Tema 2.

CLASIFICAREA MĂRFURILOR
2.1. Importanţa sistematizării mărfurilor
2.2. Clasificarea in funcţie de scopul sau destinaţia
utilizării
2.3. Clasificarea mărfurilor industriale
2.4. Clasificarea mărfurilor în funcţie de durabilitatea sau
caracterul tangibil al mărfurilor
2.5. Clasificarea produselor alimentare
Bibliografia recomandată
•1. Bîrcă A., Merceologie alimentară, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
•2. Olaru M., Pamfilie R.. Fundamentele ştiinţei
mărfurilor, Ed.economică, Bucureşti, 2005
•3. Redeş A., Petrescu V., Răducanu I.. Merceologie
industrială. Editura Eficient, 1998.
•4. Stanciu I., Olaru M., Bazele merceologiei, Bucureşti,
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, 1996

Obiective operative
•- să definească necesitatea și rolul clasificării în economia
de piață
•- Să cunoasccă tipurile de clasificări economice
•- Să aprecieze cerințele față de clasificarea mărfurilor
•- Să explice clasificarea merceologică
•- să caracterizeze criteriile de clasificare
•- să cunoască tipurile de clasificatoare naționale

2
2.1.Importanţa sistematizării mărfurilor
• Sistematica mărfurilor se ocupă cu studiul sistemelor de
clasificare, a metodelor şi criteriilor de ordonare a produselor în
cadrul acestor sisteme.
• Scopul principal al cercetărilor în acest domeniu îl
reprezintă elaborarea unor sisteme de clasificare ştiinţific
fundamentate şi aplicabile în practică, asigurarea utilizării unei
terminologii comune privind produsele
Clasificarea
• operaţie conceptuală, ce reprezentă o modalitate de a
distinge simultan elementele unei mulţimi, compusă din
obiecte sau din fapte, din proprietăţi sau din idei.

Tipul clasificării depinde de scopul propus

(cognitiv sau practic) şi de relaţiile dintre elementele
şi categoriile definite în vederea clasificării mulţimii
respective.
Cele mai importante criterii de clasificare
pentru activitatea de marketing:
1. În funcţie de durata utilizării;
2. După scopul şi destinaţia mărfurilor;
3. În funcţie de tipul de cumpărare şi nivelul
implicării mărfurilor sau a riscului în
cumpărare;
4. În funcţie de complexitate şi caracteristicile
mărfii pentru distribuitor;
5. În funcţie de gradul de perisabilitate etc.
 Importanţa sistematizării

• Importanţa sistematizării este influenţată de progreselor înregistrate în

ştiinţă şi tehnologie, în dezvoltarea comerţului,diversificarea mărfurilor .
Apare necesitatea elaborării unor sisteme de clasificare, în scopuri
practice, a mulţimii produselor în continuă diversificare.

• Elemente ale sistematizării produselor pot fi identificate deja în perioada

economiilor naturale. Produsele erau grupate pe baza unor criterii simple,
reprezentând caracteristici exterioare, formale, de exemplu după mărime
(mici şi mari), masă (uşoare, grele).

• Odată cu evoluţia înregistrată în domeniul cunoaşterii şi extinderea relaţiilor

comerciale, a crescut importanţa clasificării produselor după originea
geografică, iar progresele înregistrate în tehnologie au determinat
prioritatea de ordin tehnic.
 2.2.Clasificarea mărfurilor in funcţie de scopul
sau destinaţia utilizării
În practica economică se utilizează o mare diversitate de
clasificări. Ele pot fi grupate în:
1. clasificări sistematice - asigură ordonarea produselor pe
categorii relativ omogene, pe baza unor criterii, stabilindu-
se un sistem de relaţii între categoriilor constituite ;
2. clasificări nesistematice - produsele sunt cuprinse în
ordinea apariţiei lor, fără a se ţine seama de categorii
înrudite de produse;
3. clasificări combinate - asigură ordonarea produselor pe un
anumit număr de categorii omogene, în cadrul cărora se
realizează, în continuare, clasificarea nesistematică a
elementelor componente.
 Cel mai important criteriu de clasificare a
mărfurilor este gruparea lor în două categorii:
1. mărfuri de consum
2.mărfuri de producţie (industriale)
• Mărfurile de consum se adresează direct consumatorului
final şi sunt cumpărate pentru uz personal sau al
gospodăriei.
• Mărfuri de producţie sunt cele care permit unei
întreprinderi să funcţioneze, să producă şi să ofere
produse consumatorilor.
 În funcţie de tipul de cumpărare mărfurile de consum
distingem:
a. produse uzuale (de uz curent) sau de convenienţă :

produse principale Se achiziţionează cu regularitate pentru că se consumă/înlocuiesc rapid

(ex. pâine, zahăr, alte alimente, ţigări, săpun). Sunt produse de serie,
sau de bază pentru care contează marca în care consumatorul are încredere;

produse de moment cumpărături neplanificate, generate de stimulul vizual sau ambalaj şi care
se găsesc în multe locuri, nu se depune efort pentru a le căuta. Sunt
mărfuri cumpărate din impuls fără a avea intenţia iniţială de a le cumpăra
(ex. ciocolata). Se disting mărfuri cumpărate din:
- impuls pur, când produsul este nou sau se doreşte evitarea rutinei;
- sugestie când se sugerează cumpărarea;
- planificare când se face oferta pe o anumită perioadă dinainte stabilită
(ex. cadouri de Crăciun).

produse de urgenţă cumpărături ad-hoc, nu din dorinţa de moment, ci ca urmare a unei nevoi
de moment (ex.  pălărie sau ochelari de soare  la mare). De obicei
consumatorul  este în criză de timp şi de aceea nu este sensibil la
preţ.                                                    
 b. mărfuri comparabile, sau la alegere pe care cumpărătorul
le achiziţionează prin comparare cu alte produse în funcţie de
calitate, preţ, stil.

• Se
omogene disting:
care sunt aproape similare şi în acest caz 
alegerea se va face  în funcţie de preţul cel mai
mic (ex. îmbrăcăminte, încălţăminte)

eterogene care se cumpără în funcţie de atribute: caracteristici,

garanţii, performanţe, etc., ca termen de comparaţie
(ex. produse electronice) şi sunt în general mărfurile
de folosinţă  îndelungată. Între anumite limite, preţul
nu influenţează decizia de cumpărare ci trăsăturile
tangibile, serviciile post-vânzare. Pentru aceste
mărfuri accentul se pune pe avantajele competitive,
publicitate, garanţii, imaginea mărcii, activitatea
distribuitorilor care trebuie să ofere un sortiment bogat
în vederea satisfacerii nevoii diversificate a indivizilor.
c. mărfuri speciale
• sunt bunurile, ce posedă o caracteristică unică ce-l
interesează pe cumpărător, determinată de calitatea
deosebită sau design deosebit.
• Cumpărătorii fac, de obicei, un efort deosebit pentru a
intra în posesia unui asemenea bun al unei mărci
recunoscute, care poate să nu aibă trăsături distincte
deosebite, unicitatea fizică nu este susţinută (ex.
parfum).
• Pentru aceste mărfuri accentul se pune pe menţinerea
caracteristicilor ce-i conferă unicitate, pe publicitate,
informaţiile ce trebuie să le primească consumatorii.
d. mărfuri nedorite sau fără căutare, sunt produsele pe care
cumpărătorii nu simt nevoia să le cumpere, pentru că nu le cunosc sau nu
se gândesc să le cumpere, dar pot fi convinşi să o facă printr-o campanie
publicitară.

produse noi cele ce introduc un nou concept pe piaţă (ex.

cuptorul cu microunde) dar care trebuie să-i
convingă pe consumatori de avantajele lor
deosebite.

produse periferice sunt cele pe care cumpărătorul nu le caută deoarece

consideră că poate trăi liniştit şi fără ele.
 2.3. Clasificarea mărfurilor
industriale
Mărfurile industriale sunt produsele utilizatorului de produse, folosite
pentru producţia altor mărfuri şi servicii
În postura de cumpărător industrial se poate afla:
1. producătorul de bunuri,
2. angrosistul,
3. detailistul,
4. guvernul
5. organizaţiile non-profit.

O caracteristică a acestor mărfuri de care trebuie să se ţină seama în

activitatea de marketing, constă în faptul că cererea lor este considerată derivată, deci
dependentă de cererea de mărfuri de consum. De aceea întreprinderile producătoare de
mărfuri industriale trebuie să urmărească şi tendinţele manifestate în rândul
consumatorilor finali, pentru a anticipa schimbările în  nivelul cererii.
În funcţie de modul în care participă la procesul de producţie şi la formarea
costurilor de producţie, distingem trei categorii de mărfuri industriale.

a. mărfuri de capital sau de investiţii, achiziţionate pentru a produce

propriile produse finite.
instalaţii, participă la realizarea produselor finite şi care se cumpără de la producător
maşini, după un proces complex de luare a deciziei şi în urma unor negocieri
utilaje, clădiri îndelungate. Asemenea produse sunt vulnerabile la declinurile economiei şi
foarte serios afectate în perioada de recesiune, în care trebuie diminuat preţul
pentru a se vinde. Aceasta îi determină pe cumpărătorii lor să-şi reînnoiască
tehnic capitalul în perioada respectivă şi astfel se reia producţia şi treptat se
iese din criza economică.
Pentru aceste produse se pune accent pe alegerea lor în funcţie de preţ,
capacitate, întreţinere, gabarit, durabilitate, fiabilitate etc.
echipamente sunt utilizate în procesul de producţie sau activităţile de birou, denumite în
accesorii contabilitate obiecte de inventar. Ele nu participă direct  la crearea noului
consumabile produs, dar contribuie la buna desfăşurare a activităţi întreprinderii, cu o durată
de funcţionare cu mult mai scurtă decât maşinile, utilajele şi instalaţiile. Sunt
produse standardizate, în cumpărarea cărora sunt implicate mai multe persoane,
iar atunci când preţul este mare, în alegerea lor au mare importanţă facilităţile
oferite la cumpărare cum ar fi: ratele, împrumutul, leasingul etc.
b. materii prime, materiale şi subansamble denumite şi produse
de proces
materiile prime elemente neprocesate care sunt convertite în procesul de
producţie(produse agricole şi produse naturale ce sunt
extrase din sol şi subsol, care în general au volum mare şi
valoare unitară mică). În general sunt furnizate de câţiva mari
producători şi au tendinţa de a fi distribuite direct utilizatorilor
industriali. De aceea, se urmăreşte asigurarea calităţii relativ
constante, livrarea promptă, transport fluent şi obţinerea lor
pe baza unor contracte pe termen lung.

materialele sunt ca urmare a suportării de către materiile prime a unui

semiprelucrate, proces de prelucrare (ex. minereu, scândură etc.).

componentele cele care au suferit un proces superior de prelucrare (ex.

prefabricate sau termostat, motor, comutator etc.) care se distribuie atât pe
subansamblele piaţa producătorilor de produse finite cât şi pe cea a post-
vânzărilor ce sunt vândute depanatorilor (ex. piese auto).
Accentul în cazul lor se pune pe servicii şi preţ.
 c. furnituri şi servicii – sunt mărfuri de uz curent ce intră însă în
componenţa produselor, dar necesare(hârtie,
- de exploatare activităţiilubrifianţi)
normale a întreprinderii.
şi sunt
Furniturile
echivalentul produselor de convenienţă pentru
consumatorii casnici;
- de întreţinere (rulmenţi, siguranţe electrice) folosite
pentru repararea sau înlocuirea accesoriilor stricate.
Asemenea mărfuri se negociază şi se cumpără
prin contracte pe o anumită perioadă prin
intermediul distribuitorilor.

Serviciile sunt oferite de agenţii publicitare, birouri de

avocatură, firme de contabilitate, de recrutare a
personalului etc. pe baza unui contract de prestări-
servicii cu mici producători sau producătorul
echipamentului.
Pentru aceste mărfuri accentul se pune pe
disponibilitate, punctualitate şi uşurinţa în
relansarea comenzilor.
 2.4. Clasificarea mărfurilor în funcţie de durabilitatea sau
caracterul tangibil al mărfurilor

• 1. mărfuri durabile sau de folosinţă îndelungată – sunt produse fizice

foarte rezistente la uzură mai ales fizică, dar şi morală într-o
anumită măsură, ce se utilizează pe perioade lungi de timp şi au
folosire repetată (mobilă, electrocasnice etc.).
• Pentru acest gen de mărfuri accentul se pune pe fiabilitate, service,
garanţie, calitate.
• 2. mărfuri de scurtă folosinţă sau non-durabile – sunt cele ce se
consumă într-un timp scurt, în una sau mai multe utilizări, se uzează
rapid fizic şi sunt sensibile la uzura morală, la orientările modei.
• 3. serviciile
 Serviciile se caracterizează prin:
Intangibilitate exprimă imposibilitatea de a le determina cu ajutorul celor cinci simţuri
ale omului. Pentru că ele nu sunt obiecte ci “experienţe” nu pot fi testate
şi comparate înainte de a fi cumpărate.

Inseparabilitate serviciile sunt fabricate şi consumate în acelaşi timp, consumatorul fiind

adesea partener în procesul fabricaţiei ceea ce implică mare grijă în
asigurarea condiţiilor optime de confort, care contribuie la creşterea încrederii
beneficiarului (ex. băncile sunt foarte preocupate de realizarea confortului şi
încrederii clienţilor).

Perisabilitate serviciile nu pot fi inventariate sau depozitate, acumulate, deoarece partea

rămasă neutilizată se pierde. De aceea este esenţială sincronizarea ofertei cu
cererea, la aceasta contribuind în mare măsură şi diferenţierea preţurilor în
funcţie de loc şi timp în aşa fel încât să se realizeze o nivelare a maximelor şi
minimelor într-un interval de timp, asigurându-se astfel eficienţa de ansamblu.

Variabilitate producţia şi consumul sunt simultane ceea ce conduce la apariţia diferenţelor

de calitate şi de aceea accentul în activitatea de marketing trebuie pus pe
diferenţa faţă de ofertele simultane. Marca unui serviciu, a unei firme mai ales,
are un rol important şi în general relaţiile cu publicul, publicitatea.

Lipsa ca atribut, face ca un consumator al serviciilor să nu poată beneficia de el

decât un timp limitat, fără a-l avea în posesie, la dispoziţie, fără să-l poată
proprietăţii închiria. În general după consumul unui serviciu, cumpărătorul rămâne doar cu
o factură, o amintire. Aceasta face ca ofertanţii de servicii să fie mai mult
preocupaţi pentru reamintirea mărcii, pentru păstrarea relaţiilor cu
consumatorul.
 Se disting trei categorii de servicii:
• a. serviciile de închiriere pentru o perioadă a unor mărfuri ca: maşini,
utilaje, birouri, case.
• b. serviciile mărfurilor personale se referă la reparaţii, spălătorii,
întreţinere a mărfurilor personale, colective şi organizaţionale folosite
în mod curent.
• c. serviciile nonmărfurilor - care  nu se adresează unui bun cum ar fi
servicii contabile, de consultanţă juridică, psihologică, asistenţă socială,
de prospectare a pieţii etc.

Importanţa pe care serviciile o capătă o dată cu dezvoltarea economico-

socială şi existenţa caracteristicilor specifice ale acestora a condus la
specializarea marketingului pentru acest domeniu important.
 2.5. Clasificarea produselor alimentare
Criteriu Clasificare

Origine Produse vegetale, produse animale, produse minerale, produse mixte

Gradul de
prelucrare Materii prime, semifabricate, produse semipreparate, produse finite
tehnologica
Compoziţia chimică Produse cu preponderenţă lipidică , protidică, glucidică , produse gustative
Destinaţia în
Produse pentru consum uman, produse pentru consum industrial
consum
Conservare Produse proaspete, produse conservate

Stabilitate Produse uşor alterabile, produse alterabile, produse greu alterabile

Modul de ambalare Produse vrac, produse ambalate

Produse alimentare energetice (bogate în lipide, sau în glucide sau în lipide si
glucide),
Metabolic produse alimentare constructoare (bogate în protide, aminoacizi, săruri de
calciu), produse alimentare protectoare (bogate în vitamine, enzime, săruri
minerale).
 Clasificarea merceologică a produselor alimentare exprimă un sistem
logic de grupare a produselor alimentare, în funcţie de origine, compoziţie
chimică, proprietăţi merceologice, gradul prelucrării tehnologice, ordonând
produsele alimentare în 10 grupe:

1. Cereale şi derivate
2. Legume, fructe şi derivate
3. Zahărul şi produse zaharoase
4. Produse gustative (stimulente, condimente,
băuturi)
5. Grăsimi alimentare (vegetale, animale, mixte)
6. Lapte şi produse din lapte
7. Ouă şi produse din ouă
8. Carne şi produse din carne
9. Peşte şi produse din peşte
10. Concentrate alimentare.
Modelele practice oficiale de clasificare a mărfurilor, utilizate pe
plan mondial, sunt cunoscute sub denumirea de nomenclaturi.
• Principalele nomenclaturi utilizate înprezent în lume sunt:

• 1. Nomenclaturile vamale, cum ar fi Nomenclatura Vamală de la

Bruxelles (NVB), Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamală
(MCCV), Nomenclatura Sistemului Armonizat.

• 2. Nomenclaturile destinate analizei economice, cum ar fi

Clasificarea Tip pentru Comerţul Internaţional (CTCI).