IORDACHESC G.

SIMONA
CIG -ID ANUL 1

MECANISMUL REALIZĂRII ECHILIBRULUI PE DIFERITE TIPURI DE PIEȚE

Piaţa este un mecanism de alocare a resurselor. Pe o piaţă liberă consumatorii,

producătorii şi proprietarii factorilor de producţie interacţionează, fiecare dintre aceştia căutând
maximizarea satisfacţiei pentru consum și profit. Elementele cheie sunt preţurile şi profiturile,
acestea semnalând modul în care resursele ar trebui alocate sau realocate pe piaţă. În sistemul
pieţei există trei tipuri de agenţi economici.
In același timp, piața este privită de multi economiști drept un mecanism complex care
cuprinde, în principal, cererea și oferta, concurența, prețurile care reglementează economia,
care actionează asupra diviziunii muncii și la schimbul de activități.’’Piața apare pentru
agenții participanți la schimb ca o ’’amenințare’’, ca o ’’forță arbitrara’’ care le determina
prețul și implică venitul și pe care ei caută să o influențeze sau sa o controleze’’.( F.von
Hayek) Situatia lor economica si nu numai aceasta depinde de piata și în primul rând de ceea
ce se petrece pe piață.
Forme ale pieței
Interesați să cumpere
mulți puțini unul
Ofertanți Mulți Oligopol al cererii Monopol al cererii
- polipol bilateral
(Oligopson) (monopson)
- polipol
homogen (concurență
perfectă)
- polipol heterogen
Puțin Oligopol al ofertei Oligopol bilateral Monopol restrâns
i (Oligopol) al cererii
Unul Monopol al ofertei Monopol restrâns Monopol bilateral
(Monopol) al ofertei

Structura de bază a pieței

Structura Bariere pentru Numărul Bariere pentru Numărul
pieței comercianți comercianților cumpărători cumpărătorilor
Concurență Nu Mulți Nu Mulți
perfecta
Concurență Nu Mulți Nu Mulți
monopolistă
Oligopol Da Puțini Nu Mulți
Oligopson Nu Mulți Da Puțini
Monopol Da Unul Nu Mulți
Monopson Nu Mulți Da Unul
Exemplu: COCA-COLA
Compania de băuturi răcoritoare are alți concurenți puternici pe piața mondială, însă este
investigată pentru practicile monopoliste din Mexic.

Cu o prezență în mai mult de 200 de țări, în multe dintre ele a cumpărat și alte mărci din acest
sector. În prezent, are mai mult de 400 de etichete diferite. În acest fel, a redus piața în multe
teritorii la interesele sale, ceea ce generează o controversă puternică.

Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte in care exista un numar suficient de

mic de producatori, astfel incat actiunile oricaruia dintre ei afecteaza piata produsului
respectiv
Caracteristica principala care defineste o piata de tip oligopol este aceea ca numarul de
firme este suficient de mic, astfel incat fiecare dintre ele stie care ii sunt concurentii.
Ca exemple de piete de tip oligopol pot fi mentionate: industria berii, a cimentului,
producatorii de autoturisme, detergentii, mass-media.
Tipuri de echilibru.
Orice echilibru trebuie privit nu ca un fenomen încremenit, ci în stare de mișcare.
Echilibrul și mișcarea, deci schimbarea mărimilor economice, se află în relație de
interdependenţă. Pentru a caracteriza mai plastic şi metaforic interdependența dintre echilibru
şi mişcare, în literatura economică se citează comparaţia făcută deja de John Bates Clark
(1847-1938), în care un biciclist se află în echilibru pe bicicleta sa şi poate păstra acest
echilibru doar dacă se află în mişcare. În acest fel se disting mai multe tipuri de echilibru,
dintre care vom menţiona doar câteva. Echilibrul economic general exprimă starea de
concordanţă între elementele independente şi toate variabilele necesare a fi create ale activităţii
economice şi sociale.
Rezultă dintr-un sistem determinat de raporturi între factorii tehnici, economici şi
social politici, care asigură corespondenţa dintre ofertă şi cerere, dintre venituri şi cheltuieli,
dintre circulaţia banilor şi cea a mărfurilor, dintre dinamica locurilor de muncă, pe de o parte,
şi creşterea numerică şi pregătirea forţei de muncă, pe de altă parte. Pârghiile realizării
echilibrului economic general sunt: repartizarea optimă a mijloacelor de producţie, pe ramuri,
subramuri şi domenii de activitate economică; utilizarea eficientă a forţei de muncă; sistemul
just de remunerare a muncii.
Orice echilibru, mai devreme sau mai târziu, este urmat de situaţia unei stări de
dezechilibru. Spre deosebire de echilibru, dezechilibrul economic are un caracter permanent şi
reprezintă o încălcare a egalităţii între fenomenele şi procesele care au asigurat echilibrul, fie
la nivelul unei ramuri, al unor sectoare, fie la nivelul economiei naţionale în ansamblu.
Dezechilibrele economice sunt expresia modificărilor limitelor resurselor şi tehnologiilor, a
restricţiilor cumpărătorilor privind procurarea bunurilor şi serviciilor, guvernării ineficiente a
activităţii economice şi sociale. Principalele dezechilibre se manifestă sub următoarele forme:
- dezechilibrul între cererea şi oferta de bunuri de consum şi servicii; - dezechilibrul între
volumul forţei de muncă disponibilă şi locurile de muncă disponibile; - dezechilibrul dintre
cererea de investiţii şi volumul real de investiţii; - dezechilibrul între cantitatea de bunuri şi
servicii şi masa monetară pusă în circulaţie; - dezechilibrul între import şi export.