Concepte moderne de proiectare ale unei case eficiente energetic

Casele eficiente energetic au niște elemente de bază în comun:

• super-izolarea;
• configurație complexă și etanșeitate a anvelopei;
• ventilare mecanică cu unitate de recuperare de căldură;
• sisteme de încălzire și răcire de înaltă eficiență;
• echipamente casnice eficiente energetic.
Design
• Algoritmii de proiectare trebuie să ia în considerare cât mai mulţi parametri
pentru o garantare a condiţiilor impuse (de ex.: căldura degajată de corp este un parametru de
luat în considerare - minimul de o persoană (iarna) sau mai multe (vara), în spaţiul proiectat)
• Design-ul trebuie să fie cât mai balansat pentru a lua în considerare cât mai multe
aspecte ale fenomenelor termice şi a câştigurilor de căldură interne şi externe.
• O casă net-zero sau cu energie pozitivă necesită un sistem de măsură care să
asigure monitorizarea și managementul schimbului de energie casă-rețea.
Poziţionare
• Expunere redusă la vânturile de iarnă şi expunere cât mai bună la vânturile de
vară;
• Împrejurimile casei recomandă o integrare a aspectului exterior al casei în
peisajul înconjurător;
• O perdea de copaci la o distanţă acceptabilă (încât să nu producă efect
semnificativ de umbrire) poate fi utilă în limitarea vitezei vântului iarna (deci şi
a pierderilor de căldură).
Orientare
• Orientarea solară şi umbrirea trebuie să maximizeze câştigul solar iarna şi să îl
minimizeze vara;
• Orientarea faţadei principale a casei să fie la un unghi în intervalul ± 30° faţă de Sud.
Geometrie
• Geometria casei trebuie să determine un coeficient de compactitate (arie
anvelopă/volum) cât mai mic posibil şi mai mic de 1;
Umbrire
• Folosirea de elemente pentru umbrire pasivă (streşini, balcoane, jaluzele, bolte,
umbrare). Echipamentele de umbrire activă sunt soluţii eficiente pentru clădiri cu
suprafeţe vitrate mari, care beneficiază de radiaţie termică solară. Ele realizează şi un
control al luminozităţii;
• Umbrirea naturală (prin poziţionarea de copaci, vegetaţie) poate fi folosită pentru a
reduce radiaţia solară în orele de vârf din vară;
• Sub acoperiş poate fi prevăzut un strat de aer (barieră de radiaţie) care opreşte peste
95% din radiaţia termică solară.
Surse interne de căldură
• La proiectarea unei case eficiente energetic, trebuie luate în calcul toate sursele
interne de energie: electrocasnice, iluminat, ocupanți etc.
Anvelopa clădirii - pereţii
• Izolarea termică a clădirii reduce interacţiunea termică a acesteia cu exteriorul,
atenuând amplitudinea variaţiilor de temperatură de la suprafaţa peretelui interior. Este
de dorit ca doar prin intermediul izolaţiei termice, al fundaţiei şi al câştigurilor de
căldură, în cursul unui an, temperatura în interiorul casei să fie în 99% din timp peste 0
°C în lipsa oricărui sistem activ de încălzire;
• PassivHaus Institut recomandă ca suprafeţele interioare ale pereţilor să aibă temperatura
≥ 12,6 °C, pantru a evita acumularea umidităţii pe suprafaţă;
• Super-izolarea termică este folositoare până în punctul din care analiza de cost indică
faptul că investirea în panouri PV este mai eficientă decât mărirea grosimii izolaţiei;
• Punţile termice ale anvelopei trebuie eliminate pentru a obţine efect de minimizare a
pierderilor de căldură şi eliminarea zonelor de apariţie a condensului. În proiectarea
anvelopei poate fi efectuată analiza cu element finit pentru a verifica dacă coeficientul
liniar al pierderilor locale de căldură prin punţi termice este sub 0,01 W/(m.K);
• Materialele să fie pe cât posibil naturale (cu grad scăzut de procesare industrială şi
chimică), ecologice şi refolosibile;
• Dacă în construcţie sunt folosiţi pereţi cu stocare termică, masa lor termică absoarbe
radiaţia şi stabilizează temperatura interioară;
• Dacă este folosită răcirea radiativă nocturnă cu sistem de stocare termică, în timpul zilei
masa termică răceşte aerul interior iar pe timpul nopţii eliberează căldura stocată în
timpul zilei, menţinând o temperatură interioară constantă.
Anvelopa clădirii - ferestrele
• Maximizarea suprafeţelor ferestrelor sudice (corelată cu o umbrire adecvată în orele
de vârf solar de vară), minimizarea suprafeţelor nordice, reducerea la minimul
necesar al celor vestice;
• Folosirea ferestrelor cu panouri triple cu strat Low-E va reduce drastic radiaţia
termică dinspre zona caldă spre cea rece;
• Spaţiile dintre straturile de sticlă să fie vacuumate şi dacă este posibil, umplute cu
Argon, Krypton sau amestec.
Confort
• Supraîncălzirea aerului interior la peste 25 °C să fie pentru o perioadă de maximum
10% în decursul unui an;
• Sistemele de climatizare ce utilizează energie regenerabilă trebuie să fie capabile să
asigure o temperatură a aerului interior de cel puţin 16,5 °C chiar când în exterior
sunt temperaturi de -10 °C;
• Temperatura suprafeţei interioare a ferestrelor să varieze cu o amplitudine de cel mult
4,2 °C;
• Umiditatea aerului: recomandată între 40...60%, acceptabilă între 30...70%.
Consumatori electrici
• Este recomandat ca echipamentele electrice utilizate în casă să fie cel puţin de clasă
energetică A;
• Se recomandă utilizarea corpurilor de iluminat cu LED-uri (consum net inferior
becurilor cu incandescență sau corpurilor fluorescente şi o durată de viaţă sensibil
superioară)
Sisteme de ventilare şi recuperatoare de căldură
• Se consideră un debit de aer proaspăt de 9...30 m3/h per persoană sau cel puţin
0,3...0,35 h-1 schimburi orare de aer pentru asigurarea unui conţinut de CO2 ≤ 0,1%;
• Dacă la instalaţia de ventilare se foloseşte o unitate de recuperare a căldurii, eficienţa
acesteia trebuie să fie de peste 75%;
• Dacă este preferată ventilaţia naturală celei mecanice, este important să se verifice
dacă poate fi creat un tiraj natural semnificativ, pentru a depăşi minimul necesar de
schimburi orare de aer;
• Ventilaţia încrucișată (traversantă) poate fi folosită vara pentru a permite intrarea
aerului rece din exterior şi ieşirea aerului cald din interior;
• Ventilaţia naturală îmbunătăţeşte eficienţa energetică a clădirii şi o apropie de
conceptul de “clădire verde”. Prezintă avantajul eliminării consumului de energie
pentru ventilaţia mecanică dar introduce dificultăţi legate de controlul schimbului de
aer şi al obţinerii temperaturii dorite;
• Folosirea ventilaţiei naturale prin tiraj termic într-un spaţiu vertical (turn) înconjurat
de o zonă multi-etajată, în care aerul intră pe la partea inferioară şi circulă ascendent
prin turn, determinând şi circulaţia aerului din compartimentele etajate, prin efect de
ejector;
• în proiectarea instalaţiei de ventilare trebuie evitate zonele de aer stagnant dar şi
zonele în care aerul circulă cu viteză prea mare; viteza medie a aerului trebuie să fie
sub 0,5 m/s.
 Elemente de fizica clădirilor
Noțiuni generale
! este ştiinţa aplicată care studiază proprietăţile higrotermice, acustice, de iluminat ale
clădirilor şi componentelor sale
O clădire împreună cu arhitectura și instalațiile sale Ierarhia nevoilor umane
se adresează multor nevoi ale omului:
- nevoia primară și instinctivă a unui adăpost;
- nevoia de securitate;
- nevoia de intimitate;
- nevoia de confort (termic, vizual, auditiv, olfactiv);
- nevoia de afiliere;
- nevoia de frumos etc.

Cerinţe de calitate ale unei clădiri sunt, în esenţă, următoarele:

A. Rezistenţă şi stabilitate
B. Siguranţă în exploatare
C. Siguranţă la foc
D. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului
E. Izolaţie termică, hidrofugă şi economia de energie
F. Protecţia împotriva zgomotului
 Anvelopa clădirii
Pierderile termice prin avelopa clădirii
Transferul de căldură si masă prin avelopă
A. Coeficientul de transmisie termică (U) a elementelor opace ale
anvelopei clădirii
• mai este cunoscut sub numele de coeficient-U sau coeficient global de transfer de căldură
• = fluxul termic transmis prin 1 m2 de anvelopă a clădirii la o diferență de temperatură de 1 K
între aerul interior și exterior (W/m2.K)
• valorile coeficientului U sunt date în EN ISO 6949 (pentru elemente opace de construcție) și
în EN ISO 10077-1 (pentru uși și ferestre)
• U poate fi calculat utilizând analogia circuitului termic cu cel electric
[U=1/ rezistența termică totală a elementelor de construcție]
Rezistența termică totală

Coeficient global de transfer termic

 Variaţia rezistenței termice exterioare cu viteza vântului (EN ISO 6946:2007)

Viteza vântului [m/s] Rse [m2.K/W]

1 0,08
2 0,06
3 0,05
4 0,04
5 0,04
7 0,03
10 0,02

Influenţa radiaţiei solare

Izolate
Pe măsură ce structura externă se încălzeşte, straturile
izolatoare incetinesc transmisia energiei termice prin
structură, permiţând menţinerea unui mediu răcoros în
interior
Neizolate
Dacă elementul analizat are o masă termică ridicată, va
absorbi energia solară, întârziind pătrunderea în cameră
pentru un număr de câteva ore (benefic deoarece se pot
aplica strategii de răcire nocturnă)
Tehnologii eficiente energetic pentru anvelopa clădirii, funcție de tipul economiei, climat și tipul construcției
Coeficient-U vs. Grosimea izolației termice

Coeficient-U în clădiri fără izolație termică

(util în renovarea clădirilor existente)
B. Coeficientul de transmisie termică a geamului (Ug) și al ferestrelor (Uw)
Iarna Vara

Coeficientul global de transfer de căldură al ferestrei (Uw)

• Ug – coef. global de transfer de căldură al geamului

• Uf – coef. global de transfer de căldură al ramei
• ψs – coef. liniar de transfer de căldură al punții
termice aferente distanțierului geamurilor
- Umax este definit în normativele naționale
 Avantajele oferite de geamurile utilizate la ferestrele eficiente energetic
Geam clar dublu
Geam clar (4 mm) 4 mm geam / 12 mm aer / 4 mm geam

Geam gri* + Geam Low-E

Geam clar + Geam Low-E 5 mm geam gri / 12 mm aer / 4 mm geam Low-E
4 mm geam clar / 12 mm aer / 4 mm geam Low-E * oxid de cobalt
Performanțele izolatoare ale geamurilor

Distribuția tipurilor de geamuri în UE

Date tehnice

• Ug = 0.5…1.3 W/m2K – geam obișnuit (valori mai scăzute pentru geamurile triplu-strat
tratate e-Low și spațiul dintre ele umplut cu gaze nobile, ex. Argon, Kripton)
• Uf = 0.8 (ramă de lemn)…1.6 W/m2K (ramă de aluminiu)
• în cele mai bune cazuri Uf = Ug (rame cu izolație termică multistratificată integrată)

Codarea Secțiune printr-o

ferestrelor fereastră dublu-strat

• ψs poate fi redus prin utilizarea materialelor cu conductivitate termică scăzută

Cerințe specifice și valori tipice pentru clădiri noi (România)
C. Aporturi solare
• depind de proprietățile optice ale geamului
• rata transferului radiației solare este reprezentată prin
transmitanța totală a energiei solare (g), caracteristică geamului

• valori pentru g:
o geamuri simple: ≈ 80%
o geamuri duble: ≈ 75%
o geamuri moderne cu acoperire Low-E: 20…70%
o valorile ridicate permit o încălzire solară gratuită (iarna) însă pot provoca supraîncălzire în timpul verii
• dispozitive de umbrire:
o reducerea coeficientului g pe timpul verii se realizează uzual cu dispozitive de umbrire
o dispozitivele de umbrire sunt mai eficiente dacă sunt instalate la exteriorul ferestrelor
o pentru a asigura o calitate bună a luminii de zi și adaptarea la nevoile utilizatorului, elementele de umbrire
trebuie să fie mobile
D. Punți termice
• = parte a anvelopei clădirii unde are loc o intensificare a transferului de căldură
(pierderilor de căldură) din cauza:
– structurii neomogene a elementelor de construcție a clădirii
– schimbărilor de formă (la colțuri sau îmbinări între pereți)
– proprietăților neomogene ale materialelor utilizate
• punțile termice pot fi:
– liniare (colțuri, contactul dintre rama ferestrei și perete, contactul dintre fundație și sol etc.)
– punctiforme (elementele de fixare a izolației termice, colțuri ale acoperișurilor plate etc.)

Exemple de
punți termice
• Influența punților termice asupra transferului de căldură prin anvelopa clădirii se poate
evalua cu:
– coeficient liniar de transfer termic ψ (W/mK)
– coeficient punctual de transfer termic χ (W/K)
• Influența punților termice asupra coeficientului de transmisie termică U se poate determina
prin multiplicarea coeficientului ψ cu lungimea și/sau a coeficientului χ cu numărul de cazuri
• Metode de determinare a coeficienților liniari (ψ) și punctuali (χ) de transfer termic ai
punților termice:
– normativele naționale C 107/3 și C 107/5 (valori pentru o serie de detalii utilizate în mod curent)
– cataloagele firmelor producătoare de materiale/tehnologii de construcție
– programe software specializate (utilizate în special pentru a determina punțile termice în cazul
geometriilor complexe)
Variația temperaturilor înainte Variația temperaturilor după
Perete cu geometrie complexă de renovare renovare
E. Coeficienți de pierderi termice prin transmisie și ventilație
• Coeficientul de pierderi termice prin transmisie HT (W/K) = fluxul termic transmis prin
anvelopa clădirii la o diferență de temperatură de 1 K între aerul interior și exterior

• Coeficientul de pierderi termice prin ventilație HV (W/K) = fluxul termic transferat de

aerul ce pătrunde în clădire prin infiltrații sau ventilare, la o diferență de temperatură de 1 K
între aerul interior și exterior

sau

[aplicabilă când există date despre infiltrațiile de aer și există unitate de recuperare a căldurii]

• Pierderile termice lunare prin transmisie (QT) și ventilație (QV)

Etanșeitatea
• parametru esențial în realizarea construcțiilor moderne și sustenabile;
• reduce transferul termic convectiv și transferul de masă;
• crește prin introducerea unor “bariere de vant”;
• cuantificată prin rata de schimburi de aer per oră, măsurate la o diferență de presiune
interior/exterior de 50 Pa – n50.
• n50 – testul cu ușa suflantă (blower door test)

Fluxurile de aer în cazul testului de etanșeitate

n50 < 0,6 h-1 (case pasive)

Etanșeitatea
Clasa de adăpostire
• neadăpostite: clădiri foarte înalte / la periferia oraşelor / în pieţe
• moderat adăpostite: clădiri în interiorul oraşelor, cu minim 3 clădiri în apropiere
• adăpostite: clădiri în centrul oraşelor / în păduri
Clasa de permeabilitate
• ridicată: clădiri cu tâmplărie exterioară fără măsuri de etanşare
• medie: clădiri cu tâmplărie exterioară cu garnituri de etanşare
• scăzută: clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplărie exterioară prevăzută cu
măsuri speciale de etanşare
Caracteristicile de etanșeitate pentru clădiri
F. Acumularea căldurii în elementele de construcție ale clădirii
• răspunsul termic al unei clădiri are o perioadă de 24 ore → schimbarea periodică a
temperaturii aerului din interiorul clădirii
• variația temperaturii aerului interior:

• variația temperaturii aerului interior induce variația temperaturii din pereții clădirii
• temperatura aerului este limitată la un interval de 12 h pentru valori mari și 12 h pentru
valori mici (ca medie zilnică) → variația temperaturii în interiorul pereților clădirii poate fi
observată doar într-o profunzime limitată a acestora
• grosimea efectivă pentru acumularea căldurii (σ) = profunzimea elementului de construcție
la care amplitudinea temperaturii este de 36,7% din amplitudinea temperaturii aerului
interior (ATi)
• dublul grosimii efective (2xσ) = profunzimea la care amplitudinea temperaturii este 13,5% ATi
• triplul grosimii efective (3xσ) = profunzimea la care
amplitudinea temperaturii este 5% ATi
• dublul grosimii efective (2xσ) este suficient pentru
acumularea pe termen scurt (zilnică)
• grosimea efectivă (σ) pentru acumularea căldurii (dacă sunt cunoscute proprietățile fizice ale
materialelor):

• căldura acumulată (Qacc) într-un m2 de suprafață a elementului clădirii:

Difuzivitatea termică (a) și efuzivitatea termică (b) a materialelor de construcție

Difuzivitate termică (a) = rata transferului termic între zona caldă

și zona rece a unui material (a este o măsură a inerției termice)
Efuzivitate termică (b) = capacitatea unui material de a
schimba energie termică cu mediul înconjurător
 G. Aerul umed (psihrometria aerului)
• psihrometrie = ramura ingineriei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și
termodinamice ale amestecului gaz-vapori
• umiditatea relativă a aerului (φ) = presiunea parțială reală a vaporilor de apă din aer /
presiunea parțială a vaporilor de apă din aerul saturat
o φ=100% - aer saturat cu vapori de apă
o φ=25…60% - valori caracteristice pentru aerul interior
• umiditatea absolută a aerului (x) = masa vaporilor de apă (în kg) conținuți în 1 kg de aer uscat
o x=0.005…0.010 kg/kg - valori caracteristice pentru aerul interior
• cantitatea de vapori de apă din aer scade odată cu scăderea temperaturii aerului

Masa vaporilor de apă extrasă din 1 m3 de aer

supus unui proces de răcire de la 20°C la 0°C

• energia internă a aerului nu poate fi exprimată doar prin temperatură (datorită căldurii sensibile
și latente) → entalpia este utilizată pentru determinarea energiei interne a aerului umed
• entalpia totală a 1 kg de aer umed = entalpia aerului uscat + entalpia vaporilor de apă din aer
+ căldura latentă de vaporizare necesară generării unei cantități de vapori de apă în aer
 Transformările de stare ale aerului umed (încălzire, răcire, umidificare, dezumidificare)
- diagrama Mollier T-x -

Necesarul de energie pentru uscarea (dezumidificarea) și umidificarea aerului

• aerul de alimentare trebuie să sufere un proces de:
– umidificare (necesar ocazional în perioada de încălzire) sau
– uscare (necesar ocazional în perioada de răcire sau în cazul existenței în clădire a unei surse importante de
vapori cum ar fi apa din piscinele închise)
• umiditatea aerului furnizat: • fluxul termic pentru uscare: • necesarul de energie pt. uscare

• necesarul de energie pentru umidificare (QHUM) urmează aceeași procedură, cu xsup,min în loc de xsup,max