Flora si fauna Romaniei

1. DEFINITII
Flora sau vegetatia reprezintă totalitatea formatiunilor plante eterogene ca origine geografică și cu
înrudiri diverse, dar grupate împreună de necesitățile de trai în unități de viață numite fitocenoze și
asociații. Vegetația este o asamblare a speciilor de plante și a acoperirii pe care o oferă.
Fauna definește totalitatea viețuitoarelor din regnul animal care trăiesc într-o anumită regiune sau areal
geografic.

2. Vegetatia Romaniei
Flora României cuprinde totalitatea plantelor identificate și clasificate pe teritoriul acestei țări.
Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate
monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari
zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă.
Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine,
astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de
metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și
2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită
umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii,
plopi și arini.
În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.
 1. Zona de stepa
Este caracteristică unităților joase de câmpie și dealuri puțin
înalte din sudul sud-estul și estul României. De regulă,
caracterizează unitățile de relief cu altitudini de sub 200 m, în
care temperatura medie anuală se apropie sau depăşeşte 10°
C, iar precipitațiile sunt de regulă situate sub 450 mm.
Stepa în România este cel mai bine reprezentată în sud și sud-
est respectiv în partea central și de est a Bărăganului, sudul
câmpiei Mostiştei până în Câmpia Burnazului și până în
sudul Câmpie Olteniei.

2. Zona de silvostepa
Este întâlnită în unitățile joase de relief până la altitudini de
200-250 m, fiind caracteristică tot unităților de câmpie și
dealuri joase. Condițiile de mediu, se remarcă prin
temperature ridicate, în medie peste 9° C, și precipitații
reduse, de regulă sub 550 mm uneori ajungand pana la 600
de m.
Silvostepa este în prelungirea stepei fiind constituită din
pajişti caracteristice stepei, în alternanţă cu ochiuri sau
pâlcuri de pădure. În pajişti vegetația ierboasă este
asemănătoare cu cea de stepa.

Fauna zonelor de stepa si silvostepa:

 Mamiferele din aceste zone sunt reprezentate mai mult
de rozatoare: harciogul, popandaul, soarecele de camp,
iepure de camp, dihor,, bizam, oarbete;
 Printre pasari se numara: pitpalacul, dropia, prepelita,
graurul, ciocarlia, eretele alb, mierla, sticletele;
 Reptilele cele mai des intalnite sunt broasca si gusterul;
 Fauna acvatica este reprezentata de crap, clean, caras;
 3. Zona de padure
Padurea este formatia vegetala cu cea mai mare intindere din Romania. Esentele forestiere de la noi se etaejaza
dupa altitudine si relief, urcand de la campie pe dealuri si pe versantele muntilor pana la 1500-1800 m.
In zona forestiera din Romania sunt cuprinse subzonele stejarului, gorunului, fagului si a molidisurilor.
a. etajul stejarului (200 – 500m)
b.etajul fagului (500-1200)
c.etajul coniferelor (1200-1800m)
 Fauna zonelor de padure
In zonele de padure apar: cerbul, ursul, rasul, jderul, veverita, pajura, vulturul plesuv, huhurezul, uliul,
ciocanitoarea pestrita, pitigoiul, etc.

4.

Zona alpina( peste 1800 m)

Bioregiunea alpină cuprinde munţii, deasupra
regiunii de poale. Diorama dedicată Carpaţilor
româneşti urmăreşte o tranziţie de la zona inferioară
a etajului alpin, cu vegetaţie de făgete amestecate cu
molid, către regiunile mai înalte, trecând prin zona
molidişurilor pure, cea a tufişurilor de jnepeni şi cea
a pajiştilor alpine, cu smârdar, floare de colţ etc.
Fauna este dispusă şi ea în consecinţă: în zonele de păduri de fag şi molid întâlnim carnivore mari, precum
lupul, ursul şi râsul, dar şi păsări precum ierunca, huhurezul mare, cocoşul de munte, alunarul, diverşi piţigoi;
urcând, întâlnim acvila de munte, vipera de munte, iar în zona alpină superioară, capra neagră, marmota (specie
reintrodusă), prundăraşul de munte, corbul.