PĂDUREA –compunere descriptivă

Este o plăcere deosebită să te oprești în mijlocul naturii și să te lași furată de frumusețea

și tainele sale. Seninul cerului, vârfurile înalte ale copacilor solemni, susurul izvoarelor, bolțile
de frunze mi-au mângâiat de multe ori privirea. Liniștea adâncă a pădurii mă atrage și mă aruncă
în acea stare de admirație care mă face să observ fiecare detaliu unic: cerul înalt care se
oglindește în lacul cristalin și somnoros, pe care doar vântul îl tulbură cu adierile sale blânde,
crengile plecate ale copacilor încremeniți în tăcere, dansul vioi al frunzelor pale sau colorate
legănate de vânt. Tăcerea aceasta liniștitoare este uneori acompaniată de cântul melodios al
păsărilor, iar cărările întortocheate te invită să le străbați cu pași rari și sufletul deschis. Acest
minunat refugiu reușește de fiecare dată să mă rețină cu orele în mijlocul lui. Natura rămâne la
fel de minunată, indiferent de haina pe care o îmbracă în funcție de anotimp.