Decembrie 2021

Metode
contemporane
de ingrijire a
pacientului grav

Elaborat : Urecheanu Dorin Teodor

Grupa M2018
Decembrie 2021

Introducere
1. Pacientii in stare grava necesita o urmarire permanenta si un tratament
sustinut. Deoarece acesti pacienti prezinta un dezechilibru functional
(dezechilibru hidroelectrolitic), ei sunt monitorizati si ingrijiti in serviciul de
terapie intensiva (STI), deoarece aici exista posibilitati de tehnici speciale,
cu aparatura performanta.
2. In serviciul de terapie intensiva se interneaza tori pacientii in stare grava,
indiferent de specialitatea din care apartin (cardiaci, hepatic, renali,
neurologici, traumatizetii, intoxicatii, cei cu dezechilibru hidroelectrolitic,
arsuri, socati).
Decembrie 2021

Obictivul de interes major

01
In ingrijirea pacientului in stare grava
26 October 2021 No.28850

Obictivul major in ingrijirea acestor pacienti este –

restabilirea si sustinerea functiilor vitale.
Personalul medico-sanitar din serviciul de terapie
intensiva trebuie sa cunoasca: 1. tehnicile
curente din toate specialitatile
2. tehnici de specialitate (resuscitare cardio-
respiratorie, masaj cardiac, respiratie artificiala,
intubati oro-faringiana si traheala, dezobstructia
cailoor respiratorii superioare, efectuarea EKG-
ului, oxigenoterapie, monitorizare, administrarea
de aerosoli, hidratarea pacientilor, etc.).
 26 October 2021 No.28850

Măsuri de
urgență
Personalul medical trebuie sa cunoasca masurile
de urgenta care trebuie aplicate pacientilor,
ingrijirea pacientilor imobilizati, sa cunoasca
manevrarea unor aparate cu care este dotat
serviciul de terapie intensiva, sa cunoasca
sterilizarea acestor aparate (trusa de intubatie
traheala, trusa de traheo-stomie, trusa de
cateterism venos, sondele vezicale, sonde de
intubatie digestiva (Blackmore – cea cu doua
balonase), laringoscopul, sterilizarea acestuia,
toata aparatura medicala trebuie sa fie sterila si in
stare de functionalitate pentru a putea fi folosita.
 Decembrie 2021

Sonda CREDITS: This presentation template was created by

Slidesgo, including icons by Flaticon and infographics

-Blakemore
& images by Freepik
Newspaper Journalist

Sonda Sengstaken-Blakemore e formată dintr-un

tub cu mai multe lumene, cu o lungime de
aproximativ 1 m, care este prevăzut cu două
manșoane în care se introduce aerul cu rolul de a
tampona prin compresiune zonele de hemoragie
de la nivelul esofagului sau a părții superioare a
stomacului.
26 October 2021 No.28850

Indicații
Indicații
1. Tamponamentul cu sondă Sngstaken-Blakemore e folosit:
2.  ca o măsură de hemostază temporară atunci cînd pacientul nu poate fi dus rapid la laboratorul
de endoscopie intervențională
3.  ca o măsură temporară de hemostază în vederea pregătirii pentru TIPS (transcutaneous
intrahepatic portosystemic shunt)
4.  ca o măsură salvatoare atunci cînd nu se reușește hemostaza prin intermediul endoscopiei
intervenționale, sau cînd aceasta nu este posibilă
Procedee de intervenție în internare
● Se măsoară rapid, imediat funcțiile vitale (respirație, puls, tensiune arteriala), se observă
pacientul ( vederea, auzul, mirosul, dacă vorbeste, dacă simte când este atins, …),
incercând sa obținem informații asupra unor manifestari sau simptome (față tristă,
suferindă, stare de agitație, tegumente colorate, apariția de erupții pe piele, gemete,
plangeri, temperatura tegumentelor, halenă, …), de asemeni, asistența apreciaza starea
de constiență, de obezitate, de nutriție, dezhidratare, de mobilitate, starea somatică.
26 October 2021 No.28850

Important
Primirea pacientilor in serviciul de
terapie intensiva trebuie sa se faca
operativ, fara pierderi de timp cu
probleme administrative.
Imobilizarea
1. Pacienții internați in terapie intensivă sunt imobilizați la pat, fie din cauza unei stări patologice
care face imposibilă mișcarea, fie ca o măsură preventivă fată de unele complicații (hemoragii,
embolii).
2. Imobilizarea este necesară și ca o măsură terapeutică in cazul pacienților traumatizați (bolnavii cu
infarct de miocard, cu fracturi, adinamici, etc.
3. - se utilizează întrebări scurte - se evită vorbitul în şoaptă
Problemele pacientului din secția-terapie
intesiva
1. Obstrucția căilor respiratorii superioare ( hipoxie, hipercapnee)
2. Respirație superficială si zgomotoasă (stridor)
3. Stare de agitație cu senzație de “moarte”
4. Globii ocular exoftamici
5. Cianoza pero-buco-nazala si chiar generala
6. Tahicardie urmată de bradicardie urmat de posibil stop cardiorespirator
7. Midriaza
8. Alterarea funcționalității centrului respirator (cefalee, dispnee, vertij, tulburări vizuale, tulburări
psihice, tulburări vegetative
9. Modificarea integrității cutiei toracice- caracterizată prin ( junghi toracic, durere cianoza,
asimetria celor doua hemitorace in timpul miscarilor repiratorii, respirație paradoxla, mai ales
atunci când exista coaste rupte
 Hipovolemie
Şocul este un sindrom clinic determinat de diverse cauze şi care se
caractezizează prin perfuzie tisulară inadecvată şi un aport
inadecvat de oxigen la celule, ceea ce va duce într-un final la
insuficiență multiplă de organ. Hipoxia (lipsa oxigenării
sângelui) tisulară consecutivă hipoperfuziei este elementul
fiziopatologic esenţial, comun tuturor formelor de şoc şi prin care se
defineşte şocul.
        Pacientul este abordat în special, de către medicii specialiști în
terapie intensivă, dar şi de către alte specialităţi medicale care
asigură managementul pacienţilor aflaţi într-un anumit tip de şoc,
așa cum sunt: medicii chirurgi, cardiologi, neurochirurgi sau
alergologi. Primul contact, însă, cu pacientul care dezvoltă o stare de
şoc îl are de obicei, medicul a cărui specilializare este medicină de
urgență, fie în prespital, fie în departamentul UPU (unitatea primiri –
urgențe).
Hipovolemie
 Obiectivele terapeutice în tratamentul şocului hipovolemic sunt:
1. oxigenarea pulmonară adecvată;
2. controlul hemoragiei;
3. înlocuirea pierderilor;
4. monitorizarea efectelor terapiei;
5. suportul contractilită ţii miocardice;
6. reechilibrarea acido – bazică şi hidro – electrolitică;
7. susţinerea funcţiei renale.
8.         Posibilități terapeutice:
9. oxigenoterapie cu flux crescut 10 – 15 L/min;
10. controlul hemoragiilor externe: ridicarea extremităţilor, bandaj compresiv, chirurgie de urgenţă;
11. înlocuirea pierderilor de fluide: abord venos periferic (cel puţin 2 linii venoase de calibru mare) şi
central, înlocuirea volumului intravascular cu soluţii cristaloide şi coloide, înlocuirea
transportorului de oxigen cu derivaţi de sânge, corecţia anomaliilor de coagulare.
 Hemoragii digestive superioare
1. Hemoragia digestivă superioară (HDS): hemoragia din segmentele
digestive situate între joncţiunea faringoesofagiană şi cea duodenojejunală
delimitată de ligamentul lui Treitz.
2. HDS activă: sângerare acută exteriorizată prin hematemeză şi/sau
melenă şi/sau hematochezie
Metoda
3. accesul la 1 sau 2 linii de abord venos
4. prelevarea de sânge pentru explorare umoral biochimică
(hemoleucogramă, uree, electroliţi, teste funcţionale hepatice, grup
sanguin, Rh, timp de protrombină);
5. dacă se impune, resuscitare cu restabilirea TA şi volumului intravascular
prin administrare de soluţii cristaloide (salină şi Ringer) şi/sau sânge
integral şi masă eritrocitară (dacă este necesar cu ajutorul medicului de
gardă de la terapie intensivă)
Multumesc
pentru
atenție
Bibliografie
1. https://www.scrigroup.com/sanatate/INGRIJIREA-PACIENTILOR-IN-STAR51692.php
2. https://newsmed.ro/socul-hipovolemic
3. https://
www.spitalul-municipal-timisoara.ro/data_files/content/sectii/clinica-de-chirurgie-generala-ii/hem
oragiile-digestive-superioare.pdf
4. https://atimures.ro/wp-content/uploads/2013/02/Curs_5-6_Soc.pdf