Capitolul I.

FIZIOLOGIA NERVILOR SI MUSCHILOR.

FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS MOTOR
NOTA: capitolele cu mentiune GUYTON, se refera la ediatia nr 11 (manualul rosu), in cazul cand aveti editia 13
(manualul negru), va rugam sa verificati daca continutul capitolelor corespund cu continutul capitolelor din editia
11.

SAPTAMANA 2 (06-10.09.2021) (grupele care au

inceput fiziologia din 06.09.2021, trebuie sa invete si tema 1, care a avut loc
in data de 01-03.09.2021)
Tema 1.Lectie introductiva. Obiectul fiziologiei. Structura si functiile
membranelor biologice.
GUYTON, CAPITOLUL 1, 2:
I.Celulele – unităţile vii ale organismului. Homeostazia. Reglarea funcţiilor organismului.

GUYTON, CAPITOLUL 4:
II.Structura şi funcţiile membranei celulare. Transportul substanţelor prin membrana celulară. Transportul
pasiv (difuzia, difuzia facilitată, osmoza). Tipurile de canale ionice. Transportul activ (transportul activ
primar şi transportul activ secundar).

Tema 2.Electrofiziologia membranelor biologice. Fibrele nervoase.

Conductibilitatea. Sinapsa neuro-musculara. Centrii nervosi. Sinapsele
excitatorii si inhibitorii in SNC.
GUYTON, CAPITOLUL 5:
III.Mecanismele fizice ale potenţialelor de membrană. Potenţialele de membrană cauzate de difuzia
ionilor. Ecuaţia Nernst. Măsurarea potenţialului de membrană. Potenţialul de repaus al fibrelor
nervoase. Originea potenţialului membranar normal de repaus.
1.?
2.1PM-este diferența de potențial electric între interiorul și exteriorul unei celule biologice.
Permeabilitatea selectivã a membranei, prezența intra celularã a moleculelor nedifuzibile încãrcate nega tiv ºi
activitatea pompei Na+/K+ creeazã o distributie inegalã a sarcinilor de o parte și de alta a membranei celulare.
Aceastã diferenþã de potenþial este denumitã potențial de membranã.(canale joltaj-dependente)
2.ionii de K la interior trec in exterior
3.Ecuatia Nernst-valoarea raportului dintre concentratia ionilordin exteriorul si interiorul membranei celulare.Aceasta
ecuatie permite calcularea valorii potentiașului de membrana,la care nu are loc tendinta de trecere a anumitor ioni
de o parte sau alata a membranei celulare.Adica valoarea potentialului la care nu are loc nici efluxul nici influxul de
ioni.
4.o micropipeta care contine solutie electrolitica. Pipeta este introdusa prin membrana celulara pana in interiorul
fibrei. Apoi un alt electrod, denumit "electrod indiferent", este amplasat in lichidul extracelular, iar diferenta de
potential dintre interiorul și exteriorul fibrei este masurata utilizand un voltmetm adecvat. Acest voltmetm este un
aparat elecrtronic special capabil de a masura voltaje foarte mici. Pentru Inregistrarea variațiilor rapide ale
potentialului de membrana in timpul transmiterii impulsurilor nervoase, microelectrodul este conectat la un
osciloscop. Atat timp cat electrodul se gasește in afara membranei fibrei nervoase, potentialul Inregistrat este zero,
 acesta fiind potentialul lichidului extracelular. Apoi, pe masura ce elecrtrodul strabate zona incarcata electric a
membranei celulare (denumita dipol electric), potentialul scade brusc la -90 milivolti. Insa acesta revine imediat la
zero In momentul In care eIectrodul strabate membrana celulara In partea opusa a fibrei nervoasc.
5. Potentialul de repaus al fibre lor nervoase mari (atunci cand la nivelul lor nu sunt transmise impulsuri nervoase)
este de aproximativ -90 milivolti. Cu alte cuvinte, potentialul din interioruI fibrei este cu 90 milivolti mai negativ decat
potentialui lichidului extracelular.Factorii - Prin transport activ de ioni Na+ și K+ este inițiată apariția potențialului
de repaus: trei ioni de Na+ sunt expulzați din celulă, iar doi ioni de K+ sunt atrași în celulă. Acest transport se
realizează prin pompele de Na+ si K+, fiind niște pompe electrogene. Difuzia ionilor este alt factor care duce la
apariția potențialului de repaus. Inegalitatea distribuției ionilor de Na+ si K+ în apropierea membranei cât și
permeabilitatea inegală a membranei duce la apariția sarcinii pozitive in exteriorul celulei și negative în interiorul
ei
6.?
Singurul aparat de masura utilizat pe scara larga și capabil sa raspunda cu acuratețe la variatiile rapide ale
potentialului de membrana este osciloscopul catodic. Tubul catodic este alcatuit dintr-un electronic și un ecran
.fluorescent asupra caruia sunt emi~i electronii. Atunci dind electronij lovesc suprafata ecranului. marerialul
fluorescent devine luminos. Daca tirul electronilor estc deplasat de-a lungul ecranuluii. punctul stralucitor de lumina
se deplaseaza la randul sau și traseaza o linie fluarescenta pe ecran.

IV.Potenţialul de acţiune, fazele potenţialului, valoarea lui. Canale voltaj-dependente de sodiu şi potasiu.
Înregistrarea potenţialelor de acţiune. Perioada refractară.
Potentialul de actiune-reprezintă inversarea rapidă şi complet reversibilă a
polarităţii membranei neuronale, care devine electric pozitivă la interior şi
electric negativă la exterior.Acesta se produce datorita aplicarii unui stimul
si depolarizarii puternice a membranei celulare.
Fazele
-De latenta(din momentul aplicarii stimulului)
-Depolarizare –pana la 30mV
-Repolarizare.
2.Aplicarea unui stimul cu intensitate pragala ,va duce la depolarizare
locala,astfel deschizanduse canalele de Na voltaj-dependente.Na intra in
avalansa in celula si va determina un surplus de sarcina pozitiva,care va
determina DEPOLARIZAREA.In acest moment membrana este incaracat
pozivit la interior si negativ la exterior.Intrarea Na se opreste ,atunci cand
canalul de Na se inchde ca urmare a modificarii voltajului.Canalele de K
voltaj dependente se deschid-eflux de potasius(repolarizare).Canalele de K
se inchid,potentialul revenind la valoarea de repaus.Apoi are loc
restabilirea echilibrului ionic.
3. Singurul aparat de masura utilizat pe scara larga și capabil sa raspunda cu acuratețe la variatiile rapide ale
potentialului de membrana este osciloscopul catodic. Tubul catodic este alcatuit dintr-un tun electronic și un ecran
.fluorescent asupra caruia sunt emiși electronii. Atunci dind electronij lovesc suprafata ecranului. marerialul
fluorescent devine luminos. Daca tirul electronilor estc deplasat de-a lungul ecranuluii. punctul stralucitor de lumina
se deplaseaza la randul sau și traseaza o linie fluarescenta pe ecran. tubul catodic este prevazut si Cu doua perechi
de placi incarcale electric - o pereche fiind amplasata de-o parte și de alta a razei de electroni, iar cealalta deasupra
și dedesllbtlll acesteia.
V.?Excitaţia – declanşarea potenţialului de acţiune. ?Pragul de stimulare. ?Curba intensitate - durata
stimulului. Reobaza şi cronaxia. Răspunsul local şi caracteristica lui. Potenţiale electrotonice.
Excitatia este

Reobaza este intensitatea minima(pragala)a stimulului ge genereaza un potential de actiune.

Cronaxia-timpul util a stimulului electric cu valoare de 2 reobaze.
Curba de intensitate este raportul dintre intensitatea stimulului si timp

VI.?Propagarea potenţialului de acţiune. Caracteristici speciale ale transmiterii semnalului prin tracturile
nervoase (fibre mielinizate şi nemielinizate). Legile transmiterii excitaţiei. Clasificarea funcţională a
fibrelor nervoase.
Legile excitatiei-

Clasifiacrea fibre nervoase

mieliniceA-alfa beta gama delta
mieliniceB-fibre preganglionare
amieliniceC-
I A-Fusurile neuromusculare
I B-org tendinoase Golgi
II-terminatiile fibrei neuromusculare
III-sensibilitatea tactila ,dureroasa
IV-nemielinizate

GUYTON, CAPITOLUL 45 (patruZECIsicinci):

VII.Neuronul ca unitatea structurală şi funcţională a sistemului nervos central. Sinapsele SNC. Tipuri de
sinapse. Anatomia fiziologică a sinapsei. Mecanismul eliberării neurotransmiţătorului. Caracteristicile
transmiterii sinaptice (conducerea unidirecţională, întîrzierea sinaptică, epuizarea)
- Neuronul reprezintã unitatea morfo-funcționalã a sistemului nervos. Din punctul de vedere al formei si
al dimensiunilor, neuronii sunt foarte diferiþi. Forma neuronilor este variabilã: stelatã (coarnele anterioare ale
mãduvei), sfericã sau ovalarã (în ganglionii spinali), piramidalã (zonele motorii ale scoarþei cerebrale) ºi fusiformã
(în stratul profund al scoarþei cerebrale)
Dupa prelungiri pot fi-unipolari,bilolari,pseudounipolari,multipolari.
Dupa functie pot si motori intercalari si receptori.
Dendritele, în porþiunea lor inițialã, sunt mai groase, apoi se subțiazã. În ele se gãsesc neurofibrile. Acestea
recepționeazã impulsul nervos și îl conduc spre corpul neuronului.
Axonul este o prelungire unicã, lungã ( Este format dintr-o citoplasmã specializatã, numitã axoplasmã, în care se
gãsesc: mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic Membrana care acoperã axoplasma se numește axolemã
și are un rol important în propagarea impulsului nervos. ultimele ramificați — butonii terminali — conțin mici vezicule
pline cu mediatori chimici care înlesnesc transmiterea influxului nervos la nivelul sinapselor.
-Sinapsa este conexiunea funcþionalã între un neuron și o altã celulã. În SNC, a doua celulã este tot un neuron, dar
în SNP ea poate fi o celulã efectoare, muscularã sau secretorie.Din punct de vedere anatomic sinapsele pot si
chimice si electrice.
Chimice- terminația presinapticã — conține vezicule cu mediator chimic (se cunosc peste 40 de mediatori chimici,
cel mai rãspândit fiind acetilcolina) o fanta sinapticã și celula postsinapticã — prezintã receptori pentru mediatorul
chimic. pentru mediatorul chimic sub acțiunea impulsului nervos, se elibereazã cuante de mediator chimic în fanta
sinapticã x mediatorul chimic interacþioneazã cu receptorii specifici de pe membrana postsinapticã, determinând
modificãri ale potenþialului membranei postsinaptice Conducerea este unidirecþionalã, dinspre terminaþia
presinapticã spre cea postsinapticã
Electrice-intre 2 celule alaturea unde au zone de rezistenta electrica minima.Ionii circula in ambele directii,este
bidirectionala.
Conducerea unidirectionala- Propagarea impulsului nervos prin sinapsă se face într-o singură
direcţie, din zona presinaptică spre zona postsinaptică. Dirijarea în sens unic a mesajului
nervos se explică prin amplasarea veziculelor cu mediator chimic doar în zona presinaptică şi
prin prezenţa receptorilor membranari cu specificitate pentru mediatorii eliberaţi numai pe
membrana postsinaptică.
Intărzierea sinaptica- Eliberarea mediatorilor chimici în fisura sinaptică, prin intermediul
cărora se conduce influxul nervos de la un neuron la altul, explică întârzierea sinaptică de
aproximativ 0,5 ms.
Oboseala.
-Stimularea repetitivă a unei sinapse excitatorii provoacă la început descărcări frecvente în
neuronul postsinaptic, pentru ca în următoarele milisecunde sau secunde, descărcările să se
rărească progresiv. Fenomenul poartă numele de oboseală sinaptică.
• Datorită oboselii sinaptice, zonele supraexcitate din sistemul nervos îşi reduc după un
timp excitabilitatea excesivă.
• Apariţia oboselii sinaptice este pusă în primul rând pe seama epuizării stocurilor de
mediatori din butonii sinaptici.
• Pe de altă parte oboseala sinaptică ar putea fi datorată inactivării treptate a mai multor
receptori membranali postsinaptici.
Producerea sinapsei.

1Sinteza mediatorului – are loc la nivelul corpului neuronal şi în terminaţiunea nervoasă.

2Stocarea mediatorului – se face în veziculile sinaptice şi la necesitate este eliminat.
3Eliberarea mediatorlui include următoarea succesiune de evenimente: depolarizarea
membranei presinaptice cu deschiderea canalelor pentru Ca+ şi influxul lui în celulă; Ca+ fiind
cu sarcină pozitivă atrage veziculele de acetilcolină care sunt „-„ spre membrana neuronală;
veziculele fuzionează cu membrana şi crapă; prin exocitoză mediatorul este eliminat în fanta
sinaptică.
4Traversarea spaţiului sinaptic – prin mişcare Browneană
5.Acţiunea postsinaptică a mediatorului – mediatorul se uneşte cu receptorul de pe
membrana post sinaptică. Formarea complexului mediator-receptor duce la modificări de
permeabilitate a membranei pentru Na+ caliu sau clor. Ca urmare are loc sau depolarizarea (
potențialul postsinaptic exitator- PPSE) sau hiperpolarizarea (potențialul postsinaptic
inhibitor- PPSI) .
VIII.Aspectele electrice ale excitaţiei neuronale. Substanţele chimice cu rol de transmiţători excitatori.
Mecanismul ionic al potenţialului postsinaptic de excitaţie (PPSE). Generarea potenţialului de
acţiune în segmentul iniţial al axonului.
Excitatia- Excitatia – cresterea electropozitivitatii intraneuronale .Trebuie sa se deschida canalele de Na
din membrana presinaptica,Na va patrunde in avalasna in interiorul celului si va avea loc un influx de
sarcini electropozitive,producand astfel Depolarizarea
Substante cu rol de excit-Acetilcolina,Noadrenalina,Glutamatul
Generarea poten Actiune-in momentul in care

IX.Aspectele electrice ale inhibiţiei neuronale. Substanţele chimice cu rol de transmiţători inhibitori.
Mecanismul ionic al potenţialului postsinaptic de inhibiţie (PPSI). Inhibiţiei postsinaptică. Inhibiţia
presinaptică. Inhibiţia recurentă, laterală, reciprocă.
Inhibitia – cresterea electronegativitatii intraneuronale • 1. deschiderea canalelor Cl- cu influx de Cl-,
sarcini negative in neuronul postsinaptic,PROVOCAND HIPERPOLARIZAREA.
SAU IESIREA K din celula,respectib si sarcina pozitiva iese si va avea loc iarasi HIPERPOLARIZAREA
Substante chimice inhib-GABA,Glicina,dopamina

SAPTAMANA 3 (13-17.09.2021)
Tema 3.Proprietatile fiziologice ale muschilor striati si netezi.
Sinapsa neuro-musculara. Proprietatile fiziologice ale muschilor striati si netezi.

GUYTON, CAPITOLUL 6, 7, 8:
1. Joncţiunea neuromusculară. Anatomia funcţională a joncţiunii neuromusculare. Mecanismul transmiterii
excitaţiei prin sinapsa. Eliberarea acetilcolinei, potenţialul de placă terminală, rolul colinesterazei.
Medicamentele care amplifică sau blochează transmisia la nivelul JNM.
Jonctiunea neuromusculara este o conexiune sinaptica intre capatul terminal al uniui nerv motor si un
muschi/locul de transmitere a potentialului electric de la nerv la muschi actionannd ca o punte intre sistemul
nervos si cel muscular.
-Daca vorbim despre anatomia functionala,avem 3 parti –o parte presinaptica,o parte postsinaptica si
spatiul dintre ele numita fanta sinaptica
2. Anatomia fiziologică a muşchiului striat. Reticulul sarcoplasmatic, T-sistemul, sarcomerul,
miofibrile, filamentele de actină şi miozină. Cuplarea excitaţiei cu contracţia.

--Muschii strati sunt alcatuiti din mai multe fibre musculare.Aceste ala randul lor sunt formate din cateva
sunte sau mii miofibrile.Fiecare Miofibrila este formata din 1500 filamenete miozina si 3000 actina. acestea
fiind molecule proteice mari polimerizate responsabile pentru contractia Musculara propriu-zisa.
Filamentele grooase din diagrama reprezinta miozina, iar filamentele subtiri actina. Benzile luminoase
contin numai filameme de actina sunt denumitc benzi I, Benzile intuneeatc contin filamente de miozina, ,
fiind denumite benzi A. Intractiunea dintre puntile transversale și filamentele de actina,reprezinta elementul
care produce contractia. Sarcolema este membrana celulara a fibrei musculare. Este alcatuita dintr-o
membrana celulara propriu-zisa (denumita membrana plasmatica) și un inveliș exttracelular constituit dintr-
un strat subtire de material polizaharidic care contine numeroase fibrile subtiri de colagen. se observa de
asemenea'ca la portiunea terminale ale filamentelor de actina sunt atașate la o structura denumita disc Z.
De 1a nivelul acestui disc filamentele de actina se extind In ambele direcii pentru a se intrepatrunde cu
filamentele de miozina. Portiunea miofibrilei (sau a fibrei musculare in intregime) care se gasește intre doua
discuri Z se numeste SARCOMER-Unitatea morfofuncțională a miofibrilelor musculaturii
striate,si contine 2 jumatati de disc clar si un disc intunecat.
RETICOLUL- in sarcoplasma din jurul miofibrilelor fiecarei fibre musculare. se aflfi un reticul
extensiv denumit reticul sarcoplasmic.

-CUPLAREA EXCITATIE-CONTRACTIA
Cuplarea excitatie-contractie sau cuplarea electro-mecanica reprezinta succesiunea
de fenomene care realizeaza legatura functionala intre sarcolema si structurile
contractile, determinand declansarea, intretinerea si intreruperea contractiei.
Declansarea contractiei musculare se desfasoara in urmatoarea succesiune:
1.potentialul de actiune se propaga de-a lungul sarcolemei cu o viteza de 5 m/sec,
patrunde in interiorul fibrei musculare prin tubulii T si determina prin intermediul
unor senzori de voltaj deschiderea canalelor de Ca2+ din membrana cisternelor
terminale ale reticulului sarcoplasmatic;
2.Ca2+ din cisternele terminale va trece in sarcoplasma ca urmare a deschiderii
canalelor de Ca2+ ,determinand o crestere a concentratiei Ca 2+ citosolic de
3.Ca2+ eliberat se fixeaza pe troponina C, iar complexul troponina-tropomiozina isi
scahimba pozitia. Tropomiozina este deplasata lateral, permitand formarea puntilor
transversale actomiozinice sI initierea contractiei. In acelasi timp, este activata ATP-
aza miozinica care determina hidroliza ATP-ului si eliberarea energiei necesare
contractiei

3. Mecanismul molecular al contracţiei musculare. Mecanismul de glisare a filamentelor contractile.

Teoria “mersului pas cu pas” a contracţiei. Efectul lungimii muşchiului asupra forţei de contracţie.
Mecanismul relaxării musculare.
-Mecanismul.
Mecanismul contractiei musculare are la baza alunecarea (glisarea) miofilamentelor
de actina printre cele de miozina. se considera ca situsurile active de la nivelul
filamentlilui de actina din muschiul relaxat sunt inhibate sau acoperite fizic de
complexul troponina-tropomiozina. in consecinta, la aceste situsuri nu se pot atașa
capetele filamentelor de miozina pentru a se produce contractia.In momentul in care
se declanseaza un potential de actiune,din cisterinile terminale ale reticolului
sarcoplasmatic se elimina in sarcoplasma ioni de Ca+.Acestea se leaga la troponina
C (care are capaciatate a de a lega pana la 4 molec de calciu) si astfel inhiba actiunea
complexului troponin-tropomiozin.Acesta se da la o parte de la centrul activ al
actinei.Respectiv puntile transversale ale filamentului de miozina se leaga la situsul
activ al actinei(se leaga doarece scindeaza o molec de ATP-de la capul
miozinic,hidrolizand in ADP).Aceste punti fac un unghi de 45 G intre capul si corpul
filamentului de miozina,ele fiind ataseate la centrul activ al actinei.Pentru reluarea
unui nou ciclu contractil este necesara Fosforilare unei noi molecule de ATP cu
scindare de ADP. Astfel, se restabilesc legaturile slabe si capul revine la pozitia initiala
(90 ). . Aceasta determina "flexia" capului pe bratul miozinic si glisarea filamentului
de actina spre centrul sarcomerului, pe o distanta egala cu marimea unei molecule
de actina-G
-PAS CU PAS
Imediat dupa activarea filamentului de actina de catre ionii de calciu, capetele
puntilor transversale ale filamentelor de miozina sunt atrase catre situsurile active
ale filamentului de actina, iar aceasta atragere determina producerea contractiei. S-
a postulat ca atunci cind un cap se atașeaza de un situs activ, se produc simultan
modificari profunde ale fortelor intramoleculare dintre cap și brațul punții sale
transversale. Acesta dispune inclinarea capului catre bart si tractiunea filamentului
de actina.Inclinarea capului este denumita tractiune de forta. Apoi, imediat dupa
inclinare, capul se desprinde automat de la nivelul situsului activ si revine la forma
initiala. apoi capul se inclina din nou și realizeaza noua tratiune In forta, fapt ce
determina deplasarea cu Inca un pas a filamentului de actina spre centrul filamentului
de miozina.
LUNGIMEA/FORTA
In momentul in care muschiul se afla in relaxare lungimea sarcomerului de in jur de
2 microni.Tensiunea activa nu exista p-ractic.In momentul contractiei,lungimea
muschiului scade ca rezultata al contractiei fibrelor musculare,iar tensiunea activa
creste.In momentul de repaus sau relaxare creste lungimea muschiului dar scade
tensiunea activa.Aici putem vorbi si despre contractia izotonica si izometrica.
Contractia musculara este izometrica atunci cand mușchiul nu se scurteaza in timpul
contractiei, și estc izotonică atunci cand mușchiul se scurteaza In timpul contraciei
insa tensiunea activa ramane constanta pe pareursul mișcarii.
Relaxarea musculara. Sub actiunea Ca2+-ATP-azei din peretii reticolului
sarcoplasmatic, Ca2+ este pompat activ in reticulul sarcoplasmatic unde este stocat
pe o proteina numita calsechestrina. Astfel, scaderea Ca2+ citosolic stopeaza
contractia si induce relaxarea prin revenirea complexului troponina-tropomiozina in
pozitia initiala si blocarea interactiunii dintre miozina si actina.

4 Contracţia izometrică şi contracţia izotonică. Fibre musculare rapide şi lente. Unitatea motorie.
Sumaţia fibrelor multiple, sumaţia de frecvenţă (tetanos complet şi incomplet).
Hipertrofia şi atrofia musculară. Oboseala musculară.
Contractia musculara este izometrica atunci cand mușchiul nu se scurteaza
in timpul contractiei, și estc izotonică atunci cand mușchiul se scurteaza In
timpul contraciei insa tensiunea activa ramane constanta pe pareursul
mișcarii.

-- Fibrele rapide. (I) Sunt fibre cu dimensiuni mari care realizeaza contractii
foarte puternice. (2) Contin un reticul sarcoplasmic foarte bine dezvoltat,
acesta fiind necesar pentru eliberarea rapida a ionilor de calciu in citosol, cu
initierea consecutiva a contractiei. 3.ConIin cantitați mari de enzime
glicolitice, pentru eliberarea rapida de energie prin glicoliza.4Contine
cantitati mici de mioglobina fiind numinti muschi/fibre albe.5Aportul
sangvin si nr mitocondriilor este mic,deoarece metabolismul oxidativ are rol
seccundar

Fibrele lente-(I) Sunt fibre de dimensiuni mici. (2) Sunt inervate de fibre
nervoase mici.3Contine multe mioglobine si sunt numiti muschi rosii

Toate fibrele musculare inervate de o singura fibra nervoasa

alcatuiesc unitatea motorie. Muschiul scheletic impreuna cu nervul sau
formeaza unitatii motorii. Unitatea motorie functioneaza ca o unitate
 contractila deoarece toate celulele musculare din unitatea motorie se
contracta simultan in momentul in care motoneuronul transmite impulsuri.
O parte din unitatile motorii se activeaza alternativ si in conditii de repaus
muscular pentru a asigura tonusul muscular.
Sumatia fibrei musculare-cumularea contractiilor de scurta durată.

aplicarea unui stimul unic cu valoare prag ce determina o contractie

musculara unica se numeste SECUSA.
Sumația se realizeaza in doua moduri: (I) prin creșterea numarului de
unitati motorii care se contracta simultan, fenomen denumit sumația
fibrelor multiple (2) prin creșterea frecventei contractiilor, fenomen
denumit sumatie de frecventa si poate duce la tetanie.
TETANOS-contractia musculara prelungita(voluntare)
Tetanos complet-platou neted,si frecventa de stimulare nu permite
relaxare muschiului
Tetano incomplet-platou striat,frecventa de stimulare ăermite relaxare
partiala a muschiului.

Oboseala musculară reprezintă micșorarea forței contracției cauzată de

:
1. Oboseala centrului nervos motor
2. Oboseala sinapselor neuro-musculare, cauzată de micșorarea rezervelor de mediator
3. Epuizarea rezervelor energetice ale mușchiului (ATP)
Uneori muschiul obosit intra in contractie dureroasa(crampe musculare) manifestat
prin febra musculara prin acumulare de acid lactic.

5. Contracţia muşchiului neted. Tipuri de muşchi neted. Mecanismul contracţiei al muşchiului neted.
Controlul nervos şi hormonal al contracţiei muşchiului neted.

Fibrele musculare netede au marimi si densitati diferite, iar forma poate fi fusiforma
- in viscerele cavitare sau ramificata - in media arterelor mari. nu prezinta tubi T, dar
deosebim 3 zone de specializare morfofunctionala care nu sunt prezente la fibrele
musculare scheletice, si anume:
Caveolele- microinvaginatii ale sarcolemei care comunica liber cu spatiul extracelular
ariile dense sau corpii densi - reprezentand locul de atasare al miofilamentele
subtiri de actina;
jonctiunile intercelulare cu rol in cuplarea electrica si metabolica.
Proteine contractile - miozina si actina au o organizare ultrastructurala diferita fata
de cea a muschiului scheletic. Astfel, miofilamentele de actina se afla atasate de
corpii densi, iar printre acestea se afla dispersate miofilamentele de miozina. Nu
exista benzi Z si, deci, nici organizarea sub forma de sarcomere.
Miofilamentul de miozina are organizare structurala comuna tuturor fibrelor
musculare, dar prezinta o activitatea ATP-azica mai redusa, iar interactiunea cu
actina este conditionata de actiunea kinazei lantului usor al miozinei.
Desi muschii netezi au particularitati morfofunctionale ce difera de la un organ la
altul, ei pot fi clasificati in doua categorii principale: muschi netezi unitari si muschi
netezi multiunitari.Au inervatie vegetativaa!! In conditii de repaus, potentialul de
membrana al fibrei musculare netede este de -50 mV, -60 mV.
Muschii netezi unitari, numiti si viscerali unde functioneaza ca sincitii.
1.sunt unite prin jonctiuni intercelulare de tip gap junction . 2.stimulii se propaga de
la o celula la alta, cuprinzand portiuni largi sau chiar muschiul in intregime, care se
contracta ca un tot unitar .3. O particularitate a excitabilitatii in cazul muschilor
netezi viscerali este stimularea prin intindere.4.o masa de cateva sute pana la cfttcva
mii de fibre musculare netede care se contracta impreuna ea singura unitate.5. O
alta particularitate a muschiului neted visceral este plasticitatea sau capacitatea de
a-si mentine constanta tensiunea la diverse lungimi. Plasticitatea explica capacitatea
viscerelor cavitare de a-si modifica volumul fara cresteri semnificative ale presiunii
intracavitare (umplerea stomacului, acumularea bilei in colecist sau a urinii in vezica
urinara, etc)
Musculatura neteda de tip multinunitar- se intalneste in structura irisului, a
muschilor ciliari. 1.Mușchii netezi din acest tip sunt alcatuiti din fibre musculare
netede separate.2. Cea mai importanta caracteristica a mușchilor netezi multiunitari
consta in faptul ca fiecare fibra se poate contracta independent de celelaltc, controlul
conrtractilor fiind realizat in special prin impulsuri nervoase.
CONTRACTIA MUSCHI NETED
Activarea și contracția se deruleaza respectand urmatoarea secvența: I. lonii de
calciu se leaga de calmodulina. 2. Complexul calmodulina - calciu se leaga de miozina
și activeaza miozin kinaza(o enzima fosforilanta.) 3. Unul dintre lanturile ușoare ale
fiecarui cap miozinic, denumit si lant reglator este fosforilat de miozin kinaza. Atunci
cand lantul nu este fosforilat. nu se produce fenomenul de atașare și desprindere
ciclica a capului miozinic de filamennil de actina. insa atunci cand lanțul reglator este
fosforilat, capul miozinie are capacitatea de a se lega repetitiv de filamentul de actina
și de a-I "trage" succesiv ,determinannd contractia musculara.

- Majoritatea hormonilor circulanţi în organism influenţează în diferite grade contraţia

muşchiului neted, unii producând chiar efecte foarte importante. Printre cei mai
însemnaţi se numără: noradrenalina, adrenalina, vasopresina, oxitocina, sau factori
umorali precum: acetilcolina, angiotensina, serotonina, histamina. Un hormon
determină contracţia muşchiului neted numai dacă membrana celulei musculare
posedă receptorii stimulatori pentru acel hormon.
SAPTAMANA 4 (20-24.09.2021)

Tema 4. Funcţiile motorii ale măduvei spinării; reflexele medulare. Controlul

funcţiilor motorii realizat de cortex şi trunchiul cerebral.
GUYTON, CAPITOLUL 46 (selectati doar ce se refera la aceasta intrebare):
1. Transmiterea şi procesarea semnalelor la nivelul reţelelor neuronale (centrilor nervoşi).
Particularităţile propagării excitaţiei în centrii nervosi. Conducerea unilaterală, convergenţa, divergenţa,
descărcarea ulterioară (postacţiunea), facilitarea, ocluzia, oboseala.

GUYTON, CAPITOLUL 54:

2. Organizarea motorie a măduvei spinării.
3. Receptorii senzoriali musculari (fusurile musculare şi organele tendinoase Golgi) şi rolurile acestora
în controlul muscular. Funcţia de receptor a fusului muscular. Reflexul de întindere musculară. Rolul
fusului muscular în controlul voluntar al activităţii motorii. Aplicaţii clinice ale reflexului de întindere.
Reflexul tendinos Golgi. Funcţionarea fusurilor musculare şi a organelor tendinoase Golgi în asociere cu
controlul motor de la nivelurile superioare ale creierului.
4. Reflexul de flexie şi reflexele de retragere. Reflexul extensor încrucişat.
5. Inhibiţia reciprocă şi inervaţia reciprocă. Reflexele de postură şi locomoţie. Reflexul de grataj. Reflexe
medulare care produc spasme musculare. Reflexe medulare autonome. Secţionarea măduvei spinării şi
şocul spinal.
GUYTON, CAPITOLUL 55:
6. Cortexul motor primar. Aria premotorie. Aria motorie suplimentară. Căi de transmitere de la cortexul
motor la muşchi. Căi nervoase aferente ale cortexului motor. Sistemul "extrapiramidal".
7. Rolul trunchiului cerebral în controlul funcţiilor motorii. Susţinerea antigravitaţională a corpului —
rolurile nucleilor reticulari şi ale nucleilor vestibulari.
8. Senzaţiile vestibulare şi menţinerea echilibrului. Aparatul vestibular. Rolul utriculei şi saculei în
menţinerea echilibrului static. Ductele semicirculare detectează rotaţia capului. Mecanisme vestibulare
pentru stabilizarea fixării privirii. Alţi factori care influenţează echilibrul.
 SAPTAMANA 5 (27.09-01.10.2021)
Tema 5 Contribuţia cerebelului şi a ganglionilor bazali la controlul general al
funcţiei motorii. Fluxul sangvin cerebral, lichidul cefalorahidian şi metabolismul
cerebral.
GUYTON, CAPITOLUL 56:
1. Cerebelul şi funcţiile motorii ale acestuia. Anatomia funcţională a cerebelului. Circuitele neuronale ale
cerebelului. Rolul cerebelului în controlul motor de ansamblu. Manifestările clinice ale afectării
cerebelului.
2. Funcţiile motorii ale ganglionilor bazali. Rolul ganglionilor bazali în executarea tiparelor activităţii
motorii — circuitul putamenului. Rolul ganglionilor bazali în controlul cognitiv al succesiunii tiparelor
motorii —circuitul caudat. Rolul ganglionilor bazali în sincronizarea şi adaptarea vitezei şi respectiv
amplitudinii mişcărilor. Rolurile unor neurotransmiţători specifici din ganglionii bazali.
3. 2.3.Integrarea numeroaselor componente ale întregului sistem de control motor. Nivelul spinal. Nivelul
rombencefalului. Nivelul cortexului motor. Care sunt motivaţiile acţiunilor individuale?

GUYTON, CAPITOLUL 61:

4. Fluxul sangvin cerebral. Valoarea normală a fluxului sangvin cerebral. Reglarea fluxului sangvin
cerebral. Microcirculaţia cerebrală. Accidentul vascular cerebral se produce prin obstrucţia vaselor
sangvine cerebrale.
5. .Sistemul fluidului cefalorahidian. Funcţia de amortizare a lichidului cefalorahidian. Formarea,
circulaţia şi reabsorbţia lichidului cefalorahidian. Presiunea lichidului cefalorahidian. Obstrucţia
circulaţiei lichidului cefalorahidian poate produce hidrocefalie. Bariera licvohematică şi bariera
hematoencefalică. Edemul cerebral. Metabolismul cerebral.

SAPTAMANA 6 (04.10-08.10.2021)
Totalizare tesuturi excitabile, sistemul nervos motor