Poluarea produsă de trafic este o problemă gravă de calitate a aerului în zonele urbane, la nivel

mondial. Printre principalii poluanți emiși de trafic, oxizii de azot ocupă un loc important, datorită
efectelor dăunătoare asupra sănătății oamenilor (fixând hemoglobina din sânge, precum și în
tractusul respirator) [4] şi, de asemenea, fiind precursori ai ozonului ca urmare a reacŃiilor dintre ei
şi hidrocarburile non+metanice, catalizate de lumina solară.

Formarea de oxizi de azot În motoarele cu aprindere prin scânteie amestecul combustibil - aer este
caracterizat prin omogenitate, deoarece procesul are loc în timpul admisiei şi compresie. Sunt factori
decisivi care influențează emisiile de NOx: Raportul aer-combustibil fracțiunea gazelor de ardere
care se află în amestec în camera de combustie; aprinderea în avans. În motoarele cu aprindere prin
compresie, excesul de aer este de aproximativ 10%. Concentrațiile maxime ale emisiilor de NOx sunt
plasate în amestecurile de lumină. Dacă aerul în exces continuă să crească datorită temperaturii
inferioare a flacării, formarea NOx este redusă.

xizi de azot ele sunt în esență compuși anorganici gazoși care conțin legături între atomii de azot și
oxigen. Formula chimică a grupului este NU x, indicând faptul că oxizii au proporții diferite de oxigen și
azot.

Azotul conduce grupul 15 din tabelul periodic, în timp ce grupul de oxigen 16; ambele elemente sunt
membre ale perioadei 2. Această apropiere este motivul pentru care legăturile N-O sunt covalente în
oxizi. În acest fel, legăturile din oxizii de azot sunt covalente.

Toate aceste legături pot fi explicate folosind teoria orbitalei moleculare, care dezvăluie
paramagnetismul (un electron nepereche în ultimul orbital molecular) al unora dintre acești compuși.
Dintre aceștia, compușii cei mai obișnuiți sunt oxidul nitric și dioxidul de azot.

Molecula din imaginea superioară corespunde structurii angulare de fază gazoasă a dioxidului de azot
(NO2). Dimpotrivă, oxidul nitric (NO) are o structură liniară (având în vedere hibridizarea sp pentru
ambii atomi).

Oxizii de azot sunt gazele produse de numeroase activități umane, de la conducerea vehiculelor sau
de la fumatul țigaretelor până la procesele industriale ca deșeuri poluante. Cu toate acestea, NO este
produs în mod natural prin reacții enzimatice și fulgere în furtuni: N 2(g) + O2(g) => 2NO (g)

Temperaturile ridicate ale razelor sparge bariera energetică care împiedică apariția acestei reacții în
condiții normale. Ce barieră energetică? Aceasta formată prin legătura triplă N≡N, făcând molecula
N2 un gaz inert din atmosferă.

Emisii anuale de oxizi de azot Până la anumite concentraţii ( praguri toxice), oxizii de azot au efect
benefic asupra plantelor, contribuind la creşterea acestora. Totuşi, s-a constatat că în aceste cazuri
creşte sensibilitatea la atacul insectelor şi la condiţiile de mediu ( geruri). La suprafaţa de contact aer-
apă are loc transformarea gazelor acide în acizi tari care conduc la creşterea acidităţii apei şi la
încărcarea acesteia cu compuşi ai azotului. Scăderea pH-ului conduce la accelerarea disocierii
compuşilor metalelor grele, la solubilizarea şi la creşterea mobilităţii ionilor acestor metale. Scăderile
accentuate ale pH-ului ( sub valori de 4 unităţi) duc la încetarea aproape totală a activităţii biologice a
microorganismelor responsabile de autoepurarea naturală. Cantităţile ridicate de forme ale azotului
modifică regimul nutrienţilor, favorizând eutrofizarea apei( înflorirea). Oxizii de azot rezultă din
procesele de ardere a combustibililor în surse staţionare şi mobile, sau din procese biologice. În
mediul urban prezenţa oxizilor de azot este datorată în special traficului rutier. Dintre oxizii azotului
rezultă în cantităţi mai mari monoxidul de azot - gaz incolor, rezultat din combinarea directă a
azotului cu oxigenul la temperaturi înalte şi dioxidul de azot - gaz de culoare brună, rezultat din
oxidarea monoxidului de azot cu aerul. În atmosferă, în reacţie cu vaporii de apă se formează acid
azotic sau azotos, care conferă ploilor caracterul acid. Oxizii de azot provoacă oamenilor, animalelor
şi plantelor, diverse afecţiuni în funcţie de concentraţie. În concentraţii mari, oxizii de azot produc la
nivel celular o umflare a tilacoidelor din cloroplaste, diminuând fotosinteza. La om şi animale în
concentraţii mici provoacă iritarea severă a aparatului respirator, cu arsuri şi sufocări, tuse violentă
însoţită de expectoraţie de culoare galbenă. La concentraţii mari apar simptome severe de asfixiere,
convulsii şi blocarea respiraţiei În anul 2011 cantitatea emisiilor de oxizi de azot în atmosferă a fost
de 174,29 tone.

Oxizi de azot (NO, NO2) Caracteristici generale Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive,
care conţin azot şi oxigen în cantităţi variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau
miros. Principalii oxizi de azot sunt: - monoxidul de azot (NO) care este un gaz incolor şi inodor; -
dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roşcat cu un miros puternic, înecacios.
Dioxidul de azot în combinaţie cu particule din aer poate forma un strat brun-roşcat. În prezenţa
luminii solare, oxizii de azot pot reacţiona şi cu hidrocarburile, formînd oxidanţi fotochimici. Oxizii de
azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atît suprafaţa terestră cît şi ecosistemul
acvatic. Surse antropice Oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci cînd combustibilii
sunt arşi la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor
industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a
ploilor acide, deteriorarea calitatii apei, efectului de sera, reducerea vizibilităţii în zonele urbane.
Efecte asupra sănătaţii populaţiei Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atît
pentru oameni cît şi pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare
decît cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentraţii ridicate poate fi fatală, iar la concentraţii
reduse afectează ţesutul pulmonar. Populaţia expusă la acest tip de poluanţi poate avea dificultăţi
respiratorii, iritaţii ale căilor respiratorii, disfuncţii ale plamînilor. Expunerea pe termen lung la o
concentraţie redusă poate distruge ţesuturile pulmonare ducînd la emfizem pulmonar. Persoanele
cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii. Efecte asupra plantelor şi animalelor
Expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetaţiei prin albirea sau moartea
ţesuturilor plantelor, reducerea ritmului de creştere a acestora. Expunerea la oxizii de azot poate
provoca boli pulmonare la animale, care se aseamănă cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la
dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor, provocînd boli precum pneumonia şi gripa. Alte
efecte Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide şi favorizează acumularea nitraţilor la nivelul
solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental. De asemenea, poate provoca
deteriorarea ţesăturilor si decolorarea vopselelor, degradarea metalelor.
http://www.meteo.md/images/uploads/pages_downloads/imppoluari.pdf

https://www.stropdeaer.ro/2020/05/25/oxizi-de-azot-no-no2/