Teoria – nu e o rețetă universală, ci un cumul de puncte de sprijin ale actorului

De citit până vinerea viit (15 oct)

https://kupdf.net/download/aristotel-poetica_59d00b5008bbc5b742687003_pdf?
fbclid=IwAR3mOjo-VnJlsc_nQJ6sdqt5RfbLI81nxq8Ybn0o8ENTgozgarj9IRCVjTY– de făcut
un rezumat

Rezumat
-Separarea comediei de tragedie se face după criteriul conform căruia una îi înfățișează pe
oameni mai răi (tragedia), în timp ce cealaltă îi prezintă mai buni decât sunt de fapt (comedia).

-Imitația are 3 deosebiri: de obiect, de mijloace, de procedare.

-Darul imitației este în om din copilărie.

- „Cel ce, pentru întâia oară, a sporit numărul actorilor de la unul la doi, a redus partea corului şi
a dat dialogului rolul de căpetenie, a fost Eschil; Sofocle a ridicat numărul actorilor la trei şi a
introdus decorul scenic.”

-Predomină versurile iambice.

-Comedia – „imitația unor oameni neciopliți”.

- „Deprinderea de a compune subiecte comice vine însă de la Epiharm şi Formis.” Începutul îi

aparține lui Sicilia.

-Elementele epopeii se întâlnesc și în tragedie, dar nu toate elementele tragediei se regăsesc și în

epopee.

-Tragedia – „imitaţia unei acţiuni alese şi întregi, de o oarecare întindere, în grai

împodobită cu felurite soiuri de podoabe osebit după fiecare din părţile ei, imitaţie închipuită
de oameni în acţiune, ci nu povestită, şi care stârnind mila şi frica săvârşeşte curăţirea
acestor patimi.”

-Cauzele acțiunilor: caracterul și judecata; „Caracterul, ceea ce ne dă dreptul să spunem

despre eroi că sunt aşa sau altminteri; judecata, ceea ce îngăduie vorbitorilor
sădovedească ceva ori să enunţe vreo părere.”

-6 părți ale tragediei: subiectul, caracterele, limba, judecata, elementul spectaculos şi

muzica

-Nu există un singur subiect.

-Tragedia trebuie să fie lungă ca durată de timp, dar să fie inteligibilă.

-Lucrurile trebuie să rămână în parametrii verosimilului și ai necesarului.

-Subiecte: simple și complexe

-Elemente ale subiectului: peripeția, recunoașterea, elementul patetic (=faptǎ distrugǎtoare şi

dureroasǎ, de felul morţilor înfǎţişate pe scenǎ, al chinurilor, al rǎnirilor).