1635143990641828

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”
Catedra Filosofie și Bioetică
______________________________________________________________________________
Teste la disciplină: Comunicare și comportament în medicină
A. COMPLEMENT SIMPLU (un singur răspuns corect este posibil)
1. Behaviorismul este un curent în psihologie care:

A. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul psihanalizei.
B. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul sociologiei.
C. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul antropologiei.
D. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul științelor biomedicale.
E. Consideră comportamentul o reacție de răspuns la un stimul din mediu.
2. Care este importanța practică a Științelor Comportamentului pentru activitatea medicală?

A. Creșterea calității vieții individuale, reducerea morbidității, promovarea sănătății.
B. Înțelegerea proceselor psihice.
C. Înțelegerea subconștientului.
D. Identificarea factorilor implicați în debutul și evoluția diverselor boli.
E. Studiul efectelor stării fizice precare.
3. Care este rolul Științelor Comunicării pentru mediciniști?

A. Să poată: defini și distinge o situație comunicațională eficientă, reorganiza propriul stil de
comunicare profesională scrisă și orală, descifra limbajul corporal, stabili relații constructive cu
destinatarii mesajului prin cunoașterea codului bunelor maniere și a regulilor de comunicare
interculturală.
B. De a determina factorii economici ce pot schimba paradigma în medicină.
C. De a determina factorii epidemiologici ce pot schimba paradigma în medicină.
D. De a determina factorii socio-culturali ce pot schimba paradigma în medicină.
E. De a determina factorii psihoemoționali ce pot schimba paradigma în medicină.
4. Care sunt obiectivele disciplinei Comunicare și Comportament în medicină?

A. De a promova cultura morală comunității medicale, caracterul moral al relației medic-pacient-
societate, înțelegerea proceselor comportamentale, sociale și culturale în etiologia bolilor.
B. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din psihologia copilului.
C. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din medicina tradițională.
D. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din epidemiologie.
E. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din filosofie.
5. Medicina comportamentală este domeniu:

A. Interdisciplinar interesat de dezvoltare a cunoștințelor și tehnicilor comportamentale ce au
relevanță pentru înțelegerea sănătății și bolii, pentru prevenirea, tratamentul și reabilitare.
B. Ce studiază psihologia comportamentală.
C. Ce studiază eficiența serviciilor de sănătate.
D. Ce studiază eficiența sistemului de sănătate.
E. Ce studiază influența instituțiilor și organizațiilor asupra sănătății.
6. Întemeietorul behaviorismului este:

A. John Broadus Watson
B. Nicolae Miu
C. Sigmund Freud
D. Doina Cosman
E. Abraham Maslow
7. Determinați modelul integralist de conceptualizare a bolii:

A. Modelul biomedical.
B. Modelul psihologic.
C. Modelul biopsihosocial.
D. Modelul personalist.
E. Modelul individualist.
8. Paradigma biomedicală este bazată pe:

A. Studiul factorilor și proceselor psihologice.
B. Studiul demersului științific al medicinei, reducerea corpului uman la un obiect sau agregat de
organe și funcții.
C. Studiul în vederea înțelegerii sănătății și bolii cu implicarea cunoștințelor din științele umane.
D. Includerea pacientului și a atributelor sale ca persoană.
E. Includerea familiei pacientului și a atributele familiei.
9. Modelul psihologic constă în:

A. Studiul demersului științific al medicinei.
B. Cercetarea dimensiunilor biologice ale bolii.
C. Studiul factorilor și proceselor psihologice ce duc la apariția, accelerarea sau încetinirea bolilor.
D. Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor exacte.
E. Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor clasice ale naturii.
10. Modelul biopsihosocial promovează:

A. Reducerea corpului uman drept agregat de organe și funcții, fără raportul său cu lumea din jur.
B. Importanța apropierii de aspectele personale, interpersonale și sociale de fenomenele biologice.
C. Factorii și procesele psihologice ce au rol esențial în apariția și evoluția bolii.
D. Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor clasice ale naturii.
E. Cercetarea dimensiunilor biologice ale bolii.
11. Maladia / boala este o stare a organismului:

A. Pur biologică.
B. Doar fenomen psihic.
C. Doar rezultatul acțiuni fenomenelor socio-culturale.
D. Un rezultat al acțiunii anilor asupra corpului uman.
E. În conceptualizarea contemporană a bolii se integrează aspectul biologic, psihologic și cel social.
12. Modelul bio-psiho-social definește boala ca:

A. Perturbarea funcțiilor biologice.
B. Experiență subiectivă rezultată din interacțiunea organismului ca biologic din perspectiva
emoționalității și mentalităților persoanei, în relație cu societatea și cultura din care face parte.
C. Perturbarea funcțiilor psihologice și cele sociale.
D. Consecință acțiunii factorilor economici.
E. Modul de comportare față de entitatea morbidă în organism.
13. Ce include comportamentul uman după complexitate?

A. Mișcările.
B. Acțiunile.
C. Operații și activități.
D. Doar acțiunile și mișcările.
E. Mișcările, acțiunile, operațiile și activitățile.
14. Factorii socio-culturali de importanță majoră în modelarea comportamentului uman sunt:

A. Afectele.
B. Sentimentele.
C. Familia și religia.
D. Nevoie de apărare.
E. Sistemul nervos.
15. Factorii biologici de influență asupra comportamentului uman sunt:

A. Ereditatea, sistemul nervos și hormonii.
B. Percepția.
C. Memoria.
D. Gândirea.
E. Motivația.
16. Factorii psiho-individuali de influență asupra comportamentului uman sunt:

A. Factorii genetici.
B. Procesele cognitive, procesele afective și motivațional-voliționale.
C. Hormonii.
D. Prietenii.
E. Familia, societatea, religia.
17. Ce reprezintă activitatea pentru comportamentul uman?

A. Acțiuni fizice.
B. Acțiuni intelectuale.
C. Acțiune morală.
D. Doar acțiuni intelectuale și morale.
E. Acțiuni fizice, intelectuale și morale.
18. Comportamentul uman după predominanța factorilor de geneză poate fi:

A. Conștiente sau inconștiente.
B. Adaptive sau deviante.
C. Sanogen.
D. Înnăscute sau dobândite.
E. Cu risc pentru sănătate.
19. În funcție de influența asupra sănătății comportamentul uman poate fi:

A. Adaptiv sau dezadaptat.
B. Sanogen sau cu risc pentru sănătate.
C. Mișcări, acțiuni, operații și activități.
D. Înnăscut.
E. Dobândit.
20. Normalitatea în comportamentul uman este explicată prin:

A. Comportament caracteristic pentru o anumită societate.
B. Comportament caracteristic unei anumite epoci.
C. Mod de viață pentru un individ.
D. Mod de viață pentru o comunitate.
E. Media statistică, norma socio-culturală, norma individual-colectivă, norma ca adaptivitate și
norma medicală.
21. Criteriile de stabilire a normalității sunt:

A. Perceperea incorectă a realității.
B. Standarde de comportament neacceptabil.
C. Nivelul inconstant de funcționare al unui individ de-a lungul timpului
D. Neadaptare la condițiile comunității.
E. Media statistică, norma socio-culturală, norma individual-colectivă, norma ca adaptivitate și
norma medicală.
22. Normalitatea comportamentală este stabilită de următoarele trăsături:

A. Neproductivitate și lipsa aptitudinii de a crea.
B. Incapacitatea de autogestiune și autoperfecțiune.
C. Perceperea incorectă a realității.
D. De a stăpâni mediul și de a face față cerințelor vieții, de a fi capabil să-și limiteze impulsurile, de
a conștientiza limitele proprii, de a crea relații cu alte persoane, să se autoperfecționeze etc.
E. Pierderea contactul cu realitatea retrăgând-se în propria lume și nu se mai poate adapta normelor
sociale, ocupaționale și culturale.
23. Doina Cosman afirmă că conceptul de normalitate poate fi:

A. Statistică și socio-culturală, subiectiv-individuală, norma ca adaptivitate și normă medicală.
B. Normă de comportament înnăscută.
C. Normă de comportament dobândită.
D. Normă de comportament cu risc pentru sănătate.
E. Normă de comportament sanogen.
24. Norma medicală este raportată la:

A. Echilibrul complex și dinamic al organismului la mediu, colaborarea armonioasă a diferitor
sisteme din organism și adaptivitatea acestora cu ambianța.
B. Condiția umană.
C. Condițiile modului nesănătos de viață.
D. Păstrarea entuziasmului de viață.
E. Ansamblul acțiunilor în scopul obținerii unui rezultat de semnificație.
25. Comportamentul sanogen este reprezentat de:

A. Capacitatea de conștientizare și acceptare a propriei persoane.
B. Aptitudinea de a crea relații încărcate afectiv.
C. Productivitatea și creativitatea activităților.
D. Cunoștințe, valori, convingeri, idealuri, acțiuni legate de menținerea, restabilirea sau
îmbunătățirea stării de sănătate.
E. Starea conflictuală a individului cu mediul social.
26. Ce este societatea?

A. Un ansamblu unitar, complex, organic integrat, de relații între oameni, condiție și rezultat al
activității acestora de creare a bunurilor materiale și spirituale necesare traiului lor individual și
colectiv.
B. Suma indivizilor care o formează.
C. Reprezintă doi sau mai mulți indivizi care nu au un sentiment comun de identitate și se
influențează reciproc pe baza unui set comun de așteptări referitoare la comportamentul fiecăruia.
D. Totalitatea indivizilor care nu au o caracteristică comună, un statut similar sau nu se afla în
aceeași situație.
E. O parte componentă a universului.
27. Cine a propus noțiunea de sociologie?

A. Aristotel.
B. John Locke.
C. Auguste Compte.
D. Platon.
E. Max Weber.
28. Ce studiază sociologia?

A. Diferite aspecte și părți ale realității sociale: factorul uman, grupurile umane.
B. Caracteristicile generale, abstracte ale comportamentului social, ale relațiilor sociale, grupurilor,
colectivităților.
C. Societatea în totalitatea sa, natura și esența, structura și funcțiile ei, modul în care ea evoluează.
D. Viața culturală a omului așa cum este aceasta prezentă în societate și istorie, cu obiectele, ideile și
acțiunile sale.
E. Valorile sociale ale unei comunități speciale.
29. Ce studiază sociologia medicală?

A. Alcătuirea corpului uman din punct de vedere biologic, și trăsăturile distincte ale raselor umane,
modificarea acestor aspecte biologice pe parcursul evoluției omului.
B. Modelele de viață ale unei societăți.
C. Sănătatea și boala ca experiențe umane, instituțiile sociale din domeniul medical, natura profesii
medicale și relațiile medic-pacient.
D. Organismele din punct de vedere structural, al proceselor chimice, al interacțiunilor moleculare,
al mecanismelor fiziologice, al dezvoltării și al evoluției.
E. Problemele teoretice și practice ale medicinii legate de psihologie și problemele psihologice ale
oamenilor bolnavi care fac parte din sarcinile diagnosticului, tratamentului și profilaxiei bolilor.
30. Ce este statutul social?

A. Punerea în vigoare a drepturilor și îndatoririlor asociate statutului social al individului.
B. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup.
C. Un proces complex al devenirii omului ca ființă socială, de însușire a unor norme și valori, al
unor roluri sociale.
D. Proces de plasare a indivizilor în straturi sociale diferite, așezate pe o axa imaginară de la inferior
la superior.
E. Libertatea exprimării.
31. Ce este rolul social?

A. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup.
B. Un proces complex al devenirii omului ca ființă socială, de însușire a unor norme și valori, al
unor roluri sociale.
C. Punerea în vigoare a drepturilor și îndatoririlor asociate statutului social al individului.
D. Trecerea unui individ de la un grup la altul situat la același nivel în cadrul structurii sociale.
E. Dezvoltarea conștiinței sociale a unei persoane.
32. Enumerați 5 elemente ale rolului social al medicului (conform lui Parsons)
A. Competență tehnică, universalism, specificitatea funcțională, neutralitatea afectivă, orientarea
spre colectivitate
B. Orientarea spre sine, emotiv, competență managerială, specificitatea statică, curaj
C. Comportament moral, universalism, emotiv, orientare spre echipă, competență analitică
D. Neutralitatea afectivă, devotament, sacrificiu, orientare spre echipă, putere.
E. Putere, îngâmfare, comportament amoral, intolerant, emotiv.
33. Obediența din partea pacientului presupune:
A. Concordanță.
B. Ascultare sau supunere.
C. Cooperare.
D. Activitate.
E. Cooperare mutuală.
34. Conformitatea din partea pacientului presupune:

A. Ascultare sau supunere.
B. Concordanță.
C. Activitate și pasivitate.
D. Cooperare mutuală.
E. Supunere.
35. Negocierea este:

A. Proces prin care medicul și pacientul ajung la un compromis.
B. Proces prin care medicul și pacientul nu ajung la un compromis.
C. Proces de stabilire a diagnozei.
D. Stare psihologică.
E. Dezacord dintre pacient și medic.
36. Ce prezintă relația paternalistă dintre medic și pacient?

A. O relație de tip monolog, hotărârea este luată de către medic.
B. Bolnavul este un subiect responsabil și liber să ia decizii de importanță vitală.
C. Medicul oferă pacientului toate informațiile relevante privitoare la afecțiunea sa și la opțiunile
terapeutice, fără să țină cont de sistemul de valori ale pacientului.
D. Medicul se comportă ca un prieten al pacientului şi încearcă să îl convingă să aleagă calea “cea
mai bună”, ținând cont atât de informațiile şi raționamentul medical, cât şi de sistemul personal de
valori al bolnavului.
E. Interpretarea suferințelor bolnavului.
37. Care sunt stadiile actului medical?

A. Anamneza și explorarea simptomelor de către medic, precizarea diagnosticului și decizia în
legătură cu tratamentul, complianța la tratament.
B. Persuasiunea, negocierea, incertitudinea funcțională.
C. Analize de laborator, decizia în legătură cu tratamentul, noncoplianța la tratament.
D. Negocierea, comportamentul non-verbal, precizarea diagnosticului.
E. Acordul informat.
38. Ce este malpraxis?

A. Cunoștințe psihologice insuficiente în exercitarea profesiei de medic.
B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului.
C. Tratament incorect sau neglijent aplicat de către un medic unui pacient, care îi produce acestuia
un prejudiciu de orice natură.
D. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tip de tratament este mai eficient pentru problema
sa decât altul.
E. Respectarea drepturilor pacientului.
39. Noncomplianța la tratament este:
A. Procesul prin care medicul și pacientul ajung la un compromis.
B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului.
C. Nerespectarea de către pacient, conștient sau inconștient, a recomandărilor terapeutice, sub aspect
calitativ sau cantitativ.
D. Determinarea naturii bolii.
E. Experiența de boală a pacientului.
40. Cine a propus modelul tranzacțional al sănătății?

A. Van Renssellar Poter.
B. T. Szasz și M. H. Hollender.
C. T. Parsons.
D. George Stone.
E. Hippocrates.
41. Ce este automedicația?

A. Trăsătură caracteristică modelului healht-belief (modelul credinței în sănătate).
B. Tratarea problemelor de sănătate cu medicamente destinate special acestui scop, fără
supravegherea unui medic.
C. Reacția individului la tratament.
D. Diagnosticarea greșită a unei boli.
E. Tratamentul greșit al bolii.
42. Ce este deontologia medicală?

A. Orientare științifică interdisciplinară, ce se situează la hotarele dintre filosofie, etică, biologie
medicină,
B. Ramură aplicativă a eticii medicale, care dă răspunsuri și soluții practice pentru rezolvarea
problemelor etice legate de activitatea medicală,
C. Știință ce studiază sănătatea și boala ca experiențe umane,
D. Competența, responsabilitatea profesională a medicului și înzestrarea lui cu înalte calități etico-
morale.
E. Domeniu al filosofiei.
43. Bioetica este:

A. Domeniu medical ce studiază problemele legate de sănătate și boală.
B. Domeniu interdisciplinar ce studiază probleme etice legate de sănătate/medicină, cercetare
biomedicală, biotehnologii, mediu etc. generate de progresul științific.
C. Domeniu biologic ce studiază viața din perspectivă etică.
D. Domeniu biologic ce studiază apariția vieții.
E. Domeniu ce studiază valorile morale ale omului.
44. Părintele bioeticii este considerat:

A. Van Rensselaer Miller
B. Van Rensselaer Potter
C. Robert Backer
D. Immanuel Kant
E. Socrate
45. Câte statusuri poate ocupa o persoană?
A. 2 statusuri.
B. 4 statusuri
C. Un număr de statusuri egal cu numărul de grupuri sociale la care este parte.
D. Un status.
E. 3 statusuri.
46. Statutul dobândit este:

A. Între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană.
B. Cel la care individul ajunge prin propriile eforturi.
C. Cel deținut de individ în cadrul unei societăți, indiferent de calitățile lui.
D. Un proces protectiv.
E. Un proces formal, inconștient și neintenționat.
47. Statutul atribuit este:

A. Cel deținut de individ în cadrul unei societăți, indiferent de calitățile lui.
B. Un proces protectiv.
C. Un proces formal, conștient și intenționat.
D. Statutul cheie
E. Exercitarea privilegiilor și îndatoririlor.
48. Primele teorii ale sociologiei medicale au fost elaborate de către:

A. T. Parsons, R. K. Merton, Diana Kendall.
B. Platon, Aristotel, Democrit.
C. Johanes Kepler, Galileo Galilei, Nicolaus Copernicus.
D. T. Hobes, J.Loke, B. Spinoza.
E. B Russel, L. Wittgenstein, K. R. Popper.
49. Sociologia medicală apare odată cu publicarea operei:

A. „Al doilea sex” de Simone de Beauvoir.
B. „Le Suicide” de E. Durkheim.
C. „Principele” Machiavelli.
D. „Ciuma” A. Camus.
E. „Noul Organon” F. Bacon.
50. Noțiunile de statut prescris și statut dobândit au fost dezvoltate de către:

A. Montesquieu.
B. Weber.
C. Merton
D. N. Miu
E. R. Linton
51. Din punct de vedere sociologic comunicarea reprezintă:

A. Un mod fundamental de interacţiune psiho-socială a persoanelor, realizată în limbaj articulat în
vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament
individual sau de grup.
B. O înştiinţare, ştire sau veste.
C. O aducere la cunoştinţa părţilor dintr-un proces a unor acte de procedură (acţiune, întâmpinare,
hotărâre), în vederea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor ce decurg pentru ele din aceste
acte, în limita unor termene care curg obişnuit de la data informării.
D. O prezentare într-un cerc de specialişti a unei lucrări ştiinţifice, precum şi acumulare de
cunoştinţe în vederea pregătirii specialiştilor.
E. Un proces complex, ce cuprinde existenţa biologică a omului.
52. Elemente al procesului de comunicare sunt:

A. Emițător – transmițător – informație.
B. Emițător – discuție – informație.
C. Emițător – mesaj – receptor.
D. Emițător – conflict - informator.
E. Emițător – comportament – interpret.
53. Unele funcții ale comunicării sunt:

A. A discuta, a valorifica, a notifica.
B. A asculta, a emite, a susține.
C. Informațională, interactivă, gnoseologică.
D. Reprezentativă, comemorativă, axiologică.
E. Cunoaștere, acumulativă, memorativă.
54. Scopurile comunicării sunt:

A. Să impresionăm, să reinterpretăm, să determinăm, să obligăm.
B. Să fim acceptaţi, să fim înţeleşi, să provocăm reacţii, să fim receptaţi.
C. Să câștigăm bineficii cu orice preț, să abligăm receptorul.
D. Să impunem poziții, să obținem aderență, să captivăm atenția.
E. Să antrenăm gândirea, să obținem experiență, să angajăm.
55. Feedback-ul în calitate de element al comunicării reprezintă:

A. Un mesaj specific prin care emițătorul primeşte de la receptor un răspuns cu privire la mesajul
comunicat.
B. Un mesaj prin care receptorul primeşte de la emițător un răspuns cu privire la mesajul transmis.
C. Un mesaj care emitentul transmite repetat un răspuns cu privire la mesajul comunicat.
D. Un mesaj specific prin care emitentul clarifică receptorului mesajul comunicat.
E. Un mesaj complicat prin care receptorul ascunde de emițător un anumit răspuns cu privire la
mesajul comunicat.
56. După codul folosit în procesul comunicării, aceasta poate fi:

A. Comunicarea verticală, comunicarea orizontală.
B. Comunicarea interpersonală, comunicarea intrapersonală, comunicarea în grup mic, comunicarea
public.
C. Comunicarea accidentală, comunicarea subiectivă, comunicarea instrumentală;
D. Comunicarea verbală, comunicarea paraverbală, comunicarea nonverbală.
E. Comunicarea referenţială, comunicarea operaţională, comunicarea atitudinală.
57. Mesajul în calitate de element al comunicării reprezintă:

A. O totalitate de semne şi semnificaţii ce marchează anumite conotaţii ierarhice pentru persoanele
implicate în comunicare.
B. Un ansamblu de semne ce nu marchează conotaţii valorice pentru persoanele implicate în
procesul de comunicare.
C. O totalitate de semnificaţii, conotaţii ierarhice care obligă persoanele implicate în actul de
comunicare.
D. O totalitate de conotaţii ierarhice de natură externă valoroase pentru persoanele implicate în
comunicare.
E. O sumă de gesturi puțin relevante pentru persoanele implicate în comunicare.
58. Mesajul drept element al comunicării poate fi:

A. Mesaj determinat și nedeterminat.
B. Mesaj operațional și neoperațional
C. Mesaj singular și complex.
D. Mesaj verbal și nonverbal.
E. Mesaj observat și neobservat.
59. Identificați tipurile de comunicare medic-pacient conform stadiile actului medical:

A. Comunicare preclinică, comunicare clinică și comunicare post-clinică.
B. Comunicare medicală orizontală și comunicare medicală verticală.
C. Comunicare medicală uniplanică și dimensională.
D. Comunicare medicală subiectivă și comunicare medicală obiectivă.
E. Comunicarea clinică directă și comunicarea clinică indirectă.
60. Prin comunicare preclinică se înțelege:

A. O comunicare administrativă care marchează datoria medicului de a transmite informații
subiective cu privire la educația pentru sănătate.
B. O comunicare strategică ce ține de datoria și responsabilitatea medicului de a promova educația
pentru sănătate, de a organiza măsuri profilactice.
C. O comunicare subiectivă rezultată din responsabilitatea medicului de a transpune obligația sa
profesională cu privire la organizarea măsurilor profilactice.
D. O comunicare profesională ce ține de obligația medicului de a forța educația pentru sănătate fără
acordul pacientului.
E. O comunicare multicentrică care determină medicul de a promova educația pentru un stil de viață
cât mai comod și fără responsabilități pentru sănătate.
61. Obiectivul comunicării post-clinice este ca:

A. Medicul să oblige pacientul să realizeze tratamentul și să excludă factorii existențiali ce au adus
la apariția bolii.
B. Pacientul să realizeze tratamentul și să diminueze factorii existențiali ce au adus la apariția bolii.
C. Pacientul să formalizeze acceptul tratamentul și să excludă factorii existențiali ce au adus la
apariția bolii.
D. Medicul să accepte refuzul pacientului și să recomande un alt specialist.
E. Pacientul să realizeze tratamentul și să nu fie compliant la dialog.
62. Competența emițătorului în procesul de comunicare presupune:

A. De a determina individual ansamblul de reguli ce contribuie la distorsionarea canalului de
transmitere a informației.
B. Potenţialul de a întrebuinţa ansamblul de reguli ce contribuie la prelucrarea și codificarea
mesajului.
C. Puterea de a întrebuinţa subiectiv, cu interes de manipulare ansamblul de reguli ce contribuie la
decodificarea feedback-ului.
D. Potenţialul de a întrebuinţa ansamblul de reguli ce micșorează prelucrarea și decodificarea sursei
informației.
E. Orintarea spre reguli ce contribuie la interpretarea și decodificarea mesajului.
63. Performanța emițătorului în procesul de comunicare presupune:

A. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a emite și codifica mesajul.
B. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a interpreta și decodifica mesajul.
C. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a distorsiona mesajul.
D. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a emite cât mai ambigui mesajul.
E. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a codifica ironat mesajul.
64. Competența receptorului în procesul de comunicare presupune:

A. De a determina individual ansamblul de reguli ce contribuie la distorsionarea canalului de
transmitere a informației.
B. Potenţialul de a întrebuinţa ansamblul de reguli ce contribuie la interpretarea și decodificarea
mesajului.
C. Puterea de a întrebuinţa subiectiv, cu interes de manipulare ansamblul de reguli ce contribuie la
codificarea feedback-ului.
informației.
E. Orintarea spre reguli ce contribuie la emiterea și codificarea mesajului.
65. Performanța receptorului în procesul de comunicare presupune:

A. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a emite și codifica mesajul.
B. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a interpreta și decodifica mesajul.
C. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a distorsiona mesajul.
D. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a decodifica cât mai ambigui mesajul.
E. Capacitatea intelectuală, psihică şi fizică de a interpreta ironat mesajul.
66. Comunicarea diagnosticului implică respectarea anumitor reguli, unul din ele poate fi:
A. Limbajul utilizat trebuie să fie clar, concis, la subiect, redat în termeni comuni, sincer și correct,
precum și, prezentarea diagnosticului trebuie să fie strâns legată de formula și/sau schema de
tratament.
B. Limbajul utilizat trebuie să fie neclar, ascuns, sincer și corect, precum și, prezentarea
diagnosticului trebuie să fie strâns legat de statutul pacientului și/sau schema de tratament.
C. Limbajul utilizat trebuie să fie indirect, redat în termeni medicale ca pacientul să nu înțeleagă,
precum și, prezentarea diagnosticului trebuie să fie strâns legată de venitul pacientului și schema de
tratament.
D. Limbajul utilizat trebuie să fie ambigu ca pacientul să nu-și formeze emoții negative, redat în
termeni specializați, precum și, prezentarea diagnosticului trebuie să fie strâns legată de formula
și/sau schema de tratament.
E. Limbajul utilizat trebuie să fie clar doar pentru medic, redat în termeni profesionali ai pacientului,
precum și, prezentarea diagnosticului trebuie să fie strâns legat de contribuția pacientului la boală
și/sau schema de tratament.
67. Comunicarea cu diferiți pacienţi conturează anumite caracteristici specific dialogului medic-
pacient, acestea pot fi:
A. Comunicarea va depinde de statutul economic al pacientului, de cultura lui, de indiferența sa, de
contribuția sa la boală, de complianța la tratament etc.
B. Comunicarea va depinde de ineresul subiectiv al medicului, de ineresul subiectiv al pacientului,
de complianța la tratament a pacientului etc.
C. Comunicarea va depinde de profesia pacientului, de ineresul subiectiv al pacientului, de patologia
pacientului etc.
D. Comunicarea va depinde de manifestarea bolii, de ineresul subiectiv al medicului, de modul cum
înțelege pacientul boală din sursele electronice etc.
E. Comunicarea va depinde de manifestarea simptomelor caracterizate de durere, fără durere, cu
dureri acute sau suportabile etc.
68. Comunicarea eficientă în cadrul echipei medicale este esenţială pentru că:
A. Asigură dialogul închis al îngrijirii medicale şi a tratamentului pacienţilor, doar în anumite etape
ale asistenţei medicale.
B. Asigură necesitatea doar unor îngrijirii medicale, iar, celelalte niveluri ale asistenţei medicale
sunt auxiliare și fără relevanță.
C. Asigură îngrijirea medicală şi a tratamentului într-un context închis al asistenţei medicale.
D. Asigură îngrijirea medicală şi a tratamentului unilateral într-un context limitat al asistenţei
medicale.
E. Asigură continuitatea îngrijirii medicale şi a tratamentului eficace al pacienţilor în toate
contextele asistenţei medicale.
69. Componentele lucrului (comunicării) în echipa medicală includ:

A. Crearea unui mediu de activitate neagreabil atât din punct de vedere social, cât şi material, adică
neasigurarea accesului liber la resurselor medicale.
B. Crearea unui mediu de activitate subiectiv atât din punct de vedere social, cât şi material, adică
distribuirea incorectă şi unilateral a rolurilor şi sarcinilor în cadrul echipei medicale.
C. Crearea unui mediu de activitate neechitabil atât din punct de vedere social, cât şi material, adică
distribuirea incorectă şi unilateral a rolurilor şi sarcinilor în cadrul echipei medicale, împărţirea
unilaterală responsabilităţilor între membrii echipei.
D. Crearea unui mediu de activitate conform intereselor managerului atât din punct de vedere social,
cât şi material, adică distribuirea conform intereselor managerului a rolurilor şi sarcinilor în cadrul
echipei medicale, împărţirea unilaterală responsabilităţilor între membrii echipei.
E. Crearea unui mediu de activitate facil (agreabil) atât din punct de vedere social, cât şi material
(asigurarea accesului liber la resursele necesare); distribuirea corectă şi clară a rolurilor şi sarcinilor
în cadrul echipei medicale.
70. Comunicarea eficientă în echipa medical contribuie la:

A. Creşterea eficienței lucrului în echipă, sporeşte încrederea, respectul, şi intensifică colaborarea
între personalul medical, reduce riscul erorilor şi greşelilor medicale, crește satisfacţia pacienţilor şi
a lucrători-lor medicali.
B. Sporește lucrului separat în echipa medicală, sporeşte interesele personale în colaborarea
personalului medical, reduce riscul erorilor şi greşelilor medicale, crește satisfacţia lucrătorilor
medicali în urma câștigurilor personale.
C. Crearea unui mediu de activitate conform intereselor managerului atât din punct de vedere social,
cât şi material, adică distribuirea conform intereselor managerului a rolurilor şi sarcinilor în cadrul
echipei medicale, împărţirea unilaterală responsabilităţilor între membrii echipei.
D. Crearea unui mediu de activitate neechitabil atât din punct de vedere social, cât şi material, adică
distribuirea incorectă şi unilateral a rolurilor şi sarcinilor în cadrul echipei medicale, împărţirea
unilaterală responsabilităţilor între membrii echipei.
E. Creşterea ineficienței lucrului în echipă, sporeşte încrederea, respectul, şi intensifică colaborarea
doar după anumite interese ale conducerii unităților sanitare între personalul medical, menține
neutru riscul erorilor şi greşelilor medicale.
71. Majoritatea lucrărilor de specialitate definesc metacomunicarea ca fiind:

A. O formă a comunicării ce își propune interpretarea cuvintelor și a expresiilor, cu scopul de
descoperi și înțelege intențiile emițătorului.
B. O înştiinţare, ştire sau veste.
C. O aducere la cunoştinţa părţilor dintr-un proces a unor acte de procedură (acţiune, întâmpinare,
hotărâre), în vederea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor ce decurg pentru ele din aceste
acte, în limita unor termene care curg obişnuit de la data informării.
D. O prezentare într-un cerc de specialişti a unei lucrări ştiinţifice, precum şi acumulare de
cunoştinţe în vederea pregătirii specialiştilor.
E. Un proces complex, ce cuprinde existenţa biologică a omului.
72. Ce face emițătorul din perspectiva metacomunicării?

A. În actul metacomunicațional, emițătorul cosmetizează, diminuează, remodelează ideea pe care
dorește să o transmit.
B. În actul metacomunicațional, emițătorul interpretează și descifrează procesul comunicării.
C. În actul metacomunicațional, emițătorul impunem poziții, obține aderență.
D. În actul metacomunicațional, emițătorul câștigă bineficii cu orice preț, obligă receptorul să-l
accepte.
E. În actul metacomunicațional, emițătorul informează, comemorează o reușită.
73. Ce face receptorul din perspectiva metacomunicării?

A. În actul metacomunicațional, receptorul cosmetizează, diminuează, remodelează ideea pe care
dorește să o transmit.
B. În actul metacomunicațional, receptorul descoperă și interpretează gândul ascuns al emițătorului,
pentru a-l înțelege.
C. În actul metacomunicațional, receptorul impunem poziții, obține aderență.
D. În actul metacomunicațional, receptorul câștigă bineficii cu orice preț, obligă receptorul să-l
accepte.
E. În actul metacomunicațional, receptorul informează, comemorează o reușită.
74. Ce reprezintă actul ratat în procesul comunicării?

A. Este un neadevăr prezentat ca adevăr prin expresie verbală.
B. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopul de a evita sau de a obține mai
mult timp pentru a răspunde.
C. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopul de a câștiga bineficii cu orice
preț.
D. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopul de a impune poziții sau să
obținem aderență.
E. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopul de a antrena gândirea sau să
obținem experiență.
75. La ce se referă limbajul paraverbal?

o Lmbajul paraverbal se referă la modul în care o spunem ceva, cu ajutorul caracteristicilor
nonverbale ale vocii, nu la conţinutul mesajului.
o Lmbajul paraverbal se referă la conținutul a ceea ce spunem, cu ajutorul caracteristicilor verbale,
nu la forma mesajului.
o Lmbajul paraverbal se referă la structura gramaticală a mesajului, cu ajutorul elementelor
nonverbal.
o Lmbajul paraverbal se referă la semantica logică a expresiilor corpului, cu ajutorul
caracteristicilor nonverbal.
o Lmbajul paraverbal se referă la ansamblul ideilor interpretate de receptor, cu ajutorul
caracteristicilor verbale.
76. Elementele paralingvistice al limbajului paraverbal include:

A. Comunicarea interpersonală, comunicarea intrapersonală, comunicarea în grup mic, comunicarea
public.
B. Comunicarea accidentală, comunicarea subiectivă, comunicarea instrumentală;
C. Calitățile vocii, caracteristicile vocale, parametrii și separatorii vocali.
D. Comunicarea referenţială, comunicarea operaţională, comunicarea atitudinală.
E. Calitățile feței, specificul mișcării, orientarea în spațiu.
77. Din calitățile vocii fac parte:

A. Domeniul de frecvență, controlul mișcării buzelor, articularea cuvintelor, ritmul, rezonanța vocii,
viteza de vorbire
B. Semne şi semnificaţii lingvistice ce marchează anumite conotaţii ierarhice pentru persoanele
implicate în comunicarea.
C. Râsul, plânsul, șoptitul, oftatul.
D. Intensitatea, înălțimea și extensia vocii, separatorii vocali cum ar fi (îîî, ăăă, mmm, aaa), pauzele.
77. Caracteristicile vocale sunt:

viteza de vorbire etc.
C. Râsul, plânsul, șoptitul, oftatul etc.
D. Intensitatea, înălțimea și extensia vocii, separatorii vocali cum ar fi (îîî, ăăă, mmm, aaa), pauzele
etc.
78. Parametrii și separatorii vocali sunt:

viteza de vorbire etc.
C. Râsul, plânsul, șoptitul, oftatul etc.
D. Intensitatea, înălțimea și extensia vocii, respectiv ,,îîî, ăăă, mmm, aaa”, pauzele etc.
79. Prin intermediul limbajului paraverbal se poate transmite:

A. Cunoștințe, expresii faciale, conotații teoretice.
B. Emoţiile precum frica, furia, tristeţea, interesul, bucuria, durerea, dar şi natura relaţiilor
interpersonal.
preț.
informației.
E. Putere de a întrebuinţa subiectiv, cu interes de manipulare ansamblul de reguli ce contribuie la
codificarea feedback-ului.
80. Ce poate să includă comunicarea nonverbal?

A. Teorii, concepte și idei.
B. Mișcări ale corpului, gesturi și expresii faciale.
C. Semne şi semnificaţii lingvistice
D. Noțiuni, judecăți și raționamente.
E. Cuvinte, afirmații și constatări.
81. Ce indiciu ne poate oferi comunicarea nonverbal?

A. Ne oferă un indiciu cu privire la gândurile și sentimentele interioare ale unei personae.
B. Ne oferă un potenţial de a întrebuinţa reguli lingvistice ce contribuie la prelucrarea și codificarea
mesajului.
C. Ne oferă putere de a întrebuinţa subiectiv, cu interes de manipulare ansamblul de reguli
praraverbale care contribuie la decodificarea feedback-ului.
D. Ne oferă un potenţial de a întrebuinţa limbaje verbale metacomunicaționale ce micșorează
prelucrarea și decodificarea sursei informației.
E. Orintarea spre reguli logice ce contribuie la interpretarea și decodificarea mesajului.
82. Care sunt categoriile distincte comunicării nonverbale?

A. Kinestetica, proxemica și atingerile.
B. Intelectul, emoțiile și puterea de voință.
C. Noțiunea, judecata și raționamentul
D. Expresia verbal și registrul paraverbal.
E. Râsul, plânsul și vorbirea.
83. Ce include kinestetica?

A. Include distanța fizică dintre oameni, atunci când comunică între ei – teritoriile și spațiul
personal, poziția și postura.
B. Intelectul, emoțiile și puterea de voință sau noțiunea, judecata și raționamentul
C. Include mișcarea corpului în comunicare – gesturile, expresiile faciale și privirea.
D. Expresia verbal și registrul paraverbal sau râsul, plânsul și vorbirea.
E. Semnificații ascunse ale expresiilor logice sau metacomunicaționale.
84. Ce implică proxemica?

A. Implică distanța fizică dintre oameni, atunci când comunică între ei – teritoriile și spațiul
personal, poziția și postura.
B. Implică mișcarea corpului în comunicare – gesturile, expresiile faciale și privirea.
C. Intelectul, emoțiile și puterea de voință sau noțiunea, judecata și raționamentul
D. Expresia verbal și registrul paraverbal sau râsul, plânsul și vorbirea.
E. Semnificații ascunse ale expresiilor logice sau metacomunicaționale.
85. Când sunt utilizate gesturile în procesul comunicării?

A. Când vorbirea este eficientă sau sufficient de clară, când nu avem emoții, totodată, pentru a regla
conversația.
B. Când vorbirea este ineficientă (de exemplu, o barieră lingvistică) sau insuficientă, respective,
când se dorește a scăpa de stres și a regla conversația.
C. Când vorbirea este plăcută sau predomină bunadispoziție, totodată, sunt folosite gesturile pentru
al duce în eroare adversarul.
D. Când vorbirea nu are nici o valoare pentru participanți sau cei prezenți nu se interesează de
conversație.
E. Când vorbirea este urmărește obținerea unor interese subiective și suntem demascați folosim
gesture pentru a sustrage atenția în conversație.
86. La ce ajută privirea în procesul comunicării?

A. Privirea în procesul comunicării ne ajută la evaluăm prezentareanoastră, reglează noi direcții în
conversație sau exprimă semnificații logice.
B. Privirea în procesul comunicării ajută la conștientizarea realității, provoacă furie în conversație
sau exprimă diverse register paraverbale.
C. Privirea în procesul comunicării ajută la evaluarea expresiilor fonetice, reglementează
caracteristicile vocale ale conversației.
D. Privirea în procesul comunicării ajută la evaluarea interlocutorului, reglementarea conversației
sau exprimarea sentimentelor și emoțiilor.
E. Privirea în procesul comunicării ajută la evaluarea interlocutorului pentru a schimba intonația și
ritmul vorbirii.
87. Spațiul personal poate fi împărțit în patru zone, identificați care sunt:
A. Zona intimă, zona specializată, zona stradală și zona publică.
B. Zona intimă, zona personală, zona socială și zona publică.
C. Zona familiară, zona personală, zona socială și zona culturală.
D. Zona intimă, zona psihică, zona socială și zona biologică.
E. Zona subiectivă, zona personală, zona socială și zona obiectivă.
88. Zona intimă cuprinde:

A. Spațiul între 46 și 122 cm și include o subzonă apropiată (46-75 cm), în care intră prietenii și
persoanele pe care le simpatizam, și o subzonă îndepărtată, dedicată indivizilor întâlniți la reuniuni
amicale, oficiale sau ceremonii.
B. Suprafața corpului până la distanța de 46 cm, fiind cea mai importantă și mai apărată de către om,
fiind permis accesul doar celor apropiați din punct de vedere emoțional.
C. Spațiul între 122 și 369 cm, include o subzonă apro-piată (122-220 cm), care presupune
comunicarea verbală clară, evitarea contactului fizic printr-o serie de bariere, și o subzonă
îndepărtată (220-369 cm), care sugerează și o distanță ierarhică.
D. Distanța de peste 360 cm și implică situația în care ne adre-săm unui grup mare de oameni, iar
comunicarea își pierde caracterul interpersonal.
E. Suprafața corpului până la distanța convenabilă, fiind cea mai neimportantă și mai puțin apărată
de către om, fiind permis accesul tuturor persoanelor.
89. Zona personală cuprinde:

C. Spațiul între 122 și 369 cm, include o subzonă apro-piată (122-220 cm), care presupune
E. Spațiul apropiat în care intră oricine pe care nu le simpatizam și îndepărtat dedicată membrilor
familiei, colegiilor sau clienților.
90. Zona socială cuprinde:

C. Spațiul între 122 și 369 cm, include o subzonă apropiată (122-220 cm), care presupune
E. Spațiul apropiat în care intră oricine pe care nu le simpatizam și îndepărtat dedicată membrilor
familiei, colegiilor sau clienților.
91. Zona publică cuprinde:

C. Spațiul între 122 și 369 cm, include o subzonă apropiată (122-220 cm), care presupune
D. Distanța de peste 360 cm și implică situația în care ne adresăm unui grup mare de oameni, iar
E. Suprafața corpului până la distanța convenabilă, fiind cea mai neimportantă și mai puțin apărată
de către om, fiind permis accesul tuturor persoanelor.
92. În ce context nu are loc comunicarea? :

A. într-un spațiu curat,
B. cultural,
C. omogen,
D. într-un mediu expus unor factori naturali,
E. extrasocial.
93. Comunicarea se manifestă ca un sistem:

A. Închis,
B. Ermetic,
C. deschis,
D. extins,
E. haotic,
94. Barierele de comunicare se întâlnesc:
A. Într-un singur sistem informațional.
B. În orice sistem informațional .
C. În unele sisteme informaționale.
D. În nici un sisem informațional.
E. Toate variantele.
95. Care este unul din factorii interni ai perturbațiilor comunicaționale:

A. fiziologici,
B. poluare fonică excesivă
C. poluarea mediului,
D. semantici,
E. fragmentări succesive ale procesului de comunicare,
96. Care este unul din factorii externi ai perturbațiilor comunicaționale:
A. fiziologici,
B. poluare fonică excesivă
C. perceptivi,
D. intrapersonali
E. personali,
97. Care element nu este definitoriu în formularea definiției conceptului de „Barieră de comunicare”?:
A. orice element al comunicării care posedă capacitatea de a îngrădi derularea adecvată a comunicării,
B. Care influențează minimalizarea gradului de corespundere,
C. de acuratețe
D. de eficiență a mesajului transferat,
E. Care influențează minimalizarea gradului de necorespundere.
98. Cine din autori clasifică barierele de comunicare în macro și microbariere:

A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. Samuel C. Serto.
E. Eduard Limbos.
99. Cine din autori este interesat, în mod special, de procesul intrinsec de comunicare şi mai puţin de cel
extrinsec (contextul acestuia):
A. Niki Stanton.
B. Denis McQuail.
C. Jean Lohisse
D. Leonard Saules.
E. Sidney Shore
100.Bifați una din barierele de comunicare neenunțată de Niki Stanton:

A. Diferenţe de reprezentare.
B. Lipsa cunoaşterii.
C. Diferenţe de coordonare.
D. Concluzii pripite.
E. Stereotipuri.
101.Cine din autori apreciază zgomotul ca „perturbări aleatorii care pot deforma sau altera informaţia”?:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. Samuel C. Serto.
E. Jean Lohisse
102.Cine din autori constată că „macrobarierele de comunicare sunt factori care împiedică succesul
comunicării într-un proces general de comunicare” ?:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. Samuel C. Serto.
E. Eduard Limbos.
103. Cine din autori evidențiază două aspecte ale imaginii de sine: eul intim si eul public?:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. Samuel C. Serto.
E. Jean-Claude Abric
104. Evidențiați una din particularitățile barierelor psihologice:
A. dificultăţi de exprimare,
B. emoţii sau personalitate
C. imagine de sine
D. sentimente.
E. imagine corporativă.
105. În ce limbănu se realizează comunicarea cotidiană?:

A. limbă oficializată,
B. limbă de importanță internaţională,
C. limba literară
D. limba neliterară
E. jargon,
106. Ce limbaj nu utilizăm în comunicare?:

A. tehnic,
B. filozofic,
C. medical,
D. informatic.
E. intrapersonal.
107. Ce eroare comisă în cazul folosirii limbii literare generează bariere carenu pot distorsiona
serios mesajele în procesul de comunicare?:
A. de punctuaţie,
B. de optică.
C. de ortografie,
D. dezacordurile de caz,
E. de gen.
108. Ce factor nucontribuie la apariția barierelor logice în comunicare?:

A. analizaproblemei discutate din perspectiva fiecărui actant al actului de comunicare,
B. înțelegerea inadecvată a situaţiei,
C. înțelegerea adecvată a situaţiei,
D. modul de gândire al destinatarului,
E. modalitatea distinctă de gândire: de ex., logic-abstractă sau vizual-imaginativă.
109. Bifați autorul care evidențiază modelele de bariere personale ceîngreunează comunicarea în
relațiileinterumane?:
A. Eduard Limbos.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. Samuel C. Serto.
E. Jean-Claude Abric.
110. Bifați modelul de bariere personale cenu îngreunează comunicarea în relațiile interumane:
A. bariere generate de cadrul sociocultural,
B. bariere generate de frica endemică,
C. bariere generate de abordări individualiste,
D. bariere raportate la relaţiile individ-grup,
E. bariere generate de abordări structuraliste,
111.Ce abilitate nu e necesar să posede partenerii de comunicare?

A. de ascultare activă,
B. de comprehensiune a mesajului și de a răspunde la întrebări,
C. de tălmăcire a limbajului nonverbal,
D. de motivare a interlocutorului pentru ca acesta să susțină conversația,
E. de ascultare pasivă.
112.Bifați factorul cenu contribuie la o comunicare eficientă:

A. a transmite mesajul clar si concis,
B. a asculta și înțelege mesajul pe care celălalt îl transmite,
C. să ceri și să dai feedback,
D. să asculți activ,
E. să ceri feedback.
113.Enunțați pasul cenu trebuie întreprins pentru o comunicare eficientă medic-pacient:

A. rafinați-vă abilitățile de comunicare de bază pe care deja le posedaţi,
B. comunicați cu sens unic,
C. faceți ajustările necesare în stilul propriu pentru a vă adapta stilului modern, participativ, de comunicare,
D. luați măsuri pentru a vă perfecționa, în scopul depășirii așteptărilor pacienților dvs.,
E. comunicați în dublu sens.
114.Enunțați criteriul care nu conduce laobținerea consensului în relația medic-pacient dupăModelul

Bamforth:
A. descrierea naturii (conținutului) deciziei medicale;
B. discuția alternativelor posibile la decizia luată;
C. abordarea riscurilor și beneficiilor tratamentului propus;
D. discutarea incertitudinilor legate de tratament;
E. discutarea certitudinilor legate de tratament.
115. Enunțați trăsătura ce nu face parte din stilul comunicațional eficient al medicului după Studiul
Levinson şi colab.:
A. explicarea clară a evoluției stării de sănătate a pacientului și succesiunea frecventării ulterioare a
cabinetului medical,
B. folosirea frecventă a râsului și a simțului umorului,
C. seriozitate și folosirea rară a râsului și a simțului umorului.
D. tendința de încurajare a unei comunicări destinse și cuprinzătoare (solicitarea opiniei pacienților,
încurajarea pacienților să-și spună necazurile, verificarea gradului de înțelegere a problemelor medicale de
către pacienți),
E. e)durata mai mare a consultațiilor medicale (o diferență medie de peste trei minute pe consultație).
116. Enunțați sugestiace nu contribuie la depășirea barierelor de comunicare medic-pacient după Modelul
Ley:
A. îndrumările și indicațiile să fie prezentate în debutul interviului,
B. să fie accentuată importanţa recomandărilor şi indicațiilor medicale,
C. informația ce trebuie comunicată să fie formulată în propoziții clare,
D. să se folosească propoziții și cuvinte scurte,
E. îndrumările și indicațiile să fie prezentate la mijlocul interviului.
117. Conflictul este:

A. Parte componentă a realității umane, element integrant din viața noastră, fenomen social,
psihosocial și psihoindividual.
B. Conformitate a ceea ce se spune cu ceea ce este.
C. Actul de a face anumite lucruri comune se realizează prin schimbul de gânduri, idei și sentimente.
D. Este un proces bidirecțional la care iau parte atât vorbitorul cât și ascultătorul.
E. Interpretarea cuvintelor şi expresiilor pentru a ghici intențiile şi ideile vorbitorului.
118. Problema versus conflictul vizează:

A. Obiecte, lucruri, scopuri etc.
B. Componenta afectivă și sentimentală a persoanei.
C. Forme a realității interpersonale generate de interesele divergente ale indivizilor.
D. Totalitatea sentimentelor.
E. Starea de pasivitate.
119. Etimologia cuvântului conflict din latină este:

A. Ciocnire, luptă, a ține împreună cu forța.
B. Moravuri, obiceiuri.
C. Credință comună în cadrul unui grup social..
D. Rezultatul exercitării facultăților noastre spirituale.
E. Principiu de acțiune.
120. Conflictologia este:

A. Ramură a științelor naturii.
B. Condiție a existenței politicii actuale.
C. Ramură a științei care studiază cauzele originii, dezvoltării, escaladării, rezolvării conflictelor la
toate nivelurile odată cu finalizarea lor ulterioară.
D. Principiile în acțiune.
E. Hazard.
121. Obiectul de studiu al conflictologiei îl reprezintă:

A. Conflictul, cauzele, dinamica, tipurile, efectele, modalitățile de gestionare a conflictelor.
B. Realitatea obiectivă.
C. Realitatea subiectivă.
D. Regulile sociale, procesele sociale.
E. Ramura aplicativă a eticii medicale.
122. Lewis A. Coser definește conflictul ca:

A. Luptă între valori și revendicări de statusuri sociale.
B. Barieră socio-culturală.
C. Obiect al preocupărilor cuiva.
D. Preocupare care cere o soluționare imediată.
E. Manifestare care cere amânarea soluției.
123. Care este cheia gestionării unui conflict?

A. Modul de interacțiune psiho-socială.
B. Comunicarea, schimbul de informații prin cooperare.
C. Limbajul extraverbal.
D. Comunicarea accidentală.
E. Comunicarea intrapersonală.
124. Etapele de declanșare a unui conflict sunt:

A. Dezacordul, confruntarea, escaladarea, deescaladarea, rezolvarea conflictului.
B. Dezacordul, confruntarea, rezolvarea conflictului, escaladarea, deescaladarea.
C. Escaladarea, deescaladarea, dezacordul, confruntarea, rezolvarea conflictului.
D. Deescaladarea, confruntarea, dezacordul, escaladarea, rezolvarea conflictului.
E. Dezacordul, escaladarea, confruntarea, deescaladarea, rezolvarea conflictului.
125. Dezacordul în conflict este:

A. Neînțelegerea diferitelor păreri, concepții, atitudini, de percepere etc., lipsa de informație corectă,
modul diferit de a gândi și de fi al unor indivizi sau grupuri.
B. Deescaladarea, escaladarea, confruntarea.
C. Suspendarea discursului verbal și a acțiunilor raționale.
D. Captarea bunăvoinței părților adverse.
E. Perceperea corectă a situației.
126. Confruntarea în conflict apare când:

A. Sunt idei contrare, situația este dominată de emoții, comunicare dificilă.
B. Modul diferit de a îmbrăca.
C. Există ostilitate (dușmănie) interpersonală imaginată.
D. Mediatorul creează condiții și de îndrumare a părților.
E. Profesionistul stăpânește tehnica negocierii.
127. Escaladarea într-un conflict reprezintă:

A. Tensiune maximă a părților implicate în conflict, dominarea în relația de conflict a agresivității.
B. Captarea bunăvoinței.
C. Neînțelegerea diferențelor de păreri, concepții, atitudine, etc.
D. Compatibilitatea scopurilor.
E. Elementele afective, cognitive și conective.
128. Deescaladare într-un conflict este:

A. Acțiuni iraționale, uneori violente.
B. Deosebirea dintre modul de a fi și a gândi.
C. Etapa de concesii, discuții, situație de calm, comunicare echilibrată.
D. Un proces dinamic în care atitudinea, comportamentul și contradicția se influențează reciproc.
E. Comportament răzbunător.
129. Rezolvarea conflictului are scopul:

A. De a capta bunăvoința părților adverse, de a scădea tensiunea dintre părțile adverse, de a
comunica echilibrat.
B. De a genera stări de stres.
C. De a pune stăpânire pe situație.
D. Schimbul de informații prin cooperare.
E. Satisfacerea nevoilor și intereselor individuale.
130. Componenta cognitivă a conflictului este compusă din:

A. Emoțiile și sentimentele.
B. Gândirea, percepția situației conflictuale.
C. Comunicarea și comportamentul omului.
D. Acțiuni constructive și cooperante.
E. Acțiuni distructive și competitive.
131. Componenta afectivă a conflictului include:

A. Acțiunea, inclusiv comunicarea.
B. Reprezentarea despre lume.
C. Emoțiile și sentimentele.
D. Gândirea, percepția situației conflictuale.
E. Raționamentele.
132. Componenta comportamentală include:

A. Reprezentarea situației de conflict.
B. Acțiunea și comunicarea.
C. Reprezentarea lumii.
D. Percepția spațiului.
E. Percepția timpului.
133. În situații de conflict indivizii reacționează în funcție de:

A. Temperament, caracter, imagine de sine, percepții și reprezentări.
B. Statutul social.
C. Rolul social.
D. Convingeri.
E. Nivelul de inteligență.
134. Conflictele afective se referă la:

A. Relațiile interpersonale.
B. Organizațiile internaționale.
C. Armonie totală pentru ceilalți.
D. Perceperea cauzelor ascunse.
E. Sacrificiul propriilor interese în favoarea altora.
135. Conflictele de substanță urmăresc:

A. Atingerea propriilor scopuri prin intermediul unor grupuri.
B. Ridicarea stimei de sine.
C. Să se afirme prin realizările personale.
D. Folosirea efectului Pygmalion.
E. De a obține o stare afectivă de plăcere.
136. După durată și evoluție conflictele sunt:

A. Spontane, acute și cronice.
B. Funcționale.
C. Disfuncționale.
D. Intrapersonale.
E. Interpersonale.
137. Conflictul dintre doi sau mai mulți membri ai aceluiași grup sau echipă se numește:
A. Conflicte spontane.
B. Conflicte acute.
C. Conflicte cronice.
D. Internaționale.
E. Conflictul intragrup.
138. Conflictul intrapersonal apare la nivelul:

A. Personalității.
B. Social.
C. Culturii.
D. Relațiilor ierarhice dintre oameni.
E. Relației dintre om-societate-mediu.
139. Comportamentul în conflict are rolul:

A. De a exprima emoțiile implicate în conflict și satisfacerea nevoilor.
B. De a încuraja exprimarea sentimentelor.
C. De a satisface nevoile ce au provocat conflictul.
D. De a schimba informații prin cooperare.
E. De a afla opiniile celorlalți.
140. Unele strategiile de soluționare a conflictului sunt:

A. Negocierea, medierea și arbitrajul.
B. Retragerea, aplanarea și constrângerea.
C. Confruntarea, competiția și acomodarea.
D. Evitarea, abandonul și insistența.
E. Lupta, jocul și dezbaterea.
141. Care sunt cele cinci stiluri de management al conflictelor:

A. Competiția, acomodarea, compromisul, evitarea și cooperarea.
B. Aroganța, aviditatea, trecerea responsabilității pe seama altora, impertinența, ostilitatea.
C. Criza, tensiunea, lupta, jocul și dezbaterea.
D. Dezacordul, escaladarea, deescaladarea, contradicția și atitudinea.
E. Comportamentul, afectivitatea, utilitatea practică, percepția și acțiunea.
142. Cine din autori a formulat pentru prima dată conceptul de „comunicare interculturală”:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. T. H. Hall
E. Samuel C. Serto.
143. Bifați anul în care a fost formulat conceptul de „comunicare interculturală”:

A. 1879
B. 1897
C. 1903
D. 1932
E. 1959
144. În afară de sintagma „comunicare interculturală”, în literatura de specialitate se folosește ce

noțiune?:
A. Comunicare interstatală,
B. Comunicare interetnică,
C. Comunicare interumană,
D. Comunicare internațională,
E. Comunicare intercomunitară.
145. Ca disciplină, comunicarea interculturală face parte din cadrul căror ştiinţe?:
A. științele sociale,
B. științele politice,
C. științele juridice,
D. științele umanistice,
E. științele culturii,
146. Cine din autoriau descoperit 164 de definiţii ale culturii, aparţinând diferitor filosofi, antropologi,
culturologi, istorici etc:
A. Clyde Kluckhohn, Alfred Kroeber.
B. William Haviland, Denis McQuail.
C. Michael Howard, Samuel C. Serto.
D. Shanon, Weaver
E. Leonard Saules, Fernando Ortiz,
147. Cine din autori abordează cultura ca un „mod obişnuit în care grupurile umane învaţă să-şi
organizeze comportamentul şi gândirea în relaţia cu mediul lor înconjurător”:
A. Leonard Saules.
B. Shanon-Weaver.
C. Samuel C. Serto.
D. Michael Howard
E. Fernando Ortiz,
148. Cine din autori abordează cultura drept „o serie de reguli sau standarde împărtăşite de membrii unei
societăţi şi care acţionează asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt considerate potrivite sau
acceptabile”:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. William Haviland
D. Samuel C. Serto.
E. Michael Howard.
149. Ce se înțrelege prin noțiunea de multiculturalitate?:

A. convieţuirea unor culturi diferite în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această con-vieţuire este
paşnică sau conflictuală,
B. convieţuirea paşnică a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
C. convieţuireaconflictuală a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic,
D. convieţuirea unor culturi complementare în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această
convieţuire este paşnică sau conflictuală,
E. convieţuirea unor culturi identice în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această
convieţuire este paşnică sau conflictuală.
150. În ce an și unde a fost formulat pentru prima dată termenul de multiculturalitate ?:

A. 1848, Franța,
B. 1865, Anglia,
C. 1893, Germania,
D. 1904, Italia,
E. 1941, SUA.
151. În ce an și unde a fost formulat pentru prima dată termenul de societate multiculturală ?:
A. 1844, Franța,
B. 1875, Anglia,
C. 1912, Germania,
D. 1936, SUA,
E. 1964, Canada,
152. Indicați modelele de societate multiculturală:

A. Modelul integrativ, Modelul interactciv, Modelul transcendental,
B. Modelul asimilaţionist, Modelul transcultural, Modelul Apartheid,
C. Modelul policultural, Modelul intercultural, Modelul intracultrural
D. Modelul cosmopolit, Modelul intercilizațional, Modelul acultural,
E. Modelul extracultural, Modelul intracivilizațional, Modelul extracivilizațional.
153. Precizați intervalul cronologic când a fost formulat termenul de transculturalitate:

A. Începutul aa. 50 ai sec. XIX,
B. Mijlocul aa. 60 ai sec.XIX,
C. Sfârșitul aa. 90 ai sec.XIX,
D. Începutul aa. 20 ai sec. XX,
E. Începutul aa. 40 ai sec. XX.
154. Bifați autorul care a formulat termenul de transculturalitate:

A. Denis McQuail,
B. Leonard Saules,
C. Fernando Ortiz,
D. Shanon-Weaver,
E. Samuel C. Serto,
155. Ce percepție se remarcă printr-o importanță deosebită în comunicarea interculturală?

A. percepţia culturală,
B. percepţia rasială,
C. percepţia etnică,
D. percepţia socială,
E. percepţia axiologică,
156. Enunțați cea mai des invocată formă de comunicareinterculturală nonverbală în literatura de
specialitate:
A. gestica,
B. prosodica și exralingvistica,
C. takezica,
D. mimica,
E. proxemica,
157. Notați autorul care a formulattermenul de proxemică:

A. A. Gilgen,
B. Leonard Saules,
C. Fernando Ortiz,
D. Edward T. Hall
E. Larry Samovar.
158. Disciplina care studiază utilizarea timpului în comunicarea intercultrurală nonverbală se numește:
A. oculezica,
B. prosodica și exralingvistica,
C. takezica,
D. cronemica,
E. proxemica,
159. Evidențiați două modele de bază de utilizare a timpului în diferite culturi:

A. monocronă, policronă,
B. monocronă,bicronă,
C. bicronă,tricronă,
D. tricronă,policronă
E. monocronă,tricronă.
160. Cărui model de utilizare a timpului aparțin europenii?:

A. monocron,
B. bicron,
C. tricron,
D. cvadricron,
E. pentacron,
161. Cărui model de utilizare a timpului aparțin africanii?:

A. monocron,
B. bicron,
C. tricron,
D. cvadricron,
E. policron,
162. Ce țări se referă la societățile monocronice moderate?:

A. Marea Britanie, SUA,
B. Franţa, Italia,
C. Grecia, Serbia,
D. Turcia, Siria
E. Olanda, Belgia.
163. Ce țări se referă la societățile monocronice cu o componenta policronică destul de prezentă?:

A. Germania, Franţa, Elveţia, Spania,
B. Iran, Azerbajan, Armenia.
C. Argentina, Brazilia, Peru,
D. Mexic, SUA, Canada,
E. Japonia, India, China.
167. În ce țară în multe dintre universitățile de medicină se predă din primul an de facultate un curs
obligatoriu de competență comunicațională interculturală?:
A. Marea Britanie,
B. Franţa,
C. SUA,
D. Italia.
E. Spania.
168. Cine din marii medici constatacă „dacă conferi hindusului natura slavului, apoi hindusul se va
îmbolnăvi sau chiar va muri?:
A. Hippocrate,
B. Avicena,
C. Galenus,
D. Paracelsius,
E. Rhazes,
169. Bifați recomandarea ce nu trebuie utilizată în comunicarea medicului cu pacienți de altă etnie:
A. medicul urmează să ia în considerare tipul culturii, etnia, confesiunea religioasă în comunicarea
interculturală cu pacientul,
B. în activitatea sa, medicul trebuie să fie tolerant față de manifestarea modelelor tradiționale și religioase în
comportamentul pacienților,
C. medicul trebuie să fie precaut în stabilirea etniei și a apartenen-ței confesionale, să facă acest demers
doar în cazurile în care aceste date sunt utilizate în beneficiul bolnavului,
D. medicului trebuie să fie reținut în manifestarea emoțiilor, nu se recomandă ca discuția să fie însoțită de
comentarii cu un caracter apreciativ și diagnosticist,
E. medicului nu trebuie să fie reținut în manifestarea emoțiilor, se recomandă ca discuția să fie însoțită de
comentarii cu un caracter apreciativ și diagnosticist.
170. Comportamentul cu risc pentru sănătate reprezintă:

A. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce pune în pericol sănătatea in-
dividuală ori a celor din anturajul persoanei.
B. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce nu pune în pericol sănătatea
individuală ori a celor din anturajul persoanei.
C. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce pune în pericol sănătatea
individual, dar nu a celor din anturajul unei persoanei.
D. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce nu pune în pericol sănătatea
individual, însă a celor din anturajul persoanei o pune.
E. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații, diferit de alte personae ce după
părerea mea nu pune în pericol sănătatea individuală ori a celor din anturajul persoanei.
171. Ce se înțelege prin noțiunea de devianță?

A. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă devine păguboasă pentru
sănătatea și viața individului, punându-l într-un pericol iminent.
B. Conduită care nu se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă nu devine păguboasă
pentru sănătatea și viața individului.
C. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise și care la o anumită etapă ar
putea devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului, dar nu-l pune într-un pericol iminent.
D. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă nu devine păguboasă
pentru sănătatea și viața individului, punându-le într-un pericol iminent.
E. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă sub infențe subiective nu
devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului, dar l-ar putea pune într-un pericol iminent.
172. Ce se înțelege prin comportament deviant?

A. Modalitate de a fi, conduită prin care individul nu se abate de la normele în vigoare și, ca urmare,
nu poate cauza efecte negative, dezastruoase pentru viața și sănătatea proprie sau a celor din jur.
B. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare și, ca
urmare, poate cauza efecte negative, dezastruoase pentru viața și sănătatea proprie sau a celor din
jur.
C. Mod de trai sau conduită prin care o persoană respectă normele sociale și din cauza aceasta nu
este văzut bine de cei din jur.
D. Act comportamental care relevă cumsecădenie în context profesional și determină altruism în
exercitarea profesiei.
E. Modalitate de a arăta respect pentru normele profesionale și, ca urmare, nu dăunează celor din
jur.
173. Ce reprezintă comportamentul nociv pentru sănătate?

A. Acțiunea individului prin care își aduce prejudiciu sănătății sale.
B. O acțiune creată intenționat de pacient în contextual unui dialogul medical, cu scopul de a evita
sau de a obține mai mult timp pentru a răspunde medicului.
preț pentru sănătate.
D. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopul de a impune poziții sau să
obținem aderență la tratament.
E. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul profesional medical, cu scopul de a
antrena gândirea sau să obținem experiență medicală.
174. Prin noțiunea de risc se subînțelege:

A. Mod de trai sau conduită prin care o persoană respectă normele sociale și din cauza aceasta nu
este văzut bine de cei din jur.
B. Act comportamental care relevă cumsecădenie în context profesional și determină altruism în
exercitarea profesiei.
C. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, pagubă sau pericol.
D. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare.
E. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise.
175. Schimbarea comportamentală presupune:

A. Schimbarea convingerilor cu privire la experiența profesională.
B. Modificare a conduitei, purtării, comportamentului, survenită în urma unor circumstanțe,
convingeri de moment sau treptate, educație sau informare.
C. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, pagubă sau pericol.
D. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare.
E. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise.
176. Cum este apreciată de societate tulburarea de personalitate?

A. Tulburările de personalitate sunt apreciate de societate ca anormale și distructive.
B. Tulburările de personalitate sunt apreciate de comunitate ca anormale, dar permise.
C. Tulburările de personalitate sunt apreciate de comunitate ca fiind o determinare a majorității
asupra minorități.
D. Tulburările de personalitate sunt apreciate de societate ca distructive doar pentru profesionaliști.
E. Tulburările de personalitate sunt apreciate de un grup de personae influente în raport cu
persoanele incommode.
177. Ce presupune violența în familie?

A. Acțiuni vătămătoare, dar nu violente, comportamente permisive, manifestate între membrii
aceiași familii.
B. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii aceiași familii.
C. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii comunității.
D. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii unui colectiv.
E. Acțiuni vătămătoare, indulcente, comportamente agresive, manifestate nu între membrii aceiași
familii.
178. Identificați unele forme de abuz violent în cadrul familiei:

A. Observate, neobservate și determinate.
B. Voluntar, involuntar și trecător.
C. Fizic, sexual, psihologic sau emoțional etc.
D. Râsul, plânsul, șoptitul, oftatul etc.
E. Intensitatea, înălțimea și extensia violenței.
179.De obicei abuzul fizic asupra copiilor în familie este justificat de părinți prin dorința de a:
A. Proteja copii.
B. Deciplina copii.
C. Motiva copii.
D. Remunera copii.
E. Induce frică.
180. Ce reprezintă homosexualitatea?

A. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de sex diferit.
B. manifestare sexuală cu caracter dublu.
C. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de același sex.
D. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de minori.
E. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de animale.
181. Ce reprezintă pedofelia?

A. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de animale.
B. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de copii.
C. manifestare sexuală cu caracter dublu.
D. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de același sex.
E. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de sex diferit.
182. Ce se subînțelege prin noțiunea de incest?

A. Când relația sexuală este săvârșite cu animale.
B. Când relația sexuală este săvârșite cu rudele apropiate.
C. Când relația sexuală este săvârșite cu persoane de același sex.
D. Când relația sexuală este săvârșite cu persoane de sex diferit.
E. Când relația sexuală este săvârșite cu persoane decedate.
183.Alimentația curativă asigură:

A. Agravarea stării patologice a organismului, dezechilibrează procesele vitale, ajută la apariția disfuncțiilor
proceselor vitale.
B. Apariția obezității și a diabetului zaharat.
C. Ameliorarea stării patologice a organismului, reglează procesele vitale, previne apariția
disfuncțiilor proceselor vitale.
D. Induce creșterea valorilor colesterolului și favorizează apariția bolilor cardiovasculare.
E. Aportul crescut de alimente bogate în carbohidrați, lipide și sare.
184. La nivel comportamental dependența de droguri se manifestă prin:

A. Ameliorarea stării patologice a organismului, reglează procesele vitale, previne apariția
disfuncțiilor proceselor vitale.
B. Indiferență, pierderea interesului față de anumite activități, depresie, amnezie, anxietate,
dificultate de concentrare.
C. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă.
D. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke, provoacă osteoporoza, provoacă miros neplăcut al
cavității bucale.
E. Bronșită cronică, determină riscul apariției cancerului pulmonar și cel buco-laringian etc.
185. Identificați consecințele fumatului:

A. Ameliorarea stării patologice a organismului, regleză procesele vitale, previne apariția
disfuncțiilor proceselor vitale etc.
B. Indiferență, pierderea interesului față de anumite activități, depresie, amnezie, anxietate etc.
C. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă.
D. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke etc.
E. Bronșită cronică, determină riscul apariției cancerului pulmonar și cel buco-laringian, provoacă
osteoporoza, provoacă miros neplăcut al cavității bucale etc.
186.Identificați cauzele fumatului:

A. Psihologice și biologice.
B. Morale și profesionale.
C. Colective și individuale.
D. Religioase și medicale.
E. Observate, neobservate și determinate.
187.Adicția este caracterizată prin:

A. Dependența față de consumul unor substanțe precum: alcoolul, tutunul, drogurile, inhalanții,
medicamentele, jocurile sau activitățile „captivante”.
B. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă.
C. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke etc.
D. Abținerea de la consumul unor substanțe precum: alcoolul, tutunul, drogurile, inhalanții,
medicamentele, jocurile sau activitățile „captivante”.
E. Dependența față de consumul de apă, alimente, vitamine, minerale etc.
188.Dependența de droguri poate fi caracterizată ca fiind:

A. dependența față de consumul de apă, alimente, vitamine, minerale etc.
B. stare ce necesită continuarea drogajului, caracterizată prin reacții psihice și somatice specifice.
C. Un proces de inhalare a fumului de combustie al tutunului, pentru a obține efectele psihologice și
biologice scontate și fixate.
D. etapă a experienței fumatului, când se formează dependență constantă și consum exagerat de
țigări.
E. acțiune medicală de înlăturare a și eliminare a toxinelor din organism.
189. Ce reprezintă farmacofobia?

A. acțiune medicală de înlăturare a și eliminare a toxinelor din organism.
B. Teama de a folosi medicamente.
C. stare ce necesită continuarea consumului de medicamente.
D. Administrarea concomitentă a două sau mai multe medicamente.
E. Administrarea concretă a unui medicament pentru a obține efecte somatice sau psihice.
190. Efectul Placebo înseamnă:

A. Teama de a folosi medicamente.
B. stare ce necesită continuarea consumului de medicamente.
C. Administrarea concomitentă a două sau mai multe medicamente.
D. Administrarea unui preparat inert (neutru), de ex. cretă, zahăr etc.
E. Administrarea concretă a unui medicament pentru a obține efecte somatice sau psihice.
191. Criteriile de clasificare a conduitelor deviante sunt:

A. Conform formelor de manifestare, conform conținutului de manifestare și după servitatea
realizării.
B. Conform statutului individului în societate și după impactul acesteia.
C. Conform formelor de manifestare, conform intesitatea axiologică și după efectele pentru
societate.
D. Conform indicilor etiologice, conform impactului pentru familie și după servitutea realizării.
E. Conform profesiei, conform statutului social și după conflictul de rol.
192. Conform formelor manifestării, comportamentul deviant poate fi:

A. În formă socială; de simulare și sinistroză; nondistructiv și de automutilare; heterodistructiv;
pasiv și neviolent.
B. În formă particulară; de simulare și sinistroză; autodistructiv și de automutilare; heterodistructiv;
agresiv și violent.
C. În formă socială; de manifestare; distructiv și de mutilare a familiei; pasiv și neviolent.
D. În formă familiară; de simulare; reglativă și de autoconștientizare; heterodistructiv; pasiv și
neviolent.
E. În formă comunitară; de automanifestare; autodistructive; heterodistructiv; insistente și
conflictuale.
193. Conform conținutului manifestării, comportamentul deviant poate fi:

A. Agresiv, neagresiv; cu fraudă sau furt; de violare a normelor (regulilor).
B. Morale; imorale și profesionale.
C. Familiare; colective și individuale.
D. Psihologice; religioase și medicale.
E. Observate; neobservate și determinate.
194. După severitatea realizării, comportamentul deviant poate fi:

A. Morale; imorale și profesionale.
B. Familiare; colective și individuale.
C. Ușoar, moderat și sever.
D. Psihologice; religioase și medicale.
E. Observate; neobservate și determinate.
B. COMPLEMENT MULTIPLU (mai multe răspunsuri corecte sunt posibile)
1. Care este contribuția științelor comportamentului pentru medicină?

A. Investigarea sistemică a factorilor de risc pentru sănătatea omului.
B. Modificarea factorilor comportamentali implicați în sănătate și în apariția unor boli.
C. Înțelegerea și utilizarea proceselor comportamentale și sociale pentru a prevedea sau influența
starea de sănătate și factorii de risc pentru boală.
D. Pentru fundamentarea cunoștințelor empirice în medicină .
E. Satisfacție profesională
2. Care este obiectul de studiu a disciplinei Comunicare și Comportament în medicină?

A. Elucidarea fenomenului comportamental și comunicațional în complexitate.
B. Integrarea cunoștințelor medicale cu scop de tratament și prevenire a bolilor.
C. Identificarea factorilor care contribuie la modelarea comportamentului uman.
D. Explicarea varietății comportamentului și definirea lui în limitele dihotomiei normalitate-
anormalitate.
E. Studiul stilului de viață și a factorilor ecologici, politici, geografici, administrativi etc.
3. Behaviorismul este:
A. Studiu asupra comportamentului uman în aspect medical.
B. Viziune științifică care consideră drept obiect exclusiv comportamentul exterior, fără a se recurge
la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne.
C. Curent psihologic ce a schimbat obiectul cunoașterii, înlocuind conștiința cu singurul care poate
fi perceput și supus măsurării - comportamentul.
D. Domeniu care studiază comportamentul uman în contextul cultural.
E. Teorie ce cercetează comportamente complexe normale sau patologice și procesele mentale
implicate în generarea sau susținerea lor.
4. Din ce perspectivă științele comportamentului contribuie la formarea profesională a medicului:

A. Perceperii bolnavului ca subiect de investigare care suferă.
B. Formării alianței cu omul bolnav în lupta cu durerea, boala și moartea.
C. Examinarea bolnavului doar ca obiect al diagnosticului și tratamentului.
D. Al responsabilizării penale a medicului.
E. A avea o empatie cu pacienții.
5. Conceptul de comportament al lui J.B. Watson reprezintă:

A. Totalitate de reacții sesizabile ale organismului ca rezultat al expunerii acestuia la excitanții din
mediu.
B. Influențele externe, de mediu (seturi de stimuli) determină conținutul comportamentului copilului
și natura dezvoltării acestuia.
C. Conținutul psihologic al comportamentului.
D. Dependența comportamentului de influența factorilor-stimuli externi, sociali: schema de bază
„stimul - reacție”.
E. Accentul analizei a fost mutat din cauze interne ipotetice influența mediului extern.
6. Cercetarea clinică în Științele Comportamentului se referă la:

A. Identificarea și înțelegerea factorilor de risc și protectori implicați în apariția și evoluția bolii.
B. Studiul efectelor stării fizice precare sau bolii asupra comportamentului.
C. Evaluarea intervențiilor comportamentale și sociale menite să trateze bolile sau să amelioreze
starea bolnavului.
D. Intervenții comportamentale și sociale pentru promovarea sănătății.
E. Studiul influenței economice asupra instituțiilor și organizațiilor din sănătate.
7. B.F. Skinner prezintă comportamentul ca:

A. Acțiune internă a organismului: modul de gândire, emoțiile, la reprezentări etc.
B. Ca o totalitate a acțiunilor organismului în rezultatul expunerii lui la factorii din mediu.
C. Reacții observabile a organismului la acțiunea stimulilor.
D. Fenomen care poate fi „cultivat-controlat” sau învățat.
E. Condiționare operantă, modelat prin consecințele sale.
8. K. Lewin explică comportamentul uman:

A. Ca rezultat al apariției reflexelor condiționate de experiențe (stimulări) precedente.
B. Ca funcție a persoanei în mediul său.
C. Rezultanta forțelor care acționează asupra organismului în funcție de situație sau mediu social, în
rezultat al acțiunii factorului psihologic.
D. Ca fiind influențat de valori, motive, scopuri, dispoziție, temeri etc. ale persoanei.
E. Fenomen care poate fi „cultivat-controlat” sau învățat.
9. Comportamentul uman este rezultanta interacțiunii organismului cu:

A. Mediul social și cultural.
B. Mediul natural.
C. Procesele psihice.
D. Particularități individuale.
E. Acțiunea instinctului de apărare.
10. Modelele existente în vederea înțelegerii bolii și sănătății sunt:

A. Modelul ce aplică metoda analitică a științelor umane.
B. Biomedical.
C. Psihologic.
D. Biopsihosocial.
E. Modelul ce aplică metoda analitică a științelor clasice ale omului.
11. Ce fel de metodă este aplicată în modelul biomedical:

A. Metoda sinergetică.
B. Metoda analitică a științelor exacte.
C. Metoda analitică a științelor clasice ale naturii.
D. Metoda dialectică.
E. Metoda hermeneutică.
12. Modelul biomedical se axează pe:

A. Tratarea bolii.
B. Neacceptarea pacientului și a atributelor sale ca persoană.
C. Factorii psihosociali.
D. Reducerea corpului uman la un obiect sau la un agregat de organe și funcții.
E. Dimensiunea socială.
13. Factorii biologici care contribuie la modelarea comportamentului:

A. Factorul ereditar (genetic).
B. Sistemul imunitar.
C. Factorii neurologi.
D. Sistemul endocrin (hormonii).
E. Sistemul umoral.
14. Modelul psihologic are următoarele obiective importante:

A. Tratarea organismului morbid.
B. Promovarea comportamentelor și stilurilor sănătoase de viață.
C. Diagnosticul și tratamentul bolilor.
D. Prevenția și tratamentul bolilor.
E. Asistență psihologică.
15. Factorii psiho-individuali care influențează comportamentul uman sunt:

A. Neoromedicatorii.
B. Procesele motivațional-voliționale.
C. Sistemul nervos.
D. Procesele afective.
E. Procesele cognitive.
16. Factorii care au contribuit la dezvoltarea psihologiei sănătății sunt:

A. Cauza mortalității.
B. Unii factori economici.
C. Dezvoltarea psihologiei.
D. Organizația Mondială a Sănătății.
E. Congresul American.
17. Modelul biopsihosocial integrează aspectele:

A. Aspectul biologic.
B. Aspectul estetic.
C. Aspectul psihologic.
D. Aspectul religios.
E. Aspectul social.
18. Cei mai importanți factori socio-culturali în modelarea comportamentului uman sunt:
A. Natura sau comunitatea, societatea.
B. Religia.
C. Culturologia.
D. Membrii familiei.
E. Semenii.
19. Tipurile de comportamente pot fi clasificate în:

A. Comportament sanogen sau cu risc pentru sănătate.
B. Genetic.
C. Adaptiv sau deviant.
D. Manifestări subiective ale oamenilor fără exteriorizare a vieții lor psihice.
E. Ansamblul manifestărilor necorespunzătoare realității.
20. Norma medicală este:

A. Echilibru complex și dinamic al organismului în ansamblu de interferențe active cu mediul.
B. Colaborarea armonioasă a diferitor sisteme din organism și realizarea acestora pe baza resurselor
adaptive și a mecanismelor compensatorii din organism.
C. Criteriu de apreciere.
D. Condiții minimale pentru obținerea unui titlu.
E. Condiții minimale pentru obținerea unei aprecieri.
21. Latinescul Societas înseamnă:

A. Întovărășire.
B. Unire.
C. Societate.
D. Socializare.
E. Sistemic.
22. Ce reprezintă obiectul sociologiei?
A. Modelele de relații.
B. Sensurile și căile de organizare cognitivă a lumii.
C. Acțiunea socială cu sens.
D. Sănătatea și boala ca experiențe umane.
E. Boala ca problemă socială.
23. Primii cercetători ai sociologiei medicale au fost:

A. Talcott Parsons
B. Maria Bulgaru
C. Robert K. Merton
D. Diana Kendall
E. Immanuel Kant
24. Care sunt cauzele sociale ale dezvoltării sociologiei medicale ca știință:
A. Apariția spitalului modern.
B. Medicalizarea societății.
C. Schimbarea modului de finanțare în medicină.
D. Apariția unor probleme cu conotații juridice și etice.
E. Analiza statistică a morbidității.
25. Tipurile de statusuri sunt:

A. Privat.
B. Dobândit.
C. Atribuit.
D. Social.
E. Medical.
26. Statusuri dobândite sunt:

A. Cizmar.
B. Medic.
C. Prințesă.
D. Naționalitatea
E. Bucătar.
27. Statusuri prescrise sunt:

A. Naționalitatea.
B. Căsătorit.
C. Religia.
D. Genul.
E. Rolul.
28. Formele conflictului de rol se manifestă:

A. Între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană.
B. Între cerințele care configurează același rol.
C. Între numărul de statusuri și cel de rol.
D. Într-un grup social.
E. În echipa medicală.
29. Modalitățile de depășire a conflictului de rol la nivel individual sunt:
A. Comunicarea.
B. Raționalizarea.
C. Compartimentarea.
D. Adjudecarea.
E. Valorificarea.
30. Modelele de relație medic-pacient descrise de T. Szasz și M. N. Hollender sunt:

A. Obediență.
B. Activitate-pasivitate.
C. Conducere-cooperare.
D. Participare reciprocă.
E. Antipaternalist.
31. Aspectele de interpretare ale bioeticii sunt:

A. Sens complex.
B. Sens larg.
C. Sens îngust.
D. Aspect larg și aspect îngust.
E. Aspect multiplu.
32. Principiile bioeticii în sens larg sunt:

A. Principiul biosferocentrist și coevoluționist.
B. Principiul moralității și cel al integrității.
C. Principiul libertății și responsabilității.
D. Principiul vulnerabilității.
E. Principiul dezvoltării.
33. Două sensuri ale vulnerabilității sunt:

A. Depășirea postulatului antropocentrist.
B. Existența armonioasă dintre om și natură.
C. Caracteristică a oricărei ființe vii.
D. Vulnerabilitatea grupurilor de oameni aparte.
E. Responsabilitatea față de animale și plante.
34. Documentele care reglementează activitatea lucrătorul medical sunt:

A. Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului.
B. Codul Deontologic al Asociației Medicilor din RM.
C. Codul etic al asistentului medical mediu.
D. Codul Cadru de etică al lucrătorului medical și farmaceutic.
E. Constituția Republicii Moldova.
35. Noncomplianța compromite rezultatul terapeutic și duce la:

A. Agravarea bolii.
B. Suferință inutilă.
C. Scăderea calității vieții.
D. Costuri economice ridicate.
E. Dezvoltare.
36. Elemente al procesului de comunicare sunt:
A. Cod (codificare) – mesaj – cod (decodificare).
B. Mesaj – canal – cod.
C. Emițător – mesaj – receptor.
D. Receptor – feedback – emițător.
E. Emițător – comportament – interpret.
37. Unele funcții ale comunicării sunt:

A. Gnoseologică.
B. Interactivă.
C. Informațională.
D. Reprezentativă.
E. Axiologică.
38. Scopurile comunicării sunt:

A. Să determinăm.
B. Să fim acceptaţi.
C. Să provocăm reacţii.
D. să fim înţeleşi.
E. Să fim receptaţi.
39. După codul folosit în procesul comunicării, aceasta poate fi:

A. Comunicarea verticală.
B. Comunicarea nonverbală.
C. Comunicarea paraverbală.
D. Comunicarea verbală.
E. Comunicarea referenţială.
40. Identificați tipurile de comunicare medic-pacient conform stadiile actului medical :

A. Comunicare preclinică.
B. Comunicare clinică.
C. Comunicare post-clinică.
D. Comunicare medicală uniplanică.
E. Comunicarea clinică indirectă.
41. Obiectivul comunicării post-clinice este ca:

A. Medicul să oblige pacientul să realizeze tratamentul.
B. Pacientul să realizeze și să urmeze tratamentul.
C. Să diminueze factorii existențiali ce au adus la apariția bolii.
D. Pacientul să formalizeze acceptul tratamentul.
E. Medicul să accepte refuzul pacientului și să recomande un alt specialist.
F. Pacientul să nu fie compliant la dialog.
42. Comunicarea diagnosticului implică respectarea anumitor reguli, acestea sunt:

A. Limbajul utilizat trebuie să fie clar, concis, la subiect, redat în termeni comuni, sincer și correct.
B. Argumentarea diagnosticului – se face în baza rezultatelor investigațiilor, respectiv, fișa medicală
a pacientului cu analizele trebuie să fie la îndemâna doctorului.
C. Limbajul utilizat trebuie să fie neclar, ascuns, sincer și correct, precum și, prezentarea
diagnosticului trebuie să fie strâns legat de statutul pacientului și/sau schema de tratament.
D. Prezentarea diagnosticului trebuie să fie strâns legată de for-mula și/sau schema de tratament.
E. Lucrătorul medical trebuie să sprijine pacientul sau rudele aces-tuia fără anumite prejudecăți.
43. Componentele lucrului (comunicării) în echipa medicală includ:

A. Crearea unui mediu de activitate facil (agreabil) atât din punct de vedere social, cât şi material
(asigurarea accesului liber la resursele necesare).
B. Emiterea unor indicaţii clare din partea managerului și distribuirea corectă şi clară a rolurilor şi
sarcinilor în cadrul echipei, precum și instituirea unui mecanism de evaluare a rezultatelor şi ajustare
corespunzătoare a tacticilor de lucru.
C. Menţinerea unei atmosfere de respect reciproc și împărţirea responsabilităţilor între membrii
echipei, comunicarea regulată şi asigurarea circulaţiei informaţiei în cadrul echipei;
D. Contribuţia echitabilă a membrilor echipei la realizarea sarcinilor trasate și conştientizarea
conflictelor şi depunerea eforturilor pentru evitarea sau depăşirea acestora.
E. Crearea unui mediu de activitate neagreabil atât din punct de vedere social, cât şi material, adică
neasigurarea accesului liber la resurselor medicale.
44. Eficacitatea tratamentului depinde de accentuarea de către medic a următoarelor lucruri:

A. Informarea pacienților cu privire la consecințele neefectuării tratamentului.
B. Prezentarea mai multor opțiuni, dacă este posibil, pentru ca pacientul să poată alege.
C. Stabilirea termenului în care pacientul trebuie să revină la medic.
D. Comunicarea anticipată a unor efecte nedorite, ce pot surveni pe parcursul tratamentului (de
aceea, revenirea este o soluție) și codificarea informației în funcție de prioritățile pacientului.
E. Prezentarea și determinarea conform unei opțiuni, pentru ca pacientul să urmeze tratementul și
informarea pacienților cu privire la consecințele efectuării tratamentului.
45. Comunicarea clinică este axată pe următoarele faze decisive ale actului medical:
A. Anamneza și investigarea simptomelor de medic.
B. Metodele de diagnosticare.
C. Stabilirea diagnosticului
D. Stabilirea tratamentului.
E. Scrierea fișei medicale.
46. Ce recomandări sunt valabile la aplicare limbajului paraverbal în comunicarea medic-pacient?

A. Tonul vocii trebuie să fie normal. Un ton ridicat denotă iritare. Un ton scăzut denotă nehotărâre.
B. Tonul vocii trebuie să fie foarte ridicat. Un ton ridicat denotă încredere și autoritate. Un ton scăzut denotă
hotărâre.
C. Cadenţa trebuie să fie în ritm potrivit spre lent. Astfel, pacienţii de toate vârstele vor putea percepe corect
mesajul.
D. A vorbi mai lent nu înseamnă a vorbi tărăgănat, întrucât ar putea induce la interlocutor o notă de ironie sau
de plictiseală.
E. Cadenţa trebuie să fie în ritm brusc spre lent. Astfel, pacienţii de toate vârstele se vor supune mai bine
medicului și chiar percepe corect mesajul.
47. În procesul comunicării se poate distinge următoarele funcţii ale mesajului nonverbal:
A. Exprimarea emoţiilor.
B. Exprimă impunere sau obligație.
C. Exprimarea atitudinilor personale.
D. Acompanierea mesajului verbal în interacţiunea interlocutorilor.
E. Exprimarea personalităţii indivizilor.
48. În relația dintre medic și pacient atingerile urmăresc următoarele funcții:

A. Examinarea (ex: asistentul medical măsoară tensiunea arterială).
B. Diagnosticarea (ex: pacientul este ajutat să se poziționeze pentru a face radiografie sau pentru a i
se preleva sânge).
C. Tratarea (ex: când se dezinfectează rana și se aplică pansament).
D. Îngrijirea pacientului (ex: este ajutat să mănânce sau să se îmbrace).
E. Interactivă, informațională și reprezentativă.
49. Ce norme general-acceptate va respecta medical la atingerea pacientului pentru a nu provoca

reacții adverse sau blocaje în comunicare?
A. Va ridica tonul vocii pentru a crea frică pacientului și obține aderența lui.
B. Va anunța pacientul despre intenția de a-l atinge, înainte să înceapă examinarea sau efectuarea
unei proceduri clinice.
C. Va utilize o formă de atingere potrivită situației medicale.
D. Atingerea trebuie să fie completată de un mesaj verbal care să o justifice.
E. Va evalua atent reacția pacientului la atingere și va acționa în consecință.
50. Elementele paralingvistice al limbajului paraverbal include:

A. Separatorii vocali.
B. Calitățile feței.
C. Parametrii vocali.
D. Calitățile vocii.
E. Caracteristicile vocale.
51. Din calitățile vocii fac parte:
A. Domeniul de frecvență și ritmul vorbirii.
B. Controlul mișcării buzelor și rezonanța vocii.
C. Râsul și plânsul.
D. Articularea cuvintelor și viteza de vorbire.
E. Șoptitul și oftatul.
52. Caracteristicile vocale sunt:

A. Plânsul.
B. Șoptitul.
C. Râsul.
D. Extensia vocii.
E. Oftatul.
53. Parametrii și separatorii vocali sunt:

A. Râsul și plânsul.
B. Șoptitul și oftatul.
C. Intensitatea.
D. Înălțimea și extensia vocii.
E. Pauzele.
54. Ce poate să includă comunicarea nonverbal?
A. Mișcări ale corpului.
B. Gesturi.
C. Expresii faciale.
D. Atingeri.
E. Raționamente.
55. La ce ajută privirea în procesul comunicării?

A. La evaluarea interlocutorului.
B. La sistematizarea prezentării.
C. La reglementarea conversației.
D. La exprimarea sentimentelor și emoțiilor.
E. La exprimarea emoțiilor.
56. Spațiul personal poate fi împărțit în patru zone, identificați care sunt:
A. Zona specializată.
B. Zona intimă.
C. Zona personală.
D. Zona socială.
E. Zona publică.
57. Barierele de comunicare ce țin de sistem ( la nivelul emițător- receptor) sunt generate de:
A. Statutul social al comunicatorilor,
B. Deficiențele de transmisie și de recepționare a informației,
C. Conceptualizarea mesajului în funcție de situație și scop,
D. Volumul mesajului.
E. Alegerea mijloacelor de comunicare.
58. Care sunt factorii interni ai perturbațiilor comunicaționale:

A. fiziologici,
B. interpersonali,
C. perceptivi,
D. semantici,
E. metafizici.
59. Precizați autorii care clasifică factorii de influențare negativă a comunicării sub noțiunea de
„bariere de comunicare”:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Niki Stanton.
D. Samuel C. Serto.
E. Eduard Limbos.
60. Precizați autorii care clasifică factorii de influențare negativă a comunicării sub noțiunea de
„zgomot”:
A. Denis McQuail.
B. Leonard Saules.
C. Shanon-Weaver.
D. Samuel C. Serto.
E. Eduard Limbos.
61. Care din tipurile de zgomote au o proveniență umană?:

A. Zgomotul funcţional al aparaturii de transmisie-recepţie. (?)
B. Zgomotele produse de fenomene ale naturii, sub formă de paraziţi sau perturbări fonice,
luminoase, de confort etc.
C. Zgomotul specific comunicării într-un public aleatoriu, preocupat de altceva.
D. Bruiajele naturale, neintenţionate.
E. Bruiajele artificiale intenţionate.
62. Cum mai sunt numite în teoria comunicării macrobarierele de comunicare?:

A. bariere de context,
B. socio-culturale,
C. tehnico-economice,
D. religioase,
E. lingvistice.
63. Bifați macrobarierele de comunicare:

A. social-politice.
B. socio-culturale.
C. tehnico-economice;
D. religioase;
E. lingvistice.
64. Bifați microbarierele de comunicare:

A. psihologice,
B. tehnice,
C. tehnico-economice,
D. logice,
E. de înţelegere.
65. Ce microbariere de comunicare au o importanţă deosebită?:

A. culturtale
B. tehnico-economice;
C. logice
D. religioase;
E. lingvistice.
66. Comunicarea ca fenomen esențial în medicină se referă la:

A. comunicarea dintre medic şi pacient,
B. dintre diverşi profesionişti implicaţi în îngrijirea medicală,
C. între profesionişti şi public,
D. între rude.
E. între interese.
67. Bifați barierele de comunicare în relația medic-pacient:
A. Bariere social-culturale,
B. Bariere fonetice şi semantice,
C. Bariere generate de abordări individualiste,
D. Bariere raportate la relaţiile individ-grup,
E. Bariere stilistice şi logice.
68. Bifați factorii ce contribuie la o comunicare ineficientă:

A. a ține cont în comunicare doar de necesitățile proprii,
B. implicarea activă a individului care ascultă,
C. a ține cont în comunicare doar necesitățile limitate ale conlocutorului,
D. comportament agresiv față de celălalt,
E. comportament pasiv față de celălalt.
69. Bifați tehnicile de comunicare ale ascultării active:

A. formularea întrebărilor,
B. ascultarea pasivă,
C. parafrazarea,
D. oferirea de feedback,
E. sumarizarea.
70. Enunțați pașii ce trebuie întreprinși pentru o comunicare eficientă medic-pacient:

A. rafinați-vă abilitățile de comunicare de bază pe care deja le posedaţi,
B. comunicați cu sens unic,
C. faceți ajustările necesare în stilul propriu pentru a vă adapta stilului modern, participativ, de comunicare,
D. luați măsuri pentru a vă perfecționa, în scopul depășirii așteptărilor pacienților dvs.,
E. nu faceți un efort suplimentar pentru a câștiga încrederea,
71. Conflictul reflectă unele particularități precum:

A. Armonie în relațiile interpersonale.
B. Opoziție dintre indivizi și grupuri bazată pe concurență, atitudini diferite față de satisfacerea
nevoilor și intereselor individuale.
C. Diferențe și incompatibilitățile dintre persoane.
D. Luptă dintre valori și revendicări de statusuri sociale.
E. Perceperea scopurilor, valorilor, intereselor și conduita celeilalte părți ca opuse celor proprii.
72. Bernard Mayer definește conflictul ca:

A. Fenomen social.
B. Fenomen psihosocial tridimensional.
C. Proces cognitiv.
D. Fenomen psihoindividual.
E. Fenomen ce implică componenta cognitivă, afectivă și comportamentală.
73. J. Galtung a descris conflictul ca proces:
A. Static.
B. Dinamic.
C. Compus din 3 componente: contradicția, atitudinea și comportamentul.
D. Distructiv.
E. De autodisciplinare
74. Acțiunea în conflict poate fi:

A. Avantajoasă/dezavantajoasă.
B. Constructivă/cooperantă.
C. Distructivă/competitivă.
D. De condamnare
E. De autodisciplinare.
75. Din punct de vedre al esenței conflictele se împart în:

A. Conflicte internaționale.
B. Conflicte de substanță.
C. Conflicte interpersonale.
D. Conflicte afective.
E. Conflicte disfuncționale.
76. În funcție de nivelul la care se manifestă subiecții antrenați, există conflicte:

A. Intrapersonale.
B. Intragrup.
C. Intergrup.
D. Internaționale.
E. Accidentale.
77. După gradul de intensitate conflictul poate duce la stări de:

A. Hedonism.
B. Disconfortul interior.
C. Incidente sau conflicte neprevăzute.
D. Neînțelegeri.
E. Tensiune și criză.
78. După criteriul perceperii adversarului situațiile de conflict se clasifică în felul următor:
A. Cronice.
B. Acute.
C. Luptă.
D. Jocul.
E. Dezbaterea.
79. Din punct de vedere al duratei și evoluției se disting conflicte:
A. Spontane.
B. Acute.
C. Negative.
D. Funcționale.
E. Cronice.
80. În funcție de rezultatele sau efectele pe care le au, conflictele pot fi:
A. Funcționale.
B. Cu evoluție scurtă.
C. Cu evoluție lentă.
D. Disfuncționale.
E. Acute.
81. Care sunt elementele-cheie în rezolvarea cu succes a conflictelor?

A. Aroganța.
B. Arbitrarea.
C. Negocierea.
D. Medierea.
E. Puterea politică.
82. Care dintre stilurile enumerate mai jos, descrise de K.Thomas, contribuie la managementul
conflictelor:
A. Competiția.
B. Acomodarea.
C. Compromisul.
D. Evitarea sau abandonul.
E. Jocul.
83. Care sunt potențialii „inamici” ai eticii clasice și bioeticii, dar și surse de conflict?
A. Însușirile unor indivizi opuse moralei.
B. Valorile.
C. Abuzul verbal.
D. Nivelul scăzut de cultură.
E. Lipsa de politeță.
84. Promovarea eticii în situațiile de conflict este necesară pentru:

A. Umanizarea relațiilor.
B. Diminuarea influențelor negative ale conflictului asupra omului.
C. Creșterea propriei percepții.
D. Satisfacerea intereselor proprii.
E. Stima de sine.
85. Unele strategiile de soluționare a unui conflict sunt:
A. Abordarea victorie-victorie.
B. Evitarea atacurilor verbale.
C. Transformarea atacului la persoană în atac asupra problemei.
D. Identificarea motivului real.
E. Abandonarea situației de conflict.
86. Bifați disciplinele care sunt complementare disciplinei „comunicare interculturală”:

A. etnologia,
B. politologia,
C. etnolingvistica,
D. etnopsihanaliza,
E. antropologia culturală,
87. Care sunt elementele definitori ale definiției conceptului de „cultură”?:

A. sistem de valori,
B. idei,
C. atitudini
D. norme
E. concepte
88. Bifați trăsăturile Modelului Apartheid:

A. presupune o separare totală a culturilor minoritare,
B. presupune o separare parțială a culturilor minoritare,
C. presupune o segregare totală a culturilor minoritare,
D. presupune o ghetoizare parțială a culturilor minoritare,
E. presupune o ghetoizare totală a culturilor minoritare,
89. Modelul policentric se atestă, cel puţin parțial, în entități politico-culturale precum:
A. Belgia,
B. Canada,
C. California, SUA,
D. Suedia,
E. Elveţia.
90. Etnocentrismul se asociază, de cele mau multe ori, cu:

A. intoleranţa,,
B. xenofobia,
C. rasismul,
D. stigmatizarea,
E. umanismul
92. Bifațielementele social-culturale cu impact direct asupra percepţiilor şi comunicării interculturale:

A. valorile,
B. normele,
C. tabuurile,
D. concepţia despre lume,
E. varianta a, b,d,
93. Bifați autorii care evidențiază valorile culturale cu un impact semnificativ aspra comunicării
interculturale:
A. Denis McQuail,
B. Richard Porter,
C. Fernando Ortiz,
D. Larry Samovar,
E. Samuel C. Serto,
94. Bifați autorii care constată că între concepţia despre lume a culturilor orientale și occidentale există o
diferență dihotomică:
A. A. Gilgen,
B. Leonard Saules,
C. Fernando Ortiz,
D. J. Cho
E. Samuel C. Serto.
95. În opinia căror cercetătorinaționalitatea, etnicitatea, confesiunea religioasă reprezintă o barieră

importantă în interacțiunea medic-pacient:
A. I. Hardy,
B. Leonard Saules,
C. Fernando Ortiz,
D. E. I. Klimov
E. Denis McQuail/
96. Evidențiați tipurile de takezică în comunicarea interculturală:

A. profesional,
B. ritualic,
C. interactiv,
D. de dragoste,
E. amical,
97. Notați tipurile istorice de strângere a mâini, fiecare având importanța sa simbolică în comunicarea
intercultruală:
A. palma întoarsă cu fața în sus,
B. palma în poziție orizontală.
C. palma în poziție verticală,
D. strângerea mâinii tip „mănușă”,
E. palma întoarsă cu fața în jos.
98. Evidențiați distanțele spaţiale, specifice anumitor contexte socio-cultrurale:

A. spațiul intim,
B. spațiul public,
C. spațiul social,
D. spațiul ritualic
E. spațiul personal,
99. Ce țări se referă la societățile monocronice dure?:

A. Marea Britanie,
B. Franţa,
C. Țările Scandinave (Suedia, Danemarca, Norvegia)
D. Austria,
E. Elveţia,
100. Enunțați trăsăturile comportamentale specifice pacienților proveniți dina arealul culturilor
individualiste:
A. Pacienții se străduie să construiască relații strict de afaceri cu medicul,
B. pronosticul negativ este comunicat mai întâi pacientului,
C. pacienții deleagă responsabilitatea luării deciziilor referitoare la maladia lor rudelor apropiate și cadrelor
medicale,
D. pacienții își iau responsabilitatea personală luării deciziilor referitoare la maladia lor,
E. Pacienții se conduc de principiul separării clare a relațiilor de afaceri de cele personale,atribuind
cadourile, ca și prietenia sferei interrelațiilor personale,
101. Enunțați trăsăturile comportamentale specifice pacienților proveniți dina arealul culturilor colectiviste:
A. Pronosticul negativ este comunicat mai întâi membrilor familiei,
B. Pacienții vor oferi medicului cadouri, bani, vor adresa întrebări cu caracter personal, uneori realizând
confidențe excesive în relația cu cadrele medicale,
C. pacienții deleagă responsabilitatea luării deciziilor referitoare la maladia lor rudelor apropiate și cadrelor
medicale,
D. pacienții își iau responsabilitatea personală luării deciziilor referitoare la maladia lor,
E. Pacienții se străduie să construiască relații amicale cu medicul.
102. Motivele devierilor comportamentale pot fi:

A. Neuropsihice (cu ca-racter înnăscut sau dobândit).
B. Familiale (condiții nefavorabile de trai în cadrul familiei).
C. Emoționale (produse în colective sau comunități mici).
D. Sociale și/sau economice (generate de cataclisme sau crize so-ciale, politice, economice,
culturale, religioase).
E. Interpersonale, verbale și nonverbal (cauzate de dialoguri).
103. Criteriile de clasificare a conduitelor deviante sunt:

A. Conform formelor de manifestare.
B. Conform conținutului de manifestare.
C. După servitatea realizării.
D. Conform statutului individului în societate.
E. Conform experienților axiologice ale vieții publice.
104. Conform formelor manifestării, comportamentul deviant poate fi:

A. Pasivă și nonviolentă.
B. În formă particulară.
C. De simulare și sinistroză.
D. Autodistructiv și de automutilare.
E. Heterodistructiv, agresiv și violent.
105. Conform conținutului manifestării, comportamentul deviant poate fi:

A. Agresiv.
B. Neagresiv.
C. Cu fraudă.
D. De violare a normelor (regulilor).
E. Observat; neobservat și nedeterminat.
106. După severitatea realizării, comportamentul deviant poate fi:

A. Moral.
B. Colectiv.
C. Ușoar.
D. Moderat.
E. Sever.
107. Referindu-ne la incidența factorului medical conduitele deviante sunt:
A. Tulburările de personalitate.
B. Sindroame comportamentale în bolile psihice.
C. Violența în familie și deviațiile sexual.
D. Stările persistente de conflict.
E. Naționale și internaționale.
108. Unele din modalitățile de manifestare a violenței în familie este:

A. Violența psihologică (amenințări, umilințe, intimidări, insulte, indiferență).
B. Violență fizică (lovituri, strangulări, arsuri, străpungeri, cu obiecte ascuțite, asfixieri, tragere de
păr ș.a.).
C. Violența prin izolare sau socială (limitări ale vizitelor ori deplasărilor, interziceri, ignorări ale
solicitărilor, suspiciuni la infidelitate, izolări forțate prin închideri în diferite spații etc.).
D. Violența sexuală (impunerea forțată a raporturilor intime, violurile, aplicarea practicilor sexuale
degradante ș.a.).
E. Violență tacită (mimarea diverselor activități familiar).
109. Efectele negative ale violenței în familie au o semnificație extinsă și manifestată în câteva
dimensiuni, identificați care sunt ele?
A. În primul rând, este o acțiune dezastruoasă de moment și în perspectivă pentru fiecare membru al
familiei, afectând, practic, întregul sistem psihosomatic.
B. În al doilea rând, constituie un atac direct la integritatea organismului fragil al copilului aflat în
creștere, punând în primejdie viața și sănătatea lui și mutilându-i psihicul și, respectiv,
comportamentul pentru toată viața.
C. În al treilea rând, reprezintă un prejudiciu adus vieții normale a comunității din anturajul imediat
al familiei, „oferind” exemple nedemne de urmat, contaminând societatea cu efecte negative
primejdioase.
D. În al patrulea rând, se erodează structura sau instituția de bază a societății – familia, care, la
rândul său, amenință bunăstarea membrilor societății și normalitatea relațiilor sociale.
E. În al cincilea rând, este o acțiune dezastruoasă neobservată și în perspectivă fiecare membru al
familiei se obișnuește și nu apare consecințe.
110. Cei implicați în conflict manifestă, de obicei, următoarele atitudini comportamentale:
A. Competitivitate.
B. Cooperare.
C. Negociere.
D. Evitare și cedare.
E. Lașitate și indiferență.
111. Medicul poate consilia atât pacienții, cât și pe colegii lor de breaslă (implicați în situații de
conflict) oferind, în linii mari, următoarele recomandări:
A. Să aplaneze confruntările în derulare sau potențiale și să ia în calcul posibilitatea retragerii din
conflict.
B. Să recurgă la compromise, să fie toleranți și să manifeste răbdare în situațiile încordate,
înfruntând emotivitatea și impulsivitatea.
C. Să meargă la compromis, să fie cooperanți și să nu insiste pe victorie, să evite confruntările și să
ignore mărunțișurile, subiectele neînsemnate, lucrurile negative din trecut.
D. Să aibă așteptări conforme cu realitatea, să cultive sentimentul de încredere reciprocă, să
recunoască propriile greșeli sau problem și să transforme conflictul în posibilități constructive.
E. Să evite compromisurile, să insiste pe victorie, să nu treacă cu vederea lucrurile negative din
trecut și să înfrunte orice conflict cu emotivitate.
112.Medicul ce consultă pacienții afectați de surasolicitare fizică trebuie să fie atent la stări precum:
A. Senzații de durere în mușchi, membre, încheieturi, dureri de cap, cefalee.
B. Contuzie, tulburări de memorie, scăderea capacității de concentrare, pierderea în greutate.
C. Indiferență, curajul persoanei, somn prelungit, intensificarea capacității de muncă.
D. Disfuncții ale tractului digestiv, tulburări de somn, scăderea capacității de muncă.
E. Senzația de epuizare fizică ori/și psihică (a nu se confunda cu hipotiroidia).
113.Suprasolicitarea nervoasă poate surveni în rezultatul:

A. Unor disfuncții ale tractului digestiv, curajul persoanei, somn prelungit, relaxare etc.
B. Realizării unui volum mare și intens de muncă intelectuală, deseori ca rezultat al unei
autoimpuneri în situații de urgență.
C. Stresului persistent, de durată și a surmenajului (psihic, fizic, intelectual).
D. Unor afecțiuni neurologice, endocrine ori altele, deja prezente, și care impune persoana la
anumite acțiuni intelectuale, stresante, ori de alt gen, iar în rezultat survine suprasolicitarea
nervoasă.
E. Influențelor unor factori fizici, informaționali din mediul ambiant și al modului de trai în general.
114. Suprasolicitarea nervoasă include, de obicei, trei stadia, identificați care sunt acestea:
A. Faza stării de neistovire, când procesul de adaptare este revigorat.
B. Reacția de alertă a organismului (aici intervine etapa de șoc, apoi cea de contra-șoc, când apar
reacțiile de apărare).
C. Faza de supraviețuire este conștientă și când procesele de autoreglare nu sunt afectate.
D. Starea de rezistență ce antrenează procese de autoreglare.
E. Faza stării de epuizare, când procesul de adaptare cedează.
115. Efectele fumatului asupra organismului se manifestă la câteva niveluri, identificațile:

A. La nivelul întregului organism.
B. La nivelul creierului și al sistemului nervos.
C. La nivelul intelectual,
D. La nivelul aparatului respirator.
E. La nivel gastrointestinal.
116. Măsurile de prevenție a fumatului include:

A. Realizarea unei campanii informaționale antifumat la toate nivelurile și pentru toate categoriile
sociale.
B. Promovarea modului sănătos de viață.
C. Organizarea unor forme speciale de comportament cu fumătorii.
D. Ținerea unor lecții referitoare la consecințele fumatului.
E. Promovarea tutunului medical prin intermediul massmediei
117.Identificați semnele psihice ce caracterizează alcoolismul:

A. Stări ce afectează dispoziția (teama, frustrarea, depresia).
B. Căutarea ocaziilor de a consuma băuturi alcoolice.
C. Evenimente caracterizate printr-un mare grad de emotivitate (pierderi, decese, boli serioase,
câștiguri consistente, divorțuri, euforie).
D. Persoana găsește „consiliere” în consumul de alcool.
E. Transpirații frecvente, greață și dureri acute de cap.
118.Identificați semnele fizicee ce caracterizează alcoolismul:

A. Stări ce afectează dispoziția (teama, frustrarea, depresia).
B. Se manifestă prin mișcări necoordonate și pierderi de echilibru.
C. Tremur ale mâinilor și transpirații frecvente.
D. Greață, dureri acute de cap.
E. Disfuncții cardiace ș.a.
119. Acțiunea consumului curent de alcool asupra organismului se manifestă în câteva faze, care
sunt acestea:
A. Faza excitantă sau euforică, în care consumatorul devine mobil și activ în relațiile cu cei din jur:
sociabil, deschis, vesel, iar uneori, iritant și depresiv.
B. Faza stării de ebrietate propriu-zise, când cel ce a consumat al-cool relevă un comportament
preponderent emoțional, judecată scăzută, pierderea controlului, exaltat, necoordonare motorie,
dezorientare.
C. Faza stării de neistovire alcoolică, când procesul de adaptare este revigorat.
D. Faza de somnolență sau stuporoasă, când se micșorează la maxi-mum reflexele senzoriale,
controlul sfincterian.
E. Faza comei alcoolice, marcată de o stare de inconștiență, dispa-riția reflexelor, scăderea
temperaturii și, în funcție de profun-zimea acestei stări, moarte.
120.Alimentația sănătoasă (normală) presupune consumul alimentelor într-un mod rațional și acesta
presupune:
A. Ca alimentele să aibă o compoziție complexă de substanțe nutritive.
B. Consumul să fie rațional din punct de vedere energetic (caloric), luându-se în considerație vârsta,
sexul, mediul ambiant, caracterul activității de muncă, starea fiziologică a organismului.
C. Hrana să fie repartizată conform unui orar, regim, respective, hrana să fie preponderent alcătuită
din produse proaspete, naturale, neprocesate ori prelucrate.
D. Consum abuziv a celor mai plăcute alimente, să se respecte normele igienice uneori, sanitare în
pregătirea, servirea și consumul produselor.
E. Consum cumpătat, să se respecte normele igienice, sanitare în pregătirea, servirea și consumul
produselor.
121.Alimentația curativă asigură:

A. Agravarea stării patologice a organismului.
B. Apariția obezității și a diabetului zaharat.
C. Ameliorarea stării patologice a organismului.
D. Regleză procesele vitale.
E. Previne apariția disfuncțiilor proceselor vitale.

1635143990641828

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1635143990641828

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra Filosofie și Bioetică

Teste la disciplină: Comunicare și comportament în medicină

A. COMPLEMENT SIMPLU (un singur răspuns corect este posibil)

1. Behaviorismul este un curent în psihologie care:

2. Care este importanța practică a Științelor Comportamentului pentru activitatea medicală?

3. Care este rolul Științelor Comunicării pentru mediciniști?

4. Care sunt obiectivele disciplinei Comunicare și Comportament în medicină?

5. Medicina comportamentală este domeniu:

6. Întemeietorul behaviorismului este:

7. Determinați modelul integralist de conceptualizare a bolii:

8. Paradigma biomedicală este bazată pe:

9. Modelul psihologic constă în:

10. Modelul biopsihosocial promovează:

11. Maladia / boala este o stare a organismului:

12. Modelul bio-psiho-social definește boala ca:

13. Ce include comportamentul uman după complexitate?

14. Factorii socio-culturali de importanță majoră în modelarea comportamentului uman sunt:

15. Factorii biologici de influență asupra comportamentului uman sunt:

16. Factorii psiho-individuali de influență asupra comportamentului uman sunt:

17. Ce reprezintă activitatea pentru comportamentul uman?

18. Comportamentul uman după predominanța factorilor de geneză poate fi:

19. În funcție de influența asupra sănătății comportamentul uman poate fi:

20. Normalitatea în comportamentul uman este explicată prin:

21. Criteriile de stabilire a normalității sunt:

22. Normalitatea comportamentală este stabilită de următoarele trăsături:

23. Doina Cosman afirmă că conceptul de normalitate poate fi:

24. Norma medicală este raportată la:

25. Comportamentul sanogen este reprezentat de:

26. Ce este societatea?

27. Cine a propus noțiunea de sociologie?

28. Ce studiază sociologia?

29. Ce studiază sociologia medicală?

30. Ce este statutul social?

31. Ce este rolul social?

34. Conformitatea din partea pacientului presupune:

35. Negocierea este:

36. Ce prezintă relația paternalistă dintre medic și pacient?

37. Care sunt stadiile actului medical?

38. Ce este malpraxis?

40. Cine a propus modelul tranzacțional al sănătății?

41. Ce este automedicația?

42. Ce este deontologia medicală?

43. Bioetica este:

44. Părintele bioeticii este considerat:

46. Statutul dobândit este:

47. Statutul atribuit este:

48. Primele teorii ale sociologiei medicale au fost elaborate de către:

49. Sociologia medicală apare odată cu publicarea operei:

50. Noțiunile de statut prescris și statut dobândit au fost dezvoltate de către:

51. Din punct de vedere sociologic comunicarea reprezintă:

52. Elemente al procesului de comunicare sunt:

53. Unele funcții ale comunicării sunt:

54. Scopurile comunicării sunt:

55. Feedback-ul în calitate de element al comunicării reprezintă:

56. După codul folosit în procesul comunicării, aceasta poate fi:

57. Mesajul în calitate de element al comunicării reprezintă:

58. Mesajul drept element al comunicării poate fi:

59. Identificați tipurile de comunicare medic-pacient conform stadiile actului medical:

60. Prin comunicare preclinică se înțelege:

61. Obiectivul comunicării post-clinice este ca:

62. Competența emițătorului în procesul de comunicare presupune:

63. Performanța emițătorului în procesul de comunicare presupune:

64. Competența receptorului în procesul de comunicare presupune: