschiderilor, astfel încât să se mențină cota în
jurul valorii existente. În cazul acumulării Pângărați parametrii definitorii ai regimului
de viitură sunt debitele afluente mai mari decât cele instalate, respectiv Qafluent ≥
Qinstalat (180 m³/s).
Deschiderile prin care se face tranzitarea viiturilor aparțin barajului deversor.
Tranzitarea debitelor de viitură este efectuată prin clapeți și stavile segment, prin
deschiderea totală a clapeților și apoi a stavilelor în tranșe de 50 cm pentru stavila
segment. Controlul evacuării debitelor de viitură se face prin urmărirea deschiderilor
deversorilor, viteza de ridicare fiind de 0,4 m/s. Deoarece acumularea Pângărați este
imediat aval de centrala Stejaru și deci aval de Izvoru Muntelui cu capacitate mare de
retenție și atenuare există 2 variante posibile pentru stabilirea momentului în care începe
starea de atenție: când debitul de la Straja depășește 180 m³/s, iar cota de la Pângărați
167
este aproape de NNR; și când centrala hidroelectrică Stejaru funcționează în regim de

bază cu putere mare și se ajunge la un debit cumulat între Qdefl de la Stejaru + QStraja
˃ 180 m³/s. În aceste situații se începe starea de atenție pentru amenajările din aval.
Așadar starea de alarmă 1 începe când atât Qafl cât și Qdefl ating valoarea de 600 m³/s,
starea de alarmă la 1200 m³/s (la Qdefl și Qturbinat), iar starea de alarmă excepțională
se dă în momentul în care evacuatorii acumulării sunt deschiși complet, iar nivelul în lac
depășește cu 50 cm cota NNR și este în creștere.
Acumularea Vaduri. Volumul relativ mic al lacului Vaduri nu poate atenua
debitele mari provenite din bazinul captat de acest lac (diferența de bazin în aval de
acumularea Izvoru Muntelui). Urmare a fenomenului de colmatare volumul brut din
anul 1966 (5,60 mln. m³) s-a înjumătățit (2,39 mln. m³) (Tabel 53).
Tabel 53 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Vaduri

Secțiunea 0,1+ΔQ+Quz 0,1+Quz 0,5+ΔQ+Quz 0,5+Quz 1+Quz 2+Quz ore ore
Bistrița 1720 1580 1545 1420 1240 1070 201 58 0,30
Vaduri
p% - asigurare
Între acumularea Pângărați și acumularea Vaduri valoarea debitului defluent

transmis de la secțiunile Straja și Oanțu se aplică în regim de exploatare cu scopul
principal de atenuare a undelor de viitură singulare – albia veche a râului Bistrița; sau
compusă – Bistrița (Bicaz + Tarcău + Oanțu) + hidrocentrala Stejaru. În cazul în care
Qafl Lac Vaduri + Qturbinat CHE Pângărați ≤ 200 m³/s, evacuarea se face doar prin
turbinare. În cazul în care Qafl Lac Vaduri + Qturbinat CHE Pângărați ˃ 200 m³/s
evacuarea se face prin turbinare și diferența prin descărcători. Se încearcă realizarea
unor rezerve de valori care să preia vârfurile de debit din lacul Pângărați. Afluenții care
se varsă în lacul Pângărați, având puncte de măsură la distanțe mici față de lac, face ca
singurul reper corect pentru o informație asupra Qafl în lacul Vaduri să fie corelarea
dintre Qturbinat Pângărați, variația cotei în lacul Vaduri și Qturbinat Vaduri. Pentru o
analiză corectă sunt luate în calcul: valoarea debitelor afluente din amonte de lacul
Izvoru Muntelui și diferențele de bazin (secțiunile Straja, Oanțu și Tașca); debitul
defluent de la CHE Pângărați și eventuala deversare de la barajul Pângărați. Corelarea
acestora cu rezervele din lacurile Izvoru Muntelui și Pângărați conduce la evaluarea
posibilităților de retenție sau atenuare în lacul Vaduri.
Se consideră regim de viitură atunci când nivelul apei în lac depășește NNR.
Nivelul apei în lac este de 349,80 mdMN. Debitul afluent de dimensionare, atenuat în
acumularea Izvoru Muntelui, este conform proiectului de 930 m³/s (nivelul apei în lac
fiind la cota 349,80 mdMB). Acumularea proprie nu produce atenuare. Volumul
corespunzător de protecție la debitul de viitură pentru atenuare este de 1,06 mln. m³.
Acest volum nu contribuie la atenuare. Pentru a proteja stabilitatea versanților viteza de
golire a lacului este de 1 m/24 h, ceea ce duce la golirea acestuia în 14 zile. Nu se
produc inundații în aval la debitul cu asigurarea de 5% (600 m³/s).
168
Acumularea Piatra Neamț (Bâtca Doamnei). Volumul relativ mic al lacului

de acumulare Piatra Neamț nu poate atenua debitele mari provenite din bazinul captat de
acest lac (diferența de bazin în aval de acumularea Izvoru Muntelui). Datorită realizării
amenajării din aval (Reconstrucția) și a albiei regularizate, în aval de barajul Piatra
Neamț se realizează un luciu continuu de apă și nu este necesar un debit de servitute
(Tabel 54).
Tabel 54 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Bâtca Doamnei

Secțiunea 0,1+ΔQ+Quz 0,1+Quz 0,5+ΔQ+Quz 0,5+Quz 1+ ΔQ 1+Quz ore ore
+Quz
Bistrița 1720 1580 1545 1420 1240 1070 202 58 0,30
P. Neamț

nivelului în lac la valoarea normală de exploatare. Dacă Qafl ˂ Qdefl se actionează
banda de exploatare a acumulării. În cazul acumulării Piatra Neamț parametrii definitorii
ai regimului de viitură sunt debitele afluente mai mari decât cele instalate, respectiv
Qafluent ≥ Qinstalat. În condițiile de funcționare cu centrala la maxim se înregistrează
creșterea cotei peste NNR în acumulare. În perioada viiturilor exploatarea acumulării se
efectuează respectând încadrarea în banda de exploatare NmE – NNR (322,90
mdMN/323,39 mdMN – 324,50 mdMN/324,99 mdMN).
Uvrajele prin care se face tranzitarea viiturilor aparțin barajului deversor.
Tranzitarea debitelor de viitură este efectuată prin clapeți și stavile segment, prin
deschiderea totală a clapeților și apoi a stavilelor în tranșe de 50 cm pentru stavila
segment. Controlul evacuării debitelor de viitură se face prin urmărirea deschiderilor
deversorilor, viteza de ridicare fiind de 0,4 m/s. Deoarece acumularea Piatra Neamț este
imediat aval de centrala Stejaru și deci aval de Izvoru Muntelui, cu capacitate mare de
retenție, starea de atenție 1 se declanșează în momentul în care debitele la Vaduri
depășesc 84 m³/s, iar cota în lac este aproape de valoarea corespunzătoare NNR-ului.
Starea de atenție 2 este determinată în momentul în care Qevacuat ˃ 84 m³/s și când au
început manevrele cu descărcătorii la barajul Vaduri. Starea de alarmă 1 se dă când atât
Qafl cât și Qdefl ating 600 m³/s, iar alarma 2, când Qdefl și Qturbinat lac depășesc
valoarea 1200 m³/s. Alarma excepțională se dă când evacuatorii acumulării sunt deschiși
complet iar nivelul în lac depășește cu 50 cm cota corespunzătoare NNR-ului și este în
creștere.
Acumularea Reconstrucția. Având în vedere efectul de regularizare al
acumulărilor din amonte funcționarea acumulării Reconstrucția este dependentă de
regimul de funcționare al cascadei de hidrocentrale Vaduri-Buhuși din care face parte
integral (Tabel 55).
169
Tabel 55 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Reconstrucția

Secțiunea ore ore
0,01+ 0,01+Quz 0,1+ΔQ+Quz 0,1+Quz 0,5+ΔQ+Quz 0,5+Quz 1+ 2+
ΔQ+Quz Quz Quz
Bistrița 2325 2130 1730 1590 1555 1430 1250 1080 205 58 0,29
Reconstrucția

nivelului în lac la valoarea normală de exploatare. Dacă Qafl ˂ Qdefl se acționează
banda de exploatare a acumulării.
În cazul acumulării Reconstrucția, parametrii definitorii ai regimului de viitură
sunt debitele afluente mai mari decât cele instalate, respectiv Qafluent ≥ Qinstalat. În
condiții de funcționare cu canalul încărcat la maxim se înregistrează creșterea cotei peste
NNR în acumulare. În perioada viiturilor exploatarea acumulării se efectueză respectând
banda de exploatare NmE – NNR (312,75 mdMN/307,88 mdMN) și NNR 313,25
ICSE/308,38 mdMN). Pentru cazuri deosebite sau debite mai mari de 200 m³/s se
admite depășirea NNR cu max 0,35 până la cota 313,60 m ICSE (308,73 mdMN).
Deoarece acumularea Reconstrucția este imediat aval de centrala Stejaru și deci
aval de Izvoru Muntelui cu capacitate mare de retenție starea de atenție 1 se declanșează
în momentul în care debitele la Piatra Neamț depășesc 75 m³/s, debitul evacuat este mai
mare de 75 m³/s, iar cota în lac este aproape de valoarea corespunzătoare NNR-ului.
Starea de atenție 2 este determinată în momentul în care Qevacuat ˃ 84 m³/s și când au
început manevrele cu descărcătorii la barajul Reconstrucția. Starea de alarmă 1 se dă
când atât Qafl cât și Qdefl ating 500 m³/s, iar alarma 2, când Qdefl din acumulare
depășesc valoarea 1000 m³/s. Alarma excepțională se dă când Qdefl ˃ 1400 m³/s,
evacuatorii acumulării sunt deschiși complet, iar nivelul în lac depășește cu 25 cm cota
corespunzătoare NNR-ului și este în creștere.
Acumularea Racova. Amenajarea are rol exclusiv de producere a energiei
electrice. În urma trecerii pe derivație centrala Racova nu mai are acumulare proprie,
astfel se pierde diferența de bazin care se acumulează în lacul Gârleni. Din fosta
acumulare Racova s-au păstrat digurile acumulării și partea de construcție a barajului
deversor. Digurile de protecție care delimitau conturul lacului de acumulare au o
lungime de cca 3 km pe fiecare mal. Centrala este amplasată pe cursul inferior al râului
Bistrița, între centralele Buhuși (amonte) și Gârleni (aval). Amenajarea hidroenergetică
pe derivație realizează un nivel normal de retenție la cota 210,00 mdMB (210,47
mdMN), asigurând o cădere brută de 15,50 m față de nivelul lacului din aval. Canalul de
derivație cuprinde următoarele obiecte principale: canalul de derivație, traversare pârâu
Orbic, ziduri de sprijin la stația de epurare, descărcătorul lateral și centrala hidroelectrică
Racova.
Canalul de derivație are descărcător lateral pe amplasamentul actualei prize de
apă. Descărcătorul lateral are cota crestei deversante la 210,00 mdMB (210,47 mdMN),
cotă identică cu nivelul normal de retenție din canal. În perioadele de viitură centrala
170
Racova funcționează astfel: pentru debite ≤1500 m³/s centralele Buhuși și Racova
funcționează, nivelul de apă pe pragul deversor al barajului ≤210,00 mdMB (210,47
mdMN); iar pentru debite ≥1500 m³/s centrala Racova se oprește și centrala Buhuși
funcționează până când unda de viitură induce în canal un nivel de apă cu 20 – 30 cm
peste creasta deversorului lateral. În această situație se oprește și CHE Buhuși deoarece
descărcătorul lateral se îneacă și nivelul de apă din canal depășește digurile. Debitele
maxime în secțiunea Racova sunt atenuate în acumularea Izvoru Muntelui (513,00
mdMN) și au fost calculate, în 1998 de ISPH (Tabel 56).
Tabel 56 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Racova

Asigurare % 7 2 1 0,5 0,5+ΔQ
Debite atenuate m³/s 725 1050 1200 1520 1670
Acumularea Gârleni nu produce atenuarea debitelor de viitură datorită faptului

că nu deține volum de atenuare a viiturilor. Debitul minim necesar a fi asigurat în albie
în aval de baraj este de 2,8 m³/s care constituie debitul de servitute și se asigură prin
priza Limpedea (Tabel 57).
Tabel 57 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Gârleni

Baraj Gârleni Qmax pentru p% (m³/s)
5 2 1 0,5 0,5+ΔQ 0,1 0,1+ΔQ
În faza de proiectare 725 960 1140 1320 1584 1750 2100
Cu atenuare reactualizată de INMH în 1998 - 1050 1200 1520 1670 1700 1870
Parametrii definitorii ai regimului de viitură în cazul acumulării Gârleni sunt

debitele afluente mai mari decât cele instalate, respectiv Qafluent ≥ Qinstalat (180 m³/s).
În perioada viiturilor exploatarea acumulării se va efectua cu repectarea încadrării în
banda de exploatare. Debitul de verificare (0,5%+ΔQ=1670 m³/s) corespunzător clasei a
IIIa poate fi evacuat la un nivel de 40 de cm peste NNR – 194,40 mdMB/194,83 mdMN.
Debitele de calcul (cu asigurarea 2%) sunt evacuate până la nivelul normal de
exploatare. Debitul evacuat de deversor la nivelul maxim de exploatare de 195,00
mdMN este de 1960 m³/s.
Starea de atenție 1 reprezintă momentul în care debitul tranzitat în secțiunea
Frunzeni depășește 110 m³/s. Canalul Piatra Neamț – Racova funcționează la maxim.
Starea de atenție 2 este determinată de momentul în care încep manevrele la evacuatorii
proprii ai acumulării (sosirea viiturii). În acest moment cota în lacul Gârleni este de
194,05 mdMB cu tendința de creștere. În același timp acest moment reprezintă starea de
atenție pentru captarea din aval – CHE Lilieci.
Starea de alarmă 1 începe în momentul în care debitul afluent în lac depășește
600 m³/s, iar cota este în continuă creștere. Starea de alarmă 2 începe în momentul în
care debitul afluent depășește 1500 m³/s, cota este în continuă creștere și toate stavilele
sunt deschise. Starea de alarmă excepțională apare în momentul în care toate stavilele
171
barajului sunt deschise complet, iar nivelul în lac depășește cu 70 cm nivelul normal de
exploatare (cota este 194,7 mdMB/195,13 mdMN) și este în creștere.
Acumularea Lilieci (Bacău I) nu produce atenuarea debitelor de viitură
datorită faptului că nu deține volum de atenuare a viiturilor. Debitul minim necesar a fi
asigurat în albie în aval de baraj este de 2,8 m³/s care constituie debitul de servitute și se
asigură prin deschiderea a 4 vane ce se află în stavilele 2 și 3 (Tabel 58).
Tabel 58 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Lilieci

Baraj Lilieci Qmax pentru p% (m³/s)
5 2 1 0,5 0,5+ΔQ 0,1 0,1+ΔQ
În funcție de regimul de funcționare al întregii amenajări a râului Bistrița și al

acumulării Lilieci în particular, tranzitarea undelor de viitură prin uvrajele barajului nu
este condiționată de regimul de funcționare al centralei hidroelectrice. De asemenea,
variațiile cotelor în acumulare pe perioadele de viitură este recomandat să se situeze
între NNR și NME. Starea de atenție 1 reprezintă momentul în care se face manevrarea
evacuatorilor la acumularea din amonte (CHE Gârleni). Starea de atenție 2 este
determinată de momentul în care încep manevrele la evacuatorii proprii ai acumulării
Lilieci (sosirea viiturii). În acest moment cota în lacul Lilieci este de 177,75
mdMB/178,19 mdMN cu tendința de creștere. În același timp acest moment reprezintă
starea de atenție pentru captarea din aval – CHE Bacău.
Acumularea Bacău II nu produce atenuarea debitelor de viitură datorită
faptului că nu deține volum de atenuare a viiturilor. Debitul minim necesar a fi asigurat
în albie în aval de baraj este de 2,8 m³/s care constituie debitul de servitute și se asigură
prin deschiderea la baraj a unei stavilele 2 și 3 (Tabel 59).
Tabel 59 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Bacău II

Baraj Bacău Qmax pentru p% (m³/s)
5 2 1 0,5 0,5+ΔQ 0,1 0,1+ΔQ
În funcție de regimul de funcționare al întregii amenajări a râului Bistrița și al

acumulării Bacău în particular se face tranzitarea undelor de viitură prin uvrajele
barajului. Variațiile cotelor în acumulare pe perioadele de viitură trebuie să se situeze
172
între NNR și NME. Instrucțiunile de exploatare în vigoare prevăd ca: dacă Qafl ˃ Qdefl
(cota în amenajare înregistrează creștere) se acționează asupra descărcătorilor pentru
menținerea nivelului în lac la valoarea normală de exploatare; iar dacă Qafl ˂ Qdefl se
actionează asupra descărcătorilor prin reducerea deschiderilor, astfel încât să se mențină
cota în banda de exploatare a acumulării.
Starea de atenție 1 reprezintă momentul în care se face manevrarea
evacuatorilor la acumularea din amonte (CHE Lilieci). Starea de atenție 2 este
determinată de momentul în care încep manevrele la evacuatorii proprii ai acumulării
Bacău (sosirea viiturii). În acest moment cota în lacul Bacău este de 161,55 mdMB cu
tendința de creștere. În același timp acest moment reprezintă starea de atenție pentru
captarea din aval.
Acumularea Topoliceni este de clasa a III-a de importanță. Volumul total al
lacului Topoliceni la cota 523,30 mdMN este de 809 235 m³, iar la NNR 523,00 mdMN
volumul brut este de 700 000 m³. Volumul corespunzătot de protecție la debitul de
viitură pentru atenuare este de 109 235 m³. Pentru stabilirea elementelor caracteristice
hidrografului de viitură în secțiunea barajului s-a analizat durata viiturilor în secțiunile
stațiilor hidrometrice, precum și elementele referitoare la statul de precipitații cu
asigurarea de 1%, generator de viitură, durata totală a viiturii (Tt), timpul de creștere
(Tcr) și coeficientul de formă γ (Tabel 60).
Tabel 60 Caracteristicile undelor de viitură în secțiunea acumulării Topoliceni

Râul F km² Qmax pentru p% (m³/s) Tt Tcr γ
Secțiunea 0,1 0,5 1 2 5 10 ore ore
Bistrița 2886 2050 1530 1310 1100 805 600 170 40 0,32
Topoliceni
Acumularea Topoliceni, datorită volumului relativ mic, poate realiza doar o

regularizare zilnic-orară și face parte dintr-o amenajare complexă care cuprinde mai
multe acumulări. Se consideră regim normal de exploatare cand 1 m³/s ˂ Qafl ˂ 70 m³/s,
compensarea debitelor făcându-se prin variația nivelului în lac între Nmin E (522,50
mdMN) și NNR (523,00 mdMN). Când centrala nu funcționează barajul asigură nivelul
în jurul NNR. Debitele disponibile pentru producerea energiei electrice (Qi=2x35m³/s)
sunt livrate din acumulare prin priza energetică și prelucrate de CHE Poaiana Teiului.
Debitele turbinate vor fi corelate cu debitele afluente în lac, centrala funcționând
conform graficului de sarcină. Debitele care depășesc debitul uzinat sunt evacuate prin
manevrarea clapetelor și a stavilelor.
173
Debitul minim necesar a fi asigurat în albie în aval de baraj este de 1 m³/s. În

perioadele de migrație a diferitelor specii de interes, migrația va fi ajutată prin
îmbogățirea debitelor râului până la 4 m³/s (se suplimentează debitul cu 3 m³/s în afara
orelor de funcționare a centralei).
Acumularea Lac Agrement. Regimul de ape mari se instituie atunci când
debitul afluent în acumulare este de 400 m³/s (50,0 m³/s la Bârnat și 350 m³/s deversări
din acumularea Bacău II), debit care tranzitat în aval are ca efect depășirea malurilor
albiei minore. Cota nivelului apei în lac este de 155,30 mdM la nivelul normal de
retenție. Pentru menținerea acestei cote evacuarea debitelor de viitură se face sub
stavilele segment în albia regularizată. La această cotă, pe sub stavila segment ridicată la
maximum, nu se poate evacua mai mult de 300 m³/s. La cota 156,00 mdM începe să se
inunde Insula de agrement, iar peste stavila clapetă blocată în poziția ridicat (155,30
mdM) se evacuează în aval 30 m³/s. La debite mai mari de 1485 m³/s Insula de agrement
va fi inundată. La 158,30 mdM (cota coronament diguri) Insula de agrement este
inundată complet, iar pe sub stavilele segment la deschidere maximă se evacuează un
debit de 2400 m³/s. Peste stavila clapetă blocată în poziția ridicat se evacuează 240 m³/s.
Debitul total evacuat este de 2640 m³/s. La asigurarea de 1% debitul este de 1780 m³/s.
Acest debit poate fi evacuat pe sub cele 4 stavile ridicate complet și peste stavila clapetă
ducând la inundarea Insulei de agrement. Pentru a evita producerea de pagube (având în
vedere că de la deversarea debitului de 1% și până la inundare trece un timp de 10
minute) este necesară avertizarea privind debitul afluent de 1780 m³/s cu cel puțin 2 ore
înainte.
9.4. Originea sedimentelor lacustre și ritmul colmatării
Principalele surse de aluviuni pentru lacurile de pe cursul mijlociu și inferior al râului

Bistrița sunt râurile Bistrița și Bistricioara care transportă în lac un debit mediu anual de
aluviuni în suspensie de 9,22 kg/s și respectiv 0,798 kg/s. Ceilalți afluenți însă au un
procent mai mic la colmatare. Ecosistemul lacustru prezintă particularități distincte, pe
secțiuni diferite. În primul rând apare o mare diferențiere care este determinată în
principal de morfologia inițială a fundului cuvetei lacului. La limitele fostelor albii
minoră și majoră din ariile temporar emerse grosimile medii ale sedimentelor sunt de
1,5-2 m și pe alocuri pot fi identificate și grosimi mai mari, de până la 3 m. În sectorul
care se află permanent sub apă se poate constata o sedimentare mai uniformă cu un ritm
de colmatare de 0,5 cm/an.
În sectoarele în care este întâlnit frecvent fenomenul de emersie/submersie
structura sedimentelor este de tip deltaică (fan delta). În limitele unor suprafețe de
sedimentare importante de pe cursul Bistriței orizonturile care au valoare importantă în
stratografia sedimentarii sunt sporadice. Un procent semnificativ este dat de nisipuri și
prafuri. Se poate observa o trecere spre o suprafață în care predomină formațiunile mici
până la argile, și anume, în aval de confluența cu râul Bistricioara și până la pietrișuri, în
amonte. În sectoarele de sub apă, la adâncimi de la 15 la 90 m față de nivelul maxim al
174
lacului, se regăsește în mod frecvent argila. Aceasta este o argilă de culoare vânăt-
albastră cu inserții de culoare neagră la nivel de milimetric.
9.5. Gradul de colmatare și influența acestuia în exploatarea acumulărilor
Amenajarea râului Bistriţa a condus la modificări semnificative în structura regimului

hidrologic, prin regularizarea accentuată a debitelor de apă şi prin crearea unor
discontinuităţi semnificative în tranzitul de aluviuni. În ultimii ani s-a constatat o
creştere a turbidităţii apei în zonele înalte. Debitele solide de pe cursul inferior cunosc o
scădere continuă din cauza existenţei lacurilor de acumulare. Pe durata executării
lucrărilor hidrotehnice are loc o creştere a turbidităţii, implicit a transportului solid.
După intrarea lor în funcţiune au loc intense procese de colmatare.
Construirea şi exploatarea lacurilor de acumulare au fost într-o strânsă legătură
cu regimul scurgerii de aluviuni în suspensie. Tranzitul de aluviuni influenţează, la
rândul său, ritmul de colmatare al lacurilor, ducând astfel la reducerea volumului util.
Pentru o exploatare eficientă şi de lunga durată a volumului util se impun o serie de
măsuri care duc la reducerea spre minim a producţiei de aluviuni (Brown, 1943; Ciaglic,
1965; Cismaru et al., 1986; Cojoc et al., 2014; Enea, Romanescu, 2012; Giurmă, 1997;
Ionescu, 1980; Olariu et al., 2014; Romanescu et al., 2010, 2011, 2012, 2013, 2014).
Activităţile antropice constau în lucrări de împădurire, lucrări de combatere a
eroziunii solului, construirea de acumulări şi canale, regularizări de albii, irigaţii,
desecări, exploatări de balast (Anexa12), decolmatări de albii, amenajări de torenţi etc.
Toate acestea au efecte semnificative asupra regimului natural de scurgere, atât lichidă
cât şi solidă.
Fiind situat în zona înaltă, cu caracteristici morfohidrografice variate şi intens
antropizate, bazinul hidrografic al râului Bistriţa se confruntă cu probleme legate de
controlul producţiei de aluviuni şi a ratei de colmatare a lacurilor. În formarea şi
evoluţia scurgerii aluviunilor intervin numeroşi factori fizico-geografici, hidraulici şi
energetici care acţionează într-o continuă interdependenţă. Factorul antropic are un
impact semnificativ.
Caracteristicile fizico-geografice ale bazinului hidrografic Bistriţa au proprietăţi
diferite de la vest la est. Din punct de vedere geologic acesta aparţine, aproape în
întregime (până la Racova), geosinclinalului Carpaţilor Orientali, alcătuit din roci
extrem de variate şi cu durităţi mari. Structura şi alcătuirea geologică, fragmentarea şi
energia reliefului, gradul de acoperire cu vegetaţie (coeficientul de împădurire), tipurile
de sol formate etc., influenţează producţia de aluviuni şi gradul de colmatare al lacurilor
de acumulare.
Valorile mari ale pantelor de scurgere din zona montană înaltă, pe fondul unor
roci dure şi cu un coeficient ridicat de împădurire, nu sunt relevante pentru valoarea
producţiei de aluviuni. Tranzitul maxim de aluviuni se situează în teritoriile cu altitudini
joase, în arealul subcarpatic, cu roci friabile, uşor erodabile şi cu predominarea
suprafeţelor agricole. Această caracteristică este pusă în evidenţă prin creşterea valorilor
175
din amonte spre aval. Este proprie pentru toate cursurile de apă din partea estică a
Carpaţilor Orientali.
Tranzitul aluviunilor nu se referă doar la regimul de scurgere al acestora, ci la
toate cele trei etape: eroziune, transport şi aluvionare. Lucrările de combatere a eroziunii
solului, construirea acumulărilor, acţiunile de împădurire, regularizările, lucrările de
consolidare a malurilor etc. au ca rezultat diminuarea volumului de aluviuni transportate
(Enea, Romanescu, 2012). Pe durata execuţiei de lucrări în albii (exploatare de balast,
excavaţii, consolidări de maluri etc.) se reactivează aluviunile în suspensie crescând
astfel debitul solid. În ultima etapă aluviunile se depun în lacurile de acumulare,
diminuând astfel tranzitul de aluviuni din aval. În consecinţă toate aceste procese duc la
modificări importante în tranzitul de aluviuni.
Pentru debitul solid în suspensie se constată o creştere continuă a valorilor
medii multianuale de la vest la est. Dacă se face o corelaţie între producţia de aluviuni şi
altitudinea medie a bazinului hidrografic Bistriţa se poate trage concluzia că nu
altitudinea medie este factorul care determină producţia de aluviuni (cantitativ), ci un
ansamblu de elemente: alcătuirea geologică, duritatea rocilor, energia şi fragmentarea
reliefului, pantele de scurgere etc. La aceleaşi altitudini medii producţia de aluviuni
diferă.
În perioada 1955–1966 râul Bistriţa a fost amenajat hidroenergetic, conducând
la modificări importante ale regimului hidrologic. Construirea lacurilor de acumulare şi
a lucrărilor adiacente (canale de fugă şi de aducţiune, transferuri de debite, lucrări de
protecţie de maluri şi versanţi, exploatări în balastiere etc.) au implicat regularizarea
accentuată a debitelor de apă şi crearea unor discontinuităţi semnificative în tranzitul de
aluviuni. În această situaţie problema determinării cantitative a elementelor scurgerii
aluviunilor în suspensie a devenit dependentă, în mare măsură, de influenţele antropice.
Pentru sectoarele neamenajate determinarea tranzitului de aluviuni s-a putut
face prin metode hidrometrice clasice. Sectorul amenajat al râului Bistriţa prezintă
condiţii diferite pentru provenienţa şi efluenţa aluviunilor. Din lipsă de măsurători
directe nu pot fi întocmite şi prelucrate şirurile statistice de valori. Determinarea
tranzitului de aluviuni s-a făcut în mod indirect, prin valorificarea informaţiilor privind
colmatarea acumulărilor existente, pentru care s-au întocmit reactualizări ale curbelor de
capacitate. Rezultatele obţinute sunt în concordanţă cu caracteristicile fizico-geografice
ale zonei şi cu valorile rezultate din observaţiile directe.
În cazul acumulării Izvoru Muntelui, pentru care s-au putut aplica ambele
metode, au rezultat următoarele valori pentru producţia de aluviuni specifică: 0,96
t/ha/an – prin metode hidrometrice și 1,37 t/ha/an – prin metode indirecte. Se consideră
a fi o concordanţă acceptabilă deoarece o parte din volumele acumulate au provenit şi
din alunecările de teren de pe versanţi (de la cote superioare).
Pentru determinarea gradului de colmatare al lacului de acumulare Izvoru
Muntelui au fost executate o serie de lucrări topografice: ridicări de profile transversale
batimetrice în acumulare (albia principală și golfuri); ridicări de profile transversale
batimetrice aval de acumulare; plan de situație în zona chiuvetei lacului și aval; profil
176
longitudinal care cuprinde distanțele parțiale și cumulate dintre profile – sub formă
tabelară (Hidroelectrica S.A., Piatra Neamț).
Fig. 77 Curba capacității lacului de acumulare Izvoru Muntelui pe baza ridicărilor

batimetrice din anul 2009 (imagine preluată din programul HIDROLOG, din cadrul
Administrației Bazinale de Apă Siret, 2015)
Fig. 78 Comparație între curbele capacitaţii lacului în funcţie de nivelurile din lac pentru
cele patru serii de ridicări efectuate în anii 1960,1985,1997 și 2009 (grafic preluat de la
SC Hidroelectrica SA, Piatra Neamț)
177
Modificările morfologice care s-au produs în cuveta lacului de acumulare Izvoru

Muntelui, începând de la punerea în funcţiune a acestuia și până în prezent, au fost
ținute sub control de către SC Hidroelectrica SA – Sucursala Hidrocentrale Bistriţa -
Piatra Neamț și SC STSDA SRL. Pentru urmărirea acestor modificări s-au făcut
măsurători topobatimetrice în 4 tranșe: în anul punerii în funcțiune a acumulării – 1960;
tranșa I în 1985; tranșa a II a în 1997; tranșa a III a în 2009. Spre deosebire de tranșele I
și a II-a, când a fost efectuat un număr cuprins între 22 și 40 de profile, în tranșa a III a
fost efectuat un număr mult mai mare de măsurători (54 de profile pe cursul principal și
20 de profile în golfuri, plus 2 profile suplimentare la coada lacului de acumulare, zonă
în care se produc cele mai mari depuneri de aluviuni) (Tabel 61).
Tabel 61 Variația volumelor caracteristice de la PIF până în prezent

Cote ICSE Cote MN ΔV2009-2007 ΔV2009-1985 ΔV2009-1960
Nmax. 516 511,27 11,06367
NNR 513 508,27 21,157 -108,073
512 507,27 23,387 -19,593 -29,253
Nmin. Expl. 473 468,27 26,3753 -76
Nmin. Expl. Restr. 470 465,27 23,7359 12,9459 10,2959
TALVEG 423 418,27 1,077726
*PIF – anul punerii în funcțiune; ICSE – Întreprindere de Cercetări și Studii Energetice
Analiza ridicărilor topobatimetrice din anii 1960, 1985, 1997 și 2009 a dus la
determinarea evoluției volumelor de apă disponibile în lacul de acumulare Izvoru
Muntelui. Curba capacitaţii lacului de acumulare calculată pe baza ridicărilor
batimetrice din anul 2009 demonstrează o colmatare redusă (Fig. 77, 78). La nivelul
anului 2009 pot fi constatate următoarele:
-volumul total al acumulării este de 1211 mln. m³ corespunzător nivelului de
511,27 mdMN în lac;
-volumul brut al acumulării este de 1122 mln. m³ corespunzător nivelului de
508,27 mdMN în lac;
-volumul la nivelul minim de exploatare este de 250 mln. m³ corespunzător
nivelului de 468,27 mdMN în lac;
-volumul la nivelul minim de exploatare cu restricție este de 213 mln. m³
corespunzător nivelului de 465,27 mdMN în lac;
-volumul net energetic este de 871,5 mln. m³;
-volumul minim absolut („0”) este la cota 418 mdMN.
La punerea în funcțiune din anul 1960 valorile se prezintau în felul următor:
-volumul brut al acumularii avea valoarea de 1230 mln. m³;
-volumul net energetic a fost de 930 mln. m³.
Din analiza comparativă a valorilor înregistrate în cei doi ani rezultă că în 49 de
ani de la punerea în funcțiune a acumulării volumul brut s-a redus cu 108 mln. m³, iar
volumul net energetic s-a redus cu 58,5 mln. m³. În ipoteza în care tot debitul solid pe
178
care îl transportă râul Bistrița se depune în acumularea Izvoru Muntelui, rezultă că în

perioada de exploatare de 49 ani au fost depuse între 90 și 110 mln. m³ de material solid
(Fig. 79).
Fig. 79 Variația în timp a talvelului (grafic preluat de la SC Hidroelectrica SA, Piatra

Neamț)
Acumularea Izvoru Muntelui are un volum mai mare de 1 miliard de m³, ceea ce
înseamnă că va avea o durată de viață foarte mare. Debitul solid transportat de râul
Bistrița are o valoare de cca 200000 m³/an și având în vedere că în amonte de
acumularea Izvoru Muntelui se mai află alte acumulări, rezultă că o bună parte din acest
debit solid se va depune în acestea. Și, chiar în lipsa acestor acumulări, dacă întregul
debit solid s-ar depune în acumularea Izvoru Muntelui durata lui de viață ar fi mai mare
de 5000 de ani. Făcând o analiză a depunerilor din acumularea Izvoru Muntelui
(începând de la darea în funcțiune și până în anul 2009) se constată că depunerile se
stochează în coada lacului.
Depunerile aluvionare au condus la ridicări între 2 și 6 m ale talvegului albiei.
Pe măsura trecerii timpului depunerile de material solid vor continua să se manifeste în
această zonă și se vor dezvolta și spre aval. Repartiția depunerilor de aluviuni în aceast
sector depinde în mod special de modul în care lacul este exploatat din punct de vedere
al nivelurilor. Astfel, dacă la apariția viiturilor acumularea se află la un nivel scăzut,
depunerile de material se vor dezvolta în zona din aval și, dacă lacul se află la niveluri
mai ridicate la apariția viiturilor, depunerile se vor dezvolta în amonte.
Modelele matematice deja existente și utilizate pentru analizarea fenomenului
de depunere a aluviunilor în acumulări nu poate fi aplicat în cazul acumularii Izvoru
Muntelui deoarece nu sunt disponibile datele de bază care trebuie introduse în
programele de calcul (debitele solide transportate în suspensie și prin târâre,
granulometria sedimentelor, temperatura apei, greutatea specifică a sedimentelor și
179
variația ei în timp, corelația dintre debitul lichid și solid în perioada de viitură și nu în

ultimul rând variația nivelurilor în acumulare). Se poate realiza o prognoză doar din
punct de vedere al cantităților de material solid care se va depune în lac în următorii ani.
Ritmului de depunere în lac este destul de lent având în vedere faptul că volumul de
material transportat de râul Bistrița este foarte mic în comparație cu volumul acumulării.
În concluzie, dacă se face o analiză a evoluției depunerilor de material solid în
acumulare în perioada de 49 ani de existență a acesteia rezultă că s-au produs depuneri
de material de ordinul a 8-12 mln. m³. S-a ajuns la acest rezultat pe considerentul că tot
debitul solid transportat de râul Bistrița și afluenții acesteia s-a depus în acumulare. Prin
urmare, din compararea volumelor acumulării la nivelul anilor 1960 și 2009 rezultă că
volumul brut al acesteia a scăzut cu 108 mln. m³ (Vbrut1960=1230 mln. m³ - Vbrut2009=
1122 mln. m³), iar în cazul volumelor nete, volumul a scăzut cu 58,5 mln. m³ (în 1960
Vutil=930 mln. m³, iar în 2009 Vutil=871,5 mln. m³). Diferențele destul de mari între
valori se explică prin faptul că volumele acumularii s-au determinat pe baza unor
măsuratori la care numărul de profile a fost diferit, pe de o parte, iar pe de altă parte,
aparatura utilizată a fost diferită. În anul 2009 măsuratorile s-au făcut cu aparatură mult
mai performantă față de ultima verificare, iar numărul profilelor ridicate a fost aproape
dublu (74 față de 40).
Dacă se face o prognoză a colmatării acumularii, ținând cont de măsurătorile
existente și debitele solide transportate de râul Bistrița, rezultă că acumularea Izvoru
Muntelui nu este în pericol de colmatare în următoarele milenii. Rata de depunere a
materialului solid nu poate fi mai mare de 200000 m³/an, mai ales că în amonte există
acumulări care mai rețin o cantitate însemnată din debitul solid transportat de râul
Bistrița. Depunerile de sedimente s-au făcut în coada lacului de acumulare și au condus
la ridicarea talvegului albiei râului Bistrița cu 2-6 m. Aceste depuneri conduc de
asemenea la: ridicarea nivelurilor maxime ale apei, la tranzitarea viiturilor cu asigurări
mici (0,1% și 0,01%+∆Q). Astfel prin simularea trecerii acestor viituri prin acumulare
nivelurile apei au crescut cu 17-25 cm pentru debitele de 2400 m³/s și 2700 m³/s.
Fig. 80 Colmatarea acumulărilor Racova şi Bacău II
180
Pe lângă rolul de regularizare a regimului scurgerii, lacurile au şi un rol foarte

important în atenuarea undelor de viitură. Dintre acumulările din bazinul hidrografic al
râului Bistriţa, Izvoru Muntelui poate prelua viiturile cu asigurarea de 1%, respectiv 360
mln. m3. Celelalte lacuri de acumulare au început să cunoască un grad ridicat de
colmatare.
Tabel 62 Caracteristicile lacurilor de acumulare de pe râul Bistrița

Nr. Acumulare Anul punerii Înălțime Volumul Volumul Suprafaţă Grad de
în funcțiune baraj (m) inițial actual de bazin colmatare
la NNR la NNR amonte (%)
(mln m³) (mln m³) (km²)
1 Poiana Teiului 2004 15,5 0,7 0,7 2886 0
– Topoliceni
2 Izvoru 1960 127 1230 1122 4022 8,80
Muntelui
3 Pângăraţi 1964 28 6,00 2,01 5142 66,5
4 Vaduri 1966 27 5,60 2,39 5213 57,3
5 Bâtca Doamnei 1963 22,3 10,0 6,50 5290 35,0
6 Reconstrucţia 1963 8,15 0,25 0,23 5403 8,00
7 Racova 1965 20 4,37 golit 6580 -
8 Gârleni 1965 19 5,10 2,30 6758 54,9
9 Lilieci 1966 19 7,40 5,40 6775 27,0
10 Bacău II 1966 18 4,60 4,42 6814 3,90
11 Taşca 1980 20 0,10 0,09 512 0,01
NNR=nivel normal de retenție.
În urma analizei gradului de colmatare a lacurilor de acumulare din cadrul

bazinului s-a ajuns la concluzia că mare parte dintre lacuri sunt colmatate chiar şi peste
50%, ceea ce însemna că debitele suplimentare nu mai pot fi stocate în totalitate şi se pot
manifesta inundaţii cu efecte devastatoare (Tabel 62). Excepţie fac acumulările
Topoliceni, Taşca, Izvoru Muntelui şi Reconstrucţia (aportul de aluviuni depuse în lac a
fost îndepărtat din cuvetă prin decolmatări succesive).
Acumularea Izvoru Muntelui este cea mai mare din sistem, cu o suprafaţa de
bazin de 4025 km², situat în totalitate în zona montană (munţi vulcanici, cristalino-
mezozoici şi fliş) ceea ce înseamnă că scurgerea aluviunilor este în general redusă astfel
încât şi gradul de colmatare este de doar 8,0%. Energia şi fragmentarea mari de relief
sunt echilibrate de prezenţa rocilor dure şi a arealelor extinse împădurite.
Celelalte acumulări, deşi sunt amplasate în cascadă, prezintă, la rândul lor,
fenomene de colmatare deoarece debitele solide sunt tranzitate şi transportate spre aval.
Acumularea Pângăraţi are un bazin hidrografic aferent mai mare (1117 km²), iar
celelalte au bazine aferente mai mici (sub 110 km²). Majoritatea sunt situate într-o zonă
piemontană, cu o producţie mare de aluviuni: 2,0–15,0 t/ha/an (Olariu, 1992). Pentru a
obţine ratele de colmatare corespunzătoare fiecărei acumulări, în lipsa măsurătorilor
directe, s-a efectuat comparaţii între curbele de capacitate (Fig. 80).
181
Fig. 81 Volumul Acumulării Piatra Neamț în perioada 1965-2007
Fig. 82 Volumul Acumulării Reconstrucția în perioada 1963-2002
Valorile obţinute justifică, în mare parte, sursa de aluviuni pentru fiecare

acumulare. În perioadele de ape mari, când se depăşeşte capacitatea turbinelor, surplusul
de apă se deversează pe tronsoane de albie care trec dintr-o acumulare în alta. În
perioade de ape mari, la deversări sau goliri de lacuri, se produc spălări astfel încât
transportul amonte-aval dintre lacuri se accentuează. Şi în perioadele secetoase procesul
de colmatare al lacurilor este destul de activ datorită aluviunilor în suspensie care sunt
reţinute de lacuri în totalitate.
182
Fig. 83 Volumul Acumulărilor Lilieci și Bacău II în perioada 1966-1997 și respectiv

1966-2002
La colmatarea lacului Pângărați participă, în primul rând, râul Bistrița (mai

exact, sectorul din aval de lacul Izvoru Muntelui, prin debitele afluente ale Bicazului și
Tarcăului), apoi râurile Pângărați și Oanțu care sunt afluenți direcți ai lacului. În anii
ploioși, cele două râuri au avut cel mai mare impact în ceea ce privește cantitățile mari
de aluviuni antrenate și transportate (în special aluviunile grosiere) în timpul viiturilor.
Principale surse de proveniență a aluviunilor pentru cele două albii de râu sunt: afluenții
secundari, care asigură transferul de aluviuni spre albiile principale, precum și albiile
proprii, în urma proceselor geomorfologice din sectorul respectiv (alunecări de teren,
curgeri de noroi, eroziune în suprafață și torențială, procese antropice) (Fig. 81, 82, 83).
Cea mai mare parte dintre aluviuni se acumulează, în general, în timpul
viiturilor mari. În bazinul hidrografic Oanțu, la o medie de 9 viituri/an, debitele lichide
înregistrate au fost apropiate ori au depășit 20 m³/s, iar debitul în suspensie a depășit 100
kg/s. Iar în bazinul hidrografic Pângărați a fost o medie de 8 viituri/an, iar debitele
lichide înregistrate au fost între 5-10 m³/s. Distribuția în timp a transportului de aluviuni
în suspensie scoate în evidență atât anii productivi dar și perioadele cele mai favorabile
din timpul unui an.
Cele mai mari valori de suspensii s-au înregistrat în lunile mai – iunie (Oanțu
3312 tone în mai și 2105 tone în iunie; Pângărați 1118 tone în mai și 725 tone în iunie),
iar cele mai mici se înregistrează în lunile ianuarie, februarie. Cantitățile mari de
aluviuni în suspensie din aceste luni au ca origine albiile încărcate cu materiale
provenite din alunecări, curgeri de noroi, surpări. La accelerarea transportului solid
contribuie valorile mari ale scurgerii lichide. Chiar dacă în timpul viiturilor este antrenat
în mișcare un volum mare de aluviuni, nu sunt evacuate în totalitate în bazin deoarece
mare parte din ele rămân în barajele de pe albii și vor fi transportate la următoarele
viituri.
Pentru a combate colmatarea lacurilor se impun efectuarea următoarelor lucrări:
drenaj şi spălare hidraulică; dragaje – foarte costisitoare prin consumul mare de energie
şi necesitatea unor terenuri suplimentare pentru depozitarea aluviunilor (utile pentru
183
acumulările mai mici: Pângăraţi, Vaduri); exploatarea agregatelor minerale din cuvetele
lacustre pentru lucrări de construcţii; spălăturile hidraulice – se aplică la toate lacurile de
pe Bistriţa; intervenţii mecanice – pentru aluviunile din coada acumulărilor. Succesul
acestor măsuri depinde de cunoaşterea amănunţită a regimului scurgerii lichide şi de
aluviuni şi efectul asupra colmatării lacurilor.
Cunoaşterea şi controlul producţiei de aluviuni prezintă o importanţă deosebită
pentru proiectarea viitoare a peisajului geografic. În contextul dezvoltării economice
accelerate rolul factorului antropic devine important mai ales prin modificările
permanente pe care le introduce în regimul scurgerii apei şi aluviunilor. Tranzitul de
aluviuni şi procesele de colmatare ale lacurilor de acumulare sunt în dependenţă directă
de poziţia geografică a bazinelor hidrografice care condiţionează provenienţa
aluviunilor. Producţia medie de aluviuni variază între 1,5-2 t/ha/an. Rata anuală de
colmatare a acumulărilor are valori cuprinse între 0,6% (Izvoru Muntelui) şi >2%
(Pângăraţi, Racova). Acumularea Racova a fost dezafectată în anul 2011.
Colmatarea cuvetelor lacurilor au următoarele efecte negative: prin reducerea
volumului se afectează capacitatea de regularizare şi implicit capacitatea de exploatare a
acumulărilor; ridicarea fundului lacurilor schimbă parametrii hidraulici ai albiilor
reducând capacitatea de tranzitare a debitelor (atât la exploatare cât şi la ape mari);
scăderea capacităţii de tranzitare a debitului de apă reduce gradul de siguranţă prin
ridicarea cotei de remuu şi apariţia inundaţiilor. Se încearcă realizarea unei prognoze a
evoluţiei colmatării acumulărilor. În funcţie de rapiditatea acestui fenomen se vor realiza
şi o serie de scenarii (cu ajutorul programelor de modelare) pentru evoluţia viitoare a
lacurile de acumulare, care în momentul de faţă sunt într-un stadiu avansat de colmatare.
Trebuie gândită o strategie pentru proiectarea unor noi construcţii care să poată face faţă
eventualelor fenomene de risc hidrologic. Având în vedere implicațiile tehnico-
economice pe care le au construcțiile hidrotehnice, este foarte importantă cunoașterea
modificărilor morfologice (atât asupra bunei funcționări cât și asupra stabilității
construcțiilor respective) care au loc aval și amonte de acestea.
În concluzie ritmul anual de umplere a unui lac cu aluviuni depinde de o serie
de factori, ca de exemplu: volumul lacului, cantitatea de aluviuni transportată pe râul
respectiv, modul de exploatare a lacului, caracteristicile descărcătorilor de ape mari,
natura aluviunilor, geometria lacului, precum și alți factori cu caracter local. Problemele
devin mai dificile în cazul amenajărilor hidrotehnice în cascadă (sectorul mijlociu și
inferior al râului Bistrița) întrucât acumulările se influențează reciproc, lacurile din
amonte fiind primele care sunt supuse fenomenului de colmatare, după care urmează
cele din aval. Factorii care au favorizat și menținut procesul de sedimentare a
aluviunilor în lacurile de acumulare sunt: tipul formațiunilor de suprafață (nisipuri,
prafuri, argile-prăfoase), sensibile la eroziunea apelor de suprafață sau a precipitațiilor;
volumele reduse ale acumulărilor în cascadă; exploatarea agricolă și silvică a bazinelor
hidrografice aferente acumulărilor (nu s-au luat măsurile necesare de protecție a
lacurilor împotriva colmatării cu aluviuni); exploatarea nodurilor hidrotehnice din cadrul
184
cascadelor se face menținând nivelurilor la NNR chiar și în situații de viitură, astfel

încât înfluențează direct sedimentarea aluviunilor.
9.6. Administrarea durabilă a lacurilor de acumulare
Lacurile de acumulare sunt amenajări de gospodărire a apelor care modifică nivelul

apelor față de cel natural și permit reținerea unui anumit volum de apă care au ca scop
producerea de energie, alimentarea cu apă a unor localități, regularizarea debitelor din
aval etc. Sunt structuri hidroenergetice care necesită o administrare durabilă pentru a se
putea profita de avantajele pe care le oferă entru o perioadă cât mai mare de timp
(Blidaru, 1986; Breabăn, 1997; Brezeanu et al., 1993; Brune, 1953; Cârdu, Bară, 1998;
Gâștescu, 1961, 1975; Ichim, 1989; Ichim, Rădoane, 1986; Nistor, 2004; Olariu et al.,
2014; Romanescu, Romanescu, 2015; Teodor, 1999).
Una dintre problemele cele mai mari pentru administrarea lacurilor este
reprezentată de aluvionare, întrucât efectele negative ale acesteia se resimt atât în zona
propriu-zisă a lacului, cât și în amonte. Ca efecte negative ale aluvionării lacurilor de
colmatare pot fi enumerate următoarele: pierderea de volum util, blocarea prizelor și
golirilor, supraînălțarea nivelurilor, formarea de zăpoare la coada lacului, alterarea
calității apei etc. Pentru a evita acest proces și a obține rezultate pentru o perioadă cât
mai mare de timp trebuie luate o serie de măsuri:
-trebuie realizate amenajări pentru a minimiza aportul de aluviuni;
-trebuie luate măsuri de schemă hidrotehnică pentru evitarae colmatărilor;
-trebuie luate măsuri de exploatare a lacurilor de acumulare pentru a evita
colmatarea;
-trebuie decolmatate lacurile care au intrat deja în procesul de colmatare.
Metoda cea mai importantă în administrarea durabilă a lacurilor de acumulare
este realizarea de amenajări cu scopul de a reduce din cantitatea de aluviuni afluente în
lac. Pentru a îndeplini acest obiectiv trebuie avute în vedere, în primul rând, lucrările și
măsurile aniterozionale în bazinele de recepție ale lacurilor de acumulare. Realizarea
unei simple protecții circulare de jur împrejurul lacului nu este suficientă, ci trebuie să
se realizeze lucrări de reținere a aluviunilor de pe torenții afluenți direct lacului de
acumulare, plus protecție pentru versanții limitrofi. O altă metodă foarte eficientă este
întocmirea unei scheme de amenajare care are ca scop principal evitarea pătrunderii
aluviunilor în lacurile de acumulare fie prin reținerea lor în amonte (în special prin
intermediul vegetației acvatice de la coada lacului), fie prin tranzitarea lor în aval
(acumulare laterală alimentată prin derivații din râul principal sau derivație de ape mari
care să tranziteze direct spre aval viiturile).
Metoda cea mai dificilă și costisitoare este cea de decolmatare a lacurilor de
acumulare. Materialele depozitate sunt greu de pus în mișcare și, în plus, problema este
rezolvată abia în momentul în care se asigură tranzitarea lor spre aval fără a se mai
depune aluviunile pe fundul lacului. În cazul cursului mijlociu și inferior al râului
Bistrița, având în vedere că este o amenajare hidrotehnică cu lacuri în cascadă,
185
decolmatarea se face și mai greu deoarece antrenarea și tranzitarea aluviunilor dintr-un

lac amonte duce la depunerea acestora în lacul din aval. Principalele soluții pentru a
realiza decolmatarea sunt: excavarea, dragarea și spălarea. Acestea sunt atât de
costisitoare încât, de multe ori, depășesc costurile realizării uneia noi. Așadar accentul
se pune pe măsurile de evitare a colmatării deoarece, datorită costurilor ridicate, soluțiile
pentru decolmatare nu pot fi luate în considerare.
186
10. CALITATEA APEI RÂURILOR ȘI LACURILOR

10.1. Sursele de poluare din bazinul hidrografic al râului Bistrița
Încă din anii 60 în bazinul hidrografic al râului Bistrița exista o puternică industrie cu
perspective bune pentru viitor. Dezvoltarea industriei însă a avut totodată ca efect și
poluarea din ce în ce mai pronunțată a apei râului Bistrița și a afluenților acestuia.
Poluarea apei reprezintă fenomenul prin care are loc alterarea calităților fizice, chimice
și biologice ale acesteia, atât în mod direct, cât și în mod indirect, natural și antropic,
astfel încât apa devine improprie și nu mai poate fi redată utilizării normale (Enea, 1972;
Gâștescu, 1961, 1975; Romanescu et al., 2014, 2015).
Poluanții sunt acele substanțe care produc modificări în compoziția chimică a
apei, apă care, consumată de oameni, animale, plante are efecte negative asupra
acestora. Apele impurificate cu poluanți poartă denumirea de ape uzate. Făcând o
analiză a poluării care poate fi identificată în bazinul hidrografic al râului Bistrița, pot fi
enumerate o serie de surse de poluare. În primul rând pot fi menționate sursele naturale
de poluare permanentă, care sunt reprezentate de: rocile, pe care le străbat apele; solul,
care este antrenat în urma procesului de eroziune; vegetația acvatică etc. Apoi putem
vorbi despre: sursele naturale de poluare nepermanentă reprezentate de apa meteorică
(impurificată în atmosferă și la nivelul solului); sursele artificiale de poluare
permanentă, reprezentate de apele uzate care provin din activități menajere, publice,
industriale, agrozootehnice, salubrizare, etc; și sursele artificiale de poluare
accidentală, care apar în urma unor accidente (deversări de ape uzate netratate, spargeri
de conducte cu substanțe poluante etc.) (Ionescu, 1964).
Principalele surse de poluare din bazinul hidrografic al râului Bistrița sunt
amplasate pe tot parcursul văii Bistriței și pe afluenți, cele mai importante fiind
amplasate în zonele urbane sau pe lângă acestea: Vatra Dornei, Bicaz, Piatra Neamț,
Săvinești-Roznov, Buhuși și Bacău. Încărcarea cu poluanți a apelor uzate industrial
constituie una dintre cele mai mari și nocive categorii de poluare. Depoluarea apei este o
operație obligatorie cel puțin din două puncte de vedere. În primul rând deoarece
substanțele nocive, care sunt deversate în emisari produc poluarea apei de suprafață,
astfel încât aceasta nu mai poate fi considerată sursă de apă potabilă. Pe de altă parte
sunt contaminate atât fauna acvatică cât și flora. Odată contaminată utilizarea apei
pentru irigații nu este recomandată deoarece poluanții se acumulează în sol, apoi trec în
plante, sunt consumate de animale, pot ajunge în lapte sau în alte produse din carne, iar
în final toate aceste produse sunt consumate de om (Balaban, Constantinescu, 2009;
Carabet et al., 2009;).
Pentru a preveni și a combate fenomenul de poluare a apei este necesară
cunoașterea amănunțită a naturii substanțelor poluate și a cantității acestora. Depoluarea
apelor se realizează în instalații de epurare special amenajate, carei, în cele mai multe
cazuri, nu funcționează la capacitate maximă. Când este vorba de poluare, cele mai mari
perturbații în echilibrul hidrologic sunt produse de undele de viitură ale apelor în urma
187
ploilor abundente, torențiale, la topirea bruscă a zăpezii sau la efectul lor concomitent,
deoarece duc la dispersia poluanților și contaminarea apei, solului etc (Ani et al., 2010;
Feld et al., 2010; Gurung et al., 2009; Hoffmann et al., 2010; Jolin et al., 2009; Mihaly
et al., 2010; Negulescu, 1987; Romanescu, Bounegru, 2012; Romanescu, Lassere, 2006;
Uygur, 2010).
Apa râului Bistrița și a afluenților acestuia este întrebuințată pentru: alimentarea
cu apă potabilă, pentru nevoi industriale, pentru nevoi gospodărești, pentru agricultură,
pentru nevoi piscicole, pentru turism, pentru hidroenergie, pentru extragerea balastului
și bolovanilor de râu și pentru îndepărtarea apelor uzate industriale și fecaloid-menajere.
Încă din anii 60 în bazinul Bistriței exista o puternică. Dezvoltarea industriei însă a avut
totodată ca efect și poluarea din ce în ce mai pronunțată a apei.
Principalele surse de poluare din bazinul hidrografic al râului Bistrița sunt în
strânsă legătură cu o serie de activități antropice tradiționale, cum sunt: mineritul,
exploatarea lemnului, etc, dar și cu industriile mai recente. Poluarea apelor din bazinul
inferior al râului Bistrița se datorează, pe de o parte, apelor menajere provenite din
principalele așezări umane și pe de altă parte, a eliminării apelor uzate provenite de la
principalele obiective industriale.
Din analiza detaliată a problemei surselor de poluare din bazinul hidrografic al
râului Bistrița se poate observa că în ultimii ani majoritatea operatorilor economici au
început să retehnologizeze aparaturile în scopul reducerii poluanților caracteristici ai
apelor uzate. În prezent sunt în derulare programe de investiții pentru înființarea sau
modernizarea de sisteme centralizate de canalizare și de stații de epurare. În acestă
secțiune sunt prezentate rezultatele identificării și analizei principalelor surse de poluare
din bazinul Bistriței, care au o influență importantă asupra calității apei. Pentru a obține
un rezultat corect au fost analizate buletinele de calitate a apei din mai multe puncte din
bazin, atât de pe râu cât și din lacuri. Baza de date a fost pusă la dispoziție de
Administrația Bazinală de Apă Siret.
Datorită, în mare parte structurii geologice, pe care o străbate râul Bistrița, cât și
datorită, în special a vitezei de scurgere a apei în bazin, care dau posibilitatea apei de a
ataca masiv albia în timpul viiturilor, apa conține o mare cantitate de suspensii
antrenate, care au o influență negativă asupra calității acesteia. Acest aspect a fost, într-o
oarecare măsură, ameliorat prin construirea lacului de acumulare de la Bicaz, care joacă
rol de decantor. În sectorul superior al Bistriței, în perioada de iarnă, la fenomenele de
zăpor se produc inundații și distrugeri, care dăunează foarte mult calității apelor
respective, din cauza creșterii cantității de aluviuni (Ciaglic, 1965; Romanescu,
Bounegru, 2012).
De-a lungul timpului apa râului Bistrița a fost întrebuințată pentru a satisface
următoarele activități:
-alimentări cu apă potabilă și industrială pe toată lungimea, atât în mod
organizat cât și neorganizat;
-asigurarea sursei de energie (mori de apă în sectorul superior, hidrocentrale în
sectorul inferior);
188
-asigurare loc de agrement, în primul rând datorită pitorescului cu interes turistic

și în al doilea rând datorită localităților balneare – Vatra Dornei, Borsec, Tulgheș, Lacu
Roșu;
-asigurare mijloc de transport (lemn - plutărit);
-asigurare irigații și grădinărit – pe cursul inferior;
-satisfacerea nevoilor gospodărești (adăpat, spălat, scăldat, etc);
-reprezintă mijloc de îndepărtare a apelor uzate de proveniență industrială și
fecaloid menajeră.
Principalele puncte de poluare din cadrul bazinului hidrografic al râului Bistrița
sunt: Vatra Dornei, Bicaz, Piatra Neamț, Buhuși, Bacău. În bazinul hidrografic al râului
Bistrița, calitatea apei, atât pe cursul principal, cât și pe o serie de afluenți, a fost
urmărită, încă din anii 60, la următoarele stații hidrometrice: pentru râul Bistrița la
stațiile hidrometrice Dorna Giumalău, Dorna Arini și Cotârgași, pentru râul Cârlibaba la
stația hidrometrică Cârlibaba, pentru râul Dorna la stația hidrometrică Dorna Cândreni,
pentru râul Neagra la stația hidrometrică Broșteni, pentru râul Bicaz la stația
hidrometrică Bicaz Chei și pentru râul Cracău la stația hidrometrică Slobozia. Se poate
remarca faptul că, în acea perioadă, lipseau stații hidrometrice tocmai în punctele cele
mai importante din punct de vedere al calității apei, și anume, din zonele industriale,
care, de altfel, reprezintă surse de poluare importante ce necesită o monitorizare atentă.
În prezent monitorizarea calității apei din bazinul hidrografic al râului Bistrița se
realizează în 17 puncte de control pe râu și în 7 puncte de control pe lacurile de
acumulare (Izvoru Muntelui, Bâtca Doamnei, Agrement Bacău) (Administrația Bazinală
de Apă Siret, 2014; Atlasul Cadastrului Apelor din Romania, 1972, 1992; Leonida,
1923). Probele au fost prelevate lunar.
Corpul de apă Bistrița (izvoare – confluență Neagra). Este evaluat prin
intermediul a 3 secțiuni de control: Cârlibaba (râul Bistrița), Argestru (râul Bistrița) și
Dorna Candreni (râul Dorna). Altitudinea medie este de 1230 m, substratul este stâncos,
format din bolovani și pietre, cursul apei este sinuos, lățimea medie a albiei este de 11 m
și panta de scurgere are o valoare medie de 20‰. Starea ecologică a acestui corp de apă
este bună (B), însă starea chimică este proastă (P) datorită indicatorului mercur dizolvat.
Corpul de apă Neagra (Gura Negrii) este evaluat prin intermediul unei singure
secțiuni de control, Gura Negrii pe râul Neagra. Altitudinea medie este de 1255 m,
substratul este format din bolovani și pietriș, cursul apei este sinuos, lățimea medie a
albiei este de 9 m și panta de scurgere are o valoare medie de 28‰. Starea ecologică a
acestui corp de apă este moderată (M) datorită elementului biologic fitobentos și starea
chimică este bună.
Corpul de apă Bistrița (confluență Neagra – acumulare Izvoru Muntelui) este
evaluat prin intermediul a 2 secțiuni de control: Barnar și Frumosu. Altitudinea medie
este de 1181 m, substratul este format din bolovani și pietriș, cursul apei este sinuos,
lățimea medie a albiei este de 15m și panta de scurgere are o valoare medie de 10‰.
Starea ecologică a acestui corp de apă este bună (B), iar starea chimică este bună.
189
Corpul de apă Bârnărel (Crucea) este evaluat prin intermediul unei singure
secțiuni de control, Bârnărel la Crucea. Altitudinea medie este de 850 m, substratul este
format din bolovani și pietriș, cursul apei este sinuos, lățimea medie a albiei este de 20
m și panta de scurgere are o valoare medie de 8‰. Starea ecologică a acestui corp de
apă este bună și starea chimică este proastă datorită indicatorilor cloroform și mercur
dizolvat.
Corpul de apă Bistricioara (Bistricioara, Capu Corbului) este evaluat prin
intermediul unei singure secțiuni de control Bistricioara la Bistricioara. Altitudinea
medie este de 1066 m, substratul este format din bolovani și pietriș, cursul apei este
sinuos, lățimea medie a albiei este de 6 m și panta de scurgere are o valoare medie de
14‰. Atât starea ecologică a acestui corp de apă cât și starea chimică sunt bune.
Corpul de apa Putna (Tulgheș) este evaluat prin intermediul unei singure
secțiuni de control, Putna la Tulgheș. Altitudinea medie este de 1067 m, substratul este
format din bolovani și pietriș, cursul apei este sinuos, lățimea medie a albiei este de 3 m
și panta de scurgere are o valoare medie de 33‰. Atât starea ecologică a acestui corp de
apă cât și starea chimică sunt bune.
Corpul de apă Bicaz (Bicaz Chei) este evaluat prin intermediul unei singure
secțiuni de control, Bicaz – Bicaz Chei. Altitudinea medie este de 1167 m, substratul
este stâncos, format din roci și bolovani, cursul apei este sinuos, lățimea medie a albiei
este de 3 m și panta de scurgere are o valoare medie de 41‰. Atât starea ecologică a
acestui corp de apă cât și starea chimică sunt bune.
Corpul de apă Doamna (Doamna) este evaluat prin intermediul unei singure
secțiuni de control, Doamna – amonte sat Doamna. Altitudinea medie este de 583 m,
substratul este format din bolovani și pietriș, cursul apei este sinuos, lățimea medie a
albiei este de 2 m și panta de scurgere are o valoare medie de 40‰. Atât starea
ecologică a acestui corp de apă cât și starea chimică sunt bune.
Corpul de apă Bistrița (acumularea Izvoru Muntelui – acumularea Pângărați)
este evaluat prin intermediul unei singure secțiuni de control, Bistrița – Straja.
Altitudinea medie este de 1089 m, substratul este format din bolovani și pietriș, cursul
apei este sinuos, lățimea medie a albiei este de 15 m și panta de scurgere are o valoare
medie de 7‰. Atât starea ecologică a acestui corp de apă cât și starea chimică sunt bune.
Corpul de apă Bistrița (aval acumulare Bâtca Doamnei – acumulare Racova)
este evaluat prin intermediul a 4 secțiuni de control: Piatra Neamț, Roznov, Zănești,
Frunzeni. Altitudinea medie este de 1034 m, substratul este format din bolovani și
pietriș, cursul apei este sinuos, lățimea medie a albiei este de 18 m și panta de scurgere
are o valoare medie de 6‰. Atât starea ecologică a acestui corp de apă cât și starea
chimică sunt bune.
Corpul de apă Cuejdiu (Piatra Neamț) este evaluat prin intermediul unei singure
secțiuni de control, Cuejdiu – Piatra Neamț. Altitudinea medie este de 680 m, substratul
este format din bolovani și pietriș, cursul apei este sinuos, lățimea medie a albiei este de
4 m și panta de scurgere are o valoare medie de 27‰. Atât starea ecologică a acestui
corp de apă cât și starea chimică sunt bune.
190
Se face monitorizarea și evaluarea potențialului ecologic și a stării chimice și

pentru apa din lacurile de acumulare, mai exact din lacurile Izvoru Muntelui (în 3
secțiuni), Bâtca Doamnei (în 3 secțiuni) și lacul Agrement Bacău (1 secțiune).
Corpul de apă lac Izvoru Muntelui este situat la o altitudine de 513 m, are o
suprafață de 31 km², în zona de deal și substratul este silicios. Adâncimea medie a
lacului în zona de mijloc este de 36,67 m iar timpul de retenție este de 0,84 ani.
Principalele folosințe ale acestui lac sunt: atenuarea undelor de viitură de pe râul
Bistrița, producerea de energie electrică, piscicultură și agrement. Acest lac a fost
caracterizat prin monitorizarea a 3 secțiuni: coadă – mijloc lac, mijloc lac și baraj. În
prezent corpul de apă Lac Izvorul Muntelui prezintă un potențial ecologic și o stare
chimică bune.
Corpul de apă lac Bâtca Doamnei este situat la o altitudine de 324,5 m, are o
suprafață de 2,35 km2, în zona de deal, și substratul este silicios. Adâncimea medie în
zona mijloc lac este de 8,1 m iar timpul de retenție este de 0,12 ani. Principalele
folosințe ale acestui lac sunt: producerea de energie electrică și alimentarea cu apă în
scop potabil. Acest lac a fost caracterizat prin monitorizarea a 3 secțiuni: mijloc lac,
baraj și priză. În prezent corpul de apă Lac Bâtca Doamnei prezintă un potențial
ecologic bun, însă în urma evaluării stării chimice a corpului de apă indicatorii au
determinat neatingerea obiectivului de calitate bună.
Corpul de apă lac Agrement Bacău este situat la o altitudine de 155,3 m, având
o suprafață de 0,5 km2, în zona de câmpie și substratul este silicios. Adâncimea medie în
zona mijloc lac este de 2 m și timpul de retenție este de 0,0005 ani. Principalele
folosințe ale acestui lac sunt: alimentarea cu apă în scop industrial, agrement și apărare
împotriva inundațiilor. Acest lac a fost caracterizat prin monitorizarea unei singure
secțiuni: mijloc lac. În prezent corpul de apă Lac Agrement Bacău prezintă un potențial
ecologic bun.
Secțiunile de prelevare sunt situate fie în aval de confluențele importante sau de
localitățile de mari dimensiuni, care reprezintă principale surse de poluare. Prelevarea
probelor de apă s-a efectuat la suprafaţă utilizând recipiente de 3 litri (tip bidon).
Frecvența recoltărilor a fost stabilită de departamentul de Monitoring-Protecția și
Calitatea Apelor, după diferite criterii: criteriul operațional (O), investigare (I),
supraveghere (S), potabilizare (P), programul de monitorizare din zonele vulnerabile
(ZV), programul de referință (R), cea mai bună zonă disponibilă (CBSD), intercalibrare
(IC), impactul alterărilor hidrogeologice asupra apelor (CAPM). Aparatura utilizată
aparține Administrației Bazinale de Apă Siret și este conformă cu standardele europene
(Romanescu et al., 2014). Pentru evaluarea stării ecologice și chimice a corpurile de apă
de suprafață sunt utilizate normative europene de calitate, împărțite în cinci stări de
calitate: foarte bună (calitatea I), bună (calitatea II), moderată (calitatea III), slabă
(calitatea IV) și proastă (calitatea V) (Administrația Bazinală de Apă Siret, 2014).
Pentru obținerea acestor interpretări s-au folosit rezultatele analizelor efectuate
în laboratorul din cadrul Administrației Bazinale de Apă Siret, cu sediul în Bacău.
Varietatea foarte mare a utilizării apei din bazinul hidrografic al râului Bistrița apare ca
191
urmare a diversității activităților economice din acest areal și datorită formelor de relief
pe care le străbate și care fac să predomine un anumit tip de folosință a apei. În urma
analizei categoriilor de folosință și modul în care sunt distribuite în bazinul hidrografic
al râului Bistrița se pot desprinde o serie de particularități specifice fiecărui tip de
folosință.
Apa râului Bistrița și a afluenților acestuia capătă o serie de utilizări mai
importante, după cum urmează:
 Utilizarea în alimentare cu apă potabilă. Aceasta se face în unele zone
neorganizat de către populația riverană. În mod organizat alimentarea cu apă potabilă nu
se face de către centrele populate direct din râu, ci fie prin captări de izvoare, prin puțuri
amplasate în albia majoră a râului sau în luncă, sau prin sisteme centralizate de
alimentare cu apă.
 Utilizarea apei pentru nevoi industriale este mult mai dezvoltată, față de alte
bazine hidrografice, deoarece există pe tot parcursul râului centre industriale care preiau
apă fie din Bistrița, fie din afluenți. Prima alimentare cu apă este cea de la Iacobeni, care
captează un debit de 96 l/s, întrebuințat la flotația de mangan. Aici Bistrița primește ape
uzate cu un conținut bogat de suspensii minerale. Alte alimentări cu apă industrială, care
duc la reducerea calității apei, sunt cele de la întreprinderile forestiere din Vatra Dornei,
care captează un debit de cca 31 l/s folosit la spălatul buștenilor și răcirea diferitor
motoare etc. Depozitarea talajului și a rumegușului în albia râului duc la apariția
blocajelor și impurificarea apei în perioadele de ape mari.
Un alt punct unde există un consum mare de apă industrială este comuna Tașca,
unde din râul Bicaz se alimentează cu apă industrială fabrica de ciment SC
CARPATCEMENT HOLDING SA Tașca. Apa din orașul Piatra Neamț este utilizată
pentru nevoi industriale de către Fabrica de hârtie și cartoane SC PETROCART SA
Piatra Neamț și nu numai, care captează apa din râul Bistrița. Un alt centru, de pe valea
Bistriței, care consumă apă industrială este la Săvinești, prin intermediul SC GA PRO
CHEMICALS SA și SC FIBREXNYLON SA. Aceste două unități captează un debit de
cca 3000 l/s din canalul de fugă al UHE Roznov I și Roznov II.
În localitatea Buhuși apa este utilizată de către SC STOFE BUHUȘI SA, în
cantități mai reduse în ultimii ani datorită restrângerii activității. În aval poate fi
identificată SC COVIRED SRL – Gura Văii, Fundația Umanitară Dr. Luca – Podiș,
Asociația Lumina Comănești – punct de lucru Luncani. Bacăul este un alt punct
consumator de apă. Apa este necesară pentru buna funcționare a SC AMURCO SRL și
alte surse punctiforme.
 Utilizarea apei pentru nevoi gospodărești. Atât apele râului Bistrița cât și ale
afluenților săi sunt larg utilizate pentru spălatul rufelor, scăldat, adăpatul vitelor etc.
Odată cu apariția centrelor industriale și până la punerea în funcțiune a stațiilor de
epurare această utilizare a fost limitată (ea rămânând valabilă în special pe afluenți)
întrucât râul Bistrița, prin deversările de ape uzate, făcea improprie apa pentru nevoile
gospodărești.
192
 Utilizarea apei în agricultură. Acest tip de utilizare apare în cursul inferior al

Bistriței pe râul Cracău și Bistrița după confluența cu Cracăul, având în vedere că de aici
se trece la zona pre-montană. În acest sector valea se lărgește și se pretează pentru acest
scop.
 Utilizarea apei pentru nevoi piscicole. Pe valea Bistriței există din ce în ce mai
multe amenajări pentru scopuri piscicole, cele mai importante sunt: lacurile de
acumulare din bazin precum și o serie de iazuri și heleșteie.
 Utilizarea văii Bistriței și a afluenților pentru turism. Având în vedere că râul
Bistrița este amplasat în mare parte într-o regiune montană, deschizând defileuri
pitorești cu vegetație variată, acest bazin hidrografic constituie unul dintre cele mai
atractive regiuni din România, cu un deosebit interes turistic. Începând de la Iacobeni și
Vatra Dornei sunt distribuite stațiuni balneo-climaterice cu ape minerale, apoi se
continuă cu centrele turistice si balneare cu aflux mare de vizitatori în toate perioadele
anului, și anume: Borsec, Tulgheș, Bicaz, Lacu Roșu, Bicaz-Chei, Tarcău, Piatra Neamț.
Interesul turistic al acestui râu a crescut și mai mult odată cu execuția lacului de
acumulare de la Izvoru Muntelui-Bicaz. O altă latură a acestei utilizări este și fauna
piscicolă deosebită, care atrage numeroși pescari sportivi sau iubitori ai expedițiilor cu
caiacul pe Bistrița.
 Utilizarea ca sursă energetică. Apele râului Bistrița au o largă întrebuințare ca
sursă energetică în comparație cu ceilalți afluenți ai Siretului și chiar cu celelalte râuri
din țară, în special sectorul inferior.
 Utilizarea albiei pentru extragerea balastului și bolovanilor de râu. Extragerea
balastului se face de către localnici pe toată lungimea lui. Odată cu ieșirea râului din
zona muntoasă s-au creat numeroase depuneri de pietriș și bolovăniș care sunt
exploatate în scopul extragerii de balast: Piatra Neamț-Săvinești (cca 800 m lungime, 50
m lățime), Buhuși-Racova (cca 2700 m lungime, 140 m lățime), Bacău-Săucești
(lungime de 300 m, 100 m lățime).
 Utilizarea apei ca mijloc de îndepărtare a apelor uzate industriale și fecaloid-
menajere. Aceasta este una dintre cele mai importante și acute utilizări ale apei râului
Bistrița.
Cursurile de apă care formează bazinul hidrografic al râului Bistrița, pe
parcursul lor sunt impurificate fie în mod neorganizat de la diferite localități riverane,
fie de la mari localități orășenești precum și datorită unităților industriale a căror ape
uzate sunt evacuate în mod organizat și continuu în cursurile de apă (Fig. 84). Dacă
evacuarea de ape uzate în mod neorganizat are o importanță mai mică, evacuarea de ape
uzate din marile unități industriale sau centre orășenești dezvoltate de-a lungul timpului
prezintă o importanță deosebită datorită influenței acestora asupra calității apelor.
Aceste influențe asupra calității apei se simt pe fiecare afluent mai important în funcție
de numărul și mărimea unităților industriale amplasate în bazinul respectiv.
Primul punct în care apa începe să fie poluată este SC SINAROM MINING
GRUP SRL – punct de lucru Iacobeni etc., de la flotația de minereu de mangan, unde
193
Bistrița primește ape uzate cu un conținut bogat de suspensii minerale. Un alt punct este
orașul Vatra Dornei, unde, în afară de canalizarea orașului, mai deversează ape uzate și
o serie de întreprinderi (localizate atât în localitatea Vatra Dornei cât și în localități
vecine): SC DORNA LACTATE SA, SC CAMY-LACT SA, SC RIO BUCOVINA SA,
SC ROMANEL INTERNAȚIONAL GRUP SA, UM 01037 Vatra Dornei, Stațiunea
balneo-climatică (impurificare organică și nămol de la băi), SC CARTEL BAU SA –
perimetru minier Mestecăniș, SC COCA COLA HBC ROMANIA SRL – punct de lucru
Poiana Negri.
Fig. 84 S.C. CARPAT CEMENT HOLDING S.A. – punct de lucru Tașca
Un aport însemnat la reducerea calității apei îl aduc fabricile de industrializare a

lemnului, SC GAMA WEST FOREST SRL – Vatra Dornei, SC ROMANEL
UNIVERSAL IMPEX SRL – Vatra Dornei, SC SILVARUN SRL, SC DORNAFOR
SA, SC ALPINUL SRL etc, care își depozitează talajul și rumegușul în albia râului, iar
la ape mari acesta este antrenat și duce la blocaje ale albiei și la poluarea apei,
încărcarea cu suspensii. Piatra Neamț, Săvinești, Roznov, Costișa, Buhuși, Bacău sunt
alte puncte care contribuie semnificativ la poluarea râului prin fabricile care dețin un
sistem impropriu de epurare a apei. Pe lângă aceste centre industriale importante, un
aport deosebit la poluarea râului este adus de fabricile de cherestea din lungul văii și de
194
o serie de spitale și sanatorii (Stațiunea balneo-climaterică Borsec, Spitalul de psihiatrie

de la Tulgheș, Spitalul de Pneumoftiziologie Bisericani etc).
Numărul mare și variat al surselor de poluare care deversează ape uzate în râul
Bistrița influențează în mod negativ unele folosințe ale apei. De asemenea, antrenarea de
către apă a rumegușului de la industria forestieră depozitat pe malurile râurilor, a
contribuit la distrugerea faunei piscicole. În afară de poluarea neorganizată și nedirijată
a apelor, provenită de la localitățile riverane, râul suferă și de o poluare organizată
puternică. În bazinul hidrografic al râului Bistrița a putut fi identificat un număr de 44
de surse de poluare (Fig. 87).
S-au putut identifica depășiri de praguri la o serie de parametri (Anexa 13, 14,
15) la 25 din 44 de surse de poluare (ACET Suceava – agenția Vatra Dornei, CRAB –
Centrul zonal județ Bacău – secția Buhuși, Primăria Dorna Candrenilor, Primăria Șaru
Dornei, C.J. APA SERV S.A. – Stație de epurare Bicaz, Comuna Grințieș, Primăria
Broșteni, ROMAQUA PREST S.A. Borsec, C.J. APA SERV S.A. – stație de epurare
Roznov, CN a Uraniului S.A. Crucea, S.C. Dorna Lactate S.A., Vatra Dornei – secția
UHT Floreni, ROMANEL INTERNAȚIONAL GRUP S.A. Vatra Dornei, SC RADIX
TURISM SRL – Panaci, SC TRIAMI SRL – Neagra Șarului, UM Vatra Dornei 01037,
SC IASICON SA – Lacu Roșu, SC QUALITASCOM SRL, SC ROMAQUA GROUP
SA – Borsec, SC ANDREI CONSTRUCT SRL – Costișa, SC AQUA PARC SRL
Roznov – Savinești, SC DURAU CEAHLĂU, Spitalul de pneumoftiziologie –
Bisericani, ASOCIAȚIA LUMINA COMĂNEȘTI – punct de lucru Luncani, Fundația
Umanitară Dr. Luca – Centrul de Sănătate Podiș, SC HARVIZ SA Miercurea Ciuc –
punct de lucru Tulgheș). Amoniul și compușii azotului au avut cel mai frecvent valori
peste pragurile acceptate (SC RADIX TURISM SRL, SC TRIAMI SRL, Primăria Dorna
Candrenilor).
Fig. 85 Parametrii la care au fost depășite pragurile reglementare

195
Fig. 86 Stația de epurare a societății FIBREX NYLON S.A. din Săvinești
CN a Uraniului S.A. Crucea și Spitalul de pneumoftiziologie – Bisericani au

înregistrat depășiri la cei mai multi parametri (materii în suspensie, CBO5, CCO Cr,
fosfor, amoniu, sulfuri, compuși ai azotului, detergenți sintetici). Doar în 4 cazuri au fost
semnalate depășiri la detergenții sintetici.
Situaţia stațiilor de epurare. Comparativ cu anii anteriori, în prezent, efluenții
stațiilor de epurare s-au menținut la același nivel de poluare. Așadar, S.C. ACET S.A
Suceava – Agenția Vatra Dornei este o stație de epurare mecano-biologică, amplasată pe
malul stâng al râului Bistrița, la km 688, are o capacitate de 85 l/s, o gură de descărcare
și un debit mediu evacuat de 40 l/s. Stația de epurare are un randament de 62%.
În județul Neamț, din numărul totalul de stații de epurare care evacuează ape
uzate în receptori naturali, 7 stații de epurare au avut funcționare corespunzătoare (S.C.
ROMAQUAPREST S.A. Borsec este în retehnologizare), iar 10 stații de epurare au avut
funcționare necorespunzătoare. Funcționarea necorespunzătoare a stațiilor de epurare
este pusă în evidență de efluenții insuficienți epurați, adică acele evacuări care au
înregistrat depășiri ale concentrațiilor maxime reglementate.
Stațiile de epurare cu funcționare corespunzătoare prelucrează apele uzate
asigurând încadrarea parametrilor calitativi în limitele prevăzute în autorizațiile de
gospodărire a apelor. Stațiile de epurare cu funcționare necorespunzătoare din bazinul
hidrografic al râului Bistrița aparțin agenților economici cu profil alimentar (SC
Romaqua Group SA Borsec, etc). Stațiile de epurare existente nu realizează o epurare
196
avansată din cauza faptului că ori tehnologia aplicată este învechită, ori stația de epurare
nu lucrează la parametrii proiectați datorită exploatării incorecte. Funcționarea
necorespunzătoare a stațiilor de epurare a condus la depășiri ale limitelor reglementate,
care au atras aplicarea de penalități conform legislației specifice pentru stațiile de
epurare orășenești sau comunale (Bicaz, Piatra Neamț, Roznov, Grințieș și Tulgheș).
Fig. 87 Sursele de poluare din bazinul hidrografic Bistrița
Pentru realizarea unei epurări avansate și încadrarea efluenților în limitele

reglementate au fost promovate lucrări de investiții pentru retehnologizarea stațiilor de
epurare existente și execuția de noi stații de epurare. Stațiile de epurare orășenești sau
comunale Bicaz, Piatra Neamț, Tulgheș au fost retehnologizate prin dotare cu
echipamente de epurare performante în scopul atingerii parametrilor de calitate
proiectați și încadrarea efluentului în limitele impuse de normativele în vigoare.
Exploatarea incorectă a stațiilor a avut drept consecință apariția incidentelor care au
condus la depășirea concentrațiilor maxime admise de poluanți în apele evacuate. Stația
de epurare Roznov este ineficientă și urmează dezafectarea acesteia. În urma proiectului
întocmit vor fi executate lucrări de extindere a rețelelor de canalizare și se va realiza
197
racordul la colectorul principal prin care vor fi transportate apele uzate la stația de
epurare din Podoleni.
Pentru epurarea apelor uzate s-au realizat lucrări de investiții direcționate către
modernizarea stației de epurare a municipiului Piatra Neamț. Acest proiect s-a derulat în
perioada 2006-2010. Prin realizarea lucrărilor de retehnologizare stația de epurare a fost
echipată cu treaptă terțiară pentru reducerea nutrienţilor în vederea încadrării efluentului
stației de epurare în limitele impuse de normativele în vigoare. Finanțarea a fost
asigurată în proporție de 68% din fonduri UE, iar 32% cofinanțare CJ Apa Serv SA.
Efluenții stației de epurare a Spitalul de Pneumoftiziologie Bisericani sunt
insuficient epurați, fiind înregistrate depășiri la indicatorii suspensii, substanțe
consumatoare de oxigen (exprimate prin CBO5 şi CCOCr), azot amoniacal, azot total,
fosfor total. Stația de epurare cu dotările existente (treaptă mecanică, filtru biologic) nu
asigură epurarea suficientă a apelor uzate. În vederea îndepărtării agenților patogeni din
apele uzate s-au finalizat în anul 2011 lucrările de montare a unei instalații de
dezinfecție (tip container de tratare cu hipoclorit). Finanțarea lucrărilor de investiții s-a
realizat din fonduri proprii alocate de către Consiliul Județean Neamț.
Stațiile de epurare ale unităților cu profil - comerț și servicii pentru populație SC
Bilbor Mineral Water SRL Pantelimon și SC Durău SA Durău funcționează
corespunzător întrucât efluenții sunt suficient epurați și asigură parametrii calitativi
apelor uzate în limitele prevăzute în autorizațiile de gospodărire a apelor. În cadrul SC
DURĂU SA Durău - au fost realizate lucrările de investiții pentru Retehnologizarea
stației de epurare. Finanțarea proiectului s-a realizat din fonduri proprii 60% și a fost
cofinanțat de la Administrația Fondului pentru Mediu în procent de 40%. Punerea în
funcțiune a stației de epurare s-a realizat in luna ianuarie a anului 2010. Efluenții
stațiilor de epurare ale societăților S.C. Fibrex Nylon S.A – Săvineşti și S.C.
Carpatcement Holding S.A. Fabrica de ciment Taşca sunt suficient epurați și se
încadrează în limitele reglementate.
În urma analizei cantităților de poluanți evacuați pe tipuri de activități
economice reiese că cel mai mare aport de poluanți în apele de suprafață îl au stațiile de
epurare orășenești. Unitățile cu profil alimentar sunt surse majore de poluare cu toate că
volumele evacuate sunt considerabil mai mici decât cele evacuate din stațiile
orășenești/comunale/industriale. În scopul asigurării condițiilor pentru protecția
ecosistemelor acvatice, folosințele autorizate care au program de etapizare aprobat de
Administrația Națională Apele Române au prevăzute lucrări de investiții pentru
îmbunătățirea calității efluenților stațiilor de epurare (încadrarea acestora în limitele
impuse prin normativele în vigoare) și implementarea de noi soluții de epurare.
S.C. GA-PRO-CO. CHEMICALS SA Săvinești a întocmit un studiu de soluție în
vederea reducerii poluanților specifici apelor uzate (NH4, NO3, Cl, uree), astfel încât
după întocmirea proiectului de execuție și realizarea lui, efluentul societății să se
încadreze în limitele impuse de normativ.
Statia de epurare existentă a orașului Borsec (SC Romaquaprest SA Borsec -
operatorul stației de epurare) are în dotare doar treapta mecanică, nu este prevăzută cu
198
treaptă biologică pentru reducerea încărcării organice și treaptă terțiară pentru reducerea
nutrienţilor. Consiliul local Borsec a promovat investiția Lucrări pentru reabilitarea și
extinderea rețelei de canalizare și execuție stație de epurare cu treaptă terțiară.
Lucrările de reabilitare și extindere a rețelei de canalizare sunt finalizate. La stația de
epurare s-a finalizat construcția și au început dotările cu instalații și utilaje.
Societatea Ga-Pro-Co Chemicals SA se află sub incidența Directivei privind
prevenirea și controlul integrat al poluării 96/61/EEC, transpusă în legislația românească
prin OUG 152/2005. Pentru conformare, lucrările de retehnologizare și reducere a
poluanților caracteristici ai apelor uzate tehnologice trebuie să fie definitivate până în
anul 2014.
Fig. 88 Stație de epurare Buhuși
În scopul asigurării condițiilor pentru protecția ecosistemelor acvatice, la nivelul

utilizatorilor de apă (agenți economici sau U.A.T) sunt în derulare programe de investiții
pentru înființare sau modernizare de sisteme centralizate de canalizare și stații de
epurare pentru comunele: Girov, Dochia, Ceahlău, Grințieș, Crăcăoani, Hangu, Dobreni
și în orașele Roznov și Buhuși. În județul Bacău stațiile de epurare cu o funcționare
corespunzătoare sunt în număr de 3 și tot 3 stații de epurare funcționează
necorespunzător. Dintre stațiile de epurare cu funcționare necorespunzătoare pot fi
menționate următoarele: Asociația Lumina Comănești - Luncani; CRAB centrul zonal
județul Bacău – secția Buhuși; SC Stofe SA Buhuși. Aceste stații de epurare cu
funcționare necorespunzătoare înregistrează în mod sistematic depășiri ale indicatorilor
199
reglementați, datorită instalațiilor neperformante din dotare, a nerespectării

regulamentelor de întreținere și exploatare a stațiilor de epurare și a lipsei capacității de
epurare. Stațiile de epurare cu funcționare corespunzătoare care se încadrează în limitele
reglementate sunt: Asociația Ordinul Carmelitan Luncani, SC Amurco SRL Bacău, SC
Covired SRL Gura Vaii.
CRAB Centrul Municipal Bacau deține o stație de epurare cu capacitatea de
1650 l/s – proiectată sa deservească un număr de 295000 locuitori echivalenți. Debitul
mediu evacuat este de 676,750 l/s. Apele epurate sunt deversate în râul Bistrița. CRAB
Centrul Zonal Județul Bacau – secția Buhuși deservește localitatea Buhuși (Fig. 88) cu o
populație de 26200 locuitori echivalenți. Epurarea apelor uzate este asigurata de o stație
de epurare prevăzută cu treapta mecanica și biologică cu o capacitate maxima de 110 l/s
și un debit mediu evacuat de 21,580 l/s. Apele uzate epurate se încadrează în limitele
impuse prin autorizația de gospodărire a apelor.
Din analiza detaliată a problemei surselor de poluare din bazinul hidrografic al
râului Bistrița în ultimii ani majoritatea operatorilor economici au început să
retehnologizeze aparaturile în scopul reducerii poluanților caracteristici ai apelor uzate.
În prezent sunt în derulare programe de investiții pentru înființarea sau modernizarea de
sisteme centralizate de canalizare și de stații de epurare.
Din punct de vedere calitativ apele râului Bistrița se încadrează în două
segmente: cursul superior, unde parametrii apelor se încadrează în totalitate într-o clasa
de calitate bună (clasa I de calitate); și cursurile mijlociu și inferior, unde apele sunt
încadrate într-o clasă de calitate medie. Poluarea apelor prezentă în bazinul inferior al
râului Bistrița se datorează pe de o parte apelor menajere provenite din principalele
așezări umane și pe de altă parte a eliminării apelor uzate provenite de la principalele
obiective industriale (Administrația Bazinală de Apă Siret, 2015).
10.2. Clase de calitate în bazinul hidrografic al râului Bistrița
Exploatarea intensivă a lemnului din zona montană și prelucrarea primară a acestuia au

dus la popularea unor artere hidrografice care contribuie la alimentarea unor centre
urbane importante: Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Prahova, Olt, Jiu, Bega, Mureș
etc. Cele mai afectate cursuri de apă sunt intens modificate de om. În acest caz au fost
construite baraje și lacuri de acumulare care pun în funcțiune centrale electrice de mare
importanță pentru economia locală. Pe unele lacuri de acumulare se practică navigația
cu ajutorul unor ambarcațiuni alimentate cu petrol (Șerban et al., 2004).
Monitorizarea surselor de poluare și a apelor de suprafață este preocuparea de
bază a statelor dezvoltate din punct de vedere economic. România, ca stat membru UE,
este obligată să mențină un standard minim de calitate a apelor care reprezintă sursa de
alimentare pentru populația locală. Studiile cu caracter complex, dar mai ales cele care
vizează poluarea apelor, sunt extrem de bogate (Carabet et al., 2009; Ciaglic, 1965;
Cruz, Okada, 2008; de Wit et al., 2000; Rehana, Mujumdar, 2011; Romanescu, 2005,
200
2009; Romanescu, Bounegru, 2012; Romanescu, Nistor, 2011; Romanescu et al., 2012;
Teodosiu et al., 2009).
Râul Bistrița deține un potențial hidroenergetic ridicat, este puternic antropizat
și reprezintă principalul furnizor de apă pentru orașele Bicaz, Piatra Neamț, Roznov,
Buhuși și Bacău. Din acest motiv apele sale sunt monitorizate și se elaborează adesea
studii de specialitate pentru a se asigura o calitate corespunzătoare a principalilor
parametrii fizico-chimici. În cazul de față au fost analizați factorii fizico-chimici care
influențează în mod deosebit apele râului Bistrița: pH, oxigen dizolvat, CBO5, CCO-
Mn, CCO-Cr, amoniu, azotiți, azotați și fer total. Din punct de vedere calitativ apele
acestui râu ocupă două segmente: cursul superior, cu ape încadrate în totalitate, la toți
parametrii, în clasa I de calitate; cursurile mijlociu și inferior, cu ape încadrate în clasele
II, III, IV, sau uneori V, de calitate. Ușoara poluare a apelor din bazinul inferior al râului
Bistrița se datorează apelor menajere provenite din principalele așezări umane și
totodată a eliminării deșeurilor provenite de la principalele obiective industriale:
combinatul de îngrășăminte azotoase și acid sulfuric de la Roznov; combinatul de fire și
fibre sintetice de la Săvinești; vechea fabrică de hârtie de la Letea etc.
Râul Bistrița prezintă o importanță deosebită pentru alimentarea cu apă a unor
centre urbane și rurale: Vatra Dornei, Bicaz, Piatra Neamț, Bacău etc. Din acest motiv
râul Bistrița este monitorizat permanent pentru a se controla calitatea apelor. Acest
studiu evidențiază valoarea parametrilor fizico-chimici care influențează calitatea apelor
din cel mai antropizat curs de apă din România: Bistrița.
Pentru realizarea acestui studiu a fost nevoie de construirea unei baze de date.
Astfel, probe de apă au fost prelevate lunar în 11 secțiuni: Cârlibaba (P1), Argestru (P2),
Barnar (P3), Frumosu (P4), Straja (P5), Piatra Neamț (P6), Zănești (P7), Șerbănești
(P8), Frunzeni (P9), Bacău aval (P10) și Roznov (P11). Secțiunile de prelevare sunt
situate în aval de confluențele importante sau de localitățile de mari dimensiuni, care
reprezintă principale surse de poluare.
Prelevarea probelor de apă s-a efectuat la suprafaţă. Au fost utilizate recipiente
de 3 litri (tip bidon). Frecvenţa recoltărilor a fost stabilită de departamentul de
Monitoring-Protecția și Calitatea Apelor, după diferite criterii: criteriul operaţional (O),
investigare (I), supraveghere (S), potabilizare (P), programul de monitorizare din zonele
vulnerabile (ZV), programul de refernţă (R), cea mai bună zonă disponibilă (CBSD),
intercalibrare (IC), impactul alterărilor hidrogeologice asupra apelor (CAPM).
Aparatura utilizată aparține Siret Water Basin Administration și este conformă cu
standardele europene (Tabel 63). Sunt utilizate normative europene de calitate, împărțite
în cinci clase (Tabel 64).
Tabel 63 Aparatură folosită pentru determinarea indicatorilor

Nr. Tipul analizei Instrumentarul
1 Ph Ph-metru
2 Oxigen dizolvat Oximetru
3 CCOCr Mineralizator plus titrare și spectofotometru în UV
201
4 CCOMn Titrare
5 Fe și Mn Absobţie atomică sau UV-vis
6 Temperatură Termometru
7 Cu și Zn Absorbţie atomică
Tabel 64 Elemente şi standarde de calitate fizico-chimice pentru apă

Clasa de calitate
Nr, Indicatorul de calitate U/M
I II III IV V
C.1. Regim de acidifiere
1 pH 6,5–8,5
C.2. Regimul oxigenului
1 Oxigen dizolvat mg O2/L 9 7 5 4 <4
2 CBO5 mg O2/L 3 5 7 20 >20
3 CCO-Mn mg O2/L 5 10 20 50 >50
4 CCO-Cr mg O2/L 10 25 50 125 >125
C.3. Poluanţi toxici specifici de origine naturală
1 Amoniu (N-NH4+) mg/L 0,4 0,8 1,2 3,2 >3,2
2 Azotiți (N-NO2-) mg/L 0,01 0,03 0,06 0,3 >0,3
3 Azotați (N-NO3-) mg/L 1 3 5,6 11,2 >11,2
4 Fier total (Fe2+ + Fe3+) mg/L 0,3 0,5 1,0 2 >2
Râul Bistrița deține un debit mediu multianual de 38,1 m3/s la stația Frumosu,
situată în amonte de acumularea Izvoru Muntelui. Până în această secțiune râul Bistrița
funcționează natural. De la Frumosu până la gura de vărsare (în râul Siret) funcționează
în sistem amenajat. Deține 10 lacuri de acumulare (Topoliceni, Izvoru Muntelui,
Pângărați, Vânători, Piatra Neamț, Reconstrucția, Gârleni, Racova, Lilieci – Bacău I și
Bacău II), din care se remarcă Izvoru Muntelui, cu o lungime de 33 km, și 14 centrale
hidroelectrice (Poiana Teiului, Stejaru, Pângărați, Vaduri, Piatra Neamț, Vânători,
Roznov, Zănești, Costișa, Buhuș, Racova, Gârleni, Lilieci și Bacău), din care se distinge
Stejaru, cu o putere instalată de 220 MW, dată în funcțiune în anul 1960 (Administrația
Bazninală de Apă Siret, 1960-2014; Atlasul Cadastral al Apelor din României, 1972,
1992).
Au fost vizați următorii parametri fizico-chimici: pH, oxigen dizolvat, CBO5,
CCO-Mn, CCO-Cr, amoniu, azotiți, azotați și fer total. Ceilalți parametrii fizico-chimici
nu afectează apele râului Bistrița. Valorile acestor parametrii sunt în legătură directă cu
debitul lichid care variază în funcție de condițiile climatice și de sectorul din care s-au
prelevat probele: superior, mijlociu sau inferior. Acesta crește din amonte spre aval în
condițiile unei scurgeri naturale.
Standardele de calitate fizico-chimice pentru apă cuprind 5 clase de calitate
pentru elementele analizate. Încă de la început trebuie subliniat că în majoritatea
cazurilor apele râului Bistrița se încadrează în clasa I și mai rar în clasa a II-a de calitate.
Pentru unii parametrii, în anumite perioade, se înregistrează și cazuri de depășiri a
standardelor minime.
202
Pentru pH se remarcă o unitate permanentă a valorilor care se încadrează la

categoria neutru: 6,5-8,5. Doar în patru cazuri sunt înregistrate valori mai reduse de 6,5
ceea ce face ca apele să fie ușor acide. Sunt doar cazuri izolate, care nu afectează
calitatea apelor din acest punct de vedere (Anexa 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25,
26).
Valorile oxigenului dizolvat sunt constant bune. În majoritatea cazurilor apele
râului Bistrița se încadrează în clasa I de calitate și rareori în clasa a II-a. Un caz aparte
este reprezentat de sectorul inferior al cursului, unde valorile sunt mult mai reduse și
apele se încadrează în clasele IV și V. În acest sector sunt pante reduse, influențate de
construcțiile antropice, și se simt influențele activității umane. Apele mai calde și
vitezele reduse dau valori reduse ale oxigenului dizolvat. În celelalte sectoare, unde
pantele și vitezele sunt mari, se înregistrează valori ridicate ale oxigenului dizolvat
(Anexa 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26). Pentru oxigenul dizolvat râul Bistrița
se încadrează în categoria apelor de calitate superioară.
Pentru CBO5, CCO-Mn și CCO-Cr se observă o structurare pe sectoare: cursul
superior, natural, cu predominanța clasei I; cursurile mijlociu și inferior, puternic
modificate, unde predomină apele din clasele II și III. Și în acest caz se simte puternica
influență a activității umane, mai ales a industriei din localitățile Piatra Neamț, Zănești,
Roznov și Bacău.
Bazinul hidrografic al râului Bistrița deține un grad de împădurire ridicat.
Agricultura se bazează pe creșterea animalelor în bazinul superior și pe cultura plantelor
și a pomilor fructiveri în bazinul inferior. Pentru amoniu, azotiți și azotați se remarcă
aceeași sectorizare: în bazinul superior o dominanță a apelor din clasa I; în bazinele
mijlociu și inferior o dominanță a apelor din clasele II și uneori III. Pentru fier total se
observă o dominanță a clasei I, și rareori se înregistrează valori din clasele II și III
(cursul inferior).
Devierile de la încadrarea în clasele I și II de calitate se înregistrează doar în
sectoarele mijlociu și inferior al bazinului hidrografic. Acest fapt se datorează
intervențiilor umane care au modificat puternic cursul de apă sau a fost influențat prin
poluare. Cei mai importanți poluatori sunt reprezentați de cele patru orașe situate pe
cursul de apă (Bicaz, Piatra Neamț, Roznov și Bacău) și de obiectivele industriale
poluatoare (combinatul de îngrășăminte azotoase și acid sulfuric de la Roznov; fabrica
de adezivi pentru construcții de la Roznov; combinatul de fire și fibre sintetice de la
Săvinești; vechea fabrică de hârtie de la Letea, închisă în anul 2010 etc.).
Așadar, debitul lichid ridicat și calitatea superioară a apelor de munte au
asigurat alimentarea cu apă de suprafață a tuturor localităților existente în bazinul
hidrografic Bistrița, dar mai ales a orașelor situate în lungul cursului principal, și anume:
Bicaz, Piatra Neamț, Roznov, Buhuși și Bacău.
Pe cursul natural de apă, din sectorul superior, se înregistrează doar valori care
se încadrează în clasa I de calitate pentru principalii indicatori fizico-chimici: pH,
oxigen dozolvat, CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr, amoniu, azotiți, azotați și fer total. De la
stația Frumosu spre aval, unde cursul este puternic modificat de către om, se
203
înregistrează valori inferioare, din categoriile II, III, IV și chiar V de calitate. Cele mai
afectate ape sunt în sectorul inferior, în aval de orașul Piatra Neamț, unde se desfășoară
și o puternică activitate economică. În cele mai multe cazuri apele râului Bistrița se
încadrează în clasa I de calitate și mai rar în clasa a II-a de calitate. Închiderea sau
tehnologizarea unităților industriale vor duce la eliminarea definitivă a surselor de
poluare.
204
11. MODELARE HIDRAULICĂ – hărți de inundabilitate

Inundațiile, aceste fenomene naturale care fac parte din ciclul hidrologic natural al unui
râu, de-a lungul timpului au impactat societatea omenească prin faptul că sunt cele mai
răspândite dezastre de pe Terra și, în plus, produc cele mai multe pagube materiale și,
uneori pierderi de vieți omenești. Ținând cont de aceste fenomene, pentru a ne putea
conforma cu strategia națională și legislația europeană în vigoare, se impune realizarea
și actualizarea permanentă a unor hărți de hazard și de risc pentru managementul
riscului la inundații la nivel de bazine hidrografice (Condorachi, 2000, 2002;
Dumitrescu, 1966; Lăzărescu, Țuca, 1963; Romanescu, 2009; Stănescu, 1974; Stănescu,
Șerban, 1989).
Întrucât inundațiile din ultima perioadă s-au finalizat cu pierderi de vieți
omenești și pagube materiale, se exercită o presiune din ce în ce mai apăsătoare asupra
autorităților și o responsabilizare a lor astfel încât acestea sunt nevoite să ia cât mai
urgent niște măsuri pentru a stabiliza această situație (Cojoc et al., 2014; Condorachi,
2004; Diaconu, 1961, 1988; Giurmă, 2000). Pentru a reuși să se îndeplinească acest
obiectiv s-a trecut la o nouă aborbdare, aceea de management al riscului la inundații care
funcționează sub coordonarea tuturor factorilor responsabili și presupune conștientizarea
și implicarea tuturor comunităților cu scopul de a reduce producerea pagubelor pe de o
parte și, pe de altă parte, foarte important, pentru a evita pierderile de vieți omenești.
Prin urmare hărțile de hazard sunt elemente esențiale în strategia de management al
riscului la inundații.
Experiența la nivel mondial a arătat că apariția inundațiilor nu poate fi evitată
deoarece inundațiile sunt fenomene naturale, cu repetabilitate în timp, la o anumită
scară, și fac parte din lanțul normal al scurgerii din albie și pot fi considerate dezastre
doar în condițiile în care sunt favorizate de om (Evans et al., 2007; Liang et al., 2006;
Romanescu, 2006). Totuși, inundațiile pot fi gestionate astfel încât efectele lor să fie
reduse sistematic prin aplicarea unor măsuri și acțiuni care au ca scop diminuarea
riscului asociat acestor fenomene.
Pe scurt managementul riscului la inundații este rezultatul unui ansamblu
complex de măsuri și acțiuni preventive premergătoare producerii fenomenului, a unora
care au caracter operativ în timpul desfășurării inundațiilor și, bineînțeles, a unor măsuri
și acțiuni de refacere necesare post inudație – de reconstrucție a ceea ce a fost afectat și
de conștientizare a efectelor unui astfel de eveniment. Legislația din domeniul
managementului situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice
periculoase, accidente de construcții hidrotehnice și poluări accidentale pe cursurile de
ape este foarte stufoasă, însă pilonii legislativi de bază în domeniul apelor la nivel
european sunt: Directiva Cadru Apă 2000/60/EC – Legea Apelor 107/1996 cu
modificările și completările ulterioare (Planul de Management al bazinelor
hidrografice); Directiva Inundații 2007/60/EC – Strategia națională a managementului
riscului la inundații HG/846/2010 (Planul de Management al riscului la inundații).
205
Conținutul cadru al Planului de Management al riscului la inundații în bazinul

hidrografic cuprinde:
1.Identificarea primară a suprafețelor pe subbazine hidrografice cu
potențial semnificativ de risc la inundații la probabilități de apariție a inundațiilor
de 10%, 1% sau mai mici. Estimarea adâncimii apei, viteza ei, a numărului de
locuitori potențial afectați, plus eventualele pagube.
2.Amenajări structurale existente pentru reducerea riscului la inundații:
-Lacurile de acumulare permanente cu volume rezervate pentru controlul
viiturilor, lacurile de acumulare nepermanente, atenuarea viiturilor.
Caracteristicile construcțiilor. Starea tehnică și funcțională.
-Sistemul de diguri: caracteristici constructive, grad de protecție asigurat
prin proiect, grad actual de protecție, starea tehnică și funcțională.
-Regularizări de albii și apărări de maluri (localizare, lungimi,
caracteristicile construcțiilor, starea tehnică și funcțională).
3.Hărți de risc la inundații.
4.Definirea gradului acceptat de protecție împotriva inundațiilor.
5.Descrierea acțiunilor, măsurilor structurale și nestructurale, a soluțiilor
și lucrărilor necesare pentru atingerea gradului acceptat de protecție împotriva
inundațiilor.
În cadrul Administrației Bazinale de Apă Siret a fost implementat un proiect
Planul pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor, care a avut ca
obiectiv principal realizarea hărților de hazard la inundații în bazinul Siret (în care este
inclus bineînțeles și afluentul Siretului – Bistrița), iar pentru realizarea acestui scop au
fost puse în practică o serie de activități:
-activități de bază – și anume: efectuarea de măsuratori terestre și aeriene, prin
care se asigură datele pentru suportul geometric de integrare și delimitare ulterioară a
suprafețelor inundabile; punerea la punct a unei baze de date complexe și gestionarea
acestor date cu ajutorul unui soft specializat; prelucrări și modelări hidrologice pentru
generarea hărților de inundabilitate aferente scenariilor de calcul solicitate;
-activități suport – este vorba despre proiectarea și/sau pregătirea măsurătorilor
terestre și aeriene și o serie de activități prevăzute pentru colectarea și/sau obținerea
unor date specifice procesului de calibrare;
-asigurarea transferului de know-how pentru personalul desemnat de beneficiar
ca să poată prelua rezultatele proiectului, pentru întreținerea ulterioară a bazelor de date,
după finalizarea proiectului și actualizarea permanentă a produselor obținute, inclusiv a
hărților de inundabilitate. În momentul de față se actualizează un nou set de hărți de
inundabilitate menite să fie finalizate până în anul 2017.
Comparația între densitatea și distribuția spațială a stațiilor pluviometrice și
cantitățile de precipitații din bazinul râului Bistrița, care au un grad ridicat de
torențialitate demonstrează că gradul de reprezentativitate pentru utilizarea modelelor
206
ploaie-scurgere ca instrument de prognoză sau de detaliere și transfer al informației

hidrologice nu este cel mai elocvent. O importanță crescută pentru acest tip de
măsurători poate fi constatat după anul 2000, când meteorologia s-a separat de
hidrologie.
Între seturile de date disponibile în bazinul râului Bistrița, gradul cel mai mare
de încredere îl au datele hidrometrice, prin măsuratorile de nivel și debit realizate cu o
frecvență ridicată. Totuși, în perioadele de ape mari și în perioadele cu viituri apar
deficiențe de înregistrare, iar ca motiv poate fi invocat procesul lent de tranziție de la
sistemul clasic la cel automat rezultat în urma implementării proiectelor Deswat și
Watman.
În bazinul hidrografic al râului Bistrița, folosințele de apă au ca scop, în special,
alimentarea cu apă îndustrială și potabilă, dar și scop energetic în combinație cu anumite
capacitați de atenuare ca măsuri de protecție împotriva inundațiilor. Din bazinul
hidrografic Siret, cele mai multe acumulări de importanță majoră în managementul
inundațiilor sunt pe râul Bistrița, însă, cu rol mai redus, mai pot fi identificați și pe alți
afluenți. Digurile sunt preponderente pe cursurile inferioare, în bună parte în zona
nodurilor hidrotehnice și bazinul aval, iar în zonele mai înalte sunt frecvente consolidări
de maluri, praguri de stabilizare și lucrări de dirijare a cursului în albia minoră.
Având în vedere dinamica albiei minore, în special în zonele de altitudini medii
și mai mici (în special în sectorul inferior al râului Bistrița), s-au impus anumite tipuri
de intervenție pentru a putea stabiliza albia (măsuri de apărare împotriva inundațiilor).
Bazinul hidrografic al râului Bistrița are o complexitate ridicată atât prin suprafața pe
care o drenează (7039 km²), cât și prin diversitatea cadrului fizic natural, a condițiilor
climatice și dinamica morfologică a albiei râurilor, care trebuie integrate în problemele
de inundabilitate. Astfel, baza de date aferentă bazinului hidrografic a fost valorificată
prin realizarea hărților de inundabilitate în zonele de interes prioritar, care sunt
diferențiate în două niveluri de detaliere (A și B), iar în continuarea acestor zone sunt
incluse zonele de nivel C.
În procesul de realizare a hărților de inundabilitate au fost utilizate: debite, date
climatice (temperaturi și precipitații), hidrografe de calcul, un model hidrodinamic,
nivelurile la inundații. Pentru modelul hidrodinamic au fost realizate: ridicări topo,
ridicări hidrografice, măsurători aeriene și măsurători topo la construcțiile hidrotehnice.
Pentru obținerea rezultatului final, fiecare nivel de detaliere necesită anumite
cerințe pentru datele hidrologice, inclusiv tipul de modelare și scara produsului final:
2.Acuratețea datelor topografice (DTM și fotografii aeriene):
-NIVEL A: Precizie orizontală: ±1-2 m; Precizie verticală: ±0,15 m; Fotografii
aeriene la scara foto 1:5000, care oferă rezoluție de 10 cm (distanța de eșantionare în
teren, GSD) și permite realizarea hărților la scara 1:2000;
-NIVEL B: Precizie orizontală: ±5 m; Precizie verticală: ±1 m; Fotografii
aeriene la scara foto 1:12000, care oferă rezoluție GSD de 0,25 m și permite realizarea
hărților la scara 1:10000;
207
-NIVEL C: Precizie orizontală: ±25 m; Precizie verticală: ±5 m; Hărți existente

1:50000 și informatii GIS actualizate suplimentate de fotografii aeriene la scara foto
1:25000, dând rezoluție GSD de 0,54 m și permite realizarea hărtilor la scara 1:50000 în
zonele cu modificări cunoscute.
2.Tipul modelării pentru generarea hărților de hazard la inundații:
-NIVEL A: modelare hidrodinamica 2D;
-NIVEL B: modelare hidrodinamica 1D;
-NIVEL C: modelare hidrologică.
3.Livrabile
-NIVEL A: Hărți de hazard la inundații;
-NIVEL B: Hărți de hazard la inundatii – râul Siret și afluenții Suceava,
Moldova, Bistrița inferioară, Trotuș, Putna și Râmnicu Sărat;
-NIVEL C: Harta hidrografică a bazinului Siret.
Calitatea datelor este analizată din punctul de vedere al consistenței,
reprezentativității, omogenității și a volumului de date per intervalul de timp de
observație. Seriile de debite maxime disponibile acoperă o perioadă suficientă de timp
pentru aplicarea metodelor de analiză statistică (în general, de 40-58 ani, dar au fost
luate în considerare și seriile de date cu perioada de observație sub 30 ani). Valorile care
nu se încadrează în comportamentul general al seriei de date se regăsesc în bazinul
hidrografic al râului Bistrița la stațiile hidrometrice Luminiș (pe râul Iapa), Sabasa (pe
râul Sabasa), Cârlibaba (pe râul Bistrița), Bacău (pe râul Bârnat) și Măgura (pe râul
Negel).
În bazinul Bistrița, este relativ frecventă incidența viiturilor rapide, dintre care
pot fi amintite cele din perioada deceniilor recente, respectiv din anii 1970, 1991, 2005
si 2010. Precipitația anuala medie este in jur de 690 mm, cu lunile cele mai umede în
perioada de vară și cele mai uscate în sezonul de iarnă. Regimul hidrologic urmărește
îndeaproape distribuția ploii, uneori apar viituri și din topirea zăpezii la sfârșitul
primaverii. Datele legate de precipitații și debite sunt pentru o perioadă lungă de timp în
cadrul unei rețele hidrometrice destul de dezvoltată. În urma analizei, datele sunt de
calitate adecvată și fără erori importante. Fac totuși excepție perioadele de întrerupere
sau anumite date lipsă.
Modelarea hidraulică - realizarea hărților de inundabilitate

Rolul modelelor hidraulice este de a transpune debitele de apă din secțiunile de
calcul în valori de niveluri la probabilitățile solicitate, pentru a se obține limitele de
inundare în hărțile de hazard la inundații în cadrul bazinului hidrografic Bistrița, precum
și o serie de informații adiționale. Modelarea hidraulică se bazează pe folosirea
produselor ISIS ca software de modelare a mișcării hidrodinamice (în regim
nestaționar).
Ca oricare alt soft de modelare (MIKE, HEC-RAS, SOBEK, DAMBRK etc.)
ISIS este un sistem de modelare specializat în problematicile de management al riscului
la inundații, care a fost adus de-a lungul timpului la un grad avansat de complexitate și
208
de flexibilitate față de diversitatea situațiilor de modelat, asigurând totodată

instrumentele necesare de analiză și predicție necesare pentru realizarea hărților de
hazard și de risc, care sunt utilizate în scopul dezvoltării de strategii de management la
nivelul bazinului hidrografic, sau în cadrul proiectării de scheme eficiente de amenajare.
Acest program a fost selectat ca metodă optimă de modelare întrucât modelele
ISIS în variantele 1D și 2D sunt dezvoltate pe soluția numerică a mișcării nestaționare,
cu următoarele componente:
-ISIS-Professional – pentru abordarea modelării 1D, iar în zonele mai complexe
detalierea se realizează prin cuplarea modelului 1D cu cel 2D. Pe lângă aceste funcții,
programul ISIS este integrat cu ISIS Mapper și DSF, care sunt instrumente utile în
sistemul de management al inundațiilor și duc la creșterea considerabilă a nivelului de
performanță și funcționabilitate.
-ISIS-2D a fost dezvoltat de către Halcrow pentru modelarea 2D cu integrarea
lamei de apă variabile în timp, având capabilități deosebite mai ales în zona propagării
curgerii apei pe suprafețe versant și a inundării rapide.
Fig. 89 Interfața programului de modelare ISIS
209
În procesul de modelare sunt realizate modelele 1D pe toate râurile analizate (în

cazul de față este vorba despre sectorul inferior al râului Bistrița), după care urmează
detalierea 2D în zonele de interes în acest scop (prin cuplarea modelului 2D cu 1D). În
cadrul proiectului s-a folosit ISIS Versiunea 3.5. (Fig. 89) fiind utilizate profilele
longitudinale, secțiunile transversale sau hidrografele pentru debite, niveluri, viteze etc.
Etapele de bază în construirea unui model ISIS sunt:
-Crearea modelului cu ajutorul ridicărilor topobatimetrice în albia minoră a
râului pentru a reprezenta condițiile albiei;
-Introducerea structurilor care au impact direct asupra nivelului apei (de
exemplu deversoare, baraje, stavile etc.) și rularea modelului pentru generarea
condițiilor inițiale și stabilizarea modelului;
-Introducerea altor structuri (de exemplu poduri, punți și podețe);
-Verificarea funcționării modelului la debite mici pentru a putea face o
comparație cu datele observate la măsuratorile topobatimetrice;
-Crearea Modelului Digital al Terenului (DTM).
Etapele parcurse pentru realizarea unui model ISIS 2D la cuplarea cu model 1D:
-Asamblarea tuturor datelor topografice disponibile pentru suprafața terenului
(ridicări topobatimetrice);
-Asamblarea seturilor de date GIS disponibile (datele în format vectorial,
ortofotoplanuri, imagini raster, etc.);
-Delimitarea zonei de interes;
-Determinarea zonei de extindere a domeniului 2D;
-Identificarea locațiilor pentru condițiile la limită;
-Identificarea zonelor inactive din domeniul 2D (de exemplu ridicături de teren);
-Identificarea elementelor care pot fi modelate 1D și realizarea modelelor
respective;
-Stabilirea grilei de discretizare, ca orientare și mărime a celulei;
-Generarea cotelor în celulele grilei în zona digurilor, lacurilor, altor tipuri de
unități din teren care nu sunt cuprinse în datele DEM/DTM;
-Analiza rețelei 2D generată de ISIS-2D;
-Atribuirea de valori adecvate pentru rugozitate;
-Determinarea pasului de timp la care să se facă simularea.
Seturile de date topografice necesare pentru realizarea modelului ISIS trebuie să
ofere detaliile optime pentru o reprezentare cât mai precisă albiei minore, a structurilor
și a albiei majore în modele hidrodinamice. Acestea pot fi obținute atât în urma
măsuratorilor aeriene din albia majoră (DTM), cât și prin topobatimetria din albia
minoră. Modelarea albiei majore se realizează pe baza datelor extrase din DTM,
folosind o rezoluție care să asigure și un timp rezonabil de calcul. În acest sens, în cazul
unor modele 1D realizate pe baza DTM la rezoluția de 5 m, s-a putut opta pentru
reeșantionare la rezoluția de 20 m, iar în cazul modelelor 2D – reeșantionarea a fost de
la rezoluția de 2 m la rezoluția de 5 m, fără a afecta precizia rezultatelor.
210
Datele topobatimetrice necesare pentru trasarea profilelor transversale au fost

convertite în formatul acceptat de programul de modelare ISIS, adică fișiere de tip .txt și
fișiere în format AutoCAD. Desenele structurilor transversale realizate în AutoCAD
sunt extrem de precise și completează foarte corect toate informațiile necesare pentru
preluarea în ISIS a barajelor, stăvilarelor, podurilor, și chiar a profilelor transverale
curente.
La schematizarea modelului trebuie respectate o serie de reguli:
-Metodologia de schematizare trebuie aleasă în așa fel încât nivelul de acuratețe
să fie cel cerut, iar modelul să poată funcționa cu o precizie foarte bună atât la ape mici,
cât și atunci când albia e plină sau când se înregistrează revărsări în albia majoră;
-Profilele transversale realizate în albia minoră a râului trebuie analizate foarte
atent astfel încât îndiguirile care se află mult deasupra cotelor din albia majoră să fie
reprezentate cât mai corect;
-Structurile trebuie modelate la un nivel accesibil și conform regulilor logice ale
programului de modelare ISIS, iar modul lor de funcționare hidraulică trebuie să fie cât
mai inteligibil, ținându-se seama și de datele disponibile.
În programul de modelare ISIS se folosesc coeficienți de rugozitate. Se
utilizează valori medii de rugozitate diferite în zona canalului principal față de zona
albiei majore iar aceste valori sunt estimate în funcție de vegetație, compoziția patului și
sinuozitate. Pentru o precizie mai bună valorile rugozității au fost stabilite în funcție de
informațiile obținute în teren (observații vizuale, fotografii) la care se adaugă experiența
de adaptare la condiții locale a clasificării valorilor de rugozitate. Valorile rugozității
cele mai frecvent utilizate sunt 0,035 în albia minoră și 0,050 în albia majoră.
Tabel 65 Caracteristici principale ale modelelor ISIS 1D

Nr Caracteristici model BISTRIȚA
1 Lungimea râului (km) 115
2 Număr de noduri pe model 562
3 Profile transversale (RIVER) 156
4 Hidrografe pentru condiții la limită QTBDY 8
5 Secțiuni interpolate (INTERPOLATE) 320
6 Condiții la limită în aval (HTBDY sau QHBDY) 1
7 Baraje (RNWEIR, SCWEIR, WEIR, CRUMP) 1
8 Structuri stavilă (SLUICE, ORIFICE) 9
9 Poduri (BRIDGE) 20
10 Baraje difuze – ex. revărsări peste maluri (SPILLS) 4
11 Confluențe (JUNCTION) 63
Pentru calibrarea modelelor s-a luat în calcul reproducerea undelor de viitură

din anul 2005. Astfel au fost utilizate înregistrările obținute la stațiile hidrometrice atât
ca date de intrare cât și ca date de verificare. Pentru a compara rezultatele s-a avut în
211
vedere cursul principal (Tabel 65). Procesul de calibrare poate fi îmbunătățit prin
detalierea datelor în seturile folosite, aplicând ajustări și pentru parametrii ficși
(lungimea relativă a traseului între secțiunile de calcul etc.) dar și prin analizarea unor
evenimente remarcabile suplimentare (viituri mai recente din 2008, 2010) (Fig. 90,
Tabel 66).
Long Section: BS_L04.S31 - BS_L01.S02 - Maximum Stage

420
400
380
360
340
320
Elevation (m AD)
300
280
260
240
220
200
180
160
140
Bi_int314
Bi_int307
Bi_int301
Bi_int286
Bi_int271
Bi_int264
Bi_int257
Bi_int248
Bi_int241
Bi_int227
Bi_int219
Bi_int212
Bi_int196
Bi_int188
Bi_int172
Bi_int164
Bi_int156
Bi_int139
Bi_int114
Bi_int107
Bi_int92
Bi_int85
Bi_int77
Bi_int69
Bi_int61
Bi_int53
Bi_int38
Bi_int24
Bi_int9
Bi_int2
BS_L04.S31
BS_L04.S18
BS_L04.S13
BS_L03.S18
BS_L03.S06
BS_L02.S35
BS_L02.S25
BS_L02.S20
BS_L02.S18
BS_L02.S10u
BS_L01.S19
BS_L01.S14
BS_L01.S08
Node Label
Fig. 90 Sectorul de râu modelat cu ajutorul programului de modelare hidraulică ISIS

(după Administrația Bazinală de Apă Siret)
212
Tabel 66 Tipurile de structură

Nr Nod Est Nord Tip structură
1 BS_L04.S28 583047 602016 BRIDGE unit
2 BS_L04.S27 584303 601472 BRIDGE unit
3 BS_L04.S24 585619 599979 BRIDGE unit
4 BS_L04.S23 585539 599731 BRIDGE unit
5 BS_L04.S22 585547 599698 BRIDGE unit
6 BS_L04.S21 586072 599484 BRIDGE unit
7 BS_L04.S20 586391 599775 BRIDGE unit
8 BS_L04.S19 587023 599755 BRIDGE unit
9 BS_L04.S13 590813 602639 BRIDGE unit
10 BS_L04.S11a 592623 603626 QHCONTROL
11 BS_L04.S10 593006 603930 BRIDGE unit
12 BS_L03.S31 593150 604106 BRIDGE unit
13 BS_L03.S27u 595685 605138 QHCONTROL
14 BS_L03.S26 596433 605219 BRIDGE unit
15 BS_L03.S20a 602347 604483 QHCONTROL
16 BS_L03.S17 604039 603668 BRIDGE unit
17 BS_L03.S16u 604741 602856 QHCONTROL
18 BS_L03.S00 614385 593619 BRIDGE unit
19 BS_L02.S20 624372 583445 BRIDGE unit
20 BS_L02.S14 628762 580337 BRIDGE unit
21 BS_L02.S10u 631421 578322 QHCONTROL
22 BS_L02.S06 633590 576816 BRIDGE unit
23 BS_L02.S05 633741 576763 BRIDGE unit
24 BS_L02.S01 636823 576912 QHCONTROL
25 BS_L01.S20a 644494 571868 QHCONTROL
26 BS_L01.S18 646123 570713 BRIDGE unit
27 BS_L01.S11 647545 565668 QHCONTROL
28 BS_L01.S09a 647996 563883 RNWEIR unit
29 BS_L01.S09a 647996 563883 QHCONTROL
30 BS_L01.S05 649433 560095 BRIDGE unit
Ca scenarii de calcul au fost stabilite undele de viitura cu debite de vârf egale cu

debitele maxime anuale la probabilități de 10%, 5%, 1% și 0,1%. Erorile la nivelul
debitelor de vârf au fost în general sub 15% fiind astfel limite acceptabile pentru a putea
realiza hărțile de inundabilitate. În tabelul de mai jos (Tabel 67) este prezentat scenariul
pentru punctul de verificare Frunzeni de pe râul Bistrița.
213
Tabel 67 Debite simulate pe scenarii de calcul in punctele de verificare

Model râu Stație Scenariu de Compararea debitelor de vârf (m3/s)
hidrometrică calcul Valoare Valoare Diferența
țintă model
Bistrita_v7.dat Frunzeni 10% 719 751 32
5% 948 991 43
1% 1457 1453 -4
0,1% 2277 2209 -68
Modelele au fost realizate utilizând baza de date existentă, însă pot fi oricând
adăugate îmbunătățiri în următoarele zone de interes:
-Secțiunile transversale, prin modelarea albiei majore;
-Condițiile la limită în nodul aval (în funcție de modificările cheilor
limnimetrice);
-Structurile transversale (baraje/praguri, poduri), prin detalierea datelor unde
efectul hidraulic este semnificativ;
-Intrările în model, prin detalierea în special a celor laterale;
-Evenimentele suplimentare mai recente pot fi integrate în model în procesul de
calibrare;
-Preluarea modificărilor apărute și revizuirea hărților de inundabilitate, pentru
un rezultat cât mai corect.
Realizarea hărților de hazard la inundații se face prin intermediul aplicației
ISIS-Mapper. Cu ISIS Mapper au fost generate zonele inundabile în cazul
evenimentului de calibrare (2005) și la scenariile de calcul de 10%, 5%, 1% și 0,1%, atât
ca limite de extindere cât și ca adâncime a apei (Tabel 68).
Tabel 68 Scenarii de calcul de 10%, 5%, 1% și 0,1%

Nr Nod Coordonate Nivel la debitul de varf (mMN) Debit de varf (m3/s)
Est Nord 2005 10% 5% 1% 0,1% 2005 10% 5% 1% 0,1%
1 BS_L04.S28 583047 602016 413,0 412,9 413,2 413,7 414,4 219 197 253 380 579
2 BS_L04.S27 584303 601472 406,0 405,9 406,1 406,8 408,0 300 270 348 523 798
3 BS_L04.S24 585619 599979 394,2 394,0 394,5 395,2 397,5 301 271 349 524 799
4 BS_L04.S23 585539 599731 393,4 393,2 393,7 394,4 395,4 301 271 349 524 799
5 BS_L04.S22 585547 599698 393,2 393,0 393,5 394,3 395,0 301 271 349 524 799
6 BS_L04.S21 586072 599484 389,7 389,5 389,9 390,6 393,0 302 271 350 524 799
7 BS_L04.S20 586391 599775 388,5 388,4 388,7 389,3 390,1 302 272 350 524 799
8 BS_L04.S19 587023 599755 385,5 385,4 385,8 386,4 387,2 408 367 472 708 1078
9 BS_L04.S13 590813 602639 365,7 365,6 365,7 365,9 366,3 497 377 487 724 1093
10 BS_L04.S11a 592623 603626 365,5 365,4 365,5 365,5 365,5 496 377 487 724 1091
11 BS_L04.S10 593006 603930 352,1 351,6 351,9 352,5 353,2 496 376 486 724 1091
12 BS_L03.S31 593150 604106 352,0 351,5 351,7 352,2 352,8 496 376 486 723 1090
13 BS_L03.S27u 595685 605138 350,8 350,8 350,8 350,8 350,8 583 387 500 735 1105
214
14 BS_L03.S26 596433 605219 336,9 336,4 336,7 337,3 338,0 584 388 500 735 1105
15 BS_L03.S20a 602347 604483 325,1 325,1 325,1 325,2 325,2 586 388 501 738 1106
16 BS_L03.S17 604039 603668 308,9 308,4 308,7 309,4 310,7 585 387 500 737 1102
17 BS_L03.S16u 604741 602856 306,2 306,1 306,1 306,2 306,6 602 416 537 792 1184
18 BS_L03.S00 614385 593619 265,1 264,4 264,7 265,1 265,5 835 436 562 817 1209
19 BS_L02.S20 624372 583445 226,8 226,4 226,6 227,0 228,0 1209 751 994 1453 2209
20 BS_L02.S14 628762 580337 212,6 212,0 212,3 212,8 214,0 1227 762 1008 1475 2243
21 BS_L02.S10u 631421 578322 209,1 207,7 208,5 209,7 211,5 1224 761 1006 1470 2231
22 BS_L02.S06 633590 576816 198,5 198,0 198,3 198,8 199,9 1245 772 1023 1494 2267
23 BS_L02.S05 633741 576763 198,2 197,7 198,0 198,5 199,7 1245 772 1023 1494 2267
24 BS_L02.S01 636823 576912 195,1 195,1 195,1 195,1 195,2 1242 771 1021 1421 2264
25 BS_L01.S20a 644494 571868 178,8 178,8 178,8 178,8 178,9 1263 781 1035 1511 2299
26 BS_L01.S18 646123 570713 169,1 168,2 168,7 169,5 170,4 1285 792 1050 1534 2336
27 BS_L01.S11 647545 565668 161,6 161,6 161,6 161,6 161,7 1284 791 1050 1533 2336
28 BS_L01.S09a 647996 563883 155,2 154,8 154,9 155,9 157,5 1329 846 1125 1658 2534
29 BS_L01.S09a 647996 563883 155,2 154,8 154,9 155,9 157,5 1329 846 1125 1658 2534
30 BS_L01.S05 649433 560095 145,4 144,7 145,1 145,8 146,4 1349 857 1140 1680 2568
Hărțile de hazard de nivel B sunt realizate pentru sectorul din aval de

Acumularea Izvoru Muntelui și până la intrarea în Municipiul Bacău. Hărțile de nivel A
sunt realizate pentru sectorul de râu din dreptul Municipiului Bacău. Pentru a genera
limitele de extindere a inundațiilor pentru realizarea hărților de hazard s-au parcurs
urmatorii pași:
-Extragerea nivelurilor maxime în secțiunile transversale;
-Definirea râului printr-o linie centrală simplificată, utilizată de aplicația ISIS-
Mapper pentru a genera profile transversale perpendiculare;
-Generarea de poligoane shapefile pentru unitățile rezervor din modelul ISIS;
-Ajustări ale secțiunilor transversale pentru a obține acoperirea completă a albiei
majore;
-Rularea ISIS-Mapper-ului pentru a genera suprafața apei, iar apoi prin
intersectare și/sau diferență față de cotele din DTM se obține adâncimea apei sub formă
de grid și poligoane pentru limitele de extindere a inundațiilor (ca fișiere ArcView grid
și shape).
Aplicarea modelării matematice nu poate compensa eventuale deficiențe în ceea
ce privește existența bazei de date sau insuficiența acesteia, iar orice nesiguranță la
nivelul datelor de intrare devine o sursa de erori în rezultatul final. De aceea este foarte
important ca datele care sunt utilizate în realizarea unor astfel de modelări să fie foarte
bine analizate anticipat. Datorită faptului că hărțile de hazard la inundații sunt probabile,
pot prezenta încredere în momentul în care sunt actualizate constant. Datele hidrologice
sunt analizate foarte atent înainte de a fi utilizate și, bineînțeles, și datele topografice
sunt corectate în mod regulat (Fig. 91, 92).
215
Fig. 91 Benzi de inundabilitate cu probabilități de 10%, 5%, 1% și 0,1% pentru sectorul

aval de Acumularea Izvoru Muntelui
216
Fig. 92 Benzi de inundabilitate cu probabilități de 10%, 5%, 1% și 0,1% pentru sectorul

Bistrița amonte de Acumularea Izvoru Muntelui
217
Acest capitolul a abordat un subiect de mare actualitate pentru politica

europeană din domeniul apelor (reglementată în 2007 prin Directiva inundațiilor).
Produsele finale sunt obținute cu tehnologii avansate de lucru și sunt foarte utile întrucât
managementul riscului la inundații, în momentul de față, se bazează pe luarea deciziilor
având la bază informații din ce în ce mai complexe și detaliate. În prezent se dispune de
un sistem complex și detaliat de bază de date care permite o identificare adecvată a
zonelor critice pentru hazardul la inundații prin integrare cu tehnologii performante de
calcul. Instrumentele ISIS de modelare hidraulică a inundațiilor și hărților care rezultă în
urma utilizării lor beneficiază de o recunoaștere în top-ul acestei industrii.
Dezvoltarea sistemului de management al riscului la inundații este un proces
întreținerea, dar și pentru completarea și actualizarea produselor actuale. Așadar în timp
nivelul de acuratețe în ceea ce privește acest domeniu va ajunge la cote calitative foarte
ridicate, iar sursele de eroare vor fi din ce în ce mai limitate.
218
12. CONCLUZII
Râul Bistrița este cel mai mare afluent al râului Siret şi deţine o importantă putere
hidroenergetică. Are o lungime de 283 km, o suprafaţă de 7039 km² şi 193 de afluenţi
(Dorna, Neagra Şarului, Neagra Broşteni, Borca, Sabasa, Bistricioara, Bicaz, Tarcău,
Cracău, Români, Trebeş etc.). Așezarea geografică a bazinului hidrografic al râului
Bistrița are o mare importanță în determinarea regimului său hidrologic, prin faptul că
influențează toți factorii care depind de aceasta: climatic, geologic, morfologic, de
vegetație, de sol, de utilizare a terenului etc. Factorii climatici sunt dinamici și
determină formarea scurgerii (circulația atmosferică, precipitații, temperatură etc.), iar
ceilalți sunt statici și condiționează formarea scurgerii.
Râul Bistrița este situat în nord-estul țării, în plină zonă temperată, unde domină
climatul temperat continental cu ușoare influențe oceanice. Elementele locale de impact
(relief, vegetație, soluri etc.) introduc variații pe fondul general de climat temperat cu
nuanțe de continentalism moderat. Altitudinea reliefului din sectorul montan al râului
Bistrița determină o etajare pe verticală a unor condiții climatice diferite.
Traseul actual al Bistriței a început să se contureze spre sfârșitul etapei
presarmațiene. În sarmațianul mediu traseul Bistriței era comparabil cu cel actual și
odată format s-a menținut în linii mari până astăzi. În sarmațianul superior Bistrița și-a
urmat traseul din sarmațianul mediu și se vărsa în regiunea Buhuși – Hemeiuși printr-o
deltă. În pliocenul inferior și mediu apele au ocupat o mare parte din teritoriul Moldovei
extracarpatice, țărmul lor vestic trecând prin apropierea Bacăului, iar râul Bistrița se
vărsa în lacul pliocen, posibil în zona Bacăului de azi. În pliocenul superior a existat o
importantă fază de formare a unor depozite groase de prundișuri cu caracter general. În
această perioadă Bistrița și Siretul au depus cantități importante de prundișuri formând
piemontul din nordul curburii Carpaților Orientali. În pleistocen, Bistrița și-a adâncit
valea cu peste 150 m. În holocen Bistrița a continuat procesul de adâncirea văii,
formându-se terasele inferioare de versant, apoi cele de luncă, din aval de cheile de la
Zugreni.
Din punct de vedere structural râul Bistriţa străbate două unităţi majore:
unitatea de orogen carpatic (cu structură cutată și faliată de roci dure și de roci de fliș),
prin care trece râul de la izvoare până în dreptul localităţii Racova; unitatea de
platformă (cu structură de monoclin și cu roci mai moi, de molasă și de platformă), prin
care trece de la Racova şi până la vărsarea în Siret. Din punct de vedere hidrologic
influența factorului geologic este dată de permeabilitatea rocilor, gradul de fisurare și
tectonică.
Relieful din bazinul hidrografic al râului Bistrița, prin roci, altitudine,
fragmentare, pante și zonalitatea altitudinală evidentă reprezintă un element deosebit de
important care condiționează regimul scurgerii râurilor. În ceea ce priveşte unităţile de
relief prin care trece Bistriţa, se pot distinge trei mari sectoare: sectorul montan (Carpații
Orientali) ține de la izvoare până la Piatra Neamț, traversând pe diagonală munții
Rodnei; sectorul subcarpatic ține de la Piatra Neamț până la Racova, având orientarea
219
aproape N-S (reprezentat printr-o alternanță de sinclinale și anticlinale); sectorul de

podiș (Podișul Central Moldovenesc), prin a cărui margine vestică curge râul Bistrița de
la Racova până la confluența cu râul Siret. Sunt bine reprezentate terasele înalte, iar
treptele de luncă ating lățimi foarte mari.
Poziția altitudinală a unui bazin hidrografic are o foarte mare importanță în ceea
ce privește intrările și ieșirile de apă și aluviuni din bazinul hidrografic. Un bazin din
zona de munte (cum este cazul bazinului Bistriței) va recepționa o cantitate mai mare de
precipitații și una mai mică de energie solară în comparație cu unul din zona de câmpie.
În cuprinsul bazinului Bistrița apar în jur de 18 tipuri de sol, care în sistemul actual de
clasificare (Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor – S.R.T.S. – 2012, aliniat la
standardele internaţionale) sunt grupate în 10 clase. Solurile, prin proprietăţile lor hidro-
fizice, mai ales prin textură, dar şi prin modul de utilizare a terenurilor, joacă un rol
important în formarea scurgerii, mai ales a scurgerii lichide maxime, a scurgerii de
aluviuni. Solul preia cantitățile de precipitații și, în funcție de caracteristicile sale
determină infiltrația, scurgerea de suprafață și evaporația.
Diversitatea factorilor fizico-geografici (relief, climă, soluri) au favorizat
dezvoltarea unei vegetaţii variate. Doar secțiuni restrânse (lunci și versanții foarte
abrupți) sunt lipsite de vegetație. De-a lungul văii Bistriței pot fi identificate următoarele
etaje de vegetație: etajul alpin, etajul subalpin, etajul molidului, etajul pădurilor de
amestec fag-rășinoase și etajul fagului. Vegetația are atât o acțiune directă, cât și una
indirectă asupra regimului scurgerii. În mod direct vegetația reprezintă un element de
protecție a solului împotriva acțiunii apei din precipitații, iar în mod indirect acționează
prin influența regimului de umiditate a solului.
Despăduririle excesive, practicate pe suprafeţe foarte mari, în bazinele de
recepţie ale cursurilor de apă, au dat naștere precipitaţiilor cu caracter torenţial. Acest
fapt se datorează supraîncălzirii din timpul zilelor toride de vară, care favorizează
ridicarea rapidă a maselor de aer la înălţimi mari. Se produc puternice ploi de advecţie,
de cele mai multe ori catastrofale pentru bazinele hidrografice mici. Lipsa lucrărilor de
amenajare, eroziune torenţială şi proasta gestionare a combaterii eroziunii solului duc la
o creştere accentuată a debitului solid. Acesta determină colmatarea rapidă a lacurilor de
acumulare şi reducerea capacităţii de stocare a apelor în exces.
Rețeaua hidrografică se formează, de fapt, ca efect al evoluției scurgerii.
Lungimea și densitatea cursurilor de apă, suprafețele subbazinelor hidrografice,
elementele de morfometrie ale albiilor și multe alte caracteristici sunt în strânsă legătură
cu cantitățile de precipitații care cad pe suprafața terestră și cu particularitățile
morfologice ale reliefului. De asemenea, un rol important în evoluția scurgerii îl au
structura și alcătuirea geologică, vegetația și solurile.
La rândul său rețeaua hidrografică reprezintă o condiție pentru modul de
manifestare al regimului scurgerii, astfel încât dimeniunile și particularitățile
morfometrice ale albiilor minore și majore sunt strâns dependente de regim. Principalul
curs de apă al bazinului hidrografic este Bistrița, iar acesta are o serie de afluenți
deosebit de importanți: Cârlibaba, Dorna, Neagra Șarului, Neagra Broșteni, Sabasa,
220
Borca etc. Regimul scurgerii apei râului Bistrița și a afluenților săi din bazinul său
hidrografic, dependent strict de sursele de alimentare, este tipic montan. Pentru a face o
analiză a regimului scurgerii au fost luate în considerare mai multe stații hidrometrice
atât de pe cursul principal cât și pe afluenți.
Cele mai mari inundații din bazinul hidrografic al râului Bistrița au avut loc în
anii 1970, 1991, 2005 și 2010, marea majoritate în bazinele mici ale afluenților. În cazul
bazinelor hidrografice afluente, de mici dimensiuni, se produc inundații care sunt
cauzate de existența unor condiții locale favorizante: despăduriri, lucrări antropice
neadecvate (poduri, podețe, diguri etc.), ocuparea albiei minore ca urmare a amplasării
unor obiective economice (gatere, stații de exploatare a pietrișului și nisipului etc.) sau a
locuințelor etc. Extinderea anexelor gospodăreşti şi a împrejmuirilor în albiile majore,
precum şi depozitarea deşeurilor menajere, a rumeguşului, a lemnului etc sau
subdimensionarea podurilor, podeţelor şi punţilor etc. reprezintă doar câțiva din factorii
care duc la reducerea capacităţii de transport a râurilor producând inundații. Gunoaiele
menajere sau lemnul lăsat pe versanţii defrişați ilegal sunt transportate în timpul
inundațiilor şi acumulate în sectoarele meandrate sau la deschiderile înguste ale
podurilor.
Deși inundațiile desfășurate în bazinul hidrografic Bistrița au o frecvență
ridicată și uneori sunt excepționale, ele sunt cu mult mai liniștite și mai rare față de
arterele hidrografice neamenajate (Trotuș, Moldova, Suceava etc.). Pentru diminuarea
efectelor și pentru atenționarea reală a producerii inundațiilor s-a implementat
programul DESWAT, de instalare a stațiilor automate de urmărire a nivelurilor și
debitelor. În aceste condiții se pot manevra adecvat volumele de apă care tranzitează
lacurile antropice.
Cunoaşterea şi controlul producţiei de aluviuni prezintă o importanţă deosebită
pentru proiectarea viitoare a peisajului geografic. În contextul dezvoltării economice
accelerate rolul factorului antropic devine mai important mai ales prin modificările
permanente pe care le introduce în regimul scurgerii apei şi aluviunilor. Tranzitul de
aluviuni şi procesele de colmatare ale lacurilor de acumulare sunt în dependenţă directă
de poziţia geografică a bazinelor hidrografice care condiţionează provenienţa
aluviunilor.
Bazinul hidrografic al râului Bistrița și în special cursul mijlociu și inferior, a
cunoscut în ultimii 50 de ani influențe antropice foarte importante, reprezentând în
același timp, datorită amenajărilor hidroenergetice, un model de valorificare a
potențialului hidroenergetic. Cu o suprafață mare de bazin (4070 km2 – în sectorul
mijlociu și inferior), un debit mediu de 50,7 m3/s și unul maxim de 1080 m3/s, o cădere
de 372 m pe o distanță de 125 km și un potențial mediu de 1200 kw/km, acest sector
dispunea de multiple oportunități pentru a putea fi exploatat prin producerea de energie
electrică, regularizarea debitelor, prevenirea inundațiilor, irigații, alimentări cu apă,
agrement etc.
Lucrările hidrotehnice efectuate pe cursul principal al Bistriței și pe afluenții
principali sunt destinate pentru atenuarea inundațiilor, alimentarea cu apă și obținerea de
221
energie electrică. Cele mai multe inundații, care s-au propagat pe cursul principal, au
putut fi atenuate. Ca urmare a unor condiții locale specifice sau a unor modificări
intervenite în morfologia albiei sau cuvetelor lacustre, unele inundații nu au putut fi
atenuate. Din acest motiv se impune o nouă strategie de amenajare la nivelul bazinului
hidrografic Bistrița. În ultimii ani, prin intermediul unor proiecte, Administraţia
Bazinală de Apă Siret a dispus atât de modernizarea reţelei de monitorizare a sectoarelor
de râu, cât şi de programele de prelucrare a datelor.
Relațiile de interdependență de-a lungul timpului, dintre factorii externi (aer,
apa) și geologie, relief, sol și vegetație, au dus la actuala mofologie a suprafeței
bazinului hidrografic. Regimul hidrologic al râurilor determină o serie de reacții asupra
altor variabile fie direct, fie prin modificarea echilibrului existent la nivelul bazinului
hidrografic. Apărute ca o cerință a dezvoltării social-economice, lacurile de baraj sunt
considerate obiective de importanţă majoră, menite să satisfacă necesităţile din ce în ce
mai mari de energie electrică, apă potabilă şi industrială, de dezvoltare a pisciculturii şi a
unor zone de agrement sau pentru irigaţii.
Lucrarea însumează rezultatele analizelor cantitative și calitative ale
ecosistemelor lacustre de pe sectorul mijlociu și inferior al râului Bistrița. Pentru a
exemplifica au fost utilizate hărţi – realizate cu ajutorul programului ArcGis, tabele și
grafice (realizate în excel) și fotografii (pentru ca fenomenele prezentate să fie
evidenţiate cât mai explicit). Pentru elaborarea acestui studiu a fost necesară consultarea
unei bibliografii naționale și internaționale semnificative şi variate (lucrări scrise, hărţi,
atlase, statistici etc.). De asemenea a fost necesară valorificarea unor şiruri lungi şi
omogene de date cu caracter meteorologic, hidrologic, biologic etc.
Scopul lacurilor de baraj din bazinul hidrografic al râului Bistrița este după cum
urmează: alimentarea cu apă potabilă şi industrială; irigaţii; hidroenergie; piscicultură;
turism şi agrement; protecţia calităţii apei; apărarea împotriva inundaţiilor; combaterea
efectului de umiditate excesivă; transferuri de debite în bazine deficitare. Spre deosebire
de alte amenajări hidrotehnice, amenajarea unui lac de acumulare are un impact
important asupra peisajului geografic motiv pentru care se impune o investigare mult
mai amplă și din mai multe puncte de vedere, atât înainte cât și în timpul și după
construirea acesteia pentru a se putea cunoaște clar efectul noului sistem asupra
mediului și a vieții socio-economice din sectorul respectiv.
După anul 1950 a început amenajarea hidroenergetică a râului Bistrița. Pentru
întreaga cascadă de lacuri de pe râul Bistrița s-au construit 10 baraje, 12 hidrocentrale și
61 km canale. Pentru a transforma acest sector, uneori, au trebuit sa fie mutate orașele și
oamenii. Amenajarea imensei hidrocentrale a necesitat ridicarea apelor lacurilor cu 90
m, pe alocuri chiar cu 100 m deasupra fostei albii, ceea ce impus indicarea unor terenuri
pentru strămutarea celor 13 sate de pe sectorul ce urma a fi acoperit cu ape.
Realizarea lacurilor de acumulare constituie o intervenție majoră în sistemul
bilanțului apei în lac care reprezintă echilibrul dintre debitele totale afluente (A) și
debitul total defluent (B) și, bineînțeles, variația volumului de apă în lac (W/T) motiv
222
pentru care au fost prezentate calculele care stau la baza stabilirii acestor valori.
Volumul de apă din lac este influențat de către o serie de factori naturali: relief,
geologie, morfostructură, regimul hidrologic al afluenților, învelișul de sol, utilizarea
terenului, vegetația etc.
regularizare lunară și sezonieră a debitelor. O parte dintre centralele hidroelectrice sunt
centrale de derivație astfel încât pe sectorul de derivaţie se menţine albia minoră
naturală care preia scurgerea maximă de pe râu şi de pe versanţi în zona derivaţiei.
În cadrul amenajărilor hidrotehnice problema asigurării unei scurgeri de bază pe
albia minoră a râului devine foarte de importantă pentru a menţine un echilibru ecologic
în zona amenajată. Regimul hidrologic natural se modifică pe măsura dezvoltării
activităţilor de utilizare din ce în ce mai intensă a apelor. Astfel la staţiile hidrometrice
unde se cunoştea, la un moment dat, regimul de scurgere natural, datorită apariției
construcțiilor hidrotehnice s-a instalat un regim hidrologic modificat substanțial datorită
regimului de funcționare și exploatare al barajelor, hidrocentralelor etc. Totuși,
dezvoltarea utilizării apelor, chiar în condiţiile amenajării şi exploatării intense a
resurselor de apă, necesită cunoașterea regimului hidrologic natural, singurul etalon al
potenţialului resurselor de apă, pentru fundamentarea noilor amenajări şi soluţii. Din
acest motiv se impune reconstituirea regimului hidrologic natural exemplificate pentru
stațiile hidrometrice Staja și Frunzeni.
Scurgerea maximă reprezintă o etapă importantă în regimul de scurgere al
râurilor, atât prin efectele distructive ale apelor, cât şi prin caracteristicile ei, de care
trebuie să se ţină seama în proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor
hidrotehnice. În cazul bazinului hidrografic al râului Bistrița viiturile se produc ca efect
al ploilor torențiale (vara) sau ca efect al topirii stratului de zapădă (primavara). Viiturile
se pot produce și în perioadele cu ape mari, mai exact este vorba despre viiturile
provocate de ploile care cad peste stratul de zapădă (care se topește), dar şi pe cea a
apelor mici, ca urmare a unor ploi torenţiale de mare intensitate.
În cazul apărării împotriva inundațiilor trebuie menționat faptul că lacurile de
acumulare au un rol semnificativ, întrucât ele pot atenua undele de viitură din aval.
Desigur pot exista și inconveniențe în momentul în care apar erorile umane în
exploatarea lacurilor, erori care pot duce la amplificarea undelor de viitură prin
suprapunerea debitelor deversate peste maximum viiturilor formate în mod natural.
Pentru a evita aceste erori se impune respectarea regulamentului de exploatare al
acumulărilor. Respectând aceste regulemente se poate evita înregistrarea de pagube
materiale și pierderea de vieți omenești. Aceste regulamente sunt bine puse la punct,
realizate pe baza unor informații analizate cu minuțiozitate. Pot apărea și situații
neprevăzute întrucât s-a dovedit că nu întotdeauna situațiile reale se pliază pe cele
simulate, însă aceste regulamente reprezintă un fundament pentru eventualele situații și
acțiuni.
223
În urma analizei gradului de colmatare a lacurilor de acumulare din cadrul

bazinului s-a ajuns la concluzia că mare parte dintre lacuri sunt colmatate chiar şi peste
50%, ceea ce însemnă că debitele suplimentare nu mai pot fi stocate în totalitate şi se pot
manifesta inundaţii cu efecte devastatoare. Excepţie fac acumulările Topoliceni, Taşca
(de pe râul Bicaz), Izvoru Muntelui şi Reconstrucţia (aportul de aluviuni depuse în lac a
fost îndepărtat din cuvetă prin decolmatări succesive). Colmatarea cuvetelor lacurilor au
următoarele efecte negative: prin reducerea volumului se afectează capacitatea de
regularizare şi implicit capacitatea de exploatare a acumulărilor; ridicarea fundului
lacurilor schimbă parametrii hidraulici ai albiilor reducând capacitatea de tranzitare a
debitelor (atât la exploatare cât şi la ape mari); scăderea capacităţii de tranzitare a
debitului de apă reduce gradul de siguranţă prin ridicarea cotei de remuu şi apariţia
inundaţiilor, motiv pentru care se impune necesitatea găsirii unor soluții pentru a rezolva
aceste inconveniențe.
Principalele surse de poluare din bazinul hidrografic al râului Bistrița sunt în
strânsă legătură cu o serie de activități antropice tradiționale (mineritul, exploatarea
lemnului, etc), dar și cu industriile mai recente. Poluarea apelor din bazinul inferior al
râului Bistrița se datorează pe de o parte apelor menajere provenite din principalele
așezări umane și pe de altă parte a eliminării apelor uzate provenite de la principalele
obiective industriale. Din analiza detaliată a problemei surselor de poluare din bazinul
hidrografic al râului Bistrița se poate observa că în ultimii ani majoritatea operatorilor
economici au început să retehnologizeze aparaturile în scopul reducerii poluanților
caracteristici ai apelor uzate. În prezent sunt în derulare programe de investiții pentru
înființarea sau modernizarea de sisteme centralizate de canalizare și de stații de epurare.
În capitolul dedicat calității apelor sunt prezentate rezultatele identificării și analizei
principalelor surse de poluare din bazinul Bistriței, care au o influență importantă asupra
calității apei. Pentru a obține un rezultat corect au fost analizate buletinele de calitate a
apei din mai multe puncte din bazin, atât de pe râu cât și din lacuri. Baza de date ne-a
fost pusă la dispoziție de Administrația Bazinală de Apă Siret.
Capitolul MODELARE HIDRAULICĂ – hărți de inundabilitate a abordat un
subiect de mare actualitate pentru politica europeană din domeniul apelor (reglementată
în 2007 prin Directiva inundațiilor). Produsele finale au fost obținute cu tehnologii
avansate de lucru și sunt foarte utile întrucât managementul riscului la inundații, în
momentul de față, se bazează pe luarea deciziilor având la bază informații din ce în ce
mai complexe și detaliate.
Dezvoltarea sistemului de management al riscului la inundații este un proces
întreținerea, dar și pentru completarea și actualizarea produselor actuale. Așadar în timp
nivelul de acuratețe în ceea ce privește acest domeniu va ajunge la cote calitative foarte
ridicate, iar sursele de eroare vor fi din ce în ce mai limitate.
224
BIBLIOGRAFIE
ABAS (Administraţia Bazinală de Apă Siret). 2005. date nepublicate.
ABAS (Administraţia Bazinală de Apă Siret). 2011. Raport tehnic privind inundaţiile
din anul 2010 din Spaţiul Hidrografic Siret, date nepublicate.
ABAS (Administraţia Bazinală de Apă Siret). 1960-2014. Sinteze de calitate a apei.
Agafiţei A., Agafiţei M. 2004. Aspecte privind impactul eutrofizării lacurilor de
acumulare Ciric I, II, şi III din judeţul Iaşi asupra mediului înconjurător.
ICDPM, Editura Performantica, Iaşi, 1:151-159.
Ailenei C. 2005. Data regarding the diversity of the caddis flies (insecta, trichoptera)
from the Bistrița River Middle Basin. Analele Științifice ale Universității Al.I.
Cuza, Iași.
Al Gore. 2006. An Inconvenient Truth: The Planetary Emergency of Global Warming
and What We Can Do About It. Rodale Books, New York.
Alexandrescu G., Vrabie C. 1974. Analiza timpilor de propagare a viiturilor pe râurile
mari. Studii de hidrologie, 43:159-176.
Amăriucăi M. 1975. Consideraţii privind dezvoltarea metriei de suprafaţă în bazinele
hidrografice Siret-Prut. Lucrările Staţiunii Stejarul, Geologie-Geografie,
Pângăraţi, 328-336.
Ani E.C., Cristea V.M., Agachi P.S., Kraslowski A. 2010. Dynamic Simulation of
Somes River Pollution Using MATLAB and COMSOL Models. Revista de
Chimie (Bucuresti), 61(11):1108-1112.
Apetroaei N.A. 2003. Sedimentele din lacul de baraj Izvorul Muntelui – Bicaz. Studiu
Geochimic. Editura Academiei Române, București.
Apostol L. 1990. Anomalii ale temperaturii aerului pe teritoriul Moldovei, Lucrările
Seminarului Geografic Dimitrie Cantemir, 9:101-109.
Apostol L. 2004. Clima Subarpaţilor Moldovei. Editura Universităţii Suceava, Suceava.
Atlasul Cadastrului Apelor din România. Partea 1, Date morfo-hidrografice asupra
rețelei hidrografice de suprafață. Ministerul Mediului, București.
Balaban A., Constantinescu E. 2009. Physico-chemical Studies on the Pollution with
Phenols and Phosphates of the Danube waters in Braila. Revista de Chimie,
București, 60(3):316-319.
Balaban C., Creangă S., Farcaș G., Feer I. 2008. Gârleni – file de monografie. Editura
Egal, Bacău.
Bară I., Grasu C. 1981. Lacul Bicaz și împrejurimi. Editura Sport-Turism, București.
225
Barredo J.I. 2007. Major flood disasters in Europe: 1950-2005. Natural Hazards,
42(1):125-148.
Băloi V. 1967. Combaterea eroziunii solurilor și regularizarea cursurilor de apă. Editura
Didactică și Pedagogică, București.
Băloi V. 1971. Gospodărirea apelor. Editura Didactică și Pedagogică, București.
Băloi V. 1980. Amenajarea bazinelor hidrografice și a cursurilor de apă. Editura Ceres,
București.
Băloi V., Giurmă I. 1978. Îndrumător pentru întocmirea proiectelor de regularizarea
cursurilor de apă. IP Iași.
Băncilă I. 1958. Geologia Carpaţilor Orientali. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Bîrsan M.V., Zaharia L., Chendes V., Branescu E. 2012. Recent trends in streamflow in
Romania (1976–2005). Romanian Reports in Physics, 64 (1):275–280.
Beltaos S. 2007. The role of waves in ice-jam flooding of the Peace-Athabasca Delta.
Hydrological Processes, 21(19):2548-2559.
Berz G., Kron W., Loster T., Rauch E., Schimetschek J., Schmieder J., Siebert A.,
Smolka A., Wirtz A. 2001. World Map of Natural Hazards – A Global View of
the Distribution and Intensity of Significant Exposures. Natural Hazards, 23(2-
3):443-465.
Blidaru V. 1986. Scheme hidrotehnice complexe. EdituraTehnică, Bucureşti.
Blynth K., Biggin D.S. 1993. Monitoring floodwater inundation with ERS-1 SAR. Earth
Observation Quartely, 42:6-8.
Bofu C., Crăciun I. 2004. Sistemele Informatice Geografice, instrument modern de
determinare a scurgerilor pe bazine hidorgrafice. ICDPM, Edit Performantica,
Iaşi, 1:33-37.
Bojoi I. 1975. Cercetarea proceselor morfodinamice actuale şi locul ei în cunoaşterea
evoluţiei ecosistemelor lacustre antropice. Lucrările Colocviului Naţional de
Geomorfologie Aplicată şi Cartare Geomorfologică, Iaşi, 257-263.
Bostan D., Mihaila D., Tanasa I. 2009. The abundant precipitations in the period 22nd –
27th of july, 2008, from Suceava county and the surrounding areas. Causes and
consequences, Riscuri si catastrofe, Editor Victor Sorocovschi, Casa Cartii de
Stiinta, Cluj-Napoca, 8(6):61-70.
Breabăn V. 1997. Amenajări hidroenergetice. Universitatea Ovidius, Constanța.
Brezeanu G., Gâștescu P., Driga B. 1993. Particularități limnologice ale lacurilor de
baraj. Lacurile de acumulare din România, Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași.
Brezeanu G., Simion-Gruița A. 2002. Limnologie generală, Editura N*G*A*, București.
Brown C.B. 1943. Discussions of Sedimentation in reservoirs, Transactions of
American Society of Civil Engineers, 69:1493-1500.
Brune G.M. 1953. Trap efficiency of reservoir. Transactions of American Geophysical
Union, 34:407-1500.
Busuioc A., Caian M., Cheval S. 2010. Variabilitatea şi schimbarea climei în România.
Editura Pro Universitaria, Bucureşti.
226
Camara R. 2004. Identificarea presiunilor antropice şi estimarea impactului acestora

asupra apelor de suprafaţă conform Directivei Cadru 2000/60/EC, ICDPM.
Editura Performantica, Iaşi, 1:187-195.
Cantemir D. 1716. Descriptio Moldaviae. Editura Librăriei SOCEC&CO, Societate
Anonima.
Carabet, A., Ion, M., Pode, V., Florescu, C., Podoleanu, C., Crisan, M. 2009. Modelling
of Depollution Process in an Aquifer through Injection and Extraction Wells and
Treatment of Polluted Water at the Ground Surface. Revista de Chimie,
București, 60(4):427-431.
Cârdu M., Bara T. 1998. Romanian achievement in hydro-power plant. Energy
Conversion and Management, 39(11):1193-1201.
Chendes V., Corbus C., Petras N. 2015. Characterisyics of April 2005 flood event and
affected areas in the Timis-Bega Plain (Romania) analysed by hydrologic,
hydraulic and GIS methods. 15th International Multidisciplinary Scientific
GeoConference, SGEM2015, 1:121-128.
Chiriac V., Filotti A., Teodorescu I. 1976. Lacuri de acumulare. Editura Ceres,
Bucureşti.
Chiriac V., Filoti A., Manoliu I.A. 1980. Prevenirea si combaterea inundatiilor. Editura
Ceres, București.
Chirila G., Corbus C., Mic R., Busuioc A. 2008. Assessment of the Potential Impact of
Climate Change upon Surface Water Resources in the Buzau and Ialomita
Watersheds from Romania in the Frame of Cecilia Project. Ohrid, FY Republic
of Macedonia, BALWOIS 2008, 1-7.
Ciaglic V. 1965. Evoluția fenomenului de îngheț pe râul Bistrița în iarna 1963-1964.
Hidrotehnica, 10(2):92-101.
Cismaru C., Niţescu M., Năstase V., Gîlcă V. 1986. Studiul procesului de colmatare a
unor lacuri de acumulare din bazinul hidrografic Bahlui. Cercetări Agronomice
în Moldova, 4:6-7.
Cojoc G.M., Romanescu G., Tirnovan A. 2014a. The importance of water temperature
fluctuations in relation to the hydrological factor. Case study – Bistrita river
basin (Romania). Present Environment and Sustainable Development, 8(2):183-
194.
Cojoc G.M., Romanescu G., Tirnovan A. 2014b. The degree of silting and the impact on
alluvial deposits in the beds of Bistrița river basin. Air and water components of
the environment, 86-93.
Cojoc G., Romanescu G., Tirnovan A. 2015. Exceptional floods on a developed river.
Case study for the Bistrita River from the Eastern Carpathians (Romania).
Natural Hazards, 77(3):1421-1451.
Cojoc G.M., Tîrnovan A., Romanescu G. 2014c. Hydrologic forecasting in Bistrita
catchment area with the help of RFS program (River Forecasting System)
(Romania). Water resources and wetlands, Conference Proceedings, 11-13
September 2014, Tulcea-Romania, 546-554.
227
Cojoc G.M., Tîrnovan A., Obreja F. 2014d. Modern means of monitoring the
hydrological regime in the Siret River Basin (Romania). Georeview, 24:38-53.
Cojocar M. 2005. Tradiție și modernitate. SC Hidroconstrucția SA, București.
Condorachi D. 2000. MNT-instrument de analiză morfometrică a reliefului. Anal. Şt.
Universitatea Al.I.Cuza, supl. Lucrrările Simpozionului S.I.G., 6:97-110.
Condorachi D. 2002. Consideraţii morfometrice ale bazinelor de ordinul III (sistem
Horton-Strahler) din zona deluroasă cuprinsă între văile Lohan şi Horincea.
Lucrările Seminarului Geografic Dimitrie Cantemir, 21-22.
Condorachi D. 2004. Utilizarea SIG în analiza morfometrică a bazinelor hidrografice de
ordinul IV (sistem Horton –Strahler). Lucrările Seminarului Geografic Dimitrie
Cantemir, 23-24:35-48.
Constantinescu P.G. 1980. Alimentările cu apă din România. Editura Tehnică,
Bucureşti.
Conțiu H.V., Conțiu A. 2005. Percepția riscurilor induse de inundații. Rezultatul unui
sondaj de opinie desafășurat în depresiunea Almaș-Agrij. Riscuri și catastrofe,
4(2):99-108.
Conțiu A., Contiu H.V. 2007. Perceptia riscurilor induse de inundatii. Rezultatul unui
sondaj de opinie desfasurat in orasele din bazinul Tarnavei. Riscuri si catastrofe,
Editor Victor Sorocovschi, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 6(4):179-190.
Corduneanu F., Bucur D., Cimpeanu S.M., Apostol I.C., Strugariu Al. 2016. Hazards
Resulting from Hydrological Extremes in the Upstream Catchment of the Prut
River. Water Resources, 43(1):42-47.
Costache R., Prăvălie R., Mitof I., Popescu C. 2015. Flood vulnerability assessment in
the low sector of Sărățel catchment. case study: Joseni village. Carpathian
Journal of Earth and Environmental Sciences, 10(1):161-169.
Cozma D.G., Cruceanu A., Cojoc G.M., Muntele I, Mihu-Pintilie A. 2015.The Factorial
Analysis of Physico-Chemical Indicators in the Upper Basin of Bistrita River.
15th Anniversary International Multidisciplinary Scientific GeoConference and
Expo, Conference Proceedings, I, Albena.
Crăciun I., Giurma-Handley C.R., Giurma I. 2009. Quality risk evaluation of the
groundwater resources on the Moldavian area. Environmental Enginering and
Management Journal, 8(3):391-395.
Crăciun I., Giurma I., Giurma-Handley C.R., Telișca M., Boboc V. 2011. Evaluating the
climatic changes in the hydrological flow regime of the Moldavian areas.
Environmental Enginering and Management Journal, 10(12):1983-1986.
Cruceanu A.D., Cojoc G.M., Cozma D.G. 2014. When the weather really influences our
health state? SEA - Practical Application of Science, II,3(5):261-268.
Cruceanu A., Cojoc G.M., Cozma D.G., Muntele I, Mihu-Pintilie A. 2015. Comparative
Study of Surface Waters Quality in the Hydrografic Upper Basin of Bistrita
River (Romania). 15th Anniversary International Multidisciplinary Scientific
GeoConference and Expo, Conference Proceedings, I, Albena.
228
Cruz A.M., Okada, N. 2008. Consideration of natural hazards in the design and risk
management of industrial facilities. Natural Hazards, 44(2):213-227.
Dăscălescu N. 2000. History of dam construction in Romania. Romanian National
Comitee on Large Dams, Bucharest, 16-26.
de Wit M., Meinardi C., Wendland F., Kunkel R. 2000. Modelling water fluxes for the
analysis of diffuse pollution at the river basin scale. Hydrological Processes,
14(10):1707-1723.
Diaconu C. 1961. În problema coeficientului de variaţie a scurgerii anuale a râurilor din
R.P.R. Studii de hidrologie, I:25-40.
Diaconu C. 1961. Unele rezultate ale studiului repartiţiei scurgerii în timpul anului la
râurile R.P.R. Studii de hidrologie, I:95-116.
Diaconu C. 1964. Rezultate noi în studierea scurgerii de aluviuni în suspensie a râurilor
din R.P.R. Studii de hidrologie, XI:81-124.
Diaconu C. 1988. Râurile de la inundaţii la secetă. Editura Tehnică, Bucureşti.
Diaconu C., Balaş D., Burciu O., Stroia E. 1962. Unele rezultate ale studiului
temperaturii apei râurilor din R.P.Română. I.S.C.H., Studii de hidrologie, III:25-
52.
Diaconu C., Ciocan G. 1979. Probleme de metodică şi prime rezultate în studiul ploilor
maxime probabile pe teritoriul României. I.M.H., Studii şi cercetări, partea a-II-
a, Hidorlogie, XLVII:9-19.
Diaconu C., Georgescu N., Mustaţă L. 1961. În problema duratei totale a viiturilor.
Studii de hidorlogie, I:53-62.
Diaconu C., Lăzărescu D. 1965. Hidrologia. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Diaconu C., Muscanu M. 1974. În problema determinării timpilor de concentrare a
scurgerii din ploi în bazine mici. Studii de hidrologie, 42:83-98.
Diaconu C., Vârcol A., Vârcol L. 1962. Unele rezultate ale studiului repartiţiei scurgerii
în timpul anului la râurile din România. Studii de hidrologie, 2:65-90.
Diaconu D.C., Jude O. 2002. Prognoze hidrologice. Editura MATRIX ROM, Bucureşti.
Diaconu S. 1999. Cursuri de apă – Amenajare, Impact, Reabilitare. Editura *H*G*A*,
Bucureşti.
Donisă I. 1965. Aspecte din evoluţia văii Bistriţei. Analele Ştiintifice ale Universității
Al.I. Cuza, Iaşi, secţ. IIb., XI:131–138.
Donisă I. 1966. Aspecte din evoluţia pliocen-cuaternară a văii Bistriţei. Analele
Ştiintifice ale Universității Al.I. Cuza, Iaşi, secţ. II b., XII:133– 141.
Donisă I. 1968. Geomorfologia Văii Bistriţei. Editura Academiei Române, Bucureşti.
Donisă I. 1972. Asupra vechimii reţelei hidrografice din partea nordică şi centrală a
Carpaţilor Orientali. Bul. Soc. de Şt. Geografice din România, serie nouă II
(LXXII):109–113.
Donisă I., Poghirc V. 1969. Valea Bistriţei. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Dragota C. 2006. Precipitaţii excedentare în România. Editura Academiei Române,
București.
229
Drobot R. 1997. Bazele statistice ale hidrologiei. Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.
Drobot R., Carbonnel J.P. 1997. Măsuri non-structurale în gospodărirea apelor. Editura
N*G*A*, București.
Dumitrescu V. 1966. Principiile proiectării şi organizării reţelei hidrometrice pe
cursurile de apă cu regim natural. Studii de hidrologie, I.S.C.H., XVIII:3-18.
Dumitriu D. 2007. Sistemul aluviunilor din bazinul raului Trotus. Editura Universitatii
Suceava.
Enea A., Stoleriu C., Romanescu G. 2011. G.I.S. techniques used in the analysis of the
morphometrical parameters of the Red Lake drainage basin. Lucrările
Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, 31:39-48.
Enea A., Romanescu G. 2012. Natural and accelerated silting in the Red Lake basin
(Bicaz). Lucrările Seminarului Geografic ”Dimitrie Cantemir”, 33:19-28.
Enea A., Romanescu G., Stoleriu C. 2012. Quantitative considerations concerning the
source-areas for the silting of the Red Lake (Romania) lacustrine basin. Water
resources and wetlands, Conference Proceedings, Editura Transversal, 119-123.
Enea A., Romanescu G., Iosub M., Stoleriu C., Hapciuc O.E. 2014. The relation
between the morphometric characteristics and river network of the Tazlau basin,
hierarchised according to the Horton-Strahler System. Water resources and
wetlands, Conference Proceedings, 11-13 September 2014, Tulcea-Romania,
59-66.
Enea A., Romanescu G., Stoleriu C.C., Iosub M., 2015. Evolution of river meandering
and sinuosity ratio in Tazlau river basin, Romania. International
Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2015, Water Resources.
Forest, Marine and Ocean Ecosystem. Conference Proceedings,
Hydrology&Water Resources, 1:285-292.
Enea I. 1972. Îndrumări privind prelucrarea analizelor fizico-chimice din reţeaua
hidrologică de stat. Probleme de hidormetrie, Bucureşti, 159-169.
Environment Agency. 2003. Benchmarking and Scoping of Hydraulic River Models.
Environment Agency Research and Technical Report, W5-105/TR2.
Environment Agency. 2009. Benchmarking of 2D Hydraulic Modelling Packages.
Environment Agency Report, SC080035/SR.
Evans E.P., Wicks J.M., Whitlow C.D., Ramsbottom D.M. 2007. The evolution of a
river modelling system. Proc ICE Water Management, 160 WM1.
Feld C.K., Tangelder M., Klamp, M.J., Sharma, S. 2010. Comparison of river quality
indices to detect the impact of organic pollution and water abstraction in Hindu
Kush-Himalayan river of Nepal. Journal of wetlands Ecology, 4:112-127.
Feyen L., Dankers R., Bódis K., Salamon P., Barredo J.I. 2012. Fluvial flood risk in
Europe in present and future climates. Climate Change, 112(1):47-62.
Filotti A., Manoliu I. 1980. Prevenirea şi combaterea inundaţiilor. Editura Ceres,
Bucureşti.
230
Förster S., Kuhlmann B., Lindenschmidt K.E., Bronster A. 2008. Assessing flood risk
for a rural detention area. Natural Hazards and Earth System Sciences, 8:311-
322.
Gabitsinashvili G., Namgaladze D., Uvo C.B. 2007. Evolution of artificial neutral
network techniques for river flow forecasting. Environmental Engineering and
Gaume E, Borga M. 2008. Post-flood field investigations in upland catchments after
major flash foods: proposal of a methodology and illustrations. Journal of Flood
Risk Management, 1(4):175–189.
Gaume E., Bain V., Bernardova P., Newinger O., Barbuc M., Bateman A., Blaškovičová
L., Blöschl G., Borga M., Dumitrescu A., Daliakopoulos I., Garcia J., Irimescu
A., Kohnova S., Soutroulis A., Marchi L., Matreata S., Medina V., Preciso E.,
Sempere-Torres D., Stancalie G., Szolgay J., Tsanig I., Velasco D., Viglione A.
2009. A compilation of data on European flash floods. Journal of Hydrology,
367(1-2):70-78.
Gazelle F., Maronna K. 2009. Conservation et disposition des reperes de crue – exemple
des reperes apposes apres la crue de 1930 en Lot-et-Garonne et dans le sud du
Tarn. Physio-Geo – Geographie Physique et Environnment, 3:21-33.
Găman C. 2014. Considerations on recent freezing phenomena on Bistrița and
Bistricioara Rivers. PESD, 8(2), DOI. 10.2478/pesd-2014-0037.
Găman C. 2014. Hydrologic hazards generating energency situations in the
middlemountainous sector of Bistrița Valley. Lucrările Seminarului Geografic
Dimitrie Cantemir, 37(1).
Gâştescu P. 1961. Tipuri genetice de lacuri din R.P.R. după originea cuvetei lacustre.
Probleme de geografie, VIII:301-324.
Gâştescu P. 1975. Lacurile din România. Stadiul cunoaşterii şi rolul lor în gospodărirea
apelor în viitor. Terra, 2:69-70.
Gheorghe A. 1973. Prelucrarea şi sinteza datelor hidrogeologice. Editura Tehnică,
Bucureşti.
Giurmă I. 1997. Colmatarea lacurilor de acumulare. Editura H.G.A., Bucureşti.
Giurmă I. 2000. Sisteme de gospodărirea apelor. Partea I. Editura Cermi, Iași.
Giurmă I., Giurmă-Handley C.R., Crăciun I., Antohi C.M. 2008. Global dimming –an
environmental hypothesis on climate change. Environmental Enginering and
Giurmă I., Crăciun I., Telișca M., Giurmă-Handley C.R., Antohi C.M. 2010. Innovative
solution for warning on high intensity rainfalls, Environmental Enginering and
Giurgiu V. 2010. Consideraţii asupra stării pădurilor României - partea I: Declinul
suprafeţei pădurilor şi marginalizarea împăduririlor. Revista Padurilor, 2:3-16.
Gno S., Zhang H., Chen H., Peng D., Liu P., Pang B. 2004. A reservoir flood
forecasting and control system for China. Hydrological Science Journal, 49:959-
972.
231
Godlewska M., Mayurkiewicz-Boron G., Pociecha A., Wilk-Wozniak E., Jolonek M.

2003. Effect of flood on the functioning of the Dobczyce reservoir ecosystem.
Hydrobiologia, 504(1-3):305-313.
Goudie A.S. 2006, The human impact on the natural environment: past, present, and
future. Blackwell, Oxford.
Grasu C., Catana C., Miclăuş C., Boboş I. 1999. Molasa Carpaţilor Orientali. Petrografie
şi sedimentogeneză. Editura Tehnică, Bucureşti.
Gurung, A.B., Bokwa, A., Chelmicki, W., Elbakidze, M., Hirschmugl, M., Hostert, P.,
Ibisch, P., Kozak, J., Kuemmerle, T., Matei, E., Ostapowicz, K., Pociask-
Karteczka, J., Schmidt, L., Linden, S., Zebisch, M. 2009. Global Change
Research in the Carpathian Mountain Region. Mountain Research and
Development, 29:282-288.
Hapciuc O.E., Minea I., Romanescu G., Tomasciuc A.I. 2015a. Flash flood risk
management for small basins in mountain-plateau transition zone. Case study
for Sucevita catchment (Romania). International Multidisciplinary Scientific
Geoconference SGEM 2015, Water Resources. Forest, Marine and Ocean
Ecosystem. Conference Proceedings, Hydrology&Water Resources, 1:301-308.
Hapciuc O.E., Minea I., Iosub M., Romanescu G. 2015b. The rol of the hydro-climatic
conditions in causing high floods in the Sucevita river catchment. Air and water.
Components of the Environment, 201-208.
Hoffmann T., Thorndycraft V.R., Brown A.G., Coutlhard T.J., Damnati B., Kale V.S.,
Middlekoop H., Notebaert B., Walling D.E. 2010. Human impact on fluvial
regimes and sediment flux during the Holocene: Review and future research
agenda. Global and Planetary Change, 72:87-98.
Ichim I. 1978. Munţii Stânişoarei. Studiu geomorfologic. Editura Academiei Române,
Bucureşti.
Ichim I., Bătucă D., Rădoane M., Duma D. 1989. Morfologia şi dinamica albiilor de
râuri. Editura Tehnică, Bucureşti.
Ichim I., Rădoane M. 1986. Efectele barajelor în dinamica reliefului. Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti.
Imbroane A.I. 2012. Sisteme informatice geografice, Vol I: Structuri de date. Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Imbroane A.I., Moore D. 1999. Inițiere în GIS și teledetecție. Editura Presa Universitara
Clujeană, Cluj-Napoca.
I.N.M.H. 1971. Râurile României. Editura I.N.M.H., Bucureşti.
Ionescu F. 1980. Consideraţii privind colmatarea acumulărilor. Hidrotehnica,
25(12):272-277.
Ionescu Ș. 2001. Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra mediului. Editura H*G*A*,
București.
Ionescu T. 1964. Ape industriale si reziduale. Editura Tehnicã, București.
Iosub M., Enea A., Hapciuc O.E., Romanescu G., Minea I. 2014. Flood risk assessment
for the Ozana river sector corresponding to Leghin village (Romania). 14th
232
SGEM GeoConference on Water Resources. Forest, Marine And Ocean

Ecosystems, www.sgem.org, SGEM2014 Conference Proceedings, June 19-25,
2014, 1:315-328.
Iosub M., Iordache I., Enea A., Romanescu G., Minea I. 2015a. Spatial and temporal
analysis of dry/wet conditions in Ozana drainage basin, Romania using the
standardized precipitation index. International Multidisciplinary Scientific
Geoconference SGEM 2015, Water Resources. Forest, Marine and Ocean
Ecosystem. Conference Proceedings, Hydrology&Water Resources, 1:585-592.
Iosub M., Minea I., Hapciuc O., Romanescu G. 2015b. The use of HEC-RAS modelling
in flood risk analysis. Air and water. Components of the Environment, 315-322.
Jolin, C., Diaconescu, D., Neagoe, M., Saulescu, R. 2009. The eco-impact of small
hydro implementation. Environmental Engineering and Management Journal
8(4):837-841.
Jora I., Romanescu G. 2010a. Hydrograph of the flows of the most important high
floods in Vaslui river basin. Aerul şi Apa. Compenente ale Mediului, 91-102.
Jora I., Romanescu G. 2010b. Influenţa activităţilor antropice asupra regimului
hidrologic al râului Vaslui. Resursele de apă din România. Lucrările primului
simpozion naţional, 11-13 iunie 2010, Târgovişte, Editura Transversal,
Târgovişte, 201-208.
Kendall M.G. 1975. Rank Correlation Methods. Griffin, London, UK.
Komma J, Reszler C, Blöschl G, Haiden T. 2007. Ensemble prediction of floods –
catchment non-linearity and forecast probabilities. Natural Hazards and Earth
System Sciences, 7(4):431-444.
Konecsny K. 2005. Reducerea gradului de împadurire ca factor de risc în formarea
inundațiilor în bazinul hidrografic Tisa superioara. Riscuri și catastrofe,
4(2):165-174.
Lăzărescu D., Moldoveanu V. 1963. Unele precizări în calculul debitelor de apă medii
zilnice. Studii de hidrologie, VII:11-23.
Lăzărescu D., Panait I. 1957. Tipurile de regim ale râurilor din R.P.R. Meteorologia şi
Hidrologia, 4:22-37.
Lăzărescu D., Panait I. 1957., Bilanţul hidrologic al României. Meteorologia şi
hidrologia, 2(4):52-61.
Lăzărescu D., Ţuca I. 1963. Compararea calculului analitic cu cel grafic al debitului
unitar mediu de aluviuni în suspensie. Studii de hidrologie, VII:27-37.
Lăzărescu D., Ţuca I. 1979. Unele aspecte privind alimentarea subterană a râurilor.
I.M.H., Studii şi cercetări, partea a II-a, Hidrologie, XLVII:155-169.
Leandru V. 1960. Cercetări asupra tipurilor de pădure din bazinul mijlociu și superior al
Bistriței. Studii și cercetări, XXI (1):43-75.
Lehner B., Döll P., Alcamo J., Henrichs T., Kaspar F. 2006. Estimating the impact of
global change on flood and drought risks in Europe: A continental interpreted
analysis. Climate Change, 75:273-299.
233
Leonida D. 1923. Perspectivele economiei legate de Valea Bistriței Moldovene.

Buletinul Societatii Romane de Geografie, 42:100-152.
Liang D., Falconer R. A., Lin B. 2006. Comparison between TVD-MacCormack and
ADI-type solvers of the shallow water equations. Advances in Water Resources,
29(12):1833-1845.
Lin J.Y., Chen Y.C., Tsao E.H. 2006. Estimation of ecological high flow. Hydrological
Processes, 20(2):319-328.
Lockheed Martin Romania. 2012. Raport final privind implementarea proeictului
DESWAT (Destructive Waters) în bazinul hidrografic Siret.
Lóczy D. 2010. Flood hazard in Hungary: a re-assessment. Central European Journal of
Geosciences, 2(4):537-547.
L czy D., Czigány S., Pirkhoffer E. 2012. Flash Flood Hazards, Studies on Water
Management Issues, Dr. Muthukrishnavellaisamy Kumarasamy (Ed.), InTech,
DOI: 10.5772/28775. Available from:
http://www.intechopen.com/books/studies-on-water-management-issues/flash-
flood-hazards.
Lóczy D., Gyenizse P: 2011. Fluvial micromorphology influenced by tillage on a
Danubian floodplain in Hungary. Zeitschrift für Geomorphologie, 55(Suppl
1):67-76.
Lóczy D., Kis E., Schweitzer F. 2009. Local flood hazards assessed from channel
morphometry along the Tisza River in Hungary. Geomorphology, 113(3-4):200-
209.
Lóczy D., Mátrai I., Fehér G., Váradi Z. 2014. Ecological Evaluation of the Baja-
Bezdan Canal (Hungary-Serbia) for Reconstruction Planning. Water Resources
Management, 28(3):815-831.
Lupaşcu G. 1996. Depresiunea Cracău-Bistriţa. Studiu pedogeografic. Editura Corson,
Iaşi.
Lvovici M.I., Ujvari I. 1958. Problemele raionării hidrologice a R.P.R. în perioada
1947-1957. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Mătreață S., Mătreață M. 2007. Application of Fuzzy Logic Systems for the elaboration
of an operational hydrological warning system in ungauged basins. 11th
Conference of the Euromediterranean Network of Experimental and
Representative Basins (ERB). Luxembourg, 20-22 September 2006, IHP VI,
Technical Documents in Hydrology, UNESCO, Paris, 81:157-162.
Macarovici N. 1968. Geologia cuaternarului. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Manea A., Bîrsan M.V., Tudorache C., Carbunaru F. 2016. Changes in the type of
precipitation and associated cloud types in Eastern Romania (1961-2008).
Atmospheric Research, 169(A):357-365.
Mic R., Galea G. 2004. Local and regional estimation of floods in the Timis and Bega
hydrographic basins. Application of converging QdF model concept. Ohrid, FY
Republic of Macedonia, BALWOIS 2004, 1-12.
234
Mic R.P., Corbus C., Mătreaţă M. 2015. Long-term flow simulation in Bârlad river
basin using Romanian Hydrological Model Consul. Carpathian Journal of Earth
and Environmental Sciences, 10(4):147-158.
Mierlă M., Romanescu G. 2012. Method to Assess the Extreme Hydrological Events in
Danube Fluvial Delta. Air and Water components of the Environment, 149-157.
Mierlă M., Romanescu G. 2013. Hydrological flood risk assessment for Ceatalchioi
locality, Danube Delta. Seminarul Geografic “Dimitrie Cantemir”, Iasi,
Romania, 36:11-22.
Mierlă M., Romanescu G., Nichersu I., Grigoras I. 2015. Hydrological risk map for the
Danube Delta – a case study of floods within the fluvial delta. IEEE Journal of
Selected Topics in Applied Earth Observations and Remote Sensing, 8(1): 98-104.
Miftode I.D., Romanescu G., Profir O. 2016. The morphometric aspects of the Uz
hydrographic basin. Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir”,
41:37-46.
Miftode I.D., Romanescu G. 2016. The variation of the liquid monthly average flow in
the hydrographic basin of the Uz river. Lucrările Seminarului Geografic
“Dimitrie Cantemir”, 41:27-36.
Mihaly M., Niculae G., Stefan S., Menghea A. 2010. Transfer and Translocation of
Polycyclic Aromatic Hydrocarbons within Some Aquaculture Bio-Systems in
Romania. Revista de Chimie, Bucuresti, 61(11):1009-1016.
Mihăilă D., Bostan D., Tanasa I., Prisacariu A. 2009. The precipitations of the superior
basin of the Prut and the floods of july – august 2008 in the Oroftiana – Stanca
sector. Causes, peculiarities and impact on the environment. Present
Environment and Sustainable Development, 3:169-179.
Mihăilescu F. 2001. Studiu climatic și microclimatic al văii râului Bistrița în sectorul
montan, cu lacurile de acumulare. Editura Ex Ponto, Constanța.
Mihnea I. 2008. Danube Dams – necessity or calamity? Carpathian Journal of Earth and
Environmental Sciences, 3(1):31-38.
Mihu-Pintilie A., Romanescu G. 2011. Determining the potential hydrological risk
associated to maximum flow in small hydrological sub-basins with torrential
character of the river Bahlui. Present Environment and Sistainable
Development, 5(2):255-266.
Mihu-Pintilie A., Paiu M., Breabăn I.G., Romanescu G. 2014a. Status of water quality
in Cuejdi hydrographic basin from Eastern Carpathian, Romania. 14th SGEM
GeoConference on Water Resources. Forest, Marine And Ocean Ecosystems,
www.sgem.org, SGEM2014 Conference Proceedings, June 19-25, 2014, 1:639-
646.
Mihu-Pintilie A., Romanescu G., Stoleriu C., Nicu I.C., Asandulesei A., Schmaltz E.
2014b. Natural dam lakes from Cuejdiu watershed (Stanisoarei Mountains) -
non-invasive methods used for bathymetric maps. Water resources and
wetlands, Conference Proceedings, 11-13 September 2014, Tulcea-Romania,
130-137.
235
Miţă P. 1973. Influenţa cantitativă a pădurilor asupra viiturilor. Studii de hidrologie,

41:43-54.
Miţă P., Bulgăr A., Drăgoi C. 1970. Influenţe generale ale pădurii asupra regimului
scurgerii apei. Studii de hidrologie, 28:107-122.
Miţă P., Muscanu M., Mustaţă L. 1988. Determinarea principalilor parametri ai
formulelor pentru calculul debitelor maxime în bazine mici. Studii şi cercetări
de hidorlogie, 57:33-42.
Mociorniţă C. 1961. O metodă aproximativă de determinare a debitelor maxime pe
râurile din R.P.R. Studii de hidrologie, I:41-52.
Mociorniţă C. 1964. Unele rezultate ale studierii scurgerii maxime pluviale pe râurile
din România. Studii de hidrologie, 5:35-54.
Mociorniţa C., Brateş E. 1987. Unele aspecte privind scurgerea de aluviuni în suspensie
în România. Hidrotehnica, 32(7):11-19.
Mociorniţă C., Dincă A., Niţulescu M. 1963. Repartiţia scurgerii pe sezoane şi luni în
cadrul anului mediu pe râurile din R.P.R. Studii de hidrologie, V:3-24.
Mociorniţă C., Niţulescu M. 1984. Elemente hidrologice caracteristice teritoriului
României. Studii de hidrologie, 52:217-238.
Moldoveanu M., Galie A., Radulescu D. 2015. Methodology for hydromorphological
assessment of romanian rivers - update version. 15th International
Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2015, Water Resources.
Forest, Marine and Ocean Ecosystem, I:427-436.
Moțoc M., Munteanu S., Baloivu V., Stănescu P., Mihai G. 1975. Eroziunea solului și
metodele de combatere. Editura Ceres, București.
Mustaţă L. 1964. Analiza formării şi metodica de calcul a hidrografelor viiturilor
pluviale pe râurile României. Studii de hidorlogie, 11:55-80.
Mustaţă L. 1984. Du probleme de la determination de l'ecoulement moyen multiannuel.
Meteorology and Hydrology, 1:21-25.
Mustaţă L., Ani, E., Stănculescu, S., Ungureanu E. 1962. Contribuţie la precizarea
provenienţei celor mai mari debite pe râurile din România. Studii de hidrologie,
2:91-108.
Mustaţă L., Miţă P. 1969. Variaţia debitelor maxime pe râurile din România. Studii de
hidrologie, 36:133-148.
Mustăţea A. 2005. Viituri exceptionale pe teritoriul Romaniei. Editura Institutului
National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor, București.
Mutihac V. 1990. Structura geologică a teritoriului României. Editura Tehnică,
Bucureşti.
Mutihac V., Ionesi L. 1974. Geologia României. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Mutihac V., Mutihac G. 2010. Geologia în contextul geostructural central-est-european.
Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti.
Mutihac V., Sătulat M.I., Fechet R.M. 2004. Geologia României. Editura Didactică și
Pedagogică, Bucureşti.
236
Mutihac V., Sătulat M.I. 2007. Geologia României. Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti.
Negulescu M. 1987. Epurarea apelor uzate industriale. Editura Tehnică, București.
Nicu C.I., Romanescu G. 2010. Utilizarea staţiei totale Leica TCR 1201 în
cartografierea cuvetei lacului Roşu (Carpaţii Orientali) şi a zonei umede
adiacente. Resursele de apă din România. Lucrările primului simpozion
naţional, 11-13 iunie 2010, Târgovişte, Editura Transversal, Târgovişte, 289-
295.
Nicu I.C., Romanescu G. 2011. Determination of the Ground-Water Level by Modern
Non-Distructive Methods (GPR Rechnology). Aerul şi Apa. Compenente ale
Mediului, 441-448.
Niculescu E. 1999. Ani şi luni deficitare pluviometric în România în ultimul secol.
Revista geografică, Academia Română, Institutul de Geografie, V:41-48.
Nistor I. 2004. Studiul undei de viitură rezultate de la ruperea unui baraj. ICDPM,
Editura Performantica, Iaşi, 1:63-72.
Oancea C., Swizewski C. 1983. Munții Rarău-Giumalău. Ghid turistic. Editura Sport-
Turism, București.
Obreja F. 2012. The Sediment Transport of the Siret River during the Floods from 2010.
Forum geographic. Studii şi cercetări de geografie şi protecţia mediului,
XI(1):90-99.
Olariu P. 1992. Impactul antropic asupra regimului scurgerii apei şi aluviunilor în
bazinul hidrografic Siret. Lucr. IV Simpozionului PEA, 121-130.
Olariu P. 1997. Gospodărirea tranzitului de aluviuni în spaţiul hidrografic Siret. Măsuri
non-structurale în gospodărirea apelor. Editura H.G.A., Bucureşti.
Olariu P., Cojoc G.M., Tirnovan A., Obreja F. 2014. The future of the reservoirs in the
Siret River Basin considering the sediment transport of rivers (Romania).
Scientific Annals of Ștefan cel Mare University of Suceava, Geography Series,
DOI: http://georeview.ro/ojs/index.php/revista/article/viewFile/169/pdf_38.
Oncescu N. 1965. Geologia României, Ediția a III-a. Editura Tehnică, București.
Orghidan N. 1969. Văile transversale din România. Editura Academiei, Bucureşti.
Păduraru A. 1978. Scurgerea minimă pe râurile României. Rezumatul tezei de doctorat,
Institutul Politehnic din București, Bucureşti.
Păduraru A., Popovici V., Marţian F., Diaconu, C. 1973. Scurgerea medie lunară
minimă multianuală şi asigurată cu 80% din perioada iulie-august pe râurile
României. Studii de hidrologie, XLI:113-136.
Păduraru A., Popovici V., Marţian F., Diaconu C. 1974. Analiza factorilor meteorologici
care au generat scurgeri minime remarcabile pe râurile României în perioada
1950-1971. Studii de Hidrologie, XLII:99-118.
Perry C.A., Combs L.J. 1998. Summary of floods in the United States, January 1992
through September 1993. U.S. Geological Survey Water-Supply, Paper 2499:1-
286.
237
Petrişor A.-I., Ianoş I., Tălângă C. 2010. Land cover and use changes focused on the
urbanization processes in Romania. Environmental Engineering and
Pinter N., Ploeg van der R.R., Schweigert P., Hoefer G. 2006. Flood magnification of
the River Rhine. Hydrological Processes, 20(1):147-164.
Pircher W. 1990. The contribution of hydropower ressources to flood control in the
Austrian Alps. Proceedings of two Lausanne Symposia, IAHS Publ, 194:1-8.
Platagea G. 1961. Consideraţii asupra genezei şi frecvenţei viiturilor cu aplicaţie la
teritoriul R.P.R. Probleme de geografie, VIII:325-346.
Platagea G., Platagea M. 1965. Calculul debitelor maxime pe râurile din R.P.R în cazul
când lipsesc datele din observaţii directe. Studii de hidrologie, XII:3-32.
Pleşoianu D., Olariu P. 2010. Câteva observaţii privind inundaţiile produse în anul 2008
în bazinul Siretului. Analele Universităţii „Ştafn cel Mare” Suceava, Secţiunea
Geografie, 19:69-80.
Podani M., Zăvoianu I. 1992. Cauzele si efectele inundatiilor produse in luna iulie 1991
in Moldova. Studii si cercetari de geografie, 39:71-78.
Porcuțan A.M., Sorocovschi V. 2015. Particularities of floods in Suceava river basin.
15th International Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2015,
Water Resources. Forest, Marine and Ocean Ecosystem, I:485-492.
Porcuțan A.M., Sorocovschi V., Popa L. 2015. The role of rainfalls in floods generation
from Suceava river basin. Case study: the flood from Solonet river, July 2008.
15th International Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2015,
Water Resources. Forest, Marine and Ocean Ecosystem, I:689-696.
Portela M.M., Delgado J.M. 2009. A new plotting position concept to evaluate peak
flood discharges based on short samples. WIT Press, Water Resources
Management, 5:415-428.
Potcoava M.C., Stancalie G., Raducanu D. 2010. The using of satellite image data from
optic and microwaves data for development of a methodology for identification
and extraction of flooded area. International Archives of Photogrammetry and
Remote Sensing, 33(B7):1185-1190.
Rădoane N. 1988. Unele considerații privind aportul râurilor Pângărați și Oanțu la
colmatarea lacului Pângărați. Simpozionul Proveniența și efluența aluviunilor,
2:161-169.
Rehana S., Mujumdar P.P. 2011. River water quality response under hypothetical
climate change scenarios in Tunga-Bhadra river, India. Hydrological Processes,
25(22):3373-3386.
Romanescu A.M., Romanescu G. 2011. The Hydrological Risk in the Moldovita River
Basin and the Necessary Measures for the Attenuation of High Flood Waves.
Aerul şi Apa. Compenente ale Mediului, 107-114.
Romanescu A.M., Romanescu G. 2015. Modificări antropice în arealul cuvetei lacustre
Stânca-Costești. Studiu de caz asupra riscului hidrologic. Editura Terra Nostra,
Iași.
238
Romanescu G. 2003a. Hidrologie generală. Editura TERRA NOSTRA, Iaşi.

Romanescu G. 2003b. Inundațiile – între natural și accidental. Riscuri si catastrofe, 2:
130-138.
Romanescu G. 2005. Riscul inundaţiilor în amonte de lacul Izvorul Muntelui si efectul
imediat asupra trăsăturilor geomorfologice ale albiei. Riscuri şi catastrofe,
4:117-124.
Romanescu G. 2006. Inundațiile ca factor de risc. Studiu de caz pentru viiturile Siretului
din iunie 2005. Editura Terra Nostra, Iași.
Romanescu G. 2009a. Siret river basin planning (Romania) and the role of wetlands in
diminishing the floods. WIT Transactions Ecology and the Environment,
125:439-453.
Romanescu G. 2009b. The physical and chemical characteristics of the lake wetlands in
the central group of the east Carpathian Mountains. Lakes, reservoirs and ponds,
4:94-108.
Romanescu G. 2009c. Evaluarea riscurilor hidrologice. Editura Terra Nostra, Iaşi.
Romanescu G. 2011. Geografia de la A la Z. Dicţionar ilustrat. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Romanescu G. 2012. Hidrologia uscatului și Oceanografie. Editura Transversal,
Târgoviște.
Romanescu G. 2013. Floods in the Siret and Pruth Basins, 99-120. In:
Geomorphological Impacts of Extreme Weather. Case Studies from Central and
Eastern Europe. Edited by Dénes Lóczy, Springer, Dordrecht, Heidelberg, New
York, London.
Romanescu G. 2015a. Floods characteristic to the Prut river (Romania) (I). Riscuri si
catastrofe, An XIV, 16(1):73-86.
Romanescu G. 2015b. Backwater as hydrological hazard. Study case: Suhu catchment
(Romania). International Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM
2015, Water Resources. Forest, Marine and Ocean Ecosystem. Conference
Proceedings, Volume I, Hydrology&Water Resources, 95-102.
Romanescu G. 2015c. Hydrological regime of the Prut river on the romanian territory.
Seminarul Geografic “Dimitrie Cantemir”, Iasi, Romania, 40:5-22.
Romanescu G. 2015d. Managementul apelor. Amenajarea hidrotehnică a bazinelor
hidrografice și a zonelor umede. Editura Terra Nostra, Iași.
Romanescu G., Alexianu M., Weller O. 2012, Fresh Rivers and Salt prings: Modern
Management and Ethno-Management of Water Resources in Eastern Roamnia,
2012 Informatics, Environment, Energy and Application – IEEA 2012, IACSIT
Press, 207-219.
Romanescu G., Bounegru O. 2012. Ice dams and backwaters as hydrological risk
phenomena – case study: the Bistrita River upstream of the Izvorul Muntelui
Lake (Romania). WIT Transactions on Ecology and The Environment, 159:167-
178.
239
Romanescu G., Cojoc G.M., Sandu I.G., Tirnovan A., Dascalita D., Sandu I. 2015a.
Pollution Sources and Water Quality in the Bistrita Catchment (Eastern
Carpathians). Rev. Chim. (Bucharest), 66(6):855-863.
Romanescu G., Cojoc G.M., Tirnovan A., Dascalita D., Paun E., (2014b) Surface Water
Quality in Bistrita River Basin 14th GeoConference on WATER RESOURCES.
FOREST, MARINE AND OCEAN ECOSYSTEMS, Conference Proceedings,
Vol. I, Albena http://sgem.org/sgemlib/spip.php?article4422.
Romanescu G., Cotiuga V., Asandulesei A., Stoleriu C. 2012. Use of the 3-D scanner in
mapping and monitoring the dynamic degradation of soils. Case study of the
Cucuteni-Baiceni Gully on the Moldavian Plateau (Romania). Hydrology and
Earth System Sciences, 16:953-966.
Romanescu G., Crețu M.A., Sandu I.G., Păun E., Sandu I. 2013c. Chemism of Streams
Within the Siret and Prut Drainage Basins: Water Resources and Management.
Rev. Chim. (Bucharest), 64(12):1416-1421.
Romanescu G., Curca R.G., Sandu I.G. 2015b. Salt deposits in the Romanian
Subcarpathians - genesis, repartition and ethnomanagement. International
Journal of Conservation Science, 6(3):261-269.
Romanescu G., Hapciuc O.E., Sandu I., Minea I., Dascalita D., Iosub M. 2016b. Quality
indicators for Suceava river. Rev. Chim. (Bucharest), 67(2):245-249.
Romanescu G., Iosub M., Sandu I., Minea I., Enea A., Dascalita D., Hapciuc O.E.
2016a. Spatio-temporal Analysis of the Water Quality of the Ozana River. Rev.
Chim. (Bucharest), 67(1), 42-47.
Romanescu G., Jora I., Stoleriu C. 2011a. The most important high floods in Vaslui
river basin – causes and consequences. Carpathian Journal of Earth and
Romanescu G., Jora I., Stoleriu C. 2013a. Modification by the River Vaslui of the
Hydrological regime and its Economic Implications (Romania). World
Academy of Science, Engineering and Technology, 79: 1852-1859.
Romanescu G., Lasserre F. 2006. Le potentiel hydraulique et sa mise en valeur en
Moldavie Roumaine. In: Brun A., Lasserre F. (eds.) Politiques de l’eau. Grands
principes et realites locales, Presses de l’Universite de Quebec, 325-346.
Romanescu G., Lupaşcu A., Stoleriu C., Răduianu D., Lesenciuc D., Vasiliniuc I.,
Romanescu G. 2009. Inventarierea şi tipologia zonelor umede şi apelor adânci
din grupa centrală a Carpaţilor Orientali. Editura Universitaţii Alexandru Ioan
Cuza, Iaşi.
Romanescu G., Lupaşcu A., Stoleriu C., Răduianu D., Lesenciuc D., Vasiliniuc I.,
Romanescu G. 2010a. Inventarierea şi tipologia zonelor umede şi apelor adânci
din Carpaţii Orientali. Editura Terra Nostra, Iaşi.
Romanescu G., Nicu C. 2014. Risk maps for gully erosion processes affecting
archaeological sites in Moldavia, Romania. Zeitschrift für Geomorphologie,
58(4):509-523.
240
Romanescu G., Nistor I. 2011. The effect of the July 2005 catastrophic inundations in
the Siret River’s Lower Watershed, Romania. Natural Hazards, 57:345-368.
Romanescu G., Paun E., Sandu I., Jora I., Panaitescu E., Machidon O., Stoleriu C.
2014g. Quantitative and Qualitative Assessments of Groundwater into the
Catchment of Vaslui River. Rev. Chim. (Bucharest), 65(4):401-410.
Romanescu G., Romanescu A.M. 2015. Hydrological risk - reservoirs: an old and
current imperative. Riscuri si catastrofe, An XIV, 16(1):7-18.
Romanescu G., Romanescu A.M., Romanescu Gabriela. 2014d. History of building the
main dams and reservoirs, Water resources and wetlands, Conference
Proceedings, 11-13 September 2014, Tulcea-Romania, 485-492.
Romanescu G., Romanescu Gabriela, Minea I., Ursu A., Mărgărint M.C., Stoleriu C.
2005. Inventarierea şi tipologia zonelor umede din Podişul Moldovei – Studiu
de caz pentru judeţele Iaşi şi Botoşani. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Romanescu G., Sandu I., Stoleriu C., Sandu I.G. 2014a. Water Resources in Romania
and Their Quality in the Main Lacustrine Basins. Rev. Chim. (Bucharest),
63(3):344-349.
Romanescu G., Sandu I., Stoleriu C., Sandu I.G. 2014f. Water Resources in Romania
and Their Quality in the Main Lacustrine Basins. Rev. Chim. (Bucharest),
63(3):344-349.
Romanescu G., Stoleriu C. 2013a. Causes and Effects of the Catastrophic Flooding on
the Siret River (Romania) in July-August 2008. Natural Hazards, 69:1351-1367.
Romanescu G., Stoleriu C. 2013b. An inter-basin backwater overflow (the Buhai Brook
and the Ezer reservoir on the Jijia River, Romania). Hydrological Processes,
28(7):3118-3131.
Romanescu G., Stoleriu C. 2015. Morpho-bathymetry and GIS-processed mapping in
delimiting lacustrine wetlands: the Red Lake (Romania). Proceedings
GEOBALCANICA. International Scientific Conference, 5-7 June2015, Skopje,
Republic of Macedonia, 99-110.
Romanescu G., Stoleriu C.C., Enea A. 2013b. Limnology of the Red Lake, Romania.
An Interdisciplinary Study. Springer-Verlag, Dordrecht, New York, LLC.
Romanescu G., Stoleriu C., Romanescu A.M. 2010b. Lacul Stânca-Costeşti şi rolul său
în atenuarea inundaţiilor pe râul Prut. Riscuri şi Catastrofe, An IX, 8(1):153-
165.
Romanescu G., Stoleriu C., Romanescu A.M. 2011b. Water reservoirs and the risk of
accidental flood occurrence. Case study: Stanca-Costesti reservoir and the
historical floods of the Prut river in the period July-August 2008, Romania.
Hydrological Processes, 25:2056-2070.
Romanescu G., Tîrnovan A., Sandu I.G., Cojoc G.M., Dascalita D., Sandu I. (2014c),
Surface Water Quality in Suha River Basin, Chemistry Magazine, București, 65,
nr. 10,
http://www.revistadechimie.ro/pdf/ROMANESCU%20Gh.pdf%2010%2014.pdf
241
Romanescu G. Zaharia C., Paun E., Machidon O., Paraschiv V. 2014e. Depletion of
watercourses in north-eastern Romania. Case study: the Miletin river.
Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 9(1):209-220.
Romanescu G., Zaharia C., Sandu A.V., Juravle D.T. 2015c. The annual and multiu-
annual variation of the minimum discharge in the Miletin catchment (Romania).
An important issue of water conservation. International Journal of Conservation
Science, 6(4):729-746.
Romanescu G., Zaharia C., Stoleriu C. 2012. Long-term changes in average annual
liquid flow river Miletin (Moldavian Plain). Carpathian Journal of Earth and
Romanian Space Agency. 2008. Raport. ROSA, Bucuresti.
Roșu A. 1980. Geografia fizică a României. Editura Didactică și Pedagogică, București.
Roșu C., Crețu G. 1998. Inundații accidentale. Editura HGA, București.
Saf B. 2010. Assessment of the effects of discordant sites on regional flood frequency
analysis. Journal of Hydrology, 380(3-4):362-375.
Sankarasubramanian A., Vogel R.M., Limbrunner J.F. 2001. Climate elasticity of
streamflow in the United States. Water Resources Research, 37(6):1771-1781.
Saraiman A. 1993. Sarmaţianul dintre Moldova şi Bistriţa. Editura Universităţii
Alexandru Ioan Cuza, Iaşi.
Schumann A.H., Geyer J. 1997. Hydrological design of flood reservoirs by utilization of
GIS and remote sensing. Proceedings of Rabat Symposium, S3, 242: 173-180.
Schumm S.A. 1977. The Fluvial System. John Willey & Sons, London.
Schumm S.A. 2005. River variability and complexity. Cambridge University Press,
Cambridge.
Solín Ĺ., Feranec J., Nováčk J. 2011. Land cover changes in small catchments in
Slovakia during 1990-2006 and their effects on frequency of flood events.
Natural Hazards, 56:195-214.
Sorocovschi V. 2004a. Percepția environmentală și răspunsurile umane față de risc.
Riscuri și catastrofe, 1:25-38.
Sorocovschi V. 2004b. Percepția riscurilor induse de inundații. Rezultatul unui sondaj
de opinie desfășurat în Dealurile Clujului și Dejului. Riscuri și catastrofe, 1:122-
137.
Sorocovschi V. 2005. Prevenirea riscurilor naturale. Riscuri și catastrofe, 4(2):39-50.
Sorocovschi V. 2006. Categoriile de atribute ce definesc evenimentele extreme. Un
punct de vedere. Riscuri și catastrofe, 5(3):33-42.
Sorocovschi V. 2007. Vulnerabilitatea componentă a riscului. Concept, variabile de
control, tipuri și modele de evaluare. Riscuri și catastrofe, 6(4):58-69.
Sorocovschi V., Bătinaș R. (2013), Water interferences: definition, location, nature of
process and induced effects with aplications in Romania (I). Riscuri și
Catastrofe, nr XII, 12(1).
Stanciu P., Nedelcu G., Nicula G. (2005), Hazardurile hidrologice din Romania. Natural
and anthropogenic hazards, 5(23):11-17.
242
Stancalie G., Alecu C., Catana S. 2000. Flood hazard assessment and monitoring using
geographic information and remotely sensed data. International Archives of
Photogrammetry and Remote Sensing, 33(B7):1472-1479.
Stancalie G., Cracinescu V., Nertan A., Mihailescu D. 2012. Contribution of satellite
data to flood risk mapping in Romania. 2012 IEEE International Geoscience and
Remote Sensing Symposium (IGARSS), 899-902.
Stătescu F., Cotiusca-Zauca D. 2006. Heavy metal soil contamination. Environmental
Engineering and Management Journal, 5(5):1205-1213.
Stătescu F., Cotiusca-Zauca D., Pavel L. V. 2012. Soil structure and water-stable
aggregates. Environmental Engineering and Management Journal, 12(4):741-
746.
Stănescu V., Şerban P. 1974. Modele matematice în hidrologie şi probleme ale
testărilor. Studii de hidrologie, 42:7-82.
Stoenescu S. M. 1961. Unele particularităţi ale frecvenţei zilelor cu precipitaţii pe
teritoriul R.P.R. Probleme de geografie, VIII:265-284.
Stoenescu V., Teodorescu E., Voicu G. 1963. Evaporaţia de la suprafaţa lacurilor din
R.P.R. Studii de hidrologie, V:73-160.
Stoleriu C.C., Romanescu G., Romanescu A.M., Mihu-Pintilie A. (2015), Morpho-
bathymetrical conditions and the silting rate in Stanca-Costesti reservoir
(Romania). Wulfenia Journal, 22(2):451-470.
Strupczewski W.G., Sing V.P., Weglarczyk S., Kochanek K., Mitosek H.T. 2006.
Complementary aspects of linear flood routing modelling and flood frequency
analysis. Hydrological Processes, 20(16):3525-3554.
Șelărescu M., Podani M. 1993. Apărare împotriva inundațiilor. Editura Tehnică,
București.
Şerban P. 1977. Studiul dezvoltării şi experienţa folosirii metodei hidrografului unitar.
Studii de hidrologie, 46:41-96.
Şerban P. 1986. Modele hidrologice operaţionale. Studii şi cercetări de hidrologie, 55:3-
64.
Șerban G., Sorocovschi V., Fodorean I. 2004. Riscuri induse de amenajarea hidrotehnică
a iazurilor de pe Valea Șesului (Câmpia Transilvaniei). Riscuri si catastrofe,
1:159-172.
Şerban P., Stănescu V., Roman P. 1989. Hidrologie dinamică. Editura Tehnică,
Bucureşti.
Șerbu M., Obreja F., Cojoc G.M., Tirnovan A. și Olariu P. 2012. Inundațiile și seceta –
Riscuri hidroclimatice majore în Spațiul hidrografic Siret. Conferința științifică
internaționala a INHGA Hydrological Hazards and Associated Risks
Management, București 8-10 octombrie 2012.
http://inhgacercetare.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout
=blog&id=11&Itemid=28.
Ștefanache M. 2007. Cercetări privind evoluția unor fenomene hidrologice periculoase.
PhD Thesis, Universitatea Gh. Asachi, Iași.
243
Teodosiu C., Cojocariu C., Mustent C.P., Dascalescu I.G., Caraene I. 2009. Assessment
of human and neutral impacts aver water quality in the Prut river basin,
Romania. Environmental Engineering and Management Journal, 8(6):1439-
1450.
Teodor S. 1999. Lacul de baraj şi noua morfodinamică. Studii de caz pentru râul Argeş.
Editura Vergiliu, Bucureşti.
Teodor S., Mătreață S. 2011. A way determining how small river basins of Somes river
are susceptible to flash-floods. Carpathian Journal of Earth and Environmental
Sciences, 6(1):89-98.
Tîrnovan A., Romanescu G., Cojoc G.M. 2014b. The impact of Heavy Rainfall in the
Hydrological regime of Suha River Basin in 2006. Present Environment and
Sustainable development, 8(2):21-31.
Tîrnovan A., Romanescu G., Cojoc M.G. 2014c. Floods and drought - hydroclimatic
risk in Suha river basin. Air and water components of the environment, 188-195.
Tîrnovan A., Romanescu G., Cojoc G.M., Stoleriu C. 2014a. Flash floods on a forested
and heavily populated catchment. Case study for Suha basin (Romania). 14th
SGEM GeoConference on Water Ressources. Forest, Marine and Ocean
Ecosystems, Section Hydrology and Water Resources. Forest, Marine And
Ocean Ecosystems, www.sgem.org, SGEM2014 Conference Proceedings, June
19-25, 2014, 1:303-314.
Tockner K., Malard F., Ward J.V. 2000. An extension of the flood pulse concept.
Hydrological Processes, 14:2861-2883.
Tutunaru I.D., Blidaru T.V., Pricop I.C. 2013. The assessment of the cultural heritage’s
vulnerability to flash floods in Bahlui river basin, Iasi county. European Journal
of Science and Theology, 9(2):233-242.
Ujvari I. 1959. Hidrografia R.P.R. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Ujvári I. 1972. Geografia apelor României. Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti.
Ungureanu A., Stătescu F., Snehota M., Sobotkova M. 2012. Experimental research on
flow and solute transport in heterogenous soil sample. Environmental
Engineering and Management Journal, 11(5):1023-1028.
Uygur N. 2010. Prediction of sources of metal pollution in rainwater in Istanbul, Turkey
using factor analysis and long-range transport models. Atmospheric research,
95:66–64.
Valdes J.B. 1995. Managing Reservoirs for Flood Cantral. U.S. – Italy Research
Workshop on the Hydrometeorology, Impacts, and Management of Extreme
Floods, Perugia (Italy), 1-13.
Verdeanu A., Iosub M., Enea A., Romanescu G. 2015. An application of GIS for
identifying new, potential railway routes in the central and southern divisions of
the Eastern Carpathian Mountains, Romania. International Multidisciplinary
Scientific Geoconference SGEM 2015, Cartography and GIS, 657-664.
Vladimirescu I. 1978. Hidrologie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
244
Voiculescu M. 2002. Fenomene geografice de risc în Masivul Făgăraş. Editura Brumar,

Timişoara.
*** 1960. Harta Geologică a României, Scara 1:200 000. Institutul Geologic Român.
*** 1971. Râurile României. Monografie hidrologică. I.M.H., Bucureşti.
*** 1972. Atlasul Cadastral al Apelor României, vol. III, București.
*** 1983. Geografia fizică a României, vol. I. Editura Academiei, București.
*** 1987. Geografia fizică a României, vol. III. Editura Academiei, București.
*** 1992. Geografia fizică a României, vol. IV. Editura Academiei, București.
*** 1992. Atlasul Cadastrului Apelor din România. Ministerul Mediului, Bucureşti.
*** 2008. Clima României. Editura Academiei Române, București.
*** 2014. Îndrumar pentru activitatea bazinelor reprezentative și experimentale.
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, București.
*** 2014. Îndrumar pentru activitatea stațiilor evaporimetrice. Institutul Național de
Hidrologie și Gospodărire a Apelor, București.
*** 2014. Îndrumar pentru activitatea stațiilor hidrometrice pe râuri. Institutul Național
de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, București.
*** 2014. Îndrumar pentru activitatea stațiilor hidrometrice pe lacuri. Institutul Național
de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, București.
*** 2014. Îndrumar pentru activitatea la profilele hidrogeologice. Institutul Național de
Hidrologie și Gospodărire a Apelor, București.
*** Directiva 2008/1/CE – IPPC (Prevenirea și controlul integrat al poluării).
http://www.anpm.ro/
245
ANEXA 1 Caracteristici morfometrice ale râurilor din bazinul hidrografic al

Bistriței
Nr Râul Suprafață Lungime
km² km
1 Bistrița 7039 283
2 Bistricioara 8 5
3 Putreda 21 7
4 Bila 22 10
5 Lala 21 10
6 Țibău 135 24
7 Cârlibaba 111 24
8 Diaca 37 10
9 Valea Stânei 23 9
10 Argestru 25 8
11 Dorna 601 49,5
12 Neagra Șarului 311 35
13 Bîrnărel 39 12
14 Cotârgași 38 9
15 Barnaru 93 19
16 Neagra 345 42
17 Nerișoara 108 18
18 Sabasa 84 22
19 Farcașa 54 12
20 Borca 74 18
21 Bolătău 60 12
22 Hangu 64 9
23 Buhalnița 16 6
24 Potoci 10 5
25 Schitu 43 12
26 Tiflicul 12 7
27 Izvorul Alb 22 10
28 Bistricioara 779 68,5
29 Seaca 40 14
30 Corbu 46 14
31 Putna 173 21
32 Rezu Mare 48 14
33 Pinticul 28 8
34 Barasăul 33 9
35 Grințieș 52 13
36 Izvorul Muntelui 38 11
37 Bicaz 562 42
38 Tarcău 394 32
39 Pângărați 18 8
40 Pângărăcior 38 11
42 Cuejdiu 100 26
43 Oanțu 39 13
246
44 Secu Vaduri 25 10
45 Doamna 23 8
46 Valea Calului 67 19
47 Iapa 78 22
48 Mesteacăn 24 9
49 Nechit 84 24
50 Trebeș 107 22
51 Negel 34 13
52 Cracău 400 59,5
53 Cîlneș 153 22
54 Români 88 23
247
ANEXA 2 Caracteristici generale ale Acumulării Izvoru Muntelui – Bicaz și a

Hidrocentralei Dimitrie Leonida – Stejaru
Cota la coronament (m) 520,00
Înălțimea barajului (m) 127,00
Lungimea barajului (m) 435,00
Volumul barajului (mil m³) 1625,00
Volumul acumulării (mil m³) 1230,00
Anul PIF 1960
Cota amonte (m) 508,00

Cota aval (m) 364,50
Cădere (m) 143,50
Debit instalat (m³/s) 178,0
Putere instalată (MW) 210,00
Energie medie (GWh/an) 434,00
248
ANEXA 3 Caracteristici genelale ale Barajului și Hidrocentralei Pângărați

Înălțimea digului (m) 18,00
Lungimea digului (m) 775,00
Volumul barajului (mln. m³) 30,00
Volumul digului (mln. m³) 100,00
Volumul acumulării (mln. m³) 6,00
Anul PIF 1964

Cădere (m) 14,35
Debit instalat (m³/s) 180
249
ANEXA 4 Caracteristici genelale ale Barajului și Hidrocentralei Vaduri

Anul PIF 1965
Cădere (m) 25,00
250
ANEXA 5 Caracteristici genelale ale Barajului și Hidrocentralei Piatra Neamț

Anul PIF 1963
Cădere (m) 15,00
251
ANEXA 6 Caracteristici genelale ale Barajului Reconstrucția și Hidrocentralei

Săvinești (Vânători)
Anul PIF 1961
Canal de derivație (m) 10386,00
Cădere (m) 20,80
252
ANEXA 7 Caracteristici generale ale uzinei hidroelectrice

Centrala Amplasament Putere Turbine Debit Debite Cădere Energie
hidroelectrică instalată Tip Număr instalat minime de calcul medie de
pe grupuri (m³/s) pe grupuri (m) proiect
(MW) (m³/s) GWh
Vânători 10 386,22 m 3,5 KAPLAN 4 84 20 20 60
de baraj
Reconstrucția
Roznov 2 871,5 m 7 KAPLAN 2 84 30 20 63
aval de CHE
Vânători
Zănești 3 359,43 m 7 KAPLAN 2 84 30 20 63
aval tronson I
canal fugă CHE
Roznov
Costișa 3 213,6 m 7 KAPLAN 2 84 30 20 50
aval tronson I
canal fugă CHE
Zănești
Buhuși 2 842,8 m 5,5 KAPLAN 2 84 22 15 40
aval de CHE
Zănești
Racova 7 103,78 m 11,5 KAPLAN 2 180 45 14,5 40
aval de CHE
Buhuși
253
ANEXA 8 Caracteristici genelale ale Barajului și Hidrocentralei Racova

Anul PIF 1965
Cădere (m) 15,50
254
ANEXA 9 Caracteristici genelale ale Barajului și Hidrocentralei Gârleni

Anul PIF 1965
Cădere (m) 15,00
255
ANEXA 10 Caracteristici genelale ale Barajului și Hidrocentralei Lilieci (Bacau I)

Anul PIF 1966
Cădere (m) 15,40
256
ANEXA 11 Caracteristici genelale ale Barajului și Hidrocentralei Topoliceni

Lungimea digului (m) 2 050,00
Volumul digului (mln.m³) 253,00
Anul PIF 2003
Cădere (m) 23,00
257
ANEXA 12 Balastierele din bazinul hidrografic al râului Bistrița

Nr BALASTIERE
1 SC DRUPO NEAMȚ SA balastieră GIROV NORD
2 DIRECȚIA SILVICĂ PIATRA NEAMȚ balastieră VIIȘOARA
3 SC GENERAL CONSTRUCT SA balastieră PIATRA NEAMȚ
4 SC PRODPROSPER 2003 SRL balastieră SĂVINEȘTI
5 SC REPACO SA PIATRA balastieră NEAMȚ
6 SC URBANEX SA balastieră PIATRA NEAMȚ
7 SC DRUPO NEAMȚ SA balastieră GIROV
8 SC LULISAR SRL balastieră BUHUȘI AMONTE
9 SC EDIL PREST SERV SRL balastieră GURA VĂII
10 Balastieră BROȘTENI HOLDA
11 Balastieră ARGESTRU
12 SC AQUA PARC SRL balastieră ROZNOV
13 DIRECȚIA SILVICĂ PIATRA NEAMȚ- OCOLUL SILVIC VĂRATEC
14 Balastieră IACOBENI PUCIOSU
15 SC Sortbac SRL balastierĂ Lac Galbeni
16 SC DDD Serv SRL balastieră Racova
17 SC TRUST CCDP SRL balastieră ROZNOV
18 SC CONTRANS MASS SRL balastieră COSTIȘA
19 SC DRUPO NEAMȚ SA balastieră BODEȘTI VERSEȘTI
20 DIRECȚIA SILVICĂ PIATRA NEAMȚ balastieră Slobozia
21 PRIMĂRIA COMUNEI GIROV
22 Balastieră VATRA DORNEI
23 Balastieră HOLDA
24 Balastieră DORNA ARINI
25 SC CONSTRANS MASS SRL balastieră COSTIȘA
26 Balastieră COMUNA ALEXANDRU CEL BUN
27 SC PUBLISERV SRL Balastieră PIATRA NEAMȚ
28 SC ANDREI CONSTRUCT SRL – Balastieră în Perimetrul Podoleni 1
258
ANEXA 13 Surse de poluare urbane

Nr Locuitori echivalenți Surse de poluare urbane
1 >100.000 *CRAB – Centrul zonal municipiul Bacău
2 *C.J. APA SERV S.A. – Stație de epurare Piatra Neamț
3 10.000 – 100.000 **ACET Suceava – agenția Vatra Dornei
4 **CRAB – Centrul zonal județ Bacău – secția Buhuși
5 2.000 – 10.000 *Primăria Dorna Candrenilor
6 *Primăria Iacobeni
7 *Primăria Șaru Dornei
8 *C. J. APA SERV S.A. – Stație de epurare Bicaz
9 *Comuna Grințieș
10 *Comuna Tulgheș – stație de epurare
11 **Primăria Broșteni
12 **ROMAQUA PREST S.A. Borsec
13 ***C.J. APA SERV S.A. – stație de epurare Roznov
*funcționează corespunzător; **funcționează necorespunzător; ***fără stație.
259
ANEXA 14 Surse de poluare din industrie

Nr Surse de poluare urbane
1 IPPC S.C. CARPAT CEMENT HOLDING S.A. București –punct de lucru
Tașca – Figura 98
2 S.C. GA-PRO-CO-CHEMICALS S.R.L. Săvinești
3 S.C. AMURCO S.R.L. Bacău
4 non- S.C. CARPATHIAN SPRINGS S.A. Coverca – Panaci
5 IPPC S.C. CARTEL BAU S.A. Mestecăniș
6 C.N. A URANIULUI S.A. Crucea
7 S.C. COCA-COCA HBC România SRL Dorna – punct de lucru
Poiana Negri
8 S.C. DORNA LACTATE S.A., Vatra Dornei – secția UHT Floreni
9 S.C. RIO BUCOVINA SRL – punct de lucru Vatra Dornei
10 S.C. ROMANEL INTERNAȚIONAL GRUP S.A. Vatra Dornei
11 S.C. SINAROM MINING GRUP SRL Iacobeni
12 S.C. FIBREX NYLON S.A. Săvinești – Figura 100
13 S.C. STOFE BUHUȘI S.A.
*Directiva 2008/1/CE - IPPC referitoare la prevenirea și controlul integrat al poluării
mediului are ca scop
atingerea unui nivel înalt de protecție a mediului în întregul său, prin implementarea de
măsuri de prevenire
sau de reducere a emisiilor în atmosferă, apă și sol (http://www.anpm.ro/).
260
ANEXA 15 Surse de poluare punctiforme
Nr Sursa de poluare
1 SC RADIX TURISM SRL – Panaci
2 SC CAMY-LACT SRL – Vatra Dornei
3 SC TRIAMI SRL – Neagra Șarului
4 UM Vatra Dornei 01037
5 SC BILBOR MINERAL WATER SRL – Bilbor
6 SC IASICON SA – Lacu Roșu
7 SC QUALITASCOM SRL
8 SC ROMAQUA GROUP SA – Borsec
9 SC ANDREI CONSTRUCT SRL – Costișa
10 SC AQUA PARC SRL Roznov – Savinești
11 SC DURAU CEAHLĂU
12 SC GENERAL CONSTRUCT – punctual Căciulești
13 SC HENKEL RO – Fabrica de adezivi Roznov
14 SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE – Bisericani
15 ASOCIAȚIA LUMINA COMĂNEȘTI – punct de lucru Luncani
16 SC COVIRED SRL – stația de sortare Gura Văii
17 FUNDAȚIA UMANITARĂ DR. LUCA – Centrul de Sănătate Podiș
18 SC HARVIZ SA Miercurea Ciuc – punct de lucru Tulgheș
261
ANEXA 16 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Cârlibaba

Anul Debit pH Oxigen CBO5 CCO-Mn CCO-Cr Amoniu Azotiți Azotați Fier
m3/s dizolvat mgO2/L mgO2/L mgO2/L mg/L mg/L mg/L total
mgO2/L mg/L
1994 1,0 7,5 8,3 1,7 2,9 - 0 0,001 1,000 0,090
1995 2,0 7,5 9,1 1,1 2,9 - 0 0 1,800 0,070
1996 1,0 7,3 7,7 1,2 2,7 - 0 0 2,600 0,070
1997 0,7 7,1 8,8 1,0 2,1 - 0 0,005 2,000 0,070
1998 1,8 7,8 8,6 1,0 1,8 - 0 0 2,200 0,120
1999 1,9 7,4 8,4 1,0 1,5 - 0,010 0,001 0 0,110
2000 1,3 7,5 8,0 0,9 1,0 - 0 0 0,700 0
2001 2,0 7,3 6,3 0,5 1,0 - 0 0,003 0,400 0,010
2002 1,5 7,0 7,3 0,6 1,0 - 0,010 0,010 0,700 0
2003 2,1 7,1 9,0 0,2 0,5 - 0,020 0 0,100 0
2004 0,4 7,3 7,7 0,4 0,8 1,7 0,062 0 0,199 0,010
2005 1,3 7,7 8,8 0,9 1,3 2,8 0,023 0,001 0,094 0
2006 1,5 7,1 8,2 0,6 1,2 2,9 0,015 0 0 0
2007 1,5 7,1 8,2 0,5 1,4 2,8 0 0,001 0,350 0,020
2008 1,1 7,8 8,7 0,6 0,8 2,3 0,003 0,002 0,270 0
2009 1,7 7,7 9,2 1,0 1,1 3,5 2,200 0,002 0,002 0,010
2010 0,0 7,3 8,7 1,0 1,4 3,5 0,009 0,002 0,347 -
2011 0 7,9 8,3 0,92 - 6,06 0,006 0,003 0,138 0
262
ANEXA 17 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Argestru

mgO2/L mg/L
1993 2,4 6,8 8,3 1,0 1,9 - 0,050 0 1,800 0,190
1994 2,5 7,0 7,8 2,0 3,0 - 0,020 0 1,800 0,190
1995 3,1 7,3 8,6 1,7 3,0 - 0,030 0 1,700 0,090
1996 3,0 7,2 7,4 0,9 1,6 - 0 0 1,700 0,140
1997 2,8 7,1 8,7 1,1 2,3 - 0 0,004 2,300 0,067
1998 3,3 7,7 8,5 1,0 1,8 - 0,040 0 2,500 0,140
1999 3,4 7,1 8,4 1,2 2,0 - 0,010 0,010 0,100 0,140
2000 2,7 7,1 7,9 1,0 1,7 - 0 0,004 1,200 0
2001 4,0 7,2 7,9 0,5 1,1 - 0 0,010 0,400 0,030
2002 3,2 7,2 7,1 0,5 1,1 - 0 0,002 0,600 0,030
2003 3,9 6,8 8,8 0,4 0,7 - 0,050 0,001 0,100 0,010
2004 2,9 7,2 8,2 0,8 1,2 2,6 0,069 0,001 0,102 0,020
2005 2,9 7,5 8,9 0,9 1,6 2,8 0,026 0,001 0,079 0,010
2006 2,6 7,2 7,9 0,5 1,3 2,9 0,033 0 0 0
2007 4,0 7,6 8,3 0,6 1,4 2,7 0,003 0,003 0,310 0,010
2008 3,0 7,8 8,5 1,0 1,3 4,7 0,006 0,002 0,285 0,010
2009 3,2 7,8 8,3 1,2 1,7 4,3 0,002 0,002 0,173 0,030
2010 0,0 7,3 8,7 1,0 1,4 3,5 0,009 0,002 0,347 -
2011 0,0 7,9 8,3 0,9 6,1 0,006 0,003 0,138 0
263
ANEXA 18 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Barnar

Anul Debit pH Oxigen CBO5 CCO- CCO-Cr Amoniu Azotiți Azotați Fier
m3/s dizolvat mgO2/L Mn mgO2/L mg/L mg/L mg/L total
mgO2/L mgO2/L mg/L
1994 6,25 6,60 7,90 1,10 2,10 0,070 0,003 1,700 0,050
1995 7 7,30 7,9 2 3,7 0,100 0,010 3,000 0,130
1996 9,3 7,50 7,6 0,9 1,6 0 0,010 2,000 0,240
1997 7,3 7,10 8,2 1,3 2,7 0 0 2,300 0,250
1998 15,2 7,60 8,2 1,4 2,3 0,110 0,010 3,100 0,400
1999 10,2 6,80 8,3 1,3 2,2 0,100 0,010 1,000 0,380
2000 6,4 7,00 8 0,8 1,3 0,020 0,004 0,500 0
2001 4,5 7,30 8 0,6 1,3 0 0,010 0,400 0,030
2002 9,16 7,10 7,3 0,7 1,6 0,070 0,010 0,500 0,010
2003 3,23 7,2 8,2 0,3 0,6 0,080 0,002 0,100 0,020
2004 3,04 7,4 8 0,7 1,7 2,5 0,070 0,001 0,278 0,028
2005 7,3 7,5 7,63 0,7 1,62 2,8 0,032 0,002 0,089 0,010
2006 7,37 6,9 7,55 0,83 1,32 2,86 0,023 0,001 0 0
2007 9,83 7,7 8,16 0,54 1,83 3,38 0,001 0,004 0,398 0,020
2008 0,215 7,4 8,39 0,9 1,14 5,01 0,010 0,004 0,322 0
2009 3,15 7,8 8,18 1,32 2,25 4,88 0,005 0,004 0,310 0,030
2010 0 7,8 8,2 1,09 1,6 4,5 0,016 0,003 0,376 -
2011 0 7,8 7,9 1,19 6,46 0,014 0,003 0,132 0,060
264
ANEXA 19 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Frumosu

mgO2/L mgO2/L mg/L
1993 13,90 7,30 8,50 1,70 2,00 9,30 0 0,010 2,300 0,100
1994 11,4 7,30 8,5 1,2 1,7 7,00 0 0,010 1,700 0,060
1995 9,15 7,60 8,7 1 1,5 0 0,010 2,000 0,180
1996 14 7,3 8,5 0,7 0,4 0 0 2,500 0,100
1997 15,9 7,70 9,6 1,1 1,7 0 0 2,100 0,028
1998 16,1 7,30 8,2 0,9 1,5 0 0 1,800 0,100
1999 21,7 7,60 8,6 1,2 1,5 0 0 1,800 0,080
2000 11,8 7,40 7,7 0,6 1,4 0 0 1,500 0,120
2001 9,3 7,80 8,6 0,5 1,5 0 0 1,200 0,110
2002 15,3 7,30 8,5 0,9 2 0 0 2,200 0,070
2003 0,15 7,5 9,3 0,8 1,5 0 0 1,900 0,080
2004 15 7,5 9,28 0,8 1,3 2,8 0 0,002 0,429 0,080
2005 12,4 7,4 9 0,9 0,51 5,6 0 0,002 0,406 0,010
2006 12,2 7,3 9,4 1 1,82 4,7 0 0 0,406 0,050
2007 6,42 7,5 8,8 2,4 1,36 4,2 0 0,002 0,034 0,090
2008 14,5 7,3 9,5 2,3 1,1 4,7 0 0 0,440 0,070
2009 11,4 7,1 9 2,2 2,1 4,6 - - 0,4 0,11
2010 17,5 7,3 9,1 1,8 1,8 4,8 0,02 0,003 0,44 0,14
2011 0 7,8 9 2,3 4,8 0,02 0,002 0,21 0,016
265
ANEXA 20 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Straja

mgO2/L mgO2/L mg/L
1993 0,91 7,70 8,50 1,60 1,90 7,00 0 0,020 2,100 0,070
1994 1,2 7,70 7,9 1,7 2,1 15,00 0 0,020 1,600 0,040
1995 1,74 7,80 8,2 1,8 2,1 0 0,030 2,900 0,080
1996 1,66 7,5 8,5 1,6 2,2 0 0,010 4,100 0,060
1997 2,54 8,00 8,4 0,5 2,3 0 0 2,500 0,050
1998 3,43 7,60 7,7 2 2,4 0,00 0 0,011 1,900 0,090
1999 3,1 7,90 8,5 2,2 1,9 0 0,020 1,200 0,050
2000 1,81 7,60 8,3 1,6 2,2 0 0,020 1,200 0,070
2001 1,75 7,90 8,9 1,4 2,1 0 0,020 2,400 0,016
2002 2 7,40 4,8 1,5 1,8 0 0,030 3,900 0,006
2003 2,33 7,8 8,2 1,1 1,6 0 0,030 3,000 0,060
2004 2,21 7,8 8,4 1,2 1,7 3,7 0 0 0,474 0,040
2005 2,4 7,9 8,4 1,3 0,91 4,5 0 0,002 0,881 0,040
2006 1,56 7,8 8,6 0,7 0,56 6,5 0 0,003 0,745 0,040
2007 2,32 8 8,9 1,6 1,75 4,32 0 0,003 0,700 0,010
2008 2,31 7,7 9,3 2,2 1,2 4,7 0,020 0,010 0,690 0,050
2009 2 8 9,1 2,4 2,1 5,7 0,080 0,010 0,590 0,120
2010 2,94 7,3 8,3 2,2 1,8 4,7 0,020 0,007 0,390 0,090
2011 0 8 8,8 2 4,8 0,02 0,007 0,21 0,02
266
ANEXA 21 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Piatra Neamț

mgO2/L mg/L
2002 48,4 - 9,6 - - - 0 0,009 0,835 -

2003 - - - - - - - - - -
2004 5,1 7,6 9,2 1,2 2,3 5,7 0 0,006 0,632 0,050
2005 2,8 7,8 8,9 1,4 2,33 5,7 0 0,004 0,699 0,050
2006 45 7,7 9,2 1,6 1,42 5,6 0 0,003 0,745 0,050
2007 2,9 8,6 1,1 2,3 6,5 0 0 0,519 0,011
2008 40 7,3 9,6 2,2 1,9 4,8 0 0 0,630 0,050
2009 3 7,6 9,1 1,9 1,6 4,8 - 0,010 0,590 0,160
2010 7,16 6 8,8 2,6 2,4 7,6 0,02 0,003 0,610 0,100
2011 0 7,8 9 2,2 - 4,8 0,01 0,002 0,460 -
267
ANEXA 22 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Zănești

mgO2/L mgO2/L mg/L
1993 0,67 7,50 9,10 1,70 2,50 8,30 0 0 3,900 0,100

1994 1,45 7,60 7,4 0,7 2,6 7,30 0 0,040 2,200 0,040
1995 1,6 7,40 3 1,6 2,8 6,70 0,410 0,050 3,400 0,090
1996 1,99 7,4 8,9 2,3 2,7 8 0,130 0,050 3,700 0,110
1997 6,33 7,90 9,4 1,7 1,7 3,80 0,050 0,030 3,100 0,080
1998 1,81 7,70 8,5 1,3 2,5 6,30 0,300 0,050 3,200 0,080
1999 14,5 7,60 9,5 1,6 2,2 5,50 0,200 0,030 2,500 0,030
2000 1,51 7,70 7,3 1,7 2,4 - 0 0,050 3,800 0,070
2001 15 7,60 8,6 2 2,3 - 0 0,030 2,800 0,050
2002 29 7,30 9,4 1,4 2,4 - 0 0,020 4,200 0,040
2003 35 7,5 8,2 0,7 1,7 - 0 0,010 3,100 0,050
2004 0,24 1 9,2 0,9 1,9 4,6 0 0,003 0,700 0,050
2005 35 7,6 9 1,2 0,61 5,6 0 0,003 0,429 -
2006 15 7,3 9,2 1,1 1,92 6,5 0 0,006 0,565 0,010
2007 2,9 7,5 8,2 1,5 1,75 4,7 0 0,003 0,565 0,020
2008 40 7,8 9,4 2 1,9 4,7 0 0,010 0,690 0,030
2009 3 7,8 9,2 1,5 1 4,8 0,020 0,010 0,640 0,070
2010 3 7,4 9,1 2,2 2,1 4,8 0,010 0,004 0,630 0
2011 0 7,4 8,3 2,3 - 4,8 0,06 0,01 0,47 -
268
ANEXA 23 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Șerbănești

mgO2/L mgO2/L mg/L
1994 2 7,50 8,1 4,3 5,3 17,40 0,760 0,080 4,200 0,240
1995 26,6 7,20 8,1 3,3 5,9 13,80 1,130 0,060 4,800 0,120
1996 40 7,3 8,3 3 5,9 12,2 0,870 0,040 3,100 0,230
1997 52,7 2,70 8,3 2,8 5,6 12,70 0,880 0,030 3,700 0,140
1998 3 7,20 8,2 2,5 5,3 11,10 0,730 0,050 3,700 0,210
1999 64 7,00 8,4 1,4 1,7 9,70 0,340 0,020 0,800 0,060
2000 40 7,40 8,1 1,8 3,4 5,10 0,040 0,040 0,800 0,020
2001 6,8 7,40 8 1,3 2,4 7,00 0,070 4,000 0,003 0,010
2002 40 7,30 7,2 1 1,7 6 0,090 0,010 0,200 0,100
2003 15 7 8,1 1 1,4 4 0,090 0,010 0,100 0,010
2004 2,5 7,6 8,5 1,1 1,9 5 0,070 0,009 0,429 0
2005 40 7,4 9 1,1 2,53 4,2 0,037 0,005 0,219 0
2006 42,5 7,6 8,55 1,2 2,43 4,76 0 0,004 0,226 0,010
2007 40 7,4 7,5 1,1 3,24 4 0 0 0,271 0
2008 31 7,9 8,1 1,2 0,6 4 0,042 0 0,470 0,010
2009 20,2 7,8 6,8 1,2 2,3 4,9 0,012 0,005 0,108 0,010
2010 0,00 7,6 6,83 1,02 2,6 4,9 0,023 0,014 0,601 0,020
2011 0,00 7,8 8,05 1,07 - 4,7 - - - 0,010
269
ANEXA 24 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Frunzeni

mgO2/L mgO2/L mg/L
1994 4,08 7,30 3,3 7,6 14,3 30,30 2,87 0,090 11,100 0,100
1995 26,6 7,20 8,1 3,3 5,9 13,80 1,13 0,060 4,800 -
1996 7,15 7,3 7,1 2,2 4 10,1 1,22 0,090 6,800 0,150
1997 9,53 7,80 8,2 1,9 2,9 8,30 3,13 0,040 11,600 0,100
1998 14,1 7,80 7,7 2,2 2,7 7,30 2,38 0,060 8,300 0,110
1999 9,7 7,70 6,7 2,4 2,6 6,60 0,96 0,040 4,900 0,080
2000 7,04 7,50 7,8 1,4 2,4 - 0,41 0,110 5,300 0,080
2001 4,7 7,60 7 1,6 3,1 - 0,3 0,070 5,100 0,050
2002 5,6 7,20 7,2 1,1 2,4 - 1,1 0,110 7,500 0,040
2003 6,78 7,7 7,7 1,6 2,1 - 0,3 0,020 5,800 0,070
2004 4,96 7,5 1,2 1,6 2,9 6,5 0,436 0,003 0,994 0,050
2005 5,67 7,8 8,4 0,7 0,71 5,8 0,646 0,005 1,465 0,040
2006 5,58 6,7 9 1,6 0,43 6,5 0,156 0,006 0,994 0,030
2007 3 7,7 6,6 1,6 2,24 5,52 0,148 0,018 1,590 0,040
2008 5,5 7,7 9 2,1 2,4 5,6 0,27 0,020 0,980 0,030
2009 5,81 7,9 8,1 2,1 2,1 4,8 0,37 0,040 1,830 0,090
2010 5,32 7,5 8,1 2,6 2,4 7,6 0,05 0,010 0,780 0,070
2011 0 7 9 2,6 - 4,8 0,21 0,010 1,490 0,050
270
ANEXA 25 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Bacău aval

mgO2/L mgO2/L mg/L
1993 4,00 7,30 0,00 8,50 38,40 110,00 4,900 0,070 0,800 0,510
1994 3 5,90 1,8 20 41,2 107,00 0,53 0,040 3,200 1,760
1995 4,2 7,00 3,2 28,4 54,4 116,00 9,5 0,040 4,700 0,680
1996 5 6,9 5,3 18,6 35,2 100 8,1 0,040 5,700 0,600
1997 3 6,70 2,8 16 30,4 70,00 6,5 0,030 7,500 0,250
1998 2 6,90 5,2 7,5 14,4 30,00 3 0,030 3,700 0,160
1999 3,5 6,90 1,3 17 20 40,50 0,75 0,010 0,400 0,060
2000 2,5 6,80 0 41 39,2 150,00 10,1 0,020 0,200 0,320
2001 1 6,60 0 14 19,2 48,00 0 1,900 0 0,080
2002 3 6,90 0,7 8,3 8,6 27 2,82 0,080 0,400 0,040
2003 1 7 5,2 2,1 9,8 33 1,04 0,040 0,400 0,050
2004 2,46 7,6 2 14,8 14,8 41 3,407 0,043 0,158 0,060
2005 2 - 4,7 - - - 0,226 0,015 0,610 -
2006 2,4 7,4 3,1 4,1 8,2 17,6 0,058 0,019 0,316 9,100
2007 1,2 7,8 5,7 2,8 7,3 14,4 0,154 0 0,270 0,080
2008 1,6 7,8 3,5 1,8 2,6 9,6 0,04 0,011 0,280 -
2009 5,81 7,3 2,9 5,3 7,3 42 0,068 0,007 0,396 0,010
2010 0 7,7 3,47 1,26 3 9,9 0,023 0,012 0,054 0,010
2011 0 7,7 8,45 1,2 - 7,3 0,081 0,006 0,391 0
271
ANEXA 26 Valorile medii ale parametrilor fizico-chimici de la stația Roznov

mgO2/L mgO2/L mg/L
1993 3,10 7,30 2,70 6,90 20,40 40,00 0,190 0,030 0,700 0,170
1994 2,78 7,10 2,8 7,4 30,6 340,00 1,000 0,080 1,600 0,100
1995 4,15 7,20 2,5 11,9 25,2 50,00 1,300 0,010 0,800 0,150
1996 5,16 7,2 8,4 1,4 3,9 8 0,200 0,060 3,900 0,110
1997 3,88 7,60 9,4 2,5 3 - 0,770 0,070 5,000 0,140
1998 6,34 7,90 9,6 1,6 3,3 0,00 0 0,070 4,500 0,120
1999 5,76 7,70 8,9 1,3 2,5 - 0 0,100 4,300 0,130
2000 8,19 7,50 0,9 1,7 3 - 0 0,110 4,400 0,080
2001 6,29 7,30 8,9 1,9 3,4 - 0,050 0,070 4,000 0,060
2002 5,05 7,80 8,9 2 2,7 - 0,050 0,020 4,900 0,100
2003 4,82 7,4 8,4 3 3 - 0,140 0,120 3,700 0,080
2004 3,73 7,5 7 2,2 3,1 7,6 0,156 0,015 0,971 0,080
2005 1,7 7,5 8,5 1,6 3,24 7,6 0 0,024 0,700 0,060
2006 4,67 7,4 8,4 1,7 2,63 6,5 0 0,004 0,971 0,040
2007 2,47 7,4 6,2 2,3 2,63 5,98 0,027 0,015 0,994 0
2008 5,2 7,6 8,6 2,4 2 5,6 0,020 0,010 0,640 0,030
2009 3,59 7,7 8,7 2,2 2,4 5,7 0,005 0,030 1,050 0,020
2010 4,54 7,4 8,4 2,2 2,1 7,6 0,007 0,010 0,840 0,090
2011 0 7,4 9,9 2,4 - 4,8 0 0 0,650 0,070
272
View publication stats

Carte Cojoc 2016 Final

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Cojoc 2016 Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

ANALIZA REGIMULUI HIDROLOGIC AL RAULUI BISTRITA IN CONTEXTUL

Book · March 2016

Gianina Maria Cojoc

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Cojoc Gianina Maria

ANALIZA REGIMULUI HIDROLOGIC AL

Editura Terra Nostra

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I.Cojoc Gianina Maria

Copyright©2016 Editura Terra Nostra, Iași

Coperta: Cristian Stoleriu

CUVÂNT ÎNAINTE ........................................................................................................... 5

7. PARAMETRII AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE DIN BAZINUL

Tot ca metodă necesară în actualele condiţii de informatizare este şi cea care se

bazinele de recepţie ale cursurilor de apă, au dat naștere precipitaţiilor cu caracter

grafice (realizate în excel) și fotografii (pentru ca fenomenele prezentate să fie

soluţii. Din acest motiv se impune reconstituirea regimului hidrologic natural

Directiva inundațiilor). Produsele finale au fost obținute cu tehnologii avansate de lucru

prof.univ.dr. Romanescu Gheorghe

Am fost susținută necondiționat de domnul profesor dr. Gheorghe ROMANESCU,

Cerințele tot mai mari de apă au imprimat un impuls deosebit cercetărilor

Se impune o integrare corectă și bine fundamentată științific a lucrărilor de

Pe lângă toate acestea au fost realizate și o serie de hărți tematice prin

Fig. 1 Harta Moldovei reprodusă după Dimitrie Cantemir

confirmă tectonica în pânze de sariaj. M. Savul şi V. Ianovici (1957) demonstrează

Donisă, P. Poghirc și I. Hârjoabă (1964). De asemenea pot fi menționate și o serie de

hidrografic al râului Bistrița de către: Obreja, 2012; Romanescu, 2006; Romanescu,

3. BAZA DE DATE. METODOLOGIA CERCETĂRII ȘI TEHNICI DE

Tabel 1 Staţiile hidrometrice din bazinul hidrografic Bistrița utilizate în studiu şi

8 BISTRIȚA STRAJA 1986-2014 1986-2014 1986-2014 56,9 4,18

Tabel 2 Staţiile meteorologice și pluviometrice din bazinul hidrografic Bistrița utilizate

12 BICAZ BICAZ CHEI 1968-2014

Alte date utilizate în realizarea analizei regimului de scurgere sunt reprezentate

4. ACTIVITATEA DE MĂSURARE A PARAMETRILOR HIDROLOGICI ÎN

semnalarea eventualelor poluări ale apelor, prin intermediul proiectelor DESWAT

4.2. Structura rețelei hidrometrice actuale din bazinul Bistriței

Cunoaşterea regimului hidrologic, a particularităţilor sale precum şi monitorizarea

Fig. 2 Schema de amenajare hidroenergetică a râului Bistrița (după Administrația

Tabel 3 Reţeaua hidrologică de monitorizare a regimului scurgerii în bazinul râului

Nr Râul Staţia F Hmed Program de bază An

Privind lucrurile sub raportul altitudinii (criteriu de bază al zonalităţii geografice

4.3. Metode moderne de monitorizare hidrometrică

Monitorizarea hidrometrică a cursurilor de apă reprezintă o etapă importantă în

aplicația HTN (HydroThreatNet) şi programul interactiv de prognoză hidrologică RFS

Fig. 3 Stația automată (AHSS) Drăgoiasa de pe râul Neagra

Fig. 4 Stația automată (APPS) Panaci din satul Panaci

HydroNet Briefing Terminal este o aplicaţie de vizualizare şi analiză a

Fig. 5 Interfața aplicației HydroNet Briefing Terminal. Informații despre stația

Aplicația mai oferă posibilitatea de vizualizare a produselor generate de

furnizează produse de prognoză a evoluției parametriilor hidrologici, pe o rețea grid cu o

Fig. 6 Interfața aplicației HydroThreatNet. Informații despre o stație hidrometrică din

Programul RIVER FORECAST SYSTEM – Interactive Forecast Program (Fig.

Fig. 7 Interfața programului de prognoză hidrologică RFS. Informații referitoare la stația

În concluzie mijloacele moderne de monitorizare asigură o precizie mai mare a

5. CONDIŢII FIZICO-GEOGRAFICE ÎN CARE SE FORMEAZĂ RESURSELE

Fig. 8 Localizarea bazinului hidrografic al râului Bistriţa pe teritoriul României și în

Se poate spune că așezarea geografică a bazinului hidrografic al râului Bistrița

5.2. Evoluția paleogeografică și alcătuirea geologică

era exondată în totalitate, Platforma Moldovenească a fost intens sedimentată

5.3. Relieful – suport determinant al evoluției rețelei hidrografice în bazinul

valea se îngustează, în special în defileele de la Zugreni și Toance; sectorul Cotîrgași-

Fig. 10 Unitățile de relief din Bazinul hidrografic al râului Bistrița

Sectorul de podiș (Podișul Central Moldovenesc) prin a cărui margine vestică