Microorganisme implicate in parodontopatii

Bacteriile care cresc în comunitățile microbiene aderente la o suprafață nu se

“comportă” în același mod ca și bacteriile care cresc suspendate într-un mediu
lichid (adică, într-o stare planktonică sau neatașată). De exemplu, rezistența
bacteriilor la agenții antimicrobieni este crescută dramatic în biofilm. Aproape
fără excepție, organismele dintr-o biofilă sunt de 1000 până la 1500 ori mai
rezistente în comparație cu antibioticele în starea lor planktonică. Mecanismele
acestei rezistențe crescute diferă de la o specie la alta, de la antibiotic la antibiotic
și de la biofilme care cresc în diferite habitate.
Bacteriile «superrezistente» au fost identificate în cadrul unui biofilm. Aceste
celule au pompe de rezistență la medicamente care pot extruda agenți
antimicrobieni din celulă. Deoarece aceste pompe plasează antibioticele în afara
membranei exterioare, procesul oferă protecție împotriva antibioticelor care
vizează, de exemplu, sinteza peretelui celular. Penetrarea și eficacitatea
antimicrobienelor împotriva bacteriilor biofilm sunt probleme critice pentru
tratamentul infecțiilor parodontale.
Parodontita este o boală inflamatorie cronică care afectează structurile de
susținere a dinților, inclusiv osul alveolar, atașamentul țesutului conjunctiv și
gingiva. Trecerea de la gingivită la parodontită nu apare automat, nici la fiecare
pacient, nici la fiecare loc, ci este determinată de trei factori principali:
susceptibilitatea gazdei, bacteriile patogene și “bacteriile protectoare”.
Transmiterea agenților patogeni de la un loc la altul este un aspect important al
bolilor infecțioase. Teoretic, o astfel de transmitere poate pune în pericol
rezultatul terapiei parodontale; în plus, transmiterea agenților patogeni de la o
persoană la alta poate fi importantă în ceea ce privește transmiterea
bolilor. Pentru a-și realiza potențialul patogen, speciile bacteriene ar trebui să
poată coloniza zona subgingivală, pentru a produce factori de virulență care duc
direct (enzime și toxine) sau indirect (antigeni și activatori) la inițierea unei reacții
inflamatorii distructive la individ și la rănirea țesuturilor parodontale. Capacitățile
de virulență ale bacteriilor depind de producția anumitor factori de aderență, cum
ar fi adhesinele, lectinele, fimbriae și veziculele.
Secvența bacteriană specifică a fost ilustrată în studiile privind dezvoltarea plăcii
dentare. Dominația bacteriilor Gram-negative relativ la microorganismele Gram-
pozitive în procesul de dezvoltare a biofilelor corespunde schimbărilor fiziologice
în placa dentară. Colonizarea timpurie a streptococilor și actinomicetilor consumă
oxigen și reduce potențialul de oxigen al mediului biofilm, ceea ce favorizează
creșterea speciilor anaerobe. De aceea, bacteriile patogene care domină placa
matură sunt anaerobe și asaccharolitice.
Au fost observate relații interbacteriene esențiale în biofilme mature. Aceste
relații pot afecta virulența anumitor specii și, în general, a întregii biofilme. Aceste
relații sunt clasificate ca pozitive sau negative. Sunt cunoscute trei tipuri de relații
pozitive (simbioză): Mutualism, sinergism și comensalism. Mutualismul este o
simbioză în care speciile bacteriene beneficiază în egală măsură de coexistența lor
(Porfiromas gingivalis și Treponema denticula; T. forsythia și Fusobacterium
nucleatum). Synergismul este relația interbacteriană atunci când potențialul
patogen al ambelor specii este superior sumei potențialului lor individual (gingivis
de Porfiromas și nucleatum de Fusobacterium). Commensalismul este o
interacțiune bacteriană care favorizează una dintre cele două specii (Porfiromas
gingivalis și Campylobacter rectus). Interacțiuni negative între speciile bacteriene
există sub formă de antagonism (Streptococcus mutans și Aggregatibacter
actinomycetemcomitans; Streptococcus sanguis și Aggregatibacter
actinomycetemitemans) și relații competitive (Porphyromonas gingivalis and
Grampositive Actinomyces viscosus, Actinomyces naeslundii, Actinomyces israelii,
Streptococcus mutans, Streptococcus mitis, Corynebacterium sp.).
Patogenitatea anumitor specii bacteriene in raport cu tesuturile parodontale este
evaluata pe baza postulatelor clasice ale Koch, modificate de Socransky (7) si pe
baza urmatoarelor criterii:
• asocierea cu boala;
• eliminarea tratamentului, ceea ce înseamnă influența terapiei de succes atât
asupra parametrilor clinici, cât și asupra microbiotei asociate, și remisia ulterioară
a bolii;
• patogenitatea la modelele animale, care este capacitatea de a provoca boli la
animalele experimentale;
• inducerea unui răspuns gazdă de bacterii sau componente bacteriene câștigă
acces în țesuturile parodontale subiacente;
• producerea factorilor de virulență cu efect direct și indirect, care oferă
bacteriilor un avantaj selectiv pentru a distruge țesuturile gazdă sau pentru a
evita apărarea gazdă.
Conform rapoartelor publicate, Aggregatibacter actinomycetemdedicans și
Porfironas gingivis (7) sunt cele două specii clasificate ca agenți patogeni
parodontali care îndeplinesc toate criteriile enumerate mai sus. Alți agenți
patogeni parodontali suspectați sunt: Treponema denticula, T. forsythia,
Fusobacterium nucleatum, Prevotella intermedia, Campylobacter rectus; Eikenella
corodens, Peptostreptococul micros, Selenomonas sp.
Multe specii bacteriene diferite trăiesc în sulcus gingival sănătos și sunt prezente
în diferite boli parodontale. Flora bacteriana asociata cu tesut parodontal sanatos
contine in principal microorganisme Gram-pozitive cu o dominanta a Actinomyces
si Streptococcus spp Speciile Gramnegative și spirochetele pot fi, de asemenea,
prezente la pacienții sănătoși, deși în concentrație scăzută. Majoritatea speciilor
colonizează mai multe nișe în cavitatea bucală și chiar în zona orofaringiană.
There is epidemiological evidence that plaque-induced gingivitis is a more
prevalent periodontal disease, is more commonly generalized, and is more severe
in individuals with poor oral hygiene. Development of this plaque-associated
gingival lesion has been largely investigated in a model system of experimental
gingivitis (4) and it has been found that inflammatory features are related to
emergence and growth of Gram-negative rods and filaments in the dental biofilm,
and subsequently, of spirochetes and motile microorganisms. The identified
organisms are mainly Gram-negative, anaerobic bacteria and include
Streptococcus sanguis, S. mitis, Fusobacterium spp., Actinomyces viscosus, and
Veillonella parvula. There is evidence that gingivitis-associated microflora is
composed of approximately equal proportions of Grampositive (56 %) and Gram-
negative (44 %) species; 59 % are facultative anaerobes and 41 % obligate ones.
Actinomyces and Streptococcus species are dominant, and there is a very small
number of Gram-negative bacilli, obligate anaerobes such as P. gingivalis and P.
intermedia. Pregnancy-associated gingivitis is accompanied by increase in steroid
hormones in the crevicular fluid and demonstrates modification in the bacterial
composition with a higher level of P. intermedia.
Există dovezi epidemiologice că gingivita indusă de placa bacteriană este o boală
parodontală mai răspândită, este mai frecvent generalizată și este mai severă la
persoanele cu igienă orală precară. Dezvoltarea acestei leziuni gingivale asociate
cu placa a fost în mare măsură investigată într-un sistem model de gingivită
experimentală (4) și s-a constatat că trăsăturile inflamatorii sunt legate de apariția
și creșterea tijelor Gram-negative și a filamentelor în biofilmul dentar și, ulterior, a
spirochetelor și microorganismelor motile. Organismele identificate sunt în
principal bacterii Gram-negative, anaerobe și includ Streptococcus sanguis, S.
mitis, Fusobacterium spp., Actinomyces visusus și Veillonella parvula. Există
dovezi că microflora asociată gingivitei este compusă din proporții aproximativ
egale de specii Grampozitive (56 %) și Gram-negative (44 %); 59 % sunt anaerobe
facultative și 41 % obligatorii. Actinomyces și speciile Streptococcus sunt
dominante, și există un număr foarte mic de bacili Gram-negative, debate
anaerobic, cum ar fi P. gingivali și P. intermedia. Gingivita asociată sarcinii este
însoțită de creșterea hormonilor steroizi în lichidul crevicular și demonstrează
modificarea compoziției bacteriene cu un nivel mai ridicat De P. intermedia.
Identificarea tulpinilor patogene subgingivale in gingivita si parodontita ar putea
ajuta la o mai buna diferentiere a diferitelor boli parodontale. De aceea, este
important să se efectueze atât determinarea calitativă cât și cantitativă a
parodontopathogens bine cunoscute în buzunarele parodontale.