Pentru coordonarea şi îndrumarea serviciilor secrete există trei comitete: Comitetul Ministerial (prezidat

de primul ministru - formulează strategia în domeniu); Comitetul Secretarilor Permanenţi (secretarul

cabinetului, ministrul de interne, al apărării, de finanţe – repartizează fondurile şi stabileşte sarcinile

prioritare ale fiecărui serviciu); Comitetul Mixt de Informaţii (este format de şefii celor cinci servicii –

asigură legătura cu primul ministru şi întocmeşte sintezele pentru celelalte ministere). Printre

particularităţile serviciilor speciale britanice se mai numără: secretizarea, tradiţia, capacitatea de

adaptare, profesionalismul şi metodologia. Secretizarea se referă la faptul că, practic, pentru guvernul

britanic, serviciile speciale „nu există“, ofiţerii desfăşurându-şi activitatea în mod acoperit, principiu

vizând inclusiv pe şefii structurilor informative. Parlamentul nu are drept de control asupra M.I.6, iar

mijloacelor de informare în masă li s-a „recomandat“ de un comitet parlamentar să urmeze reguli foarte

stricte în ceea ce priveşte publicarea de informaţii în legătură cu activitatea serviciilor speciale. Serviciile

britanice se evidenţiază prin conservarea tradiţiei, ceea ce, printre altele, a condus la o foarte bună

relaţie cu majoritatea populaţiei, care are o imagine pozitivă despre activitatea acestor instituţii.

Serviciile britanice au cunoscut de-a lungul timpului numeroase reorganizări, datorate schimbărilor de

plan intern şi internaţional,