Curs 5 Managmentul calitatii

Analize recomandate in functie de patologii

Cand vorbim despre analize ne referim la explorarile paraclinice efectuate unui

individ (pacient) pentru a depista, a diagnostica o patologie(boala).

Analizele paraclinice inseamna acele analize care se pot recolta dintr-o proba
sanguina, dintr-o proba tisulara sau printr-o metoda imagistica (radiografie, CT
sau RMN), pentru explorarea starii de functionalitate a organismului uman.

Analizele de baza
Cand vorbim despre analize de baza, termenul este unul foarte larg si poate defini
de la un numar redus de analize, la o gama foarte variata de astfel de analize.
Analizele de baza pot sa se refere strict la niste analize generale, dar pot sa se
refere si la analize de baza per specialitate.

Principalele analize din cadrul analizelor de baza se refera cel mai adesea la: o
hemoleucograma completa, la un profil lipidic, la transaminazele hepatice, adesea
si o ecografie pe zona de interes (ficat, rinichi, cord), la o electrocardiograma sau o
radiografie pulmonara, profil ionic sau concentratia ionilor.

- Hemoleucograma: Confera informatiile asupra numarului eritrocitar (celulele

rosii care transporta gazele – oxigen, dioxid de carbon sau a nutrientilor ce sunt
transportati dinspre sistemul digestiv catre toate celulele organismului), numarul
eritrocitar, dimensiunea diametrala a acestora sau viteza de sedimentare a
hematiilor (VSH) pot oferi informatii paraclinice generale importante. Aceasta ar
trebui efectuata cel putin o data pe an, indiferent daca exista simptome de afectiuni
sau nu.

Tot in cadrul hemoleucogramei vom putea afla numarul trombocitar care ne poate
oferi informatii despre starea de coagulabilitate a sangelui (de formare a
cheagurilor in cazul formarilor unor leziuni). Un alt factor important este numarul
leucocitar, dar si defalcat : limfocite, neutrofile, eozinofile (acidofile) sau bazofile,
astfel ca se poate depista in cazul unui numar crescut sau scazut daca exista o
infectie si de natura categoriei de infectii, adica o infectie: bacteriana, virala sau
parazitara.
 Ecografia, CT, RMN : Prima dintre acestea este varianta imagistica mai ieftina,
dar cu o acuratete mai redusa, insa exista acum si metode de ecografie
(ultrasonografie) cu adaugiri care ii sporesc acuratete sau capacitatea de
vizualizare, adica ecografia doppler pulsata sau continua, care poate analiza si
forma, viteza si fluenta circulatiei sanguine intr-o anumita zona.

Pe langa aceasta, ecografia folosind ultrasunetele este mai putin daunatoare decat
radiografia (care foloseste razele X; efectuata prea des, aceasta poate deveni
daunatoare). Radiografie poate vizualiza doar structuri solide, in timp ce ecografia
poate vizualiza partile moi ale organelor sau tesuturilor.

Ecografia poate fi efectuata pe segmente (abdomen, torace, zona pelvina), insa

daca se doreste analiza anumitor formatiuni osoase, se prefera radiografia osoasa.
In analiza ecografica sau radiografica se vor putea depista o serie de formatiuni ce
nu ar trebui sa apara in acele zone sau forma de delimitare, localizarea acestora.

Electrocardiograma (EKG-ul) se refera la depistarea activitatii electrice a

cordului, la puterea acestuia de a initia si transporta impulsul electric pe parcursul
miocardului, timpul electric care se va transforma ulterior in contractie musculara a
inimii si care va asigura circulatia sanguina in intregul organism.

Profil lipidic: Profilul lipidic se refera la analiza colesterolului total si a celui

defalcat, adica a HDL (High Density Lipids) si a LDL (Low Density Lipids), astfel
incat se analizeaza capacitatea ficatului si a componentei sale biliare, care este
raspunzatoare de metabolismul lipidic.

Transaminaze: Transaminazele se refera la capacitatea ficatului din punct de

vedere functional, analizele TGO si TGP oferind informatii despre capacitatea
metabolica a ficatului, secretorie (bila) si de detoxifiere. Aceste analize combinate
cu o ecografie de ficat sunt analize esentiale in explorarea hepatica.

Profil/concentratia ionilor: Profilul ionilor sau, mai precis, concentratia acestor

ioni in sange, cum ar fi: calciul, sodiul, potasiul, magneziul, dar si a altor ioni, se
refera la concentratia acestora in sange, acesti ioni fiind esentiali in buna
functionare a organismului. Sodiul, potasiul si calciul se utilizeaza in pompa de
transport a polarizarii intra si extracelulare. Calciul pe de alta parte este o
componenta necesara osificarii, potasiul este un element-cheie in contractia
miocardica, astfel incat toti acesti ioni au o valoare paraclinica de o importanta
majora.

Radiografie pulmonara: Radiografia pulmonara este esentiala in depistarea unui

emfizem pulmonar, a unor formatiuni suplimentare pulmonare sau daca sunt
prezente formatiuni tumorale sau de alta natura la nivelul plamanilor, astfel ca
radiografia pulmonara intra in acea categorie a analizelor de baza extinse.

Biopsie: Biopsia reprezinta un procedeu prin care se patrunde in organism cu un

ac de punctie sau un pistol de biopsie, pentru a se preleva o portiune din tesutul
afectat si a fi analizata ulterior macroscopic si microscopic si a se analiza daca la
acest nivel exista formatiuni tumorale, daca aceste tumori sunt de natura benigna,
maligna sau de o alta natura.
Markeri tumorali: Markerii tumorali reprezinta faptul ca in momentul aparitiei
unei tumori, aceste tumori vor produce distrugerea tisulara a tesutului din jur si
eliminarea in circulatia sanguina a unor markeri (cei mai multi de natura proteica),
care vor putea fi depistati in sange si care vor sugera existenta unei tumori la un
anumit nivel, in functie de tipul markerului tumoral: CA 19-9, CA 125 etc

Markeri virali: Markerii virali se refera la depistarea prezentei antigenului (a

virusului in sange, fie ca vorbim de hepatita B, C, HIV sau de alte virusuri), dar
acesti markeri virali pot face referire si la prezenta anticorpilor in sange, adica
depistarea anticorpilor ce trebuie sa interactioneze cu acel antigen (virus). Din
acest motiv exista mai multe tipuri de analize ale markerilor virali : AgHBs,
AgHBc, AcHBs, adica indicativul de g (Ag – antigen), indicativul de Ac-anticorp,
iar indicativul dupa HB (Hepatitic virus) se refera la s-de suprafata, c-de nucleu
(core)

Markeri cardiaci: Similar distrugerii tisulare cauzate prin aparitia unei tumori
trebuie facuta referire si la cazul de infarct, deoarece intr-un infarct se produce
distrugerea si necrozare tesutului cardiac, care va elimina la randul sau niste
elemente in sange si care pot diagnostica sau preciza momentul de aparitie al
infarctului, precum CK, CK-MB, troponina, mioglobina etc. Acestea au un timp in
care se pozitiveaza (apar in sange), o perioada in care se maximizeaza
(concentratia) si o perioada cand se normalizeaza (adica nu vor mai avea valoarea
crescuta in sange), iar acesti markeri au pe aceste 3 criterii valori diferite de:
aparitie (crestere), maximizare, normalizare, iar in anumite cazuri pot fi de: 12 ore,
24 ore sau 36, 48 de ore, mergand pana la 3 zile.
 Curs nr 6

Exprimarea rezultatelor si valori normale ale analizelor medicale

Generalitati
Este foarte important de subliniat ca în majoritatea cazurilor analizele medicale
singure nu pot servi la stabilitatea unui diagnostic. Acestea sunt doar un instrument
ajutator la indemana medicului care corelat cu alte investigatii conduce la
stabilitatea diagnosticului.

In tabelele urmatoare sunt redate valorile normale, cantitative ale analizelor

medicale exprimate in moli/l sau subunitatile acestora: milimoli/l (a mia parte
dintr-un mol/l) sau micromoli/l (a miliona parte dintr-un mol/l) .
Acestea arata si care este cantitatea de substanta analizata la un mililitru, la 100 ml
sau la un litru de produs lichid analizat. De la un laborator la altul, in functie de
metoda folosita la determinarea, aceste valori normale pot varia usor.
Valori in sange
Valori normale
Substanta analizata Factorul de Valori normale
in grame si
multiplicare in moli si submultiplii
submultiplii
0,020-0,050 g/l mg/1X5,95
Acidul uric 119-297 mcmol/l
2,0-5,0 mg/100ml mg/100mlX59,5
Amoniacul 0,1-0,3 mg/l mg/1X58,5 5,85-17,55 mcmol/l
0,090-0,110 g/l
Calciul mg/1X0,025 2,25-2,75 mmol/l
9-11mg/100ml
3,34-3,95 g/l g/1X28,2
Clorul 94-111 mmol/l
334-395mg/100ml mg/100mlX0,282
1,2-2,6 g/l g/1X2,58
Colesterolul 3,1-6,7 mmol/l
120-260mg/100ml mg/100mlX0,258

0,0005-0,012 g/l mg/1X8,85

Creatinina 44-106 mcmol/l
0,5-1,2 mg/100ml mg/100mlX88,5
0,5-1,8 g/l mg/1X17,9
Fierul 9-32 mcmol/l
50-180 mg/100ml mcg/100mlX0,179
0,030-0,045 g/l mg/1X0,032
Fosforul 0,96-1,44 mmol/l
3,0-4,5 mg/100ml mg/100mlX00,32
0,65-1,10 g/l g/1X5,56
Glucoza 3,6-6,0 mmol/l
65-110 mg/100ml mg/100mlX0,055
Hemoglobina 12-16 mg/100ml g/1X0,621 7,45-9,93 mmol/l

0,020-0,040 g/l mg/1X0,041

Magneziul 0,82-1,64 mmol/l
2-4 mg/100ml mg/100mlX0,41
0,160-0,200 g/l g/1X25,6
Potasiul 4,5-5,1 mmol/l
16-20 mg/100ml mg/100mlX0,256
3,1-3,5 g/l g/1X43,5
Sodiul 135-152 mmol/l
310-350 mg/100ml mg/100mlX0,435
0,5-1,5 g/l g/1X1,14
Trigliceridele 0,57-1,71 mmol/l
50-150 mg/100ml mg/100mlX0,0114
0,2-0,5 g/l mg/1X16,6
Ureea 3,30-8,30 mmol/l
20-50 mg/100ml mg/100mlX0,116

Nota: Pentru aflarea valorilor in grame se impart valorile redate in moli la factorul
de multiplicare

Analiza mineralelor sau ionograma (sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier,
magneziu, plumb, iod)

Generalitati
Organismul omului, ca si al animalelor, este constituit si din materie neorganica,
adica din minerale (electroliti): metale si metaloide (sodiu, potasiu, calciu,
magneziu, clor, fosfor, iod etc.).
Aceste minerale sunt introduse in organism odata cu apa si alimentele. In mod
normal exista un echilibru intre cantitatea de minerale introdusa si cantitatea de
minerale eliminata din organism prin urina, materii fecale, sudoare, saliva, lacrimi.
Perturbarea acestui echilibru, fie printr-un exces fie printr-un deficit, produce
tulburari in functia normala a organismului.
De obicei, excesul de minerale este rar intalnit deoarece organismul are capacitatea
de a regla compozitia in minerale a sangelui, eliminand surplusul de fecale
sau urina pe alte cai. Numai in cazul in care functia rinichiului este tulburata de
anumite boli, mineralele neputandu-se elimina, se acumuleaza excesiv in organism.
Lipsa de minerale in organism este cauza fie a unei alimentatii sarace in elementele
respective, fie a eliminarii lor accentuate din organism, in bolile care
provoaca varsaturi sau diaree, in bolile de rinichi care duc la eliminarea crescuta de
minerale din organism, in unele boli ale glandelor endocrine, precum si dupa
operatii.
Analiza mineralelor (ionograma) se efectueaza din sange, urina sau din ambele,
de obicei in spitale, dar si in unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu
modul de alimentatie, cu varsta, cu sezonul si cu felul bolii. Rezultatele analizelor
se exprima in miligrame de mineral la 100 ml sange, in grame la litru sange sau
urina, in grame la urina din 24ore sau in miliechivalenti la litru (mEq/l).
Sodiu - natriu, Na
Este un mineral absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine apa in
organism. Cantitatea de sodiu creste in organism dupa o alimentatie foarte sarata si
in bolile de rinichi (insuficienta renala) cand sarea nu se mai poate elimina prin
rinichi si ramane stocata in organism.
Sodiul scade din sange in urma unui regim desarat sau din
cauza transpiratiei intense, mai ales vara, dupa eforturi fizice sau cand se bea multa
apa. Bolile care produc varsaturi sau diaree determina o scadere a sodiului din
organism. Cand scade sodiul din sange, scade de obicei si din urina.
Abuzul de diuretice saraceste, de asemenea, organismul in sodiu. In unele boli
(nefrita, insuficienta renala, boala Addison, hipertensiune arteriala etc.) este
necesar ca sodiul chiar sa fie scazut in organism pentru a cruta rinichii, respectiv
inima sa faca eforturi prea mari pentru a-l elimina din organism.
Clor - Cl
Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma de
clorura de sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sau
scade concomitent cu sodiul.

Calciu - Ca
Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism
deoarece el formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in
celulele corpului, avand un rol important in coagularea sangelui, in buna
functionare (contractia) a muschilor scheletului si muschiului inimii, in cresterea si
calcifierea oaselor copiilor, in vindecarea fracturilor osoase etc.
Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie, carcei),
rahitism la copii, osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea
oaselor) etc.
Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati
foarte mari de calciu (lapte, branza, paine), insa acesta nu retine decat o mica
cantitate de calciu, restul eliminandu-l prin fecale si urina. Aceasta reglare a
calciului se face de catre glanda paratiroida, care se afla situata la gat si care
secreta un hormon numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta prea mult
hormon, creste cantitatea de calciu din sange.
De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat,
calciul se elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange.

Consumul unor cantitati mari alimente bogate in calciu va creste concentratia

calciului din urina, favorizand la unele persoane producerea pietrelor (calculilor) la
rinichi. Vara, sub influenta razelor ultraviolete, precum si dupa tratamentul
cu vitamina D, concentratia calciului sanguin creste.
Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile de rinichi
care nu mai pot retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si in
rahitism. Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin, de
aceea acestia au nevoie de mai mult calciu.
Fosfor - P
In general, acesta este legat de calciu, formand fosfatul de calciu necesar cresterii
oaselor, precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De
asemenea, fosforul are rol in buna functionare a sistemului nervos, a inimii si
a enzimelor (fermentilor). Fosforul din organism provine din alimente care contin
mari cantitati din acest mineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.
Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva a alimentelor care contin
fosfor, dupa tratamentul cu vitamina D, in insuficienta renala, in bolile glandelor
paratiroide, in tumori ale oaselor.
Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina sub forma de fosfat de calciu, fapt
care favorizeaza formarea calculilor urinari. O urina care contine o cantitate prea
mare de fosfat de calciu este tulbure, devenind albicioasa in urmatoarele 30-60 de
minute de la urinare.
Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in
lipsa vitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care
perturba absorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca, la copii, valorile
fosforului urinar sunt mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.
Potasiu - kaliu, K
Are, ca si calciul, un rol important in buna functionare atat a muschilor scheletici,
cat si ai inimii. De aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire
in activitatea lor. Potasiul se gaseste in aproape toate alimentele, dar mai ales in
fructe (mere, cirese, pere) si in zarzavaturi.

In mod normal, excesul de potasiu din organism din cauza alimentatiei se elimina
automat prin rinichi, in urina. In bolile in care se impiedica eliminarea potasiului
prin rinichi (insuficienta renala, coma diabetica, boala Addison), acesta se
aculumeaza in organism, provocand tulburari ale inimii.
Fierul - Fe
Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui,
dandu-i acestuia culoarea rosie intensa. De asemenea, fierul ia parte la formarea
unor enzime vitale pentru organism, cum sunt enzimele care contribuie la fixarea
oxigenului pe celule.
Fierul din organism provine din apa si mai ales din alimentele bogate in fier (carne,
ficat, splina, oua, morcovi, spanac, soia, ciocolata si altele). Nevoile organismului
de fier sunt mici, de 2 mg/zi, asa ca cele 10-15 mg pe zi pe care omul le primeste
din apa si alimentele consumate sunt suficiente pentru organism. Totusi, la
persoanele adulte, mai ales pentru copiii subnutriti, lipsa fierului din alimentatie
poate duce la anemie feritiva.
Scaderea fierului din organism se intalneste in urma masive sau in urma
hemoragiilor minore, dar repetate, pr ca sangerari din nas, din caile urinare si
genitale, din tubul digestiv (hemoroizi) etc. Bolile digestive, operatiile pe stomac si
intestin produc anemie prin faptul ca reduc absorbtia fierului in organism. Anemia
prin lipsa de fier se stabileste numai de catre medic dupa analiza sangelui.
Valori normale ale fierului:
- Barbati = 0,90-1,50 mg/l (90-150 ug sau gamma/100 ml)
- Femei = 0,8 - 1,40 mg/l (80 - 140 ug sau gamma/100 ml).
Magneziul - Mg
Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din
corpul omenesc: ficat, muschi, sistem nervos etc. Acesta intra in compozitia
enzimelor ce iau parte la arderea glucozei in organism si, impreuna cu calciul,
intervine in activitatile musculare.
Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta
renala (din cauza ca rinichii nu il pot elimina din urina), in diabetul grav, in boala
Basedow (hiperfunctia glandei tiroide).
Plumb - Pb
Nu este un constituent normal al organismului, dar datorita poluarii apei si
alimentelor, acest mineral ajunge si in organism. La persoanele care lucreaza in
mediul toxic cu plumb (tipografi, vopsitori, pictori, muncitorii care lucreaza in
metalurgie), concentratia acestui element din organism poate creste pana la doze
toxice.

De aceea, aceste persoane trebuie sa-si analizeze periodic sangele si urina, pentru a
putea preveni intoxicatia cu aceasta substanta.

Valori normale ale plumbului

- Sange = pana la 40 ug/100 ml;
- Urina = pana la 125 ug/24 ore.
Iod - I
Iodul indeplineste roluri importante in organism, participand in special la sinteza
hormonilor tiroidieni. Deficitul de iod duce la aparitia gusei. Iodul este utilizat
pentru diagnosticul si tratamentul afectiunilor tiroidei.
Sursele de iod sunt reprezentate de: apa, sarea iodata algele, fructele si pestii
marini.
Are valori normale cuprinse intre 4-8ug (gamma) la 100 ml plasma.