Tema: Fenomenele proceselor biologice ce au loc in

microorganism ca răspuns la acțiunea agenților

patogeni.Noțiune de imunitate.Tipurile de imunitate.

Antigenele-  sunt substante bacteriene sau de alta natura, care, in anumite

conditii pot stimula producerea de anticorpi.

Receptivitatea -starea organismului  care nu-i confera acestuia posibilitati de a

invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica, declansandu-se asfel
boala. Receptivitatea tine de particularitatile genetice individuale, varsta ,sex,
stari patologice

Anticorpii - sunt o forma specifica a proteinelor sanguine, produse in tesuturile

limfatice. Sunt capabile sa contracareze efectele antigenelor bacteriene sau ale
toxinelor acestora. Moleculele de recunoaştere a antigenului sunt anticorpii
(imunoglobulinele) şi anumite tipuri de receptori de pe membranele limfocitelor,
numiţi BCR (B-Cell Receptor) şi TCR (T-Cell Receptor).

Mecanisme de aparare fata de infectii

Imunitatea reprezinta capacitatea organismului de a se apara de agentii patogeni
- virusuri, bacterii, paraziti si toxine. Sistemul imunitar este un sistem complex de
celule si molecule (anticorpi) al carui rol este sa asigure protectia impotriva
agresorilor. Sistemul imun detecteaza agentii patogeni, ii distruge si, foarte
important, memoreaza antigenul pentru a putea reactiona prompt si data viitoare
cand il va intalni. Imunitatea (din latina immunitas = scutire) este insusirea
organismului vegetal, animal si uman de a opune rezistenta in fata activitatii
microbilor si a substantelor toxice, cu alte cuvinte, capacitatea lui de a-si pastra
sanatatea si vigurozitatea.
Imunitatea este de doua feluri:

Imunitatea naturala, care este ereditara si se manifesta prin reziatenta la

anumite boli, maladii, agenti patogeni. Se patreaza pe tot parcursul vietii.
Animalele superioare poseda o imunitate naturala fata de majoritatea microbilor
din mediul ambiant; este prima linie de aparare impotriva infectiilor!
Imunitate dobandita, apare in urma vaccinarii preventive sau a introducerii in
organism a serului curativ. Se pastreaza pe o perioada de la 5 la 25 de ani.
Functia de imunitate este asigurata de sitemul imunitar al organismului, care este
format din totalitatea mecanismelor de aparare ale organismelor vii fata de
agentii patogeni.
Mecanismele de apărare față de infecții sunt:
Nespecifice:
1. barierile mecanice cum este țesutul cutanat,mucoasele.
2. PH conținutului stomacal,alte structuri ale organelor(pili bronhiilor,cilii
mucoasei nazale)
3. Procesul inflamator
Specifice:
1.Linfocitele( T linfocite,B linfocite)
2.Dezvoltarea anticorpilor(IgG,IgM,IgA,IgE,IgD)

anticorpii-sunt parte a familiei de molecule mumite imunoglobuline. Ei joaca

roluri diferite in organism, astfel:
- IgG au rolul de a “imbraca”microbii, usurandu-le leucotitelor munca de
distrugerea a acestora.
- IgM sunt eficiente in uciderea bacteriilor;
-  IgA se gasesc in fluidele organismului, lacrimi, saliva, etc.
-IgE cu rol in protejarea organismului de infectii cu paraziti si sunt cei care
declanseaza alergiile;
- IgD raman atasati de celulele B si au rolul de a initia un raspuns rapid al acestora.
 sistemul complementar– este format din 25 de proteine care lucreaza
impreuna pentru a suplimenta forta de distrugere a sistemului imunitar. Ele
contribuie la raspunsul inflamator din prima faza a infectiei, caracterizat de
roseate, caldura, tumefiere, durere si pierdere a functionalitatii;
 maduva osoasa– are ca functiune esentiala furnizarea de leucocite sau celule
albe;
 celulele albe– sau leucocitele sunt cele mai importante celule implicate in
imunitatea organismului. Ele se impart in fagocite si limfocite. Ambele
categorii se combina si reusesc sa neutralizeze agentii patogeni care vin in
contact cu organismul.
 interferonul – o proteina sintetizata in mod normal in unele celule din
organism, care rol in special in apararea impotriva infectiilor bacteriene, virale
si parazitare, si cea anticanceroasa ;
 nodulii limfatici au rolul de a filtra si verifica sangele si substantele care-l
compun
 splina-  are atat rol de control cat si de a curate sangele de cellule moarte;
 hormonii;
 timusul– este organul în care limfocitele T (celulele T), care se nasc in maduva,
se maturizeaza. Tot aici celulele T invata sa identifice celulele propriului
organism si se specializeaza in lupta impotriva microbilor. Cel puţin 90% dintre
ele pier in procesul maturizarii. Ele nu produc anticorpi, dar sunt responsabile
pentru inflamatiile generate la depistarea microbilor. Timusul se dezvolta in
timpul adolescentei, dupa care intra in declin.
 limfocite B – „creierul” sau inteligenta sistemului imunitar – ele sunt mereu in
cautarea si recunoasterea microbilor sau germenilor;care secreta anticorpi sub
forma de imunoglobuline.
 limfocite T – primesc semnal de la cele B si au rolul de a distruge efectiv
antigenii identificati, actiune citotoxica .

Mecanismul de acțiune este urmatorul: limfocitele recunosc anumite substante

chimice de pe suprafata agentilor patogeni numite antigeni. Limfocitele B
elibereaza anticorpi care vizeaza anumiti antigeni, paralizeaza agentii patogeni si ii
marcheaza pentru distrugere. Limfocitele T identifica si distrug agentii patogeni.
Celulele cu memorie „tin minte”antigenii. Sistemului imunitar ii sunt necesare
cateva zile pentru a raspunde la un antigen nou – raspunsul primar. Respectiva
persoana se poate imbolnavi.Data urmatoare, celulele cu memorie „isi aduc
aminte” de respectivul antigen si provoaca un raspun rapid al limfocitelor B si T
– raspunsul secundar – care distrug invadatorii. Persoana respectiva a devenit
imuna prin boala.
Cand se formeaza imunitatea la copii?
Sistem imunitar al copiiilor este imatur si continua sa se dezvolte pana in jurul
varstei de 11-12 ani:
 Nou-nascutii sunt protejati de anticorpii maternali, care le confera o imunitate
pasiva temporara in primele luni de viata
 Intre 3 si 6 luni exista o perioada critica a sugarului cand nivelurile totale de
anticorpi sunt cele mai scazute deoarece scad anticorpii maternali, iar
productia proprie de anticorpi este inca redusa
 Anticorpii maternali de tip IgG dispar in primele 6-8 luni, iar productia proprie
de anticorpi de tip IgG creste atingand valorile adultului in jurul varstei de 7-8
ani
 Nou-nascutii incep sa sintetizeze anticorpi de tip IgM imediat dupa nastere si
ating nivelurile adultului in jurul varstei de 4-5 ani
 In schimb, nivelurile de IgA cresc lent, atingand valorile adultului in
adolescenta.
Expunerea la infectiile comune are un rol important in formarea unui sistem imun
puternic. Copiii incep sa raceasca dupa varsta de 6 luni, iar un numar de 7-8
episoade de raceala pe an sunt considerate normale pentru sugari si prescolari.
Media scade la 5-6 episoade de raceala pe an la varsta scolara, iar adolescentii, ca
si adultii, au in jur de 4 episoade de raceala pe an.
Cauza principala a racelilor frecvente ale copiilor se datoreaza expunerii la noi si
noi virusuri; exista cel putin 200 de astfel de virusuri, de aceea nu numai ca
racelile NU pot fi prevenite, insa ele intaresc sistemul imun al copilului

Cum se testeaza imunitatea?

Testele pentru imunitate sunt hemoleucograma si imunograma. Acestea sunt
doua analize de sange care evalueaza componentele sistemului imun.
Hemoleucograma permite identificarea numarului si procentului celulelor –
leucocite, macrofage si fagocite. Imunograma evalueaza anticorpii pe care aceste
celule le produc – imunoglobulinele (Ig).
Exista 4 clase de imunoglobuline:
 Ig A - constituie cel mai important element de aparare impotriva bacteriilor
si virusurilor
 Ig E - responsabila pentru alergii
 Ig M - prima imunoglobulina secretata atunci cand organismul este
amenintat de un antigen
 Ig G se secreta dupa Ig M si are functia de a neutraliza toxinele bacteriene;
este singura care traverseaza bariera placentara, protejand nou-nascutul in
primele luni de viata.

Imunoprofilaxia si imunoterapia
Imunoprofilaxia este o metodă specifică utilizată pentru prevenirea, colectivă sau
individuală, a maladiilor infecţioase, prin imunizarea artificială a organismului.
 
Prevenirea infecţiilor depinde şi de eliminarea sursei specifice deinfecţie şi de
întărirea rezistenţei individuale (alimentaţie sănătoasă, igienă personală şi
utilizarea apei potabile), dar cea mai eficace strategie de combatere a viruşilor s-a
dovedit a fi crearea de imunităţi artificiale.
 
Imunoterapia reprezintă totalitatea metodelor ştiinţifice de tratament
împotriva infecţiilor prin intermediul vaccinurilorşi serurilor imune, care conţin
anticorpi specifici bolii respective. 
 
Imunoprofilaxia are două forme, una activă – prin administrarea în organism a
unor Ag microbiene, cunoscutele vaccinuri, şi cea pasivă – introducerea în
organism a unor preparate ce conţin Ag specifici, administrarea făcându-se
intravenos sau intramuscular.  
Vaccinarea - Metodă eficace de imunizare a organismului
Vaccinarea primară, de bază, conferă organismului imunitate, iar vaccinările de
rapel (revaccinarea) se utilizează pentru stimularea unui raspuns imun secundar,
grăbind şi intensificând procesul.
În urma unor studii, s-au stabilit şi calităţile vaccinului ideal, cum ar fi: o
imunogenitate înaltă, cu o administrare simplă şi eficace, fără efecte secundare,
durată mare a vaccinului în organism, disponibilitate pe piata farmaceutică şi un
preţ accesibil.
 
În cazul pacienţilor care suferă de procese cronice (stafilodermii, candidoze,
dizenterie cronică), este indicat autovaccinul. Acesta este practic
un vaccin preparat din tulpină microbiană izolată de la un bolnav şi inoculată
aceluiaşi bolnav pentru stimularea imunităţii .