INSTALAŢII SPECIFICE SERELOR

În sere trebuie să se asigure un microclimat potrivit pentru fiecare specie

cultivată, cu variaţii foarte mici, datorită faptului că plantele sunt cu totul
dependente de condiţiile mediului ambiant.
Condiţiile tehnologice, variind la diverse specii, fundamentează parametrii
microclimatului, deci tipul şi performanţele instalaţiilor.

1. Instalaţii de încălzire
Din punct de vedere termic, serele se caracterizează printr-o mare
sensibilitate faţă de condiţiile atmosferice, datorită lipsei totale de inerţie termică.
La sere, datorită pereţilor subţiri şi a unui mare număr de neetanşeităţi, coeficientul
global de transmisie a căldurii este mare comparat de exemplu cu cel de la
construcţii civile. Factorii atmosferici (temperatură, vânt, ploaie, zăpadă)
influenţează imediat microclimatul serei, vârfurile acestor influenţe fiind foarte
mari şi nu atenuate ca la construcţiile civile.
La calculul termic al serelor trebuie să se ţină cont simultan de influenţa
temperaturii exterioare şi de vânt. Influenţa vântului se face simţită atât prin
sporirea coeficientului de transmisie superficială, cât mai ales prin influenţele
deosebit de mari care se produc în seră. Sunt cazuri când în regiuni mai
călduroase, dar bătute de vânturi puternice, cu viteze mari, pierderile de căldură
sunt mai mari decât în regiunile reci cu regim liniştit al vânturilor, din acest
considerent rezultând importanţa amplasării protejate a serelor.
În general, pierderile importante de căldură se produc prin acoperiş, cele prin
pereţii laterali sunt mai mici şi scad cu creşterea suprafeţei serei (la sera de 1 ha,
pierderile de căldură prin pereţi reprezintă 12%, pe când la cea de 6 ha, 5% din
total). Pierderile de căldură prin sol nu se iau în considerare datorită rezistenţei şi
inerţiei mari a acestuia; ele devin semnificative şi trebuie avute în vedere numai în
cazul unei pânze de apă freatică situată sub amplasamentul serei la adâncime mică.

Instalaţiile de încălzire a aerului se folosesc în toate tipurile de sere,

funcţionând cu apă caldă (90/70°C), apă supraâncălzită (115/85°C), abur de medie
presiune (140 - 150°C) sau aer cald distribuit prin aeroterme sau prin tuburi de
polietilenă.
În ţara noastră se utilizează sistemul cu apă caldă sau supraâncălzită, care are
o inerţie termică mare; în cazul aburului sau al încălzirii cu aer cald, defectele de
scurtă durată ale sursei, sistemului de transport sau distribuţiei, pot duce la răcirea
rapidă a serei. Folosirea aburului sau încălzirii cu aer cald duce şi la alte
incoveniente tehnologice, ca, de exemplu: viteze mari ale aerului, stratificaţie
preferenţială a zonelor de aer cald şi rece, consum sporit de căldură.
Instalaţiile de încălzire a solului au fost introduse la serele destinate culturii
castraveţilor sau în serele-înmulţitor pentru răsaduri, contribuind la mărirea
producţiei şi precocităţii. Instalaţia de încălzire este alcătuită din conducte prin care
circulă apă caldă la temperatura de 40 - 50°C, îngropate la 40 - 45 cm în pământ
(30 cm pământ mobilizat pentru cultură, plus 10 - 15 cm rezervă de
siguranţă). Conductele îngropate în sol suferă o coroziune puternică datorită
temperaturilor ridicate, îngrăşămintelor chimice utilizate etc. Protecţia prin vopsire
nu este suficientă, de aceea se poate adăuga o instalaţie de protecţie catodică, prin
legarea conductei la polul negativ al unui redresor şi a unei ţevi de sacrificiu la
anod, care prin coroziune şi transport de ioni protejează conducta în funcţiune.
In unele ţări se utilizează pentru încălzirea solului reţele din tuburi de lut ars,
cu diametrul de 8 - 10 cm, care nu sunt sensibile la coroziune.