1. Tendinţe în dezvoltarea Societăţii Informaţionale.

Aspecte privind managementul de

Informaţie Geografica

1.1. Rezumat
Acest articol este o sinteza a activităţilor desfăşurate în ultimii ani în dezvoltarea
Societăţii Informaţionale la nivel european, dar si în dezvoltarea Societăţii Informaţionale
Globale si a materialelor rezultate. Fără a avea pretenţia de originalitate, acest articol
acoperă în cele cinci capitole în care este structurat, următoarele aspecte. În primul
capitol, sunt prezentaţi termenii cu care se operează pe parcursul întregului articol
precum si importanta lor, pentru ca în următoarele doua capitole sa se creioneze contextul
general si contextual politic care a stat la baza acestei sinteze. Următorul capitol se
concentrează pe prezentarea activităţii de standardizare, cu particularizare la
managementul informaţiei geografice, ocupându-se de subiecte cum ar fi: ce se
standardizează în managementul de informaţie geografica si Geographic Information
Systems (GIS), care sunt organismele europene si internaţionale, care se ocupa de
standardizare, în general, si de domeniu, care este locul interoperabilităţii si la ce se
refera ea, care sunt cele mai importante standarde în domeniu. Cu menţiunea ca în
România nu se poate vorbi despre activităţi de adoptare/adaptare/dezvoltare de standarde
privind managementul de informaţie geografica la nivel naţional, deşi activitatea de
dezvoltare de aplicaţii care utilizează informaţia geografica este în plina efervescenta,
ultimul capitol prezintă câteva concluzii si recomandări, precum si punctul de vedere al
Comisiei Europene exprimat cu ocazia Zile Internaţionale a Standardelor.
Cuvinte cheie: public sector information (PSI), informatie geografica (GI), spaţial data
infrastructures (SDI), e-government, INSPIRE, standardizare, interoperabilitate.

1.2. Introducere
Dezvoltarea Societăţii Informaţionale a fost unul dintre cele mai importante scopuri ale
politicii Uniunii Europene, de când Tratatul de la Maastricht din 1993 a dat Uniunii
Europene responsabilitatea integrării reţelelor transeuropene în transporturi, energie si
telecomunicaţii. Termenul de Societate Informaţionala si-a propus, de la început, sa
înglobeze mulţimea de politici, iniţiative si investiţii necesare trasării creşterii economice
si a competitivităţii si sa sprijine dezvoltarea unei societăţi puternice, bazata pe crearea si
utilizarea de cunoştinţe, produse si servicii.
Abordarea europeana a dezvoltării Societăţii Informaţionale depinde, în esenţa, de doua
aspecte ale liberalizării sectorului de telecomunicaţii pentru a spori accesul fizic la reţele
si servicii si "liberalizarea" sectorului public de informaţii (public sector information =
PSI) pentru a facilita reutilizarea si pentru a crea o piaţa si o industrie de informaţii,
pentru a furniza servicii mult mai eficiente si pentru a sprijini participarea publica.
Informaţia geografica (Geographic Information = GI) este recunoscuta ca fiind o
componenta cheie a PSI din doua motive:
GI are o valoare economica semnificativa. Acest aspect a fost bine evidenţiat în unul
dintre studiile făcute pentru Comisia Europeana [10] în care s-a estimat valoarea
economica a PSI în Europa la 60-70 de miliarde de Euro pe an, din care mai mult de
jumătate provenind din GI (servicii cartografice, amenajarea teritoriului si proprietate,
servicii meteorologice, date despre mediu).
GI are o valoare politica deoarece permite evaluarea integrata a politicilor în diferite
sectoare (agricultura, transporturi, dezvoltare regionala, mediu). Recunoaşterea
importantei GI la nivelul politic s-a dezvoltat mâna în mâna cu interesele pentru
dezvoltare durabila, care au fost incluse în Tratatul de la Amsterdam din 1997, ca fiind
unul dintre scopurile importante ale Uniunii Europene. În acelaşi timp, un număr de
Directive europene, referitoare la mediu, cer colectarea, integrarea si analizarea
informaţiilor geografice pentru evaluarea impactului, monitorizare si revizuire. În 2001,
cei trei Comisari responsabili cu mediul, cercetarea si dezvoltarea economico-financiara
si EUROSTAT, au semnat un Memorandum of Understanding, în vederea sprijinirii
creării unei infrastructuri de informaţie spaţiala (Infrastructure for Spatial Information in
Europe = INSPIRE).

1.3. Concluzii
Din referirea la evaluarea preANVIL [9] a proiectelor de cercetare – dezvoltare existente,
se poate spune ca Europa este în întregime angajata în dezvoltarea de standarde de
interoperabilitate si exista o comunitate de cercetare – dezvoltare, care s-a orientat pe
cercetarea care conduce direct la produs, cu estimări de loc neglijabile în ceea ce priveşte
minimizarea riscului, menţionând faptul ca standardele sunt capabile sa definească piaţa
de produse.
Tehnologiile de interoperabilitate sunt dezvoltate mai rapid, economic si cu risc
economic redus prin intermediul Interoperability Programme (IP) al lui OGC.
Ajutat de catre OGC, ISO/TC 211 a creat New Work Items, pe măsura ce se completează
unele existente.
Exista un gol între standardele cerute de Europa, în particular, pentru ca necesita
investigarea interoperabilităţii semantice si ontologice mult mai în detaliu decât cele
conduse de programul de interoperabilitate din SUA.
Acum, exista suficiente standarde de interoperabilitate pentru a lucra foarte bine, dar este
necesara o stimulare pe măsura implementării.
Este preferabil ca atât programele Comisiei Europene, cât si cele de la nivel naţional
şi/sau regional, sa includă programe de acţiuni comune, referitoare la interoperabilitate,
care vor trebui sa testeze combinarea de standarde si sa cerceteze capacitatea de
construire. Acestea se pot referi la programul e-Content care pune accentul pe necesitatea
de reunire a organizaţiilor, publice si private, dar cu acordarea unei atenţii deosebite
interoperabilităţii. În consecinţa, este necesara o definiţie a ceea ce înseamnă un proiect
bun de interoperabilitate. Sunt necesare metodologii model (GDI NRW este un exemplu,
UK Invest to Save este de asemenea valida) pentru astfel de proiecte si o inserţie de
standarde si proiecte de conştientizare, care sa sprijine aceasta acţiune.
ETeMII [2] nu lasă sa se înţeleagă ca obţinerea interoperabilităţii s-ar baza doar pe
crearea de standarde, mai degrabă s-ar putea baza pe cooperarea instituţionala, ghidata de
GINIE [4] si sprijinita de acţiuni tehnice si programe.
Cercetarea si dezvoltarea din domeniul GI din Europa va trebui sa se orienteze pe
obiective de prestandardizare, nu neapărat cu intenţia de a ieşi pe piaţa – conduse de
AGILE, dar cu industria pe post de utilizator – precum si pe proiecte pilot de
interoperabilitate.
Interoperabilitate este o metoda de standardizare. Adoptarea de standarde pentru
sprijinirea implementării interoperabilităţii este o piatra de hotar pentru administrarea
infrastructurii informaţionale. Cu toate ca metadatele reprezintă o abordare cruciala a
accesului la datele geografice, partajarea si actualizarea datelor si sprijinirea diversităţii
multilingvistice, implementarea IS 19115 va accelera dezvoltarea altor standarde
geospaţiale asociate.
ETeMII [2] considera ca stabilirea consensului în ceea ce priveşte interoperabilitate în GI
este o caracteristica dezirabilă, importanta în dezvoltarea Infrastructurii de Informaţie
Geografica (Geographical Information Infrastructure = GII). Provocările si oportunităţile
cu care se confrunta implementarea unei infrastructuri de informaţie geografica
europeana continua sa fie extrem de complexe. Adevăratul motiv nu se afla doar în
tehnologie, ci si în necesitatea de a clarifica cerinţa reala, sursele de finanţare si politica.
Diferitele abordări de la nivel naţional si regional trebuie reconciliate si trebuie discutat si
lansat un nou plan educaţional, pe termen lung, pentru conştientizarea valorii
interoperabilităţii.
Pe baza experienţei din diferite contexte de lucru, se pot formula următoarele
recomandări:
termenii si condiţiile de accesare si de utilizare a informaţiei geografice trebuie proiectaţi
pentru a facilita si promova utilizarea ei la maxim de către indivizi si organizaţii si se va
defini clar ceea ce se va accesa;
termenii si condiţiile de utilizare a tuturor informaţiilor geografice din sectorul public
trebuie sa fie publice si liber disponibile ca parte a serviciului de metadate [2], [6];
va trebui ca PSI, inclusiv GI, sa fie văzut gratuit la punctul de acces;
utilizarea GI va trebui sa fie maximizata prin stimulente care sa promoveze partajarea de
date;
se vor dezvolta regimuri financiare inovatoare, care sa maximizeze producţia durabila
şi/sau costul/eficienţa si utilizarea de informaţie geografica (de exemplu, cofinanţarea),
compatibile cu statutul datelor (date de referinţa, date de interes general, date orientate
tematic s.a.) [2], [4], [9].
condiţiile de licenţiere si drepturile de utilizare vor trebui sa se armonizeze cu cele de la
nivel european; armonizarea drepturilor si a licenţelor va trebui sa fie începută prin
consultarea principalilor furnizori si utilizatori;
principiile de nediscriminare, transparenta si de respectare a regulilor vor fi încurajate si
vor face subiectul unor reglementari clare având ca scop:
asigurarea faptului ca factorii dominanţi nu abuzează de poziţia lor si ca se menţine
nivelul de domeniu pentru modul în care "joaca" diferiţii operatori;
asigurarea faptului ca furnizorii pun la dispoziţie informaţie de mare acurateţe despre
produsele si serviciile lor;
recunoaşterea faptului ca privatizarea unei activităţi din sectorul public trebuie sa aibă în
vedere drepturile la informaţie, care au fost deja stabilite;
furnizarea de consultanta independenta pentru a media si a arbitra între diferitele niveluri
de guvernare si între sectorul public si cel privat atunci când este necesar.