UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură
și Dezvoltare Rurală

--- CONSTRUCŢII AGRICOLE ---

CLASIFICAREA ŞI CONDIŢIILE SPECIFICE

ELEMENTELOR DE ÎNCHIDERE ALE
CONSTRUCŢIILOR ZOOTEHNICE

Dinu Gabriel-Adrian
Anul II – Semestrul II

Bucureşti
Iulie - 2020
Construcţiile zootehnice reprezintă o categorie distinctă de construcţii, cu o problematică
specifică şi cu particularităţi proprii, fiind destinate întreţinerii animalelor pentru obţinerea unor
producţii de carne, lapte, ouă, lână, blană etc.
Caracteristicile care le definesc şi le disting ca o grupă aparte de construcţii sunt
următoarele:
— satisfacerea unor condiţii impuse de procesul biologic al animalelor, factorul animal
decizînd în acest caz principalele cerinţe tehnice pe care trebuie să le asigure spaţiul construit;
— satisfacerea condiţiilor de microclimat specifice activităţii care se desfăşoară în aceste
construcţii (temperatură, umiditate, medii agresive etc.) şi care impun soluţii speciale pentru
elementele de construcţii;
— concentrarea, profilarea şi specializarea unităţilor zootehnice, evoluţia continuă a
tehnologiilor, pe baza cărora se dezvoltă unităţi zootehnice de tip industrial, pentru realizarea
unor producţii mari în condiţiile unei productivităţi ridicate şi a unui cost redus.
Trebuie semnalat că elementele de construcţii, în special cele de închidere, prin
asigurarea condiţiilor optime de microclimat, au un pronunţat rol tehnologic, caracteristic pentru
construcţiile zootehnice . Realizarea corectă a elementelor de închidere sub aspect higrotermic se
reflectă direct în eficienţa economică.
Grupa elementelor de închidere pentru construcţiile zootehnice fac parte: pereţii cu
elementele de acces şi goluri (uşi şi ferestre), acoperişul şi pardoseala.
Elementele de închidere destinate construcţiilor zootehnice prezintă o serie de
caracteristici comune cu cele având alte destinaţii, dar şi unele proprii, specifice. În cazul
construcţiilor zootehnice, acestea îndeplinesc şi un rol tehnologic deosebit de important, prin
asigurarea condiţiilor cerute de microclimat, influenţând direct condiţiile de zoo-igienă, respectiv
cantitatea şi calitatea producţiei, ceea ce constituie o caracteristică specifică majoră. în
consecinţă, la proiectarea şi realizarea lor se vor avea în vedere probleme higrotermice specifice
şi anumite principii de alcătuire constructivă.

Clasificare şi condiţii specifice ale elementelor de închidere

Pereţii sunt elemente de construcţie verticale care, în general, pot îndeplini rol de
rezistenţă, de închidere sau de compartimentare. În construcţiile zootehnice o importanţă
deosebită o prezintă pereţii exteriori (de închidere).

Pereţii exteriori se clasifică în funcţie de diverse criterii.

După rolul şi funcţiunile îndeplinite în ansamblul construcţiei, pereţii exteriori sunt:
- pereţi portanţi sau de rezistenţă, care apar în cazul construcţiilor cu structura de
rezistenţă formată din pereţi care preiau în afară de greutatea lor proprie şi încărcările din
acoperiş;
- pereţi autoportanţi sau de umplutură, care apar în cazul construcţiilor cu structura
portantă formată din cadre.
După natura materialelor folosite, există:
- pereţi din pământ stabilizat;
- pereţi din zidărie de piatră naturală sau artificială;
- pereţi din panouri prefabricate de beton armat sau din alte materiale eficiente (materiale
plastice, lemn şi produse derivate din lemn etc).
După modul de alcătuire, pereţii exteriori se împart în două tipuri principale, şi anume:
- pereţi cu structura omogenă, alcătuiţi dintr-un singur material de bază,
- pereţi cu structura neomogenă, alcătuiţi din mai multe materiale, cu roluri şi funcţiuni
diferite.
 Ca părţi componente ale construcţiei, în raport cu rolul şi funcţiile pe care le îndeplinesc,
pereţii trebuie să satisfacă atât condiţiile tehnice capitale (de durabilitate şi rezistenţă la foc),
mecanice (de rezistenţă şi stabilitate), cât şi cerinţele impuse de microclimat (de a păstra
temperatura mediului ambiant interior şi a suprafeţei interioare în limitele admise)
La alcătuirea pereţilor exteriori şi la alegerea materialelor trebuie să se ţină seama de
faptul că aceştia, pe lângă funcţia statică îndeplinesc şi un important rol termotehnic, putând
influenţa în mod pozitiv sau negativ balanţa termică şi condiţiile de microclimat. În acest sens, o
atenţie deosebită trebuie acordată măsurilor privind protecţia pereţilor împotriva umidităţii, care
poate proveni din: ascensiunea capilară a apei din sol, condensul pe suprafaţa interioară şi
condensul în interiorul structurii peretelui, datorită umidităţii interioare ridicate. Dintre măsurile
de protecţie ce se impun a fi luate împotriva umidităţii din teren, din intemperii şi din mediu
interior se menţionează:
- prevederea unei hidroizolaţii orizontale, aplicată la partea superioară a fundaţiilor
continue sub ziduri;
- prevederea unor straturi de protecţie şi finisaj (tencuieli), în cazul pereţilor cu structură
omogenă; la interior aceste straturi trebuie să aibă rezistenţa la permeabilitatea la vaporii de apă
mai mare decât cea de la exterior, pentru a permite migraţia spre exterior a vaporilor de apă care
pătrund în perete, ca urmare a presiunii vaporilor de apă , limitându-se astfel condensarea lor în
interiorul
acestora;
- aşezarea straturilor componente, în cazul pereţilor cu structură neomogenă (cu miez
termoizolant), în ordinea rezistenţei pe care acestea o opun la trecerea vaporilor de apă,
prevederea unei bariere contra vaporilor de apă, care se aşează pe faţa caldă a stratului
termoizolant şi asigurarea difuziei (evacuării) vaporilor de apă din interiorul structurii spre
exterior, în scopul evitării condensului şi a reducerii efectelor nefavorabile a vaporilor de apă.

Soluţii constructive.
În funcţie de natura materialelor folosite şi condiţiile de microclimat, se pot adopta soluţii
constructive neprotejate sau permeabile la vapori de apă (pereţi cu structură omogenă) şi soluţii
constructive protejate faţă de acţiunea vaporilor de apă (pereţi cu structură neomogenă. Este
indicat ca alcătuirea pereţilor exteriori să fie în aşa fel soluţionată încât să fie evitată posibilitatea
condensului, iar în cazul când această cerinţă nu este posibilă din considerente economice, se
impune condiţia de limitare a condensului, respectiv de evitare a acumulării progresive a
umidităţii din condens, în timp. În ipoteza formării limitate a condensului, în calculul
termotehnic trebuie să se ţină seamă de acest fenomen, prin corectarea rezistenţei la transmisia
termică, în conformitate cu STAS 6472/3-75.

Pereţi exteriori cu structură omogenă.

Această categorie de pereţi se poate realiza dintr-o varietate mare de materiale de
construcţie, începând cu cele de provenienţă locală (chirpici, pământ stabilizat, piatră, îndeosebi
tuf vulcanic etc.) şi terminând cu produsele industriale (cărămidă plină sau eficientă, blocuri
ceramice cu goluri mari, blocuri de beton uşor din granulit sau din deşeuri ceramice etc).

Pereţii realizaţi din materiale de provenienţă locală (chirpici, pământ stabilizat etc.)
prezintă avantaje de ordin economic, dar şi unele neajunsuri privind comportarea lor la acţiunea
umidităţii şi a productivităţii reduse la execuţie. În general, această categorie de pereţi se aplică
în regiunile cu climat uscat şi la construcţii cu umidităţi ale aerului interior reduse. Când se
preconizează utilizarea lor la construcţii zootehnice, se impune luarea unor măsuri speciale de
protecţie la acţiunea umidităţii, prin folosirea unor substanţe stabilizatoare insolubile în apă
(gudroane, bitum etc.), la confecţionarea materialului pentru realizarea pereţilor.

Pereţii din zidărie de cărămidă plină sau eficientă se folosesc în continuare la

construcţiile zootehnice, datorită faptului că asigură o bună izolare termică şi o bună comportare
în timp la acţiunea umidităţii. Datorită dezavantajelor pe care le prezintă din punct de vedere
tehnico-economic (greutate proprie mare, consum sporit de manoperă pe şantier etc), în prezent
se consideră că pereţii din zidărie masivă constituie o soluţie depăşită şi în consecinţă nu-şi
justifică aplicabilitatea lor decât în cazul când îndeplinesc şi rol de rezistenţă. În scopul
înlăturării neajunsurilor pe care le prezintă pereţii din zidărie masivă, în ultima perioadă se
observă tendinţa spre utilizarea unor soluţii îmbunătăţite, îndeosebi sub formă de zidării mixte.

Pereţi exteriori cu structură neomogenă.

Pereţii alcătuiţi din mai multe straturi reprezintă soluţii noi îmbunătăţite şi se pot realiza
fie sub formă de zidării mixte, fie sub formă de elemente prefabricate din beton armat cu miez
termoizolant sau din alte materiale eficiente. Această categorie de pereţi se utilizează mai ales ca
pereţi neportanţi (autoportanţi), numai cu rol de închidere.

Pereţii din zidărie mixtă se pot executa într-o varietate mare de rezolvări constructive,
utilizându-se diferite combinaţii de produse ceramice (cărămidă plină sau cu goluri) cu materiale
eficiente din punctul de vedere al transmisiei termice sau cu alte produse, cum sunt blocurile de
beton uşor.

Dintre tipurile de pereţi din zidărie mixtă, care se aplică la construcţii zootehnice, se pot
menţiona:
- pereţii din zidărie de cărămidă cu umplutură termoizolantă ;
- pereţii din zidărie de cărămidă cu miez termoizolant din materiale eficiente, cu strat de
aer ventilat ;
- pereţii din zidărie mixtă, din blocuri de beton uşor şi placaj din zidărie de cărămidă
plină.
În cazul pereţilor din zidărie de cărămidă cu umplutură termoizolantă se obţine o
reducere însemnată a consumului de produse ceramice şi a greutăţii proprii (cu 30 . . . 40 %),
precum şi o bună comportare din punct de vedere higrotermic, prin asigurarea unei difuzii
corespunzătoare a vaporilor de apă spre exterior.
Umplutura termoizolantă se poate realiza din deşeuri industriale (cenuşă şi zgură de
termocentrală, zgură de cazan etc.) sau din granulit, scorie bazaltică, tufuri vulcanice.
La pereţii din zidărie de cărămidă cu miez termoizolant din materiale eficiente se obţine o
sporire însemnată a capacităţii de izolare termică şi o comportare corespunzătoare din punct de
vedere higrotermic, prin includerea în structura acestora a unui strat de aer ventilat. Datorită
complicaţiilor pe care le prezintă soluţia din punct de vedere constructiv şi al volumului ridicat
de muncă calificată, aplicarea acestei soluţii este justificată numai în cazul unor construcţii
zootehnice cu destinaţii speciale, ca de exemplu adăposturile pentru fătări.

Zidăriile mixte din blocuri de beton uşor cu agregate din granulit, cenuşă sau zgură de
termocentrală, deşeuri ceramice sau din beton celular autoclavizat, prevăzute la interior cu
bariere contra vaporilor de apă şi protejate cu placaj din zidărie din cărămidă plină aşezată pe
muchie, constituie o soluţie eficientă, indicată mai ales în cazul construcţiilor cu schelet portant
din elemente de beton armat. În vederea asigurării unei comportări corespunzătoare din punct de
vedere higrotermic, la realizarea pereţilor o atenţie deosebită se acordă executării barierei contra
vaporilor, evitându-se discontinuităţi în dreptul stâlpilor de beton armat.
În construcţiile zootehnice cu schelet de rezistenţă sunt indicate elementele de închidere
uşoare, realizate sub forma unor panouri din produse superioare din lemn, cu strat de aer închis şi
folii reflectante etc, sau sub forma unor panouri sau fâşii din beton uşor de granulit, cenuşă şi
zgură de termocentrală, b.c.a. etc. în cazul elementelor din beton uşor, în general, şi la cele din
beton celular autoclavizat în special, se impune luarea unor măsuri de protecţie împotriva acţiunii
umidităţii interioare ridicate, prin prevederea unei bariere contra vaporilor de apă din vopsea pe
bază de clor-cauciuc sau răşini sintetice, aplicată la interior, şi asigurarea difuziei vaporilor de
apă spre exterior, prin realizarea unui strat de aer ventilat.
Datorită avantajelor pe care le prezintă (greutate proprie mică, 25 ... 40 daN/m2, consum
de materiale şi costuri reduse) au început să fie utilizate pe scară tot mai largă, la construcţii
zootehnice, panourile uşoare termoizolante din lemn şi produse noi pe bază de lemn, precum şi
panourile reflectante protejate împotriva umidităţii prin impregnare în masă.