UNIVERSITATEA

„CONSTANTIN BRÂNCOVEANU”
- PITEŞTI -

Alexandrina SÎRBU
- coordonator -
Oana-LuminiŃa VOICU LuminiŃa-Mariana NEACŞU
Roxana-Maria DOROBANłU

MANAGEMENTUL CALITĂłII
(FUNDAMENTELE TEHNOLOGIEI
ŞI MERCEOLOGIEI)

- curs aplicativ -

- 2013 -
Coordonator lucrare: Prof. univ. dr. Sîrbu Alexandrina

ContribuŃia autorilor:
Prof. univ. dr. ing. Sîrbu Alexandrina – I, module A, B, C, D
Conf. Univ. dr. Voicu Oana LuminiŃa – module B, D, E
Lector univ. dr. Neacşu LuminiŃa-Mariana – modul E
Asist. univ. drd. DorobanŃu Roxana-Maria – modul C
 Cuprins

I. INFORMAłII GENERALE ………………………………… 5

a) Date de identificare...................................................................... 5
b) CondiŃionări şi cunoştinŃe anterioare........................................... 5
c) Descrierea cursului....................................................................... 5
d) CompetenŃe.................................................................................. 6
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului.................................... 7
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs............................ 7
g) Materiale bibliografice................................................................. 8
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs............................. 9
i) Calendarul cursului....................................................................... 9
j) Politica de evaluare şi de notare................................................... 9
k) Elemente de deontologie universitară.......................................... 10
l) Strategii de studiu recomandate.................................................... 10
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS. APLICAłII….…. 12
Modulul A. Fundamentele tehnologiei şi merceologiei -
noŃiuni definitorii……………………………………………....... 12
LecŃia 1. Conceptul şi rolul tehnologiei şi merceologiei................. 13
LecŃia 2. ProducŃia, ca obiect de activitate al agenŃilor economici
în economia de piaŃă........................................................................ 18
Modulul B. Elemente de tehnologie.............................................. 26
LecŃia 3. Procese tehnologice........................................................... 27
LecŃia 4. BilanŃul tehnologic şi indicatori tehnico-economici......... 41
LecŃia 5. Standardizarea şi standardele............................................ 53
Modulul C. Elemente de merceologie.......................................... 64
LecŃia 6. Calitatea, atribut al mărfurilor în schimburile economice 65
LecŃia 7. Clasificarea mărfurilor. Sortimentul de mărfuri................ 79
LecŃia 8. Ambalarea, etichetarea, codificarea şi marcarea
mărfurilor ........................................................................................ 88
LecŃia 9. Verificarea, controlul şi atestarea calităŃii......................... 98
Modulul D. AplicaŃii privind valorificarea industrială
a produselor ................................................................................... 110
LecŃia 10. ParticularităŃile mărfurilor alimentare. Analiza
senzorială a produselor. SiguranŃa alimentelor conform metodei
HACCP............................................................................................ 111

3
LecŃia 11. AplicaŃii privind tehnologia şi merceologia produselor
nealimentare..................................................................................... 129
Modulul E. Asigurarea şi managementul calităŃii...................... 145
LecŃia 12. ConsideraŃii generale privind abordarea calităŃii............ 146
LecŃia 13. Asigurarea calităŃii – concepte definitorii...................... 157
LecŃia 14. Managementul calităŃii. Sisteme de management
al calităŃii ......................................................................................... 163

4
 I. INFORMAłII GENERALE

a) Date de identificare

Denumire disciplinei: Managementul calităŃii (Fundamentele

tehnologiei şi merceologiei)
Domeniul fundamental: ŞtiinŃe economice
Nivelul studiilor: licenŃă (zi, FR)

an de studiu I nr. credite 7

Categoria a. formativă DS
(DF - fundamentală, DS - specialitate, DC-complementară)
disciplinei
b. opŃionalitate DO
(DO - obligatorie, DA - la alegere, DF - facultativă)
Conf. univ. dr. Antonescu Eugenia
Colectivul Conf. univ. dr. Voicu LuminiŃa
disciplinei Lect. univ. dr. Lăzărică Marinela
Prof. univ. dr. Sîrbu Alexandrina

b) CondiŃionări şi cunoştinŃe anterioare

Disciplina “Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi
merceologiei)” este facil de abordat în cazul în care studenŃii au cunoştinŃele de
bază dobândite prin studiul Microeconomiei, ca disciplină la nivel de studii de
licenŃă, dar nu este condiŃionată de promovarea unui examen anume.
Prin tematica abordată acest curs permite acumularea unor cunoştinŃe
şi formarea unor competenŃe ce contribuie la aprofundarea altor discipline
de studiu: Management, Marketing, Analiză economico-financiară, Ecologie
şi legislaŃia mediului ş.a.

c) Descrierea cursului
Cursul „Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi
merceologiei)” include într-o formă sintetică cunoştinŃe de bază din
domeniile tehnologiei şi merceologiei, care să le poată oferi viitorilor
economişti posibilitatea de a capăta deprinderi şi de a-şi forma competenŃe
profesionale pentru a fi corect angrenaŃi în activităŃi de producŃie sau de
comerŃ.
Pornind de la noŃiunile definitorii ale tehnologiei şi merceologiei, în curs
sunt prezentate elementele fundamentale de tehnologie şi de merceologie, cu
referire la: activităŃile de producŃie şi procesele tehnologice, calitatea

5
mărfurilor, aplicaŃii privind valorificarea industrială a produselor, precum şi
noŃiunile de bază în ceea ce priveşte asigurarea şi managementul calităŃii.
Cursul este însoŃit de activităŃi individuale sau de grup, sub formă de
studiu, de lucrări aplicative şi de proiecte, care să permită o mai bună
înŃelegere şi aprofundare ale noŃiunilor teoretice, dar şi rezolvarea unor
probleme practice, specifice ce apar inerent în activitatea economică
curentă.

d) CompetenŃe
Cursul „Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi
merceologiei)” are drept obiectiv principal însuşirea de către studenŃi a cunoştinŃelor
de bază din domeniile tehnologiei şi merceologiei, care să le poată oferi posibilitatea
de a căpăta abilităŃi şi de a-şi forma competenŃe specifice cu referire la:
- aplicarea corectă a tuturor acestor cunoştinŃe în organizarea şi în
conducerea unor activităŃi economice, bazate pe raporturi de producŃie sau
comerciale cu bunuri materiale, în condiŃii de eficacitate tehnologică şi de
eficienŃă economică;
- valorificarea complexă a resurselor materiale, în condiŃii de eficienŃă
economică;
- aprecierea calităŃii produselor din oferta de mărfuri de pe piaŃă;
- îmbunătăŃirea calităŃii sau promovarea mărfurilor pe piaŃă prin aplicarea
unor strategii de marketing corecte şi coerente;
- cunoaşterea sortimentelor de mărfuri existente pe piaŃa românească şi
diversificarea lor în concordanŃă cu cerinŃele pieŃei.
Dintre descriptorii de nivel ai elementelor structurale ale
competenŃelor profesionale amintim:
1. Cunoaştere, înŃelegere, explicare şi interpretare
Identificarea, clasificarea şi descrierea noŃiunilor specifice disciplinei,
interpretarea şi utilizarea adecvată a limbajului de specialitate; analiza şi
sinteza noŃiunilor specifice pentru aplicarea lor în practică, luarea deciziilor
şi rezolvarea unor probleme tehnico-merceologice concrete.
2. Instrumental-aplicative
Proiectarea şi evaluarea activităŃilor specifice referitoare la calitatea
produselor şi proceselor, dezvoltarea mixului de produse şi creşterea
eficienŃei tehnico-economice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente
tehnice şi merceologice specifice pentru implementarea unui sistem de
management al calităŃii
3. Atitudinale
Manifestarea responsabilăŃii profesionale şi cultivarea unui mediu
ştiinŃific centrat pe valori, comunicarea eficientă şi lucrul în echipă;
valorificare propriului potenŃial pentru dezvoltarea profesională.
6
 La sfârşitul cursului studenŃii trebuie să aibă capacitatea de a explica,
de a analiza şi de a interpreta cunoştinŃele acumulate pentru rezolvarea
problemelor specifice domeniului economic, pentru planificarea şi
organizarea activităŃilor referitoare la calitate şi mixul de produs sau la o
activitate de producŃie industrială, prin promovarea muncii în echipă şi
încurajarea inovaŃiei.

e) Organizarea modulelor în cadrul cursului

„Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi
merceologiei)” este o disciplină de semestru, a cărei curs este structurat pe
cinci module şi 14 lecŃii, după cum urmează:

Modulul A. Fundamentele tehnologiei şi merceologiei - noŃiuni

definitorii
LecŃia 1. Conceptul şi rolul tehnologiei şi merceologiei
LecŃia 2. ProducŃia, ca obiect de activitate al agenŃilor economici în
economia de piaŃă
Modulul B. Elemente de tehnologie
LecŃia 3. Procese tehnologice
LecŃia 4. BilanŃul tehnologic şi indicatori tehnico-economici
LecŃia 5. Standardizarea şi standardele
Modulul C. Elemente de merceologie
LecŃia 6. Calitatea, atribut al mărfurilor în schimburile economice
LecŃia 7. Clasificarea mărfurilor. Sortimentul de mărfuri.
LecŃia 8. Ambalarea, etichetarea, codificarea şi marcarea mărfurilor
LecŃia 9. Verificarea, controlul şi atestarea calităŃii
Modulul D. AplicaŃii privind valorificarea industrială a produselor
LecŃia 10. ParticularităŃile mărfurilor alimentare. Analiza senzorială a
produselor. SiguranŃa alimentelor conform metodei HACCP.
LecŃia 11. AplicaŃii privind tehnologia şi merceologia produselor
nealimentare
Modulul E. Asigurarea şi managementul calităŃii
LecŃia 12. ConsideraŃii generale privind abordarea calităŃii
LecŃia 13. Asigurarea calităŃii: concepte definitorii, evoluŃii; calitatea –
factor de competitivitate a firmei
LecŃia 14. Managementul calităŃii. Sisteme de management al calităŃii

f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs

7
 Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs pentru disciplina
„Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi merceologiei)”
sunt stabilite în funcŃie de planul de învăŃământ al programului de studii:

Numărul orelor de C/SI S/L/P

activităŃi didactice 28 28
(C – curs, SI – studiu individual, S – seminar, L – laborator, P – proiect)

Aceasta este o disciplină, cu finalizare (evaluare) la sfârşitul

semestrului. Parcurgerea cursului la disciplina „Managementul calităŃii
(Fundamentele tehnologiei şi merceologiei)” presupune atât activităŃi
obligatorii, cât şi facultative din partea studentului, în funcŃie de tematica
abordată în fiecare modul. Este necesară participarea efectivă a studenŃilor
la activităŃile desemnate ca fiind obligatorii, conform curriculei
universitare (curs, lucrări practice, proiecte, seminar –după caz), în timp ce
consultaŃiile şi alte activităŃi tutoriale sunt considerate activităŃi facultative.
De asemenea, este apreciată şi participarea studenŃilor în cadrul
cercurilor ştiinŃifice şi al sesiunilor de comunicări ştiinŃifice studenŃeşti, ca
şi activităŃi extracurriculare, facultative.

g) Materiale bibliografice

StudenŃii pot aprofunda noŃiunile referitoare la „Managementul calităŃii

(Fundamentele tehnologiei şi merceologiei)” căpătate în cadrul activităŃilor obligatorii,
prin consultarea materialelor bibliografice disponibile în Biblioteca UniversităŃii
„Constantin Brâncoveanu”, bibliotecile judeŃene sau cele digitale (on-line).
Dintre materialele bibliografice recomandate studenŃilor şi care sunt
disponibile la sălile de lectură ale Bibliotecii UniversităŃii „Constantin
Brâncoveanu” amintim:
→ de bază:
1. Antonescu E., Voicu O.L., Bazele merceologiei, Editura IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2009.
2. Neacşu L., VlăduŃ D., Sîrbu A., Tehnologii în industria alimentară şi
nealimentară, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2004
3. Sîrbu A., Voicu O.L., Fundamentele tehnologiei şi merceologiei, Editura
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010.
4. Voicu O.L. (coord.), Bazele merceologiei – Caiet de lucrări aplicative,
Editura IndependenŃa Economică, Piteşti, 2002
→ facultative:
5. FrăŃilă R., ş.a., Bazele tehnologiei şi merceologiei, Editura Dacia, Cluj
Napoca, 2000
8
6. Redeş Al., ş.a., Merceologie industrială, Editura Eficient, Bucureşti, 1999
7. Sîrbu A. (coord.), Merceologie alimentară, Editura IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2001
8. Socolescu A.M., Angelescu A., Bazele tehnologiei industriale, Editura
ASE, Bucureşti, 2001
9. Voicu O.L. (coord.), Bazele merceologiei, Ed. IndependenŃa Economică,
Piteşti, 2003
10. Voicu O.L. – Expertiză merceologică, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2004
Pe lângă cărŃi, biblioteca universitară dispune de reviste (Calitate şi
management, Revista de ComerŃ ş.a.) şi alte materiale documentare.

h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs

Pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃilor aferente disciplinei

„Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi merceologiei)”, se
recomandă utilizarea următoarelor materiale, instrumente şi echipamente:
- în cazul studiului individual, studenŃilor le este necesar accesul la
bibliotecă (suportul de curs, manuale, cărŃi, reviste, CD-uri) şi un calculator
de birou (PC) cu legătură internet pentru accesarea informaŃiilor necesare,
- pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃilor asigurate de
facultate (C/SP/L) sunt necesare: tablă, videoproiector, pliante, standarde,
broşuri sau cataloage, materiale şi mostre de produse, ambalaje, etichete (v.
cabinet de Ingineria Produselor).

i) Calendarul cursului

Calendarul activităŃilor desfăşurate la disciplina „Managementul calităŃii

(Fundamentele tehnologiei şi merceologiei)” se stabileşte la începutul fiecărui an
universitar (semestrul de studiu respectiv) de către cadrul didactic titular. Calendarul
se întocmeşte astfel încât să respecte curricula prestabilită în concordanŃă cu planul
de învăŃământ, precum şi cu structura anului universitar în curs.
În cazul studenŃilor de la frecvenŃă redusă, calendarul cursului va fi
adus la cunoştinŃa studenŃilor la începutul semestrului în care trebuie
studiată disciplina.

j) Politica de evaluare şi de notare

Evaluarea studenŃilor la disciplina „Managementul calităŃii

(Fundamentele tehnologiei şi merceologiei)” se va realiza conform planului de
învăŃământ, prin examen scris în sesiunea de examene a semestrului în care s-au
parcurs modulele cursului şi toate celelalte activităŃi didactice prestabilite.
9
 Stabilirea notei finale se va face prin calculul unei medii ponderate,
Ńinându-se cont atât de nota obŃinută la examenul scris (E), cât şi de
activitatea studenŃilor din timpul semestrului:
- examenul E
Stabilirea notei finale
- activitatea din timpul poate contribui
la examene (%)
semestrului până la 50%
- proiect 30%
Evaluarea activităŃii - referate 10%
din timpul semestrului - teme control 20%
(%) - testări, răspunsuri 30%
- altele (frecvenŃă etc.) 10%
1. Elaborarea unei lucrări scrise (E) prin
care să se evidenŃieze un nivel satisfăcător
de dobândire a cunoştinŃelor şi de formare a
abilităŃilor, conform competenŃelor
Standard minim de precizate (nota min. acceptată: 5 (cinci).
performanŃă 2. Întocmirea unui proiect în domeniul
calităŃii, conform descriptorilor menŃionaŃi.
Nota finală, calculată ca o medie ponderată
(cf. modalităŃilor stabilite), să fie minimum
5(cinci).

k) Elemente de deontologie academică

Atât cadrul didactic titular de disciplină, cât şi studenŃii care frecventează

cursul de „Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi
merceologiei)” trebuie să respecte etica profesională, cu referire la normele şi
obligaŃiile specifice educaŃiei în învăŃământul superior. Totalitatea regulilor şi
uzanŃelor care reglementează relaŃiile dintre profesori şi studenŃi, respectiv
dintre studenŃi, sunt incluse în „Codul de etică universitară” şi în alte
regulamente ale UniversităŃii „Constantin Brâncoveanu”, documente care sunt
disponibile pentru consultare/informare:
√ Regulament privind desfăşurarea activităŃii didactice,
√ Regulament privind activitatea profesională a studenŃilor,
√ Regulament privind evaluarea şi notarea studenŃilor,
√ Regulament privind organizarea şi funcŃionarea departamentului
pentru învăŃământ cu frecvenŃă redusă,
√ Manualul calităŃii ş.a.

l) Strategii de studiu recomandate

10
 Pentru a se îndeplini obiectivele specifice învăŃării (cognitive,
psihomotorii şi afective), cadrele didactice titulare la disciplina
„Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi merceologiei)” vor
folosi strategii didactice corespunzătoare tipului de activităŃi didactice şi
gradului de dificultate a cursului, potrivite nivelului de pregătire al studenŃilor.
Ca strategie didactică, dependent de programul de studii şi de formatul
activităŃilor la disciplina „Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei
şi merceologiei)” se aplică următoarele:
-C: prelegere, dezbatere, întrebări şi răspunsuri, studii de caz
-S/L/P: dezbateri, studii de caz, lucrări practice, probleme, referate, teme
individuale (proiecte), teme de grup.
Pentru studiul individual şi în vederea evaluării cunoştiinŃelor şi
deprinderilor la disciplina „Managementul calităŃii (Fundamentele
tehnologiei şi merceologiei)”, studenŃilor li se recomandă parcurgerea
următoarelor etape:
1. implicarea activă în examinarea propriilor cunoştinŃe, deja
existente, ca punct de plecare pentru înŃelegerea noŃiunilor noi
oferite de cursul de „Managementul calităŃii (Fundamentele
tehnologiei şi merceologiei)” şi eliminarea confuziilor şi erorilor
de cunoaştere anterior dobândite.
2. învăŃarea activă, prin implicarea studenŃilor în activităŃile propuse
de cadrul didactic titular de disciplină şi dezvoltarea motivaŃiei; în
acest fel studenŃii devin conştienŃi de propria lor gândire şi îşi
folosesc limbajul propriu (studenŃii îşi exprimă cunoştinŃele
vorbind şi/sau scriind).
3. implicarea cognitivă activă prin realizarea sensului, ca etapă a
învăŃării prin contactul studenŃilor sub forma lecturii cursului sau
altor materialelor bibliografice, a ascultării prelegerilor, a
vizionării prezentărilor sau a efectuării unor lucrări aplicative.
Pentru o înŃelegere eficientă a noŃiunilor, studenŃii care învaŃă pun
întrebări sau notează ceea ce nu înŃeleg, pentru a cere ulterior
lămuriri.
4. consolidarea cunoştinŃelor noi şi restructurarea activă a schemei de
cunoaştere deja asimilată, pentru a include în ea noi concepte; în
această etapă studenŃii încep să exprime în cuvintele lor proprii
ideile si informaŃiile asimilate, printr-un schimb de idei între
studenŃi sau între studenŃi şi profesor.
5. autoevaluarea (pe parcursul învăŃării) ale cunoştinŃelor asimilate.
6. recapitularea noŃiunilor şi pregătirea pentru examinarea finală.

11
 II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS. APLICAłII

MODULUL A
Fundamentele tehnologiei şi merceologiei - noŃiuni definitorii

Introducere

Într-o lume a competiŃiei, asistăm la evoluŃii sinuoase în oferta de

mărfuri, evoluŃii ce determină restructurări de ordin conceptual şi
metodologic în ştiinŃa mărfurilor. În prezent mărfurile sunt studiate pluri- şi
interdiciplinar prin modalităŃi de abordare orientate pe două direcŃii
principale:
• abordarea tehnică, prin descrierea proceselor tehnologice, a
materiilor prime utilizate, a echipamentelor folosite etc.;
• abordarea economică a mărfurilor, prin care se sublinează valoarea
de întrebuinŃare, respectiv utilitatea lor în condiŃiile schimburilor
economice.
Disciplina „Managementul calităŃii (Fundamentele tehnologiei şi
merceologiei)” abordează cunoştinŃele de bază, ca parte integrantă a celor
două ştiinŃe – tehnologia şi merceologia, aflate într-o relaŃie de
interpendenŃă. Domeniile de studiu ale tehnologiei şi merceologiei s-au
lărgit prin multiplicarea cerinŃelor în fabricaŃie şi în consum, ca urmare a
progresului tehnologic şi prin creşterea importanŃei factorilor socio-
economici care influenŃează producŃia şi comerŃul cu mărfuri.
NoŃiunile şi fenomenele care stau la baza producŃiei influenŃează direct
calitatea produselor şi definesc domeniile de utilizare a acestora, iar modul
cum sunt conduse activităŃile de producŃie constituie o preocupare a
economiştilor, sub următoarele aspecte: creşterea eficienŃei economice,
asigurarea şi îmbunătăŃirea calităŃii produselor, gestionarea judicioasă a
resurselor (tehnologice, informaŃionale, umane) etc.

Obiective
Însuşirea de către studenŃi a noŃiunilor introductive privind tehnologia
şi merceologia, care să le ofere posibilitatea de a le aplica corect în
organizarea şi conducerea unor activităŃi economice, bazate pe raporturi de
producŃie sau comerciale cu bunuri materiale, în condiŃii de eficacitate
tehnologică şi de eficienŃă economică.

Fond de timp: 2 ore studiu individual

12
 Ritm de studiu: 2 lecŃii/săptămână; timpul recomandat de învăŃare
este de maximum 50 de minute pentru o lecŃie

Cuvinte cheie: merceologie, tehnologie, producŃie, produs, calitate

Recomandări privind studiul:

Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al
bibliografiei indicate şi al prezentului material. De asemenea, se face apel la
cunoştinŃele dobândite anterior de către studenŃi (în ciclul liceal, cultură
generală). După înŃelegerea cunoştinŃelor teoretice se recomandă
aprofundarea lor prin îmbinarea cu partea practică, respectiv rezolvarea
aplicaŃiei şi studiilor de caz.

LECłIA 1. CONCEPTUL ŞI ROLUL TEHNOLOGIEI ŞI

MERCEOLOGIEI

Elemente teoretice

Tehnologia, ca ştiinŃă, cuprinde totalitatea cunoştiinŃelor despre

metodele, procesele şi mijloacele de fabricare şi de prelucrare ale
materialelor, de efectuare a proceselor de producŃie. Conform definiŃiei date
de Comisia Economică ONU1, tehnologia constă în aplicarea corectă a
cunoştinŃelor ştiinŃifice şi tehnice în concepŃia, în dezvoltarea şi în fabricarea
unui produs. De aici rezultă orientările actuale privind abordarea
tehnologiei, rolul şi trăsăturile acestei ştiinŃe.
Astfel, s-a trecut de la studiul fabricaŃiei bunurilor materiale la studiul
obŃinerii tuturor produselor. Pe lângă tehnologia de fabricaŃie au apărut şi:
tehnologia inovării, tehnologia cercetării, tehnologia conducerii, tehnologia
comercializării etc. Prin valorificarea unor resurse noi, s-au dezvoltat noi
domenii de studiu, cum ar fi: tehnologia informaŃiilor ş.a.
În prezent tehnologia poate fi studiată pe două direcŃii:
• în corelaŃie cu nivelul de calitate a produselor şi proceselor, Ńinând
cont de aspectele economice şi de impactul social (optimizarea
proceselor de producŃie în vederea asigurării/ îmbunătăŃirii continue
a calităŃii).

1
v. Socolescu, A.M., Angelescu, A., Bazele tehnologiei industriale, Editura ASE,
Bucureşti, 2001, p.13

13
 • valorificarea optimă a resurselor materiale şi energetice în condiŃiile
dezvoltării durabile (apariŃia şi dezvoltarea de tehnologii noi).
Obiectul de studiu al tehnologiei îl constituie procesul tehnologic,
care permite valorificarea resurselor, respectiv transformarea produselor. La
nivelul unui agent economic, procesele complexe care vizează producŃia
bunurilor trebuie studiate şi realizate atât din punct de vedere al calităŃii
produselor obŃinute, cât şi a creşterii eficienŃei tehnico-economice.
Merceologia studiază multilateral, dinamic mărfurile, valoarea lor de
întrebuinŃare, sistematica, calitatea, în strânsă concordanŃă cu necesităŃile
sociale şi eficienŃa economică. Mărfurile pot fi abordate merceologic
pornind de la originile şi provenienŃa produselor, starea naturală, compoziŃia
şi sortimentul, până la producerea şi întrebuinŃarea acestora, luând în
considerare atât proprietăŃile mărfurilor, diferenŃele calitative dintre acestea,
falsificările sau degradările acestora pe circuitul tehnico-economic. Altfel
spus, merceologia este ştiinŃa care are ca obiect de studiu mărfurile.
Marfa reprezintă un produs al muncii omeneşti care satisface o nevoie
socială şi care este destinat schimbului prin procesul de vânzare-cumpărare.
Marfa este rezultatul unei activităŃi economice destinată satisfacerii
trebuinŃelor altor persoane decât ale producătorilor precum şi titlurile de
valoare supuse vânzării-cumpărării. În categoria de marfă se includ: factorii
de producŃie (resursele naturale, muncă şi capital), bunurile de consum,
serviciile, moneda şi hârtiile de valoare.2
În timp, termenul ”marfă” a cunoscut diferite semnificaŃii:

Un bun gândit şi realizat pentru schimb;

Bun material destinat schimbului pe piaŃă;

Ceea ce se vinde şi se cumpără;

Produs luat de la producător şi pus la îndemâna consumatorilor cu un
beneficiu;

Produs al muncii destinat schimbului;

Obiect, rezultat al muncii omeneşti, care în primul rând satisface o
nevoie oarecare a omului (bun de consum) şi în al doilea rând este produs
nu pentru consumul propriu, ci pentru schimb (produs de schimb).
De obicei, marfa este un produs rezultat în urma unui proces de
muncă, ce îndeplineşte concomitent următoarele cerinŃe: este destinat
schimbului economic (are valoare economică) şi are o anumită valoare de
utilizare (întrebuinŃare).
Rolul merceologiei şi tehnologiei constă în:
 cunoaşterea ştiinŃifică a mărfurilor,

2
Atanasie I., ş.a., DicŃionar de merceologie. Terminologie generală., Ed. ASE, Bucureşti,
1996, p. 66

14
  identificarea mărfurilor şi cercetarea proprietăŃilor (aprecierea
calităŃii) care permit utilizarea lor,
 proiectarea, dezvoltarea şi inovarea produselor şi proceselor,
 stabilirea valorii de întrebuinŃare a mărfurilor,
 stabilirea sistemelor de control a calităŃii produselor şi proceselor,
 dezvoltarea şi perfecŃionarea metodelor de analiză şi de control ale
calităŃii produselor şi proceselor,
 analiza produselor după indicatori de calitate,
 analiza şi îmbunătăŃirea proceselor tehnologice,
 sistematizarea şi clasificarea mărfurilor pe criterii de calitate,
 studiul evoluŃiei calităŃii produselor şi proceselor,
 studiul comportării în timp a produselor, pe circuitul tehnologic,
 studiul comportării în timp a mărfurilor, în sfera comercială,
 înlăturarea cauzelor care duc la degradarea şi deteriorarea
mărfurilor de la producŃie la consumator,
 studierea mărfurilor în scopul stabilirii posibilităŃilor de mărire a
calităŃii produselor şi a performanŃelor tehnice,
 diversificarea sortimentelor de produse,
 diversificarea tehnologiilor de fabricaŃie ale produselor,
 modernizarea tehnologiilor de fabricare şi de ambalare,
 analiza ciclului de viaŃă a produselor,
 creşterea eficacităŃii tehnologice în activităŃile de producŃie,
 creşterea eficienŃei economice în activităŃile de producŃie şi de
comercializare,
 stabilirea căilor de reducere a poluării tehnologice,
 gestionarea optimă a resurselor materiale în activităŃile economice
de producŃie şi de comerŃ etc.
Atât merceologia, cât şi tehnologia ca ştiinŃe sunt complexe şi
dinamice, evoluând în conŃinut concomitent cu progresul tehnic şi
schimbările sociale; au un caracter practic - formativ, adaptabil noilor
cuceriri ştiinŃifice şi presupun o abordare multi- şi interdisciplinară a
cunoştinŃelor.
Studiile de tehnologie şi merceologie se bazează pe tehnici de
cercetare specifice, şi anume: observaŃia, experimentul, analiza, sinteza,
comparaŃia, abstracŃia, raŃionamentul.
Metodele generale de cercetare sunt: metoda tipologică, metoda
inductiv-deductivă, metoda statistică, metoda modelării matematice (pe bază
de criterii de similitudine). De asemenea, se mai aplică metode cum ar fi:
„brainstorming”, metoda valorii sau metoda morfologică. Metodele de
cercetare s-au diversificat şi s-au perfecŃionat continuu, în principal datorită
dezvoltării ştiinŃei şi tehnicii.
15
 AplicaŃie

→ Abordarea tehnologiei în societatea bazată pe cunoaştere. Rolul

acestei ştiinŃe pentru economişti

Eseu

Filozoful Edgar Morin afirma că evoluŃia cunoaşterii ştiinŃifice nu

constă doar în aprofundarea şi extinderea ştiinŃei, ci presupune o serie de
transformări, uneori discontinui, de treceri de la o teorie la alta. Asemenea,
tehnologia, ca „ştiinŃă a fabricaŃiei” şi-a extins domeniul de studiu, dar a
suferit şi mutaŃii profunde sub aspect conceptual şi paradigmatic în
societatea actuală.
IniŃial, tehnologia era privită ca o ştiinŃă a metodelor şi a mijloacelor
de prelucrare a materialelor, care cuprinde ansamblul proceselor, metodelor,
operaŃiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. Iar produsul
era perceput ca un bun material realizat într-un proces de producŃie sau
într-un proces de muncă.
Ulterior, cadrul conceptual al tehnologiei s-a extins de la fabricaŃia
propriu-zisă a bunurilor materiale la totalitatea proceselor care presupun
concepŃia, prelucrarea şi comercializarea produselor, definite ca rezultate ale
unui proces de muncă. Astfel tehnologia include totalitatea cunoştinŃelor
tehnice şi ştiinŃifice referitoare la produse, pe întregul lor ciclu de viaŃă,
pornind din etapa de cercetare – proiectare până în momentul utilizării
produsului, inclusiv mentenanŃă post-vânzare. De asemenea, produsul nu
mai este definit doar ca un bun material, ci constituie orice rezultat al unui
proces de muncă, inclusiv invenŃii, programe soft etc.
În prezent, în tehnologie se pune accent în aceeaşi măsură pe
dezvoltarea sau îmbunătăŃirea de produse sau de tehnologii noi, cât şi de
valorificare optimizată a celor existente, inclusiv de reciclare sau de utilizare
superioară a produselor secundare (deşeuri ş.a.), de reducere a poluării sau
de creştere a eficacităŃii tehnologice. De asemenea, organizarea fluxurilor
tehnologice şi raŃionalizarea tehnologică au evoluat ca paradigme
tehnologice. Iar baza economică a întregii producŃii o constituie producŃia de
cunoaştere specializată.
Aşa cum este menŃionat şi în definiŃia dată de Comisia Economică
ONU, tehnologia constă în aplicarea corectă a tuturor acestor cunoştinŃe
tehnico-ştiinŃifice, punându-se accent pe menŃinerea sau îmbunătăŃirea
continuă a calităŃii produselor şi proceselor, pe asigurarea eficacităŃii
tehnologice, pe gestionarea judicioasă a resurselor materiale şi energetice.
Noile tehnologii, rezultate ale automatizării producŃiei, precum şi
16
tehnologiile inovative, apărute ca urmare a evoluŃiilor ştiinŃifice, au asimilat
soluŃii integrate pe fluxurile tehnologice, impunând concepŃia, planificarea
şi standardizarea ca elemente esenŃiale al muncii, pentru crearea de valoare
economică la nivelul întreprinderii industriale.
Într-o societate bazată pe cunoaştere, abordarea trans- şi
interdisciplinară a ştiinŃei a devenit o necesitate pentru înŃelegerea
fenomenelor ştiinŃifice şi pentru aplicarea corectă a tuturor acestor
cunoştinŃe în practică în scopul rezolvării problemelor tehnico-economice şi
sociale cu care se confruntă societatea globală. Astfel, se consideră că
informaŃia şi cunoaşterea au devenit indispensabile progresului economic,
mai mult acestea au devenit factorii de producŃie centrali la nivel
microeconomic.
CunoştinŃele tehnologice sunt necesare pentru abordarea merceologică
exhaustivă a mărfurilor, ca obiect al schimburilor economice, şi dezvoltarea
unor strategii coerente de marketing. De asemenea, producŃia şi
comercializarea mărfurilor pe o piaŃă competitivă nu sunt posibile decât în
situaŃia unei alocări optime a tuturor resurselor materiale şi umane la nivelul
agenŃilor economici. Pentru a facilita schimbul de informaŃii şi decizii în
activităŃile economice, este necesar să se înŃeleagă configuraŃiile sistemelor
de producŃie şi aspectele specifice care vizează procesele de producŃie, să se
aleagă soluŃiile economice optime pentru dezvoltarea, consolidarea, sau
restrângerea activităŃii la un moment dat.
În prezent, organizarea flexibilă şi conducerea corectă ale unei unităŃi
economice industriale presupune un minim de cunoştinŃe tehnologice în
domeniul de activitate al firmei şi abordarea integrată a sistemelor de
producŃie, pentru rezolvarea coerentă a problemelor de management şi de
antreprenoriat. Managementul modern presupune încorporarea în
managementul industrial a unor factori noi, cum ar fi costurile noncalităŃii
sau transformarea informaŃiei în resursă economică.

Temă de proiect

→ Calitatea, atribut al mărfurilor în schimburile economice

Plan de lucru:

1. Definirea mărfurilor – concepte şi paradigme

2. ImportanŃa mărfurilor în schimburile economice. Studiu de caz
3. Calitatea – noŃiuni definitorii. Comentarii între abordarea
conceptuală şi orientarea calităŃii către produs

17
 4. Abordarea calităŃii mărfurilor din perspectiva ofertantului
(producător, comerciant)
5. Abordarea calităŃii mărfurilor din perspectiva consumatorului
6. Calitatea, ca atribut al mărfurilor în economia de piaŃă.
OportunităŃi şi limite. Studiu de caz
7. Concluzii

ObservaŃie: Atunci când se întocmeşte o lucrare scrisă de tip proiect, referat

etc., se menŃionează obligatoriu bibliografia consultată în vederea elaborării
lucrării respective (numărul minim acceptat de referinŃe bibliografice: 5).

LECłIA 2. PRODUCłIA, CA OBIECT DE ACTIVITATE AL

AGENłILOR ECONOMICI ÎN ECONOMIA DE PIAłĂ

Elemente teoretice

ProducŃia bunurilor materiale reprezintă funcŃiunea de bază a unei

întreprinderi industriale. Într-o economie de piaŃă, producŃia bunurilor
materiale este privită atât din punct de vedere al performanŃelor tehnice, cât
şi din punct de vedere al eficienŃei economice. Datorită complexităŃii
activităŃilor derulate pentru producŃia produselor destinate schimbului pe
piaŃă, o întreprindere industrială poate fi abordată sistemic.
Sistemul de producŃie cuprinde un ansamblu de elemente corelate şi
care interacŃionează reciproc într-un tot organizat, care acŃionează astfel
încât să fie asigurată fabricaŃia produselor. În cadrul sistemului de producŃie,
procesul de producŃie reprezintă o componentă de bază. Un sistem de
producŃie este organizat pe subsisteme Ńinând cont de tipologia
întreprinderii, respectiv de tipul de producŃie.
Clasificarea întreprinderilor şi implicit structurarea producŃiei pe tipuri
se realizează în funcŃie de:
→ natura materiilor prime folosite şi a produselor finite:
(v. Clasificarea pe ramuri şi subramuri industriale, dependent
de nomenclatura de produse ce urmează a fi prelucrate),
→ particularităŃile tehnologice ale procesului de producŃie:
• structuri de producŃie de tip tehnologic,
• structuri de producŃie pe obiect,
• structuri de producŃie de tip mixt.

18
→ gradul de specializare al întreprinderii:
• întreprinderi specializate,
• întreprinderi universale,
• întreprinderi mixte.
→ volumul producŃiei fabricate,

Tipuri de producŃie

unicat de serie de masă

Figura 1. Tipuri de producŃie (în funcŃie de volumul producŃiei de

bunuri materiale)

→ gradul de continuitate a procesului de producŃie în timpul anului:

• întreprinderi cu funcŃionare continuă,
• întreprinderi cu activitate sezonieră
→ gradul de periodicitate (desfăşurarea fabricaŃiei în timp):
• procese de producŃie ciclice,
• procese de producŃie neciclice.
Procesul de producŃie cuprinde totalitatea activităŃilor desfăşurate cu
ajutorul resurselor umane şi al proceselor care au loc în legătură cu
transformarea organizată, condusă şi realizată de resursa umană în vederea
obŃinerii de bunuri necesare societăŃii. De aceea, producŃia de bunuri
materiale cuprinde pe fiecare etapă de derulare a activităŃilor două
componente, şi anume: cea tehnică sau tehnologică şi, respectiv, cea
material – organizatorică. Tehnologia se ocupă cu aspectele tehnice ale
procesului de producŃie, în timp ce studiul aspectelor organizatorice,
economico-administrative ale producŃiei este subordonat managementului
producŃiei.
Tehnologii aplicate în cadrul unui sistem de producŃie pot fi
clasificate după următoarele criterii:
→ în funcŃie de domeniul de aplicare al cunoştinŃelor tehnologice:
tehnologii de produs, de proces şi de metodă.
→ în funcŃie de modul de procesare (transformare) propriu-zisă a
bunurilor materiale: tehnologii de transformare şi de prelucrare-
asamblare.
→ după gradul de noutate ştiinŃifică: tehnologii convenŃionale (clasice) şi
neconvenŃionale (de vârf).

19
→ după nivelul de dezvoltare la un moment dat (fazele corespunzătoare
ciclului de viaŃă): tehnologii emergente, evolutive, mature, în declin şi
depăşite.
→ în funcŃie de obiectul principal de activitate al întreprinderii
industriale: tehnologii definitorii (de bază) sau periferice (nespecifice).
→ în funcŃie de poziŃia întreprinderii în mediul concurenŃial: tehnologii
esenŃiale, de diferenŃiere, definitorii şi periferice.
Activitatea de producŃie constă în parcurgerea mai multor etape,
dependent de complexitatea întreprinderii industriale şi de natura produselor
obŃinute. Dacă se ia în considerare traiectoria produselor, o activitate de
producŃie poate include una sau mai multe activităŃi, cum ar fi: cercetarea -
proiectarea, omologarea, standardizarea, fabricaŃia propriu-zisă, depozitarea,
comercializarea şi activităŃi post-vânzare (service,...).
Introducerea unui produs nou în fabricaŃie are loc după parcurgerea
următoarele etape succesive: concepŃia-proiectarea, pregătirea tehnologică,
executarea, încercarea şi omologarea prototipului sau/şi seriei zero,
standardizare.
Activitatea de concepŃie include procese de cercetare, de dezvoltare şi
de inovare ale produselor şi proceselor, pentru oricare dintre situaŃiile:
→ creşterea aptitudinii de utilizare (valoarea de întrebuinŃare) a
produselor,
→ înnoirea sortimentului industrial,
→ valorificarea superioară a resurselor existente,
→ găsirea şi exploatarea unor noi resurse materiale, energetice şi/sau
informaŃionale, acceptabile din punct de vedere economic.
Proiectarea constă în elaborarea unor proiecte tehnice privind
caracteristicile produsului, a mijloacelor de execuŃie tehnică etc. Proiectarea
produselor este însoŃită întotdeauna de proiectarea fabricaŃiei.
Omologarea reprezintă activitatea de confirmare oficială a calităŃii
unui produs, pe baza verificării prealabile, prin încercări şi prin testări, ale
aptitudinii de satisfacere a unor cerinŃe.
Din punct de vedere tehnic, pregătirea producŃiei se poate efectua şi
prin asimilarea produselor şi proceselor pe baza licenŃelor de fabricaŃie sau
prin asimilarea după un model de referinŃă.
FabricaŃia propriu-zisă este componenta de bază a producŃiei şi constă
în totalitatea activităŃilor ce se derulează în scopul obŃinerii unor produse cu
o anumită aptitudine de satisfacere a necesităŃilor.
Pentru valorificarea optimă a mărfurilor pe piaŃă, produsele fabricate
pot constitui obiectul unor activităŃi de pregătire pentru comercializare,
cunoscute şi sub denumirea de pregătire a produsului-marfă (ambalare,

20
depozitare etc.). Aceste activităŃi, care pot fi specializate sau nu, au loc atât
în sfera producŃiei, în cadrul întreprinderilor industriale, cât şi în sfera
comerŃului, în firmele de comercializare cu ridicata sau cu amănuntul.

AplicaŃie

→ Stabilirea tipului de producŃie (din punct de vedere tehnologic)

pentru o întreprindere industrială

Întreprinderea „AS” are ca obiect principal de activitate producŃia de

conserve de fructe. Fabrica produce sucuri de fructe, fructe deshidratate şi
pulberi de fructe, gemuri şi dulceŃuri de fructe. Prelucrarea iniŃială, respectiv
operaŃiile pregătitoare de sortare, de curăŃire etc. ale fructelor sunt comune
fabricaŃiei mai multor conserve de fructe.
În perioada septembrie – decembrie a fiecărui an, într-o secŃie de
producŃie se obŃin zilnic 2 t pulbere de mere. Pentru fabricarea pulberii de
mere, într-o primă etapă se prelucrează merele pentru a obŃine sucul de
mere; sucul de mere se concentrează în instalaŃii de concentrare până la 40%
(s.u.), iar concentratul este uscat prin pulverizare.
Să se determine tipul de producŃie a întreprinderii „AS” descrise.

Rezolvare:

După cum s-a menŃionat anterior, tipul de producŃie este o stare

organizaŃională a întreprinderii determinată de o serie de factori, cum ar fi:
nomenclatura de produse ce urmează a fi prelucrat, volumul producŃiei
fabricate, gradul de specializare al întreprinderii, modul de deplasare a
produselor de la un loc de muncă la altul.
Întreprinderea „AS” are ca obiect principal de activitate producŃia de
conserve de fructe. Materiile prime prelucrate pentru obŃinerea acestor conserve
sunt fructele, produse agro-alimentare de origine vegetală. łinând cont de
nomenclatorul de produse şi de felul materiei prime, întreprinderea “AS” se
încadrează ca obiect de activitate în domeniul “Industrie prelucrătoare”, ramura
industrială “Industrie alimentară”, subramura “Industria /Prelucrarea
conservelor din fructe şi legume” (v. cod CAEN 1039).
ProducŃia zilnică este de 2 t pulbere de mere, ceea ce reprezintă o
producŃie relativ mică la scară industrială, din acest punct de vedere tipul de
producŃie fiind de serie mică. Evident nu este producŃie de tip individual,
deoarece pulberea de mere reprezintă unul dintre produsele aflate în
nomenclatura de produse a întreprinderii. Dar de ce este producŃie de serie, ci
nu de masă? În cadrul întreprinderilor de producŃie de masă fabricarea
21
produselor se face în mod neîntrerupt şi în cantităŃi mari sau foarte mari, în timp
ce producŃia de serie este specifică întreprinderilor care fabrică o nomenclatură
relativ largă de produse, în mod periodic şi în loturi de fabricaŃie de mărime
variabilă (mare, mijlocie sau mică). ProducŃia de pulbere de mere este redusă,
fabricaŃia are loc periodic (în lunile toamnă-iarnă), dar nu neîntrerupt. În ceea
ce priveşte gradul de continuitate a procesului de producŃie în timpul anului,
întreprinderea “AS” este cu activitate sezonieră.
ProducŃia este organizată pe secŃii, existând o secŃie anume pentru
fabricarea pulberii de mere. Prelucrarea iniŃială a merelor se face după
principiul tehnologic, adică se execută aceleaşi operaŃii pentru mai multe
materii prime (fructe), iar ulterior în secŃia de producŃie se fabrică produsele
pe linii tehnologice specializate în fabricaŃia produsului respectiv. Aceasta
înseamnă că structura de producŃie este de tip mixt.
Întrucât structura de producŃie existentă în unitatea economică de
fabricaŃie a pulberii de mere este de tip mixt, se poate afirma că, din punct de
vedere al gradului de specializare al întreprinderii, întreprinderea este mixtă.
Dacă se Ńine cont de echipamentele (instalaŃiile) folosite la prelucrare,
se observă că fabricaŃia pulberii de mere se desfăşoară în timp printr-un
proces de producŃie ciclic.
În concluzie, întreprinderea “AS” desfăşoară o activitate de producŃie
alimentară cu activitate sezonieră, de serie mică şi cu grad de specializare
mixt, cu o structură de producŃie mixtă şi care se desfăşoară după un proces
de producŃie ciclic.

Grile rezolvate

→ Grila 1. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru noŃiunea de marfă:

A)
● produs destinat consumului propriu;
● produs care satisface o anumită nevoie socială la un moment dat.

B)
● rezultatul unei activităŃi economice;
● produs pus la îndemâna consumatorilor;
● bun destinat trocului.

C)
● rezultatul unei activităŃi economice destinat satisfacerii trebuinŃelor
altor persoane decât ale producătorilor;
● produs al muncii destinat schimbului pe piaŃă;
● schimbul are la bază acte de vânzare – cumpărare.
22
 D)
● un bun gândit şi realizat pentru schimb;
● produs al muncii omeneşti care satisface o anumită nevoie socială la
un moment dat;
● produs luat de la producător şi pus la îndemâna consumatorilor, cu un
beneficiu;
Răspuns: varianta D

→ Grila 2. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru oricare trei criterii de

clasificare a întreprinderilor producătoare:
A)
● natura materiilor prime folosite şi tipul produselor finite;
● volumul producŃiei fabricate;
● gradul de calificare al forŃei de muncă.

B)
● gradul de continuitate al procesului de producŃie;
● volumul producŃiei fabricate;
● documentaŃia tehnico-normativă folosită.

C)
● natura materiilor prime folosite şi al produselor finite;
● volumul producŃiei fabricate;
● gradul de specializare al întreprinderii.

D)
● gradul de periodicitate;
● metodele de ambalare folosite;
● numărul de lucrători dintr-un schimb.

Răspuns: varianta C

→ Grila 3. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru criteriile ce stau la baza

tehnologiilor aplicate în cadrul unui sistem de producŃie:
A)
● domeniul de aplicare al cunoştinŃelor tehnologice;
● gradul de noutate ştiinŃifică;
● poziŃia întreprinderii în mediul concurenŃial.

23
 B)
● obiectul principal de activitate al întreprinderii;
● nivelul de dezvoltare la un moment dat;
● numărul secŃiilor de producŃie existent în întreprindere.

C)
● obiectul de activitate al întreprinderii şi structura organizatorică;
● cifra de afaceri a întreprinderii;
● numărul de salariaŃi ai întreprinderii.
Răspuns: varianta A

→ Grila 4. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru etapele pe care le poate

parcurge activitatea de producŃie a bunurilor materiale:
A)
● activitatea de concepŃie;
● fabricaŃia propriu-zisă;
● comercializarea produselor.

B)
● introducerea unui produs nou în fabricaŃie;
● pregătirea tehnologică;
● standardizarea.

C)
● introducerea unui produs nou în fabricaŃie;
● omologarea producŃiei;
● activităŃi post-vânzare.

D)
● fabricaŃia propriu-zisă;
● depozitarea;
● comercializarea produselor.
Răspuns: varianta D

Rezumatul modulului
Fundamentele tehnologiei: definiŃie, orientări de abordare, direcŃii de
studiu, obiect de studiu, trăsături, rol
Bazele merceologiei: definiŃie, direcŃii de studiu, obiect de studiu
(marfa), trăsături, rol
Metode de cercetare în ştiinŃele tehnico-economice
24
 Sisteme de producŃie
Tehnologii – clasificare
Activitatea de producŃie – noŃiuni definitorii
Conexiunea disciplinei “Managementul calităŃii (Fundamentele
tehnologiei şi merceologiei)” cu ştiinŃele economice.

Bibliografie
de bază
1. Sîrbu A., Voicu O.L., „Fundamentele tehnologiei şi merceologiei”,
Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
suplimentară
2. Angelescu A., Socolescu A.M., ”Bazele tehnologiei industriale”, Ed.
ASE, Bucureşti, 2001
3. Atanasie I., ş.a., ”DicŃionar de merceologie. Terminologie generală”,
Ed. ASE, Bucureşti, 1996
4. Cuculeanu G., “Bazele tehnologiei”, Ed. ASE, Bucureşti, 2004
5. Drucker P., „Societatea post-capitalistă”, Ed.Aethna, Bucureşti, 1998
6. Neacşu M.L., VlăduŃ D., Sîrbu A., ”Tehnologii în industria alimentară
şi nealimentară”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2004
7. Olaru M., ş.a., „Fundamentele ştiinŃei mărfurilor”, Ed. Eficient,
Bucureşti, 1999
8. Niculescu N., „Economia bazată pe cunoaştere – Noua economie?”,
Economie teoretică şi aplicată, nr. 1, 2006, p.p. 48-55

Întrebări de autoevaluare
1. Definirea conceptului de “tehnologie” şi obiectul de studiu al
tehnologiei.
2. Delimitarea direcŃiilor de studiere a tehnologiei.
3. Definirea conceptului de “merceologie” şi obiectul de studiu al acesteia.
4. Definirea conceptului de “marfă” şi semnificaŃiile acordate în timp acesteia.
5. Rolul merceologiei şi tehnologiei în activitatea economică practică.
6. Principalele caracteristici ale merceologiei şi tehnologiei.
7. Prezentarea metodelor şi tehnicilor de cercetare utilizate în domeniul
merceologic şi cel tehnologic.
8. Definirea activităŃii de producŃie şi a sistemului de producŃie.
9. Principalele criterii de clasificare a întreprinderilor.
10. Prezentarea tipurilor de producŃie.
11. Definirea procesului de producŃie.
12. Criteriile de clasificare a tehnologiilor aplicate în cadrul unui sistem
de producŃie.
13. Prezentarea principalelor etape care marchează activitatea de producŃie.
25
 Modulul B
Elemente de tehnologie

Introducere

ProducŃia bunurilor materiale într-o economie de piaŃă este apreciată

din punct de vedere al performanŃelor tehnice, dar şi din punct de vedere al
eficienŃei economice. Activitatea de producŃie este studiată în corelaŃie cu
nivelul de calitate ce trebuie asigurat produselor obŃinute, Ńinând cont de
aspectele economice şi de impactul social.
Eficacitatea unui proces tehnologic exprimă relaŃia dintre rezultate şi
cerinŃe, în timp ce eficienŃa reprezintă raportul dintre rezultatele obŃinute şi
resursele alocate. Pentru conducerea optimă a activităŃii de producŃie din
punct de vedere tehnico - economic este necesară evaluarea corectă a
procesului tehnologic pe baza indicatorilor tehnico-economici şi analiza
economică la nivel microeconomic. Calculele tehnologice şi determinarea
valorilor anumitor indicatori economici sau tehnico-economici se realizează
pe baza bilanŃului tehnologic.
NoŃiunile referitoare la studiul proceselor tehnologice şi al fluxurilor
de fabricaŃie ale produselor permit valorificarea eficientă şi gestionarea
judicioasă ale resurselor materiale, energetice, informaŃionale, umane şi
financiare.
Dintre preocupările de bază la nivelul managementului producŃiei în
perioada industrială putem menŃiona raŃionalizarea economică şi
standardizarea. Standardizarea oferă agenŃilor economici implicaŃi în
activitatea de producŃie posibilitatea menŃinerii calităŃii produselor şi
asigurării calităŃii proceselor la costuri optime. Totodată facilitează
desfăşurarea unor schimburi comerciale cu mărfuri pe baze echitabile şi
creează premisele pentru constituirea unei pieŃe globale.

Obiective
Însuşirea de către studenŃi a elementelor de tehnologie, cum ar fi
produse şi procese tehnologice, indicatori tehnico-economici, standarde etc.,
cunoştinŃe teoretice şi cu caracter practic-formativ, ce permit utilizarea unor
instrumente de lucru importante în asigurarea unui nivel optim de ordine şi a
eficienŃei în activităŃi de producŃie şi de comerŃ.

Fond de timp: 6 ore studiu individual

26
 Ritm de studiu: 1 lecŃie/săptămână; timpul recomandat de învăŃare
este de cca. două ore pentru o lecŃie

Cuvinte cheie: proces tehnologic, produs finit, materie primă, fază de

fabricaŃie, ciclu de fabricaŃie, utilaje şi instalaŃii, bilanŃ tehnologic, indicatori
de consum, indicatori de utilizare, indicatori de mecanizare /automatizare,
indicatori de calitate, standard, calitate, tipizare, document tehnico-normativ

Recomandări privind studiul:

Se recomandă studenŃilor însuşirea şi aprofundarea cunoştinŃelor
teoretice furnizate de suportul de curs şi îmbinarea lor cu partea aplicativă.
De asemenea, se recomandă studierea bibliografiei aferente.

LECłIA 3. PROCESE TEHNOLOGICE

Elemente teoretice

Procesul tehnologic reprezintă componenta de bază a procesului de

producŃie, ca parte integrantă a fabricaŃiei produselor, prin care se valorifică
resursele materiale cu ajutorul mijloacelor de muncă. Altfel spus, procesul
tehnologic reprezintă un ansamblu ordonat de operaŃii, prin care se fabrică
sau se transformă un produs. OperaŃia tehnologică constituie o etapă
distinctă a unui proces tehnologic, prin care se realizează o anumită
transformare a produselor sau au loc mai multe transformări cu rol
tehnologic comun şi precis asupra aceluiaşi produs.
Produsele implicate într-un proces tehnologic, în funcŃie de rolul
lor tehnologic şi de gradul de prelucrare, pot fi în raport cu acesta:
• materii prime - produse (de start) supuse transformărilor prin procesul
tehnologic, în vederea obŃinerii altor produse; pot fi produse primare
(naturale) sau produse industriale;
• produse intermediare - apar/ rezultă în etape diferite ale procesului
tehnologic, prin transformări parŃiale (exemple: semifabricate, produse
brute);
• produse finite - sunt obŃinute la sfârşitul procesului tehnologic şi
îndeplinesc condiŃiile de calitate impuse (au valoare de utilizare
prestabilită).
În funcŃie de scopul fabricaŃiei, produsele ce rezultă în timpul unui
proces tehnologic au fost grupate în:

27
 o produse principale – sunt produsele ce trebuie obŃinute prin procesul
tehnologic respectiv (exemple: produse brute, produse finite);
o produse secundare - nu constituie obiectul principal al fabricaŃiei, dar
apar în timpul procesului tehnologic alături de produsul principal
(exemple: coproduse, subproduse, deşeuri, reziduuri).

PROCES TEHNOLOGIC = Σ operaŃii

materii prime → produse intermediare → produse finite

produse principale
produse
secundare

Figura 2. Produsele implicate într-un proces tehnologic

(sursa: Sîrbu A., Tehnologie. Note de curs, UCB, Râmnicu Vâlcea, 2007)

Fluxul tehnologic reprezintă succesiunea logică a tuturor operaŃiilor

dintr-un proces tehnologic, prin care materiile prime se transformă în produs
finit, cu evidenŃierea intrărilor/ ieşirilor de produse pentru fiecare operaŃie.
Clasificarea proceselor tehnologice se face după mai multe criterii, şi
anume, în funcŃie de:
1. scopul urmărit (după modul cum participă la obŃinerea produsului finit):
→ procese tehnologice de bază - permit transformarea efectivă a
materiilor prime în produse finite cu ajutorul mijloacelor de muncă,
→ procese tehnologice auxiliare - asigură desfăşurarea în condiŃii bune a
proceselor tehnologice de bază (producerea energiei, alimentarea cu utilităŃi,
fabricarea SDV-urilor, automatizarea instalaŃiilor etc.),
→ procese tehnologice de servire - contribuie la buna desfăşurare a
proceselor de bază şi auxiliare (transport intern, depozitare produse,
activităŃi de măsură şi de control ş.a.),
→ procese tehnologice anexe – prin care se valorifică produsele
secundare (colectarea deşeurilor, recuperarea anumitor produse etc.).
2. numărul operaŃiilor tehnologice constitutive:
→ procese tehnologice elementare – procesele în care produsul este supus
unei singure operaŃii tehnologice,
→ procese tehnologice complexe – procesele prin care un produs este
modificat prin mai multe operaŃii tehnologice sau când operaŃiile se
execută asupra unor materii prime complexe.

28
3. procedeul tehnologic, cu referire la natura şi principiul tehnologic ale
operaŃiilor de bază: procese chimice, procese mecanice, procese termice,
procese electrice, procese electrochimice, procese termochimice,
procese biochimice, procese microbiologice.
4. scopul tehnologic al operaŃiilor: procese de prelucrare mecanică,
procese de asamblare - desamblare, procese de transport, procese de
întreŃinere, procese de reparare, procese de măsurare, procese de
automatizare, procese de control şi de încercare etc.
5. modul de desfăşurare al operaŃiilor: procese tehnologice discontinue
(periodice, în şarje), procese tehnologice continue.
6. gradul de dotare tehnică a întreprinderilor (natura şi tipul utilajelor
folosite):
→ procese tehnologice manuale – toate operaŃiile sunt efectuate de către
operatorul uman,
→ procese tehnologice mecanizate - se lucrează cu echipamente (maşini
etc.), care sunt comandate permanent de către operatorii umani; pot fi:
parŃial mecanizate, semimecanizate, cu grad avansat de mecanizare sau
complet mecanizate,
→ procese tehnologice automatizate – se folosesc instalaŃii cu
dispozitive tehnice care să asigure desfăşurarea operaŃiilor în condiŃii
optime, fără intervenŃia nemijlocită a operatorului uman; pot fi: parŃial
automatizate, complet automatizate (telemecanizare) sau cu automatizare
complexă (cibernetizat sau condus prin calculator),
→ procese tehnologice robotizate - se folosesc roboŃi industriali (roboŃi
pentru operaŃiile de ridicare şi de transport, roboŃi industriali pentru
producŃie şi roboŃi universali, din generaŃii diferite (zero, I, a II-a,...a V-a).
7. flexibilitate (= capacitatea de adaptare în relaŃie cu regimul de lucru şi cu
dotarea tehnică/ / flexibilitate de volum, de proces, de adaptare):
→ procese tehnologice flexibile - pot alcătui sisteme cu flexibilitate
naturală, cu flexibilitate artificială (SFF) şi sisteme cu flexibilitate artificială
şi comandă automată
→ procese tehnologice rigide: sisteme rigide de fabricaŃie de tip
reglementat (SR) şi sisteme rigide de fabricaŃie de tip automatizat (SRA).
Un proces tehnologic complex, care cuprinde mai multe operaŃii
tehnologice, poate fi împărŃit în mai multe faze tehnologice. Faza
tehnologică (de fabricaŃie) cuprinde mai multe operaŃii, care se desfăşoară
cu un scop tehnologic determinat.
Procedeul tehnologic exprimă modalitatea concretă prin care se
efectuază procesul tehnologic, cu precizarea metodelor aplicate şi a
echipamentelor necesare.

29
 Ciclul de fabricaŃie (ciclul tehnologic) reprezintă durata necesară
efectuării operaŃiilor dintr-un proces tehnologic, pornind de la materii prime
până la obŃinerea produsului finit. Ciclul de fabricaŃie este parte integrantă a
ciclului de producŃie.
Echipamentele industriale, folosite ca mijloace de muncă, în
activităŃile de producŃie sunt:
• maşini - sisteme tehnice cu organe principale în mişcare, care
transformă energie mecanică (exemple: pompe, maşini de transport,
maşini de prelucrare prin aşchiere etc.);
• agregate – maşini cuplate între ele, dintre care cel puŃin una este o
maşină de forŃă;
• aparate - dispozitive statice, fără organe principale în mişcare, care
realizează o transformare între două forme de energie, diferită de cea
mecanică (exemple: cazane de abur, acumulatoare electrice etc.);
• utilaje – totalitatea maşinilor, aparatelor, instrumentelor de măsură
şi de control etc., necesare pentru desfăşurarea unei lucrări într-o unitate
industrială (exemple: reactoare ş.a.);
• instalaŃii – ansambluri de utilaje necesare desfăşurării unei operaŃii,
unei faze tehnologice sau unui proces.
Utilajul a cărui caracteristici tehnico-funcŃionale dictează desfăşurarea
procesului tehnologic, în sensul că determină capacitatea de producŃie se
numeşte utilaj principal, iar operaŃia care se desfăşoară în utilajul principal
se numeşte operaŃie conducătoare.

AplicaŃii

→ 1. Identificarea proceselor tehnologice dintr-o întreprindere

industrială

Întreprinderea industrială „MI” are ca obiect de activitate fabricarea

construcŃiilor metalice, producŃia fiind de serie mare. În secŃia „A” se
prelucrează prin aşchiere piese metalice din care se confecŃionează matriŃe.
Structura sistemului de producŃie existent în fabrica „MI” este reprezentată
schematic în figura 3.
1. Ştiind că în secŃia A au loc mai multe operaŃii tehnologice pentru
derularea aceluiaşi proces tehnologic, respectiv există mai multe locuri
de muncă (strungar, sculer-matriŃer,...), să se identifice şi să se descrie
procesul tehnologic din secŃia A după toate criteriile de clasificare
enumerate.

30
2. Una şi aceeaşi piesă poate fi strunjită în secŃia „A” sau în atelierul de
mentenanŃă, operaŃia făcând parte din procese tehnologice diferite.
IdentificaŃi cele două procese tehnologice şi explicaŃi diferenŃa.
3. Departamentul de Resurse Umane angajează un muncitor cu
calificarea de strungar. Către ce departament poate fi direcŃionat şi în
ce tip de proces tehnologic va fi implicat?

Figura 3. Structura sistemului de producŃie al întreprinderii „MI"

Rezolvare:

1). Identificarea şi descrierea procesului tehnologic din secŃia A

În departamentul sau subsistemul de fabricaŃie se desfăşoară procesele

de bază, prin care materiile prime sunt transformate efectiv în produse finite.
În acest caz, în secŃia A se fabrică matriŃe metalice, prin prelucrarea iniŃială
a pieselor prin strunjire (aşchiere), urmate de confecŃionarea propriu-zisă de
către sculeri-matriŃeri.
Având în vedere că întreprinderea industrială „MI” are ca obiect de
activitate fabricarea construcŃiilor metalice, înseamnă că secŃia A este o

31
componentă a departamentului de fabricaŃie. Prin urmare, procesul
tehnologic ce se desfăşoară în secŃia A, după modul cum participă la
obŃinerea produsului finit, este un proces de bază.
Procesul tehnologic care se desfăşoară în secŃia A este alcătuit din mai
multe operaŃii tehnologice de prelucrare mecanică, ceea ce înseamnă că din
punct de vedere al numărului de operaŃii tehnologice constitutive, procesul
tehnologic este complex; iar în ceea ce priveşte natura şi principiile
tehnologice ale operaŃiilor de bază procesul tehnologic poate fi definit ca
făcând parte din procesele mecanice.
Dacă se Ńine cont de obiectul fabricaŃiei, după scopul tehnologic al
operaŃiilor, procesul tehnologic desfăşurat în secŃia A este un proces de
prelucrare mecanică.
Din datele iniŃiale privind descrierea fabricaŃiei nu se poate aprecia
felul procesului tehnologic, în ceea ce priveşte modul de desfăşurare al
operaŃiilor. În funcŃie şi de natura echipamentelor folosite, procesul
tehnologic poate fi discontinuu (în şarje) sau continuu.
Procesul de prelucrare mecanică din secŃia A se face cu ajutorul
echipamentelor industriale (strung etc.), dar operatorii umani sunt direct
implicaŃi în desfăşurarea operaŃiilor tehnologice, ceea ce înseamnă că
procesul nu este nici manual, nici automatizat sau robotizat. În consecinŃă,
procesul tehnologic este mecanizat, fiindcă se lucrează cu maşini, utilaje
etc., care sunt comandate permanent de către muncitori. łinând cont de
natura procesului, acesta fie este cu grad avansat de mecanizare, fie este
complet mecanizat.
Ştiind că producŃia în secŃia „A” este de tip serie mare şi în
conformitate cu cele prezentate mai sus, se poate afirma că, în ceea ce
priveşte flexibilitatea proceselor, procesul tehnologic luat în studiu
alcătuieşte un sistem rigid de fabricaŃie.
În concluzie, procesul tehnologic analizat este un proces de bază, de
prelucrare mecanică/ mecanic, mecanizat şi rigid.

2). Identificarea proceselor tehnologice luate în studiu. ExplicaŃii

În cadrul unui sistem de producŃie, procesul tehnologic de bază

reprezintă elementul central al subsistemului de fabricaŃie, în timp ce
procesul auxiliar se regăseşte în subsistemul de mentenanŃă, iar fabricarea
sau repararea SDV-urilor constituie un proces tehnologic auxiliar.
După cum s-a amintit în ipoteza problemei, una şi aceeaşi piesă, să-i
spunem „X”, poate fi strunjită în secŃia „A” sau în atelierul de mentenanŃă,
operaŃia făcând parte din procese tehnologice diferite. łinând cont de faptul
că discutăm de o activitate de producŃie în serie mare, atunci când piesa „X”
32
se strunjeşte în atelierul de mentenanŃă (producŃie individuală/ serie mică),
înseamnă că va fi folosită la fabricarea SDV-urilor (scule, dispozitive sau
verificatoare), în timp ce atunci când va fi prelucrată în secŃia „A” ea va
constitui probabil un produs intermediar, din care se obŃine în final matriŃa
cerută.
Chiar dacă metoda de prelucrare sau utilajul folosit sunt aceleaşi sau
de acelaşi tip, iar piesa „X” are aceleaşi caracteristici tehnice, operaŃia
respectivă de aşchiere face parte din procese tehnologice diferite, din punct
de vedere al scopului urmărit.
În concluzie, prelucrarea prin aşchiere a piesei „X” face parte din
procesul tehnologic de bază atunci când este produsă în serie mare în secŃia
de producŃie „A”, în timp ce fabricaŃia individuală în atelierul de mentenanŃă
se face printr-un proces tehnologic auxiliar, care trebuie să asigure buna
derulare a procesului de bază.

3). Identificarea oportunităŃilor de a munci ale strungarului în cadrul

întreprinderii „MI”

Un muncitor cu calificarea de strungar va efectua operaŃii de

prelucrare prin aşchiere (strunjire). În secŃia A se fac confecŃii metalice
printr-un proces tehnologic de prelucrare mecanică, care include şi operaŃia
de strunjire. Pe de altă parte, s-a observat că şi fabricarea sau repararea
anumitor dispozitive (SDV-uri) în cadrul atelierului de mentenanŃă se face
tot prin strunjire.
În consecinŃă, Ńinând cont de operaŃiile pe care le poate efectua,
strungarul poate fi direcŃionat fie către departamentul de fabricaŃie, fie către
departamentul de mentenanŃă, în funcŃie de necesităŃile de resurse umane. În
cazul în care strungarul va lucra în fabricaŃie, el va fi implicat în procesul
tehnologic de bază, iar în cazul în care va lucra în mentenanŃă, el va
participa la desfăşurarea procesului auxiliar.
Conform structurii sistemului de producŃie prezentat în figura 3, se
observă că întreprinderea „MI” include şi un departament de proiectare, cu
activităŃi de cercetare-dezvoltare-inovare. În consecinŃă, întreprinderea este
preocupată de îmbunătăŃirea proceselor, dezvoltarea produselor ş.a.m.d. De
asemenea, în secŃia „A” se obŃin matriŃe metalice.
Departamentul de proiectare poate avea ştanduri proprii de cercetare,
cu maşini unelte, inclusiv strung pentru realizarea produselor noi (fabricarea
prototipului, încercări etc.). În acest caz este posibil să fie necesar un
strungar cu experienŃă, ceea ce înseamnă că noul angajat ar putea fi
direcŃionat în aceeaşi măsură şi către departamentul de proiectare.

33
→ 2. Reprezentarea grafică a unui proces tehnologic

Procesele tehnologice pot fi descrise prin reprezentare grafică, prin

intermediul schemei tehnologice (schiŃă tehnică) şi al schemei tehnologice
de legături (schema de operaŃii). Să se reprezinte grafic un proces tehnologic
de fabricare a pâinii.

Rezolvare:

a). ExplicaŃii

Schema tehnologică prezintă modul de desfăşurare al procesului

tehnologic de bază prin reprezentarea convenŃională a maşinilor, utilajelor
etc. şi a fluxului tehnologic. În schema tehnologică se indică utilajele
reprezentate sub formă de simboluri, amplasarea lor în flux; modul de
transformare şi deplasarea produselor care apar în procesare se indică prin
săgeŃi. În anumite situaŃii în schema tehnologică se pot arăta şi anumite
detalii privind procesele tehnologice auxiliare (alimentarea cu utilităŃi etc.).
Schema de operaŃii (schema tehnologică de legături, schemă de flux)
arată succesiunea tuturor operaŃiilor din procesul tehnologic de bază,
pornind de la materii prime până la obŃinerea produselor finite.
Există anumite reguli (standardizate) de reprezentare grafică a
procesului tehnologic pentru redarea clară şi concisă a informaŃiilor
necesare în vederea desfăşurării/ înŃelegerii procesului tehnologic.

b). Descrierea succintă a procesului tehnologic de fabricare a pâinii

La fabricarea pâinii se folosesc ca materii prime: făină, apă, drojdie

pentru panificaŃie şi sare. În anumite situaŃii se pot include în reŃeta de
fabricaŃie şi materii auxiliare, cum ar fi: amelioratori, lapte, ulei ş.a. În cazul
în care pâinea se livrează preambalată, se folosesc ca materiale hârtie sau
pungi, banderole etc. pentru ambalarea individuală a produselor. Toate
materiile prime şi materialele aduse în fabrică sunt supuse operaŃiei de
recepŃie cantitativ – calitativă şi apoi sunt depozitate în vederea utilizării lor
în activitatea de producŃie. Spre exemplu, făina vrac se depozitează în celule
de depozit sau în buncăre.
Anumite materii prime nu se introduc ca atare în fabricaŃie, ci sunt
pregătite / condiŃionate în vederea prelucrării. Spre exemplificare, drojdia se
transformă într-o suspensie, prin amestecarea ei cu apă (într-o instalaŃie
pentru pregătirea suspensiei de drojdie), iar sarea se dizolvă în apă într-un
dizolvator de sare (saramura obŃinută se poate filtra).
34
 La prepararea unei şarje se vor introduce cantităŃi prestabilite de
materii prime, conform reŃetei de fabricaŃie. În consecinŃă, materiile prime
vor fi dozate/ cântărite în mod corespunzător (făina prin cântărire, apa cu
dozator pentru lichide ş.a.m.d.).
Cea mai simplă metodă de fabricare a pâinii este cea în care prepararea
aluatului (principalul semifabricat) se face într-o singură fază/ etapă. Metoda
monofazică constă în introducerea tuturor ingredientelor necesare preparării
aluatului direct la frământare. Prin frământarea în cuva malaxorului a făinii
cu apă, cu drojdie, cu sare şi, eventual, cu alte materii auxiliare se obŃine
aluatul. Aluatul frământat este supus operaŃiei de fermentare (se poate
introduce într-o cameră de fermentaŃie). După fermentare, aluatul este
divizat cu o maşină de divizat, iar bucăŃile de aluat divizate sunt supuse unor
operaŃii succesive de premodelare – modelare. În cazul în care operaŃiile de
prelucrare a aluatului se desfăşoară mecanizat, rotunjirea se face în maşina
de premodelat, iar modelarea finală în maşina de modelat. De la un utilaj la
altul bucăŃile de aluat pot fi transportate cu ajutorul benzilor transportoare.
BucăŃile de aluat modelate pot fi aşezate pe panacoade sau sunt
introduse în camere de fermentare sau în dospitoare tunel pentru
fermentarea finală a aluatului. Aluatul fermentat este copt în cuptoare de
coacere (discontinue sau continue). Prin coacere, bucăŃile de aluat se
transformă în pâine. Pâinea scoasă din cuptor este supusă unor operaŃii
pregătitoare pentru comercializare. Pâinea este răcită, sortată (dacă este
necesar) şi ambalată. Prin sortare sunt înlăturate din lotul de fabricaŃie
produsele neconforme. Ambalarea se face în ambalajele de transport pentru
pâinea livrată vrac, iar în cazul pâinii preambalate fiecare bucată se
introduce în ambalajul pentru comercializare.

c). Reprezentarea grafică a procesului tehnologic de fabricare a pâinii

În figura 4 este desenată schema de operaŃii (schema de flux)

corespunzătoare fabricaŃiei pâinii prin procedeul direct de preparare a
aluatului (v. pct. b.). Nu sunt precizate în schema din figura 4 operaŃiile de
transport – depozitare, care sunt parte a proceselor auxiliare şi de servire.
În figura 5 este prezentată schema tehnologică pentru procesul
tehnologic de fabricare a pâinii, conform procedeului menŃionat mai sus (v.
pct. b.). După cum se observă din figura 5, schema tehnologică oferă
anumite informaŃii privind felul procesului şi organizarea muncii pe locuri
de muncă. Procesul reprezentat grafic în figura 5 este un proces tehnologic
mecanizat. Activitatea de fabricaŃie se desfăşoară în secŃia de producŃie
compartimentată pe trei nivele (I - operaŃii pregătitoare fabricaŃiei, II –
prepararea aluatului, III – prelucrarea şi coacerea aluatului, operaŃii
35
pregătitoare comercializării), motiv pentru care fluxul tehnologic este/ se
numeşte pe verticală.

Figura 4. Schema de operaŃii la fabricarea pâinii

36
 Legendă:
1- buncăr tampon de făină
2-timoc
3-dizolvator sare
4-instalaŃie pentru
pregătirea suspensiei de
drojdie
5-dozator de apă
6-cântar semiautomat
7-malaxor
8-cuvă pentru aluat
9-cameră de fermentaŃie
10-răsturnător de cuve
11-maşină de divizat
12-maşină de premodelat
13-bandă transportoare
14-maşină de modelat
15- dospitor tunel
16- cuptor tunel
17- bandă transportoare
18-masă de recepŃie
(sortare)
19-elevator cu leagăne
20-navete cu pâine

Figura 5. Schema tehnologică de fabricare a pâinii, cu flux pe verticală

Indiferent de forma de reprezentare grafică, în figurile 4 şi/sau 5 sunt

furnizate informaŃii cu privire la felul procesului tehnologic de bază şi la
modalităŃile concrete de fabricaŃie a pâinii într-o secŃie de producŃie.

→ 3. Identificarea produselor implicate într-un proces tehnologic

Agentul economic „A” are ca obiect de activitate producŃia şi

comercializarea cu amănuntul de produse de morărit - panificaŃie.
Pentru contabilitatea de gestiune şi analiza economică a firmei trebuie
identificate resursele alocate şi rezultatele obŃinute, în vederea stabilirii
cheltuielilor şi veniturilor, respectiv a rentabilităŃii întreprinderii.
În contabilitate sunt înregistrate ca produse achiziŃionate grâu (boabe),
secară (boabe), drojdie pentru panificaŃie, sare, amelioratori, iar ca produse
vândute făină de grâu, tărâŃe de grâu şi produse de panificaŃie.
Să se identifice produsele implicate în procesul de producŃie al
întreprinderii „A” şi rolul acestora din punct de vedere tehnico-economic.

37
 Rezolvare:

1.) Identificarea proceselor tehnologice de bază din întreprinderea

industrială „A”

Întreprinderea de morărit – panificaŃie „A” include departamente ce

desfăşoară activităŃi de aprovizionare, de procesare industrială şi de
desfacere.
Pentru stabilirea cheltuielilor materiale cu materiile prime, sunt
înregistrate consumurile de grâu (boabe), de secară (boabe), de drojdie
pentru panificaŃie, de sare iodată şi de amelioratori.
Activitatea de producŃie propriu-zisă constă în derularea a două
procese tehnologice de bază, şi anume cel de morărit şi, respectiv, cel de
panificaŃie:
1. Procesul tehnologic pentru obŃinerea produselor de morărit
presupune transformarea cerealelor boabe (grâu şi secară) prin
operaŃii succesive de precurăŃare – curăŃare, urmate de măcinare –
cernere în vederea obŃinerii făinurilor. Pentru îmbunătăŃirea
calităŃii făinii şi creşterea eficienŃei economice, făina de grâu este
aditivată în moară, cu ajutorul amelioratorilor.
2. În procesul tehnologic de fabricare a produselor de panificaŃie se
folosesc ca materii prime făinurile de grâu şi de secară, împreună
cu apă, drojdie pentru panificaŃie, sare şi alŃi amelioratori. Din
aceste ingrediente se prepară aluaturi care ulterior sunt prelucrate
şi coapte, iar prin coacere se obŃin produsele de panificaŃie.
Prin desfacerea produselor finite se obŃin venituri pentru întreprindere.
După cum este menŃionat în ipoteza problemei, sunt vândute următoarele
mărfuri: făină de grâu, tărâŃe de grâu şi produse de panificaŃie. Aceasta
înseamnă că din procesul de morărit o parte din făina de grâu este
valorificată în procesul de panificaŃie, iar o altă parte este comercializată ca
atare, în timp ce făina de secară este consumată integral în activitatea de
producŃie. De asemenea, mai este valorificată din procesul de morărit şi
tărâŃea de grâu (este supusă vânzării, deci devine o marfă, ca atare).

2.) Identificarea produselor implicate în fiecare proces tehnologic de

bază din întreprinderea „A”

După cum se observă din cele prezentate mai sus, produsele finite
rezultate din procesul de morărit pot constitui materii prime pentru procesul
tehnologic de panificaŃie. De asemenea, semifabricatele şi produsele brute

38
dacă sunt folosite în acelaşi proces tehnologic, în raport cu acesta îşi
păstrează statutul de produsele intermediare.
Pentru a evidenŃia rolul tehnologic al fiecărui produs în raport cu
procesul tehnologic în care este implicat, dar şi în activitatea de producŃie în
ansamblul ei, s-a recurs la reprezentarea grafică din figura 6, iar datele au
fost sistematizate în tabelul 1.

Figura 6. Produsele implicate în activitatea de producŃie a firmei “A”

În ceea ce priveşte apa, aceasta are rol tehnologic în operaŃiile de

pregătire - curăŃire în procesul de morărit, dar constituie şi materie primă în
reŃeta de fabricaŃie a pâinii. Alimentarea cu apă (utilităŃi) este parte a
procesului auxiliar, motiv pentru care nu a fost luată în considerare în
continuare.

Tabelul 1.
Identificarea produselor implicate în activitatea de producŃie a
întreprinderii de morărit - panificaŃie “A”

Procese/ Rol tehnologic

Produse PT morărit PT panificaŃie ProducŃie (total)
MP PI PF PP PS MP PI PF PP PS MP PI PF PP PS
grâu x x x x
grâu x x x x
precurăŃit
corpuri x x x x
străine
grâu curăŃit x x x x
secară x x x x
grişuri x x x x
dunsturi x x x x
făină secară x x x x x
integrală

39
 Procese/ Rol tehnologic
Produse PT morărit PT panificaŃie ProducŃie (total)
MP PI PF PP PS MP PI PF PP PS MP PI PF PP PS
făină grâu x x x x x x
tărâŃe grâu x x x x
amelioratori x x x x x x
făină grâu x x x x x x x
aditivată
drojdie x x x x
sare iodată x x x x
aluat x x x x
pâine x x x x
chifle x x x x
covrigi x x x x
Legendă: PT – proces tehnologic, MP – materii prime, PI – produse intermediare, PF –
produse finite, PP – produse principale, PS – produse secundare

Un anume produs, de exemplu făina aditivată, poate constitui în

acelaşi timp produs finit pentru procesul de morărit şi materie primă pentru
procesul de panificaŃie. În raport cu întregul proces de producŃie, făina
aditivată reprezintă un produs finit (marfă), atunci când se comercializează,
fie un produs intermediar pentru procesarea pe filiera completă de morărit –
panificaŃie.
Pe de altă parte, în funcŃie de cerinŃele de procesare sau comerciale,
făina poate fi valorificată şi fără a fi aditivată. În cazul în care se solicită
făină aditivată, atunci făina obŃinută prin măciniş reprezintă un produs brut,
în timp ce făina aditivată este produsul final, cu carateristici de calitate
tehnice, prestabilite. În cazul în care se comercializează făină ca atare,
neaditivată, atunci făina reprezintă produsul finit al procesului de morărit.
În concluzie, un produs cu un anumit grad de prelucrare, în funcŃie de
destinaŃia sa, poate fi considerat pentru un anumit proces tehnologic fie
materie primă, fie produs intermediar, fie produs finit, având rol tehnologic
determinat.
Din punct de vedere economic, al gestiunii întreprinderii, sunt
identificate produsele intrate/ ieşite din întregul proces de producŃie şi sunt
evaluate consumurile efective pentru stabilirea cheltuielilor, respectiv
cantităŃile vândute, pentru aprecierea veniturilor. De asemenea, se
înregistrează cantităŃile de produse stocate sau recuperate.

40
 LECłIA 4. BILANłUL TEHNOLOGIC ŞI INDICATORI
TEHNICO-ECONOMICI

Elemente teoretice

La nivel microeconomic, introducerea în fabricaŃie a unui produs nou

sau implementarea unui proces tehnologic nou într-o activitate de producŃie
implică costuri de cercetare - dezvoltare, costuri de investiŃie şi costuri de
producŃie. Stabilirea raportului optim între aceste costuri, pentru a produce
bunuri materiale în condiŃii de eficienŃă economică, precum şi conducerea
optimă a activităŃii de producŃie din punct de vedere tehnico - economic sunt
posibile dacă sunt apreciate corect variabilele de intrare – ieşire ale
activităŃii de producŃie, respectiv ale procesului tehnologic.
BilanŃul tehnologic permite determinarea cantitativă şi calitativă a
fluxului de produse dintr-un proces tehnologic sau o etapă a acestuia în
relaŃie cu dotarea tehnică prevăzută/ existentă.
BilanŃul tehnologic poate fi calculat ca un bilanŃ de materiale sau un
bilanŃ energetic şi se bazează pe legea conservării materiei/ energiei într-un
sistem dat. BilanŃul de materiale se defineşte prin următoarea relaŃie:
∑ Mi = ∑ Me
unde: Mi – materiale intrate în sistem, Me – materiale ieşite din sistem.
ModalităŃi de exprimare (calcul) al bilanŃului de materiale (B.M.):
1. în funcŃie de sistemul tehnologic luat în analiză - se poate calcula
pentru fluxul de produse dintr-un proces, o fază de fabricaŃie sau o
operaŃie tehnologică, respectiv pentru produsele care sunt transformate
într-un aparat, în utilaj sau în o instalaŃie.
2. după natura proceselor - B.M. se întocmeşte atât pentru procesele de
bază, cât şi procesele auxiliare sau de servire, cu referire la materii
prime, produse intermediare, produse principale şi secundare, utilităŃi
(exprimate gravimetric), alte materiale.
3. în funcŃie de variabilele ce se urmăresc în cadrul sistemului tehnologic
- B.M. poate fi întocmit ca un bilanŃ total (se ia în considerare
transformarea cantitativă a produselor în ansamblu) sau sub forma
bilanŃurilor parŃiale:
xi xe
∑ 100 ∑ 100
Mi ⋅ = Me ⋅

41
 unde: Mi – materiale intrate, Me – materiale ieşite, x i – componentul x
din materialele intrate, xe - componentul x din materialele ieşite.
4. în funcŃie de momentul în care se întocmeşte B.M. - poate fi
antecalculat (se întocmeşte înainte de începerea activităŃii de
producŃie, pe baza indicatorilor de consum normaŃi) şi postcalculat (se
întocmeşte la sfârşitul activităŃii de producŃie, iar pe baza lui se
stabilesc cantităŃile de materiale efectiv consumate).
Indicatorii tehnico-economici caracterizează din punct de vedere
tehnic şi economic un produs, un sistem tehnic, un proces tehnologic sau
părŃi/ componente ale acestora.
Clasificarea indicatorilor tehnico-economici se face după mai multe
criterii:
1. clasificarea generală: indicatori de consum, indicatori de
calitate, indicatori de utilizare, indicatori de mecanizare
/automatizare.
2. după sistemul tehnologic analizat: indicatori care permit
caracterizarea cantitativ – calitativă a fluxului de produse
implicate în proces/ fază/ operaŃie tehnologică şi indicatori
care se referă la gradul de utilizare a produselor în raport cu
dotarea tehnică a procesului tehnologic dat.
1. Indicatorii de consum exprimă cantitativ fluxul produselor care se
află la un moment dat într-un sistem tehnologic, Ńinând cont şi de gradul lor
de utilizare în timpul procesării:
a) Consumul specific exprimă cantităŃile de produse necesare/ folosite
într-un proces tehnologic sau unei părŃi a acestuia, pentru obŃinerea unei
unităŃi de produs finit. Consumul specific Cs se calculează prin raportul
cantitativ dintre materiile introduse în sistem Mi şi produsul finit rezultat din
procesul tehnologic Pf, conform relaŃiei următoare:
M
Cs = i
Pf
Tipuri de consumuri specifice:
1) în funcŃie de natura materialelor implicate într-un proces tehnologic (de
bază sau auxiliar), există Cs de materii prime, Cs de materiale auxiliare,
Cs de utilităŃi (apă, abur, energie electrică etc.).
2) în funcŃie de modul de calcul, Cs poate fi teoretic, real sau programat.
Consumul specific teoretic (Cst) nu Ńine cont de pierderile de fabricaŃie şi
de prezenŃa produselor secundare. Consumul specific programat/ normat
(normă tehnică de consum) (Cspr) se stabileşte Ńinând cont de nivelul
tehnologic al procesului de fabricaŃie la un moment dat, în relaŃie cu
pierderile tehnologice estimate pe baza unor bilanŃuri postcalculate. Cspr

42
 se recalculează periodic dependent de îmbunătăŃirea procesului
tehnologic şi echipamentelor tehnice Pe baza Cspr se stabileşte reŃeta de
fabricaŃie sau cheltuielile estimate de producŃie; de asemenea,
coordonarea activităŃii de producŃie se face Ńinând cont şi de Cspr.
Consumul specific real (Csr) se calculează pe baza bilanŃurilor de
materiale în urma efectuării procesului tehnologic (BMpostcalc).
Pentru creşterea eficienŃei activităŃii de fabricaŃie se urmăreşte reducerea
consumurilor reale. O activitate de producŃie este eficientă d.p.d.v.
economic atunci când este îndeplinită inegalitatea:

C sr < C spr
b) Randamentul în produs reflectă gradul de utilizare al produselor în
timpul procesului tehnologic, în ceea ce priveşte transformarea lor
cantitativă în produse principale. Randamentul η reprezintă raportul
procentual între cantitatea reală de produs finit obŃinută într-un proces
tehnologic sau într-o instalaŃie Pr şi cantitatea teoretică posibilă de produs
finit Pt, conform relaŃiei:
P
η= r
Pt
În funcŃie de sistemul tehnologic considerat (particularităŃi
tehnologice/ ramură industrială), randamentul în produs se poate calcula
după cum urmează:

unde: Cst - consum specific teoretic şi Csr - consum specific real,

Mt - cantitatea de materie primă necesară (teoretic) pentru obŃinerea
produsului finit şi Mr - cantitatea de materie primă efectiv consumată,
C – conversia, Mt(I) - cantitatea de materie primă transformată la o
singură trecere prin zona de reacŃie şi Mi - cantitatea de materie primă
introdusă în sistem (în ind. chimică).
S – selectivitatea, Pf - cantitatea de produs finit şi ΣPt - cantitatea
totală a produselor obŃinute în proces.
2. Indicatorii de calitate caracterizează calitativ produsele, în relaŃie
cu gradul de satisfacere a cerinŃelor definite la un anumit moment sau în
relaŃie cu alte fenomene.
Indicatorii de calitate ai produselor sunt clasificaŃi în mai multe
categorii:

43
 a) indicatori analitici (parŃiali) - exprimă caracteristicile de calitate
tehnico-funcŃionale, economice şi sociale (v. lecŃia 5 şi modulul C),
b) indicatori generali,
c) indicatori sintetici - evaluează fie o anumită grupă de caracteristici, fie
totalitatea caracteristicilor unui produs (v. calimetrie),
d) indicatori globali ai calităŃii etc.
3. Indicatorii de utilizare caracterizează eficienŃa unui echipament
tehnologic (aparat/ utilaj/ instalaŃie) într-un anumit interval de timp.
a) Indicatorii de utilizare intensivă exprimă gradul de exploatare a
unui utilaj în relaŃie cu cantitatea de produse prelucrate sau rezultate într-un
interval de timp prestabilit. Aceşti indicatori sunt: capacitatea de producŃie,
producŃia specifică, producŃia orară.
Capacitatea de producŃie reprezintă cantitatea maximă de produse
prelucrate într-un echipament tehnologic (aparat/ utilaj/ instalaŃie) în condiŃii
optime de exploatare, într-un anumit interval de timp. Capacitatea de
producŃie (Cp) indică producŃia maximă realizată în utilajul folosit la
parametrii optimi, raportată la o anumită durată şi poate fi calculată după
cum urmează:
Pf max M p max
Cp = ; Cp =
t t
unde: Pf – cantitatea de produs finit, Mp – cantitatea de materii prime
introduse în sistem, t – perioada de timp.
În funcŃie de modul de calcul, capacitatea de producŃie poate fi de
proiectare şi de exploatare. Capacitatea de producŃie este specificată în
cărŃile tehnice; Cp este necesară pentru dimensionarea liniilor tehnologice şi
a secŃiilor de producŃie. ProducŃia realizată efectiv depinde atât de Cp, cât şi
de gradul de utilizare a capacităŃii de producŃie a utilajului.
ProducŃia specifică reprezintă capacitatea de producŃie raportată la
unitatea dimensională a unui utilaj. În procesele tehnologice producŃia
specifică (Psp) este calculată ca raportul dintre producŃia realizată (Preal) într-
o unitate de timp (tef) şi dimensiunea caracteristică a utilajului (ki):
Preal
t ef Preal
Psp = =
ki k i t ef
Dimensiunea caracteristică a utilajului (ki) reprezintă unitatea de suprafaŃă
sau de volum al spaŃiului de lucru care îi defineşte regimul de funcŃionare.
De aceea, pentru aceeaşi producŃie realizată, valoarea producŃiei specifice
poate fi mărită pe seama reducerii dimensiunilor utilajelor, cu efecte
favorabile asupra reducerii costurilor de investiŃii.
44
 În funcŃie de modul de calcul, producŃia specifică poate fi de
proiectare sau de exploatare. Pentru menŃinerea producŃiei specifice de
exploatare la valori cât mai apropiate de cele proiectate un timp îndelungat,
utilajele şi instalaŃiile trebuie să fie exploatate eficient (să se respecte
calitatea impusă materiilor prime, să fie respectaŃi parametrii tehnologici,
operatorii să aibă calificarea adecvată, să se asigure mentenanŃa). În caz
contrar, utilajele se uzează fizic excesiv.
ProducŃia orară a utilajului sau randamentul utilajului (Ph) exprimă
gradul de utilizare al utilajului şi se calculează cu ajutorul relaŃiei:
P
Ph = a
N utd
unde: Pa – producŃia anuală a secŃiei/ întreprinderii, Nu – numărul de
utilaje din spaŃiul de producŃie, td – timp disponibil.
b) Indicatorul de utilizare extensivă arată cât din timpul maxim al
unei perioade caracteristice a funcŃionat un echipament tehnic (utilaj,
instalaŃie). Indicatorul de utilizare extensivă Iue se referă la durata de folosire
a echipamentelor (tact) raportată la timpul calendaristic disponibil (tcalend =
365zile x 24h/zi) şi se calculează cu relaŃia:

t act
I ue = 100
t calend
Durata de folosire propriu-zisă (tef) a utilajelor în procesul tehnologic
de bază este mai mică decât durata de activitate (tact), deoarece în activitatea
de producŃie apar perioade de timp auxiliar (taux) şi perioade de inactivitate
(tinact).
4. Indicatorii de mecanizare/ automatizare exprimă gradul de
utilizare al dotării tehnice al procesului tehnologic în ceea ce priveşte
nivelul tehnologic asigurat, în concordanŃă cu eficienŃa economică. Aceşti
indicatori exprimă gradul de mecanizare/ automatizare al unui proces
tehnologic, fiind corelaŃi cu productivitatea muncii.
a) Indicatorul de mecanizare reprezintă raportul, exprimat procentual,
stabilit între volumul lucrărilor executate mecanizat şi volumul total al
lucrărilor executate pentru derularea procesului tehnologic.
b) Indicatorul de automatizare reprezintă raportul, exprimat
procentual, stabilit între volumul operaŃiilor executate automatizat şi
volumul total al operaŃiilor din cadrul procesului tehnologic.

45
 AplicaŃii - Probleme

→ 1. Calcule tehnologice pe bază de bilanŃ de materiale pentru

operaŃia de amestecare

Într-o secŃie de producŃie, în cadrul procesului tehnologic se desfăşoară

operaŃia de amestecare. În amestecător sunt introduse trei produse A, B şi C,
aflate în raport cantitativ A:B:C = 2:1:1.
Ştiind că în fabricaŃia produsului P obŃinut prin amestecare se foloseşte
la fiecare şarjă câte 100 tone de produs B, iar pierderile la amestecare sunt
neglijabile, să se determine cantitatea de produs P necesară fabricaŃiei pe
şarjă.

Rezolvare:

1. ExplicaŃii

Pentru rezolvarea problemelor de acest tip, cu calcule tehnologice pe

bază de bilanŃ se recomandă efectuarea următorilor paşi:
a. reprezentarea grafică a operaŃiei/procesului tehnologic pentru care
trebuie calculat bilanŃul tehnologic; de obicei se face schema de
operaŃii, pentru a evidenŃia toate produsele intrate şi ieşite din sistem;
b. scrierea ecuaŃiei de bilanŃ tehnologic, Ńinând cont de fluxul
materialelor/ reprezentarea grafică sub forma schemei de operaŃii;
c. efectuarea calculelor propriu-zise;
d. prezentarea rezultatelor obŃinute sub formă tabelară sau grafică.
Prezentarea valorilor sub formă tabelară este utilă pentru verificarea
datelor sau pentru analize tehnico-economice în oricare dintre
situaŃiile:
• se efectuează calcule tehnologice complexe, pentru procese ce
includ mai multe operaŃii tehnologice;
• se modifică reŃete de fabricaŃie;
• se îmbunătăŃesc operaŃii/ procese tehnologice prin reducerea
pierderilor, valorificarea produselor secundare etc.

2. DemonstraŃie

a.) Reprezentarea grafică a operaŃiei de amestecare cu fluxul de materiale

conform ipotezei de lucru este dată în figura 7.

46
 Din figura 7 se observă că materialele intrate în operaŃia analizată sunt
A, B şi C, în timp ce din sistem (operaŃia de amestecare) rezultă doar
produsul P. În mod normal pierderile sunt considerate materiale ieşite din
sistem, dar în acest caz particular nu se Ńine cont de pierderi, prin urmare ele
nu mai sunt luate în considerare.

Figura 7. Schema de flux pentru operaŃia de amestecare

b.) Pentru fluxul de materiale considerat, ecuaŃia de bilanŃ tehnologic

devine:
A+ B +C = P
c.) Pentru efectuarea calculelor se cunosc următoarele:
A:B:C = 2:1:1 şi B = 100t/şarjă. Aceasta înseamnă că C = B = 100t/şarjă, iar
A = 2 B = 2x100t/şarjă, adică A = 200t/şarjă.
Înlocuind valorile corespunzătoare în ecuaŃia de bilanŃ, înseamnă că:
P = 200 + 100 + 100 = 400 t/şarjă
d.) BilanŃul de materiale poate fi reprezentat tabelar, după cum este
evidenŃiat în tabelul 2.

Tabelul 2.
Reprezentarea tabelară a rezultatelor de bilanŃ – operaŃia de amestecare
Nr Materiale intrate Materiale ieşite
crt Cantitate Cantitate
Simbol
Simbol

UM Val. % UM Val. %
Produse Produse
1. produs 1 A t 200 50 Produs
2. produs 2 B t 100 25 finit P t 400 100
3. produs 3 C t 100 25
TOTAL t 400 100 TOTAL t 400 100
Legendă: UM – unitate de măsură, Val. - valoare

47
→ 2. Calcule tehnologice pe bază de bilanŃ de materiale pentru
operaŃia de separare

Într-un separator ce lucrează în flux continuu pe parcursul unui schimb

se introduce o cantitate de 600 tone/oră din produsul A. Prin separare rezultă
două materiale B şi C, iar pierderile la separare sunt 10%. Pentru întregul
proces tehnologic din care face parte operaŃia de separare, produsul B
reprezintă produsul principal, în timp ce produsul C este unul dintre
produsele secundare ale procesului. Din punct de vedere cantitativ, produsul
C reprezintă 20% din produsul B.
Să se determine cantităŃile de produse B şi C care se obŃin prin
separare la sfârşitul unui schimb, precum şi consumul specific.

Rezolvare:

a.) Reprezentarea grafică a operaŃiei de separare

Conform ipotezei problemei, schema fluxului de materiale este redată

în figura 8. Pentru simplificare s-a făcut următoarea notaŃie:
Ps = pierderi tehnologice prin separare.

Figura 8. Schema de flux pentru operaŃia de separare

După cum se observă, este supus operaŃiei de separare produsul A,

care se consideră material intrat. Prin separare rezultă cele două componente
B şi C, precum şi pierderile tehnologice (Ps), acestea trei fiind considerate
materiale ieşite din operaŃia tehnologică.

48
b.) Scrierea ecuaŃiei de bilanŃ de materiale

EcuaŃia generală de bilanŃ pentru fluxul de materiale reprezentat în

figura 8 este următoarea:
A = B + C + Ps

c.) Efectuarea calculelor tehnologice

Se ştie că A = 600 t/h, iar pierderile la separare reprezintă 10%.

Pierderile totale, exprimate procentual, sunt raportate cantitativ la
materialele introduse în sistem. Aceasta înseamnă că Ps = 10% din A, şi
anume:
10 10
Ps = A= 600 = 60.t / h
100 100
De asemenea, în ipoteză se menŃionează că C reprezintă 20% din
produsul B:
20 1
C= B= B
100 5
Altfel spus, B = 5C, iar ecuaŃia generală de bilanŃ poate fi scrisă ca o ecuaŃie
matematică de gradul I în necunoscuta C:
600 = 5C + C + 60
Prin efectuarea calculelor rezultă că C = 90 t/h, iar în consecinŃă B = 450 t/h.
Ştiind că un schimb durează 8 ore, debitele de produse se exprimă
corespunzător:
C = 90 t/h = 720 t/schimb, iar
B = 450 t/h = 3600 t/schimb.
Prin definiŃie, consumul specific reprezintă raportul dintre produsul
supus prelucrării şi produsul care va constitui produsul finit, adică produsul
ce se doreşte a se obŃine – în cazul nostru particular, produsul principal B.
Prin urmare, ecuaŃia pentru calcularea consumului specific devine:
A
Cs =
B
Pentru calcularea valorii consumului specific este necesar ca ambele
mărimi ale ecuaŃiei să fie exprimate în aceeaşi unitate de măsură (t/h sau
t/schimb). Aşadar, A = 600 t/h = 4800 t/schimb, iar Cs = 1,33.

ObservaŃie: În funcŃie de natura operaŃiilor tehnologice, valoarea

consumului specific poate fi supraunitară, fie subunitară. De obicei pentru
operaŃiile de separare consumul specific este mai mare decât 1, în timp ce
pentru operaŃiile de amestecare este mai mic decât 1.
49
 d.) Reprezentarea tabelară a bilanŃului de materiale

BilanŃul de materiale al operaŃiei de separare luate în studiu este

reprezentat în tabelul 3, după cum urmează:

Tabelul 3.
Reprezentarea tabelară a rezultatelor de bilanŃ – operaŃia de separare

Materiale intrate Materiale ieşite

Nr Cantitate Cantitate
Simbol

Simbol
crt
UM Valoare UM Valoare
Produse Produse
1. produs 1 A t/sch 4800 produs 2 B t/sch 3600
2. produs 3 C t/sch 720
3. pierderi Ps t/sch 480
TOTAL t/sch 4800 TOTAL t/sch 4800
Legendă: UM – unitate de măsură

→ 3. Calcule tehnologice pe bază de bilanŃ de materiale pentru un

proces tehnologic

Pentru fabricaŃia unui produs sunt necesare două materii prime, notate
schematic M1 şi M2. Print-un proces tehnologic complex se prelucrează
produsele M1 şi M2 până se obŃine produsul finit Pf. Pierderile totale din
procesul tehnologic în ansamblul său reprezintă 4%.
Să se determine cantităŃile necesare de materii prime pentru a obŃine
984 kg produs finit, ştiind că s-a calculat anterior un consum specific în
produsul M2 egal cu 0,21 kg/kg.

Rezolvare:

a.) Reprezentarea grafică a operaŃiei de separare

Conform datelor iniŃiale ale problemei, schema fluxului de materiale

pentru întregul proces tehnologic este prezentată în figura 9. Pentru
reprezentarea grafică şi rezolvarea problemei s-a făcut următoarea notaŃie:
Q = pierderi tehnologice totale.

50
 Figura 9. Schema de flux pentru procesul tehnologic considerat

După cum se observă din figura 9, prin prelucrarea produselor M1 şi

M2, care se consideră materiale intrate, rezultă la finalul procesului
tehnologic produsul finit Pf, precum şi pierderile tehnologice (Q =Σ Pti, unde
Pti sunt pierderile tehnologice pe fiecare operaŃie tehnologică, componentă a
procesului considerat). Pf şi Q sunt materialele ieşite/ rezultate din procesul
tehnologic în ansamblul său.

b.) Scrierea ecuaŃiei de bilanŃ de materiale

EcuaŃia generală de bilanŃ pentru fluxul de materiale reprezentat în

figura 9 este următoarea:
M 1 + M 2 = Pf + Q

c.) Efectuarea calculelor tehnologice

Se ştie că Pf = 984 kg, iar Cs M2 = 0,21 kg/kg.

Prin definiŃie, Cs M2 este dat de relaŃia:
M2
C s.M 2 =
Pf
Din aceasta se poate calcula M2 = Pf x Cs M2 = 984 x 0,21 = 206,64 kg.
Prin rotunjire, M2 = 207 kg.

51
 De asemenea, pierderile tehnologice totale reprezintă 4%. Pierderile
totale, exprimate procentual, sunt raportate cantitativ la materialele
introduse în sistem în totalitatea lor, şi anume M1 şi M2. Aceasta înseamnă
că Q = 4% din (M1+M2), şi anume:
4
Q= (M 1 + M 2 ) = 4 (M 1 + 207 )
100 100
În acest caz, ecuaŃia generală de bilanŃ poate fi scrisă ca o ecuaŃie de
gradul I în necunoscuta M1, după cum urmează:
4
M 1 + 207 = 984 + (M 1 + 207 )
100
Prin efectuarea calculelor rezultă că M1 = 818 kg.

d.) Reprezentarea bilanŃului de materiale

BilanŃul de materiale pentru procesul tehnologic poate fi reprezentat

detaliat, pe fiecare operaŃie tehnologică, în cazul în care se doreşte acest
lucru, sau poate fi exprimat pentru întregul proces tehnologic în ansamblul
său (= Σ operaŃii). În continuare, bilanŃul de materiale pentru procesul
tehnologic este reprezentat sub două forme, şi anume: tabelar, în tabelul 4, şi
grafic, în figura 10.

Tabelul 4.
Reprezentarea tabelară a datelor din bilanŃul de materiale pentru
procesul tehnologic

Nr. Materiale intrate Materiale ieşite

Simbol

Simbol

crt. OperaŃie Cantitate OperaŃie Cantitate

UM Val. % UM Val. %
Material Material
1. Materia primă 1 M1 kg 818 80 Produs finit Pf kg 984 96
2. Materia primă 2 M2 kg 207 20 Pierderi totale Q kg 41 4
TOTAL kg 1025 100 TOTAL kg 1025 100

În figura 10 este prezentat fluxul de materiale corespunzător

procesului tehnologic prin intermediul diagramei Sankey.

ObservaŃie: Diagrama Sankey este o formă specifică de reprezentare

schematică a fluxului unui proces tehnologic sau părŃi ale acestuia, în care
lăŃimea săgeŃilor corespunzătoare materialelor intrate şi ieşite în/ din
52
sistemele de proces, este indicată proporŃional cu cantităŃile/ debitele de
flux. Acest tip de diagramă este de obicei folosită pentru a vizualiza fluxul/
transferul de materiale, de energie sau mărimea costurilor între procese.

Figura 10. Reprezentarea grafică a bilanŃului de materiale corespunzător

procesului tehnologic – Diagrama Sankey

LECłIA 5. STANDARDIZAREA ŞI STANDARDELE

Elemente teoretice

În contextul expansiunii economice înregistrată pe plan mondial, a

liberalizării comerŃului pe pieŃele regionale etc., elaborarea şi punerea în
aplicare a documentelor tehnico-normative reprezintă o condiŃie esenŃială
pentru rezolvarea raŃională, eficientă şi unitară a problemelor tehnice
referitoare la producŃia şi comercializarea bunurilor materiale.
Standardizarea produce efecte pozitive pentru toŃi agenŃii economici
implicaŃi în producerea şi comercializarea mărfurilor, dar şi asupra
beneficiarilor finali.
Actualmente, standardizarea este considerată un factor de promovare a
progresului tehnic. Rolul standardizării a fost delimitat în raport cu:
• realizarea şi îmbunătăŃirea calităŃii produselor în acord cu protecŃia
vieŃii, sănătăŃii şi a mediului ambiant;
• facilitarea schimburilor de mărfuri (inclusiv informaŃii) pe plan
naŃional, regional şi internaŃional;
• raŃionalizarea economică, cu referire la tipizarea producŃiei,
respectiv realizarea unei game raŃionale de tipuri şi de mărimi, prin
53
 eliminarea variantelor devenite inutile, precum şi
interschimbabilitatea funcŃională şi dimensională a bunurilor
rezultate din procese productive.
Standardul, ca rezultat al desfăşurării activităŃii de standardizare la
nivel internaŃional, regional, naŃional, la nivelul asociaŃiilor profesionale
legal constituite pe un anumit domeniu şi al unităŃilor economice, este un
document de referinŃă care prezintă o serie de trăsături esenŃiale:
a) este elaborat şi aprobat de către organisme recunoscute la nivel
naŃional, regional, internaŃional;
b) este un document stabilit prin consens;
c) cuprinde soluŃii ale unor probleme tehnice şi comerciale referitoare
la produse (inclusiv servicii);
d) prezintă, de regulă, caracter facultativ, aplicarea lor fiind bazată pe
acordul liber consimŃit al părŃilor interesate;
e) este destinat unei aplicări comune şi repetate;
f) asigură un nivel optim de ordine în mediul de afaceri.
Pe piaŃa documentelor tehnice de referinŃă există o mare varietate de
standarde, care diferă după conŃinut: standarde de bază; standarde de
terminologie; standarde de interfaŃă; standarde de date; standarde pentru
servicii; standarde de încercare; standarde de procese, standarde de produs.
łinând cont de organismele care au elaborat şi aprobat aceste
documente tehnice - normative, respectiv după nivelul de aplicare, standarde
pot fi clasificate în: standarde internaŃionale, standarde regionale, standarde
naŃionale, standarde profesionale, standarde de firmă.
La nivel internaŃional, principalele organisme care se ocupă de
elaborarea şi implementarea standardelor internaŃionale sunt: OrganizaŃia
InternaŃională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică InternaŃională
(CEI) şi Uniunea InternaŃională a TelecomunicaŃiilor (UIT).
ISO îşi desfăşoară activitatea de elaborare a standardelor prin
intermediul comitetelor tehnice. Spre exemplificare, Comitetul Tehnic
ISO/TC176 „Managementul şi Asigurarea CalităŃii” şi-a adus contribuŃia la
elaborarea standardelor internaŃionale din familia ISO 9000, compuse din
standardele:
- ISO 9000 – Sisteme de management al calităŃii. Principii de bază şi
vocabular;
- ISO 9001 – Sisteme de management al calităŃii. CerinŃe.
- ISO 9004 – Sisteme de management al calităŃii. Ghid pentru
îmbunătăŃirea performanŃelor;
Aceste standarde descriu elementele sistemului de management al
calităŃii fără să specifice cum să fie ele implementate într-o organizaŃie şi

54
sunt destinate asigurării interne şi, respectiv, externe a calităŃii în cadrul
firmei respective.
OrganizaŃia InternaŃională de Standardizare (ISO) şi-a adus contribuŃia
şi în direcŃia Ńinerii sub control a impactului proceselor unei organizaŃii
asupra mediului, prin elaborarea familiei de standarde ISO 14000,
referitoare la aspectele de mediu. Aceste standarde definesc modele de
sisteme ce pot fi implementate de o organizaŃie în scopuri interne şi externe,
referitoare la aspectele de mediu şi la dezvoltarea durabilă, inclusiv
gestionarea impactului produselor de-a lungul întregului lor ciclu de viaŃă.
La nivel regional activează mai multe organisme importante, dintre
care la nivel european menŃionăm: Comitetul European de Standardizare
(CEN), Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică
(CENELEC) şi Institutul European de Standardizare pentru TelecomunicaŃii
(ETSI). CEN şi CENELEC sunt mandatate să furnizeze producătorilor un
set de specificaŃii tehnice în conformitate cu cerinŃele esenŃiale privind
sănătatea, securitatea utilizatorilor şi protecŃia mediului ambiant, prevăzute
în Directivele de armonizare „Noua Abordare”. Aceste specificaŃii tehnice
poartă numele de standarde europene armonizate. Aceste standarde sunt
identificate cu sigla „EN” şi trebuie preluate, în mod obligatoriu, în
colecŃiile naŃionale de standarde, de către Ńările membre UE, aplicarea lor
fiind voluntară.
În România, activitatea de standardizare este gestionată de AsociaŃia
Română de Standardizare (ASRO), asociaŃie fără scop lucrativ, de drept
privat şi de interes public, neguvernamentală şi apolitică. Membrii ASRO
sunt grupaŃi pe colegii: colegiul organismelor acreditate, colegiul agenŃilor
economici, colegiul consumatorilor şi colegiul cercetării – dezvoltării.
ASRO are numeroase atribuŃii, printre care:
- elaborează, reconfirmă, modifică şi anulează standardele naŃionale;
- adoptă standardele internaŃionale şi europene ca standarde naŃionale
sub sigla „SR ISO”, „SR EN”;
- acordă dreptul de utilizare a mărcilor de conformitate cu standardele
naŃionale („SR” – standardul naŃional român; „SR-S” – standardul naŃional
român de securitate).
De regulă, aplicarea unui standard naŃional are un caracter voluntar. El
devine obligatoriu (parŃial sau în totalitate) numai printr-o reglementare
tehnică adoptată de o autoritate publică, când sunt luate în considerare
interese de ordin public privind protecŃia vieŃii, sănătăŃii şi securităŃii
persoanelor fizice, precum şi protecŃia mediului ambiant.
Standardele profesionale „SP” sunt elaborate la nivelul organizaŃiilor
profesionale, pe anumite domenii de activitate. Iar standardele de firmă

55
„SF”, elaborate la nivelul unei unităŃi economice, trebuie să respecte
prevederile standardelor naŃionale.
Standardele reprezintă un instrument important în asigurarea calităŃii
într-o organizaŃie şi totodată devine o bază de negociere între părŃile
contractante, caracterul de obligativitate fiind stabilit de conducerea firmei
respective.

AplicaŃii practice

→ 1. Analiza conŃinutului unui standard complet de produs

elaborat în România

Rezolvare

Un standard complet de produs elaborat în România, după nivelul de

aplicare poate fi: naŃional (SR), profesional (SP) sau de firmă (SF).
Standardul de produs conŃine, de regulă, o serie de elemente
importante, pornind de la identificarea documentului, domeniul de aplicare
şi alte generalităŃi, până la cerinŃele referitoare la calitatea produsului şi
controlul calităŃii, condiŃiile de comercializare ş.a.

1. Elemente de identificare a standardului:

a) denumirea produsului standardizat (în partea centrală);

b) sigla standardului sau denumirea comercială a societăŃii cu
indicarea structurii organizatorice care l-a elaborat (în partea stângă);
c) codul standardului, numărul de revizie, numărul de pagini,
documentul de referinŃă (în partea dreaptă, dacă este cazul).

Exemplificare - pentru un SF - ”Covoare benă automobile”:

S.C. Rolast S.A. Standard de firmă Cod SF 01-2004

Piteşti ed. 1, Rev. 0
Covoare Benă Pag. 1/5
Departamentul Tehnic Automobile Document de referinŃă
CS32-07-001

2. GeneralităŃi:

a) obiectul şi domeniul de aplicare;

56
 b) clasificare (gamă sortimentală);
c) terminologie specială, definiŃii;
d) modalităŃi de obŃinere (eventual).

Exemplificare (adaptat după un SP – „Siropuri şi concentrate pentru

băuturi răcoritoare”):

Prezentul standard profesional se referă la siropurile şi

concentratele pentru băuturi răcoritoare, îndulcitori cu zahăr, folosind ca
materie primă de bază sucuri de fructe ş.a.
Siropurile şi concentratele se folosesc la prepararea băuturilor
răcoritoare la domiciliu, prin adaos de apă potabilă, apă minerală sau apă
carbogazoasă.

Exemplificare (adaptat după un SR/ STAS - „Lapte de consum”):

Prezentul standard se referă la laptele de consum obŃinut prin
prelucrarea laptelui de vacă sau de bivoliŃă.
După conŃinutul de grăsime, laptele de consum se produce în
următoarele tipuri: lapte normalizat, lapte smântânit, lapte hiperproteic.
Laptele normalizat este laptele adus la un conŃinut de grăsime
stabilit prin adăugarea de lapte smântânit sau parŃial smântânit.

3. CondiŃii tehnice de calitate:

Principalele proprietăŃi/ caracteristici de calitate ale produsului sunt

exprimate prin intermediul indicilor de calitate (indici noŃionali şi cifrici).

Exemplificare: (adaptat după un SP – „Siropuri şi concentrate pentru

băuturi răcoritoare”)

ProprietăŃi organoleptice
Caracteristici CondiŃii de admisibilitate
Aspectul conŃinutului Lichid siropos sau vâscos, ş.a.
Culoarea lichidului Specifică produsului, funcŃie de fructul sau de
colorantul utilizat
Gust şi miros Dulce acrişor, cu aromă specifică fructului sau
aromei utilizate
Corpuri străine Lipsă

57
ObservaŃie: Caracteristicilor de calitate, inclusiv proprietăŃilor senzoriale
(organoleptice), le sunt impuse condiŃii minime de admisibilitate, reflectate
prin intermediul indicilor de calitate. Altfel spus, standardul indică nivelul
minimum admis de calitate a produsului.

4. Reguli pentru verificarea calităŃii:

a) frecvenŃa controlului;
b) definirea lotului;
c) prelevarea probelor;
d) tipul caracteristicilor verificate;
e) condiŃii de acceptare sau de respingere a lotului.

Exemplificare (adaptat după SP – „Siropuri şi concentrate pentru

băuturi răcoritoare”)

Verificarea caracteristicilor microbiologice, a conŃinutului de

metale grele şi pesticide, se execută periodic sau în caz de litigiu şi se
garantează de producător la livrare.

Exemplificare (adaptat după: SF01-2004 „Covoare Benă automobile”)

Verificarea calităŃii covoarelor se face prin verificări de tip, de lot şi

periodice.
Verificările de tip se efectuează la omologarea produsului sau la
schimbarea tehnologiei şi constau în verificarea caracteristicilor de
calitate din tabelul existent în standardul de referinŃă.
Verificările periodice se efectuează semestrial şi la orice schimbare
a tehnologiei pe minim trei epruvete prelevate din plăcuŃe obŃinute din
acelaşi material cu cel al covoarelor.
Verificările de lot se efectuează pentru fiecare lot, mărimea lotului
fiind de minim 1000 bucăŃi.
Verificarea formei, dimensiunilor şi a aspectului exterior se
efectuează prin control statistic, cu următorii parametri: nivel de
verificare II; nivel de calitate acceptabil AQL 2,5; plan simplu de control.
Lotul respins poate fi prezentat din nou la verificare după sortare.

5. Metode de analiză şi încercări:

a) tipurile de verificări;
58
 b) principiul determinării;
c) reactivi, epruvete, materiale şi aparatură;
d) modul de lucru;
e) calculul şi exprimarea rezultatelor.

Exemplificare (adaptat după un SF „Siropuri de fructe”):

Examen organoleptic conform SR 1754-94 Produse de legume şi

fructe: Analiza senzorială.

6. Ambalare, marcare şi etichetare:

a) tipurile de ambalaje folosite;

b) metodele de ambalare;
c) locul şi procedeele de marcare şi etichetare;
d) mesajul obligatoriu transmis prin etichetare.

Exemplificare (adaptat după un SP– „Siropuri şi concentrate pentru

băuturi răcoritoare”):

Produsele se ambalează în ambalaje de desfacere (recipiente de

diferite capacităŃi, din materiale aprobate de Ministerul SănătăŃii), cu
posibilitatea de închidere etanşă. Ambalajele de transport pot fi navete
din materiale plastice, cutii din carton, folie termocontractibilă.
Pe etichetă trebuie să apară menŃiunile:
- produsul conŃine: .........
- valabil până la ............ (sau data fabricaŃiei şi termenul de
valabilitate).

7. CondiŃii de depozitare şi transport, documente însoŃitoare, cu

indicarea, de regulă a parametrilor mediului de păstrare.

Exemplificare (adaptat după un SP „Siropuri şi concentrate pentru

băuturi răcoritoare”):

Depozitarea siropurilor şi concentratelor pentru băuturi răcoritoare

se face în spaŃii amenajate, curate, răcoroase (max. 20°C), bine aerisite,
ferite de razele solare şi de îngheŃ.
Produsele se transportă cu vehicule acoperite, ferite de variaŃii
bruşte de temperatură şi de şocuri mecanice.

59
 8. Valabilitatea / garanŃia produselor (cu indicarea datei durabilităŃii
minimale, a duratei limite de consum, a termenului de valabilitate sau a
termenului de garanŃie, după caz).

Exemplificare (adaptat după: SP „Siropuri şi concentrate pentru

băuturi răcoritoare”):

Termenul de valabilitate pentru siropurile şi concentratele pentru

băuturi răcoritoare se stabileşte şi se garantează de către producător.

Exemplificare (adaptat după SF 01-2004 „Covoare Benă automobile”)

Producătorul garantează condiŃiile de calitate din prezentul standard
de firmă, timp de 18 luni de la data livrării.

9. Semnătura (semnăturile) şi ştampila unităŃii sau organismului care

a aprobat elaborarea standardului

→ 2. Analiza indicilor de calitate a unui produs pe baza

standardului

Calitatea unui produs este reflectată în standarde de produs (spre

exemplu în standardul naŃional român „SR”, în standardul naŃional român de
securitate „SR-S”, în standardul profesional „SP” ori în standardul de firmă
„SF”) prin intermediul indicilor de calitate.

Exemplificare (adaptat după SF 2/1996 „Paste făinoase”)

Indicii de calitate noŃionali (expresia noŃională a proprietăŃilor de
calitate specifice unui produs) sunt identificaŃi în tabelul 5.

Tabelul 5
ProprietăŃi organoleptice pentru paste făinoase simple

Caracteristici CondiŃii de admisibilitate

Aspect SuprafaŃă netedă, fără urme de făină, în secŃiune aspect
sticlos, cu diferite forme.
Culoare Alb-gălbuie, uniformă

60
 Din tabelul 5 se remarcă faptul că proprietăŃile organoleptice (aspect şi
culoare) sunt exprimate prin intermediul unor noŃiuni, cuvinte (netedă,
sticlos, alb-gălbuie, uniformă), respectiv prin indici de calitate noŃionali.
Prezentarea indicilor de calitate cifrici, ca expresie cifrică/ valorică a
unor caracteristici de calitate cuantificabile ale pastelor făinoase este
exemplificată în tabelul 6.

Tabelul 6
ProprietăŃi fizico-chimice ale pastelor făinoase cu adaosuri

Caracteristici CondiŃii de admisibilitate

Umiditate , % max 13
Aciditate , grade max 4

Din tabelul 6 se observă că proprietăŃile fizico-chimice (umiditate şi

aciditate) ale pastelor făinoase cu adaosuri sunt exprimate prin intermediul
cifrelor, a valorilor (13% umiditate, respectiv 4,0 grade aciditate maxim),
ceea ce reprezintă indici de calitate cifrici.

Rezumatul modulului

Procese tehnologice: noŃiuni definitorii; clasificarea proceselor

tehnologice;
NoŃiuni tehnologice de bază (produse implicate într-un proces
tehnologic; procedee tehnologice, faze de fabricaŃie, ciclu de fabricaŃie,
utilaje şi instalaŃii);
BilanŃul tehnologic şi calcule tehnologice;
Indicatori tehnico-economici: indicatori de consum, indicatori de
calitate, indicatori de utilizare, indicatori de mecanizare /automatizare;
Aprecierea indicatorilor tehnico-economici pe baza bilanŃului de
materiale;
Standardizarea în producŃia şi comerŃul cu mărfuri: definiŃie, rol,
caracteristici, clasificare.

Bibliografie

de bază
1. Sîrbu A., Voicu O.L., „Fundamentele tehnologiei şi merceologiei”,
Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010

61
 suplimentară
2. Antonescu E., Voicu O.L., „Bazele merceologiei”, Ed. IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2009
3. Neacşu M.L., VlăduŃ D., Sîrbu A., ”Tehnologii în industria
alimentară şi nealimentară”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti,
2004
4. Sîrbu A., „Tehnologie. Note de curs”, UCB, Râmnicu Vâlcea, 2007
5. Sîrbu A., „BilanŃ tehnologic – Note seminar”, UCB, Râmnicu
Vâlcea, 2007
6. Stănescu D., Voicu O.L., Stan R.E., „Bazele merceologiei”, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2008
7. ColecŃie de standarde (materiale pentru uz didactic)

Întrebări de autoevaluare

1. Definirea şi sistematizarea proceselor tehnologice

2. Clasificarea proceselor tehnologice şi delimitarea proceselor într-o
activitate de producŃie în funcŃie de tipul acestora
3. Identificarea fazelor de fabricaŃie pentru un proces tehnologic
4. Identificarea produselor implicate într-un proces tehnologic
5. Stabilirea diferenŃei dintre ciclul de fabricaŃie şi ciclul de producŃie
6. Care este diferenŃa între utilaj şi instalaŃie?
7. Explicarea rolului bilanŃului tehnologic pentru coordonarea unei
activităŃi de producŃie industrială
8. DiferenŃierea indicatorilor de consum de indicatorii de utilizare. Care
este diferenŃa dintre randamentul produsului şi randamentul
utilajului?
9. Aprecierea eficienŃei economice a unei activităŃi de producŃie pe
baza indicatorilor tehnico-economici
10. Definirea standardizării şi rolul acesteia în producŃia şi comerŃul cu
mărfuri.
11. Conceptul de standard şi principalele lui caracteristici.
12. Tipurile de standarde existente pe piaŃa documentelor tehnice de
referinŃă.
13. Elementele de bază ale unui standard complet de produs.
14. Tipurile de standarde elaborate la nivel internaŃional / regional şi
organismele de standardizare implicate.
15. AtribuŃiile AsociaŃiei Române de Standardizare şi tipurile de
standarde elaborate.
16. ParticularităŃile standardelor profesionale şi a standardelor de firmă.

62
17. Rolul indicatorilor de calitate pentru aprecierea calităŃii unui produs
într-un standard. Exemplificare.

Probleme

1. Pentru obŃinerea unui amestec G într-un malaxor se introduc trei

materiale A, B şi C. Ştiind că A = 1000 tone, B = 50.000 kg, C
reprezintă cantitativ 5 % raportat la B, iar pierderile totale prin
amestecare sunt P = 5 %, să se determinarea consumul specific în
materialul A (CsA).
2. Într-un aparat tehnologic este supus operaŃiei de separare un
produs A, al cărui debit la alimentare este de 3.000 t/h. Prin
separare rezultă doi compuşi, B şi C, aflaŃi în raport cantitativ 2:1.
Ştiind că pierderile prin separare sunt neglijabile, să se determine
cantitatea de produs C obŃinută într-un schimb.
3. Într-un proces tehnologic discontinuu se obŃine un produs finit Pf,
prin prelucrarea iniŃială a următoarelor materii prime: M1 = 1000 t,
M2 = 1% din M1, M3 = 1000 kg şi M4 = 4 buc., unde masa
nominală a bucăŃii de produs M4 este egală cu 0,5 kg. După
efectuarea procesului tehnologic s-a observat că s-au înregistrat
următoarele pierderi: pierderi în produsul M1 (PM1) = 10%,
pierderi în produsul M3 (PM3) = 0,1%, iar pierderile în celelalte
materiale au fost neglijabile. Să se reprezinte diagrama Sankey
pentru întregul proces tehnologic şi să se determine consumul
specific în materialul M1 (CsM1).
4. Într-un proces de separare prin extracŃie se prelucrează compusul
A, folosind dizolvantul B. Prin separare, după înlăturarea
dizolvantului, rezultă doi compuşi C şi D, aflaŃi în raport cantitativ
4:1, pierderile la separare în compusul A fiind de 10%. Compusul
C reprezintă produsul finit. Ştiind că A= 2.400 t/schimb, B = 20%
raportat la A, iar B se recuperează integral din proces, să se
determine consumurile specifice de materiale (CsA, CsB) şi
cantitatea D de produs secundar care este eliminată din proces timp
de 20 zile lucrătoare, dacă se lucrează zilnic în două schimburi.

63
 MODULUL C
Elemente de merceologie

Introducere

Cunoaşterea mărfurilor din punct de vedere tehnic a determinat o

diversificare accentuată a produselor existente la un moment dat pe piaŃă.
Satisfacerea nevoilor prin intermediul produselor se realizează în grade
şi intensităŃi diferite, prin intermediul proprietăŃilor specifice, care le conferă
acestora calitate. Studiul merceologic al produselor presupune cunoaşterea
principalelor proprietăŃi, care îi definesc calitatea în relaŃie cu modul cum
aceasta influenŃează utilitatea produsului şi contribuie la diversificarea
sortimentală, precum şi a factorilor specifici care acŃionează atât în sfera
producŃiei, cât şi a circulaŃiei mărfurilor (v. figura 11).

Figura 11. Schema principalelor domenii de studiu ale merceologiei

(sursa: Sîrbu A., în: Bazele merceologiei (coord. Voicu O.L.), Ed. IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2003, p. 26)

64
 Prin studiul mărfurilor se urmăreşte identificarea calităŃii şi
determinarea nivelului de calitate al produselor, sistematizarea şi codificarea
mărfurilor, stabilirea condiŃiilor de ambalare, de etichetarea şi marcarea,
inclusiv aspectele care vizează verificarea, controlul şi atestarea calităŃii

Obiective:
Însuțirea de către studenți a elementelor de bază privind
merceologia, cu referire la identificarea şi descrierea calităŃii mărfurilor,
clasificarea şi stabilirea sortimentului de mărfuri, pregătirea produselor
pentru comercializare (ambalarea, etichetarea etc.), verificarea şi atestarea
calităŃii bunurilor materiale. CunoştinŃele dobândite şi deprinderile formate
prin parcurgerea acestui modul vor permite studenŃilor următoarele:
- aprecierea calităŃii produselor din oferta de mărfuri de pe piaŃă;
- îmbunătăŃirea calităŃii sau promovarea mărfurilor pe piaŃă;
- cunoaşterea sortimentelor existente pe piaŃa românească şi diversificarea
lor în concordanŃă cu cerinŃele pieŃei.

Fond de timp: 6 ore studiu individual

Ritm de studiu: aproximativ două ore /săptămână; timpul recomandat

de învăŃare fiind de două ore pentru lecŃiile 6 şi 9 şi de aprox. o oră pentru
fiecare dintre lecŃiile 7 şi 8.

Cuvinte cheie: calitate, caracteristici de calitate, sortiment, ambalaj,

etichetă, marcaj, atestarea calităŃii, recepŃia mărfurilor

Recomandări privind studiul:

Se recomandă studenŃilor aprofundarea cunoştinŃelor teoretice ca
urmare a studierii suportului de curs şi a bibliografiei aferente. Formarea
abilităŃilor profesionale presupune efectuarea părŃii aplicative.

LECłIA 6. CALITATEA, ATRIBUT AL MĂRFURILOR ÎN

SCHIMBURILE ECONOMICE

Elemente teoretice

Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăŃi ale unui produs (inclusiv

serviciu), prin care sunt satisfăcute, în mod diferenŃiat, nevoile (exprimate
sau implicite) ale utilizatorilor. În prezent, se pune tot mai mult accent pe

65
definirea calităŃii în relaŃie cu valoarea maximă de utilizare a produselor şi
obŃinerea acesteia în condiŃii de eficienŃă economică.
ProprietăŃile mărfurilor au fost clasificate în funcŃie de mai multe
criterii, dintre care cele mai importante sunt:
→ felul sau natura lor: fizice (mecanice, optice, termice), fizico-chimice,
coloidale, chimice, biochimice, microbiologice etc.,
→ relaŃia lor cu marfa: intrinseci sau extrinseci,
→ natura aportului lor la satisfacerea nevoii: tehnice sau tehnico-
funcŃionale, economice şi sociale,
→ nivelul lor de relevanŃă pentru calitatea mărfii: majore (critice),
importante (principale), secundare şi minore,
→ contribuŃia lor la realizarea valorii: esenŃiale, de prestigiu,
complementare sau dăunătoare,
→ modalităŃile de apreciere a proprietăŃilor: atributive şi măsurabile,
→ modul de exprimare a nivelului proprietăŃilor: exprimate noŃional şi
cifric.
Cele mai importante proprietăŃi ale mărfurilor, selecŃionate după
aportul lor la stabilirea gradului de utilitate la un moment dat, poartă numele
de caracteristici de calitate. Aceasta înseamnă că se poate defini calitatea
în relaŃie cu valoarea de utilizare a mărfurilor prin intermediul
caracteristicilor de calitate.
Caracteristicile de calitate ale mărfurilor pot fi grupate în trei mari
categorii:
 caracteristici tehnice, cu referire la proprietăŃile tehnico-
funcŃionale: proprietăŃi dimensionale şi de masă;
higroscopicitatea; starea de agregare; porozitatea/ compactitatea;
proprietăŃile mecanice, optice, termice şi chimice; disponibilitate;
fiabilitate ş.a.;
 caracteristici economice: costul consumului la beneficiar; clasa
de calitate/de calibrare; termenul de garanŃie/ valabilitate;
 caracteristici sociale, cu referire la proprietăŃile ergonomice,
psihoestetice, senzoriale şi ecologice: proprietăŃile senzoriale;
proprietăŃile ambalajelor (biodegradabile, reciclabile ş.a.);
proprietăŃi care vizează relaŃia produs-consumator-mediu
ambiant ş.a..
Calitatea mărfurilor este apreciată pornind de la principalele
caracteristici din fiecare categorie şi de la corelaŃiile existente între ele şi
funcŃiile calităŃii (v. figura 12).

66
 Figura 12. RelaŃia dintre cerinŃe-proprietăŃi-caracteristici-funcŃii-calitate
(sursa: Sîrbu A., Merceologie şi expertiză merceologică. II. Note de seminar, UCB,
Râmnicu Vâlcea, 1999)

După cum se observă din figura 12, creşterea numărului de

caracteristici ale unui produs determină extinderea gradului său de utilitate,
şi anume, calitatea.
De asemenea, dependent de natura şi numărul caracteristicilor de
calitate care determină un produs, orice marfă poate îndeplini una sau mai
multe funcŃii: utilitară, estetică, culturală, simbolică, de personalizare,
economică.
Pentru a aprecia nivelul de calitate/ mărimea calităŃii mărfurilor se
utilizează următoarele:
• Indicatorii de calitate - sunt expresii cifrice sau noŃionale ale
calităŃii mărfurilor, pentru evaluarea caracteristicilor tehnico-
funcŃionale ale produselor (individuale sau pe loturi).
• Parametrii - sunt expresii ale mărimii (valorilor) caracteristicilor, în
special pentru evaluarea caracteristicilor tehnico-funcŃionale.
• Indicii (de calitate) - sunt expresiile valorice ale nivelului unei
caracteristici de calitate, de obicei valori relative ale mărimii unei
proprietăŃi în raport cu una de referinŃă.

67
 Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie să ofere produse
sau servicii care:
- să satisfacă o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit,
- să satisfacă aşteptările clientului,
- să se conformeze standardelor şi specificaŃiilor,
- să se conformeze reglementărilor legale şi altor cerinŃe ale societăŃii,
- să fie disponibile la un preŃ competitiv,
- să fie furnizate la un cost care aduce profit.
În activitatea practică, pentru definirea calităŃii mărfurilor la un
moment dat pe circuitul său tehnico-economic se utilizează o serie de
termeni, care alcătuiesc ipostazele calităŃii:
 calitatea proiectată - reprezintă măsura în care produsul proiectat
asigură satisfacerea cerinŃelor beneficiarilor şi posibilitatea de folosire, la
fabricaŃia produsului respectiv, a unor procedee tehnologice raŃionale şi
optime din punct de vedere economic;
 calitatea omologată - reprezintă totalitatea caracteristicilor de
calitate şi valorilor acestora acceptate prin omologare;
 calitatea prescrisă - reprezintă caracteristicile de calitate şi valorilor
acestora ce se regăsesc în standarde, aceasta fiind calitatea de referinŃă
pentru derularea activităŃlor de producŃie şi de comerŃ; stă la baza recepŃiei
calitative a loturilor de mărfuri între producător şi beneficiar;
 calitatea contractată - reprezintă calitatea produselor, care a format
obiectul unui contract de vânzare – cumpărare;
 calitatea fabricată - desemnează gradul de conformitate a produsului
cu documentaŃia tehnică. Acesta se realizează în producŃie şi este
determinată de procesul tehnologic, echipamentul de producŃie, activitatea
de control, manoperă etc.;
 calitatea livrată - reprezintă nivelul efectiv al calităŃii produselor
livrate de furnizor;
 calitatea reală - reprezintă totalitatea caracteristicilor de calitate şi
valorilor acestora constatate la un moment dat, de obicei după livrarea
lotului de marfă la beneficiar;
 calitatea comercială - exprimă nivelul caracteristicilor de calitate
funcŃionale ale produsului, gama sortimentală, termenul de garanŃie sau de
valabilitate, modul de ambalare şi prezentarea, activitatea de service etc.
Calitatea comercială se referă la calitatea mărfii în ansamblul ei, iar această
ipostază influenŃează decizia de cumpărare.
Pe măsura dezvoltării producŃiei industriale, noŃiunea de calitate a
produsului prin prisma ipostazelor sale a căpătat noi conotaŃii, vorbindu-se
despre:

68

calitatea potenŃială - reprezintă calitatea produsului după proiectare,
înainte de asimilarea lui în fabricaŃie,

calitatea parŃială –se referă la raportul dintre calitatea obŃinută şi cea
cerută,

calitatea realizată – indică mărimea calităŃii rezultată în urma
verificării la capătul liniei de producŃie,

calitatea asigurată – este calitatea care rezultă pe baza unui program
unitar de asigurare a calităŃii, cuprinzând toate activităŃile de control
(prevenire, măsurare şi acŃiune corectivă),

calitatea totală - în care se integrează gradul de utilitate,
economicitate, estetica etc.
Factorii care determină calitatea şi influenŃează nivelul calităŃii
produselor sunt:
a) factori principali, care acŃionează în procesul de producŃie:
• concepŃia – cercetarea - dezvoltarea şi proiectarea – specialiştii
atribuie acestor activităŃi o pondere foarte mare în asigurarea unui
nivel de calitate superior;
• materiile prime şi materiale – determină în mod hotărâtor calitatea
mărfurilor, deoarece proprietăŃile lor se transferă în mare parte în
valorile principalelor caracteristici de calitate ale produselor;
• standardele, normele şi reglementările aplicabile - impun nivelul
minimum admisibil al calităŃii;
• activitatea de producŃie, în ceea ce priveşte procesele tehnologice,
procedeele şi echipamentele folosite, inclusiv organizarea producŃiei;
b) factori secundari care acŃionează în comerŃ:
• contractarea;
• modul de prezentare a mărfurilor la punctele de vânzare (prin acŃiuni
de merchandising);
• activitatea de marketing, cu referire la promovarea mărfurilor pe piaŃă.
c) factori care acŃionează deopotrivă în producŃie şi în comerŃ:
• controlul şi asigurarea calităŃii;
• pregătirea profesională şi motivarea personalului (resursa umană);
• ambalarea produselor, etichetarea şi marcarea;
• manipularea, depozitarea şi transportul produselor.

AplicaŃie practică

→ Analiza comparativă a calităŃii maşinilor automate de spălat

rufe

69
 Rezolvare

1. Calitatea şi sortimentul maşinilor de spălat rufe

Maşina de spălat rufe execută spălarea prin agitarea rufelor într-un

bazin cu emulsie pentru spălat, realizând încălzirea şi/ sau formarea
emulsiei, curăŃirea, limpezirea şi stoarcerea rufelor.
Având în vedere necesităŃile crescute ale consumatorilor şi
particularităŃile lor tehnico-constructive, maşinile de spălat rufe pot fi
clasificate după mai multe criterii, după cum este indicat în tabelul 7:

Tabelul 7.
Clasificarea maşinilor de spălat rufe

După După După După După gradul

destinaŃie: principiul de numărul de sistemul de de
funcŃionare: bazine: încălzire: automatizare:
- maşini de - maşini de - maşini de - maşini de - maşini de
spălat rufe spălat rufe cu spălat şi de spălat rufe cu spălat rufe
agitator stors rufe încălzire neautomate cu
cu un completă unul sau două
singur bazine
bazin
- maşini de - maşini de - maşini de - maşini de - maşini de
stors rufe spălat rufe cu spălat şi de spălat rufe cu spălat rufe
pulsator stors rufe încălzire de automate cu
cu două completare unul sau două
bazine bazine
- maşini de - maşini de - maşini fără
spălat şi de spălat rufe cu încălzire
stors rufe tambur
- maşini de
spălat, de
stors şi de
uscat rufe
- maşini de
uscat rufe

Caracteristicile de calitate ale maşinilor de spălat rufe au fost

sistematizate, după mai multe criterii, şi anume:

70
• aportul care îl au la serviciul adus utilizatorului,
• importanŃa lor,
• sensul în care valoarea acestora determină nivelul calităŃii.
Rezultatele obŃinute sunt indicate sintetic în tabelele 8, 9 şi 10.

Tabelul 8.
Clasificarea caracteristicilor de calitate după aportul care îl au la serviciul
adus utilizatorului

Caracteristici tehnico- Caracteristici Caracteristici sociale

funcŃionale economice (psihosenzoriale, ergonomice
şi de protecŃia utilizatorului,
ecologice)
- capacitate de spălare - consum de apă - culoare
(kg ) la spălare ( l) - design
- capacitate de stoarcere - consum de -manevrabilitate facilă
(kg ) energie electrică - forma şi dispunerea
-capacitatea cuvei (l) pentru un butoanelor de acŃionare
- număr de programe kilogram de - siguranŃă în exploatare prin
-timp maxim de rufe uscate protejarea împotriva stropilor
programare (min ) ( kW/kg/h ) de apă şi a electrocutării
- viteza de centrifugare - capacitate de - nivel de zgomot redus
(rot/min ) spălare redusă - programe pentru detergenŃi
- tensiunea de alimentare - spălare la rece biologici
-dimensiuni de gabarit - termostat - utilizare raŃională a
(cm) : lungime, lăŃime, reglabil detergenŃilor în procesele de
adâncime spălare
- masa netă ( kg )

Tabelul 9.
Clasificarea caracteristicilor în funcŃie de importanŃa lor

ProprietăŃi principale: ProprietăŃi secundare: ProprietăŃi minore:

- capacitatea de spălare - număr de programe de - culoarea

(kg) spălare - design
-capacitatea de stoarcere - dimensiuni gabarit - forma şi
(kg) (cm) dispunerea
- capacitate cuvă (l) - masa netă (kg) butoanelor de
- timp maxim de - spălare la rece acŃionare

71
 ProprietăŃi principale: ProprietăŃi secundare: ProprietăŃi minore:

programare (min)
- viteza de centrifugare
(rot/min )
-tensiunea de alimentare
- consum de apă la spălare
(l)
- nivel de zgomot redus
- termostat reglabil
-dotarea cu economizor

Tabelul 10.
Clasificarea caracteristicilor în funcŃie de sensul în care valoarea acestora
determină nivelul calităŃii

Caracteristici direct proporŃionale Caracteristici invers proporŃionale cu

cu calitatea produsului calitatea produsului
- capacitate de spălare (kg) - timp maxim de programare (min)
-capacitate de stoarcere (kg) - dimensiuni de gabarit (cm)
- număr de programe - masa netă (kg)
- viteza de centrifugare (rot/min) - consum de apă la spălare (l)
- capacitate de spălare redusă
- dotarea cu termostat reglabil

Caracteristicile de calitate ale maşinilor de spălat rufe sunt:

Capacitatea de spălare (în kilograme). Este cuprinsă între 1-6 kg, în
funcŃie de capacitatea bazinului, tipul constructiv al maşinii şi puterea
motorului.

Capacitatea bazinului cuvei, este dată de cantitatea de apă cu care
se încarcă bazinul de spălare (20-70 l) şi este limitată de un indicator de
nivel în bazin sau sisteme automate de umplere.

Capacitatea de centrifugare (kg), reprezintă cantitatea de rufe ce se
pot stoarce prin centrifugare, la o singură încărcare. Este cuprinsă între 1,5 –
2 kg la maşinile cu pulsator şi 1 – 6 kg la maşinile cu tambur.

Raportul faŃă de spălare sau limpezire (kg/l), este raportul dintre
masa rufelor de spălat şi cantitatea de soluŃie necesară. Cu cât acest raport
este mai ridicat creşte randamentul maşinii de spălat, scade consumul de
curent, cât şi consumul de detergenŃi.

72

Numărul programelor de spălare, este o carcteristică specifică
maşinilor automate de spălat rufe. În funcŃie de complexitatea constructivă
şi nivelul performanŃelor acest parametru poate varia între 11–22 programe.

Timpul necesar pentru efectuarea operaŃiilor de spălare ia valori
cuprinse între 2 – 6 min. În cazul maşinilor de spălat neautomate şi de 57-
160 min, în cazul maşinilor de spălat automate.

Puterea motoarelor: - motor spălător 250 – 520 W
- motor centrifugă 250 – 650 W

Puterea rezistenŃei pentru încălzirea apei: 1600 – 2500 W

TuraŃia motoarelor: - la spălare 40 – 50 rot/min
- la centrifugare 120 – 1500 rot/min

Consumul de energie pentru un kg de rufe spălat: 0,22–1,00
kW/Kg/h.

Maşinile automate de spălat rufe sunt, de obicei, maşini cu tambur

orizontal şi încărcare frontală sau verticală. Execută în mod automat
operaŃiile de prespălare, de spălare, de parfumare/ albăstrire/ înălbire şi de
stoarcere. Calitatea spălării este asigurată prin numărul mare de programe de
spălare adecvate tuturor sortimentelor de rufe.

2. Studiu comparativ al calităŃii pentru maşini automate de spălat rufe

Pe piaŃa românească există o diversă gamă sortimentală de maşini de

spălat provenite din import. Pentru realizarea acestui studiu de caz s-au ales
trei mărci, şi anume: ZANUSSI, WHIRPOOL, INDESIT.

Firma Zanussi îşi are originile în oraşul Pordenone din Italia, fiind
înfiinŃată în anul 1916 de către Antonio Zanussi. În anul 1992, a intrat în
funcŃiune o fabrică de maşini de spălat rufe complet automatizată, care
realiza maşini de spălat şi maşini de uscat. În proiectarea maşinilor de spălat
se foloseşte tehnologia Nexus, prin care se realizează o nouă serie de maşini,
care corespund celor mai ridicate exigenŃe de calitate, fiind economicoase şi
complet reciclabile, după ieşirea din uz. Zanussi la noua generaŃie de maşini
de spălat a introdus procedeul Jetsystem. Acest procedeu de spălare şi
limpezire este reglat automat, în funcŃie de cantitatea şi de tipul rufelor de
spălat. Maşinile au un consum de apă şi de detergent mai redus, chiar şi în
cazul celui mai lung program de spălare. Un alt avantaj este acela de
dizolvare completă a detergentului şi de repartizarea lui uniformă pe rufe.
PerforaŃiile tamburului asigură repartizarea uniformă a apei de spălare
şi limpezire, garantând o eficienŃă maximă a spălării. Pentru a fi montate în
orice spaŃiu disponibil al locuinŃei s-a introdus un sistem special de reŃinere
73
a vaporilor de apă care previne apariŃia condensului. Vaporii acumulaŃi în
procesul de uscare sunt captaŃi de rezervorul de condens, de unde se elimină
prin conducta de evacuare.
La majoritatea maşinilor de spălat Zanussi, carcasa este compusă din
două părŃi, astfel întreŃinerea şi depanarea sunt uşor de realizat datorită
accesibilităŃii principalelor componente ale maşinii.
Maşinile de spălat Zanussi pot fi cu încărcare frontală sau verticală, cu
o lăŃime cuprinsă între 40...45 cm comparativ cu cele cu încărcare frontală
care au lăŃimea de 60 cm. TuraŃia de centrifugare poate fi 500-1200 rot/min.
Cel mai mic consum de energie, îl realizează modelul IZ 12,
Jetsystem şi anume 0,95 kW/h, comparativ cu celelalte modele la care
consumul de energie variază între 1,17...1,39 kW/h. Tot acest model
înregistrează cel mai mic consum de apă 42 l, iar turaŃia de centrifugare este
de 800 – 1200 rot/min. reglabilă.

Compania Whirlpool a luat fiinŃă în SUA în anul 1911. Prima

comandă de maşini de spălat a fost vândută firmei Sears în anul 1916. În
anul 1929 a fost realizată prima maşină automată de spălat marca Whirlpool.
Pentru Europa, una dintre cele mai mari pieŃe din lume, maşinile automate
de spălat rufe Whirlpool se fabrică în Suedia.
Aceste maşini pot realiza o multitudine de operaŃii care se
concretizează în reducerea consumului de apă, de energie şi a timpului de
spălare. Având funcŃii de încărcare la jumătate cu rufe, buton de reglare
temperatură, oprire cu apă în cuvă, fără centrifugare, spălare uşoară face
posibilă şi spălarea rufelor grele fără a le deteriora. Volumul de încărcare a
tamburului este la fel pentru toate modelele şi anume de 42 l.
Viteza de centrifugare la aceste modele este fixă 500 rot/min., 400
rot/min. sau variabilă între 600....800 rot/min. sau de 800 - 1000 rot/min.
Numărul de programe variază între 11 la modelul FL5054 şi 16 la modelul
FL5105. Capacitatea de încărcare a cuvei este de 42 l, iar materialul din care
este făcută este unul revoluŃionar numit DuraProp, asigurând o stabilitate
mărită şi lipsa vibraŃiilor. Carcasa modulară crează o accesibilitate mărită în
vederea întreŃinerii şi depanării.

Firma Indesit a fost fondată în anul 1975, făcând parte din Grupul
Merloni. Designul realizat de celebra firmă Giugiaro face ca aceste maşini
de spălat să fie inconfundabile.
Aceste maşini pot realiza o multitudine de programe de spălare din
care se pot alege în funcŃie de material şi de gradul de încărcare cu rufe.
Deasemenea, sunt prevăzute cu un buton de excludere a centrifugării, care
permite spălarea rufelor delicate sau sistemul Hydro stop automat, care
74
comandă oprirea ciclului de spălare a rufelor sintetice sau din lână reŃinând
apa în cuvă, înaintea ultimei evacuări, astfel încât rufele nu se şifonează.
Maşinile sunt dotate cu un filtru de autocurăŃare uşor accesibil, facilitând o
curăŃare mai simplă. Sunt prevăzute cu un sistem special care întârzie
deschiderea hubloului atunci când ciclul de spălare s-a terminat.
Din analiza datelor se constată că firma comecializează o gamă bogată de
maşini de spălat cu încărcare frontală.
Capacitatea de spălare a tuturor modelelor prezentate este de 5 kg rufe
uscate, iar viteza de centrifugare poate varia între 400...1200 rot/min.
Tamburul este realizat din inox la modelul W 63 T, celelalte tipuri având
tamburul din Popliplex. Consumul de apă la spălare este de 54 l la modelul
W 83 T, la celelalte variază între 70-71 l.

Din analiza gamei sortimentale rezultă că fiecare din firmele

producătoare oferă pe piaŃa românească sortimente cu parametri tehnico-
funcŃionali şi economici care variază în limite foarte largi.
Pentru a putea efectua un studiu al calităŃii maşinilor de spălat
automate, s-au ales sortimentele cu caracteristici de calitate comparabile:
• Un criteriu de selecŃionare a fost capacitatea de spălare – toate
produsele care vor fi supuse analizei au aceeaşi capacitate de
spălare şi anume 5 kg rufe uscate.
łinând cont de toate acestea, pentru analiza comparativă s-au evaluat
următoarele caracteristici de calitate folosite: numărul de programe de
spălare, viteza de centrifugare (rot./min.), timpul maxim de programare
(min.), consumul de apă la spălare (l) şi consumul de energie electrică
(kW/h). În acest caz, capacitatea de spălare a maşinilor este aceeaşi (= 5 kg).
S-au efectuat următoarele notaŃii:
C1 – capacitate de spălare (kg)
C2 – număr de programe de spălare
C3–viteza de centrifugare (rot./min.)
C4 – timp maxim de programare (min.)
C5 – consum de apă la spălare (l)
C6 – consum de energie electrică (kW/h)
Se consideră că proprietăŃile C1, C2 şi C3 influenŃează direct
proporŃional calitatea, iar C4, C5 şi C6 au un aport invers proporŃional la
mărimea calităŃii.
În această analiză C1 este constant. În figurile 13, 14, 15, 16 şi 17 sunt
prezentate valorile corespunzătoare celorlalte variabile (C2...C6)
determinate pentru maşinile de spălat luate în studiu, pentru ca în final
produsele respective să fie ordonate după fiecare caracteristică de calitate
supusă analizei.
75
 25 23

20
16 16
15 Zanussi
Whirlpool
10
Indesit
5

Figura 13. C2 – număr de programe

Analizând graficul obŃinut pentru caracteristica C2 – număr de

programe în figura 13, constatăm că pe primul loc se situează produsul
firmei INDESIT, cu 23 programe, iar pe al doilea loc, la egalitate, produsele
firmei ZANUSSI şi WHIRLPOOL, cu 16 programe.
1250
1200
1150
1100
C3
1050
1000
950
900
Z W I

Figura 14. C3 – viteza de centrifugare (rot./min.)

Din figura 14 se observă că produsele ZANUSSI şi INDESIT se

situează la acelaşi nivel, iar WHIRLPOOL pe locul doi.
În analizarea produselor privind caracteristica C4, trebuie să Ńinem
cont de faptul că aceasta este invers proporŃională cu calitatea. După cum se
observă din figura 15, pe primul loc se situeaza produsele INDESIT cu cel

76
mai mic timp de programare 90 min, WHIRLPOOL cu 100 min, iar pe
ultimul loc ZANUSSI cu 160 min.

180
160
140
120
100 C4
80
60
40
20
0
Z W I
Figura 15. C4 – timp maxim de programare (min.)

80
70
60
50
40 C5
30
20
10
0
Z W I
Figura 16. C5 – Consum de apă la spălare (l)

Şi caracteristica C5 este invers proporŃională cu calitatea produselor,

de aceea valorile mai mici atinse de acest parametru vor fi cele mai bune.
Conform datelor prezentate în figura 16, produsul INDESIT se situează pe
primul loc, urmat de WHIRLPOOL, pentru ca pe ultimul loc să se situeze
produsul ZANUSSI, care are cel mai mare consum de apă la spălare.
În ceea ce priveşte consumul de energie, observăm din figura 17 că
valorile cele mai scăzute le înregistrează produsul ZANUSSI, iar valoarea
cea mai ridicată produsele INDESIT şi WHIRPOOL.

77
 Indesit
Whirlpool
Zanussi

0.8 0.9 1 1.1 1.2

Figura 17. C6 – consum de energie (kw/h)

3. Concluzii

La alegerea produselor, care au fost analizate mai sus, s-a Ńinut cont de
următoarele criterii: maşinile automate de spălat rufe să aibă aceeaşi
capacitate de spălare şi aproximativ aceeaşi viteză de centrifugare, pentru ca
acestea să fie comparabile în ceea ce priveşte performanŃele tehnico-
economice. În ansamblu, prin analiza graficelor, rezultă următoarea
ordonare a produselor:
- locul 1: INDESIT W 63 T
- locul 2 : WHIRLPOOL FL 5105
- locul 3 : ZANUSSI IZ 12.

Grile rezolvate

→ Grila 1. ÎncercuiŃi o singură variantă corectă pentru factorii

principali care influenŃează calitatea mărfurilor:
a) resursa umană,
b) materiile prime şi materialele,
c) cercetare şi proiectarea, materiile prime şi materialele, standardele,
procesul tehnologic, echipamentele tehnice şi resursa umană
d) procesul tehnologic.
Răspuns: varianta c

→ Grila 2. ÎncercuiŃi o singură variantă corectă pentru factorii

principali care contribuie la obŃinerea calităŃii şi acŃionează în:
a) sfera circulaŃiei mărfurilor,
b) procesul de producŃie,

78
 c) procesul de fabricaŃie,
d) nici un răspuns nu este corect.
Răspuns: varianta b

→ Grila 3. ÎncercuiŃi o singură variantă corectă pentru factorii

secundari care influenŃează calitatea mărfurilor în comerŃ:
a) ambalarea, etichetarea, marcarea
b) marketing
c) depozitarea şi transportul
d) toate răspunsurile sunt corecte.
Răspuns: varianta d

→ Grila 4. ÎncercuiŃi o singură variantă corectă pentru ipostazele

calităŃii cu care se operează în activitatea de comerŃ:
a) calitatea prescrisă, calitatea contractată, calitatea livrată, calitatea
reală, calitatea comercială
b) calitatea proiectată, calitatea omologată
c) calitatea potenŃială, calitatea fabricată, calitatea parŃială
d) calitatea realizată, calitatea asigurată.

LECłIA 7. CLASIFICAREA MĂRFURILOR. SORTIMENTUL

DE MĂRFURI.

Elemente teoretice

Sistematica mărfurilor se ocupă cu studiul clasificărilor, al

metodologiei şi criteriilor de ordonare a produselor.
Clasificarea, în general, este o operaŃie conceptuală, reprezentând o
modalitate de a distinge simultan elementele unei mulŃimi. Tipul
clasificărilor depinde de scopul propus şi de relaŃiile dintre elemente şi
categorii, definite în vederea clasificării mulŃimii respective.
În prezent, elaborarea unei clasificări eficiente a mărfurilor este
posibilă numai prin utilizarea unui sistem de criterii intercorelate,

79
perfecŃionate continuu pentru a se putea pune de acord cu progresele
înregistrate în domeniul tehnologic şi cu modernizarea continuă a activităŃii
comerciale.
Din punct de vedere al cuprinderii produselor, principalele sisteme de
clasificare utilizate în prezent pe plan mondial pot fi flexibile sau
neflexibile, şi se grupează în:

clasificări nesistematice (flexibile) - în care produsele au un cod
numeric, dat în ordinea apariŃiei lor,

clasificări sistematice (neflexibile) - în care produsele sunt
ordonate pe categorii, în funcŃie de anumite criterii de clasificare, stabilindu-
se astfel un anumit sistem de relaŃii

clasificări combinate – în care produsele sunt ordonate pe un
anumit număr de categorii omogene, în cadrul cărora se continuă
clasificarea nesistematică a elementelor componente.
łinând cont de numărul de categorii cuprinse în cazul clasificărilor
neflexibile, sistemele utilizate se pot grupa în:

clasificări care cuprind între 100 şi 1000 de categorii de produse,
utilizate de obicei în scop statistic,

clasificări care cuprind între 5000 şi 10000 de categorii de produse.
În clasificările sistematice sau combinate, sistematizarea mărfurilor se
poate face folosind diferite criterii merceologice şi tehnologice, dintre care
uzuale sunt următoarele:
• natura materiilor prime, provenienŃa sau proprietăŃile specifice,
• gradul de prelucrare sau procesul tehnologic,
• destinaŃia sau scopul produselor.
Principalele criterii de clasificare a produselor sunt:
 După origine originea/ provenienŃa produselor
-animale,
- vegetale,
- minerale.
 După gradul de prelucrare:
- materii prime,
- semifabricate sau semipreparate,
- produse finite.
 După materia primă din care sunt făcute:
- produse chimice,
- produse textile etc.
 După compoziŃia chimică:
- mărfuri cu preponderenŃă lipidică
- mărfuri cu preponderenŃă glucidică etc.

80
  După destinaŃie:
- mărfuri pentru consum alimentar,
- mărfuri de uz casnic ş.a.
 După modelul de conservare:
- mărfuri proaspete,
- mărfuri conservate.
 După modul de ambalare:
- produse vrac,
- produse preambalate (porŃionate),
- produse ambalate.
Clasificarea neflexibilă prezintă avantaje în ceea ce priveşte utilizarea
prelucrării electronice a datelor.
În prezent, pentru derularea activităŃilor comerciale sunt utilizate
diferite feluri de nomenclaturi, dintre care menŃionăm:
→ Clasificarea Tip pentru ComerŃul InternaŃional (CTCI, rev. 3),
→ Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamală (NCCV),
→ Nomenclatura Vamală de la Bruxelles (NVB),
→ Nomenclatura Sistemului Armonizat (NSA),
→ Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităŃilor (CPSA),
→ PRODROM 2008 – Nomenclatorul produselor şi serviciilor
industriale.
Sortimentul reprezintă:
• un ansamblu de mărfuri de acelaşi fel (produsul este individualitatea
de bază a sortimentului, produsele deosebindu-se între ele prin mai
multe proprietăŃi);
• o categorie microeconomică, definită din perspectiva unei organizaŃii,
ca fiind mulŃimea produselor realizate sau comercializate de o anumită
întreprindere/ organizaŃie, structurată calitativ şi cantitativ în funcŃie de
anumite criterii, astfel încât să răspundă cerinŃelor existente pe piaŃă.
Structura sortimentului reprezintă totalitatea elementelor
componente ale sortimentului şi a relaŃiilor existente între produse, care
permit ordonarea acestor elemente la nivelul sortimentului.
Din perspectiva structurii sortimentului sunt definiŃi următorii termeni:
paleta sortimentală, colecŃia şi linia.
Paleta sortimentală se referă la un nivel ierarhic superior
sortimentului în relaŃie cu structura acestuia.
ColecŃia reprezintă o submulŃime, care include o selecŃie sortimentală
reprezentativă sau adecvată unui scop.
O linie semnifică un grup omogen de produse, din punct de vedere al
materiei prime şi al tehnologiei de fabricaŃie.

81
 Asociat noŃiunii de sortiment, în practica curentă sunt folosiŃi şi alŃi
termeni: gamă de produse, sortiment industrial, sortiment comercial, gamă
sortimentală, mix de produse.
Gama de produse reprezintă o grupare de mărfuri înrudite prin
asemănările dintre principalele caracteristici de calitate şi prin destinaŃia în
consum. Sortimentul poate fi analizat luând în calcul dimensiunile gamei de
produse, şi anume:
1. lărgimea gamei - numărul liniilor componente ale gamei,
2. lungimea gamei - numărul total de produse şi variante ale acestora,
corespunzătoare tuturor liniilor din cadrul gamei,
3. profunzimea gamei - numărul variantelor fiecărui produs al unei
linii,
4. omogenitatea gamei se referă la gradul de asociere a diferitelor linii
de produse în funcŃie de: volumul vânzărilor, categoria de preŃ,
categoria de consumatori, canalele de distribuŃie, funcŃiile îndeplinite
etc.
Sortimentul industrial – constă în oferta unui producător, a unei
ramuri industriale sau subdiviziuni ale acesteia. În literatură, gama de
produse a fost asimilată cu sortimentul industrial.
Sortimentul comercial sau gamă sortimentală - cuprinde mărfurile
aflate într-un anumit loc de vânzare, indiferent de producător; constituie
oferta unei organizaŃii comerciale.
Mixul de produse - reprezintă modul particular în care o
întreprindere prezintă într-un anumit moment pe piaŃă un produs sau o linie
de produse. În prezent, se utilizează termenul generic de mix de produse
pentru noŃiunea de sortiment, fie el industrial sau comercial.

AplicaŃii practice - Fişe merceologice

→ 1. Analiza mărfii „Cremă de alune cu cacao NUTELLA ”

Rezolvare:

1. Descrierea mărfii

Crema de alune cu cacao NUTELLA un produs zaharos, tartinabil, cu

valoare alimentară medie şi un aport energetic de 530 kcal/100 g (2215kJ/
100 g). Produsul se obŃine din ulei vegetal solidificat, amestecat cu cacao,
cu zahăr şi prin adăugarea unor arome şi îmbogăŃirea cu diverse alte
substanŃe (zer, alune măcinate etc.)

82
 Crema de alune cu cacao NUTELLA este o marcă înregistrată produsă
de Ferrero Polonia.
Crema este prezentă pe piaŃa românească ca un produs preambalat în
recipiente din sticlă sau în cutii din plastic cu un conŃinut de 400 g, 500 g
sau 750 g.
Ambalajul, inscripŃionat în culori vii, este uşor de deschis (v. figura
18). Eticheta conŃine toate informaŃiile necesare despre produs, în
conformitate cu cerinŃele legale în domeniu.
Produsul nu necesită condiŃii deosebite de depozitare, dar este
recomandabil păstrarea lui la temperaturi cuprinse între 10 şi 20ºC.

Figura 18. Prezentarea comercială a mărfii „Cremă de alune cu cacao

NUTELLA ”

2. Caracterizarea mărfii din punct de vedere calitativ

1. Caracteristicile tehnico-funcŃionale –
În tabelul 11 sunt redate principalele proprietăŃi fizice, pe baza
informaŃiilor oferite prin etichetarea şi vizualizarea mărfii.

Tabelul 11.
ProprietăŃi fizice ale mărfii luate în studiu

Proprietate Produs Ambalaj

masa 750 g -------
mecanice (comportare) Vâscos Casant
optice (culoare) Maro Recipient transparent,
cu capac de culoare alb

83
 În ceea ce priveşte proprietăŃile chimice ale produsului, acestea sunt
determinate de compoziŃia chimică a amestecului, cu referire la
ingredientele folosite: ulei vegetal, zahăr, cacao, alune, zer praf, aromă,
emulgator etc.
InformaŃiile nutriŃionale referitoare la produs sunt indicate în tabelul 12.

Tabelul 12.
InformaŃii nutriŃionale (g, kcal/100 g produs)
Pentru 100 g produs:
- energie - proteine 6,4 g
- carbohidraŃi 56,4 g
kj - 2215 - zaharuri 55,2g
kcal – 530 - lipide 31 g
- lipide saturate 10,3 g
- fibre 3,5 g
- sodiu 0,033 g

Dintre caracteristicile senzoriale (organoleptice) ale produsului

amintim:
- masă omogenă, cu aspect onctuos la temperatura camerei şi
urme de alune, fără goluri de aer;
- culoarea maro, uniformă în toată masa produsului;
- gustul dulce, de cacao şi de alune;
- aromat, caracteristic ingredientelor folosite;
- fără gusturi şi mirosuri străine, de rânced etc.;
- consistenŃă cremoasă la temperatura camerei;
- se topeşte uşor în cavitatea bucală

2. Caracteristici economice -
Dintre aceste proprietăŃi, menŃionăm următoarele:
- termen de valabilitate: a se consuma de preferinŃă înainte de 05.10.10
- cod de bare: 8017 6800
- posibilitate uşoară de deschidere a ambalajului
- comoditate în utilizare
- ambalajul nu este returnabil

3. Caracteristici sociale -
Au fost grupate, în funcŃie de natura şi proprietăŃile produsului:
a. caracteristici estetice:

84
 - ambalaj cu un design atractiv, cu o formă specifică
(personalizată pentru produs),
- o combinaŃie coloristică plăcută între produs – ambalaj –
etichetă,
- mesajul informaŃional al etichetei este bine realizat; grafica
scoate în evidenŃă faptul că produsul este destinat tartinelor,
făcând parcă trimitere la un desert delicios sau la un mic dejun.
b. caracteristici care vizează relaŃia om – mediu ambiant:
- ambalajul nu este reciclabil.

→ 2. Analiza mărfii „Ciocolată amăruie 75% KANDIA”

Rezolvare:
Ciocolata amăruie 75% KANDIA este un produs zaharos din gama de
produse de ciocolată şi ciocolaterie, şi anume din sortimentul de ciocolată
simplă, amăruie, cu conŃinut ridicat de cacao (75%), produs şi comercializat
sub brandul Kandia (v. figura 19).

Figura 19. Prezentarea comercială a mărfii „Ciocolată amăruie 75%

KANDIA”

1. Caracteristici tehnice produs:

a. proprietăŃi fizice: -greutate netă: 100 g
b. proprietăŃi chimice:
-compoziŃie chimică: masă de cacao, zahăr, pudră de cacao, unt
de cacao, emulgatori (lecitină de soia), vanilină; substanŃă uscată de cacao:
min. 75%.
c. proprietăŃi mecanice: -casant la rupere
d. conŃinut nutritiv (rap. la 1000g produs):
-energie: 2150 kj, – 515 kcal
-proteine 10,1 g
- glucide 46,7 g
- lipide 36,6 g

85
 e. proprietăŃi senzoriale (organoleptice):
-formă de tabletă
-culoare maro închis, uniformă
-gust plăcut, de cacao
-aromă plăcută, pronunŃată de cacao
-suprafaŃă lucioasă, netedă, fără pete sau bule de aer;
-aspectul în secŃiune: masă omogenă, mată în ruptură, fără
goluri de aer;
-consistenŃa la 18°C este tare şi casantă la rupere;

2. Caracteristici economice marfă:

-cheltuieli pentru obŃinerea produsului : 2 RON
-ambalajul nu este returnabil
-marfa are cod cu bare
-termen de valabilitate: 2 ani

3. Caracteristici sociale ale mărfii:

- metode de obŃinere nepoluante,
- se menŃionează că după deschidere produsul trebuie păstrat
într-un loc uscat şi răcoros,
- ceea ce este de remarcat la ambalajul ciocolatei KANDIA este
starea pe care Ńi-o exprimă acesta, de fluiditate, de topire, de
scurgere în valuri a ciocolatei.

Grile rezolvate

→ Grila 1. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru principalele sisteme de

clasificare utilizate în prezent pe plan mondial:
a. clasificări flexibile, clasificări neflexibile
b. clasificări care cuprind între 100 şi 1000 de categorii de produse
c. clasificări sistematice şi nesistematice
d. toate răspunsurile sunt corecte

→ Grila 2. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru principalele criterii de

clasificare a produselor:
a. după origine, după materia primă din care sunt făcute, după
compoziŃia chimică

86
 b. după origine, după materia primă din care sunt făcute, după
compoziŃia chimică, după gradul de prelucrare, după destinaŃie, după
particularităŃi tehnologice
c. după gradul de prelucrare, după modul de prezentare
d. niciun răspuns nu este corect
Răspuns: varianta b

.
→ Grila 3. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru definirea sortimentului
industrial:
a.
• categorie microeconomică, definită din perspectiva unei organizaŃii,
• mulŃimea mărfurilor aflate într-un anumit loc de vânzare,
• gamă sortimentală
b.
• categorie microeconomică, definită din perspectiva unei organizaŃii,
• mix de produse
• gamă sortimentală
c.
• categorie microeconomică, definită din perspectiva unei organizaŃii,
care constă în oferta unui producător
• mix de produse
• gamă de produse
Răspuns: varianta c

→ Grila 4. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru termenii care sunt definiŃi

din perspectiva structurii sortimentului:
a. gama de produse, mixul de produse
b. paleta sortimentală, colecŃia şi linia
c. colecŃia şi linia
d. lărgimea, lungimea, profunzimea şi omogenitatea gamei

87
 LECłIA 8. AMBALAREA, ETICHETAREA, CODIFICAREA
ŞI MARCAREA MĂRFURILOR

Elemente teoretice

1). Ambalarea mărfurilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în

timp, ca urmare a tehnologiilor avansate folosite atât în producŃia de
mărfuri, cât şi în obŃinerea de noi materiale pentru ambalaje, de noi tipuri de
ambalaje şi de metode de ambalare din ce în ce mai perfecŃionate, care să
menŃină calitatea produselor la un nivel ridicat şi să protejeze mediul
înconjurător. De asemenea, exigenŃele consumatorilor faŃă de ambalaj şi de
ambalarea mărfurilor au crescut odată cu evoluŃiile înregistrate în modul de
viaŃă şi de consum.
Ambalarea reprezintă operaŃia de învelire sau de împachetare a
produselor într-un material protector, iar ambalajul este învelişul care
permite manevrarea, prezentarea, conservarea sau stocarea produsului oferit
pentru comercializare.
Ambalarea poate fi porŃionată sau colectivă, în funcŃie de cantitatea de
produse şi de modul de grupare a acestora. Dintre metodele de ambalare
utilizate în prezent menŃionăm: ambalarea alveolară, ambalarea celulară,
ambalarea cu pelicule aderente la suprafaŃa produsului, ambalarea sub vid,
ambalarea în atmosferă controlată, ambalarea aseptică, ambalarea tip
„aerosol” (sub presiune).
Ambalajul trebuie să le îndeplinească mai multe funcŃii, şi anume:
→ funcŃia de protecŃie şi de menŃinere (conservare) a calităŃii – este funcŃia
principală în relaŃie cu produsul;
→ funcŃia de a facilita depozitarea, manevrarea, transportul mărfurilor;
→ funcŃia de prezentare, de promovare şi de vânzare a mărfurilor în sfera
comercială.
Mai nou, pornind de la caracteristicile economice şi sociale ale ambalajelor
se pune accent şi pe alte funcŃii care vizează funcŃionalitatea (comoditatea în
utilizare ş.a.) şi compatibilitatea ambientală (dată de proprietăŃile ecologice).
Ambalajul mărfii trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- să aibă masă şi volum propriu cât mai reduse,
- să nu fie toxic,
- să fie compatibil cu produsul,
- să nu prezinte miros şi gust propriu,
- să posede o rezistenŃă mecanică adecvată,

88
 - să aibă permeabilitate selectivă (adecvată produsului) la gaze şi la
vapori de apă,
- să fie transparent sau după caz intransparent,
- să aibă rezistenŃă la acŃiunea unor factori externi (produse agresive,
la temperaturi crescute sau scăzute ş.a.),
- să fie funcŃional şi să prezinte calitate de prezentare adecvată (formă,
culoare, grafică).
Clasificarea ambalajelor se face după următoarele criterii:
- după materialul din care sunt confecŃionate: metalice, din sticlă, din
materiale plastice, din carton, din hârtie, din lemn, din materiale
complexe etc.
- după sistemul de ambalare: fixe, demontabile şi pliante
- după rigiditatea ambalajelor: rigide, semirigide, suple
- după caracteristicile de circulaŃie: ambalaje de inventar (fac parte din
inventarul fabricii producătoare), refolosibile, nerefolosibile sau
pierdute, valorificabile, fiziologice
- după cerinŃele impuse de buna conservare a produselor: nesterile sau
sterile
2). Etichetarea reprezintă operaŃia de aplicare a etichetei, precum şi
rezultatul acestei acŃiuni. Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat,
litografiat, gravat sau ilustrat, ce conŃine elemente de identificare a
produsului şi care însoŃeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.
Rolul etichetei şi etichetării este:
→ informarea consumatorului cu privire la produs (-este funcŃia de bază);
→ promovarea produsului în sfera comercială.
În funcŃie de mesajul informaŃional oferit de etichetă, consumatorii se
pot orienta asupra alegerii şi utilizării produsului de achiziŃionat. Etichetele
se pot aplica pe suprafaŃa ambalajului, făcând sau nu corp comun cu acesta,
sau pot însoŃi produsul.
Mesajul informaŃional oferit de orice etichetă a unei mărfi include,
următoarele componente, dependent de natura produsului:
1. menŃiuni obligatorii de etichetare, general valabile pentru toate grupele
de mărfuri;
2. menŃiuni suplimentare cu caracter obligatoriu, specifice fiecărei grupe
de mărfuri (v. legislaŃia în domeniul etichetării pe grupe de mărfuri);
3. menŃiuni facultative, cu caracter promoŃional.
De obicei, o etichetă trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii
privitoare la informarea cumpărătorului:
• Denumirea produsului,
• Numele şi adresa producătorului,

89
 • Numele şi adresa distribuitorului / firmei de import-export,
• Numele firmei care asigură ambalarea (sau chiar materialul de
ambalaj),
• Locul de origine al produsului,
• Standardul conform căruia a fost fabricat sau verificat,
• Data fabricaŃiei (sau data expirării) produsului,
• Termenul de garanŃie sau termenul de valabilitate
• Cantitatea (masă netă, gramaj),
• Elemente de identificare a lotului,
• Elemente tehnologice specifice (exemplu: compoziŃia fibroasă,
ingredientele necesare fabricării produsului, valoare energetică ş.a.),
• Mod de întrebuinŃare (acolo unde este cazul).
3.) Codificarea reprezintă operaŃia de transpunere în cod a
elementelor definitorii ale unor produse pentru identificarea acestora.
RelaŃia dintre clasificare şi codificare este definită de gradul de
interdependenŃă sau de suprapunere a acestora.
FuncŃiile codificării constau în:
→ identificarea produselor,
→ reprezentarea clasificării mărfurilor.
Codul este o combinaŃie de elemente simbolice, prin care se reprezintă
o informaŃie. Aceste elemente pot fi: litere (cod alfabetic), cifre (cod
numeric), cifre şi litere (cod alfanumeric).
Pentru uniformizarea codificării pe plan mondial s-au creat sisteme de
codificare, prin coduri de bare, cum ar fi: Codul Universal al Produselor
(UPC) şi Codul European al Articolelor (EAN).
Sistemul UPC se bazează pe un cod format din 12 caractere numerice:
prima cifră este cheia clasificării, următoarele 5 desemnează producătorul,
apoi 5 caractere identifică produsul, iar ultima cifră este de control.
Sistemul EAN-13 se bazează pe un cod din 13 caractere numerice, şi
anume: primele 2 cifre arată Ńara de origine, 5 producătorul, 5 produsul şi
ultima este cifra de control.
Codurile se citesc pe sistem scaner. Scanerul este un echipament
informatic, cu ajutorul căruia se citesc prin metode optice, datele codificate
şi simbolizate prin sistemul cod de bare. Codul cu bare asigură simbolizarea
caracterelor numerice prin alternarea unor bare de culoare neagră cu spaŃii
albe.
4). Marcarea este un mijloc de identificare a produselor şi de
informare a consumatorilor. De aceea, marca este alcătuită dintr-o serie de
elemente verbale/ literale (numele de marcă şi sigla mărcii), figurative
(logotip, emblemă, pictogramă) sau combinate.

90
 Tipuri de mărci:
• marcă de fabrică, marcă de comerŃ,…
• marcă individuală, marcă colectivă
• marcă notorie, marcă defensivă etc.
• marcă de certificare, marcă de conformitate, marcă de sănătate
• marcă ecologică ş.a.
Marcarea poate avea una sau mai multe funcŃii:
→ identificarea sau diferenŃierea produselor unei firme,
→ asigură protecŃia legală a caracteristicilor produsului împotriva
eventualelor imitaŃii sau contrafaceri;
→ certificarea calităŃii sau autentificarea sursei produsului;
→ promovarea mărfurilor prin publicitate.
Marcajul poate fi:
- special – pentru mărfurile care necesită o manipulare atentă (fragile,
explozibile, de mare precizie);
- originar – când marfa rămâne în ambalajul producătorului;
- neutru – când nu trebuie să ateste Ńara de origine (reexporturi în Ńări
cu măsuri discriminatorii – embargo, taxe vamale ridicate).

AplicaŃii – Fişe merceologice

→ 1. Studiul ambalării mărfii „Bere blondă Ursus”

Rezolvare:

Berea blondă Ursus face parte din categoria băuturilor slab alcoolice şi
este o bere de fermentaŃie inferioară (tip lager) obŃinută prin fermentarea
alcoolică a mustului de malŃ hameiat, după caz cu adaos de cereale
nemalŃificate, zahăr, preparate enzimatice etc.
Acest produs face parte din sortimentul de bere blondă, fiind produsă
şi comercializată sub marca Ursus.
Prin studiul merceologic al produsului mai sus menŃionat s-au observat
următoarele:
1. Berea se prezintă în reŃeaua comercială sub formă preambalată şi/
sau vrac.
2. Preambalarea berii blonde s-a realizat în sticle, în cutii metalice
(doze) sau în recipiente din PET, în timp ce ambalarea vrac s-a efectuat în
butoaie din inox (KEG).

91
 3. CantităŃile de bere dozate în ambalaje sunt variabile de la 0,5 l; 1,5 l
etc. De obicei, preambalarea unităŃilor de 0,5 l bere se face în ambalaje din
sticlă sau în cutii metalice, în timp ce berea livrată la 1,5 l...2 l se prezintă în
butelii din material plastic (PET). Ambalarea berii vrac la 30 l sau 50 l se
face în butoi (KEG).
4. Ambalajele folosite pentru bere sunt avizate sanitar, igienizate
înainte de utilizare şi închise (cu dop, cu capac etc.) după dozarea berii.
5. Ambalarea berii se face prin îmbuteliere în ambalaje care sunt
adecvate produsului, îndeplinind condiŃiile:
- nu sunt toxice,
- sunt compatibile cu berea,
- nu prezintă miros şi gust propriu,
- au masă şi volum propriu, corespunzătoare asortimentului,
- au rezistenŃă mecanică variabilă, protejând produsul,
- au permeabilitate selectivă (constituie barieră) la gaze şi la vapori de
apă,
- protejează berea împotriva degradărilor provocate de lumină (sunt
colorate).
În mod evident, aceste proprietăŃi le au fiecare tip de ambalaj în parte,
dar efectul de protecŃie este realizat în grade diferite. În tabelul 13 se
prezintă rezultatele analizei comparative a gradului de îndeplinire al
cerinŃelor de ambalare pentru diferite tipuri de ambalaje ale produsului bere
blondă.

Tabelul 13.
Ambalaje pentru berea blondă - gradul de îndeplinire al cerinŃelor de
ambalare. Analiză comparativă

Nr. CerinŃe de protecŃie a produsului sticlă doză PET KEG

crt. prin ambalare
1. nu interacŃionează cu produsul 3 2 1 2
(toxicitate)
2. compatibilitatea cu bere 3 3 1 3
3. nu imprimă berii miros şi gust 3 3 3 3
propriu
4. sunt uşoare, permit manipulare 1 3 3 2
facilă
5. prezintă comoditate în transport 1 2 3 3
şi în utilizare

92
Nr. CerinŃe de protecŃie a produsului sticlă doză PET KEG
crt. prin ambalare
6. prezintă rezistenŃă mecanică (la 1 3 2 3
spargere, rupere etc.)
7. permeabilitate la gaze 3 2 1 3
8. protejează împotriva luminii 3 3 2 3
Legendă: 0 – nesatisfăcător, 1 – satisfăcător, 2 – bun, 3- foarte bun

După cum se observă din tabelul 11, pentru preambalarea berii blonde
sticla şi doza, ca ambalaje, asigură menŃinerea calităŃii produsului într-o
măsură mai mare, în timp ce ambalajul din PET este mai convenabil pentru
uşurinŃa în manipulare – transport şi pentru comoditatea în utilizare.
6. Pentru desfacerea mărfurilor, se folosesc diferite ambalaje de
transport sau de prezentare, şi anume:
→ cutii de carton – pentru sticle sau doze,
→ lădiŃe din material plastic – pentru sticle,
→ folii contractibile din material plastic – pentru sticle, doze şi PET
→ butoaie – pentru ambalarea vrac (KEG).
7. Pe ambalajele mărfii sunt inscripŃionate eticheta şi mărcile.
Etichetarea berii Ursus este complexă, utilizându-se etichete bi- sau
tricomponente. După cum este indicat în figura 20, se aplică două sau trei
tipuri de etichete, şi anume: eticheta de corp, contra eticheta şi eticheta
guler.

eticheta de corp contra etichetă eticheta guler

Figura 20. Etichetarea mărfii „Bere blondă Ursus”

Dintre mărcile prezente pe eticheta mărfii luate în studiu amintim

marca de fabrică (Ursus), marca care se referă la reciclarea ambalajelor ş.a.

93
→ 2. Fişa merceologică privind conŃinutul mesajului informaŃional
al etichetei mărfii „Fulgi de porumb crocanŃi Nestle Gold
Flakes”

Rezolvare:

Fişa merceologică privind etichetarea fulgilor de porumb cuprinde

următoarele elemente:
• prezentarea generală a etichetei
• mesajul obligatoriu
• mesajul facultativ, promoŃional

1. Prezentarea generală a etichetei produsului:

- eticheta face corp comun cu ambalajul, ambalajul fiind din material

plastic (v. figurile 21 şi 22),
- informaŃiile sunt oferite bilingv, dintre care şi în limba română.

Figura 21. Prezentarea ambalajului produsului, pe care este inscripŃionată

eticheta (faŃă)
94
 Figura 22. Prezentarea ambalajului produsului, pe care este inscripŃionată
eticheta (verso)

2. Mesajul obligatoriu

- denumirea produsului: Fulgi crocanŃi de porumb cu miere şi arahide

- denumirea comercială: Fulgi de porumb crocanŃi Nestle Gold Flakes
acoperiŃi cu miere şi arahide
- lista ingredientelor: porumb (62,7 %), zahăr, arahide (7,7 %),
dextroză, miere (1,96 %), sare, extract de malŃ din orz, emulgator (mono- şi
digliceride ale acizilor graşi), corector de aciditate (fosfat trisodic),
antioxidant (extract bogat în tocoferol), vitamine (vitamina C, niacină, acid
pantotenic, vitamina B6, riboflavină – vitamina B2, tiamină- vitamina B1,
acid folic, vitamina B12).
- numele şi adresa producătorului: Cereal Partners Poland Torun-
Pacific, st. Szosa Lubicka 38/58 etc.
- Ńara de origine: Polonia
95
 - numele şi adresa distribuitorului: Nestle România SRL, bd. Dimitrie
Pompei 9-9A, sector 2, Bucureşti, tel.021-2044000; date de contact la care
consumatorii pot apela: 08008637853, e-mail: contact.nestle@ro.nestle.com
- numărul lotului: V124ES07
- masă netă: 250 g
- informaŃii nutriŃionale:

valoare energetică 369kcal/100g

conŃinut de substanŃe nutritive la 100 g produs: proteine
7,1 g; glucide 81,9 g din care zaharuri 33,8 g; lipide 4,4
g, din care saturate 1,1 g; fibre 2,4 g; sodiu 0,5 g.

aportul nutritiv, în %, la cantitatea alimentară zilnică
estimată pentru un adult: 6% energie, 11% zaharuri, 2%
lipide, 2% lipide saturate, 7% sare,

conŃinutul de vitamine şi aportul cantitativ din doza
zilnică recomandată (vitamina C 51 mg, 85% DZR etc.)
- termen de valabilitate: a se consuma de preferinŃă, înainte de
11.05.11
- instrucŃiuni de păstrare: a se păstra la loc uscat şi răcoros
- contraindicaŃii: se specifică, ca avertizare, că produsul conŃine gluten
din orz şi posibile urme de migdale, de lapte, de grâu şi de soia (observaŃie:
în listă trebuia menŃionate şi arahidele)
- instrucŃiuni de utilizare: nu se specifică / nu este cazul
- informaŃii legate de ambalaj: Laminate 43288207

3. Mesajul facultativ, inclusiv promoŃional

Include mărci, coduri, grafică şi informaŃii de promovare a produsului:

- marca producătorului: Cereal Partners
- sigla producătorului: nume încadrat într-o figură geometrică (v. fig.)
- marca produsului: Fulgi crocanŃi de porumb cu miere şi arahide
- marca înregistrată: Nutritional Compass, Registred trademark of
Societte des Produits Nestle S.A.
- mărci şi codificări de natură ecologică: reciclarea materialelor
plastice din PE, ambalaje reciclabile, colectarea deşeurilor
- cod de bare
- designul este reprezentat de o grafică complexă cu referire la produs
(fulgi de porumb), alături de ingredientele principale care caracterizează
sortimentul: porumb, miere de albine şi arahide;
- prin grafică se sugerează că produsul se adresează în aceeaşi măsură
copiilor şi adulŃilor;

96
 - mesaje de promovare: Nestle Gold Flakes au un gust delicios şi unic
fiind o sursă excelentă de 8 vitamine
- mesaje suplimentare:

Un mic dejun pentru un bun început al zilei!

Bine de ştiu – micul dejun este o masă importantă a zilei. Cu Nestle
Gold Flakes vei avea un bun început al zilei, deoarece aceste cereale
conŃin 8 vitamine.

Nestle Gold Flakes un mod delicios de a lua micul dejun!

Grile rezolvate

→ Grila 1. ÎncercuiŃi o variantă corectă cu privire la câteva condiŃii pe

care trebuie să le îndeplinească ambalajul mărfii:
a. să fie uşor, estetic şi rezistent
b. să nu prezinte fiablitate în manipulare, să fie impermeabil
c. să nu fie toxic, să nu fie compatibil cu produsul
d. să prezinte miros şi gust propriu
Răspuns: varianta a

→ Grila 2. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru funcŃia de bază a

codificării:
a. informarea consumatorului
b. operativitatea manipulării, publicitatea comercială pentru
producător
c. promovarea produsului
d. identificarea produsului
Răspuns: varianta d

→ Grila 3. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru rolul etichetării:

a. transpunerea în cod a elementelor definitorii ale unor produse
b. identificarea produselor
c. informarea consumatorului şi promovarea produsului
d. promovarea mărfurilor la intern şi la export.

Răspuns: varianta c

97
→ Grila 4. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru semnificaŃia caracterelor
numerice în sistemul de codificare EAN-13:
a. primele 2 cifre arată cheia clasificării, următoarele 5
desemnează producătorul, încă 5 numere arată produsul, iar
ultima cifră este de control
b. primele 2 cifre arată Ńara de origine, 5 producătorul, 5
produsul, ultima este cifra de control
c. primele 2 cifre arată Ńara de origine, următoarea cifră este
cifra de control, 5 producătorul, 5 produsul
d. niciun răspuns nu este corect.
Răspuns: varianta b

LECłIA 9. VERIFICAREA, CONTROLUL ŞI ATESTAREA

CALITĂłII

Elemente teoretice

În prezent, pentru derularea corespunzătoare a schimburilor economice

cu mărfuri este necesară evaluarea şi/sau atestarea calităŃii produselor în
diferite momente din ciclul lor de viaŃă. Calitatea mărfurilor poate fi
atestată de furnizor/ producător sau de un organism neutru, independent de
furnizor şi de beneficiar.
La nivel naŃional, regional şi internaŃional există reglementări, acte
legislative şi standarde pentru evaluarea conformităŃii, atestarea calităŃii
sau/ şi garantarea calităŃii.
Conformitatea se referă la îndeplinirea unor cerinŃe, ceea ce înseamnă
că asigurarea conformităŃii se referă la totalitatea activităŃilor al căror
rezultat este o declaraŃie care să dea încredere că un produs este conform cu
cerinŃele specificate. În acest sens, prin determinări, prin testări, prin
încercări etc. se stabileşte faptul că sunt respectate cerinŃele specificate (în
standarde, în contracte etc.).
InspecŃia constă în examinarea unui produs şi determinarea
conformităŃii lui cu cerinŃele generale sau specifice, pe baza unei aprecieri
profesionale.
Controlul calităŃii reprezintă o parte a managementului calităŃii,
concentrată pe îndeplinirea cerinŃelor referitoare la calitate. Aceasta
înseamnă că activititatea de control nu se rezumă la verificarea calităŃii
produselor prin inspecŃie, ci la Ńinerea sub control a produselor şi
98
prroceselor, ceea ce implică şi acŃiuni de prevenire a apariŃiei
neconformităŃilor în procesul de producŃie sau pe filiera comercială.
La nivelul unei întreprinderi industriale controlul calităŃii se aplică în
toate etapele de producŃie, debutând de la concepŃia şi proiectarea
produselor, pregătirea şi desfăşurarea fabricaŃiei până la valorificarea
produselor finite.
ObservaŃie: CTC = control tehnic de conformitate
Certificarea reprezintă activitatea desfăşurată de către un organism
autorizat pentru determinarea, verificarea şi atestarea calităŃii în scris,
conform cu cerinŃele stabilite.
Documentele care se emit după atestarea calităŃii sau pentru
garantarea calităŃii mărfurilor pot fi, după caz, următoarele: raport de
inspecŃie, declaraŃie de conformitate, certificat de conformitate, buletin de
analiză, certificat de garanŃie, certificat de examinare de tip etc.
Calitatea mărfurilor este garantată consumatorilor în comerŃul cu
amănuntul prin intermediul caracteristicilor economice, cu referire la
termenul de garanŃie sau de valabilitate.
Termenul de garanŃie - intervalul de timp, care începe de la data
cumpărării produsului de către consumator şi în care producătorul îşi asumă
responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului pe cheltuiala sa, dacă
deficienŃele nu sunt imputabile consumatorului.
În momentul vânzării mărfurilor de folosinŃă îndelungată, acestea sunt
însoŃite de documente, cum ar fi: certificat de garanŃie, carte tehnică,
instrucŃiuni de utilizare ş.a.
Termenul de valabilitate - intervalul de timp, care începe de la data
fabricaŃiei produsului şi în care produsul respectiv îşi păstrează
caracteristicile de calitate iniŃiale, dacă este depozitat şi transportat în
condiŃii prestabilite.
RecepŃia înseamnă executarea operaŃiei de identificare şi de verificare
calitativă şi cantitativă a produselor, ce permite constatarea corespondenŃei
mărfurilor livrate cu prevederile înscrise în contract, standarde etc. şi are
drept consecinŃă anumite efecte de natură economică, socială şi juridică. De
aceea, recepŃia este reglementată în comerŃul naŃional, regional şi
internaŃional.
Scopul cu care se face recepŃia mărfurilor constă în:

verificarea modului în care furnizorii îşi îndeplinesc obligaŃiile
asumate prin contractul comercial, cu privire la: sortiment, calitate, cantitate,
ambalaj etc.;

verificarea măsurii în care firmele de transport şi-au respectat
obligaŃiile asumate în legătură cu păstrarea întegrităŃii loturilor de mărfuri pe
toată durata transportului.
99
 După locul în care se desfăşoară, recepŃia se poate realiza:
- la furnizor, de obicei în prezenŃa delegatului beneficiarului (v.
autorecepŃia);
- la beneficiar, în momentul livrării loturilor de mărfuri.
Etapele recepŃiei sunt:
 Verificarea documentelor însoŃitoare ale mărfurilor:
- de contractare (contract de vânzare – cumpărare, anexele la contract,
bon de comandă, grafice de livrări, specificaŃii)
- de livrare (factură, chitanŃă, aviz de expediŃie)
- de transport (conosament, scrisoare de trăsură, foaie de parcurs, CMR)
- de atestare a calităŃii (declaraŃie de conformitate, certificat de
conformitate, buletin de analiză, listă de specificaŃii, buletin de încercări de
laborator, certificat de garanŃie ş.a.)
 Identificarea loturilor şi verificarea conformităŃii cu documentele
însoŃitoare
 Verificarea cantitativă a loturilor livrate, în conformitate cu
cantităŃile solicitate, conform documentelor însoŃitoare, prin:
- numărare;
- măsurare;
- cântârire etc.
 Verificarea calitativă a loturilor prin compararea nivelului calităŃii
livrate cu cele contractate sau prescrise:
- Aprecierea conformităŃii pe baza caracteristicilor atributive: presupune
stabilirea numărului de produse din eşantion care posedă sau nu
caracteristicile atributive respective,
- Control pe baza caracteristicilor măsurabile: măsurarea caracteristicilor
de calitate, exprimate cifric
 Analiza rezultatelor recepŃiei cantitativ - calitative şi luarea
deciziei privind acceptarea sau respingerea loturilor, sau stabilirea
condiŃiilor de acceptare a loturilor;
 Întocmirea documentelor de recepŃie.

AplicaŃii

→ 1. RecepŃia unor sortimente de mărfuri chimice cu destinaŃie

industrială

Să se precizeze modalitatea în care se efectuează recepŃia unor loturi

de mărfuri chimice, ştiind următoarele:

100
 • Mărfurile chimice, care fac obiectul schimbului economic sunt
produse cu grad ridicat de prelucrare, cu caracteristici tehnice de
calitate prescrise (calitatea contractată = calitatea prescrisă),
• Produsele se prezintă sub formă de gaze lichefiate, transportul
fiind asigurat prin cisterne vagonabile (transport feroviar),
• Produsele chimice sunt achiziŃionate de către beneficiar pentru a
le folosi în activitatea proprie de producŃie în calitate de materii
prime.

Rezolvare:

Conform ipotezei de lucru, în acest caz recepŃia se efectuează între

două întreprinderi industriale, furnizorul oferind prin vânzare mărfuri
chimice, ce vor fi folosite în continuare ca materii prime de către beneficiar.
Transferul de mărfuri se va fi realizat după încheierea contractului de
vânzare – cumpărare şi stabilirea tuturor detaliilor comerciale.
RecepŃia se realizează la beneficiar, la livrarea mărfurilor.
Transportul se face pe CF, beneficiarul fiind anunŃat cu privire la
momentul ajungerii mărfurilor la destinaŃie, pentru ca să îşi ia în primire
mărfurile de la transportator în timp util.
Se formează o comisie de recepŃie, alcătuită dintr-un număr impar de
persoane: preşedintele, unul sau mai mulŃi membri din departamentul de
producŃie şi un secretar.
În prima etapă se verifică documentele însoŃitoare ale mărfurilor, şi
anume cele de contractare, de livrare, de transport şi cele referitoare la
calitate:
 contractul comercial (în care sunt stipulate: sortimentul de produse,
cantitatea, termene, calitatea contractată ş.a.),
 comanda de aprovizionare,
 factura fiscală,
 avizul de expediŃie,
 scrisoare de trăsură/ CMR,
 declaraŃia de conformitate/ certificatul de conformitate.
Apoi se identifică loturile şi se verifică conformitatea cu documentele
însoŃitoare. Se inspectează mijlocul de transport, se verifică integritatea
sigiliilor şi vagoanele să nu fie avariate/ deteriorate în măsura în care ar
afecta integritatea sau calitatea loturilor. Transportatorul (CFR) îşi asumă
răspunderea pentru integritatea mărfurilor transportate, din momentul
primirii mărfurilor de la furnizor până când sunt transferate către beneficiar.

101
 Altfel spus, se verifică corespondenŃa produsului cu cerinŃele
contractuale prin verificarea marcajelor aplicate de furnizor, se verifică
condiŃiile de ambalare şi integritatea ambalajelor de transport.
În cazul în care nu există sigilii sau sigiliile nu sunt intacte se
întocmeşte o notă de constatare.
Se face verificarea cantitativă a loturilor livrate, prin cântărirea fiecărui
vagon, cu ajutorul unui cântar CF. Masa brută determinată este înregistrată
într-un bon de cântar.
Vagoanele cântărite sunt direcŃionate către rampele de descărcare,
unde reprezentanŃii beneficiarului trebuie să supravegheze descărcarea/
transportul produsului.
După desigilarea vagoanelor, se prelevează probe, cu ajutorul unor
sonde care vor fi supuse verificării calitative. Se efectuează analize chimice
în laboratorul întreprinderii (în caz de litigii se pot apela la alte laboratoare
specializate, acreditate). Pentru efectuarea analizelor sunt utilizate
laboratoare şi aparate/ instrumente verificate şi autorizate conform legislaŃie
în vigoare.
După aprecierea calitativă a probelor luate în analiză se întocmeşte un
buletin de analiză, în care se înregistrează rezultatele obŃinute. Se verifică
conformitatea rezultatelor determinărilor chimice cu cerinŃele calitative
specifice produsului, prevăzute în standardele de produs.
În cazul în care probele prelevate sunt conforme, se consideră loturile
acceptate din punct de vedere calitativ. În caz contrar, pe baza analizei
rezultatelor recepŃiei se poate lua decizia de respingere a loturilor, sau se
stabilesc condiŃiile de acceptare a loturilor.
Dacă loturile sunt acceptate, substanŃele chimice sunt descărcate prin
pompare din cisternele de transport. Vagoanele, după golire sunt transferate
în zona de cântărire, unde se repetă cântărirea vagoanele goale, cu acelaşi
cântar CF, pentru a stabili tara fiecărui vagon şi masa netă. Tara vagoanelor
şi masa netă sunt înregistrate în bonul de cântar.
În final se întocmesc documentele de recepŃie: procesul verbal de
recepŃie sau nota de recepŃie şi, după caz, nota de constatare de diferenŃe.
După întocmirea lor, documentele de recepŃie sunt înregistrate, difuzate
(către departamentele comercial, financiar-contabil, laboratoare de control)
şi arhivate.
RecepŃia se poate derula conform unei proceduri de recepŃie, stabilită
la nivelul întreprinderii.
Concluzie: Prin recepŃia sortimentelor de mărfuri chimice la
beneficiar se urmăreşte :
– verificarea modului în care furnizorul respectă condiŃiile
contractuale referitoare la cantitatea şi calitatea produselor,
102
 – prevenirea introducerii în întreprindere a produselor
necorespunzătoare calitativ în raport cu cerinŃele impuse în
standardele de produs,
– stabilirea unei legături între departamente diferite ale întreprinderii,
în ceea ce priveşte fluxul de produse şi cheltuielile materiale
aferente.

→ 2. Documente însoŃitoare ale mărfurilor la recepŃie

Să se menŃioneze câteva dintre documentele însoŃitoare ale mărfurilor

care se regăsesc ca date de intrare sau de ieşire în activitatea de recepŃie.

Rezolvare:

1. Exemple de formulare de documente, ca date de intrare

Figura 23. Buletin de expediŃie

103
 Figura 24. Aviz de însoŃire a mărfii

2. Exemple de formulare de documente, ca date de ieşire

104
 Figura 25. Notă de recepŃie

Grile rezolvate:

→ Grila 1. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru locul unde se desfăşoară

recepŃia cel mai des:
a. la furnizor, în prezenŃa delegatului beneficiarului
b. la beneficiar
c. la furnizor, în absenŃa delegatului beneficiarului
d. toate răspunsurile sunt corecte
Răspuns: varianta b

→ Grila 2. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru tipurile de documente

însoŃitoare ale mărfurilor care se verifică în cadrul recepŃiei:
a. documente de contractare, de livrare, de transport şi de atestare a
calităŃii
b. documente de înregistrare a cântăririi
c. documente de înregistrare a caracteristicilor de calitate măsurate

105
 d. documente de măsurare, de contractare, de livrare
Răspuns: varianta a

→ Grila 3. ÎncercuiŃi varianta corectă pentru documentele de transport

care se verifică la recepŃia mărfurilor:
a. factură, aviz de expediŃie
b. contract, anexe la contract, grafice de livrări
c. certificat de conformitate, buletin de analiză, certificat de garanŃie
d. conosament, scrisoare de trăsură, foaie de parcurs

Răspuns: varianta d

→ Grila 4. ÎncercuiŃi o variantă corectă pentru situaŃia în care se

verifică calitativ o marfă, pentru aprecierea conformităŃii cu
specificaŃiile:
a. inspecŃie
b. recepŃie
c. certificare
d. oricare dintre răspunsurile de mai sus

Răspuns: varianta d

Rezumatul modului

Calitatea, atribut al mărfurilor în schimburile economice: noŃiuni

definitorii, proprietăŃile mărfurilor. Caracteristicile de calitate
Ipostazele calităŃii mărfurilor
Factorii care influenŃează calitatea mărfurilor
Clasificarea mărfurilor. Sortimentul de mărfuri
Ambalarea, etichetarea, codificarea şi marcarea mărfurilor
Verificarea, controlul şi atestarea calităŃii
RecepŃia mărfurilor

Bibliografie:

de bază
1. Sîrbu A., Voicu O.L., „Fundamentele tehnologiei şi merceologiei”,
Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010

106
 suplimentară
2. Marder E., „Comportamentul consumatorilor”, Editura Teora,
Bucuresti, 2002
3. Neacşu M.L., VlăduŃ D., Sîrbu A., „Tehnologii în industria
alimentară şi nealimentară”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti,
2004
4. Olaru M., ş.a., „Fundamentele ştiinŃei mărfurilor”, Editura Eficient,
Bucureşti, 1999
5. Plăiaş I., „Comportamentul consumatorului”, Editura Intelcredo,
Deva, 1997
6. Puiu A., „Management în afaceri economice – Promovare,
Negociere, Contractare”, Editura IndependenŃa Economică, Piteşti,
2008
7. Purcărea A., „Ambalajul, atitudine pentru calitate”, Editura Expert,
Bucureşti, 1999
8. Sîrbu A., „Merceologie şi expertiză merceologică. II. Note de
seminar”, UCB, Râmnicu Vâlcea, 1999
9. Stanciu I., „Managementul calităŃii totale”, Editura Cartea
Universitară, Bucureşti, 2003
10. Stănescu D., Voicu O.L., Stan R.E., „Bazele merceologiei”, Editura
Universitară, Bucureşti, 2008
11. Voicu O.L. (coord.), „Bazele merceologiei”, Ed. IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2003

Întrebări de autoevaluare

1. EnumeraŃi zece proprietăŃi ale mărfurilor

2. Ce reprezintă calitatea proiectată?
3. Care este deosebirea dintre calitatea proiectată şi cea fabricată?
4. În ce măsură factorul „resursa umană” influenŃează calitatea?
5. EnumeraŃi condiŃiile pe care ambalajul trebuie să le îndeplinească.
6. Care sunt funcŃiile ambalajului?
7. Care este diferenŃa dintre ambalaj şi etichetă?
8. DefiniŃi eticheta şi precizaŃi rolul acesteia
9. Care este principalul rol al codificării?
10. PrecizaŃi importanŃa marcării. DaŃi cinci exemple de mărci.
11. În ce constă controlul calităŃii?
12. Care este diferenŃa între control şi inspecŃie?
13. DefiniŃi recepŃia şi precizaŃi scopul acesteia
14. Care sunt documentele care stau la baza efectuării recepŃiei?

107
 Teste grilă

1. Care sunt ipostazele calităŃii ce rezultă din modul diferit în care

percep clienŃii calitatea, respectiv furnizorii produselor comercializate:
a) - calitatea proiectată
b) - calitatea omologată
c) - calitatea prescrisă ;
d)- calitatea contractată ;
e)- calitatea industrială ;
f)- calitatea comercială

a) a c;
b) b d ;
c) d f ;
d) e f

2. Primul grup de cinci cifre din Codul european al articolelor (EAN)

reprezintă:
a) Ńara de origine;
b) produsul;
c) producătorul;
d) nici un răspuns corect.

3. Marca „Coca-cola” este apreciată pe piaŃa mondială ca fiind o:

a) marcă ecologică;
b) marcă de conformitate;
c) marcă notorie;
d) marcă de comerŃ.

4. PrecizaŃi care dintre informaŃiile următoare trebuie menŃionate pe

eticheta mărfurilor alimentare:
A) denumirea produsului, B) lista ingredientelor, C) masa netă, D)
elemente de identificare a lotului, E) valoarea nutritivă sau/şi valoarea
energetică, F) data limită de consum, G) numele şi adresa producătorului/
distribuitorului, H) Ńara de origine.

a) A B D H;
b) A C F G;
c) A E F G;
d) A B C D E F G H.

108
5. Principala funcŃie a etichetei, pentru consumatori, este:
a) educarea consumatorilor;
b) modelarea strategiei consumatorilor;
c) garantarea calităŃii produsului;
d) informarea consumatorilor.

6. Nu este o funcŃie a ambalajelor:

a) garantarea calităŃii mărfurilor;
b) conservarea şi protecŃia produselor;
c) uşurarea operaŃiilor de manipulare, de transport şi de depozitare ale
produselor;
d) promovarea mărfurilor.

7. În operaŃia de recepŃie calitativă se stabileşte concordanŃa dintre:

a) calitatea omologată şi cea contractată;
b) calitatea prescrisă şi cea contractată;
c) calitatea contractată şi cea livrată;
d) calitatea omologată şi cea reală.

Teme de proiect

1. RecepŃia mărfurilor la un agent economic cu obiect de activitate –

comerŃul cu ridicata (angro).
2. RecepŃia mărfurilor la un agent economic cu obiect de activitate –
comerŃul cu amănuntul.

109
 MODULUL D
AplicaŃii privind valorificarea industrială a produselor

Introducere

După cum s-a amintit anterior, la nivelul întreprinderilor industriale

prin sisteme de producŃie diferenŃiate se valorifică resursele materiale,
energetice şi umane pentru obŃinerea de produse destinate schimburilor
economice.
Pentru a fi competitivi pe piaŃă, agenŃii economici trebuie să ofere un
mix de produse diversificat, la un nivel prestabilit de calitate în raport cu
cerinŃele consumatorilor şi care înglobează costuri optime de producŃie sau/
şi de comercializare. Din acest punct de vedere, fiecare ramură industrială
prezintă anumite însuşiri specifice în ceea ce priveşte oportunităŃile de
valorificare a produselor sau condiŃiile de producŃie şi de schimb comercial.
Cunoaşterea particularităŃilor mărfurilor industriale în acord cu mediul
tehnologic şi de afaceri, inclusiv cu cerinŃele pieŃei, poate crea premisele
pentru găsirea unor alternative convenabile din punct de vedere tehnic sau
economic.

Obiective
ConŃinutul acestui modul este util studenŃilor pentru a aplica în
practică cunoştinŃele dobândite, cu implicaŃii în:
- derularea unei activităŃi economice în domeniul alimentar, în ceea ce
priveşte asigurarea siguranŃei alimentelor la nivelul unei unităŃi de producŃie
sau de comerŃ;
- culegerea, analiza, sinteza şi interpretarea informaŃiilor referitoare la
sortimentele de mărfuri alimentare şi/ sau nealimentare;
- găsirea unor soluŃii de îmbunătăŃire a produselor sub aspectul
sortimentului şi calităŃii.

Fond de timp: 8 ore studiu individual

Ritmul de studiu: cca. 2 ore/săptămână, timpul recomandat de

învăŃare fiind:
- 2 ore pentru aprecierea generală a calităŃii mărfurilor alimentare,
inclusiv analiza senzorială a produselor;
- 2 ore pentru studierea aspectelor generale care vizează
implementarea unui sistem de management al siguranŃei alimentelor;

110
 - 2 ore pentru studierea mărfurilor ceramice şi a mărfurilor din sticlă;
- 2 ore pentru studierea mobilei şi a agenŃilor de spălare.

Cuvinte cheie: produs alimentar, nutritiv, senzorial, siguranŃa

alimentului, HACCP, gamă de produse, abateri calitative, defecte, ceramice,
sticlă, mobilier, săpun

Recomandări privind studiul

Se recomandă studenŃilor aprofundarea cunoştinŃelor teoretice prin
studiul individual al materialelor, conform bibliografiei. InformaŃiile
furnizate de suportul de curs trebuie îmbinate cu aplicaŃiile propuse în partea
practică, pentru formarea abilităŃilor şi competenŃelor profesionale
corespunzătoare.

LECłIA 10. PARTICULARITĂłILE MĂRFURILOR

ALIMENTARE. ANALIZA SENZORIALĂ A PRODUSELOR.
SIGURANłA ALIMENTELOR CONFORM METODEI HACCP

Elemente teoretice

Calitatea reprezintă atributul mărfurilor care conferă acestora utilitate

şi prin care acestea devin operaŃionale pe piaŃă. În ceea ce priveşte calitatea
mărfurilor alimentare, acestea prezintă anumite particularităŃi, care Ńin
cont de destinaŃia alimentelor. Aşteptările implicite ale consumatorilor de la
produsele alimentare sunt acelea de hrănire şi de a nu dăuna sănătăŃii prin
consum. Prin urmare, produsele alimentare trebuie să prezinte următoarele
caracteristici (proprietăŃi):
• igienice – se referă la însuşirile alimentelor de a fi salubre (siguranŃa
alimentului trebuie realizată pe întregul lanŃ alimentar).
• nutritive – se referă la aptitudinea alimentelor de a satisface nevoile
fiziologice ale organismului uman; se exprimă prin conŃinutul
cantitativ-calitativ de nutrienŃi (nutrimente).
• senzoriale –sunt apreciate cu ajutorul organelor de simŃ (vizual, tactil,
gustativ şi olfactiv); aceste proprietăŃi participă cu 60 % (în medie) în
coeficientul de calitate general (KQ) al produselor alimentare.
Prin consumul mărfurilor alimentare insalubre, acestea pot avea efecte
nocive asupra sănătăŃii consumatorilor, pierzându-şi astfel valoarea de
utilizare. De asemenea, absenŃa proprietăŃilor nutritive nu justifică motivul

111
consumului alimentar. Iar proprietăŃile senzoriale pot influenŃa atitudinea în
consum.
S-a observat că decizia de cumpărare a consumatorilor de mărfuri
alimentare nu este strict dictată de aceste trei caracteristici, de multe ori
cumpărătorii fiind influenŃaŃi de calitatea de prezentare a mărfurilor, cu
referire nu doar la proprietăŃile senzoriale ale produselor, dar şi la ambalare,
la etichetare şi la marcare (v. figura 26). La dimensiunea socială a mărfurilor
alimentare contribuie şi modul de prezentare (merchandising/ marketing),
ambianŃa în care sunt cumpărate şi consumate mărfurile, serviciile incluse/
asociate produselor (transport, servire) ş.a..

Figura 26. Tetraedrul calităŃii mărfurilor alimentare

(sursa: Sîrbu A., în: „Merceologie alimentară”, (coord. Sîrbu A.) Ed. IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2001, p. 10)

Calitatea în utilizare a mărfurilor alimentare se referă la uşurinŃa

utilizării produselor în pregătirea culinară sau comoditatea în consum.
Analiza senzorială a produselor alimentare constă în examinarea
produselor cu ajutorul organelor de simŃ, impresiile senzoriale fiind
rezultatul unor procese fiziologice şi psihologice complexe.
Examinarea senzorială presupune parcurgerea mai multor etape, şi
anume: a recepŃiona (a percepe), a deveni conştient (a recunoaşte), a
compara (a ordona), a păstra (a reŃine), a reda (a descrie), a aprecia (a
evalua).
De obicei analizele senzoriale sunt efectuate de către degustători
specializaŃi, în condiŃii prestabilite, rezultatele fiind obiective, reproductibile
şi prelucrate statistic, în timp ce consumatorii deseori recurg doar la o
examinare senzorială (numită şi organoleptică).

112
 În continuare, este evidenŃiat rolul organelor de simŃ în aprecierea
caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare:
• senzaŃiile vizuale (la λ=390-760 nm) permit aprecierea culorii
produselor, în strânsă legătură cu gradul de prospeŃime şi/ sau de puritate al
acestora şi cu aspectul general al produselor;
• senzaŃiile olfactive iau naştere sub acŃiunea chimică a vaporilor unor
substanŃe volatile; s-au stabilit şase mirosuri de bază (după Henning): balsamic
(flori), picant (condimente), eteric (fructe), răşinos, de ars şi putrid;
• în funcŃie de modul cum proprietăŃile chimice ale alimentelor
stimulează senzaŃiile gustative, se disting substanŃe sipide şi insipide; s-a
stabilit că există cinci gusturi fundamentale: dulce, acru, amar, sărat şi
umami3;
• senzaŃiile tactile (cutanate) pot evidenŃia atât caracteristicile de textură
(elasticitate, consistenŃă, frăgezime, gradul de tare ş.a.) ale alimentelor, cât
şi starea lor termică;
• senzaŃiile auditive permit aprecierea gradului de fermentare, de
conservare, de coacere, ambalarea anumitor produse alimentare.
Metode şi tehnici de analiză senzorială a produselor alimentare:4
 analitice: examinarea Ńine cont doar de însuşirile analitice ale
produselor, asfel încât să se excludă orice răspuns bazat pe preferinŃă
1) de apreciere a calităŃii (metoda punctajului) - identificarea şi aprecierea
caracteristicilor senzoriale (gust, miros, aspect,…); pentru fiecare
caracteristică se stabileşte un anumit număr de puncte, aprecierea finală
obŃinându-se prin însumarea tuturor punctelor acordate, Ńinând cont, acolo
unde este cazul, de coeficienŃii de importanŃă; există mai multe sisteme de
apreciere:
(a) cu număr mic de puncte (5, 10), cu punctaj simplu sau comentat;
cu interval de variaŃie a punctajului sau cu punctaj cu coeficienŃi
de importanŃă;
(b) cu număr mediu de puncte (20, 30), cu trepte de calitate;
(c) cu număr mare de puncte (60, 100), cu trepte de calitate;
2) de diferenŃiere a calităŃii - stabilirea deosebirilor calitative între două sau
mai multe produse pe baza caracteristicilor senzoriale examinate:
(a) metoda probelor perechi (AB,…)
(b) metoda triunghiulară (ABB,…)
(c) metoda duo-trio (RAB şi B≡R,…)
(d) metoda doi din cinci (AAABB,…)
3
e dat de acidul glutamic/ glutamat
4
Sîrbu A., „Merceologie şi expertiză merceologică. II. Note de seminar”, UCB, Râmnicu
Vâlcea, 1999

113
3) de ordonare după rang - clasificarea în ordinea intensităŃii unei anumite
caracteristici de calitate; ca tehnici de lucru se practică:
(a) ordonarea simplă
(b) ordonarea pe perechi
4) de descriere a calităŃii - descrierea caracteristicilor de calitate; exemplu:
metoda profilului
 preferenŃiale: aprecierea calităŃii este subiectivă, Ńinând cont
de gradul de dorinŃă, respectiv de măsura în care produsul este acceptat de
consumatori; examinarea se efectuează cu ajutorul scării hedonice.
Pentru ca produsele alimentare ajunse la consumatorii finali să fie
salubre, trebuie asigurate condiŃii igienice pe întregul flux alimentar, în
producŃie, dar şi în sfera comerŃului. Astfel s-a dezvoltat conceptul de
siguranŃă alimentară care are rolul de:
• protecŃie a consumatorilor - vizează sănătatea publică (reducerea
riscului furnizării produselor nesigure pentru consum),
• asigurare a calităŃii alimentelor – prin garantarea calităŃii igienice,
• barieră tehnică în comerŃul cu mărfuri alimentare pe anumite pieŃe
regionale (UE),
• asigurare a transparenŃei pe piaŃă – prin respectarea reglementărilor
în domeniul alimentar,
• asigurare a eficienŃei economice pe piaŃă – prin controlul eficient al
costurilor / reducerea costurilor (rebuturi, pierderi)
SiguranŃa alimentului– abordare conceptuală:
1. SiguranŃa alimentului (SA) trebuie realizată/ asigurată pe întregul lanŃ
alimentar, de la fermă la furculiŃă
2. Abordarea SA se bazează pe evaluarea riscului5 şi managementul
riscului
3. Trebuie să se asigure trasabilitatea produsului alimentar şi să se
comunice riscul.
SiguranŃa alimentului – abordare sistemică:
→ CerinŃe – sunt menŃionate în reglementări, legi etc. (exemple: OMS
1956/1995, Legea 150/2004, Legea 412/2004, HG 924/2005, OMS
242/2006 ş.a.);
→ Instrumente – se folosesc standarde, ghiduri de utilizare, informare
şi transfer de know-how, fonduri, infrastructură;

5
Risc - Probabilitatea apariŃiei unui efect nociv sănătăŃii şi severitatea acestui efect în urma
expunerii la un pericol anume; Pericol - Agent biologic, chimic sau fizic în aliment, sau
condiŃie în care se află alimentul, cu potenŃial de a provoca un efect dăunător sănătăŃii.

114
 → Control - controlul oficial al alimentelor se face de către ANSVSA
în baza legislaŃiei specifice (HG 925/2005, HG 955/2005, HG
130/2006…).
A fost elaborat sistemul de analiză prin punctele critice de control,
numit HACCP6, ca instrument-cheie pentru asigurarea siguranŃei
alimentului în producŃia şi comercializarea alimentelor. Metoda HACCP se
bazează pe aplicarea a cel puŃin şapte principii de bază, şi anume:
1. Identificarea şi analiza riscurilor asociate diferitelor faze de
prelucrare a materiilor prime, de stocare şi de desfacere a
produselor alimentare;
2. Determinarea punctelor critice de control, prin care pot fi Ńinute sub
control riscurile identificate;
3. Stabilirea limitelor critice pentru fiecare punct critic de control, a
căror respectare asigură excluderea riscurilor;
4. Stabilirea procedurilor de monitorizare a fiecărui punct critic de
control;
5. Stabilirea acŃiunilor corective ce vor fi aplicate atunci când, în
urma monitorizării punctelor critice de control, este detectată o
deviaŃie de la limitele critice;
6. Organizarea unui sistem eficient de evidenŃă şi înregistrare a
datelor, care constituie documentaŃia planului HACCP;
7. Stabilirea procedurilor prin care se va verifica dacă sistemul
HACCP funcŃionează corect.
Sistemul de management al siguranŃei alimentului bazat pe
metoda HACCP se referă la conducerea tuturor proceselor de pe filiera
alimentară, bazată pe analiza riscurilor şi menŃinerea sub control a punctelor
critice pe întregul circuit productiv şi comercial, în scopul garantării
salubrităŃii alimentelor. Operatorii economici cu activitate în domeniul
alimentar trebuie să pună în aplicare, să implementeze şi să menŃină
proceduri permanente bazate pe principiile HACCP.
În consecinŃă, un sistem de management al siguranŃei alimentului
bazat pe principiile HACCP este alcătuit în principal din trei elemente:
1. conducere (management),
2. bune practici de lucru,
3. sistem (metoda) HACCP
În figura 27 este reprezentat schematic un model care indică etapele ce
trebuie respectate (desfăşurate) pentru implementarea unui sistem de
management al siguranŃei alimentului în cadrul unei unităŃi de producŃie
alimentară.
6
în engleză: Hazard Analysis Critical Control Point

115
 Figura 27. Abordarea sistemică a siguranŃei alimentului la nivelul unei
unităŃi de producŃie alimentară – model de implementare SMSA
(sursa: Sîrbu A., „Mărfuri şi tehnologii alimentare, securitatea consumatorului. Note de
curs”, UCB, Râmnicu Vâlcea, 2009)

AplicaŃii practice - Laborator

→ 1. Determinarea calităŃii senzoriale a fructelor (mere) prin

metoda punctajului

Plan de lucru:

1.Caracterizarea produsului luat în studiu

2.Materiale şi metodă
3.Rezultate şi discuŃii

Rezolvare:

1. Caracterizarea produsului luat în studiu

Merele sunt produse de origine vegetală şi fac parte din categoria

fructelor seminŃoase. ProprietăŃile merelor care se pot aprecia senzorial sunt:
forma, mărimea, culoarea, gradul de maturitate, consistenŃa şi suculenŃa

116
pulpei, gustul, aroma, autenticitatea soiului, starea de prospeŃime şi de
curăŃenie, starea de sănătate şi prezenŃa peduncului.

2. Materiale şi metodă

S-au luat în studiu fructe de măr care fac parte din soiurile Jonathan,
Golden delicious şi Idared. Merele au fost culese la maturitatea biologică,
iar pedunculul nu a fost îndepărtat.

Analiza senzorială constă în aprecierea calităŃii merelor prin

identificarea şi aprecierea caracteristicilor senzoriale:

autenticitatea soiului - se verifică dacă produsul corespunde
imaginii sale ideale (conform mostre etalon, mulaje, planşe catalog etc.);

mărimea fructului - este tipică, în funcŃie de soi şi de gradul de
maturitate; se apreciază după stabilirea autenticităŃii soiului;

forma - poate fi sferică, ovală, conică, tronconică etc.; trebuie să fie
corespunzătoare, în funcŃie de soi;

culoarea (cojii) - se apreciază cu număr maxim de puncte intensitatea
culorii şi cât de viu colorate sunt fructele, cu pieliŃa galbenă sau mai ales
roşie de toate nuanŃele, uniform colorate sau cu culori răspândite şi
îmbinate în desene plăcute; se apreciază cu punctaj nul (=0) fructele slab
colorate, cu culori stinse sau şterse, cele verzui sau "răpănoase" cu culori
neplăcute, combinate nearmonic;

starea cojii - se constată vizual şi tactil, apreciindu-se cu număr
maxim de puncte fructele cu luciul dezvoltat sau foarte dezvoltat, fără
asperităŃi, zbârcituri, crăpături, iar cu număr minim de puncte sau chiar
nul, se apreciază merele lipsite de luciu, cu defecte ale cojii, strivite, cu
pete;

starea de prospeŃime – se apreciază după gradul de turgescenŃă şi
aspectul viu sau vestejit;

starea de sănătate şi de curăŃenie – se referă la atacul de boli sau
dăunători, urme de murdărie; de asemenea, se verifică dacă în interiorul
fructului sunt viermi sau pulpa este putredă;

aspectul cojii – se apreciază în funcŃie de culoarea şi starea cojii,
starea de prospeŃime a mărului, starea de sănătate şi de curăŃenie exterioară
a fructului;

culoarea pulpei - se apreciază vizual, imediat după secŃionarea
fructelor, fiind apreciate cu număr maxim de puncte fructele cu pulpa
intactă, lipsită de orice vătămări, de culoare caracteristică soiului,
uniformă şi deschisă;

117

consistenŃa pulpei - se constată prin palparea şi prin degustarea
fructelor; pentru punctaj maxim pulpa trebuie să aibă consistenŃă fermă;
este apreciată pozitiv consistenŃa mijlocie, compactă, crocantă, fondantă,
fină; punctajul minim se acordă pentru merele cu consistenŃă moale,
fibroasă, dură, cu Ńesuturi grosiere sau cu pete sticloase;

suculenŃa pulpei - se consideră că pulpa trebuie să fie suculentă,
plăcută, iar punctajul minim se dă atunci când pulpa este apoasă, veştejită
sau seacă;

gustul - se apreciază prin degustare; se oferă cu număr maxim de
puncte pentru gustul armonios, dulce acid sau acid dulce, expresiv, plăcut,
lipsit de astringenŃă sau cu o astringenŃă fină, iar punctajul minim (chiar
nul) se acordă pentru gusturile lipsite de expresivitate, fade, neechilibrate,
prea acre, prea astringente, taninoase, neplăcute;

aroma - se apreciază la valori maxime atunci când pulpa are aromă
pronunŃată sau fină, plăcută, iar la valori minime pulpa slab aromată,
nearomată, cu miros de iarbă sau miros străin, respingător, nespecific.

Se aplică metoda cu număr mic de puncte, pentru fiecare caracteristică

stabilindu-se un anumit număr de puncte (v. tabelul 14), aprecierea finală
obŃinându-se prin însumarea tuturor punctelor acordate.

Tabelul 14.
ModalităŃi de apreciere a proprietăŃilor senzoriale a merelor prin metoda
scării cu 5 puncte

Caracteristica de calitate Punctaj

Mărimea fructului 1...3
Forma tipică 1...3
Culoarea cojii 1...4
Aspectul cojii 1...4
Culoarea pulpei 1...3
ConsistenŃa pulpei 1...3
SuculenŃa pulpei 1...3
Gustul 1...7
Aroma 1...4

ObservaŃie: În stabilirea punctajului pentru aprecierea calităŃii nu s-a luat în

considerare autenticitatea soiului (de obicei se determină pe loturi), dar
aceasta este hotărâtoare în determinarea altor caracteristici de calitate. De

118
asemenea, nu există punctaj pentru caracteristici individuale, cum ar fi:
starea cojii, starea de prospeŃime, starea de sănătate şi de curăŃenie, deoarece
ele se apreciază prin intermediul altei proprietăŃi, şi anume aspectul cojii.

Nivelul de calitate apreciat prin metoda punctajului permite încadrarea

merelor pe clase de calitate, după cum este arătat în tabelul 15.

Tabelul 15.
Încadrarea merelor pe clase de calitate, pe baza aprecierii senzoriale prin
metoda scării cu 5 puncte

Punctaj acordat Clasă de calitate

minim 30 puncte calitatea extra
20 – 29 calitatea I
9 – 19 puncte calitatea a II-a

3. Rezultate şi discuŃii

Exemplificare – În urma completării fişelor de degustare s-au obŃinut

datele sintetizate în tabelul 16.

Tabelul 16.
Extras din fişa merceologică pentru analiza senzorială a merelor prin metoda
punctajului

Caracteristica de calitate Golden delicious Jonathan Idared

apreciată senzorial
Mărimea fructului 3 2 2
Forma tipică 3 2 3
Culoarea cojii 4 2 3
Aspectul coji 4 2 3
Culoarea pulpei 3 2 2
ConsistenŃa pulpei 2 1 3
SuculenŃa pulpei 2 2 2
Gustul 7 5 6
Aroma 3 3 2
TOTAL 31 21 26
Clasa de calitate extra I I

119
→ 2. Determinarea calităŃii senzoriale a biscuiŃilor prin metoda
punctajului

Plan de lucru:

1. Caracterizarea produsului luat în studiu

2. Materiale şi metodă
3. Rezultate şi discuŃii

Rezolvare:

1. Caracterizarea produsului luat în studiu

BiscuiŃii sunt produse făinoase, care se obŃin din aluaturi afânate

chimic şi coapte prin procesarea făinii cu apă şi cu diferite ingrediente, prin
alte procedee decât produsele de panificaŃie.
Sortimentul de biscuiŃi se clasifică după mai multe criterii:
• după compoziŃia lor (% max. glucide şi % max. lipide): biscuiŃi
glutenoşi, zaharoşi, semiglutenoşi şi crackers;
• după reŃeta de fabricaŃie (particularităŃi tehnologice): biscuiŃi
simpli, cu adaosuri, glazuraŃi şi umpluŃi (cu cremă);
• după natura şi cantitatea adaosurilor folosite: biscuiŃi cu cacao,
cu unt, cu miere ş.a.;
• după destinaŃia în consum: biscuiŃii obişnuiŃi, desert, aperitiv şi
dietetici.
ProprietăŃile biscuiŃilor care se apreciază senzorial sunt: aspectul
exterior (inclusiv culoarea), aspectul în secŃiune, culoarea, mirosul, gustul şi
aroma, consistenŃa (comportarea la masticaŃie).

2. Materiale şi metodă

În cazul în care se analizează sortimente diferite, ordinea degustării va

fi următoarea: biscuiŃi obişnuiŃi, biscuiŃi zaharoşi, biscuiŃi cu aromă.
Principial, metoda constă în evaluarea însuşirilor senzoriale ale
biscuiŃilor cu ajutorul scării de 5 puncte. Punctajul mediu, acordat fiecărei
caracteristici de calitate se calculează pe baza punctajului individual şi se
multiplică cu factorul de ponderare (coeficient de importanŃă). Punctajul
total, care se obŃine prin însumarea celor cinci punctaje medii ponderate
permite stabilirea nivelului de calitate din punct de vedere senzorial.

120
 Tabelul 17.
ModalităŃi de apreciere a proprietăŃilor senzoriale a biscuiŃilor prin metoda
scării cu 5 puncte

Proprietate Punctaj ModalităŃi de apreciere

Aspect 5 Formă şi grosime uniformă, bine conturată,
exterior specifică sortimentului, marginile întregi, fără
lipituri. SuprafaŃă netedă, mată, nearsă, fără
fisuri sau goluri, fără grăsime exudată la
suprafaŃă. Striuri sau desene bine reliefate.
SuprafaŃa inferioară seminetedă, nearsă, fără
impurităŃi. Culoare specifică sortimentului
(aurie, gălbuie, brun deschis etc.).
4 Formă conturată, mici diferenŃe de grosime,
marginile întregi, uşor neuniforme, fără lipituri.
SuprafaŃă netedă, mată, nearsă, foarte mici
fisuri, goluri foarte rare, fără grăsime exudată la
suprafaŃă. Striuri sau desene bine reliefate.
SuprafaŃa inferioară seminetedă, nearsă,
rumenie, uşor uniformă, fără impurităŃi. Culoare
cu nuanŃe uşor diferite (rumenire neuniformă).
3 Formă şi grosime neuniformă, uşoare
deformări, rare margini sau colŃuri rupte.
SuprafaŃa aspră, cu fisuri sau goluri, fără
grăsime exudată la suprafaŃă. Striuri sau desene
mai puŃin reliefate. SuprafaŃa inferioară
seminetedă, uşor concavă. Culoare uniformă,
mai deschisă sau mai închisă.
2 Deformări, grosimi diferite, rupŃi. SuprafaŃă
aspră, numeroase fisuri sau goluri. Striuri sau
desene neuniforme, puŃin reliefate. SuprafaŃa
inferioară cu goluri sau concavă, albicioasă.
Culoare neuniformă, prea deschisă sau prea
închisă.
1 DeformaŃi, rupŃi, albicioşi, insuficient copŃi.
0 Arşi, insuficient copŃi, sfărâmaŃi, impurificaŃi,
mucegăiŃi.

121
 Proprietate Punctaj ModalităŃi de apreciere
Aspect în 5 Bine copt, straturi uniforme, porozitate fină,
secŃiune fără goluri, bucăŃi de aluat sau corpuri străine.
Pentru biscuiŃii cu cremă, crema trebuie să fie
omogenă, onctuoasă, uniform repartizată, fără
să depăşească marginile biscuiŃilor.
4 Bine copt, porozitate uşor neuniformă, uşor
dens, fără goluri, bucăŃi de aluat sau corpuri
străine. Pentru biscuiŃii cu cremă, crema trebuie
să fie omogenă, onctuoasă, repartizată mai puŃin
uniform, fără să depăşească marginile
biscuiŃilor.
3 Bine copt, stratificare neuniformă, dens, mici
goluri, fără bucăŃi de aluat sau corpuri străine.
Pentru biscuiŃii cu cremă: crema uşor grunjoasă,
neuniform repartizată, fără să depăşească
marginile biscuiŃilor.
2 Afânare foarte redusă, porozitate neuniformă,
dens, cu goluri, fără corpuri străine. Pentru
biscuiŃii cu cremă: crema neomogenă,
grunjoasă, neuniform repartizată, depăşeşte
marginile biscuiŃilor.
1 Neafânat, dens sau cu goluri mari, mici
particule de aluat. Pentru biscuiŃii cu cremă:
crema foarte grunjoasă, aglomerată pe o
suprafaŃă mică a biscuiŃilor, depăşeşte
marginile.
0 Insuficient copt sau ars.
Miros 5 Foarte plăcut, pronunŃat, caracteristic
sortimentului şi aromelor sau condimentelor
folosite.
4 Plăcut, mai puŃin pronunŃat, caracteristic
sortimentului şi aromelor sau condimentelor
folosite.
3 Plăcut, dar nearomat.
2 Nespecific, uşor neplăcut.
1 Vechi, străin.
0 De mucegai, de rânced sau alt miros străin.

122
 Proprietate Punctaj ModalităŃi de apreciere
Gust şi 5 Foarte plăcut, caracteristic unui produs bine
aromă copt, aromat, cu gust specific sortimentului şi
aromelor/ condimentelor folosite (dulceag, sărat
etc.).
4 Plăcut, caracteristic unui produs bine copt, mai
puŃin aromat, cu gust mai puŃin pronunŃat dar
specific sortimentului şi condimentelor/
aromelor folosite.
3 Slab aromat, dar caracteristic unui produs bine
copt, cu gust perceptibil slab.
2 Fad, nearomat sau prea aromat, insuficient
perceptibil.
1 Insipid, impur, neplăcut.
0 De stătut, de mucegai, de rânced sau alt gust
străin.
Comportare 5 ConsistenŃă specifică sortimentului (crocanŃi
la masticaŃie sau fragezi), nesfărâmicioşi, dispersare foarte
bună.
4 CrocanŃi spre tare sau fragezi uşor friabili,
dispersare bună.
3 Uşor tari sau sau mai puŃin fragezi, uşor
sfărâmicioşi, dispersare redusă, uşor aspri.
2 Tari sau friabili, sfărâmicioşi, aspri, nisipoşi.
1 LipsiŃi de crocanŃă, dispersare
necorespunzătoare.
0 MasticaŃie necorespunzătoare (formează
cocoloaşe).

Tabelul 18.
Valorile factorului de ponderare, pentru calcularea punctajului mediu
ponderat corespunzător fiecărei caracteristici

Proprietate senzorială Factor de pondere

Aspect exterior 1,0
Aspect în secŃiune 0,4
Miros 0,4
Gust şi aromă 1,6
Comportare la masticaŃie 0,6

123
 ModalităŃile de apreciere senzorială a biscuiŃilor şi de acordare a
punctajului individual sunt redate în tabelul 17, în tabelul 18 sunt prezentate
valorile corespunzătoare factorului de ponderare pentru calcularea
punctajului mediu ponderat la fiecare caracteristică în parte, iar în tabelul 19
sunt indicate valorile punctajului total în raport cu aprecierea atributivă a
calităŃii biscuiŃilor.

Tabelul 19.
Stabilirea calităŃii biscuiŃilor pe baza aprecierii senzoriale prin metoda scării
cu 5 puncte

Punctaj acordat Nivel de calitate

18,0-20,0 puncte Foarte bun
15,2-17,9 puncte Bun
11,2-15,1 puncte Satisfăcător
Sub 11,1 puncte Nesatisfăcător

3. Rezultate şi discuŃii

Exemplificare – În urma completării fişelor de degustare a biscuiŃilor

s-au obŃinut datele sintetizate în tabelul 20.

Tabelul 20.
Extras din fişa merceologică pentru analiza senzorială a biscuiŃilor cu lapte
„X” prin metoda punctajului

Caracteristica de calitate Punctaj Punctaj mediu Total

apreciată senzorial individual moderat
Aspect exterior 2 2
Aspect în secŃiune 5 2
Miros 4 1,6 15,4
Gust şi aromă 5 8
Comportare la masticaŃie 3 1,8
Nivel de calitate Bun

După cum se observă din tabelul 18, calitatea senzorială a biscuiŃilor

cu lapte este influenŃată mai mult de gustul şi aroma produselor, comparativ
cu aspectul acestora, aprecierea calitativă per total fiind „bună”.

124
 AplicaŃie practică – Proiect

→ Implementarea unui sistem de management al siguranŃei

alimentului bazat pe metoda HACCP în cadrul unei
întreprinderi industriale cu activitate de producŃie alimentară

Plan de lucru - etape:

1. SiguranŃa alimentului – abordare sistemică: cerinŃe, instrumente

2. Sistemul pentru managementul siguranŃei alimentare bazat pe
principiile HACCP - elemente conducere (management)
3. Planificarea şi realizarea produsului sigur
4. Programele preliminare
5. Aplicarea metodei HACCP

Exemplificare:

1. SiguranŃa alimentului – abordare sistemică:

a) CerinŃe
Pentru desfăşurarea activităŃilor economice în domeniul alimentar
trebuie respectată legislaŃia specifică sectorului, cu referire la:
• ProducŃia şi comercializarea produselor alimentare (Legea nr.
183/2001 privind aprobarea OG nr. 33/1999 şi Legea nr. 123/1995 – pentru
aprobarea şi completarea OG nr. 42/1995; Legea nr. 57/2002- pentru
aprobarea OUG nr. 97/2001 ş.a.)
• aprobarea Procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de
amplasare, construcŃie, amenajare şi reglementare sanitară a funcŃionării
obiectivelor şi a activităŃilor desfăşurate în acestea, altele decât cele supuse
înregistrării în Registrul ComerŃului (OMS nr. 857/2004- pt. modificarea
Ord. Nr. 117/2002)
• Materialele şi obiectele care vin in contact cu alimentele (HG nr.
1197/2002)
• Etichetarea alimentelor (HG nr. 106/2002 cu modificările şi
completările ulterioare)
• Aditivi, contaminanŃi ş.a.m.d.
Pe lângă acestea trebuie aplicată şi legislaŃia specifică cu privire la
siguranŃa alimentelor, şi anume:
• OMS 242/2006 (modifică OMS 975/1998) Normele igienico –
sanitare pentru alimente

125
 • HG 924/2005 (modifică HG 1198/2002) Regulile generale pentru
igiena produselor alimentare
• L 150/2004 Legea privind siguranŃa alimentelor, modificată şi
completată prin Legea nr. 412/2004
• OMS 1956/1995 Introducerea şi aplicarea sistemului HACCP în
activitatea de supraveghere a condiŃiilor de igienă în sectorul alimentar
• ş.a.m.d.
ObservaŃie: LegislaŃia românească în domeniul siguranŃei alimentare a fost
armonizată cu cea europeană şi este supusă permanent modificărilor şi
completărilor.

b) Instrumente
Ca instrumente pentru implementarea sistemului de management al
siguranŃei alimentare (SMSA) în cadrul unei întreprinderi industriale se
folosesc: standarde, ghiduri de utilizare, informare şi transfer de know-how,
fonduri, infrastructură.
Standardele folosite în unităŃile de procesare şi de comercializare ale
alimentelor din România sunt standarde internaŃionale, adoptate ca
standarde europene şi naŃionale. IniŃial (1999- 2006), în România pentru
implementarea SMSA se foloseau ca referenŃial cerinŃele stipulate în:
 SR 13462:2001-2002 (Codex CAC/RCP 1-1969, Rev 3/1997)
 SR DS 3027 E:2002
 SR ISO 15161 :2005
În prezent, majoritatea firmelor de pe filiera alimentară îşi
implementează SMSA cu ajutorul următoarelor standarde:
 SR ISO 22000:2005 – este utilizat şi pentru certificarea SMSA
 SR ISO/TS 22004 :2006
Standardele din familia ISO 22000 au fost concepute astfel încât să
permită implementarea concomitentă a SMSA cu alte sisteme ale calităŃii
(ISO 9000), de mediu (ISO 14000) etc., ca un sistem de management
integrat (SMI).
Ghidurile de utilizare pentru aplicarea principiilor HACCP sunt de
obicei elaborate la nivel de ramură, de către asociaŃii profesionale sau la
nivel de organizaŃie, în cazul firmelor multinaŃionale.
Prin aplicarea standardelor ISO 22000 este încurajat transferul
tehnologic prin consultanŃă şi cooptarea în echipele HACCP a experŃilor
externi, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
Infrastructura poate fi îmbunătăŃită/ modificată astfel încât să se reducă
consumurile de utilităŃi şi pierderile tehnologice, să se prevină apariŃia
neconformităŃilor etc., cu respectarea tuturor condiŃiilor igienico-sanitare de

126
producŃie şi de comercializare. În acest sens se pot accesa fonduri diferite de
finanŃare (fonduri naŃionale, europene...).

2. Sistemul pentru managementul siguranŃei alimentare bazat pe principiile

HACCP - elemente de conducere (management):

Un SMSA este alcătuit în principal din trei elemente: conducere

(management), bunele practici de lucru şi sistemul (metoda) HACCP.
Sistemul nu poate fi funcŃional în absenŃa sau în cazul derulării
defectuoase ale proceselor de management. Întregul sistem, pe subdiviziuni,
până la nivelul locului de muncă se bazează pe principiul managerial PEVA:
Planifică – Execută – Verifică – AcŃionează. Aceasta înseamnă că orice
proces, organizatoric, administrativ, de aprovizionare - desfacere, de
producŃie etc. trebuie planificat (documentat şi concret, în detalii), executat
conform procedurilor, instrucŃiunilor sau normelor specifice şi verificat. În
funcŃie de rezultatele verificării, dacă este cazul, se pot aplica acŃiuni
corective. Procesele sunt controlate şi validate, iar periodic îmbunătăŃite.
Pentru a asigura componenta de management trebuie îndeplinite
anumite cerinŃe cu privire la:
• Alocarea resurselor
• ResponsabilităŃi
• Comunicarea internă şi externă
• ÎmbunătăŃire continuă
Managementul de vârf este cel care stabileşte şi comunică politica
referitoare la siguranŃa alimentelor, în concordanŃă cu strategia şi obiectivele
firmei. ReprezentanŃii managementului sunt implicaŃi direct în planificarea
şi analizarea rezultatelor obŃinute, în comunicarea externă şi internă, având
responsabilităŃi şi autorităŃi bine definite. Implicarea managementul nu poate
fi formală, deoarece conducerea dictează alocarea adecvată a tuturor
resurselor în organizaŃie.
Toate procesele trebuie să se facă pe baza unor proceduri, în care să se
menŃioneze: ce se face, în ce fel (cum) şi în ce condiŃii (cu ce). Prin
înregistrările şi documentele întocmite trebuie să se ofere dovezi concrete că
toate acestea s-au desfăşurat corespunzător, aşa cum a fost prestabilit.

3. Planificarea şi realizarea produsului sigur

Pentru realizarea alimentelor sigure trebuie respectate cerinŃele, aşa

după cum sunt prezentate în actele normative. Spre exemplu, conform ISO

127
22000 exigenŃele care vizează derularea proceselor pentru realizarea
produselor alimentare sigure sunt grupate pe subcapitole:
7.1 GeneralităŃi
7.2 Programe preliminare (PRP)
7.3 Etape preliminare analizării pericolelor
7.4 Analiza pericolelor
7.5 Proiectarea şi reproiectarea PRP operaŃionale
7.6 Elaborarea planului HACCP
7.7 Actualizarea informaŃiilor preliminare
şi a documentelor care specifică PRP şi planul HACCP
7.8 Verificare. Planificarea activităŃilor de verificare
7.9 Operarea sistemului de management al siguranŃei alimentare

4. Programele preliminare

Prin programele preliminare se urmăreşte asigurarea condiŃiilor şi

activităŃilor de bază care sunt necesare pentru realizarea şi menŃinerea unui
mediu igienic adecvat pe întregul lanŃ parcurs de alimente în organizaŃie,
precum şi asigurarea obŃinerii unor produse finale sigure.
Programele preliminare (PRP) se referă la:
• PRP pentru infrastructură şi menŃinere: clădiri şi amenajări, utilităŃi,
servicii auxiliare, echipamente şi întreŃinere etc.
• PRP operaŃionale (PPO) - includ informaŃii referitoare la produse,
procese şi operaŃiile necesare pentru analizarea pericolelor.
Bune practici de lucru (GMP, GHP) includ măsuri preventive, cu
privire la condiŃiile interne şi externe referitoare la organizaŃie, cu scopul de
a evita/ reduce probabilitatea de contaminare a produsului. Programele
preliminare însă nu se limitează la măsurile (GMP) prin care sunt controlate
pericolele potenŃiale.
Pentru derularea corespunzătoare a PRP este necesar să se aloce
resurse adecvate, procesele să fie planificate şi îmbunătăŃite continuu.

5. Aplicarea metodei HACCP

Sistemul (metoda) HACCP este un sistem de control al riscurilor, care

sunt relevante pentru siguranŃa alimentelor, cu ajutorul punctelor critice de
control. Punctul critic de control (PCC) reprezintă locul, momentul sau faza
în care pot interveni schimbări nedorite ale calităŃii igienice a produselor şi
la nivelul căruia se pot aplica măsuri preventive prin care se elimină sau se
reduc la un nivel acceptabil aceste riscuri.

128
 Analiza pericolelor se face pentru a determina unde şi cum apar
pericolele. Analiza pericolelor se efectuează în două etape:
1. Etapa preliminară - asigurarea condiŃiilor prin executarea PRP
2. Analiza propriu-zisă a pericolelor
În acest sens trebuie colectate şi utilizate corespunzător informaŃiile
pentru identificarea pericolelor potenŃiale şi evaluarea riscurilor. După
modelul arborelui decizional se determină PCC şi se întocmeşte planul
HACCP. Se stabilesc limitele critice, precum şi măsurile de monitorizare şi
de control. Acolo unde este cazul se stabilesc acŃiuni corective, iar întregul
proces trebuie documentat. În consecinŃă, metoda HACCP se bazează pe
aplicarea celor şapte principii de bază enunŃate anterior.
Este obligatorie verificarea, validarea şi îmbunătăŃirea sistemului de
management al siguranŃei alimentului (SMSA) bazat pe principiile HACCP.

LECłIA 11. APLICAłII PRIVIND TEHNOLOGIA ŞI

MERCEOLOGIA PRODUSELOR NEALIMENTARE

Elemente teoretice

Domeniul mărfurilor nealimentare este larg şi cuprinde peste 300000

de produse nominalizate, diversificate sub aspectul tipo-dimensiunilor. La
acestea se adaugă accesoriile, piesele de schimb şi materialele consumabile.
Mărfurile industriale nealimentare provin, în principal, din domeniul
anorganic, exceptând unele grupe de produse (produsele din lemn, produsele
textile, de pielărie şi blănurile). Ele înglobează un grad avansat de prelucrare
tehnologică şi sunt destinate să satisfacă o gamă complexă de nevoi: de
protecŃie biologică, de igienă şi confort ambiental, nevoi de ordin funcŃional,
prin uşurarea muncii în gospodărie, nevoi de ordin social, cultural şi sportiv.
Sub aspect tehnic, în cazul particular al mărfurilor de utilizare
îndelungată, calitatea produselor este definită nu doar prin caracteristicile
tehnice, ci şi cele funcŃionale, şi anume: fiabilitatea, disponibilitatea şi
mentenabilitatea. Comparativ cu celelalte categorii de mărfuri nealimentare
sau alimentare, produsele de utilizare îndelungată se uzează atât moral, cât şi
fizic.
Prezentând un grad înalt de tehnicitate, comercializarea lor necesită
existenŃa unor cărŃi tehnice de utilizare, a declaraŃiei de conformitate,
precum şi existenŃa certificatelor de garanŃie acordate de către producător.
Exceptând produsele de consum imediat, mărfurile nealimentare nu-şi
pierd valoarea de întrebuinŃare imediat, după utilizare, fiind necesară
129
menŃinerea caracteristicilor tehnico-funcŃionale pe toată durata lor medie de
utilizare.
Calitatea mărfurilor industriale este influenŃată uneori, în mod
hotărâtor, de factorii estetici şi conjuncturali. Moda, stilul, accesoriile
reprezintă elemente de influenŃare a deciziei de cumpărare.
În continuare, vor fi introduse succint câteva grupe de mărfuri
industriale nealimentare.
Mărfurile ceramice şi din sticlă prezintă importanŃă deosebită pentru
anumite domenii de utilizare: articole de menaj, articole decorative,
geamuri, optică, ambalaje, obiecte ceramice sanitare, materiale de
construcŃii de finisaj (plăci ceramice), materiale de construcŃii (cărămizi,
Ńigle, Ńevi), ceramică tehnică etc., care nu pot fi înlocuite de alte mărfuri.
Sortimentul mărfurilor ceramice şi al celor din sticlă este foarte divers,
ca urmare a gamei largi de materii prime şi materiale auxiliare, a variatelor
procedee de prelucrare şi de finisare.
Numărul de defecte rezultate în urma procesului tehnologic şi
gravitatea acestora (minore sau majore) impune încadrarea lor pe clase de
calitate, evidenŃiate prin etichetare sau marcare.
MenŃinerea calităŃii şi integrităŃii articolelor de menaj şi decorative, ce
aparŃin acestor grupe de mărfuri, este asigurată de materiale specifice de
ambalare (carton cu ondule şi/ sau materiale de calare împotriva şocurilor
mecanice).
Aceste mărfuri se comercializează fie sub formă de piese separate
(bibelouri, farfurii, căni, pahare etc.), fie sub formă de seturi şi servicii (de
ceai, de cafea, de dulceaŃă, de apă etc).
Confortul ambiental poate fi asigurat de produsele finite din lemn.
Comparativ cu semifabricatele din lemn ameliorat (cherestea, furnire,
placaje, lemn stratificat/ lamelat, panel, plăci aglomerate din aşchii de lemn
PAL, plăci din fibre de lemn PFL) sau din lemn înnobilat (produse
melaminate, înnobilate prin emailare sau imprimare şi lăcuire), sortimentele
de mobilă înglobează un grad avansat de prelucrare tehnologică.
Definită ca un ansamblu de piese de folosinŃă îndelungată, obŃinute din
lemn sau alte materiale, mobila are un rol funcŃional şi decorativ în
amenajarea unei încăperi cu o anumită destinatie.
După aspectul exterior şi linia generală, sortimentul de mobilier se
grupează în: mobilier modern; mobilier rustic; mobilier naturist; mobilier
stil clasic.
În ceea ce priveşte mobilierul modern, acesta răspunde cerinŃelor de
ordin funcŃional, estetic şi economic, fiind construit şi dimensionat astfel
încât să ocupe un spaŃiu cât mai redus din suprafaŃa destinată spaŃiului de
locuit. Printre tendinŃele de realizare a acestui stil de mobilă, se numără:
130
mobilierul combinat, mobilierul adaptabil, mobilierul din elemente tipizate,
modulate, multifuncŃionale.
Mărfurile chimice satisfac o serie de necesităŃi legate de întreŃinerea
şi igiena organismului uman (agenŃii de spălare, produsele cosmetice),
necesităŃi de protecŃie a diferitelor materiale şi necesităŃi estetice (produsele
peliculogene).
Săpunurile sunt o categorie reprezentativă pentru agenŃii de spălare,
caracterizate prin proprietăŃi tensioactive: putere mai mare sau mai mică de
udare, emulsionare, spumare, spălare. Se comercializează într-o gamă
diversificată, funcŃie de ingredientele folosite, de anumite caracteristici
senzoriale (formă, culoare, parfum, stare de agregare) şi tehnice (gramaj),
precum şi în funcŃie de tipurile de ambalaje şi materiale de ambalare
folosite.

AplicaŃii practice - Laborator

→ 1. Analiza sortimentului şi calităŃii mărfurilor ceramice –

articole de menaj şi decorative

Planul de lucru:

1.Identificarea şi analiza tipului de masă ceramică;

2.Analiza procedeelor decorative;
3.Identificarea şi analiza potenŃialelor abateri calitative.

Rezolvare:

1. Identificarea şi analiza tipului de masă ceramică

În tabelul 21 sunt identificate sortimentele de masă ceramică şi sunt

caracterizate din punct de vedere calitativ produsele luate în studiu.

2. Analiza procedeelor decorative

În tabelul 22 sunt redate principalele procedee de decorare ale

produselor ceramice şi efectele estetice obŃinute prin decorarea produselor.

3. Identificarea şi analiza potenŃialelor abateri calitative

3.1 Defecte de formă, dimensiuni şi masă: asimetrie, deformarea

marginilor faŃă de planul orizontal, ovalitate, neplaneitatea suprafeŃei de
131
sprijin, abateri de la înălŃimea totală, diametrul sau capacitatea obiectului,
grosime şi masă necorespunzătoare.
3.2 Defecte de suprafaŃă: defecte de culoare şi de nuanŃă, glazură
afumată, metalizarea coloranŃilor, scurgeri de glazură, pori, băşici,
rugozitate, zgârieturi, fisuri, crăpături, ciobit, exfolieri, puncte negre, glazură
ondulată, mată, lipsă de glazură, proeminenŃe, valuri, discontinuităŃi etc.
3.3 Defecte de decor: lipsă de decor, decor neaderent, decor asimetric,
decor suprapus, arderea decorului, scurgeri de colorant, stropi de colorant,
abateri de la continuitatea contururilor, abateri de la nuanŃa ori de la
culoarea decorului, neuniformitatea liniilor sau a benzilor.

Tabelul 21.
Identificarea tipului de masă ceramică

Nr. Tipul de Caracteristici specifice

crt. produs
1. PorŃelanul Produs ceramic fin, compact în secŃiune (aspectul
ciobului), fin, glazura nu diferă de ciob.
Culoarea este alb-cenuşie sau alb-gălbuie (porŃelan
extra-fin).
PereŃii sunt subŃiri şi masa este mare (datorită miezului
compact).
Este translucid până la o grosime a cărei dimensiune
depinde tipul articolului (2 mm în cazul articolelor de
menaj, 3 mm în cazul porŃelanului fosfatic).
Sunetul emis la lovire (cu o baghetă din lemn) este
prelung şi clar.
SuprafaŃa de sprijin este neglazurată.
2. Semi- Masă ceramică fină, cu aspect mai apropiat de faianŃă
porŃelanul decât de porŃelan, structura ciobului este mai poroasă
decât în cazul porŃelanului (semicompactă) şi fină,
glazura nu diferă de ciob.
Culoarea este alb-cenuşie sau gri.
PereŃii sunt groşi şi prezintă opacitate.
Masa este mare, iar sunetul emis la lovire este scurt şi
clar.
SuprafaŃa de sprijin este neglazurată.
3. FaianŃa Miezul este poros în secŃiune, iar glazura diferă ca un
strat distinct de ciob.
Culoarea este alb-gălbuie sau galbenă.

132
Nr. Tipul de Caracteristici specifice
crt. produs
PereŃii sunt groşi şi prezintă opacitate.
Masa este mică (datorită porozităŃii ridicate a
miezului).
Sunetul emis la lovire este scurt şi înfundat.
SuprafaŃa de sprijin este total glazurată, iar prin lovire
se poate desprinde.
4. Ceramica Structura ciobului este poroasă (ciob grăunŃos), iar
comună glazura apare ca un strat distinct faŃă de miez.
(populară) În secŃiune are culoarea brun-roşcat, până la negru.
PereŃii sunt groşi şi prezintă opacitate.
Sunetul emis la lovire este scurt şi înfundat.
Masa este mică, iar suprafaŃa de sprijin este acoperită
cu glazură, în funcŃie de calitatea produsului ceramic.

Tabelul 22.
Procedee de decorare

Nr. crt. Tipul de decorare Descriere procedeu. Efecte obŃinute

1. Decorarea prin pictare Realizată cu pensula. Se obŃin produse
manuală cu valoare artistică deosebită.
2. Decorarea cu Decorurile cu culori ceramice se depun,
decalcomanii prin imprimare, pe o hârtie specială,
urmată de acoperirea cu o peliculă
suport de glisare. Aceasta permite
transferarea decorului pe produsul
ceramic.
3. Decorarea prin Se realizează cu aerografe, pe şabloane
pulverizare fixate pe produsul ceramic, obŃinându-
se suprafeŃe colorate şi fonduri în
degradeuri.
4. Decorarea prin Realizată cu ajutorul unor ştampile
ştampilare prevăzute cu un strat subŃire de cauciuc
în care este reliefat decorul. Acesta se
aplică după ce ştampila a fost apăsată în
pasta de colorare.
5. Decorarea prin Imprimarea este realizată cu ajutorul
imprimare unor plăci sau cilindri de oŃel pe care se
află gravat desenul, obŃinându-se un

133
Nr. crt. Tipul de decorare Descriere procedeu. Efecte obŃinute
decor simplu.
6. Decorarea prin gravare Se aplică încrustaŃii de aur pe produsele
ceramice fine.
7. Decorarea prin Se aplică produselor ceramice de serie
serigrafie mare (farfurii, ceşti, vaze etc.), folosind
maşini de imprimat cu site şablon.
8. Decorarea prin Constă în reproducerea unor fotografii
procedeul fotoceramic (peisaje, portrete etc.) în culori
vitrificabile pe suprafaŃa produsului
ceramic.

Exemplificări

Exemplul 1:
1.Denumirea şi destinaŃia produsului: farfurie pentru aperitiv;
2.Identificarea şi analiza tipului de masă ceramică: porŃelan (vezi
caracteristicile specifice din tabelul 21);
3.Procedee de decorare: serigrafie;
4.Tipuri de defecte: defecte de formă, dimensiuni şi masă
(neplaneitatea suprafeŃei de sprijin, margini deformate faŃă de planul
orizontal); defecte de decor (scurgeri de colorant).

Exemplul 2:
1.Denumirea şi destinaŃia produsului: platou pentru aperitive;
2.Identificarea şi analiza tipului de masă ceramică: faianŃă (vezi
caracteristici specifice din tabelul 21);
3.Procedee de decorare: decorare cu decalcomanii;
4.Tipuri de defecte: defecte de formă, dimensiuni şi masă (ovalitate,
deformarea marginilor faŃă de planul orizontal), defecte de suprafaŃă
(ştirbituri, fisuri, puncte negre, pori).

Exemplul 3:
1.Denumirea şi destinaŃia produsului: ceaşcă pentru cafea;
2.Identificarea şi analiza tipului de masă ceramică: semiporŃelan (vezi
caracteristici specifice din tabelul 21);
3.Procedee de decorare: decorare prin pulverizare (culoare în
degradeu);

134
 4.Tipuri de defecte: defecte de formă, dimensiuni şi masă (ovalitate,
margini deformate, neplaneitatea suprafeŃei de sprijin), defecte de suprafaŃă
(ştirbituri, glazură ondulată).

→ 2. Analiza sortimentului şi calităŃii mărfurilor din sticlă. Articole

de menaj şi decorative

Planul de lucru:

1. Denumirea şi destinaŃia produsului

2. Identificarea şi analiza tipului de sticlă
3. Procedeul de obŃinere a formei
4. Analiza procedeelor de finisare
5. Identificarea şi analiza potenŃialelor abateri calitative.

Rezolvare:

1. Denumirea şi destinaŃia produsului:

- Articole de menaj şi decorative din sticlă

2. Identificarea şi analiza tipului de sticlă

În tabelul 23 sunt indicate principalele caracteristici de calitate ale

sticlei comune şi sticlei cristal.

3. Procedeul de obŃinere a formei:

3.1 Fasonarea prin suflare (pereŃi subŃiri, desenul este executat la

suprafaŃa peretelui obiectului);
3.2 Fasonarea prin presare (pereŃi groşi, desenul este executat în
profunzimea peretelui obiectului).

4. Analiza procedeelor de finisare:

a) tăierea (decalotarea) – îndepărtarea părŃii superioare a obiectelor

obŃinute prin suflare;
b) lustruirea - îndepărtarea asperităŃilor, netezirea şi uniformizarea
suprafeŃelor (la obiectele obŃinute prin presare), obŃinerea unui luciu intens;
c) şlefuirea/ sculptarea - obŃinerea unui desen (şlif) la suprafaŃă sau în
profunzimea peretelui obiectului din sticlă;
135
 d) sablarea - operaŃie de mătuire a suprafeŃei obiectului prin utilizarea
unor procedee mecanice specifice;
e) decorarea prin pictare - vezi procedeul de la produsele ceramice
(decorul se simte la atingerea obiectului);
f) decorarea prin pulverizare - vezi procedeul de la produsele
ceramice;
g) decorarea prin serigrafie - vezi procedeul de la produsele ceramice;
h) decorarea prin decalcomanii - desene realizate în culori fuzibile sau
amestecuri de metale preŃioase şi emailuri colorate pe straturi subŃiri de lac
organic, depuse pe un suport provizoriu de hârtie;
i) decorare în timpul prelucrării la cald - prin acest procedeu se obŃin
sticla marmorată, filigranată, colorată uniform sau în degradeuri, combinări
de sticle colorate formate din una sau mai multe baghete;
j) gravarea artistică - decoruri complexe, mate sau cu aspect metalizat.

Tabelul 23.
Identificarea tipului de sticlă. Articole de menaj şi decorative

Nr. Tipul de sticlă Caracteristici specifice

crt.
1. Sticla comună
(articole din sticlă
suprapusă, articole din
sticlă colorată în
degradé, articole din
sticlă marmorată,
articole din sticlă filată,
articole din sticlă jivrată,
articole din sticlă irizată,
articole din sticlă Gallé.
2. Sticla cristal
(Cristal greu – min 30%
oxid de plumb; Cristal
semigreu – între 18 şi
30% oxid de plumb;
Cristal uşor – între 9 şi
18% oxid de plumb;
Sticlă semicristal – max.
9% oxid de plumb)
Poate fi obŃinută prin presare sau suflare,
are pereŃi groşi sau subŃiri, netezi, fără
desene sau cu desene, executate în
profunzimea peretelui ori la suprafaŃa
acestuia. Poate fi colorată sau incoloră, cu
suprafaŃă translucidă sau transparentă, cu
un anumit grad de luciu (lucioasă,
semilucioasă sau mată obŃinută prin
matizare). La lovirea cu o baghetă din
lemn sunetul este scurt şi înfundat.
Este incoloră, cu un grad ridicat de
transparenŃă şi omogenitate, prezentând
valori ridicate ale indicilor de refracŃie
(luciu puternic).
Şlifurile (desenele) sunt de regulă adânci
şi bogate, cu multiple faŃete care dau un
efect deosebit la trecerea luminii.
La lovirea cu o baghetă de lemn emite un
sunet prelung şi clar (cristalin).

136
5. Identificarea şi analiza potenŃialelor abateri calitative (tipuri de defecte):

5.1 Defecte de topitură: incluziuni în masa de sticlă (de gaze, de sticlă

– perle, dungi fine sau mai pronunŃate, valuri sau unde pronunŃate – de
particule solide nevitroase – pietre, noduri), defecte de culoare (sticlă cu
nuanŃe verzui, roz).
5.1 Defecte de fasonare: abateri de la formă, dimensiuni, capacităŃi şi
masă (ovalitate, conicitate, curbură, deformarea marginilor faŃă de planul
orizontal, neplaneitatea suprafeŃei de sprijin, defecte de integritate –
surplusuri de masă sticloasă, discontinuităŃi ale suprafeŃei sau lipsuri din
suprafaŃă, zgârieturi, fisuri, crăpături, crestături, nervuri, ştirbituri).
5.3 Defecte de finisare: şlefuire incompletă, şlif întrerupt sau zgâriat,
perete străpuns de şlefuire, şlefuire prea adâncă, zgârieturi, matizări ale
suprafeŃei, suprafaŃă incomplet matizată sau neuniform matizată, asimetrie
ale elementelor de decor, scurgeri de colorant.
5.4 Defecte din timpul manipulării, depozitării şi transportului:
voalarea suprafeŃei (reducerea gradului de transparenŃă, a gradului de luciu
şi a indicelui de refracŃie); zgârieturi, fisuri, ştirbituri.

Exemplificări

Exemplul 1:
1.Denumirea şi destinaŃia produsului: pahar de şampanie.
2.Identificarea şi analiza tipului de sticlă: sticlă comună, translucidă pe
anumite porŃiuni, suprapusă (stratul exterior este colorat în roşu-rubiniu, cel
interior este incolor), pereŃi subŃiri cu desene complexe în profunzime,
obŃinute prin şlefuire, cu suprafaŃă lucioasă; la lovire emite un sunet scurt şi
clar.
3.Procedeul de obŃinere a formei: suflare (cupa); presare (piciorul).
4.Procedeul de finisare: tăiere, lustruire, şlefuire.
5.Tipuri de defecte: defecte de topitură (incluziuni gaze şi de sticlă în
sticlă); defecte de fasonare (abateri de formă – ovalitate, deformarea
marginilor); defecte de finisare (şlif întrerupt); defecte din timpul operaŃiilor
de manipulare, depozitare şi transport (ştirbituri).

Exemplul 2:
1.Denumirea şi destinaŃia produsului: vază.
2.Identificarea şi analiza tipului de sticlă: sticlă comună Gallé (pereŃi
groşi, suprafaŃă netedă, translucidă, culoare albă mată, la lovire emite un
sunet scurt şi înfundat).
3.Procedeul de obŃinere a formei: presare.
137
 4.Procedeul de finisare: lustruire, sablare, decorare în timpul
prelucrării la cald, pictare manuală.
5.Tipuri de defecte: defecte de fasonare (abateri de la formă –
deformarea marginilor); defecte de topitură (incluziuni de sticlă în sticlă).

Exemplul 3:
1.Denumirea şi destinaŃia produsului: pahar pentru apă.
2.Identificarea şi analiza tipului de sticlă: cristal greu, pereŃi groşi cu
desene bogate executate în profunzimea peretelui, incolor, cu grad de
omogenitate şi transparenŃă ridicat, luciu puternic, multiple faŃete ale
desenului care, la trecerea luminii dau un efect deosebit; la ovire emite un
sunet prelung şi clar.
3.Procedeul de obŃinere a formei: presare.
4.Procedeul de finisare: lustruire, şlefuire.
5.Tipuri de defecte: defecte de topitură (incluziuni de gaze şi de sticlă
în sticlă); defecte de fasonare (abateri de formă, deformarea marginilor,
defecte de integritate – surplusuri de masă sticloasă); defecte de finisare (şlif
întrerupt, asimetrie a elementelor de decor).

→ 3. Analiza sortimentului şi calităŃii articolelor de mobilier

Rezolvare:

1. ExplicaŃii – prezentarea sortimentului şi tipuri de abateri calitative

1. Denumirea şi destinaŃia mobilierului: mobilier pentru uz casnic,

pentru instituŃiile publice, pentru clădiri social-culturale, pentru spitale şi
sanatorii, mobilier comercial şi hotelier, mobilier şcolar, mobilier industrial.
2. Modul de utilizare: mobilier pentru depozitare, mobilier pentru
lucru şi servit masa, mobilier pentru şedere şi odihnă etc.
3. Natura materiei prime: din lemn masiv, din plăci aglomerate, din
materiale combinate (lemn + material textil/ sticlă/ marmură/ piele/
materiale plastice etc.), din lemn cu rame placate (placaj, PFL, PAL).
4. Modul de finisare: mobilier cu suprafaŃă şlefuită, băiŃuită, lăcuită,
ceruită, decorativă şi de imitaŃie, emailată.
5. Modul de asamblare: mobilă demontabilă, nedemontabilă, cu
asamblare mixtă.
6. Felul ornamentelor: mobilă profilată, sculptată, încrustată,
gravată, pictată, mozaicată.
7. Stilul mobilierului: modern (contemporan), naturist, rustic etc.

138
 8. Modul de comercializare: piese separate de mobilier, garnitură de
mobilier.
9. Modul de aranjare în spaŃiul de locuit: mobilă zidită, camuflată,
pliantă, modulată, aparentă (realizată din rigips, zidărie, beton).
10. Identificarea şi analiza potenŃialelor abateri calitative (tipurile de
defecte)
10.1 Defecte rezultate din operaŃiile de pregătire a furnirelor: noduri
căzătoare, albăstreală, rupturi, inima roşie a fagului, găuri de insecte, furnire
cu îmbinări deschise, furnire ondulate, îmbinări de furnire cu defecte de
prelucrare (bavuri, rupturi etc.), furnire îmbinate asimetric, furnire dezlipite,
denivelări, crăpături, adeziune necorespunzătoare a furnirelor la suprafaŃa
panourilor);
10.2 Defecte de finisare a panourilor: şlefuire defectuoasă (penetrantă,
insuficientă, neuniformă), zgârieturi, băiŃuire neuniformă, lovituri mecanice,
lipsa sau slaba aderenŃă a peliculei de lac, bule de aer în pelicula de lac,
denivelări ale peliculei de lac, grosimi neuniforme şi insuficiente ale
peliculei de lac, pete albe (datorate suprafeŃelor murdare sau neuscate),
cratere mici, urme de ulei, neuniformitatea culorii furnirului sau a nuanŃei
lacului, acoperire neuniformă a suprafeŃei cu pelicula de lac, chituire
necorespunzătoare;
10.3 Defecte de montare: îmbinări neetanşe, lipsa rezistenŃei
ansamblelor îmbinate, dimensionarea incorectă a lăcaşurilor, strângerea
incorectă a pieselor în dispozitivele de strângere, puncte de coroziune
(combinaŃii cu metal) etc.

2. Exemplificări

Exemplul 1:
1. Denumirea şi destinaŃia mobilierului: scaun, mobilier şcolar.
2. Modul de utilizare: mobilier pentru şedere şi odihnă.
3. Natura materiei prime: lemn masiv (fag), tapiŃerie din material
textil.
4. Modul de finisare: mobilier cu suprafaŃă şlefuită şi băiŃuită, lăcuită.
5. Modul de asamblare: mobilă nedemontabilă.
6. Felul ornamentelor: fără.
7. Stilul mobilierului: stil modern (contemporan).
8. Modul de comercializare: piesă separată.
9. Modul de aranjare în spaŃiul de locuit: mobilă tipizată.
10. Tipurile de defecte: defecte de finisare a panourilor (lovituri
mecanice, bule de aer în pelicula de lac, urme de clei).

139
 Exemplul 2:
1. Denumirea şi destinaŃia mobilierului: masă pliantă, mobilier pentru
uz casnic.
2. Modul de utilizare: mobilier pentru lucru şi servit masa.
3. Natura materiei prime: plăci aglomerate lemnoase (PFL), furniruite
cu stejar.
4. Modul de finisare: şlefuită, băiŃuită, lăcuită.
5. Modul de asamblare: mobilă nedemontabilă.
6. Felul ornamentelor: fără.
7. Stilul mobilierului: stil modern (contemporan).
8. Modul de comercializare: piesă separată.
9. Modul de aranjare în spaŃiul de locuit: mobilă modulată.
10. Tipurile de defecte: defecte rezultate din operaŃiile de pregătire a
furnirelor (denivelări şi crăpături ale furnirelor), neuniformitatea culorii
peliculei de lac.

Exemplul 3:
1. Denumirea şi destinaŃia mobilierului: bibliotecă, mobilier pentru uz
casnic.
2. Modul de utilizare: mobilier pentru depozitare.
3. Natura materiei prime: lemn masiv (uşile), plăci aglomerate
lemnoase (PAL) acoperite cu material textil (picioarele).
4. Modul de finisare: şlefuire şi lăcuire (uşile), suprafeŃe decorative şi
de imitaŃie.
5. Modul de asamblare: mobilă demontabilă.
6. Felul ornamentelor: fără.
7. Stilul mobilierului: stil modern (mobilă tipizată, modulată).
8. Modul de comercializare: garnitură de mobilier.
9. Modul de aranjare în spaŃiul de locuit: mobilă modulată.
10. Tipurile de defecte: defecte de finisare a panourilor (culoare
neuniformă a lacului, urme de clei), defecte de montare (dimensionarea
incorectă a lăcaşelor; strângerea incorectă a pieselor în dispozitivele de
strângere).

→ 4. Analiza sortimentului şi calităŃii săpunului

Planul de lucru:

1.Identificarea tipului de săpun

2.Analiza caracteristicilor organoleptice ale săpunului:
3.Analiza potenŃialelor abateri calitative (tipurile de defecte)
140
 Rezolvare:

1. Identificarea tipului de săpun:

a) săpun de rufe (neparfumat, parfumat, pentru spălări uşoare, pentru

scoaterea petelor);
b) săpun sub formă de pastă sau sub formă de fulgi;
c) săpun de semi-toaletă (în variantele: tip obişnuit; tip superior; fără
coloranŃi, substanŃe de parfumare şi alte adaosuri);
d) săpun de toaletă (în variantele: tip obişnuit sau standard; fin şi
extrafin ce conŃin adaosuri – ulei de cocos, ulei de palmier, lanolină - cu
efect emolient şi capacitate mare de spumare, adaosuri de coloranŃi şi de
substanŃe de parfumare;
e) săpun lichid;
f) săpunuri medicinale şi dezodorizante cu adaosuri de substanŃe
medicamentoase (sulf, gudron, de fag, borax etc.);
g) săpunuri pentru copii;
h) săpunuri de ras.

2. Analiza caracteristicilor organoleptice ale săpunului:

2.1 Aspectul (vizual) – starea suprafeŃei netedă sau cu asperităŃi, fără

defecte de formă, formă integră, secŃiune omogenă, ştanŃare clară.
2.2 ConsistenŃa (prin palpare, apăsare normală a suprafeŃei cu ajutorul
degetelor) – solidă, nu permite deformarea, imprimarea de urme sau
adâncituri pe suprafaŃă; în secŃiune este omogenă, fără tendinŃa de
stratificare sau sfărâmare.
2.3 Mirosul (prin examinarea unei bucăŃi de săpun sau a unor mici
porŃiuni sfărâmate între degete) – caracteristic, parfumat, fără miros de
rânced.
2.4 Culoarea (compararea cu o mostră etalon) – uniformă la suprafaŃă
şi în secŃiune, fără pete, puncte negre sau de culoare închisă.

3. Analiza potenŃialelor abateri calitative (tipurile de defecte):

-defecte de formă (prezenŃa crăpăturilor la suprafaŃă; lipsa ştanŃării sau

ştanŃare neclară; pete negre; apariŃia unui strat alb de sare la suprafaŃă -
înflorirea);
-secŃiune neomogenă (stratificată, cu tendinŃă de sfărâmare, cu
structură grăunŃoasă, grişarea);
141
 -consistenŃă necorespunzătoare ce permite deformarea şi imprimarea
de urme sau adâncituri;
-miros de rânced;
-închiderea/ modificarea culorii.

Exemplificări

Exemplul 1:
1.Identificarea tipului de săpun: săpun de toaletă extrafin (cu ulei de
palmier, lanolină, cazeină, substanŃe de parfumare, cu capacitate mare de
spumare, efect emolient).
2.Analiza caracteristicilor organoleptice: starea suprafeŃei netedă, fără
defecte, formă ergonomică, integră, secŃiune omogenă; consistenŃă solidă,
nu permite deformarea sau imprimarea de urme sau adâncituri; miros
caracteristic, parfumat, fără miros de rânced; culoare albă, uniformă la
suprafaŃă şi în secŃiune, fără pete, puncte negre sau culoare închisă.
3.Tipurile de defecte: fără defecte.

Exemplul 2:
1.Identificarea tipului de săpun: săpun de rufe parfumat.
2.Analiza caracteristicilor organoleptice: starea suprafeŃei nu este
netedă, prezintă crăpături, forma nu este integră, ştanŃarea este clară;
consistenŃa este solidă, la apăsare nu permite imprimarea de urme sau
adâncituri; în secŃiune consistenŃa nu este omogenă, cu tendinŃe de
sfărâmare; mirosul este caracteristic, parfumat, fără miros de rânced;
culoarea este uniformă (violet) la suprafaŃă şi în secŃiune, fără pete, puncte
negre sau culoare închisă.
3.Tipurile de defecte: fisuri şi crăpături la suprafaŃă; forma nu este
integră (câteva fragmente lipsă); consistenŃă neomogenă în secŃiune, cu
tendinŃe de sfărâmare, grişare.

Rezumatul modulului

ParticularităŃile mărfurilor alimentare.

Analiza senzorială a produselor. Studiul merceologic al produselor
alimentare
SiguranŃa alimentelor conform metodei HACCP
Articolele de menaj şi decorative din ceramică şi din sticlă
Piesele de mobilier
Săpunurile - agenŃii de spălare

142
 Bibliografie

de bază
1. Antonescu E., Voicu O.L., “Bazele merceologiei”, Ed.
IndependenŃa Economică, Piteşti, 2009
2. Sîrbu A., Voicu O.L., „Fundamentele tehnologiei şi merceologiei”,
Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
suplimentară
3. Neacşu M.L., VlăduŃ D., Sîrbu A., „Tehnologii în industria
alimentară şi nealimentară”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2004
4. Sîrbu A., „Mărfuri şi tehnologii alimentare, securitatea
consumatorului. Note de curs”, UCB, Râmnicu Vâlcea, 2009
5. Sîrbu A. (coord.), „Merceologie alimentară”, Ed. IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2001
6. Sîrbu A., „Merceologie şi expertiză merceologică. II. Note de
seminar”, UCB, Râmnicu Vâlcea, 1999

Întrebări de autoevaluare

1. ParticularităŃile mărfurilor industriale alimentare sub aspect calitativ

– condiŃiile pentru ca un produs să fie aliment.
2. Ce reprezintă proprietăŃile senzoriale ale produselor alimentare şi
care este rolul lor în decizia de cumpărare?
3. PrecizaŃi două metode de analiză senzorială a produselor.
4. Care este rolul siguranŃei alimentelor în economia actuală?
5. Abordarea conceptuală a siguranŃei alimentelor se referă la......
6. Abordarea sistemică a siguranŃei alimentelor constă în.....
7. Care sunt instrumentele folosite pentru implementarea unui sistem
de management al siguranŃei alimentului într-o unitate economică
din domeniul alimentar?
8. ParticularităŃile mărfurilor industriale nealimentare.
9. Caracteristicile organoleptice ale principalelor tipuri de mărfuri
ceramice – articole de menaj şi decorative.
10. Caracteristicile organoleptice ale principalelor tipuri de sticlă –
articole de menaj şi decorative.
11. Procedeele de decorare specifice mărfurilor ceramice – articole de
menaj şi decorative.
12. Procedeele de finisare specifice mărfurilor din sticlă – articole de
menaj şi decorative.
13. Principalele tipuri de defecte ale mărfurilor ceramice – articole de
menaj şi decorative.
143
14. Principalele tipuri de defecte ale mărfurilor din sticlă – articole de
menaj şi decorative.
15. ParticularităŃile mobilierului modern (contemporan).
16. Principalele categorii de defecte specifice mobilierului.
17. Criteriile de clasificare ale mobilei.
18. Sortimentele de săpun comercializate pe piaŃa economică.
19. Principalele caracteristici organoleptice ale săpunului.
20. PotenŃialele abateri calitative ale săpunului.

Teme - AplicaŃii practice

1. EfectuaŃi analiza senzorială a unui produs alimentar prin metoda de

descriere a calităŃii
2. EfectuaŃi analiza senzorială a unui produs alimentar prin metoda de
ordonare simplă după rang (caracteristică: aspect)
3. ApreciaŃi proprietăŃile organoleptice ale unui produs nealimentar
prin metoda preferenŃială cu scară hedonică
4. StabiliŃi nivelul de calitate al unui produs alimentar Ńinând cont de
calitatea prescrisă în standardele de produs
5. IdentificaŃi defectele produsului din sortimentul de mărfuri
nealimentare x

Temă de proiect

1. DefiniŃi un model de implementare al unui sistem de management

al siguranŃei alimentului într-o unitate economică de pe filiera
alimentară.

144
 MODULUL E
Asigurarea şi managementul calităŃii

Introducere

Calitatea este o cerinŃă fundamentală a competitivităŃii, consumatorul

actual fiind tot mai exigent faŃă de calitatea produselor şi a costurilor.
Calitatea nu se poate construi decât prin contribuŃia riguroasă şi
responsabilă a tuturor factorilor implicaŃi în procesul industrial, de la
cercetarea de marketing, până în momentul vânzării şi încheierii ciclului de
viaŃă al produsului.
În asigurarea calităŃii prezintă importanŃă ipostazele operaŃionale ale
noŃiunii de calitate, corespunzătoare fazelor de realizare a calităŃii sau
anumitor momente din circuitul tehnico-economic al ofertei.
Conceptul de asigurare a calităŃii a apărut din nevoia clientului de a
avea încredere în capacitatea furnizorului că-i va oferi produse şi servicii la
nivelul exigenŃelor cerute.
Asigurarea calităŃii vizează concomitent realizarea unor obiective
interne şi externe. Acest lucru presupune respectarea normelor în mod
consecvent, realizarea corectă a produsului de prima dată şi de fiecare dată,
calitatea fiind asigurată de sistemul creat, consolidat.
În condiŃiile unei concurenŃe tot mai puternice, adoptarea unui sistem
al calităŃii reprezintă un mijloc integrator de Ńinere sub control a tuturor
activităŃilor ce compun „bucla calităŃii” şi totodată de îmbunătăŃire continuă
a acestora.

Obiective
LecŃiile au menirea de a oferi studenŃilor cunoştinŃe de specialitate din
domeniul calităŃii, pe care să le poată analiza, sintetiza, interpreta, iar mai
apoi transpune în partea practică.
Suportul teoretic şi cel practic au un rol formativ, de modelare a
gândirii studentului, ca viitor manager, dându-i posibilitatea de a diagnostica
şi de a propune soluŃii optime cu privire la modul de gestionare eficientă a
calităŃii într-o organizaŃie, de asigurare şi îmbunătăŃire a tuturor activităŃilor
centrate pe calitate. De asemenea, ajută studenŃii să-şi îmbunătăŃească
abilitatea de comunicare eficientă cu membrii echipei.

Fond de timp: 6 ore

145
 Ritmul de studiu: 1 lecŃie/ săptămână, timpul recomandat de învăŃare
fiind de 2 ore pentru o lecŃie

Cuvinte cheie: cercul calităŃii, ipostazele calităŃii, calitate percepută

de client, asigurarea calităŃii, calitate totală, excelenŃă industrială, cultura
calităŃii, managementul calităŃii, standarde

Recomandări privind studiul

Se recomandă studenŃilor aprofundarea cunoştinŃelor teoretice
furnizate de suportul de curs şi îmbinarea lor cu partea practică. De
asemenea, se impune studierea bibliografiei aferente lecŃiei.

LECłIA 12. CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND ABORDAREA

CALITĂłII

Elemente teoretice

Dacă iniŃial, calitatea se referea numai la bunuri materiale, ulterior,

conceptul calităŃii a fost extins şi la activităŃile economice (calitatea
producŃiei) şi chiar la ansamblul vieŃii sociale (calitatea vieŃii).
O abordare complexă a calităŃii a avut-o David A. Garwin, profesor la
Harward Business School. În viziunea sa, există cinci orientări principale
care definesc modul în care este percepută calitatea:7
1. orientarea transcendentă, potrivit căreia calitatea este percepută în
mod subiectiv de către fiecare individ. O întreprindere care doreşte să atingă
perfecŃiunea în calitate demonstrează o asemenea abordare a calităŃii;
2. orientarea spre produs promovează ideea de mărime a calităŃii ce
poate fi măsurată cu exactitate. DiferenŃele de ordin calitativ dintre produse
sunt reflectate în diferenŃele ce apar între caracteristicile acestora. Se poate
stabili o corelaŃie strictă între variaŃia caracteristicilor şi nivelul calităŃii
produselor.
3. orientarea spre procesul de producŃie, potrivit căreia produsul este
„de calitate” dacă este conform cu cerinŃele prevăzute în documentele
tehnico-normative. Orice abatere de la specificaŃii echivalează cu o
diminuare a calităŃii.
4. orientarea spre costuri, care exprimă faptul că un produs este „de
calitate” dacă oferă anumite performanŃe la un nivel acceptabil al preŃului.

7
Olaru M., “Managementul calităŃii”, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.p. 36-38

146
Calitatea unui produs este definită prin intermediul costurilor şi implicit a
preŃurilor de comercializare.
5. orientarea spre utilizator, respectiv spre aflarea cerinŃelor
clientului printr-un studiu de marketing aprofundat.
Aceste orientări se regăsesc şi în abordarea modernă a calităŃii, care
promovează conceptul de „calitate percepută de client”. NecesităŃile
exprimate (în contracte economice) şi cele implicite ale clientului trebuie să
se regăsească în calitatea finală a produsului. Totodată, calitatea se
construieşte în toate verigile procesului industrial.
Standardul ISO 9000: 2005 prezintă conceptul de calitate ca fiind
„măsura în care un ansamblu de caracteristici implicite satisface cerinŃele”.
Cercetările recente demonstrează faptul că mulŃi consumatori îşi
modifică preferinŃele pentru anumite produse datorită calităŃii lor scăzute şi
mai apoi datorită preŃului. De regulă, un consumator educat este dispus să
plătească în plus pentru a beneficia de o calitate mai bună.
Un rol important în aprecierea şi analiza nivelului calitativ al unui
produs, la un moment dat, în raport cu o bază de referinŃă îl are indicatorul
sintetic al calităŃii. Luarea în calcul a cheltuielilor de producŃie (a
costurilor) sau a preŃurilor de vânzare, permite calcularea indicatorului
complex al calităŃii şi eficienŃei economice. Acest indicator reflectă şi
modul în care preŃul de vânzare al unui produs influenŃează decizia de
cumpărare.
Un model conceptual al activităŃilor interdependente, care influenŃează
calitatea produsului în toate etapele ciclului productiv, îl reprezintă cercul
calităŃii (spirala calităŃii)8. Aceasta cuprinde activităŃi care se
condiŃionează succesiv în ciclul productiv: marketing, planificare, finanŃare,
proiectare, aprovizionare, fabricaŃie, inspecŃie – încercare şi examinare,
desfacere, service, scoatere din uz.
Pentru a putea evalua gradul de satisfacŃie a cerinŃelor consumatorilor,
organizaŃiile trebuie să ia în considerare modul în care se reflectă exigenŃele
consumatorilor sau ale societăŃii în ansamblul activităŃilor ori modul în care
ele sunt percepute în diferitele etape ale traiectoriei produsului. Acest lucru
se poate realiza prin folosirea ipostazelor operaŃionale ale noŃiunii de
calitate. Ele reprezintă faze de realizare a calităŃii sau anumite momente în
circuitul tehnico-economic al ofertei.
În timpul relaŃiilor contractuale dintre furnizor şi beneficiari, apar
următoarele ipostaze operaŃionale ale noŃiunii de calitate: a) calitate

8
adaptat după: Ciurea S., Drăgulănescu N., Managementul calităŃii totale, Ed.
Economică, Bucureşti, 1995, p. 83, 153.

147
certificată; b) calitate prescrisă; c) calitate contractată; d) calitate livrată;
e) calitate reală.
Conform cerinŃelor standardului ISO 9000, comportarea în utilizare a
unui produs poate fi influenŃată de următoarele ipostaze ale calităŃii: a)
calitate rezultată din definirea nevoilor referitoare la produs (Q nevoi); b)
calitatea concepŃiei produsului (Q concepŃie); c) calitatea confruntării
produsului cu concepŃia sa (Q conf); d) calitatea rezultată din susŃinerea
produsului pe durata întregului ciclu de viaŃă (Q susŃinere).
Anumite ipostaze ale calităŃii sunt mai importante decât altele la un
moment dat, ele depinzând de cerinŃele clienŃilor, de stadiul derulării
contractului, dar, pe ansamblu, toate aceste faŃete ale calităŃii contribuie la
asigurarea şi îmbunătăŃirea calităŃii proceselor şi rezultatelor acestora:
1) calitatea proiectată, calitatea optimă prezintă importanŃă pentru crearea,
modernizarea şi reînnoirea sortimentului de mărfuri;
2) calitatea optimă, calitatea certificată, calitatea contractată, calitatea
reală şi calitatea de conformitate îşi găsesc aplicabilitate în activitatea de
contractare a mărfurilor;
3) calitatea reală, calitatea dinamică şi calitatea de conformitate sunt
importante în domeniul livrării produselor;
4) calitatea reală este folosită mai mult în domeniul vânzării.

AplicaŃii practice

→ 1. Analiza indicatorului complex al calităŃii şi eficienŃei

economice pentru produsul „X” comercializat pe piaŃa
municipiului Piteşti

Plan de lucru:

1. Analiza indicatorului sintetic al calităŃii Icq, pentru produsul „X” (în

variantele x1, x2, ..., xm)

1.1 Prezentarea ofertei pentru produsul „X” existentă pe piaŃa municipiului

Piteşti.
1.2 Calcularea coeficienŃilor de ponderare ai caracteristicilor direct
proporŃionale cu calitatea (p) şi invers proporŃionale cu calitatea (p1),
folosind metoda matriceală (v. tabelul 24).
Pentru caracteristicile CTF1, CTF2, CE1 şi CE2 coeficienŃii de
ponderare vor fi p1, p2, p3 şi p4, cu următoarele valori: p1=3/7=0,42;
p2=3/7=0,42; p3=1/7=0,14; p4=0/7=0.

148
 Tabelul 24.
Grila de comparaŃie

CTF1 CTF2 CE1 CE2 Total

CTF1 x 1 1 1 3
CTF2 1 x 1 1 3
CE1 0 0 x 1 1
CE2 0 0 0 x 0
Total 1 1 2 3 7
Legendă:
a) CTF1, CTF2, CE1, CE2 reprezintă caracteristicile tehnico-funcŃionale şi economice ale
fiecărei variante de produs „X”;
b) Fiecare caracteristică de pe linia tabelului 24 se compară cu caracteristica de pe coloana
acestuia, funcŃie de importanŃa acestor caracteristici la stabilirea calităŃii produsului „X”.

În tabelul 25 sunt prezentaŃi coeficienŃii de ponderare ai

caracteristicilor direct şi invers proporŃionale cu calitatea.

Tabelul 25.
CoeficienŃii de ponderare ai caracteristicilor direct
şi invers proporŃionale cu calitatea

Nr. Produsul Caracteristici Caracteristici PreŃ de

Crt. direct invers vânzare
proporŃionale cu proporŃionale cu (în lei)
calitatea calitatea la data
CTF1 CTF2 CE1 CE2 ...
0. X0 (referinŃă) Pr0
1. X1 Pr1
2. X2 Pr2
3. X3 Pr3
... ... ... ... ... ... ...
m. Xm Prm
Σponderi=1 0,42 0,42 0,14 0

1.3 Calcularea indicatorului sintetic al calităŃii Icq pentru produsul „X” (în
variantele x1, x2, ..., xm) după formula Icq=(Σxa/xref)p + (Σx’ref/x’a)p’ unde:
Icq= valoarea indicatorului sintetic al calităŃii;
xa, x’a= valorile caracteristicilor direct şi respectiv invers proporŃionale cu
calitatea produsului analizat;

149
xref, x’ref= valorile caracteristicilor direct şi respectiv invers proporŃionale cu
calitatea produsului de referinŃă.
Pentru produsul de referinŃă Icq0=1.
Pentru produsul X1:
Icq1= (CTF1(1)/CTF1(0))p1 + (CTF2(1)/CTF2(0))p2 + (CE1(1)/CE1(0))p3 + (CE2(1)/CE2(0))p4
..........................................................................................................................................
Pentru produsul Xm:
Icqm= (CTF1(m)/CTF1(0))p1 + (CTF2(m)/CTF2(0))p2 + (CE1(m)/CE1(0))p3 + (CE2(m)/CE2(0))p4

1.4 Ordonarea produselor (x1, x2, ..., xm) în funcŃie de Icq (tabelul 26) şi
transpunerea informaŃiilor în formă grafică – figura 28.

Tabelul 26.
Ordonarea produselor (x1, x2, ..., xm) funcŃie de Icq

Nr. crt. Produsul Icq Ierarhizare

1. X1 Icq1
2. X2 Icq2
3. X3 Icq3
...... ...... ...... ......
m Xm Icqm
Icq
Icqm
Icq1

Icq3

Icq2

X
Figura 28. Ierarhizarea produselor funcŃie de Icq

ObservaŃie: Se va realiza un scurt comentariu asupra informaŃiilor furnizate

de tabelul 26 şi de figura 28.

2. Analiza indicatorului complex al calităŃii şi eficienŃei economice Icq(pr)

pentru produsul „X” (în variantele x1, x2, ..., xm);

150
2.1 Calcularea indicatorului Icq(pr) după formula: Icq(pr)=(Ca/Cref)Icq unde:
Icq(pr)= valoarea indicatorului complex al calităŃii şi eficienŃei economice
(ce reflectă raportul calitate – preŃ pentru produsul „X”;
Ca, Cref= costurile sau preŃurile de vânzare aferente produsului analizat „X”
şi produsului de referinŃă Xref(Xo).
Pentru produsul de referinŃă, Icq(pr)0=1.
Pentru produsul X1, Icq(pr)1= (pr1/pr0)Icq1.
...........................................................
Pentru produsul Xm, Icq(pr)m= (prm/pr0)Icqm.
2.2 Ordonarea produsului „X” (în variantele x1, x2, ..., xm) funcŃie de Icq(pr) –
tabelul 27 şi transpunerea informaŃiilor obŃinute în formă grafică – figura 29.

Tabelul 27.
Ordonarea produselor x1, x2, ..., xm funcŃie de Icq(pr)

Nr. crt. Produsul Icq(pr) Ierarhizare

1. X1 Icq(pr)1
2. X2 Icq(pr)2
3. X3 Icq(pr)3
...... ...... ...... ......
m Xm Icq(pr)m
Icq(pr
)
Icq(pr)
Icq(pr) m

Icq(pr)
3

Icq(pr)
2

Figura 29. Ierarhizarea produselor funcŃie de Icq(pr)

ObservaŃie: Se va realiza un scurt comentariu asupra informaŃiilor furnizate
de tabelul 27 şi de figura 29.

151
3. Ierarhizarea produsului „X” (în variantele x1, x2, ..., xm) în funcŃie de Icq,
preŃ, Icq(pr) (tabelul 28).

Tabelul 28.
Ierarhizarea produselor x1, x2, ..., xm în funcŃie de Icq, preŃ, Icq(pr)

Nr. crt. Produsul Icq PreŃ Icq(pr)

1. X1
2. X2
3. X3
...... ...... ...... ...... ......
m Xm

ObservaŃie: Se va realiza un scurt comentariu al datelor din tabelul 28.

Exemplificări:

→ Exemplul 1. Analiza indicatorului complex al calităŃii şi eficienŃei

economice pentru produsul mini-sistem audio comercializat pe piaŃa
municipiului Piteşti

1. Analiza indicatorului sintetic al calităŃii Icq pentru produsul mini-sistem

audio comercializat pe piaŃa municipiului Piteşti.
1.1 Prezentarea ofertei pentru produsul mini-sistem audio existentă pe
piaŃa municipiului Piteşti este redată sintetic în tabelul 29.

Tabelul 29.
Oferta aferentă produsului mini-sistem audio
prezentă pe piaŃa municipiului Piteşti

Nr. Firma Caracteristici de calitate PreŃ de

crt. Puterea Puterea Greutate Confort Bandă vânzare
de consumată (kg) utilizare frecvenŃă martie
ieşire (W) (nr. audio 2009
(W) memorii (Hz) (RON)
radio)
0 Panasonic 2x30 130 13,30 20 44-22000 520
1 JVC 2x120 360 19,50 40 30-27000 1055
2 Technics 2x60 198 19,85 40 31-22000 950
3 Sony 2x65 220 13,80 30 40-15000 760
4 Philips 2x80 235 18,50 30 20-20000 800
5 Daewoo 2x35 140 14,00 30 50-15000 500

152
 Produsul mini-sistem audio este alcătuit din următoarele componente:
tuner cu lungimi de undă ultrascurte, medii şi lungi, dublu casetofon audio,
unitate CD, amplificator, boxe, telecomandă.
CerinŃele de calitate pentru produsul luat în analiză se referă la: calitate
înaltă de redare a sunetului exprimată printr-o gamă cât mai mare de răspuns
în frecvenŃă, putere de ieşire suficientă pentru o audiŃie perfectă din orice
colŃ al unei încăperi, posibilităŃi multiple de funcŃionare, redare înregistrări,
putere scăzută de consum, greutate mică.
1.2 Calcularea coeficienŃilor de ponderare ai caracteristicilor direct şi
invers proporŃionale cu calitatea (tabelul 30).

Tabelul 30.
Grila de comparaŃie

Pi Pc G Cu Bf Total
Pi x 1 1 1 1 4
Pc 0 x 1 0 0 1
G 0 0 x 0 0 0
Cu 0 1 1 x 0 2
Bf 0 1 1 1 x 3
Total 0 3 4 2 1 10

Tabelul 31.
CoeficienŃii de ponderare ai caracteristicilor
direct şi invers proporŃionale cu calitatea

Nr. Caracteristici direct Caracteristici PreŃ de

Crt. Produsul proporŃionale cu calitatea invers vânzare
Putere de Confort Bandă de proporŃionale cu în lei
ieşire în frecvenŃă calitatea (RON) în
(W) utilizare audio (hz)
(nr. de
Putere Greutate martie
consumată (kg) 2009
memorii) (W)
0. Panasonic 2x30 20 44-22000 130 13,30 520
(referinŃă)
1. JVC 2x120 40 30-27000 360 19,50 1055
2. Technics 2x60 40 31-22000 198 19,85 950
3. Sony 2x65 30 40-15000 220 13,80 760
4. Philips 2x80 30 20-20000 235 18,50 800
5. Daewoo 2x35 30 50-15000 140 14,00 500
Σponderi=1 0,4 0,2 0,3 0,1 0

153
 Pentru caracteristicile de calitate s-au alocat ponderile astfel:
- puterea de ieşire (Pi) / p1=4/10=0,4;
- puterea consumată (Pc) / p2=1/10=0,1;
- greutatea (G) / p3=0/10=0;
- confortul în utilizare (Cu) / p4=2/10=0,2;
- banda de frecvenŃă (Bf) / p5=3/10=0,3.
În tabelul 31 sunt prezentaŃi coeficienŃii de ponderare ai
caracteristicilor direct şi invers proporŃionale cu calitatea.
1.3 Calcularea indicatorului sintetic al calităŃii Icq pentru produsul
mini-sistem audio
Pentru produsul de referinŃă (Panasonic) Icq(ref)0=1.
Pentru produsul JVC, Icq1=2,418.
Icq1=(Σx1/xref)p + (Σx’ref/x’1)p’= 0,4x(2x120)/(2x30) + 0,2x40/20 +
0,3x26970/21956 + 0,1x130/260 + 0
Pentru produsul Technics, Icq2=1,565.
Icq2=(Σx2/xref)p + (Σx’ref/x’2)p’= 0,4x(2x60)/(2x30) + 0,2x40/20 +
0,3x21969/21956 + 0,1x130/198 + 0
Pentru produsul Sony, Icq3=1,423.
Icq3=(Σx3/xref)p + (Σx’ref/x’3)p’= 0,4x(2x65)/(2x30) + 0,2x30/20 +
0,3x14960/21956 + 0,1x130/220 + 0
Pentru produsul Philips, Icq4=1,694.
Icq4=(Σx4/xref)p + (Σx’ref/x’4)p’= 0,4x(2x80)/(2x30) + 0,2x30/20 +
0,3x19980/21956 + 0,1x130/235 + 0
Pentru produsul Daewoo, Icq5=1,062.
Icq5=(Σx5/xref)p + (Σx’ref/x’5)p’= 0,4x(2x35)/(2x30) + 0,2x30/20 +
0,3x1495/21956 + 0,1x130/140 + 0
1.4 Ordonarea produselor mini-sistem audio în funcŃie de Icq (tabelul
32) şi transpunerea informaŃiilor într-o formă grafică (figura 30).

Tabelul 32
Ordonarea produselor analizate funcŃie de Icq

Nr. crt. Produs Icq Clasificare /

ierarhizare
1. JVC 2,418 I
2. Philips 1,694 II
3. Technics 1,565 III
4. Sony 1,423 IV
5. Daewoo 1,062 V

154
 2,500

2,000

1,500

1,000 Icq

500

0
JVC Philips Technics Sony Daew oo

Figura 30: Ierarhizarea produselor funcŃie de Icq

Comentariu
În ceea ce priveşte performanŃa produsului analizat, primele locuri
au fost ocupate de JVC (locul I) şi Philips (locul II), deoarece au răspuns cel
mai bine cerinŃelor de calitate.

2. Analiza indicatorului complex al calităŃii şi eficienŃei economice Icq(pr)

pentru produsul mini-sistem audio în cele 5 variante.

2.1 Calcularea indicatorului Icq(pr).

Pentru produsul de referinŃă (Panasonic) Icq(pr)0=1.
Pentru produsul JVC, Icq(pr)1=4,905.
Icq(pr)1=(C1/Cref)Icq1 = 2,418x1055/520
Pentru produsul Technics, Icq(pr)2=2,859.
Icq(pr)2=(C2/Cref)Icq2 = 1,565x950/520
Pentru produsul Sony, Icq(pr)3=2,079.
Icq(pr)3=(C3/Cref)Icq3 = 1,423x760/520
Pentru produsul Philips, Icq(pr)4=2,606.
Icq(pr)4=(C4/Cref)Icq4 = 1,694x800/520
Pentru produsul Daewoo, Icq(pr)5=1,021.
Icq(pr)5=(C5/Cref)Icq5 = 1,062x500/520

2.2 Ordonarea produsului mini-sistem audio în cele cinci variante,

funcŃie de Icq(pr) – tabelul 33 – şi transpunerea informaŃiilor într-o formă
grafică – figura 31.

155
 Tabelul 33.
Ordonarea produselor analizate funcŃie de Icq(pr)

Nr. crt. Produs Icq(pr) Clasificare /

ierarhizare
1. JVC 4,905 I
2. Technics 2,859 II
3. Philips 2,606 III
4. Sony 2,079 IV
5. Daewoo 1,021 V

5,000
4,500
4,000
3,500
3,000
2,500
Icq(pr)
2,000
1,500
1,000
500
0
JVC Philips Daewoo

Figura 31: Ierarhizarea produselor funcŃie de Icq(pr)

3. Ierarhizarea produsului mini-sistem audio în cele 5 variante funcŃie de

Icq, preŃ, Icq(pr) – tabelul 34.

Tabelul 34.
Ordonarea produselor analizate funcŃie de Icq, preŃ şi Icq(pr)

Nr. crt. Produs Icq PreŃ (RON) Icq(pr)

1. JVC I I (1055) I
2. Technics III II(950) II
3. Sony IV IV (760) IV
4. Philips II III (800) III
5. Daewoo V V (500) V

156
Comentariu
Calculând raportul calitate – preŃ (indicatorul complex al calităŃii şi
eficienŃei economice), se observă faptul că produsul firmei JVC se menŃine
pe primul loc, având o foarte bună corelare a preŃului cu calitatea. De
asemenea, o bună corelare o înregistrează şi produsul firmei Daewoo (unei
calităŃi mai slabe îi corespunde un preŃ mai scăzut. O bună corelaŃie se
observă şi în cazul produsului Sony. Nu acelaşi lucru se poate spune şi
despre produsul Technics care înregistrează un preŃ destul de mare la o
calitate medie. SituaŃia opusă este cea a produsului Philips, la care raportul
calitate – preŃ este optim (o bună calitate la un preŃ rezonabil).
Deşi produsele JVC şi Philips s-au situat pe primele locuri ca
performanŃă (JVC – locul I, Philips – locul II), acestea au înregistrat un
decalaj semnificativ în privinŃa preŃului de achiziŃie, dar un decalaj
nesemnificativ în ceea ce priveşte valoarea indicatorului sintetic al calităŃii.
În această situaŃie, cumpărătorul va înclina în favoarea celui mai performant
produs.

LECłIA 13. ASIGURAREA CALITĂłII - CONCEPTE

DEFINITORII

Elemente teoretice

O preocupare principală a oricărui agent economic trebuie să fie

calitatea produselor şi serviciilor sale. În paralel cu transformările
tehnologice şi social-culturale rapide care au avut loc la începutul secolului
XX, au evoluat şi modalităŃile de asigurare a calităŃii produselor şi
serviciilor. Această evoluŃie a fost delimitată în mai multe etape, fiecare
având caracteristici specifice:
a) asigurarea calităŃii prin inspecŃie, atenŃia fiind concentrată asupra
produsului (şi cantităŃii), urmărindu-se verificarea post-proces a
conformităŃii cu specificaŃiile;
b) asigurarea calităŃii prin control, atenŃia fiind concentrată asupra
procesului, urmărindu-se menŃinerea sub control a proceselor; asigurarea
calităŃii prin metode statistice, accentul fiind pus pe fluxul tehnologic,
urmărindu-se cauzele defectelor, pentru prevenirea lor în procesele
ulterioare;
c) asigurarea calităŃii prin motivarea personalului. Valorificarea
conceptului „zero defecte” iniŃiat de Crosby în S.U.A., conştientizează
lucrătorii asupra faptului că, „totul trebuie făcut bine de prima dată”,

157
evitându-se astfel costurile pe care le implică controlul în procesul realizării
produselor.
d) asigurarea calităŃii prin orientarea către client, parte a
managementului calităŃii, concentrată pe furnizarea încrederii că cerinŃele
referitoare la calitate vor fi îndeplinite.
e) concepte integratoare de asigurare a calităŃii - care semnifică o
abordare globală a activităŃilor de Ńinere sub control a calităŃii într-o
întreprindere; calitatea totală reprezintă scopul, iar managementul total al
calităŃii reprezintă mijlocul pentru realizarea lui.
Asigurarea calităŃii, cu cele două componente ale sale (asigurarea
internă şi asigurarea externă a calităŃii), reprezintă un „ansamblu de acŃiuni
planificate şi sistematice desfăşurate în cadrul sistemului calităŃii şi
demonstrate atât cât este necesar pentru furnizarea încrederii
corespunzătoare că o activitate/ proces, produs, organizaŃie, sistem, persoană
sau o combinaŃie a acestora va satisface condiŃiile referitoare la calitate”9.
În scopul asigurării interne a calităŃii, este utilizat standardul ISO
9004 - Sistemele de management a calităŃii. Ghid pentru îmbunătăŃirea
performanŃelor. Acest model descrie toate elementele cu ajutorul cărora
poate fi dezvoltat şi implementat un sistem al calităŃii adaptat nevoilor
specifice întreprinderii, referitoare la calitate. El acoperă domeniile
marketing, proiectare, aprovizionare, producŃie, dar nu poate fi considerat ca
referenŃial pentru auditarea sistemului calităŃii în scopul certificării lui şi nu
este destinat utilizărilor în situaŃii contractuale.
Prin asigurarea internă a calităŃii se urmăreşte consolidarea încrederii
conducerii întreprinderii că va fi obŃinută calitatea propusă, prin activităŃi
planificate şi sistematice desfăşurate în cadrul sistemului calităŃii.
Standardul ISO 9001 - Sisteme de management al calităŃii. CerinŃe,
defineşte un model de asigurare externă a calităŃii, specificând cerinŃele
referitoare la sistemul calităŃii furnizorului, în vederea demonstrării de către
furnizor a aptitudinii sale privind realizarea calităŃii cerute, precum şi în
scopul evaluării acestei aptitudini de către client (secunda parte) sau de către
un organism independent (terŃă parte).
Cele mai valoroase rezultate pot fi obŃinute dacă organizaŃia respectivă
(producătoare sau prestatoare de servicii) utilizează într-un mod integrat
modelul asigurării interne a calităŃii ISO 9004 şi modelul asigurării externe
a calităŃii ISO 9001, având ca bază de pornire standardul ISO 9000 –
Sisteme de management al calităŃii. Principii de bază şi vocabular.
Din punct de vedere al beneficiarului, asigurarea calităŃii semnifică
faptul că toate cerinŃele referitoare la calitate au fost respectate.

9
ISO 9000:2005-Sisteme de management al calităŃii. Principii de bază şi vocabular.

158
 Începând cu anii `80 ai secolului al XX-lea, au fost promovate
concepte integratoare de asigurare a calităŃii, al căror punct de plecate l-a
constituit noua filozofie definită de A.V. Feigenbaum – controlul total al
calităŃii (TQC), care semnifică o abordare globală a activităŃilor de Ńinere
sub control a calităŃii într-o întreprindere. Un interes deosebit pentru
practica economică suscită conceptul de „managementul total al calităŃii
(TQM)”, utilizat în paralel sau în relaŃie cu cel de „calitate totală (TQ)”.
Calitatea totală este un ansamblu de principii şi metode organizate
într-o strategie globală, vizând mobilizarea întregii întreprinderi pentru
obŃinerea satisfacŃiei clientului, la un cost cât mai mic. Componentele
calităŃii totale sunt schematic prezentate în figura 32.

Figura 32. Componentele calităŃii totale

Expresiile „Calitate Totală (QT)”, „Controlul Total al CalităŃii (TQC)”

şi „Managementul Total al CalităŃii (TQM)” reprezintă concepte
integratoare de asigurare a calităŃii, din următoarele considerente:
1) toate compartimentele întreprinderii sunt implicate în asigurarea şi
îmbunătăŃirea calităŃii produselor şi serviciilor, între ele trebuind să se
stabilească relaŃii de tip client – furnizor (fiecare compartiment trebuie să-şi
elaboreze produsul în condiŃii de calitate stabilite de clienŃii săi);

159
2) fiecare lucrător din întreprindere este implicat în permanenŃă în
asigurarea calităŃii, aceasta reprezentând o problemă a conducerii de vârf;
3) toate activităŃile şi procesele din fiecare etapă a cercului (spiralei) calităŃii
sunt interconectate în realizarea şi îmbunătăŃirea calităŃii;
4) toate etapele traiectoriei produsului sunt luate în considerare, începând cu
evaluarea cerinŃelor şi terminând cu organizarea activităŃilor de service în
vederea asigurării calităŃii.
În TQM, conceptul de calitate se referă la realizarea tuturor
obiectivelor de management, inclusiv a obiectivelor calităŃii. Scopul TQM –
sistem de management al unei organizaŃii, centrat pe calitate – este acela de
a asigura succesul prin satisfacerea clientului şi obŃinerea de avantaje pentru
toŃi membrii organizaŃiei, cât şi pentru societate. Implementarea TQM
presupune existenŃa unui mediu cultural pentru a face faŃă problemelor
interne şi externe de supravieŃuire şi dezvoltare a organizaŃiei pe diferite
pieŃe. Cultura calităŃii este cea care favorizează munca în echipă şi
obŃinerea unor produse şi servicii de calitate.
Calitatea devine un factor de competitivitate a firmei în contextul
unei concurenŃe puternice dacă în organizaŃia respectivă sunt create
condiŃiile valorificării corespunzătoare a tuturor resurselor, dar şi a
implementării principiilor TQM referitoare la:
a) orientarea spre client;
b) calitatea pe primul plan, prin activităŃi preventive care să permită
aplicarea conceptului „zero defecte”;
c) viziunea sistemică, respectiv luarea în considerare a tuturor
elementelor ce compun sistemul calităŃii (elemente de conducere şi elemente
de desfăşurare), definite de conceptul „punctele cheie”;
d) argumentarea cu date şi fundamentarea deciziilor, respectiv
existenŃa unor proceduri de lucru, documente ale calităŃii şi alte documente
ale sistemului calităŃii)
Principiului „calitatea pe primul plan” i s-a asociat conceptul de
„excelenŃă” abordat ca strategie în managementul calităŃii. ExcelenŃa
industrială presupune: a) diversificarea şi îmbunătăŃirea calităŃii produselor
şi serviciilor; b) preŃ competitiv; c) termene scurte de răspuns la solicitările
clienŃilor. Prin urmare, excelenŃa semnifică asigurarea succesului în
competiŃie.
Primatul calităŃii într-o organizaŃie este exprimat în mod sugestiv prin
aşa-numitul „lanŃ” al lui Demming: îmbunătăŃirea calităŃii → creşterea
productivităŃii → reducerea costurilor → reducerea preŃurilor → creşterea

160
cotei de piaŃă → consolidarea poziŃiei → asigurarea de locuri de muncă →
recuperarea investiŃiei.10
CerinŃele referitoare la calitate se referă la: eficacitate, eficienŃă sau
trasabilitate. Pentru activitatea practică prezintă importanŃă calcularea
indicatorului complex al calităŃii şi eficienŃei economice. Acesta permite
aprecierea şi analiza la un moment dat a nivelului calitativ al unui produs, pe
baza principalelor caracteristici, în raport cu o bază de referinŃă, luând în
considerare cheltuielile de producŃie (costurile) sau preŃul de vânzare.

AplicaŃie - Studiu de caz

→ Politica de îmbunătăŃire a calităŃii în domeniul de activitate „X”

promovată de S.C. ......

Planul de lucru:

1. Definirea politicii calităŃii la firma „X”.

2. Prezentarea obiectivelor propuse în planul calităŃii.
3. Strategii de îmbunătăŃire a calităŃii.

Exemplificare:

Exemplul 1. Politica de îmbunătăŃire a calităŃii serviciilor medicale

promovată de CENTRUL MEDICAL „ELIM” (CME) din municipiul
Piteşti.

1. Definirea politicii calităŃii.

Potrivit DeclaraŃiei de politică în domeniul calităŃii, CME are ca

domeniu de activitate prestarea de servicii medicale în următoarele domenii:
medicină de laborator, imagistică medicală, specialităŃi medicale clinice.
Centrul medical ELIM, ca societate, funcŃionează pe piaŃa românească
a serviciilor de asistenŃă medicală în ambulatoriu din anul 1995.
Politica organizaŃiei este de a veghea la sănătatea clienŃilor acesteia,
îmbunătăŃind şi menŃinând la standarde ridicate calitatea serviciilor
furnizate, în scopul câştigării şi menŃinerii încrederii lor, de a se situa
întotdeauna peste aşteptările clienŃilor.

10
Antonescu E., Voicu O.L., „Bazele merceologiei”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti,
2009, p. 114

161
2. Prezentarea obiectivelor propuse în planul calităŃii.

Obiectivele propuse în Planul calităŃii, la data de 21.02.2008, au în

vedere:
- îmbunătăŃirea continuă a eficienŃei Sistemului de Management al
CalităŃii şi de Mediu implementat la nivelul CME şi tuturor punctelor de
lucru şi a resurselor necesare atingerii obiectivelor generale ale calităŃii;
- creşterea gradului de perfecŃionare a angajaŃilor CME;
- menŃinerea certificării pentru Sistemul de Management al CalităŃii,
la nivelul întregului centru, dar şi la punctele de lucru;
- menŃinerea acreditării pentru laboratoarele de analize medicale
Piteşti şi obŃinerea acreditării pentru laboratoarele de analize medicale
Vâlcea, conform cerinŃelor stipulate în standardul de referinŃă;
- respectarea cerinŃelor standardului SR EN ISO 14001/2005-Sisteme
de management de mediu;
- respectarea reglementărilor în vigoare ale Ministerului SănătăŃii şi
comunicarea acestor cerinŃe clienŃilor interni şi externi;
- respectarea drepturilor pacienŃilor şi promovarea unui comportament
amabil şi atent la cerinŃele şi aşteptările acestora, reducând la maximum
timpul de aşteptare.
Obiectivele şi Politica în Domeniul CalităŃii şi de Mediu sunt
comunicate întregului personal al organizaŃiei, analizate periodic şi revizuite
ori de câte ori este necesar.

3. Strategiile de îmbunătăŃire a serviciilor oferite de CME Piteşti.

Acestea au în vedere îndeplinirea obiectivelor planificate şi propuse

prin politica de calitate a firmei şi se referă la:
- renunŃarea la „nivelul acceptabil” al calităŃii, în contextul unei
concurenŃe tot mai puternice;
- controlul riguros al investigaŃiilor şi al rezultatelor de către
personalul avizat pentru acesta, accentul fiind pus pe prevenirea
eventualelor erori ce s-ar putea produce;
- utilizarea unor materiale de calitate pentru efectuarea analizelor şi a
investigaŃiilor;
- îmbunătăŃirea continuă a tuturor proceselor din fiecare etapă a
traiectoriei produsului / serviciului;
- utilizarea de metode moderne de instruire a întregului personal din
CME;
- încurajarea comunicării şi a lucrului în echipă pentru identificarea
problemelor şi prevenirea apariŃiei lor în procesele ulterioare;
162
 - respectarea programului de muncă, astfel încât angajaŃii să fie
mulŃumiŃi şi să efectueze servicii de calitate;
- introducerea unui program riguros de instruire a personalului, în
relaŃie cu evoluŃia procedeelor, metodelor şi tehnicilor utilizate în toate
compartimentele CME.
Sistemul de valori TQM este centrat pentru o îmbunătăŃire continuă a
satisfacerii necesităŃilor clienŃilor, promovării echipelor de lucru şi a
stabilirii unei imagini pozitive pe termen lung.

LECłIA 14. MANAGEMENTUL CALITĂłII. SISTEME DE

MANAGEMENT AL CALITĂłII

Elemente teoretice

SatisfacŃia clientului în ceea ce priveşte un produs (serviciu) depinde

de aproape toate activităŃile desfăşurate de către diferitele compartimente ale
unei întreprinderi, activităŃi care încep cu identificarea necesităŃilor
clientului şi continuă până la evaluarea îndeplinirii acestor activităŃi.
În această viziune, atingerea satisfacŃiei clientului se realizează prin
adoptarea unui sistem al calităŃii, ca mijloc de Ńinere sub control a tuturor
activităŃilor dintr-o organizaŃie.
Astfel, familia de standarde ISO 9000 aplicabile pentru
implementarea sistemelor de management al calităŃii (ISO 9000: 2005, ISO
9004: 2009, ISO 9001:2008 precum şi alte standarde asociate familiei ISO
9000) oferă un mijloc adecvat pentru a da încredere clientului că cerinŃele
sale sunt satisfăcute în totalitate.
Dat fiind această modalitate de abordare a problematicii calităŃii,
implementarea şi certificarea sistemului calităŃii în cadrul întreprinderilor
din Ńara noastră, constituie o condiŃie esenŃială pentru pătrunderea pe piaŃa
Uniunii Europene.
Standardele din familia ISO 9000 prevăd cerinŃele pentru întreg
ansamblul de procese din cadrul firmei, care să furnizeze încredere că vor fi
respectate cerinŃele de calitate, asigurând satisfacerea exigenŃelor clientului.
Altfel spus, aceste standarde stipulează cerinŃele pentru implementarea
sistemelor de management al calităŃii şi pot fi aplicate oricărui tip de
companie. Ele descriu elementele sistemului de management al calităŃii, fără
să specifice cum să fie implementate de către o anumită întreprindere.
Modalitatea concretă de proiectare şi de aplicare a unui sistem al
calităŃii depinde de obiectivele propuse în planul calităŃii, de activităŃile,

163
procesele şi practicile specifice fiecărei organizaŃii, dar şi de rezultatele
acestora.
Astfel, în viziunea acestor standarde sistemul de management al
calităŃii reprezintă „un mod prin care sunt administrate/ gestionate diversele
activităŃi din organizaŃie astfel încât aceasta să fie capabilă să ofere
satisfacŃii (calitate) celor interesaŃi de rezultatele ei”.
O definiŃie standard a managementului calităŃii larg acceptată este
următoarea : „Ansamblul activităŃilor funcŃiei generale de management, care
determină politica privind calitatea, obiectivele şi responsabilităŃile şi le
implementează prin mijloace precum planificarea, Ńinerea sub control,
asigurarea şi îmbunătăŃirea calităŃii, în cadrul sistemului calităŃii.
IniŃial, managementul calităŃii a fost definit prin cele trei funcŃii
principale: planificarea, Ńinerea sub control şi îmbunătăŃirea calităŃii.
Planificarea reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor şi a mijloacelor
necesare pentru atingerea lor. Controlul calităŃii urmăreşte executarea
planurilor - conducerea operaŃiunilor, astfel încât să se atingă obiectivele.
ÎmbunătăŃirea calităŃii reprezintă procesul de îmbunătăŃire a performanŃelor
în domeniul calităŃii.
În prezent, standardele internaŃionale (ISO 9000) operează cu opt
principii de management al calităŃii pentru îmbunătăŃirea performanŃei unei
organizaŃii, care pot fi utilizate în acest scop, de managementul de la cel
mai înalt nivel al organizaŃiei, şi anume:
1. Orientarea către client , care înseamnă:
→ înŃelegerea necesităŃilor curente şi viitoare ale clienŃilor,
→ satisfacerea cerinŃelor clienŃilor,
→ depăşirea aşteptărilor clienŃilor.
2. Leadership, înseamnă stabilirea de către liderii organizaŃiei a unităŃii
dintre scopul şi orientarea organizaŃiei prin crearea şi menŃinerea implicării
personalului în realizarea obiectivelor organizaŃiei.
3. Implicarea personalului, presupune motivarea şi utilizarea capacităŃilor
personalului în realizarea obiectivelor organizaŃiei.
4. Abordarea bazată pe proces, înseamnă gruparea activităŃilor pe procese
relevante în obŃinerea obiectivelor organizaŃiei, în scopul determinării
eficiente a rezultatelor.
5. Abordarea managementului ca sistem, presupune identificarea¸
înŃelegerea şi conducerea organizaŃiei privită ca un sistem de procese
corelate, ceea ce permite identificarea rapidă a eficacităŃii şi eficienŃei
organizaŃiei în realizarea obiectivelor sale.
6. ÎmbunătăŃirea continuă a performanŃei trebuie să devină obiectiv
permanent al organizaŃiei.

164
7. Abordarea pe bază de fapte în luarea deciziilor, presupune decizii luate
în baza analizei datelor şi informaŃiilor.
8. RelaŃii reciproc avantajoase cu furnizorul presupun o relaŃie reciproc
avantajoasă între organizaŃie şi furnizorii săi.
Managementul calităŃii reprezintă responsabilitatea tuturor nivelurilor
de management, dar rolul coordonator revine conducerii de vârf a
întreprinderii.
În prezent managementul calităŃii se profilează ca un imperativ major
al dezvoltării întreprinderilor, din următoarele considerente:
- pentru o întreprindere, a realiza şi menŃine calitatea dorită de client,
în condiŃii de eficienŃă, reprezintă o oportunitate de afaceri. Realizarea
acestui deziderat este condiŃionată de utilizarea planificată şi eficientă a
resurselor materiale, umane şi financiare de care dispune;
- pe de altă parte, clientul doreşte să aibă încredere în capacitatea
întreprinderii de a-i furniza calitatea cerută şi de a menŃine această calitate.
Punctul de plecare în managementul calităŃii îl reprezintă politica în
domeniul calităŃii, ce cuprinde orientările generale ale întreprinderii în acest
domeniu şi stabilirea responsabilităŃilor pentru toate activităŃile pe care le
implică realizarea obiectivelor calităŃii. Aceste activităŃi se referă la:
planificarea, organizarea, coordonarea, antrenarea, Ńinerea sub control,
asigurarea şi îmbunătăŃirea calităŃii.
Conducerea este responsabilă pentru deciziile referitoare la crearea,
dezvoltarea, implementarea şi menŃinerea sistemului de management al
calităŃii. Acest sistem trebuie să funcŃioneze astfel încât să dea încrederea
corespunzătoare că: sistemul este bine înŃeles şi eficient; produsele şi
serviciile satisfac într-adevăr aşteptările clientului; accentul este pus pe
prevenirea deficienŃelor, mai degrabă, decât pe depistarea lor după apariŃie.
Realizarea şi funcŃionarea unui sistem de management al calităŃii
necesită existenŃa unor documente specifice, respectiv:
a) manualul calităŃii, document oficial şi de bază în relaŃiile unei
organizaŃii cu beneficiarii, cu organismele acreditate de certificare. El
facilitează informarea asupra politicii în domeniul calităŃii şi a
obiectivelor organizaŃiei, descrie modul de organizare, responsabilităŃile
şi autoritatea, precum şi elementele sistemului, făcând referiri la
proceduri;
b) procedurile sistemului calităŃii, referitoare la activităŃile de bază
ale sistemului. Ele specifică obiectul de activitate, ce trebuie făcut şi de
către cine, când, unde şi cum trebuie făcut, ce resurse şi documente
trebuie utilizate;
c) documentele calităŃii detaliază procedurile sistemului de
management al calităŃii, fiind reprezentate de: documentaŃia tehnică de
165
 bază (fişe tehnologice, desene, schiŃe); instrucŃiunide lucru; proceduri şi
instrucŃiuni de inspecŃie, proceduri de încercare, specificaŃii etc.;
d) înregistrările calităŃii necesare pentru a demonstra cerinŃele
referitoare la calitate şi pentru a verifica eficienŃa activităŃilor de
recepŃie. Acestea sunt reprezentate de registre, fişele cu rezultatele unor
măsurători, buletine de analiză, rapoarte de inspecŃie / referitoare la
costurile calităŃii, înregistrările din perioada garanŃiei şi post-garanŃiei.
Implementarea sistemelor de management a calităŃii în
întreprinderile de orice tip, în conformitate cu seria de standarde ISO 9000,
antrenează în plan practic o serie de efecte pozitive:
- o mai bună proiectare şi o calitate îmbunătăŃită a produsului;
- reducerea rebuturilor şi a reclamaŃiilor clienŃilor;
- utilizarea eficientă a resurselor şi a mijloacelor de lucru;
- eliminarea disfuncŃionalităŃilor în producŃie şi a atmosferei de lucru
tensionate, cu implicaŃii în îmbunătăŃirea relaŃiilor dintre angajaŃi;
- obŃinerea unei satisfacŃii mai mari a muncii desfăşurate de angajaŃi;
- creşterea încrederii din partea clienŃilor;
- îmbunătăŃirea imaginii organizaŃiei şi a credibilităŃii acesteia pe
pieŃele internaŃionale.

AplicaŃie – Studiu de caz

→ Elaborarea unei proceduri operaŃionale privind desfăşurarea

activităŃii „X” în cadrul S.C. ...

Planul de lucru:

1. Scopul şi domeniul de aplicare.

2. Terminologia utilizată.
3. Documentele de referinŃă necesare desfăşurării activităŃii „X”.
4. Descrierea procesului.
5. Prezentarea responsabilităŃilor.
6. Documentele încheiate la finalizarea activităŃii „X”.

Exemplificare:

Elaborarea procedurii operaŃionale privind desfăşurarea activităŃii de

livrare a produselor x desfăşurată de S.C. “Z”.

1. Scopul şi domeniul de aplicare.

166
 Prezenta procedură defineşte responsabilităŃile compartimentului
desfacere cu privire de derularea tuturor activităŃilor specifice:
- studiu de piaŃă, centralizare comenzi, lansare comenzi pe secŃii,
reglare stocuri, asigurarea condiŃiilor optime de depozitare,
punerea la dispoziŃie a mijloacelor de transport şi întocmirea
documentelor specifice, livrarea produselor şi onorarea la timp şi
în condiŃii de calitate a comenzilor primite de la clienŃi.
Prezenta procedură se aplică tuturor activităŃilor legate de livrarea
produselor, cu specificarea faptului că, în cadrul acesteia, vor fi dezvoltate
proceduri pentru fiecare tip de activitate desfăşurată de compartimentul
desfacere.

2. Terminologia utilizată.

● Proces = ansamblul de resurse şi activităŃi independente care

transformă datele de intrare în date de ieşire.
● Calitate = ansamblul de caracteristici ale unei entităŃi ce-i conferă
acesteia aptitudinea de a satisface nevoi exprimate şi implicite.
● CerinŃele pentru calitate = cerinŃele contractuale.
● Conformitate = satisfacerea cerinŃelor specificate în documentele
tehnico-normative.
etc.

3. Documentele de referinŃă necesare desfăşurării activităŃii de livrare a

produselor x
- standarde, reglementări legislative

4. Descrierea procesului:.

4.1. În conformitate cu legislaŃia în vigoare şi cu particularităŃile structurii

organizatorice, merceologul-şef din cadrul biroului facturări se ocupă de
întocmirea următoarelor documente:
a) documente care reglementează relaŃiile contractuale dintre producător şi
beneficiar (contractul de livrare încheiat anual la sediul furnizorului; anexele
la contract inclusiv graficele livrărilor; corespondenŃa adiŃională legată de
derularea contractului – note de comandă);
b) documente care însoŃesc produsele pe circuitul tehnico-economic (factura
– un exemplar la beneficiar, unul la biroul facturări, iar al treilea la serviciul
contabilitate). Confirmarea cantităŃii primite se face de către client prin
semnătură şi aplicarea unei ştampile pe verso facturii. Din această categorie
de documente mai face parte dispoziŃia de livrare emisă într-un exemplar
167
către depozitul unităŃii furnizoare şi avizul de expediŃie întocmit în trei
exemplare (unul la beneficiar, al doilea la dispeceratul compartimentului de
desfacere, iar al treilea către serviciul contabilitate). Avizul de expediŃie se
întocmeşte de către magazionerul unităŃii furnizoare, confirmarea cantităŃii
primite făcându-se prin semnătură şi aplicarea unei ştampile pe verso
avizului. Dreptul de a semna aceste documente revine merceologului-şef şi
şefului serviciului desfacere.
4.2. În baza contractului încheiat cu beneficiarii, la nivelul dispeceratului se
primesc comenzi care sunt centralizate şi transmise mai departe
departamentului de producŃie.
4.3. Analiza pieŃei de desfacere este efectuată de merceologi, care transmit
informaŃiile necesare departamentului de producŃie, pentru reducerea sau
suplimentarea comenzilor în funcŃie de cerinŃă.
4.4. Livrarea produselor se realizează pe baza unui grafic dat de
magazionerul depozitului către maşinile de transport. Nerespectarea lui
atrage întârzieri în livrare.
4.5. Se Ńine evidenŃa depozitării produselor într-un registru în care sunt
înscrise mişcările de produse (intrări, ieşiri, stocuri). Magazionerul răspunde
de corectitudinea acestei evidenŃe. De asemenea, magazionerul verifică
condiŃiile de depozitare pentru asigurarea unui regim optim de păstrare a
produselor, conform condiŃiilor stipulate.
4.6. Centralizarea documentelor de confirmare este efectuată în mod
diferenŃiat la nivelul compartimentului de desfacere. Astfel, dispecerii
centralizează avizele de expediŃie şi bonurile de confirmare. Dispeceratul
împreună cu compartimentele de desfacere, de producŃie şi de contabilitate
verifică corectitudinea valorilor înscrise în documente. Dacă cifrele
raportate la livrare nu corespund cu cele confirmate de beneficiari, se impută
pierderile celor vinovaŃi.

5. Prezentarea responsabilităŃilor.

Şeful compartimentului de desfacere are următoarele atribuŃii:

coordonează activitatea compartimentului; semnează documentele întocmite
de merceologul-şef şi de magazionerul unităŃii furnizoare; aprobă diferite
cereri până la limita puterii de răspundere; semnalează directorului
comercial neregulile apărute în derularea activităŃii de livrare şi face
propuneri de îmbunătăŃire a acesteia; solicită autobazei mijloacele de
transport necesare.
Merceologii (executivi) au următoarele atribuŃii: prospectează piaŃa în
vederea culegerii de informaŃii privind cerinŃele clienŃilor şi le comunică
dispecerilor; identifică potenŃialii clienŃi; verifică respectarea modului în
168
care magazionerul şi-a îndeplinit sarcinile. Neregulile sunt aduse la
cunoştinŃa şefului compartimentului de desfacere.
Merceologului-şef îi revin următoarele sarcini: întocmeşte
documentaŃia necesară derulării procesului de livrare (factură, dispoziŃie de
livrare, documente care reglementează relaŃiile contractuale producător /
beneficiar); semnează toate documentele întocmite în cadrul
compartimentului de desfacere.
Magazionerul se ocupă cu: întocmirea corectă a registrului de Ńinere a
evidenŃei produselor în depozit; respectarea regimului optim de păstrare al
produselor; repartizarea comenzilor pe mijloacele de transport conform
graficului livrărilor.
Departamentele de producŃie şi cel de contabilitate, prin reprezentanŃi
desemnaŃi, verifică compatibilitatea datelor înscrise în documente după
livrarea produselor.

6. Documentele încheiate la finalizarea activităŃii de livrare.

6.1 Documente care reglementează relaŃiile contractuale furnizor/

beneficiar.
6.2 Documente de însoŃire a produselor pe circuitul tehnic producător /
beneficiar (documente care exprimă cantitatea loturilor livrate).
6.3. Registre de evidenŃă a fluxului de materiale în depozite.

Rezumatul modulului

ModalităŃi de abordare a calităŃii

Ipostazele calităŃii
EvoluŃia modalităŃilor de asigurare a calităŃii
Asigurarea calităŃii - concepte definitorii
Modele privind asigurarea calităŃii; concepte integratoare de asigurare
a calităŃii;
Managementul calităŃii – noŃiuni definitorii, principii
Sisteme de management al calităŃii conform cerinŃelor ISO 9001/ 9004

Bibliografie

de bază
1. Antonescu E., Voicu O.L., „Bazele merceologiei”, Ed. IndependenŃa
Economică, Piteşti, 2009.
suplimentară

169
2. Marder E., „Comportamentul consumatorilor”, Editura Teora,
Bucureşti, 2002
3. Ciurea S., Drăgulănescu N., „Managementul calităŃii totale”, Ed.
Economică, Bucureşti, 1995
4. Olaru M., „Managementul calităŃii”, Ed. Economică, Bucureşti,
1999
5. Sîrbu A., Voicu O.L., „Fundamentele tehnologiei şi merceologiei”,
Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2010
6. Stănescu D., Voicu O.L., Stan R.E., „Bazele merceologiei”, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2008
7. Voicu O.L. (coord.), „Bazele merceologiei. Caiet de lucrări
aplicative”, Ed. IndependenŃa Economică, Piteşti, 2002
8. xxx, DeclaraŃia de politică în domeniul calităŃii şi de mediu a
Centrului Medical „Elim” Piteşti / 2008.
9. xxx, SR ISO 9000/2005 – Sisteme de management al calităŃii.
Principii de bază şi vocabular.
10. xxx, SRI SO 9004/2009 - Sisteme de management al calităŃii. Ghid
pentru îmbunătăŃirea performanŃelor.
11. xxx, SR ISO 9001/2008 - Sisteme de management al calităŃii.
CerinŃe.

Întrebări de autoevaluare

1. Principalele orientări privind abordarea calităŃii formulate de David

A. Garwin.
2. Abordarea modernă a calităŃii.
3. ImportanŃa analizei indicatorului complex al calităŃii şi eficienŃei
economice pentru activitatea practică.
4. Definirea şi prezentarea ipostazelor operaŃionale ale noŃiunii de
calitate.
5. ContribuŃia ipostazelor calităŃii la asigurarea şi îmbunătăŃirea calităŃii
(domeniile de aplicare).
6. Principalele etape ale evoluŃiei modalităŃilor de asigurare a calităŃii.
7. Concepte definitorii privind asigurarea calităŃii într-o organizaŃie
potrivit familiei de standarde ISO 9000.
8. Domeniile de utilizare a modelelor de asigurare a calităŃii (ISO 9004
şi ISO 9001) într-o organizaŃie.
9. Definirea conceptelor de calitate totală şi managemet total al
calităŃii.
10. Prezentarea principiilor TQM.

170
11. Motivarea sintagmei „concepte integratoare de asigurare a calităŃii”.
Exemplificare.
12. Exprimarea „primatului calităŃii” prin intermediul conceptului
„lanŃul” lui Deming.
13. Definirea conceptului de „excelenŃă industrială”/ „excelenŃă” în
mediul de afaceri.
14. Definirea conceptului „sistem de management al calităŃii” potrivit
familiei de standarde ISO 9000 şi particularităŃile funcŃionării
sistemului.
15. Prezentarea principalelor funcŃii ale sistemului de management al
calităŃii.
16. Prezentarea documentelor specifice realizării şi funcŃionării unui
sistem de management al calităŃii.
17. Avantajele implementării unui sistem de management al calităŃii
într-o organizaŃie.
18. Argumentele pentru care managementul calităŃii reprezintă un
imperativ major al dezvoltării întreprinderilor.

171