Informatii generale

In conditii normale, urina nu contine decat urme fine de proteine 2. Acestea sunt
reprezentate de o combinatie de proteine derivate din plasma care au fost filtrate de
glomeruli si nu au fost reabsorbite de tubii proximali precum si de proteine secretate
de tubii renali sau alte glande accesorii 5. Astfel, o treime din cantitatea de proteine
urinare este data de albumina, restul fiind constituit din globuline plasmatice si
glicoproteina Tamm-Horsfall secretata de celulele tubulare renale.
Prezenta unei cantitati crescute de proteine in urina poate fi un indicator important al
disfunctiei renale. Constituie adesea primul semn de boala si poate sa apara inaintea
simptomelor clinice. Cu toate acestea, trebuie tinut cont de faptul ca exista si conditii
fiziologice precum si alte conditii patologice (afectiuni non-renale) care pot asocia
proteinurie. De asemenea, exista si unele afectiuni renale in care proteinuria este
absenta2.
Recomandari pentru determinarea microalbuminuriei – prezenta de proteine la
examenul urinei pe strip; evaluarea afectiunilor renale; screening-ul gamopatiilor
monoclonale3;5.
Pregatire pacient – va evita exercitiile fizice inainte de recoltare 4.
Specimen recoltat – a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu
retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina
pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata;
se masoara intreaga cantitate, se retin 100 mL in pahar de plastic de unica folosinta
pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise
cu capac, ele se pastreaza la 2–8ºC pana in momentul lucrului.
b) o proba de urina spontana4.

La pacientii cu suspiciune clinica de proteinurie ortostatica se va proceda astfel:

-pacientul va fi instruit sa goleasca vezica urinara inainte de culcare si sa arunce

urina;

-in dimineata urmatoare se va recolta o proba de urina inainte ca pacientul sa se dea

jos din pat;

-o a doua proba de urina va fi recoltata dupa cel putin 2 ore de ortostatism 2.

Recipient de recoltare: a) vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina
(unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore; b) eprubeta
pentru urina4.
Cantitatea recoltata: a) toata urina din 24 ore din care se retine 100 mL; b) 10mL 4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – nu este necesara4.
Stabilitate proba – 1 zi la temperatura camerei, 7 zile la 2-8°C si 1 luna la -20°C4.
Metoda – turbidimetrica4.
Valori de referinta

a) < 140 mg/24h;

b) < 150 mg/L.

Factori de conversie: mg/l x 0.1=mg/dL; mg/L x 0.001=g/L 4.

Valori de alerta clinica
Proteinuria > 3500 mg/24h indica un sidrom nefrotic 2.
Limita de detectie – 40 mg/L (4 mg/dL, 0.04 g/L)4.
Interpretarea rezultatelor

Prezenta unei cantitati crescute de proteine in urina poate avea urmatoarele cauze:

Proteinurie ortostatica (posturala)

Caracteristici:

-prima urina de dimineata, recoltata inainte ca pacientul sa se ridice din pat, nu

contine proteine;

-proteinele apar in urina dupa ce pacientul se mobilizeaza si prezinta valori < 1.5 g/zi;

-aspectul microscopic al urinei este normal (fara hematurie sau leucociturie);

-este considerata o conditie benigna si, in general dispare lent in timp, dar la 50%
dintre pacienti persista mai mult de 10 ani;

-nu se complica niciodata cu insuficienta renala progresiva;

-apare la 15% dintre pacientii tineri aparent sanatosi, la 3% din populatia normala,
precum si la unii pacienti aflati in convalescenta dupa pielonefrita acuta sau
glomerulonefrita.

Proteinurie tranzitorie
Caracteristici:

-frecvent depistata in sumarul de urina efectuat  de rutina la copiii sanatosi

asimptomatici si la adultii tineri, dispare insa ulterior;

-nu este asociata cu nici o afectiune renala progresiva;

-o proteinurie functionala apare la 10% dintre pacientii spitalizati in sectiile de

medicina interna; se asociaza cu febra inalta, insuficienta cardiaca congestiva,
hipertensiune arteriala, stres, expunere la frig, exercitii fizice intense, convulsii; de
regula proteinuria < 2 g/zi si se remite odata cu disparitia cauzelor precipitante.

Proteinurie persistenta
Proteinurie glomerulara  (caracterizata prin eliminarea unor proteine cu greutate
moleculara mare: albumine, alfa1-antitripsina, transferina)
Idiopatica

● Glomerulonefrita membrano-proliferativa

● Glomerulonefrita membranoasa

● Glomeruloscleroza focala si segmentara

● Amiloidoza
Secundara

● Infectii (streptococice, hepatita B, endocardita bacteriana, malarie, mononucleoza

infectioasa, pielonefrita)

● Afectiuni vasculare (tromboza de vena cava inferioara sau de vena renala, stenoza
arterei renale)

● Glomeruloscleroza focala si segmentara

● Boli autoimune (lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, dermatomiozita,

poliarterita nodoasa, sindrom

    Goodpasture, purpura Henoch-Schönlein, colita ulcerativa)

● Neoplazii

● Medicamente si droguri (antiinflamatorii nesteroidiene, saruri de aur, penicilamina,

captopril, heroina)

● Afectiuni ereditare si metabolice (rinichi polichistic, diabet zaharat, boala Fabry,

sindrom Alport)

Proteinurie tubulara  (caracterizata prin eliminarea unor proteine cu greutate

moleculara mica: alfa si beta-microglobuline, lanturi usoare libere, proteina
transportoare a retinolului, lizozim; de obicei < 1.5 g/zi).
Dobandita 

● Nefrita interstitiala

● Necroza tubulara acuta

● Acidoza renala tubulara

● Pielonefrita acuta sau cronica

● Rejetul de grefa renala

● Nefropatia balcanica

● Sarcoidoza

● Medicamente (fenacetina, aminoglicozide, cefalosporine, ciclosporina, analgezice

in doze mari,litiu, meticilina)

● Metale grele (plumb, mercur, cadmiu)

Congenitala

● Sindrom Fanconi
● Sindrom oculo-cerebro-renal

Ereditara 

● Boala Wilson

● Siclemie

● Rinichi medulo-chistic

● Oxaloza

● Cistinoza

Prin cresterea nivelului plasmatic al proteinelor, normale sau anormale

(proteinurie prin „supraincarcare” – “overflow proteinuria”)

● Mielom multiplu

● Boala Waldenström

● Limfom malign

● Mioglobinurie

● Hemoglobinurie

● Leucemii monocitare sau mielomonocitare (prin lizozim crescut)

CAUZE FRECVENTE DE PROTEINURIE USOARA (< 1g/zi)

● Sindrom Kimmestiel-Wilson

● Proteinurie usoara idiopatica (anamneza, examen fizic, functie renala normala)

● Nefroscleroza

● Rinichi polichistic

● Rinichi medulo-chistic

● Obstructie cronica a tractului urinar

● Nefrita interstitiala cronica (abuz de analgezice, acid uric, oxalati, hipercalcemie,

hipopotasemie, plumb, cadmiu)3.
https://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/Prevenirea-si-combaterea-polua51543.php