Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Statul Era Conceput CA Teritoriu Şi CA Formă Superioară de Organizare A Societăţii
Statul Era Conceput CA Teritoriu Şi CA Formă Superioară de Organizare A Societăţii
3) poporul este o unitate închegată, care dispune de o psihologie (mentalitate) unică, cultură, tradiţie,
limbă, obiceiuri, teritoriu, relaţii economice comune etc.
V.3.3 Teritoriul.- existenţa vreunui stat fără teritoriu este inemaginabilă
Prin teritoriu, se recunoaşte acea parte a globului pămîntesc, asupra căruia un stat îşi exercită dominaţia
sa publică.
Teritoriul oricărui stat este circumscris în anumite limite spaţiale numite “ frontiere”.
Frontiera este linia sau zona, care delimitează teritoriul unui stat, în cadrul căreia statul îşi exercită
suveranitatea sa deplină, iar naţiunile au dreptul său la autodeterminare.
Ex-În Asia asemenea controverse au avut loc între URSS şi Japonia în legătură cu insulele Curile
Constituţia Republicii Moldova în art.3, aliniatul 2, postulează inviolabilitatea frontierelor:‖
Această prevedere duce la anumite consecinţe pentru Republica Moldova: - teritoriul său nu ar putea fi
modificat fără să se aducă atingere voinţei poporului care-l locuieşte;
- micile modificări ale frontierei de stat („rectificări de frontiere‖), cerute de anumite împrejurări, nu se
pot efectua decât printr-o modificare a Constituţiei;
1)Caracterul suveran. Puterea politica este singura si unica instanta suprema dintr-o societate.
are dreptul de a lua si aplica decizii, de a exercita controlul fara amestecul sau influenta unei alte puteri
din interior, cat mai ales din exterior
Pentru deţinătorii puterii este important de a cunoaşte că exercitarea puterii publice se întemeiază pe
următoarele principii:
- cunoaşterea realităţii;
- promovarea unui sistem de valori specifice societăţii respective; - utilizarea efectivă a sprijinului oferit
de cetăţenii care o acceptă; - acordarea unor recompense susţinătorilor; - menţinerea legalităţii
Suveranitatea puterii de stat
Suveranitatea este dreptul statului de a conduce societatea, de a stabili raporturi cu alte state.
În acest sens suveranitatea poate fi de două feluri:
Suveranitatea internă subliniază faptul că în interiorul statului nici o altă putere socială nu este
superioară puterii statului. acest aspect al suveranităţii este numit şi supremaţia puterii de stat. 137
Suveranitate externă – posibilitatea autorităţilor publice de a reprezenta statul în raporturile sale
cu alte subiecte de drept în condiţii de egalitate şi fără vreun amestec din afară.
Este indivizibilă. Suveranitatea aparţine naţiunii ca entitate colectivă. Cetăţenii nu au un drept propriu
de vot politic, ci exercită numai în calitate de reprezentanţi. Dreptul dat aparţine naţiunii.
Suveranitatea oricărui stat este subliniată, într-o măsură oarecare, de simbolurile de stat şi anume -
drapel, stemă şi imn.
Deosebirea esenţială dintre aceste două forme constă în faptul că: în cazul formei unitare, teritoriul
statului este constituit din unităţi administrative sau politico-administrative; în cazul formei federative
unităţile teritoriale superioare sânt unităţi politico-statale sau chiar state-subiecte ale federaţiei, fiecare
din ele având competenţa proprie în sistemul legislativ, organe executive şi judiciare
Stat unitar
Statul unitar se consideră cea mai răspândită formă a structurii de stat. Statul unitar este o singură
formaţiune statală pe teritoriul cuprins de frontierele acestui stat.144
-cetăţenie unică;
Analizînd statele unitare, clasifică în state unitare simple şi state unitare complexe. Statul unitar
simplu este tratat drept un stat subordonat în întregime principiului unităţii.
Esenţa statului unitar complex este determinată de faptul, că statul unitar îşi întemeiază
administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale
1)Persoanele care alcătuiesc populaţia statului federativ deţin două cetăţenii: cetăţenia statului
federativ şi cetăţenia statului federat.
2) Organul legislativ al statului federativ este bicameral, deoarece este alcatuit din (o cameră este
constituită din reprezentanţii statelor federate, iar cea de-a doua - din reprezentanţii întregii federaţii)
Federaţia simetrică ideală este constituită din subiecte ale federaţiei avînd acelaşi statut juridic.
Federaţia asimetrică se manifestă în trei forme:
Al doilea model de federaţie asimetrică este constituit numai din subiecte ale federaţiei, dar
neidentice.
de asemenea model de federaţie serveşte Rusia fiind constituită din 89 de subiecte ale federaţiei,
cuprinde: republici, ţinuturi, regiuni, regiuni autonome, districte autonome
Al treilea model de federaţie asimetrică, "asimetria camuflată", este constituită din subiecte de
federaţie de acelaşi rang, dar egalitatea între ele nu se respectă în unele domenii
Generalizînd analiza formelor structurii de stat, constatăm că forma unitară sau federativă a statului nu
este determinată:
Asociaţiile de state.
Spre deosebire de statele federative care sînt uniuni de drept constituţional, asociaţiile de state sînt
considerate uniuni de drept internaţional. Principalele forme ale asociaţiilor de state
1. Confederaţiile de state.
2. Uniunile de state.
Confederaţiile de state. Reprezintă o uniune de state care, păstrîndu-şi suveranitatea dar și care îşi
unesc eforturile pentru promovarea unor interese comune (economice, politice, militare, financiare,
diplomatice etc.)
2. Confederaţia este o uniune de drept internaţional, formată pe principii benevole, în cadrul căreia
statele - membre, păstrîndu-şi suveranitatea, soluţionează unele probleme comune pentru ele.
3. Confederaţia este o asociaţie de state, în cadrul căreia se respectă şi se asigură dreptul acestora de a
ieşi din cadrul asociaţiei, cu condiţia respectării dispoziţiilor pactului confederal.
4. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state cu un organ de dirijare, constituit din reprezentanţii
statelor membre, iar actele normative ale căruia devin obligatorii numai după ratificarea lor de către
organele competente ale statelor confederate.
Uniunile de state
sînt constituite prin asocierea a două sau mai multe state, guvernate de acelaşi suveran
A. Uniunile personale, care sînt o formă temporară de asociere între două state,
1)caracterizate prin existenţa unui singur monarh şi absenţa altor organe comune.
2) În cadrul uniunii personale, fiecare stat - membru îşi conservă existenţa proprie, fără a-şi menţine,
însă, independenţa
Uniunile reale
1)Spre deosebire de uniunea personală, uniunea reală este o asociaţie de state legate nu numai prin
intermediul unui singur monarh sau şef de stat, dar şi prin crearea multor organe comune. Din aceste
considerente, se discută despre plasarea uniunilor reale în categoria formelor structurii de stat. Astfel se
susţine că, "în cazul uniunilor reale s-a putut vorbi de o formă a structurii de stat, nu numai pentru că în
general li s-a recunoscut dreptul de a acţiona în relaţiile internaţionale ca un singur stat, dar şi ca o
consecinţă a faptului că ele aveau şi alte organe comune decît şeful statului"
Forma de guvernamint
Forma de guvernământ exprimă modul în care se exercită puterea. Prin forma de guvernământ se
înţelege modul în care sunt constituite şi funcţionează organele supreme fiind raportată la trăsăturile
definitorii ale şefului de stat şi la raporturile acestuia cu puterea legiuitoare.
- oligarhia: o formă avansată a timocraţiei, guvernarea fiind realizată de cei mai bogaţi;
În opinia celebrului filosof, monarhia putea deveni uşor tiranie sau dispotism;
- oligarhia: puterea aparţine mai multor indivizi (diarhia, triumviratul, etc.) sau mai restrânse după caz
(clasă socială, castă militară);
Formele de guvernământ
Monarhia– forma de guvernământ în care puterea supremă aparţine unei singure persoane,
monarhului (rege, împărat, ţar, şah, etc.).
2)monarhii deţin poziţia lor în virtutea eredităţii, iar mandatul lor nu este limitat în timp.
Formele monarhiei sânt: monarhie absolută şi monarhie constituţională (limitată). monarhia este
considerată şi cea mai răspîndită formă de guvernămînt
Monarhia absolută -se caracterizează prin faptul că puterea absolută aparţine monarhului.
2)El este unicul legislator, dirijează cu administraţia publică şi este instanţa judiciară supremă.
3) Fiind prima şi cea mai veche formă de guvernământ, de acea la etapa actuală ea este o raritate , 4)
monarhii acestor state sânt şi conducători religioşi.
4)Totuşi puterea acestor monarhi poate fi limitată de către familia regală care decide asupra moştenirii
tronului şi poate obliga monarhul să abdice
Monarhia dualistă este forma iniţială a monarhiei limitate în cadrul căreia puterea de stat se
realizează conform principiului separării puterilor în stat, mai ales puterilor legislativă şi executivă.
2) Puterea legislativă aparţine parlamentului ales de către un cerc de
3). Puterea executivă este încredinţată monarhului care o exercită împreună cu guvernul numit de el.
Ramura judecătorească la fel aparţine monarhului.
4)Monarhul beneficiază de dreptul de a respinge legile adoptate de către parlament, de a emite decrete-
legi cu putere de lege şi de a dizolva parlamentul. Guvernul poartă răspundere în faţa şefului de stat. *O
astfel de formă de guvernământ există în Maroc, Iordania, Kuwait.
Monarhia parlamentară este o formă mai dezvoltată decât monarhia dualistă. Actualmente,
monarhia parlamentară este în : Marea Britanie, Belgia, Suedia, Norvegia, Spania, Japonia, Danemarca.
În monarhia parlamentară puterea monarhului nu se extinde în sfera legislativă, fiind limitată
considerabil la sfera administrării.
5)Orice act al monarhului necesită a fi contrasemnat de către şeful guvernului sau ministrului respectiv.
În cadrul monarhiei parlamentare monarhul domneşte, dar nu guvernează.16
Republica– forma de guvernământ în care cetăţenii deţin şi exercită puterea suverană prin
reprezentanţii aleşi (parlament, preşedinte). Guvernarea republicii este opusă guvernării monarhice, ea
nu este ereditară.Republica este considerată cea mai democratică formă de guvernământ. Republicile se
împart în: prezidenţiale, parlamentare şi semiprezidenţiale.
- parlamentul nu este în drept să exprime vot de neîncredere guvernului, dar nici preşedintele nu este
în drept să dizolve anticipat parlamentul;
Republica parlamentară este fundamentată pe concepţia separării puterilor în stat. Această formă de
guvernământ se caracterizează prin următoarele aspecte:
- parlamentul este ales de către popor prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat;
regim parlamentar dualist (guvernul este responsabil şi în faţa parlamentului şi în faţa şefului de stat) şi
regim parlamentar monist (guvernul e responsabil doar în faţa parlamentului).16
Astfel, şeful statului, astfel, (preşedintele republicii) se alege de către popor prin vot universal, egal,
secret şi liber, exprimat în mod direct sau indirect, ca şi în republicile prezidenţiale
b) masa populaţiei.
Regimul politic exprimă totalitatea procedeelor de realizare a puterii de stat, …….. că regimul politic
reprezintă ansamblul instituţiilor şi al mijloacelor prin care se realizează puterea.
Alte proceduri ajută la funcţionarea în bune condiţii a sistemului democratic : separarea puterilor,
limitarea mandatului pentru reprezentanţii poporului etc.
Sensul democraţiei constă în acea de a asigura egalitatea condiţiilor pentru toţi cetăţenii de a participa
la viaţa politică.167 În democraţie toţi cetăţenii au drepturi şi îndatoriri egale, fără privilegii sau
discriminări. Democraţia este evaluată în dependenţă de nivelul de dezvoltare economico-socială şi
politică, contextul istoric intern şi ambianţa internaţională, scopul fundamental al regimului politic
- democraţia directă;
- democraţia semi-directă;
- democraţia semi-reprezentativă.
Democraţia directă – sistem de guvernare în care deciziile de interes public sânt luate direct de către
popor. Conform democraţiei directe poporul reglementează şi controlează executarea normelor legale.
iniţiativa populară,
veto-ul popular,
revocarea mandatului
referendumul.
Iniţiativa populară. Folosind acest mijloc, cetăţenii pot să propună proiecte de legi ori supun
parlamentului necesitatea intervenţiei sale într-un anumit domeniu. Indiferent de rezultat, în vederea
realizării iniţiativei populare sunt prevăzute condiţiile legale care trebuiesc îndeplinite de exemplu:
număr minim de vot..
Veto-ul popular acordă corpului electoral dreptul de a se opune, printr-o petiţie colectivă, validării unei
legi adoptate de către organul direct reprezentativ, ceea ce atrage după sine imposibilitatea intrării în
vigoare a legii. 171
Revocarea. Este hotărârea corpului electoral de a înceta mandatul deputaţilor înainte de termen.
Revocarea poate să privească pe un deputat (să fie individuală) sau colectivă. Această hotărâre poate să
aparţină întregului corp electoral ori numai celui dintr-o circumscripţie.
Referendum. Prin referendum se convoacă corpul electoral pentru a hotărî asupra unor probleme de
interes naţional (alegerea formei de guvernământ, probleme de autodeterminare ca stat, etc.).
Convocarea se poate face de către şeful statului, autoritatea legiuitoare, guvernul ori alte subiecte
prevăzute de lege.17
*Regimul politic liberal. Concepţia liberală a regimului politic este considerată mai superioară şi mai
puţin periculoasă pentru libertate, decît democraţia
Democraţia reprezentativă constă în faptul că puterea nu este exercitată direct de popor ori naţiune,
este nevoie de reprezentare
acestei forme de democraţie atrag atenţia asupra faptului că populaţia unei ţări are o idee clară asupra
scopurilor, dar posedă idei imprecise asupra mijloacelor necesare pentru a le realiza. Reprezentanţii
aleşi ai naţiunii, care se consideră că ar fi “cei mai luminaţi” cetăţeni, au rolul de a delibera asupra căilor
de realizare a scopurilor stabilite.
- legături strânse ale deputatului cu corpul electoral, pentru că de modul cum îşi îndeplineşte mandatul
său, există posibilitatea refuzului realegerii sale;
- cu prilejul alegerilor, alegătorii, prin votul lor, se pronunţă asupra unui „program politic‖ pe care
candidatul îl susţine ca independent sau ca persoană aparţinând unui partid sau unei formaţiuni;
- imposibilitatea redobândirii succesive de către aceeaşi persoană a mai mult de două mandate; -
dizolvarea adunării reprezentative înainte de termenul pentru care a fost ales.
Antidemocraţia. Este regimul care constă în concentrarea exagerată a puterii de stat în exerciţiul unei
persoane sau al unui grup social restrîns, cu limitarea sau suspendarea completă a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti.
Dictaturile autoritare se caracterizează prin faptul că voinţa guvernanţilor este impusă prin forţă
(Pinocet în Chile). Acest regim limitează libertatea, dar nu o anulează, acceptînd, în anumite limite,
existenţa societăţii civile. În procesul de exercitare a puterii unele regimuri autoritare pot recurge la
violenţă sistematică
Dictaturile totalitare, spre deosebire de cele autoritare, influienţează puternic asupra indivizilor, avînd
drept scop depersonalizarea din copilărie pentru a crea un”om nou”, care ar fi un “robot” pus în serviciul
puterii şi care să nu-şi aparţină sie însuşi. Particulariăţile regimului totalitar se exprimă prin următoarele:
a) Dizolvarea unor relaţii specifice societăţii civile prin dezorganizarea sistematică a multiplelor asociaţii,
cluburi, grupuri profesionale sau confesionale;
Astfel: – din punct de vedere sociologic, statul constituie o grupare de indivizi bine
organizată,
2) care ocupă un anumit teritoriu geografic recunoscut politic și asupra căreia o autoritate publică
exercită prerogativele de putere
; – din punct de vedere politologic, statul apare ca o colectivitate umană istoric constituită și organizată
pe un anumit teritoriu, care se structurează politic în grupul de guvernanţi și în restul populaţiei2 ;
– din punct de vedere juridic, statul reprezintă ordinea juridică internă constituită din ansamblul de
norme privind raporturile sociale (politice, economice, militare, culturale etc.), aplicate în interiorul
statului.
Alin. (1) conţine caracteristicile Republicii Moldova. Astfel, Republica Moldova este un stat: a )
SUVERAN și INDEPENDENT
Suveranitatea are două laturi: una internă și alta externă.
Latura internă a suveranităţii este chemată să sublinieze faptul că în interiorul statului respectiv nicio
altă putere socială nu este superioară sau echivalentă cu puterea statală. Pentru acest motiv, latura
internă este denumită și supremaţia puterii de stat.
Latura externă nu este altceva decât atributul suveranităţii de a nu fi comandată în relaţiile sale externe
de către nicio altă putere, indiferent de forma în care puterea publică însăși a consimţit să se limiteze în
unele dintre aceste relaţii externe.
Referindu-ne la Republica Moldova, menţionăm că temelia suveranităţii a fost pusă prin adoptarea a
două declaraţii: – Declaraţia suveranităţii R.S.S. Moldovenești din 23 iunie 1990; – Declaraţia de
independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991
b) UNITAR și INDIVIZIBIL
Statul este unitar (simplu) dacă reprezintă o singură formaţiune statală, cu un regim constituţional unic,
are un singur rând de autorităţi legislative, executive și judecătorești la nivel central,
– un singur rând de organe ale puterii de stat, divizată în puterea legislativă, puterea executivă și
puterea judecătorească, care își exercită autoritatea pe întregul teritoriu în raport cu toată populaţia
ţării;
– o singură cetăţenie;
a) STAT DE DREPT Dintr-o analiză a doctrinelor despre stat, mai ales privind ţările care au fost sub un
regim totalitar, se poate lesne observa că statul de drept este un concept necesar și util
– presupune realizarea strictă a legilor de către toţi (cetăţeni, funcţionari, autorităţi publice, stat,
organizaţii nestatale etc.);
– existenţa unei democraţii consti tuţionale reale (inclusiv pluralismul în societate, participarea la
formarea autorităţilor publice și la guvernare, consultarea cetăţenilor în probleme de interes statal
major etc.);
STAT DEMOCRATIC
Democraţia reprezintă, așa cum rezultă din sensul acestui cuvânt, acea formă de guvernare și regim
politic în care puterea aparţine poporului. De altfel, democraţia este definită și ca o guvernare a
poporului, prin popor și pentru popor
1) Democraţia și regimul democratic se caracterizează prin anumite trăsături esenţiale, și anume, prin
pluralism, adică prin existenţa mai multor partide cu programe proprii care concurează la exercitarea
puterii.
2) Democraţia se bazează pe alegeri, prin vot universal, pentru desemnarea reprezentanţilor poporului
în organizarea puterii.
Cetățenia
Noțiuni generale privind coraportul dintre stat şi individ
Existenţa oricărui stat, se poate realiza numai în prezenţa a trei condiţii juridice: teritoriul, poporul,
puterea publică. Deoarece poporul este una dintre aceste condiţii apare justificată analiza raporturilor
existente între acesta şi stat
Elementele organice ale naţiunii sunt reflectate în conştiinţa naţională, exprimată prin limba comună,
tradiţiile, cultura comună, religia
1. în mod direct;
Responsabilitatea persoanei faţa de stat şi societate este exprimată prin datoriile sale înserate în
Constituţie şi în alte izvoare constituţionale.
instituirea şi aplicarea unor măsuri eficiente pentru dezvoltarea economicăşi protecţia socială, de
natură săasigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
la dobândirea cetăţeniei prin naştere voinţa celui născut nu poate fi exprimată nicidecum atât până cât
şi în momentul dobândirii cetăţeniei, cu toate că acordul de voinţă, în mod normal, trebuie să se
manifeste până la încheierea contractului;
la general, statutul juridic al părţilor contractante (drepturile şi îndatoririle) diferă în raport de tipul
contractului, iar în cazul cetăţeniei drepturile şi obligaţiile sunt expres formulate de constituţii sau de
alte legi organice.
Potrivit acestei opinii, cetăţenia este pur şi simplu un element constitutiv al statului. Este adevărat că
organizarea puterii de stat se realizează numai în raport cu populaţia.
Din cele menţionate este lesne de observat că există o relativă dificultate în stabilirea naturii juridice a
cetăţeniei. Această stare de lucruri este condiţionată de faptul că există diverse modalităţi de dobândire
a cetăţeniei: prin naştere, prin naturalizare (satisfacerea cererii adresate de către o persoană
fizicăautorităţilor de stat de competenţa cărora ţine acordarea cetăţeniei statului respectiv), prin înfiere,
prin opţiune, etc.
Se cere remarcat faptul că la baza tuturor teoriilor cu privire la natura juridicâ a cetăţeniei stă concepţia
precum că cetăţenia reprezintă o legâturâ reciprocă între două subiecte de drept.
) Apatridia.
Redobîndirea cetăţeniei
Persoana care a avut anterior cetăţenia Republicii Moldova o poate redobândi la
cerere dacă cunoaşte şi respectă prevederile Constituţiei; cunoaşte limba de stat
în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială şi are surse legale de
existenţă
Persoana căreia i s-a retras forţat cetăţenia Republicii Moldova pentru săvârşirea
unor fapte deosebit de grave prin care statului i-au fost aduse prejudicii grave, nu
o mai poate redobândi
PLURALITATEA DE CETĂŢENII
Deosebirile existente cu privire la principiile şi modurile diferite de dobândire şi
pierdere a cetăţeniei în practica statelor dau naştere la situaţii şi probleme care
implică interesele mai multor state.
Aceste situaţii au dat naştere la apariţia:
a) apatridia;
b) bipatridie.
a) Apatridia.
Pluritatea statelor existente astăzi pe harta lumii cu legislaţii proprii determină ca,
uneori, persoanele să rămînă fără nici o cetăţenie cum este situaţia apatrizilor.
Bipatridia, sau dubla cetăţenie, este situaţia când una şi aceeaşi persoană care
deţine în acelaşi timp cetăţenia a două state. Dubla cetăţenie apare în cazul lipsei
de concordanţă între legislaţiile statelor
În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:
copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi
cetăţenia unui alt stat;
cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această
cetăţenie este dobîndită automat prin căsătorie;
copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat
în urma adopției;
STATUTUL JURIDIC AL STRĂINILOR ŞI APATRIZILOR ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
Consideraţii generale cu privire la străini
, pe teritoriul oricărui stat, alături de cetăţenii statului conveţuiesc şi alte categorii
de indivizi care nu fac parte din poporul statului respectiv acceștia pot fi persoane
aflate în misiuni speciale (diplomaţi, reprezentanţi ai organismelor internaţionale,
militari, agenţi economici, turişti etc.).
Atitudinea faţă de persoanele străine a cunoscut o evoluţie complexă în istoria
mondială: de la ostilitatea vădită - până la proclamarea indulgenţei faţă de ele, de
la lipsa unui statut juridic până la acordarea unor drepturi şi datorii, a unei
protecţii juridice.
Cu toate acestea problema rămâne a fi actuală şi astăzi. Astfel, din punctul de
vedere al statutului juridic de care se bucură aceste persoane în perioada cât se
aflâ pe teritoriul unui stat străin se disting urmâtoarele situaţii:
1. Situaţia persoanelor care au o cetăţenie şi se bucură deprotecţia statului în
condiţiile prevăzute de tratatele bilaterale, regionale sau internaţionale.
2. Situaţia persoanelor care nu au nici o cetăţenie (apatrizii).
3. Situaţia persoanelor care îşi părăsesc propria ţară, definitivsau pentru un
termen nedefinit, în căutarea unor condiţii de trai maifavorabile (migranţii).
4. Situaţia persoanelor care nu mai pot sau nu mai doresc săbeneficieze de
protecţia statului la care sunt ataşaţi prin relaţiide cetăţenie (refugiaţii).
Actualmente putem vorbi despe următoarele regimuri juridice acordate străinilor: