Greutăţile economice de la sfârşitul primului război mondial au determinat

reducerea drastică a bugetului serviciilor secrete. Ca urmare, a scăzut efectivul

acestora şi capacitatea lor de acţiune. Factorul politic nu le-a mai acordat

încrederea necesară. Contraspionajul a avut foarte puţine forţe angajate în direcţia

controlării fenomenului subversiunii comuniste. În planul informaţiilor externe nu

au putut fi evaluate corect urmările venirii lui Hitler la putere în conexiune cu

ameninţările la adresa Marii Britanii. Serviciul de spionaj a rămas puternic ancorat

în problematica Orientului Mijlociu, unde Marea Britanie stăpânea din ce în ce mai

greu situaţia din ţările preluate sub mandat. Diminuarea eficienţei comunităţii

informative britanice în perioada de până la începerea celui de al doilea război

mondial s-a datorat şi crizei de competenţă care a apărut la vârful ierarhiei, precum

şi vulnerabilităţii serviciilor de contraspionaj, în acest sens fiind ilustrativ cazul

„grupului celor cinci de la Cambridge“, prin intermediul căruia sovieticii au

penetrat instituţii de prim rang ale statului