SREN - 13242 A1-2008

ICS 91.100.
15
SR EN 13242+A1
STANDARD ROMÂN Octombrie 2009
Agregate din materiale nelegate sau legate

hidraulic pentru utilizare în inginerie civilă şi în
construcţii de drumuri
Aggregates for unbound and hydraulically bound materials

for use in civil engineering work and road construction
Granulats pour matériaux traités aux liants hydrauliques et
matériaux non traités utilisés pour les travaux de génie civil
et pour la construction des chaussées
APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 30 iunie 2008

Standardul european EN 13242:2002+A1:2007 are statutul
unui standard român
CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

EN 13242:2002+A1:2007
This standard is identical with the European Standard

EN 13242:2002+A1:2007
La présente norme est identique à la Norme européenne

EN 13242:2002+A1:2007
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Adresa poştală: str. Mendeleev 21-25, 010362, Bucureşti
Direcţia generală: Tel. +40 21 211 32 96, Fax +40 21 210 08 33
Direcţia Standardizare:Tel. +40 21 310 43 08, +40 21 310 43 09 sau+40 21 312 47 44,Fax +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii - Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 212 77 25, +40 21 212 79 20, +40 21 312
94 88, +40 21 312 94 89, Fax +40 21 210 25 14, +40 21 212 76 20
© ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin
orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există
acordul scris al ASRO
Ref.:SR EN 13242+A1:2008 Ediţia1
Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN 13242:2002+A1:2007.
Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu
permisiunea CEN.
Standardul european EN 13242:2002+A1:2007 a fost adoptat ca standard român prin notă de

confirmare la data de 30 iunie 2008; prezenta traducere înlocuieşte nota de confirmare păstrându-se
data adoptării.
Standardul român SR EN 13242+A1:2008 înlocuieşte standardul SR EN 13242:2003 şi erata sa,

SR EN 13242:2003 /AC:2004. Faţă de standardul înlocuit, în prezentul standard a fost introdusă erata
AC şi amendamentul A1 în locurile marcate corespunzător prin săgeţi şi a fost revizuită traducerea
textului de bază al standardului.
Corespondenţa dintre standardele europene la care se face referire şi standardele române este
prezentată în anexa naţională NA.
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi internaţionale la care se face
referinţă, (inclusiv standardele române identice cu acestea).
Gradul de echivalenţă (IDT – identic), conform SR 10000-8.
Cuvintele „standard european” din textul prezentului standard trebuie citite ca „standard român”.
STANDARD EUROPEAN EN 13242:2002+A1
EUROPEAN STANDARD
NORME EUROPĖENE
EUROPÄISCHE NORM Decembrie 2007
ICS 91.100.15 Înlocuieşte EN 13242:2002
Versiunea română
Agregate din materiale nelegate sau legate hidraulic pentru utilizare în

inginerie civilă şi în construcţii de drumuri
Aggregates for unbound and Granulats pour matériaux Gesteinskörnungen für

hydraulically bound materials traités aux liants hydrauliques ungebundene und hydraulisch
for use in civil engineering et matériaux non traités gebundene für Ingenieur-und
work and road construction utilisés pour les travaux de Straßenbau
génie civil et pour la
construction des chaussées
Acest standard european a fost aprobat de CEN la 23 septembrie 2002 şi include erata 1 emisă de
CEN la 26 mai 2004 şi amendamentul 1 aprobat de CEN la 3 noiembrie 2007.
Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile
în care acestui standard european i se atribuie statutul de standard national, fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe
bază de cerere către Centrul de Management sau orice membru CEN.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleza, franceza, germana). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducere sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa
naţională şi notificată Centrului de Management, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organizaţiile naţionale de standardizare din: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru,
Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
CEN
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
European Committee for Standardization
Comité Européean de Normalization
Europäisches Komitee fűr Normung
Centru de Management: rue de Stassart 35, B-1050 Bruxelles
© 2007 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice

mod sunt rezervate membrilor CEN
Ref.nr.: EN 13242:200+A1:2007 RO
SR EN 13242+A1:2008
Cuprins
Pagina
Preambul ....................................................................................................................................... 3
1 Domeniu de aplicare ........................................................................................................... 4
2 Referinţe normative ............................................................................................................. 4
3 Termeni şi definiţii ................................................................................................................ 5
4 Caracteristici 6
geometrice………………………………………………………………………….
4.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………… 6
.
4.2 Clase de 6
granulozitate……………………………………………………………………………..
4.3 Granulozitate………………………………………………………………………………………. 6
4.4 Forma agregatului 7
grosier…………………………………………………………………………
4.5 Procent de particule concasate sau sparte şi
10
totalul particulelor rotunjite din agregate grosiere……………………………………………..
4.6 Conţinut de părţi fine……………………………………………………………………………… 10
4.7 Calitatea părţilor fine……………………………………………………………………………… 11
5 Caracteristici fizice……………………………………………………………………………….. 11
5.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………… 11
5.2 Rezistenţa la fragmentare a agregatului grosier………………………………………………. 11
5.3 Rezistenţa la uzură a agregatului 12
grosier……………………………………………………….
5.4 Densitatea 12
granulelor……………………………………………………………………………...
5.5 Absorbţia apei…………………………………………………………………………………….. 12
5.6 !Clasificarea componentelor agregatelor reciclate…………………………………………. 12
6 Caracteristici chimice…………………………………………………………………………….. 14
6.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………… 14
6.2 Sulfat solubil în acid………………………………………………………………………………. 14
6.3 Sulf total……………………………………………………………………………………………. 14
6.4 !Sulfat solubil în apă……………………………………………………………………………. 15
6.5 Alţi 15
componenţi……………………………………………………………………………………..
7 Cerinţe de 16
durabilitate...........................................................................................................
7.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………… 16
.
7.2 Acţiunea radiaţiei solare “Sonnenbrand“ asupra bazaltului………………………………….. 16
7.3 Rezistenţa la îngheţ- 17
dezgheţ……………………………………………………………………..
8 Evaluarea conformităţii ........................................................................................................ 18
8.1 Generalităţi………………………………………………………………………………………… 18
.
8.2 Încercări iniţiale de tip……………………………………………………………………………. 18
8.3 Controlul producţiei în fabrică…………………………………………………………………… 19
9 Notare şi descriere ............................................................................................................. 19
9.1 Notare……………………………………………………………………………………………… 19
.
9.2 Informaţii suplimentare pentru descrierea unui 19
agregat……………………………………….
10 Marcare şi etichetare ........................................................................................................... 19
Anexa A (normativa) Evaluarea părţii fine ………………………………………………………. 20
2
SR EN 13242+A1:2008
Anexa B (informativă) Note privind rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a agregatelor ………………. 21

Anexa C (normativa) Controlul producţiei de agregate ........................................................ 23
Anexa ZA (informativă) Clauze ale acestui Standard European care se adreseaza
cerinţelor esenţiale sau altor prevederi ale Directivelor UE.......................................... 28
Bibliografie ..........................................................................................................................……… 35
3
SR EN 13242+A1:2008
Preambul
Acest document (EN 13242:2002+A1:2007) a fost elaborat de Comitetul Tehnic CEN/TC 154
“Agregate”, al cărui secretariat este deţinut de BSI.
Acest standard european trebuie să capete statutul de standard naţional, fie prin publicarea unui text
identic, fie prin ratificare, până cel târziu în iunie 2008, iar standardele naţionale în contradicţie trebuie
retrase până cel târziu septembrie 2009.
Acest document include amendamentul 1, aprobat de CEN la 03-11-2007 şi erata emisă în 2004.
Acest document înlocuieşte EN 13242:2002.
Începutul şi sfârşitul textului introdus sau modificat de amendament este indicat în text
cu semnele !".
Modificările eratei CEN respective au fost implementate în locurile corespunzătoare în text şi sunt
indicate prin semnele ˜™.
Acest standard a fost elaborat în cadrul unui mandat dat CEN de Comisia Europeană şi Asociaţia
Europeană a Liberului schimb şi se bazează pe cerinţele esenţiale ale Directiva UE (89/106/EEC).
Pentru relaţii asupra Directivei(Directivelor) UE a se vedea anexa informativă ZA, care este parte
integrantă din acest standard.
In acest standard european anexele A si C sunt normative iar anexa B este informativă.
Cerinţele pentru alte utilizări finale ale agregatelor vor fi stabilite în următoarele standarde europene:
EN 12620 Agregate pentru beton.
EN 13043 Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru finisarea suprafeţelor, utilizate la

construcţia şoselelor, a aeroporturilor şi a altor zone cu trafic
EN 13055-1 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane şi mortare grout
!prEN 13055-2 Agregate uşoare. Partea 2: Agregate uşoare pentru amestecuri bituminoase, pentru
finisarea suprafeţei şi pentru utilizări în straturi tratate şi netratate, exclusiv
betoanele pentru mortare şi tencuieli"
EN 13139 Agregate pentru mortar
EN 13383-1 Anrocamente – Part 1: Specificaţii
!EN 13450" Agregate pentru balast pentru calea ferată
Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC organismele de standardizare naţionale ale

următoarelor ţări sunt obligate să pună în aplicare acest standard european: Austria, Belgia, Bulgaria,
Cipru, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica
Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
4
SR EN 13242+A1:2008
1 Domeniul de aplicare
Acest standard european stabileşte proprietăţile agregatelor obţinute prin prelucrarea materialelor
naturale, artificiale sau reciclate, pentru materiale legate şi nelegate hidraulic pentru lucrări de
inginerie civilă sau construcţii de drumuri.
Acest standard european serveşte la evaluarea conformităţii produselor.
˜NOTA 1 – Este necesar ca agregatele utilizate în construcţii să respecte toate cerinţele prezentului standard
european. Pe lângă agregate naturale şi artificiale obişnuite şi tradiţionale, mandatul M/125 “Agregate” tratează
agregate reciclate şi unele materiale din surse noi sau mai puţin obişnuite. Agregatele reciclate sunt incluse în
standarde şi sunt într-un stadiu avansat de elaborare metode noi de încercare pentru aceste agregate. Totuşi,
pentru materialele nefamiliare din surse secundare, au fost începute recent lucrări de standardizare şi este nevoie
de mai mult timp pentru a defini clar originea şi caracteristicile acestor materiale.La intervale de timp, aceste
materiale mai puţin cunoscute, dacă sunt introduse pe piaţă ca agregate, trebuie să respecte prezentul standard
precum şi reglementările naţionale referitoare la substanţele periculoase (a se vedea anexa ZA a acestui
standard) funcţie de utilizarea lor prevăzută. Caracteristicile şi cerinţele suplimentare pot fi stabilite de la caz la
caz, în funcţie de experianţe obţinută prin utilizarea produsului şi definite în contractele specifice.™
NOTA 2 – Proprietăţile agregatelor uşoare sunt stabilite în EN 13055-2.
2 Referinţe normative
Acest standard european cuprinde, prin referinţă datată sau nedatată, prevederi din alte publicaţii.
Aceste referinţe normative sunt citate în locurile corespunzătoare din text, iar publicaţiile sunt
enumerate mai jos. Pentru referinţele datate, modificările sau revizuirile ulterioare ale oricăreia dintre
aceste publicaţii nu se aplică acestui standard european decât dacă ele au fost încorporate prin
modificare sau revizuire. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima ediţie a publicaţiei la care se
face referire (incluzând şi amendamentele).
EN 196-2 Methods of testing cement – Part 2: Chemical analysis of cement
EN 932-3 Tests for general properties of aggregates – Part 3: Procedure and terminology
for simplified petrographic description
EN 932-5 Tests for general properties of aggregates – Part 5: Common equipment and
Calibration
EN 933-1 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 1: Determination of particle

size distribution – Sieving method

shape distribution – Flakiness index

shape distribution – Shape index
EN 933-5 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 5: Determination of

percentage of crushed and broken surfaces in coarse aggregates particles
EN 933-8 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 8: Assessment of fines –

Sand equivalent test
EN 933-9 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 9: Assessment of fines –

Methylene blue test
!prEN 933-11, Tests for geometrical properties of aggregates — Part 11: Classification test for the
constituents of coarse recycled aggregates"
EN 1097-1 Tests for mechanical and physical properties of aggregats – Part 1: Determination
of theresistance to wear (micro-Deval)
EN 1097-2:1998 Tests for mechanical and physical properties of aggregats – Part 2: Methods for
the determination of resistance to fragmentation
5
SR EN 13242+A1:2008
EN 1097-6:2000 Tests for mechanical and physical properties of aggregats – Part 6: Determination
of particle density and water absorption
EN 1367-1 Tests for thermal and weathering properties of aggregation – Part 1:

Determination of resistance to freezing and thawing
EN 1367-2 Tests for thermal and weathering properties of aggregation – Part 2: Magnesium
sulfate test
EN 1367-3 Tests for thermal and weathering properties of aggregation – Part 3: Boiling test
for „Sonnenbrand basalt
!EN 1744-1" Tests for chemical properties of aggregates – Part 1: Chemical analysis
EN 1744-3 Tests for chemical properties of aggregates – Part 3: Preparation of eluates by

leaching of aggregates
ISO 565 Test sieves – Metal wire cloth, perforated metal plate and electroformed sheet –
Nominal sizes of openings
3 Termeni şi definiţii
Pentru scopul acestui standard european, se aplică următorii termeni şi definiţii:
3.1 agregat
material granular utilizat în construcţii. Agregatele pot fi naturale, artificiale sau reciclate.
3.2 agregat natural

agregat de origine minerală care nu a suferit decât o transformare mecanică
3.3 agregat artificial

agregat de origine minerală rezultat printr-un proces industrial care a suferit transformări termice sau
de altă natură
3.4 agregat reciclat

agregat rezultat prin transformarea unui material anorganic folosit anterior în construcţii
3.5 agregat de greutate normală

Agregat de origine minerală a cărui densitate a particulelelor este cuprinsă între 2,00 Mg/m3
(2000 kg/m3) şi 3,00 Mg/m3 (3000 kg/m3)
3.6 clasă de granulozitate

identificarea agregatelor în raport cu dimensiunea inferioară (d) şi superioară (D) prin cernere,
exprimată prin d/D
NOTĂ – Această identificare admite prezenţa unor particule care vor fi reţinute pe sita superioară (rămas) şi a
unor particule care vor trece prin sita inferioară (trecut). Dimensiunea sitei inferioare (d) poate fi zero.
3.7 agregat fin

identificarea claselor de granulozitate la care d este egal cu 0 şi D este mai mic sau egal cu 6,3 mm
(a se vedea tabelul 2 )
NOTĂ – Agregatul fin poate fi produs prin dezintegrarea naturală a rocilor sau pietrişului şi/sau prin concasarea
rocilor sau pietrişului !sau tratarea agregatelor artificiale".
3.8 agregat grosier

notarea claselor de granulozitate la care d este egal sau mai mare de 1 mm şi D mai mare de 2 mm
3.9 agregat de amestec

agregat ce constă dintr-un amestec de agreagat grosier şi de agregat fin cu D mai mare de 6,3 mm.
6
SR EN 13242+A1:2008
NOTA – Poate fi produs fără separare în fracţiuni grosiere şi fine sau poate fi produs prin combinarea agregatelor
grosiere şi a agregatelor fine.
3.10 parte fină

fracţia granulară a agregatului care trece prin sita de 0,063 mm
3.11 categorie
nivel al unei caracteristici a unui agregat exprimat sub forma unui domeniu între două valori sau a unei
valori limită.
NOTĂ – Nu există nici o relaţie între categoriile diferitelor caracteristici.
3.12 granulozitate
distribuţia granulometrică a particulelor exprimată ca procent de masă care trec printr-un anumit
număr de site.
3.13 trecut (subgranulaţie)

parte a agregatului care trece prin sitele cu dimensiunile cele mai mici utilizate în descrierea clasei de
granulozitate a agregatului.
3.14 rămas (supragranulaţie)

parte a agregatului reţinută de sitele cu dimensiunile cele mai mari utilizate în descrierea clasei de
granulozitate a agregatului
4 Caracteristici geometrice
4.1 Generalităţi
Necesitatea încercării şi declarării tuturor caracteristicilor din acest articol trebuie limitată în
concordanţă cu utilizările particulare, utilizarea finală sau originea agregatului. Când este necesar,
încercările stabilite în articolul 4 trebuie realizate pentru a determina caracteristicilor geometrice
corespunzatoare.
NOTA 1 – Atunci când este necesară precizarea valorii unei proprietăţi care nu este definită de limite stabilite,
aceasta trebuie declarată de producător ca fiind în categoria XXDeclarata , de exemplu în tabelul 5, unui indice de
aplatizare presupus de 60, îi corespunde Fl60 (valoare declarată).
NOTA 2 – Când o proprietate nu este cerută, poate fi folosită categoria “nu se solicită”.
NOTA 3 – Indicaţii de selectare a categoriilor corespunzătoare unor anumite aplicaţii pot fi găsite în la prevederile
N1)
naţionale în vigoare la locul de utilizare a agregatelor.
NOTA 4 – Când se specifică, cerinţele pentru utilizarea produsului final trebuie să înlocuiască cerinţele din acest
standard european (de exemplu sortarea şi/sau fineţea conţinutul în părţi fine pentru agregatele de amestec.
4.2 Clase de granulozitate
Toate agregatele trebuie notate în termeni de clasa granulară utilizând notarea d/D şi trebuie să
respecte caracteristicile de granulozitate stabilite la 4.3.
Clasele de granulozitate trebuie să stabilite prin utilizarea dimensiunilor sitelor prezentate în tabelul 1
şi să conţină seria de bază, sau seria de bază plus seria 1, sau seria de bază plus seria 2. Nu este
admisă combinarea dimensiunilor sitelor din seria 1 şi din seria 2.
Raportul dintre cea mai mare dimensiune D şi cea mai mică dimensiune d a claselor granulare nu
trebuie să fie mai mic de 1,4.
_______________
N1)
NOTĂ NAŢIONALĂ - A se citi „în vigoare în ţara de utilizare” .
7
SR EN 13242+A1:2008
Tabelul 1 – Dimensiunile sitelor pentru stabilirea claselor de granulozitate

!
Seria de bază Seria de bază + seria 1 Seria de bază + seria 2
mm mm mm
0 0 0
1 1 1
2 2 2
4 4 4
− 5,6 (5) −
− − 6,3 (6)
8 8 8
− − 10
− 11,2 (11) −
− − 12,5 (12)
− − 14
16 16 16
− − 20
− 22,4 (22) −
31,5 (32) 31,5 (32) 31,5 (32)
− − 40
− 45 −
− 56 −
63 63 63
− − 80
− 90 −
NOTA 1 – Dimensiunile sitei mai mari de 90 mm pot fi folosite în aplicaţiile particulare.
NOTA 2 – Dimensiunile rotunjite din paranteze pot fi folosite ca descrieri simplificate ale
claselor de granulozitate.
"
4.3 Granulozitate
4.3.1 Generalităţi
Granulozitatea agregatelor, când este determinată conform EN 933-1, trebuie să se supună cerinţelor
de la 4.3.2 şi 4.3.3, corespunzător clasei sale de granulozitate d/D.
Sunt permise combinaţii a două sau mai multe clase adiacente de granulozitate a agregatului sau a
amestecului de agregate.
NOTĂ – Agregatele furnizate ca un amestec de diferite dimensiuni sau tipuri, trebuie omogenizate. Când
agregatele de densităţi semnificativ diferite sunt omogenizate trebuie avută grijă pentru evitarea segregării.
Când se evaluează producţia în cadrul sistemului de control al producţiei în fabrică la cel puţin 90 %
din granulozităţile agregatelor, luate din loturi diferite pe o perioadă de maximum 6 luni, toleranţele
granulozităţii tip declarate de producător trebuie să se încadreze în limitele stabilite la 4.3.2 şi 4.3.3.
8
SR EN 13242+A1:2008
Tabelul 2 – Cerinţe generale de granulozitate
Dimensiune Procent de trecere exprimat ca masă Categorie

Agregat mm a bc d ce bc G
2D 1,4 D D d d/2
100 98 la 100 85 la 99 0 la 15 0 la 5 GC 85-15

d≤1
Grosier
şi D > 2 100 98 la 100 80 la 99 0 la 20 0 la 5 GC 80-20
100 98 la 100 85 la 99 - - GF 85
d=0
Fin
şi D ≤ 6,3 100 98 la 100 80 la 99 - - GF 80
- 100 85 la 99 - - GA 85
Amestec
d=0 100 98 la 100 80 la 99 - - GA 80
de
şi D > 6,3
agregate 100 - 75 la 99 - - GA 75
a
Pentru dimensiuni ale agregatelor în care D este mai mare de 63 mm (de exemplu 80 mm şi 90 mm) se aplică
numai cerinţele fracţiunii rămase pe sita de 1,4 D, deoarece nu există site de seria ISO 565/R20 mai
mari de 125 mm.
b
Atunci când sitele calculate ca 1,4 D şi d/2 nu se regăsesc ca mărimi de sită în seria ISO 565/R20, se adoptă
următoarele dimensiuni de sită mai mari respectiv mai mici.
c
Pentru utilizări speciale pot fi stabilite cerinţe adiţionale.
d
Procentul de trecere D poate fi mai mare de 99 %, dar în astfel de cazuri, producătorul trebuie să documenteze
şi să declare granulozităţile tip inclusiv sitele D, d, d/2 şi sitele din setul de bază plus setul 1 sau setul de bază
plus
setul 2, intermediare între d şi D. Sitele cu un raport de 1,4 ori mai mic decât următoarea sită mai mică pot fi
excluse.
e
Limitele pentru procentul de trecere d pot fi modificate de la 1până la 15 pentru GC 85-15 şi de la 1 până la 20
pentru GC 85-20, când este necesar să obţină un agregat cu o granulozitate sortată bine.
4.3.2 Agregat grosier
Toate agregatele grosiere trebuie să respecte cerinţele generale de granulozitate stabilite în tabelul 2
corespunzătoare valorilor d/D.
Când se solicită, pentru agregatele grosiere la care d/D ≥ 2 se aplică următoarele cerinţe
complementare pentru procentul de trecere pe sita de dimensiune medie:
- toate granulozităţile trebuie să se încadreze între limitele generale indicate în tabelul 3;
- producătorul trebuie să documenteze şi, la cerere, să declare granulozitatea tip care trece pe
sita mijlocie. Abaterile limită trebuie să respecte cerinţelor categoriilor selectate în tabelul 3, în
concordanţă cu o anumită aplicaţie sau cu utilizarea finală.
Pentru cazul particular în care agregatul grosier are D/d<2, nu trebuie să se prevadă cerinţe
suplimentare faţă de cele stabilite în tabelul 2.
Tabelul 3 – Categorii ale limitelor generale şi toleranţelor agregatelor grosiere

pentru site cu dimensiuni medii
Limite generale şi toleranţe pentru sitele

cu dimensiuni medii
Site mijlocii (procent de masă care trece) unde D/d  2 Categoria
D/d
mm Deviatiile limita ale GT
Limite generale sortarii tip declarate
de producator
25 până la 80 ±15 GTC25/15
<4 D/1,4
20 până la 70 ±15 GTC20/15
4 D/2 20 până la 70 ±17,5 GTC20/17,5
Nu se solicită GTNR
Când sitele cu dimensiuni medii calculate mai sus nu sunt cuprinse în seria ISO 565/R20 trebuie să se folosească
9
SR EN 13242+A1:2008
cea mai apropiată sită din serie.
10
SR EN 13242+A1:2008
4.3.3 Agregat fin şi agregate de amestec
Agregatele fine şi agregatele de amestec trebuie să respecte condiţiile generale de granulozitate

stabilite în tabelul 2.
Când este solicitat, producătorul trebuie să documenteze şi, la cerere, să declare granulozitatea tip
pentru fiecare agregat fin şi agregat de amestec produse. Abaterile limită trebuie să respecte
cerinţelor categoriilor selectate din tabelul 4 conform cu o anumită aplicaţie sau cu utilizarea finală.
Tabelul 4 – Categorii de toleranţe ale granulozităţii tip declarate de producător

pentru agregate fine şi agregate de amestec
Abateri limită
Categorie
Procent de trecere exprimat ca masă
Agregat fin Agregat de amestec
Sita D Sita D/2 Sita 0,063 mm
GTF GTA
a
5  10 3 GTF 10 GTA10
b
5  20 4 GTF20 GTA20
 7,5  25 5
c GTF 25 GTA25
Nu se solicită GTFNR GTANR
Când sita mijlocie calculată ca mai sus nu este cuprinsă în seria ISO565/R20 trebuie să se folosească cea mai
apropiată sită din serie.
NOTA – Abaterile limită ale sitelor D sunt limitate suplimentar prin cerinţele din tabelul 2.
a
Excepţie pentru categoria f3 (a se vedea tabelul 8).
b
Excepţie pentru categoriile f3 şi f7 pentru agregate fine şi f3, f5, şi f7 pentru agregate de amestec (a se vedea
tabelul 8).
c
Excepţie pentru categoriile f3 şi f7 pentru agregate fine şi f3, f5, f7 şi f9 pentru agregate de amestec (a se vedea
tabelul 8).
4.4 Forma agregatului grosier
Când se solicită, forma agregatelor grosiere trebuie determinată în termenii indicelui de aplatizare,
aşa cum este stabilit în EN 933-3. Indicele de aplatizare trebuie să reprezinte încercarea de referinţă
pentru determinarea formei agregatelor grosiere. Indicele de aplatizare trebue declarat conform cu
categoria relevantă specificată în tabelul 5, în concordanţă cu o anumită aplicaţie sau cu utilizarea
finală.
Tabelul 5 – Categorii pentru valorile maxime ale indicelui de aplatizare
Categoria
Indice de aplatizare
Fl
 20 Fl20
 35 Fl35
 50 Fl50
 50 FlDeclarat
Nu se solicită FlNR
Când se solicită, indicele de formă determinat conform EN 933-4, trebue declarat conform cu
categoria relevantă specificată în tabelul 6, în concordanţă cu o anumită aplicaţie sau cu utilizarea
finală.
Tabelul 6 – Categorii pentru valorile maxime ale indicelui de aplatizare
Categoria
Indice de formă
Sl
 20 Sl20
 40 Sl40
 55 Sl55
 55 SlDeclarat
Nu se solicită SlNR
11
SR EN 13242+A1:2008
4.5 Procent de particule concasate sau sparte şi totalul particulelor rotunjite din
agregate grosiere
Când se solicită, procentul de particule concasate sau sparte şi de particule total rotunjite din
agregatele grosiere, determinat conform EN 933-5, trebuie declarat conform cu categoria relevantă
stabilită în tabelul 7.
Agregatele obţinute prin concasarea rocilor trebuie să fie evaluate ca fiind din categoria C90/3 şi nu
necesită o încercare suplimentară.
Tabelul 7 – Categorii pentru procentul de particule concasate sau sparte şi

particule rotunjite total de agregate grosiere
Fracţiunea de masă de Fracţiunea de masă de

Categoria
particule particule rotunjite total
concasate sau sparte
C
% %
90 până la 100 0 până la 3 C90/3
50 până la 100 0 până la 10 C50/10
50 până la 100 0 până la 30 C50/30
− 0 până la 50 CNR/50
− 0 până la 70 CNR/70
Valoare declarată Valoare declarată CDeclarat
Nu se solicită Nu se solicită CNR
4.6 Conţinut de părţi fine
Când se solicită, conţinutul de părţi fine pentru agregatul grosier, fin sau agregatul de amestec,
trebuie declarat conform cu categoria relevantă specificată în tabelul 8.
Tabelul 8 – Categorii pentru valorile maxime ale conţinutului de părţi fine
Fracţia de masă care trece Categoria

Agregat pe sita 0,063 mm f
%
2 f2
4 f4
Grosier fDeclarată
4
Nu se solicită fNR
3 f3
7 f7
 10 f10
Fin  16 f16
 22 f22
 22 fDeclarată
Nu se solicită fNR
3 f3
5 f5
7 f7
9 f9
De amestec f12
 12
 15 f15
fDeclarată
 15
Nu se solicită fNR
12
SR EN 13242+A1:2008
4.7 Calitatea părţilor fine
Când conţinutul de părţi fine dintr-un agregat fin depăşeşte o fracţiune de masă de 3% şi există o
dovadă de utilizare corespunzătoare, nu mai este necesară o încercare suplimentară. Când se
solicită, agregatele trebuie să fie evaluate pentru determinarea efectelor negative ale părţilor fine,
conform anexei A.
5 Caracteristici fizice
5.1 Generalităţi
Necesitatea încercării şi declarării tuturor proprietăţilor din acest articol variază în funcţie de
întrebuinţarea finală, sau natura agregatului. Când se solicită, încercările stabilite în articolul 5 trebuie
realizate astfel încât să determine caracteristicilor fizice corespunzătoare.
NOTA 1 – Dacă este necesară precizarea valorii unei proprietăţi care nu este definită de limite stabilite, aceasta
trebuie declarată de producător ca fiind categoria XXDeclarată, de exemplu în tabelul 9, unui coeficient Los Angeles,
presupus de 65 îi corespunde la LA65 (valoare declarată).
NOTA 2 – Când o proprietate nu este solicitată, poate fi folosită categoria „nu se solicită”.
NOTA 3 – Indicaţii de selectare a categoriilor corespunzătoare unor anumite aplicaţii pot fi găsite în prevederile
N1)
naţionale în vigoare la locul în care se utilizează agregatul.
5.2 Rezistenţa la fragmentare a agregatului grosier
Când se solicită, rezistenţa la fragmentare trebuie determinată în termenii coeficientului Los Angeles,
aşa cum este stabilitt în EN 1097-2:1998, articolul 5. Metoda de încercare Los Angeles trebuie să
reprezinte încercarea de referinţă pentru determinarea rezistenţei la fragmentare. Coeficientul Los
Angeles trebuie declarat conform cu categoria relevantă stabilită în tabelul 9 în concordanţă cu o
aplicaţie sau cu utilizare finală.
Tabelul 9 – Categorii pentru valorile maxime ale coeficienţilor Los Angeles
Categorie
Coeficient Los Angeles
LA
 20 LA20
 25 LA25
 30 LA30
 35 LA35
LA40
 40
LA45"
! 45
LA50
 50
LA60
 60
LADeclarat
 60
Nu se solicită LANR
Când se solicită, rezistenţa la fragmentare prin impact determinată conform EN 1097-2:1998

articolul 6, trebuie declarată conform cu categoria relevantă stabilită în tabelul 10 în concordanţă cu o
aplicaţie sau cu utilizare finală.
13
SR EN 13242+A1:2008
Tabelul 10 – Categorii pentru valorile maxime ale rezistenţei la impact
Valoarea încercării la impact Categoria

% SZ
 18 SZ 18
 22 SZ 22
 26 SZ 26
 32 SZ 32
SZ 35
 35
SZ 38
 38
SZ Declarat
 38
nu se solicită SZ NR
5.3 Rezistenţa la uzură a agregatului grosier
Când se solicită, rezistenţa la uzură a agregatului grosier (coeficientul micro-Deval, MDE) determinată
conform EN 1097-1, trebuie declarată conform cu categoria relevantă specificată în tabelul 11 în
concordanţă cu o anumită aplicaţie sau utilizare finală.
Tabelul 11 – Categorii pentru valorile maxime ale rezistenţei la uzură

!
Categoria
Coeficientul micro-Deval
MDE
 15 MDE 15
 20 MDE 20
 25 MDE 25
 30 MDE 30
MDE 35
 35
MDE 40
 40
MDE 45
 35
MDE 35
 45
MDE 50
 50
MDE Declarat
 50
Nu se solicită MDE NR
"
5.4 Densitatea granulelor
Când se solicită, densitatea granulelor trebuie determinată conform EN 1097-6:2000, articolele 7, 8

sau 9, funcţie de granulaţia agregatului şi de rezultatele declarate.
5.5 Absorbţia apei
Când se solicită, absorbţia apei trebuie determinată conform EN 1097-6:2000, articolele 7, 8 sau 9,
funcţie de mărimea granulei şi de rezultatele declarate.
5.6 !Clasificarea componentelor agregatelor reciclate
Proporţia de materiale componente ale agregatelor reciclate trebuie determinată conform

prEN 933-11 şi trebuie declarată conform cu categoria relevantă stabilită în tabelul 12.
14
SR EN 13242+A1:2008
Tabelul 12 – Categorii de conţinuturi ale componentelor agregatelor grosiere reciclate
Component Conţinut Categorii

Procent de masă
Rc ≥ 90 Rc 90
≥ 80 Rc 80
≥ 70 Rc 70
≥ 50 Rc 50
< 50 Rc declarat
Nu se solicită Rc NR
Rc+Ru+Rg ≥ 90 Rcug 90
≥ 70 Rcug 70
≥ 50 Rcug 50
< 50 Rc declarat
Nu se solicită Rcug NR
Rb  10 Rb 10-
 30 Rb 30-
 50 Rb 50-
 50 Rb declarat
Nu se solicită Rb NR
Ra ≥ 95 Ra 95
≥ 80 Ra 80
≥50 Ra 50
≥ 40 Ra 40
< 30 Ra 30
 30 Ra 30-
 20 Ra20-
 10 Rc 10-
5 Rc 5-
1 Rc 1-
Rg ≤2 Rg 2-
≤5 Rc 5-
≤ 25 Rc 25-
X ≤1 X1-
Conţinut Categorii
3
cm /kg
FL ≤5 FL 5-
≤ 10 FL 10-
unde, conform prEN 933-11:
Componentă Descriere
Rc Beton, produse de beton, mortar
Elemente de zidărie din beton
Ru Agregate nelegate, piatră naturală
Agregate legate hidraulic
Rb Elemente de zidărie de argilă (de exemplu cărămizi şi ţigle)
Elemente de zidărie cu silicaţi de calciu
Beton celular autoclavizat
Ra Materiale bituminoase
FL Material mobil în masă
X Altele:
De coeziune (argilă şi pământ)
Diverse: metale (feroase şi neferoase),
lemn greu, material plastic şi cauciuc
Tencuieli de ipsos
Rg Sticlă
"
15
SR EN 13242+A1:2008
6 Caracteristici chimice
6.1 Generalităţi
Necesitatea încercărilor şi declararea tuturor caracteristicilor stabilite în prezentul articol trebuie să fie
limitată în funcţie de aplicaţia particulară sau utilizarea finală sau originea agregatului. Dacă este
cazul, încercările stabilite în articolul 6 trebuie realizate pentru determinarea caracteristicilor chimice
corespunzătoare.
NOTA 1 – Dacă este cerută valoarea unei proprietăţi care nu este definită de limite stabilite, aceasta trebuie
declarată de producător ca fiind în categoria XXDeclarată, de exemplu în !tabelul 13", o valoare a fracţiei de masă
presupusă de 1,4 % pentru conţinutul !de sulfat" acid solubil în mediul acid din zgura de furnal răcită cu aer,
corespunde la categoria AS1,4 (valoare declarată).
NOTA 2 – Când o proprietate nu este cerută, poate fi folosită categoria „nu se solicită”.
NOTA 3 – Indicaţii de selectare a categoriilor corespunzătoare unor anumite aplicaţii pot fi găsite în prevederile
N1)
6.2 !Sulfat" solubil în acid
Când se solicită, conţinutul !de sulfat" solubil în acid al agregatelor combinate pentru materiale legate
hidraulic, determinat conform !EN 1744-1" trebuie declarat conform cu categoria relevantă stabilită în
!tabelul 13".
!Tabelul 13" – Categorii pentru valorile maxime ale conţinutului

!de sulfat" solubil în acid
Conţinutul de sulfat solubil în Categoria

Agregat acid
% AS
 0,2 AS0,2
Agregate, altele decât zgura  0,8 AS0,8

de furnal răcită în aer ASDeclarat
 0,8
Nu se solicită ASNR
 1,0 AS1,0
Zgura de furnal răcită în aer  1,0 ASDeclarat
Nu se solicită ASNR
6.3 Sulf total
Când se solicită, conţinutul de sulf total al agregatului, determinat conform !EN 1744-1", trebuie
declarat conform cu categoria relevantă stabilită în !tabelul 14".
!Tabelul 14" – Categorii pentru valorile maxime ale conţinutului

de sulf total
Conţinutul de sulf total Categoria

Agregat
% S
1 S1
Agregate, altele decât zgura
1 SDeclarat
de furnal răcită în aer
Nu se solicită SNR
2 S2
Zgura de furnal răcită în aer 2 SDeclarat
Nu se solicită SNR
16
SR EN 13242+A1:2008
NOTĂ – Sunt necesare precauţii speciale dacă pirotitul, o formă instabilă a sulfurii de fier (FeS), este prezent în
agregat. Dacă se ştie că acest mineral este prezent, pentru S se va considera un conţinut maxim de sulf
de 0,4 %.
6.4 !Sulfat solubil în apă
Când se solicită,conţinutul de sulfat solubil în apă al agregatelor reciclate, determinat conform

EN 1744-1, trebuie declarat conform cu categoria relevantă stabilită în tabelul 15.
Tabelul 15 - Categorii pentru valorile maxime ale conţinutului

de sulfat solubil în apă conţinut de agregate reciclate
Conţinut de sulfat Categorie

solubil în apă
2 SS0,2
 0,7 SS072
 1,3 SS1,3
Nu se solicită SSNR
NOTĂ – Sulfaţii solubili în apă determinaţi conform EN 1744-1, sunt în principal sulfaţi potenţial activi
(de exemplu ipsos) care constituie surse de distrugere a lucrărilor de inginerie civilă şi a drumurilor".
6.5 Alţi componenţi
6.5.1 Componenţii care influenţează negativ viteza de priză şi întărirea amestecurilor legate
hidraulic
Agregatele !text şters" care conţin substanţe organice sau alte substanţe în proporţii care influenţează
negativ viteza de priză şi întărirea amestecurilor legate hidraulic, trebuie evaluate din punct de vedere
al efectului asupra timpului de întărire şi rezistenţei la compresiune conform !EN 1744-1".
Proporţiile acestor materiale trebuie să fie astfel încât acestea să nu producă:
a) creşterea timpului de priză a mortarului cu mai mult de 120 min;
b) scăderea rezistenţei la compresiune a epruvetelor de mortar cu mai mult de 20 % în 28 zile.
Prezenţa materiei organice trebuie să fie determinată conform !EN 1744-1" (încercarea cu hidroxid de
sodiu). Dacă rezultatul indică prezenţa acidului humic, prezenţa acizilor fulvici trebuie determinată
conform !EN 1744-1". Dacă culoarea lichidului supernatant din aceste încercări este mai puţin intensă
decât culorile standard , atunci agregatele trebuie considerate ca fiind lipsite de materiale organice.
NOTA 1- Unele componente anorganice care decolorează lichidul supernatant din încercarea cu hidroxid de
sodiu, nu afectează în mod negativ priza şi întărirea amestecurilor legate hidraulic.
NOTA 2 – Zaharurile nu afectează culoarea lichidului supernatant din încercarea cu hidroxid de sodiu sau
încercarea cu acid fulvic. Dacă se suspectează prezenţa zaharurilor sau materialelor tip zaharuri, agregatul vor
trebui încercat folosind încercarea epruvetei de mortar (a se vedea !EN 1744-1". Se recomandă aplicarea
cerinţelor referitoare la timpul de priză şi rezistenţa la compresiune prezentate mai sus).
6.5.2 Componenţi care afectează stabilitatea volumului zgurilor de furnal şi de oţelărie utilizate
pentru agregate nelegate
6.5.2.1 Stabilitatea volumului zgurilor de furnal şi de oţelărie
Când se solicită, stabilitatea volumului agregatelor din zgură de oţelărie trebuie să fie determinată
conform !EN 1744-1". Agregatul de zgură de oţelărie trebuie să fie considerat stabil din punct de
vedere al volumului, dacă expansiunea sa nu este mai mare decât valoarea maximă specificată,
declarată conform cu categoria stabilită în !tabelul 16", în concordanţă cu aplicaţia particulară sau cu
utilizarea finală. Pentru determinarea conţinutului de oxid de magneziu (MgO), trebuie să se aplice
încercarea stabilită în EN 196-2.
17
SR EN 13242+A1:2008
!Tabelul 16" – Categorii pentru valorile maxime ale expansiunii agregatelor

din zgură de oţelărie
Expansiune Categoria
Tip de zgură de oţelărie
Procente de volum V
5 V5
 7,5 V7,5
zgură – BOF a / zgură EAF b  10 V10
 10 VDeclarată
Nu se solicită VNR
NOTA 1 – Când conţinutul de MgO determinat conform EN 196-2 nu este mai mare de 5 %sau este egal cu
5 %, timpul de încercare ar trebui să fie de 24 h. Când conţinutul de MgO este mai mare de 5 %, timpul de
încercare ar trebui să fie de 168 h.
NOTA 2 – Conţinutul total de MgO este utilizat ca o măsură a MgO liber, în absenţa unei metode sigure în
prezent de determinare a conţinutului de MgO liber. In cazul elaborării unei metode sigure, tipurile ar trebui
redefinite în termenii conţinutului de MgO liber. Valorile declarate de MgO de către producătorii de oţel sunt
acceptate în utilizare, pentru determinarea timpului de încercare a zgurii de oţelărie.
a
zgură – BOF: zgură de furnal pe bază de oxigen.
b
zgură – EAF: zgură de furnal cu arc electric.
6.5.2.2 Descompunerea silicatului dicalcic din zgurile de furnal răcite în aer
Când se solicită, agregatele de zgură de furnal răcite în aer trebuie încercate conform
!EN 1744-1" şi nu trebuie să conţină silicat dicalcic descompus.
6.5.2.3 Descompunerea fierului din zgurile de furnal răcite în aer
Când se solicită, agregatele de zgură de furnal răcite în aer trebuie încercate conform
!EN 1744-1" şi nu trebuie să conţină fier descompus.
6.5.3 Componente solubile în apă
Când se solicită o determinare a componentelor solubile în apă, trebuie să se prepare un eluat

conform EN 1744-3.
6.5.4 Impurităţi
Când se solicită, agregatele nu trebuie să conţină materii străine ca: lemn, sticlă şi material plastic,
care produc deteriorări la utilizarea finală a produsului.
7 Cerinţe de durabilitate
7.1 Generalităţi
Necesitatea încercării şi declarării tuturor proprietăţilor din acest articol trebuie limitate conform unei
aplicaţii particulare, sau utilizări finale, sau originii agregatului. Când se solicită, încercările stabilite în
articolul 7 trebuie efectuate astfel încât să determine proprietăţile de durabilitate potrivite.
NOTA 1 – Dacă este cerută valoarea unei proprietăţi care nu este definită de limite stabilite, aceasta trebuie
declarată de producător ca fiind de categorie XXDeclarată, !de exemplu în tabelul 21", o valoare a sulfatului de
magneziu presupusă de 45 procente pierdere de masă, corespunde la F45 (Valoare declarată).
NOTA 2 – Când o proprietate nu este cerută, poate fi folosită categoria „nu se solicită”.
NOTA 3 – Indicaţii de selectare a categoriilor corespunzătoare unor anumite aplicaţii poate fi găsite în prevederile
N1)
7.2 Acţiunea radiaţiei solare “Sonnenbrand“ asupra bazaltului
18
SR EN 13242+A1:2008
Când sunt semne de eroziune produsă de acţiunea radiaţiei solare, pierderea de masă şi rezistenţa la
fragmentare trebuie determinate conform EN 1367-3 şi EN 1097-2.
NOTA - Acţiunea radiaţia solare este un tip de eroziune a rocii care poate fi prezentă în unele bazalte şi se
manifestă sub influenţa condiţiilor atmosferice. Această eroziune începe prin apariţia unor pete de culoare gri/alb.
De obicei, crăpăturile fine sunt generate radial în afara petelor şi interconectează între ele. Acest fapt reduce
rezistenţa materialului mineral şi ca rezultat, roca se sfărâmă în particule mai mici. În funcţie de origine, acest
proces poate avea loc într-un interval de timp de câteva luni până la zeci de ani de la extracţie. În cazuri
excepţionale, o eroziune rapidă duce la formarea unor fisuri întinse şi la spargerea granulelor agregatului.
In completarea încercării la fierbere, pierderea de masă şi rezistenţa la fragmentare (SBSZ sau SBLA)
trebuie declarate conform cu categoria relevantă specificată în !tabelul 17" în concordanţă cu o
aplicaţie particulară sau utilizare finală.
!Tabelul 17" – Categorii pentru valorile maxime ale rezistenţei la „Sonnenbrand”
Categorie
Metoda de încercare Rezultate %
SB
Încercarea la fierbere, şi !Pierdere de masă după fierbere 1
a) Încercare la impact, sau Creştere a valorii de impact după 5 SBSZ

fierbere
b) Încercarea Los Angeles Creştere a coeficientului Los 8 SBLA

Angeles după fierbere"
Încercarea la fierbere, şi !Pierdere de masă după fierbere 1
a) Încercare la impact Creşterea valorii de impact după

sau fierbere 5 SBSZ Declarată
b) Încercarea Los Angeles Creştere a coeficientului Los 8 SBSZ Declarată

Angeles după fierbere"
Nu se solicită SBNR
7.3 Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ
7.3.1 Generalităţi
Modalităţile generale de utilizare a agregatelor într-un mediu care este supus la îngheţ şi dezgheţ este
prezentat în anexa B.
7.3.2 Absorbţia de apă ca încercare de clasificare pentru rezistenţa la îngheţ-dezgheţ
Când se solicită, valoarea absorbţiei de apă ca încercare de clasificare trebuie determinată conform
cu procedurile stabilite fie în !EN 1097-6:2000, articolul 7 sau articolul 8", fie în EN 1097-6:2000,
anexa B, cu declararea rezultatului şi a metodei de încercare utilizate.
NOTĂ – Alegerea metodei de încercare a absorbţiei de apă stabilită în !EN 1097-6:2000, articolul 7 sau articolul
8", sau anexa B, depinde de mărimea agregatului.
Dacă absorbţia de apă, determinată în conformitate cu !EN 1097-6:2000, articolul 7 sau articolul
8" nu este mai mare decât una din valorile alesedin categoriile stabilite în !tabelul 18", agregatul
trebuie considerat rezistent la îngheţ-dezgheţ.
!Tabelul 18" – Categorii pentru valorile maxime ale absorbţiei de apă

(!EN 1097-6:2000, articolul 7 sau articolul 8")
Absorbţie de apă Categorie

Procente de masă
% WA24
1 WA24 1
2 WA24 2
NOTA – Încercarea absorbţiei de apă ca încercare de clasificare nu se
aplică în cazul zgurii de furnal.
19
SR EN 13242+A1:2008
Dacă absorbţia de apă, determinată conform EN 1097-6:2000 anexa B nu este mai mare decât o
valoare maximă de 0,5 %, atunci agregatul trebuie considerat rezistent la îngheţ-dezgheţ (a se vedea
!tabelul 19").
20
SR EN 13242+A1:2008
!Tabelul 19" – Categorii pentru valorile maxime ale absorbţiei de apă
(EN 1097-6:2000, anexa B)
Absorbţie de apă Categorie

Procente de masă !Wcm"
%
 0,5 !Wcm 0,5"
 0,5 !Wcm Declarată"
Nu se solicită !WcmNR"
NOTA – Încercarea absorbţiei de apă ca încercare de clasificare nu se aplică în
cazul zgurii de furnal.
7.3.3 Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ
Când se solicită, rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, determinată conform EN 1367-1 sau conform

EN 1367-2, trebuie declarată în conformitate cu categoria relevantă stabilită în !tabelul 20" sau
!tabelul 21".
!Tabelul 20" – Categorii pentru valorile maxime ale rezistenţei la îngheţ-dezgheţ
Îngheţ-dezgheţ Categorie
Procente de masă a
% F
1 F1
2 F2
4 F4
4 FDeclarată
Nu se solicită FNR
a
In situaţii extreme de vreme rece şi/sau saturaţie de sare sau de dezgheţare
cu sare, când sunt mai potrivite încercările care utilizează soluţie de sare sau
uree descrise în EN 1367-1:1999 anexa B. Limitele din acest tabel nu se aplică.
!Tabelul 21" – Categorii pentru valorile maxime ale

a !sulfatului" de magneziu
!Valoarea sulfatului" de magneziu Categorie

Procente de pierdere de masă
% MS
 18 MS18
 25 MS25
 35 MS35
 35 MS Declarată
Nu se solicită. MS NR
8 Evaluarea conformităţii
8.1 Generalităţi
Producătorul trebuie să efectueze încercările de tip iniţiale (a se vedea 8.2) şi controlul producţiei în
fabrică (a se vedea anexa C) pentru a se asigura că produsul este conform cu acest standard
european şi să declare valorile corespunzătoare.
8.2 Încercările de tip iniţiale
Încercările de tip iniţiale relevante pentru utilizarea prevăzută, trebuie realizate pentru verificarea
conformităţii cu cerinţe specifice în următoarele circumstanţe:
21
SR EN 13242+A1:2008
a) este utilizată o nouă sursă de agregate;
b) există o modificare majoră în natura materiilor prime sau în condiţiile de prelucrare care pot
afecta proprietăţile agregatelor.
Rezultatele încercărilor iniţiale trebuie confirmate prin documente ca punct de plecare pentru controlul
producţiei în fabrică pentru acel material. Aceasta trebuie să includă în particular identificarea oricăror
componente la care există probabilitatea emiterii de radiaţii peste nivelul de fond normal, a oricăror
componente la care există probabilitatea să elibereze policarburi aromatice sau alte substanţe
periculoase. Dacă conţinutul oricăruia dintre aceste componente depăşeşte limitele în vigoare
conform cu prevederile valabile la locul utilizării, trebuie declarate rezultatele încercărilor iniţiale.
8.3 Controlul producţiei în fabrică
Producătorul trebuie să implementeze de un sistem de control al producţiei de agregate care să

respecte cerinţele din anexa C.
Înregistrările ţinute de producător trebuie să indice ce proceduri de control al calităţii sunt puse în
funcţiune în cursul producţiei de agregate.
NOTA 1 – Forma de control aplicată oricărui agregat depinde de utilizarea sa planificată şi de reglementările
referitoare la acea utilizare.
9 Notare şi descriere
9.1 Notare
!Agregatul trebuie identificat în modul următor:
a) sursa şi producătorul – dacă materialul a mai fost manevrat într-un depozit, trebuie
declarate şi sursa şi depozitul;
b) tipul agregatului (a se vedea EN 932-3) şi pentru agregate reciclate: „agregate reciclate”;
c) pentru agregate reciclare, categoria componentului în conformitate cu tabelul 12;
d) clasa de granulozitate."
9.2 Informaţii suplimentare pentru descrierea unui agregat
Necesitatea furnizării altor informaţii depinde de situaţie şi de utilizarea finală, de exemplu:
a) un cod de legătură între denumire şi descriere;
b) orice altă informaţie suplimentară necesară identificării agregatului.
NOTA – Beneficiarul trebuie să informeze furnizorul în momentul comenzii despre orice solicitări speciale asociate
cu o anumită utilizare finală a agregatului şi orice solicitări pentru infirmaţii suplimentare care nu sunt acoperite în
tabelul ZA.1.
10 Marcare şi etichetare
Borderoul de livrare trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
a) denumirea;
b) data expediţiei;
c) numărul de serie al borderoului;
d) referire la acest standard european.
22
SR EN 13242+A1:2008
NOTĂ - Pentru marcare şi etichetare CE a se vedea articolul ZA.3.
23
SR EN 13242+A1:2008
Anexa A
(normativă)
Evaluarea părţilor fine
Părţile fine trebuie considerată nepericuloase când se aplică una din cele patru condiţii de mai jos:
a) !conţinutul de părţi fine ale agregatelor fine sau agregatelor de amestec" nu este mai mare de
3 %, sau altă valoare în conformitate cu prevederile valabile la locul utilizării agregatului;
b) valoarea echivalentului de nisip (SE) cînd este încercată conform EN 933-8, este mai mare
decât valoarea limită stabilită;
c) în cazul în care încercarea cu albastru de metilen (MB) determinată conform EN 933-8, este
mai mică decât o valoarea limită stabilită;
d) când este stabilită echivalenţa performanţei cu un agregat cunoscut ca fiind corespunzător,

sau dacă există dovada unei utilizări corespunzătoare, fără probleme.
NOTA 1 – Nu pot fi stabilite limite exacte atîta timp cât nu există dovezi suplimentare în folosirea metodelor de
încercare pentru diferite agregate fine în anumite locuri din Europa. Limitele şi/sau categoriile vor trebui stabilite
pe baza experienţei cerinţelor existente pentru materiale cu utilizare locală satisfăcătoare, în conformitate cu
N1)
prevederile în vigoare la locul de utilizare a agregatului.
NOTA 2 – Cerinţele de conformitate pentru !încercarea echivalentului de nisip 0/2 mm sau 0/4 mm şi" şi
!încercarea cu albastru" de metilen pe fracţiuni de 0/2 mm, se exprimă în mod normal cu o probabilitate de 90 %.
24
SR EN 13242+A1:2008
Anexa B
(informativă)
Note privind indicaţiile rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a agregatelor
B.1 Generalităţi
Susceptibilitatea agregatelor de a se deteriora la acţiunea îngheţului şi dezgheţului depinde în primul

rând de condiţiile climatice, de utilizarea finală, de utilizarea produselor chimice pentru dezgheţ, de
tipul petrografic şi de distribuţia dimensiunilor porilor din interiorul granulelor de agregat.
B.1.1 Climat
Severitatea oricărei deteriorări va fi asociată cu frecvenţa ciclurilor de îngheţ-dezgheţ, cu gradul de

îngheţ şi dezgheţ şi cu gradul de saturaţie al granulelor de agregat.
B.1.2 Utilizare finală
Agregatul va fi susceptibil la deteriorare prin acţiunea de îngheţ-dezgheţ în condiţii de mediu parţial

sau total saturate, sau în situaţii de umiditate crescută. Riscul deteriorării este semnificativ mai mare
atunci când agregatul este expus la apă de mare sau la acţiunea sărurilor de dezgheţare.
B.1.3 Tip petrografic
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ este asociată cu rezistenţa granulelor de agregat şi cu dimensiunea şi

distribuţia porilor în granule.
B.2 Încercare
B.2.1 Încercările orientative
Încercările care pot aduce indicaţii asupra susceptibilităţii la îngheţ-dezgheţ includ fie examinarea
petrografică, fie una din încercările fizice precizate mai jos. Agregatele care satisfac cerinţele oricăruia
dintre aceste încercări pot fi considerate rezistente la îngheţ-dezgheţ.
B.2.2 Examinare petrografică
O examinare petrografică a agregatului conform cu procedura stabilită în EN 932-3, oferă o indicaţie

asupra prezenţei granulelor slab sau/şi puternic absorbante care pot fi susceptibile de deteriorare sub
acţiunea îngheţului-dezgheţului. Dacă prezenţa unor astfel de particule este observată sau
suspectată, pentru evaluarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ a agregatelor poate fi utilizată una din
metodele fizice prezentate la !7.3.3".
Agregatele fragile provenite din roci foarte alterate sau din unele conglomerate sau brecii, pot include
una sau toate dintre următoarele următoarele: şist, micaşisturi, filite, flint poros, cretă, marnă, şisturi
argiloase, bazalt poros sau particule slab cimentate cu minerale agiloase.
B.2.3 Absorbţia apei
Când absorbţia de apă a agregatului determinată conform EN 1097-6, nu este mai mare decât
valoarea selectată conform !7.3.2", agregatul pate fi considerat rezistent la îngheţ-dezgheţ. Totuşi,
multe agregate cu comportare satisfăcătoare au valori ale absorbţiei mai mari.
De exemplu, anumite calcare Jurasice şi gresii au frecvent valori ale absorbţiei de peste 4 %, în timp
ce zgurile de furnal, calcarele Permiene, dolomitele şi gresiile Carbonifere au frecvent valori ale
absorbţiei mai mari de 2 %, dar aceste materiale pot avea încă o rezistenţă adecvată la îngheţ-
dezgheţ.
25
SR EN 13242+A1:2008
În cazul anumitor agregate care conţin o parte de agregat poros având ca origine cremenea,
diferenţierea dintre durabilitatea corespunzătoare şi necorespunzătoare la îngheţ-dezgheţ poate fi
stabilită mai bine prin măsurări ale densităţii decât ale absorbţiei de apă. Mai mult, ar trebui
recunoscut faptul că nu există nici o legătură între absorbţia de apă şi rezistenţa la îngheţ-dezgheţ în
cazul zgurii de furnal şi în consecinţă utilizarea absorbţiei de apă ca încercare de clasificare pentru
rezistenţa la îngheţ-dezgheţ nu este indicată.
B.2.4 Alte încercări orientative
Pentru stabilirea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ a unui agregat poate fi aplicată fie o încercare îngheţ-
dezgheţ determinată conform EN 1367-1, fie o încercare cu !sulfat" de magneziu determinată conform
EN 1367-2.
B.3 Alegerea unei categorii
Când este disponibil un raport de exploatare satisfăcător pentru performanţa unui agregat, în condiţii
similare de utilizare cu cele prevăzute, agregatul poate fi considerat acceptabil. In cazurile în care nu
sunt disponibile înregistrări şi încercarea este considerată satisfăcută, condiţiile de mediu, utilizarea
finală şi clima pot fi utilizate pentru selectarea categoriei corespunzătoare din tabelul B.1. Categoria
aleasă poate fi asociată cu prevederile articolul !7.3.2" pentru stabilirea nivelului cerut de rezistenţă la
îngheţ-dezgheţ sau a stabilităţii la acţiunea !sulfatului" de magneziu.
Tabelul B.1 – Categorii de severitate a îngheţului-dezgheţului asociat

cu climatul şi cu utilizarea finală
Climat
Condiţii de mediu Mediteranean Atlantic Continental
Fără îngheţ sau de uscăciune NR NR NR

Saturaţie parţială
NR F4 sau MS35 F2 sau MS35
NR F2 sau MS25 F1 sau MS18
a
Categoria Continental poate de asemenea fi aplicată Islandei, unor părţi din Scandinavia şi regiunilor
muntoase unde există experienţa unor condiţii grele de iarnă.
26
SR EN 13242+A1:2008
Anexa C
(normativă)
Controlul producţiei de în fabrică
C.1 Introducere
Această anexă stabileşte un sistem de control al producţie în fabrică a agregatelor pentru a se asigura
faptul că acestea sunt conforme cerinţelor relevante ale acestui standard.
Realizarea acestui sistem de control al producţiei de fabrică trebuie să fie stabilită conform cu
principiile utilizate în această anexă.
C.2 Organizare
C.2.1 Responsabilitate şi autoritate
Trebuie definite responsabilitatea, autoritatea şi interdependenţa în cadrul întregului personal care

administrează, execută şi verifică lucrarea influenţând calitatea, care trebuie să dispună autonomie
organizatorică şi autoritate, pentru:
a) a iniţia acţiuni de prevenire a apariţiei neconformităţii produsului;
b) a identifica, înregistra şi remedia orice abateri ale calităţii produsului.
C.2.2 Reprezentantul managementului pentru controlul producţiei în fabrică
Pentru fiecare unitate de producţie a agregatelor, producătorul trebuie să numească o persoană cu

autoritate corespunzătoare pentru asigurarea faptului că cerinţele precizate în această anexă sunt
implementate şi menţinute.
C.2.3 Analiză managerială
Sistemul de control al producţiei în fabrică adoptat pentru a satisface cerinţele din această anexă
trebuie auditat şi analizat la intervale de timp regulate de către management pentru asigurarea faptului
că este continuu corespunzător şi efectiv. Înregistrări ale acestor analize trebuie păstrate.
C.3 Proceduri de control
C.3.1 Manual de control
Producătorul trebuie să redacteze un manual de control al producţiei în fabrică, stabilind procedurile

prin care sunt satisfăcute cerinţele cu privire la controlul producţiei în fabrică.
C.3.2 Controlul documentelor şi datelor
Controlul documentelor şi al datelor trebuie să includă acele documente şi date care sunt relevante
pentru cerinţele acestui standard, acoperind aprovizionarea, producţia, inspecţia materialelor şi
documentele sistemului de control al producţiei în fabrică.
O procedură privind administrarea documentelor şi datelor trebuie documentată în manualul

controlului calităţii producţiei, acoperind procedurile şi responsabilităţile, în vederea aprobării, emiterii,
distribuirii şi administrării documentaţiei şi datelor interne şi externe, şi asupra pregătirii, emiterii şi
înregistrării modificărilor din documentaţie.
27
SR EN 13242+A1:2008
C.3.3 Servicii de subcontractare
Dacă o parte a operaţiei este subcontractată de producător, trebuie stabilit un mijloc de control.
Producătorul poartă întreaga responsabilitate asupra oricăror părţi ale operaţiei de subcontractare.
C.3.4 Identificarea materiilor prime
Trebuie să existe o documentaţie care detaliază natura materiei prime, originea sa şi acolo unde este
cazul, una sau mai multe hărţi cu localizarea şi planul de extracţie.
Este responsabilitatea producătorului să se asigure că, dacă sunt identificate substanţe periculoase,
conţinutul acestora nu depăşeşte limitele admisibile în vigoare, conforme prevederilelor valabile la
locul de utilizare al agregatului.
!NOTĂ 1" –Majoritatea substanţelor periculoase definite în Directiva Consiliului 76/769/CEE nu se regăsesc de
obicei în cele mai multe surse ale agregatelor de origine minerală. Totuşi, nota de la ZA 1 este adusă în atenţia
producătorului.
!Pentru agregatele reciclate trebuie documentat controlul la intrarea materiilor prime de reciclat.
NOTĂ 2 Procedurile de control la intrare, pentru reciclare trebuie să identifice:

− natura materiei prime;
−sursa şi locul de origine;
−agentul furnizor şi de transport.
NOTA 3 − Pentru agregatele reciclate, depozitul de reciclare este suficient pentru sursă."
C.4 Controlul producţiei
Sistemul de control al producţiei de agregate trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) trebuie să existe proceduri pentru identificarea şi controlul materialelor.
NOTĂ – Acestea trebuie să includă proceduri pentru menţinerea şi reglarea echipamentului de prelucrare, pentru
inspecţia sau încercarea materialului eşantionat în timpul procesului, pentru modificarea procesului pe durata
procesului, condiţiilor climatice nefavorabile, etc.
b) Trebuie să existe proceduri pentru identificarea şi controlul oricăror materiale cu potenţial de risc
identificate la !C:3.4" pentru a se asigura faptul că acestea nu depăşesc limitele admisibile în
vigoare conforme cu prevederile valabile în locul de utilizare a agregatului.
c) Trebuie să existe proceduri care să asigure faptul că materialul este depozitat într-o manieră
controlată şi că locurile de depozitare şi conţinutul lor sunt identificate.
d) Trebuie să existe proceduri care să asigure faptul că materialul depozitat nu s-a deteriorat astfel
încât conformitatea sa să fie compromisă.
e) Produsul trebuie să fie identificabil până la momentul vânzării, din punctul de vedere al sursei şi
tipului.
C.5 Controale şi încercări
C.5.1 Generalităţi
Producătorul trebuie să pună la dispoziţie toate facilităţile necesare, echipamentul şi personalul

calificat pentru a fi realizate controalele şi încercările.
C.5.2 Echipament
28
SR EN 13242+A1:2008
Producătorul trebuie să fie responsabil pentru controlul, calibrarea şi întreţinerea echipamentului de
control, de măsurare şi de încercare.
Exactitatea şi frecvenţa etalonării trebuie să fie conform EN 932-5.
Echipamentul trebuie utilizat în conformitate cu procedurile documentate.
Echipamentul trebuie identificat în mod unic.
Înregistrările etalonării trebuie păstrate.
C.5.3 Frecvenţa şi localizarea controalelor, eşantionării şi încercărilor
Documentul de control al producţiei trebuie să stabilească frecvenţa şi natura controalelor. Când este
solicitată, frecvenţa prelevării de probe şi încercările trebuie să fie efectuate pentru caracteristicile
relevante stabilite în tabelele C.1 şi C.2.
NOTA 1 – Frecvenţele încercărilor sunt în general legate de prioadele de producţie. O perioadă de producţie
reprezintă o săptămână, o lună sau un an de zile lucrătoare de producţie.
NOTA 2 - Cerinţele pentru controlul producţiei în fabrică pot introduce inspecţia vizuală. Orice abateri indicate de
aceste inspecţii pot duce la frecvenţe crescute ale încercărilor.
NOTA 3 - Când valoarea măsurată este apropiată de o limită specificată, frecvenţa încercărilor poate fi redusă.
NOTA 4 - In condiţii speciale, frecvenţele încercărilor pot fi scăzute sub cele indicate în tabelele C.1 şi C.2.
Aceste condiţii pot fi:
a) echipament de producţie cu grad ridicat de automatizare;

b) experienţa pe termen lung a proprietăţilor speciale;
c) surse de conformitate ridicată;
d) derularea unui sistem de management al calităţii, cu măsuri excepţionale de supraveghere
şi monitorizare a procesului de producţie.
Producătorul trebuie să stabileasca un program al frecvenţelor încercării, luând în considerare

cerinţele minime ale tabelelor C.1 şi C.2.
Cauzele care conduc la reducerea frecvenţei încercărilor trebuie prezentate în documentul de control
al producţiei în fabrică.
C.6 Înregistrări
Rezultatele controlului producţiei în fabrică trebuie înregistrate, inclusiv locurile, datele şi momentele
prelevării şi produsul încercat şi orice altă informaţie relevantă, de exemplu condiţii climatice.
NOTA 1 - Unele caracteristici pot fi comune la câteva produse, caz în care producătorul, bazându-se pe
experienţă, poate găsi posibil să aplice rezultatele unei încercări la mai mult de un produs. Acesta este cazul
particular când un produs este combinaţia a două sau mai multe dimensiuni diferite. Distribuţia dimensiunilor
granulelor sau ordonarea ar trebui verificate în cazul în care caracteristicile intrinseci s-ar fi putut modifica.
Când produsul controlat sau încercat nu satisface valorile declarate, sau dacă există o indicaţie în
acest sens, trebuie făcută o adnotare în întregistrările paşilor efectuaţi în vederea remedierii situaţiei
(de exemplu efectuarea unei noi încercari şi/sau măsurări pentru a corecta procesul de producţie).
Trebuie incluse toate înregistrările cerute în toate paragrafele din această anexă.
Inregistrările trebuie păstrate cel puţin toată perioada statutară.
NOTA 2 - "Perioada statutară" este perioada în care înregistrările se cer păstrate în conformitate cu
reglementările în vigoare în ţara de producţie.
29
SR EN 13242+A1:2008
C.7 Controlul producţiei neconforme
În urma unui control sau a unei încercări care indică faptul că un produs este neconform, materialul
afectat trebuie să fie:
a) prelucrat din nou; sau

b) utilizat pentru o altă aplicaţie pentru care este corespunzător; sau
c) respins şi marcat ca neconform.
Toate cazurile de neconformitate trebuie înregistrate de producător, investigate şi dacă este necesar,
se efectueze acţiuni corective.
NOTĂ – Acţiunile corective pot include:
a) investigarea cauzei neconformităţii, inclusiv o examinare a procedurii de încercare şi efectuarea tuturor

corecţiilor necesare;
b) analizarea proceselor, operaţiilor, înregistrărilor calităţii, rapoartele de service şi reclamaţiile clienţilor

pentru a determina şi elimina cauzele posibile ale neconformităţii;
c) iniţierea acţiunilor preventive pentru a trata problemele la un nivel care corespunde riscurilor întâmpinate
d) aplicarea de controale pentru a se asigura faptul că sunt luate acţiuni corective efective;
e) implementarea şi înregistrarea modificărilor procedurilor, în urma acţiunii corective.
C.8 Manipulare, depozitare şi condiţionare în zona de producţie
Producătorul trebuie să intreprindă acţiunile necesare pentru a menţine calitatea produsului în timpul
manipulării şi depozitării.
NOTĂ – Aceste acţiuni trebuie să ţină seama de următoarele:
a) contaminarea produsului;
b) segregarea;
c) curăţenia echipamentului de manipulare şi a zonelor de depozitare.
C.9 Transport şi ambalare
C.9.1 Transport
Sistemul de control al producţiei în fabrică al producătorului trebuie să identifice gradul de

responsabilitate cu privire la depozitare şi livrare.
NOTĂ – Când agregatele sunt transportate în vrac este necesar să fie acoperite sau să se separe pentru a
reduce contaminarea.
C.9.2 Ambalare
Dacă agregatele se ambalează, metodele şi materialele folosite nu trebuie să contamineze sau să

deterioreze agregatul în măsura în care proprietăţile sunt modificate semnificativ, înainte ca agregatul
să fie scos din ambalaj. Orice precauţii necesare pentru realizarea acestui lucru în timpul manipulării
şi depozitării agregatului ambalatt trebuie marcate pe ambalaj sau în documentele însoţitoare.
C.10 Formarea personalului
30
SR EN 13242+A1:2008
Producătorul trebuie să stabilescă şi să menţină la zi proceduri pentru instruirea întregului personal
implicat în sistemul producţiei în fabrică. Înregistrările corespunzătoare ale instructajului trebuie
păstrate.
31
SR EN 13242+A1:2008
Tabelul C.1 - Frecvenţe minime ale încercării pentru determinarea proprietăţilor generale
Frecvenţa
Caracteristici Paragraf Note/referinţe Metodă de încercare minimă a
încercării
1 Granulozitate 4.3 EN 933-1 1 pe săptămână
2 Forma agregatului 4.4 Frecvenţa încercării se EN 933-3 1 pe lună
grosier aplică la agregatele EN 933-4
sfărâmate sau sparte.
Frecvenţa încercării
pentru pietriş rotund
depinde de origine şi
poate fi redusă
3 Procent de particule 4.5 Numai pentru pietriş EN 933-5 1 pe lună
sfărâmate grosier
Conţinutul de părţilor EN 933-1
4 4.6 1 pe săptămână
fine
5 Calitatea părţii fine 4.7 EN 933-8 1 pe săptămână
EN 933-9
Rezistenţa la
6 5.2 EN 1097-2 2 pe an
fragmentare
7 Rezistenţa la uzură 5.3 EN 1097-1 2 pe an
Metoda de încercare EN 1097-6:2000
8 Densitatea granulelor 5.4 depinde de mărimea articolele 7, 8 sau 9 1 pe an
granulelor agregatului
Metoda de încercare EN 1097-6:2000
9 Absorbţia de apă 5.5 depinde de mărimea articolele 7, 8 sau 9 1 pe an
granulelor agregatului
Componente care
influenţează negativ
priza şi întărirea
amestecurilor legate
hidraulic:
- hidroxid de sodiu !EN 1744-1, 15.1" 1 pe an
10 !6.5.1"
- acid fulvic (când nu !EN 1744-1, 15.2" 1 pe an
satisface încercarea cu
hidroxidul de sodiu)
- încercare comparativă !EN 1744-1, 15.3" 1 pe an
de rezistenţă
- timpul de întărire
EN 1097-6
Rezistenţa la îngheţ-
11 7.3 EN 1367-1 1 la 2 ani
dezgheţ
EN 1367-2
a
Substanţe periculoase !C.3.4" Când se solicită,
a a în caz de
12
în particular: suspiciune
emisie de metale grele C.4
a
Dacă nu se specifică altfel, numai când este necesar pentru scopurile marcării CE ( a se vedea anexa ZA)
Tabelul C.2 - Frecvenţe minime ale încercării pentru determinarea proprietăţilor

agregatelor din surse speciale
!
Frecvenţa
Caracteristică Paragraf Note/referinţe Metoda de încercare minimă a
încercării
1 Densitatea granulei 5.4
2 Încercare de clasificare 5.6
3 Sulfat solubil în apă 6.4
4 Eroziunea sub acţiunea 7.2 In situaţii de suspiciune, EN 1367-3 2 pe an
radiaţiei solare unde se cunosc semnele
(Sonnenbrand) a bazaltului date de „Sonnenbrand”
5 Stabilitate volumică 6.5.2.1 Numai pentru agregate EN 1744-1 2 pe an
de zgură de oţel
6 Descompunerea silicatului 6.5.2.2 Numai pentru zguri de EN 1744-1 2 pe an
dicalcic furnal cu răcire cu aer
7 Descompunerea fierului 6.5.2.3 Numai pentru zguri de EN 1744-1 2 pe an
furnal cu răcire cu aer
32
SR EN 13242+A1:2008
"
33
SR EN 13242+A1:2008
Anexa ZA
(informativă)
Articole din prezentul standard european referitoare la cerinţele esenţiale

sau alte prevederi ale Directivelor UE
ZA.1 Domeniu de aplicare şi caracteristici relevante
!Acest standard european a fost pregătit sub un mandat M/125 Agregate dat către CEN de Comisia
Europeană şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.
Articolele din acest standard european indicate în această anexă îndeplinesc cerinţele Mandatului dat
în cadrul Directivei UE Produse pentru Construcţii (89/106/CEE).
Conformitatea cu acestor articole conferă o prezumţie de aptitudine la utilizarea prevăzută a

agregatelor nelegate sau legate hidraulic care intră sub incidenţa acestei anexe pentru utilizările
planificate indicate; trebuie să facă referinţă la informaţiile care însoţesc marcajul CE.
ATENŢIONARE − Alte cerinţe şi alte Directive UE care nu afectează conformitatea pentru utilizările prevăzute, pot
fi aplicabile agregatelor pentru materiale nelegate sau legate hidraulic care intră sub incidenţa domeniului de
aplicare al acestui standard european.
NOTA 1 – In plus faţă de orice articol specific referitor la substanţe periculoase conţinute în acest standard, pot
exista alte prevederi aplicabile produselor care întră în domeniului acestuia (de exemplu legislaţia europeană
transpusă şi legile, reglementările şi prevederile administrative naţionale). Pentru a satisface prevederile Directivei
UE Produse pentru Construcţie, aceste cerinţe trebuie de asemenea să corespundă acolo unde şi atunci când se
aplică.
NOTA 2 – O bază de date informative a prevederilor europene şi naţionale asupra substanţelor

periculoase este disponibilă pe site-ul web Construction al Europei (accesat prin
http://europa.eu.int/comm/enterprise/construction/internal/hygiene.htm).
Această anexă stabileşte condiţiile pentru marcajul CE a agregatelor pentru materiale nelegate sau
legate hidraulic prevăzute pentru utilizările indicate în tabelul ZA.1 şi prezintă articolele relevante
aplicabile.
Această anexă are acelaşi domeniu de aplicare ca şi articolul 1 al acestui standard şi este definită de
tabelul ZA.1.
Tabelul ZA.1 – Domeniul de aplicare şi articolele relevante necesare
Produs: Agregate obţinute prin procese naturale, fabricate sau reciclate care răspund
domeniului de aplicare al acestui standard.
Utilizare prevăzută: Materiale legate şi nelegate hidraulic utilizate în ingineria civilă şi
construcţia de drumuri
Nivel sau clasă
Articole de specificaţii din prezentul
Caracteristici esenţiale (niveluri Note
standard şi/sau din alt standard
sau clase)
Formă, dimensiune şi 4.2 Clasă de granulozitate Nici una Notarea d/D
densitatea granulei 4.3 Granulozitate Nici una Toleranţă
4.4 Forma agregatului grosier Nici una Categorie
5.4 Densitatea granulei Nici una Valoare declarată
Nici una
Puritate 4.5 Conţinut de părţi fine Nici una Categorie
4.6 Calitatea părţilor fine Nici una Trece/nu trece
Prag limită
Valoare/declarare
Valoare
Procentul de particule 4.5 Procentul de particule sfărâmate Nici una Categorie
sfărâmate sau sparte şi de particule rotunjite total
din agregatele grosiere
Rezistenţa la 5.2 Rezistenţa la fragmentare a Nici una Categorie
fragmentare/sfărâmare agregatului grosier
(continuă)
34
SR EN 13242+A1:2008
(continuare)
Nivel sau clasă

Articole de specificaţii din prezentul
Caracteristici esenţiale (niveluri Note
standard şi/sau din alt standard
sau clase)
Stabilitate de volum !6.5.2" Componente care influenţează Nici una Categorie
stabilitatea de volum a zgurii de furnal şi de
oţelărie pentru agregate nelegate
Absorbţie de apă/sucţiune 5.5 Absorbţia de apă Nici una Valoare
declarată
!Compoziţie/conţinut 5.6 Clasificarea agregatelor grosiere Nici una Categorie
reciclate Nici una Categorie
6.4 Sulfaţi solubili în apă Nici una Trece/nu trece
6.5.1 Componenţi care influenţează prag limită"
negativ priza şi întărirea a amestecurilor
legate hidraulice
Rezistenţa la uzură prin 5.3 Rezistenţa la uzură a agregatelor Nici una Categorie
frecare grosiere
Substanţe periculoase: NOTA din ZA.1 de mai sus Nici una Al treilea
Emisie de metale grele C.3.3 Cunoaşterea materiei prime paragraf din
Elimisia altor substanţe C.4 Managementul producţiei ZA.3
periculoase
Durabilitatea la condiţiile 7.2 Eroziunea „Sonnenbrand”a bazaltului Nici una Categorie
climatice Nici una Categorie
Durabilitatea la îngheţ- 7.3.2 Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ
dezgheţ
Cerinţa unei anumite caracteristici nu se aplică în acele state membre (MSs) unde nu există cerinţe
reglementate asupra acelei caracteristici pentru utilizarea prevăzută a produsului. In acest caz,
producătorii care îşi introducă produsele pe piaţa acestor MSs nu sunt obligaţi să determine sau să
declare performanţa produsului lor cu privire la această caracteristică şi poate fi folosită opţiunea “nici
o performanţă determinată” (NPD) în informaţiile care însoţesc marcajul CE (a se vedea ZA.3).
Opţiunea NPD poate să nu fie folosită totuşi, atunci când caracteristica este supusă unui nivel de
prag.
ZA.2 Proceduri pentru atestarea conformităţii agregatelor
ZA.2.1 Sistem (sisteme) de atestare a conformităţii
Sistemul (sistemele) de atestare a conformităţii agregatelor prezentat în tabelul ZA.1, în conformitate

cu decizia Comisiei 98/598/EC din 9 Octombrie 1998 aşa cum este redată în anexa 3 a mandatului
M125 “Agregate”, amendat, este prezentat în tabele ZA.3 pentru utilizarea finală prevăzută (utilizările
finale prevăzute):
Tabelul ZA.2 – Sistem (sisteme) de atestare a conformităţii agregatelor pentru cerinţe severe
de siguranţă 1 (unde este necesară intervenţia unui organism de terţă parte)
Sistem
Utilizare planificată Nivel sau clasă (sisteme) de
Produs (produse)
(Utilizări planificate) (niveluri sau clase) atestare a
conformităţii
Agregate pentru amestecuri Pentru drumuri şi alte lucări de
− 2+ a
nelegate şi legate hidraulic inginerie civilă
a
Directiva 89/106/EEC(CPD). Prima posibilitate incluzând certificarea controlului producţiei de fabrică de către
un organism aprobat pe baza inspecţiei iniţiale a fabricii şi a controlului producţiei de fabrică precum şi a unei
supravegheri permanente, evaluări şi aprobări ale controlului producţiei de fabrică.
_____________
1
Cerinţele de siguranţă sunt definite de statele membre în legile, reglementările şi prevederile lor naţionale.
35
SR EN 13242+A1:2008
Tabelul ZA.3 – Sistem (sisteme) de atestare a conformităţii agregatelor
pentru utilizări fără cerinţe de înaltă siguranţă 1 (unde nu este necesară intervenţia unui
organism de terţă parte)
Sistem
Nivel sau clasă
Utilizare planificată (sisteme) de
Produs (produse) (niveluri sau
(Utilizări planificate) atestare a
clase)
conformităţii
Agregate pentru amestecuri Pentru drumuri şi alte lucări de
- 4a
nelegate şi legate hidraulic inginerie civilă
a
A se vedea Directiva 89/106/CEE (DPC) anexa III.2 (ii), a treia posibilitate.
Atestarea conformităţii agregatelor din tabelul ZA.1 trebuie bazată pe proceduri de evaluare a
conformităţii prezentate în tabelul ZA.4 şi tabelul ZA.5 rezultate prin aplicarea articolelor acestui sau
altui standard european indicat în el.
Tabelul ZA.4 – Repartizarea sarcinilor de evaluare a conformităţii

(pentru agregatele sub sistemul 2+)
Articole
Sarcini Zona de acoperire a sarcinii care se
aplică
Sarcini pentru (1) Controlul producţiei în fabrică (CPF) Parametrii asociaţi tuturor 8.3
producător caracteristicilor relevante din
tabelul ZA.1
(2) Încercare de tip iniţială Toate caracteristicile 8.2
relevante din tabelul ZA.1
Sarcini pentru (3) Certificarea Inspecţiei iniţiale a fabricii Parametrii asociaţi tuturor 8.3
organismul CPF pe baza: şi a CPF caracteristicilor relevante din
acreditat tabelul ZA.1
Supravegherea, evaluării şi Parametrii asociaţi tuturor 8.3
aprobării continue a CPF caracteristicilor relevante din
tabelul ZA.1
Tabelul ZA.5 - Stabilirea sarcinilor de conformitate

(pentru agregatele sub sistemul 4)
Articole
Sarcini Zona de acoperire a sarcinii care se
aplică
Sarcini pentru (1) Controlul producţiei de agregate (F.P.C.) Parametrii asociaţi tuturor 8.3
producător caracteristicilor relevante din
tabelul ZA.1
(2) Încercare de tip iniţială Toate caracteristicile 8.2
relevante din tabelul ZA.1
ZA.2.2 Declaraţia de conformitate CE
Pentru agregatele sub sistemul 2+ : Atunci când se realizează conformitatea cu condiţiile din
această anexă şi odată ce organismul notificat a eliberat certificatul menţionat mai jos, producătorul
sau agentul său stabilit în EEAN2) trebuie să pregătească şi să păstreze o declaraţie de conformitate
care dă dreptul producătorului să aplice marcajul CE.
Această declaraţie trebuie să menţioneze:
- numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat stabilit în EEAN2)
şi locul producţiei;
- descrierea produsului (tip, identificare, utilizare, ...) şi o copie a informaţiei care însoţeşte
marcajul CE;
- prevederi cărora se conformează produsul (anexa ZA din acest standard european);

___________________
N2)
NOTĂ NAŢIONALĂ – A se citi Spaţiul Economic European.
36
SR EN 13242+A1:2008
- condiţii speciale aplicabile utilizării produsului (de exemplu prevederi pentru utilizare în
anumite condiţii, etc.);
- numărul certificatului însoţitor de control al producţiei în fabrică;
- numele şi poziţia deţinută de persoana împuternicită să semneze declaraţia în numele

producătorului sau al reprezentantului său autorizat.
Declaraţia trebuie însoţită de certificatul de control al producţiei de agregate redactat de organismul

notificat, care trebuie să conţină, în plus faţă de informaţiile de mai sus, următoarele:
- numele şi adresa organismului notificat;
- numărul certificatului de control al producţiei în fabrică;
- condiţiile şi perioada de valabilitate a certificatului, acolo unde este cazul;
- numele şi poziţia deţinută de persoana împuternicită să semneze certificatul.
Declaraţia mai sus menţionată trebuie prezentată în limba oficială sau în limbile oficiale ale statelor
membre unde urmează să fie utilizat produsul.
Pentru agregatele sub sistemul 4: Atunci când se realizează conformitatea cu această anexă,
producătorul sau agentul său stabilit în EEAN2) !trebuie" să pregătească şi reţine o declaraţie de
conformitate (Declaraţia de conformitate CE) care dă dreptul producătorului de a aplica marcajul CE.
Această declaraţie !trebuie" să menţioneze:
- numele şi adresa producătorului sau a agentului său stabilit în EEAN2) şi locul producţiei;
- descrierea producţiei (tip, identificare, utilizare, ...) şi o copie a informaţiei care însoţeşte
marcajul CE;
- prevederi cărora se conformează produsul (anexa ZA din acest standard european);
- condiţii particulare aplicabile la utilizarea produsului (de exemplu prevederi pentru utilizare
în anumite condiţii, etc.);
- numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat;
- numele şi poziţia deţinută de persoana împuternicită să semneze declaraţia în numele

producătorului sau al reprezentantului său autorizat.
Declaraţia mai sus menţionată trebuie prezentată în limba oficială sau în limbile oficiale ale statelor
membre unde urmează să fie utilizat produsul.
ZA.3 Marcaj CE şi etichetare
Producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în EEAN2) este responsabil pentru aplicarea
marcajului CE. Simbolul marcării CE trebuie să fie în conformitate cu Directiva 93/68/EC şi trebuie să
fie prezentat pe eticheta însoţitoare, de exemplu pe bonul de livrare.
Următoarele informaţii trebuie să însoţească marcajul CE:
- numărul de identificare de pe certificat (numai pentru produse sub sistemul 2+);
- numele sau marca de identificare şi adresa înregistrată a producătorului;
- ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat marcajul;
- numărul certificatului de control al producţiei în fabrică (numai pentru produse sub

sistemul 2+);
- referinţă la acest standard european;
37
SR EN 13242+A1:2008
- descrierea produsului: numele generic, materialul, dimensiunile, ... şi utilizarea prevăzută;
- informaţii asupra caracteristicilor esenţiale relevante din tabelul ZA.1;
- valorile declarate şi, acolo unde este cazul, nivelul sau clasa/categoria (inclusiv
“satisface” pentru cerinţele satisface /nu satisface, acolo unde este necesar) care
trebuie declarat pentru fiecare caracteristică esenţială, aşa cum este indicat în “note”
din tabelul ZA.1, şi “nici o performanţă determinată” pentru caracteristicile unde acest
lucru este relevant.
Opţiunea “nici o performanţă determinată” (NPD) poate să nu fie folosită acolo unde caracteristica
este supusă unui nivel deprag. Altfel, opţiunea NPD poate fi folosită atunci când şi acolo unde, o
utilizare prevăzută indicată nu este supusă unor cerinţe reglementate.
NOTĂ – Legislaţia europeană fără derogări naţionale nu este necesar să fie menţionată.
Figurile ZA.1 şi ZA.2 prezintă exemple ale informaţiilor care trebuie indicate pe etichetă, ambalaj
şi/sau documentele comerciale.
38
SR EN 13242+A1:2008
!
Marcaj de conformitate constând
din simbolul CE prezentat în
directiva 93/68/CEE
0123 Numărul de identificare al

organismului notificat
Numele sau marca de identificare

Orice Co SRL, P.O. Box 21, B – 1050 şi adresa sediului producătorului
07 Ultimele două cifre ale anului

aplicării marcajului
0123-CPD-0456 Numărul certificatului CE

EN 13242:2002+A1:2007 Numărul standardului european
Agregate pentru materiale nelegate şi legate hidraulic pentru lucrări Descrierea produsului
de inginerie civilă şi construcţii de drumuri şi
Forma granulelor Valoare declarată (Fl)

Informaţii relative la produs şi la
Clasa de granulozitate Denumire ( d/D) şi categorie de caracteristicele reglementate
toleranţă de exemplu
Gc80-20 )
Densitatea granulelor
3
Valoare declarată (Mg/m )
Puritate
Conţinut de părţi fine Categorie ( de exemplu f16)
Calitatea părţilor fine Trecut/Refuz (%,MB,SE)
Limită/valoare declarată
Procent de granule sfărâmate Categorie (de exemplu C90/3 )
Rezistenţă la fragmentare/sfărâmare Categorie ( de exemplu LA50 )
Categorie (de exemplu V5)

Stabilitate de volum
Valoare declarată (masa fracţiunii în %)
Absorbţie apă/sucţiune
Compoziţie/conţinut:
Clasificarea agregatelor grosiere reciclate
Categorie (de exemplu Rc 90, X1-, FL10-)
Sulfaţi solubili în apă ai agregatelor
Reciclate Categorie (de exemplu SS 0,7)
Sulfaţi solubili în acizi Categorie (de exemplu AS 0,7)
Sulf total Categorie (de exemplu S NR)
Componenţi care influenţează negativ Trecut/refuz valoare-prag (Timp de întărire
viteza de priză şi întărirea amestecurilor în min şi
legate hidraulic rezistenţa la
compresiune S%)
Rezistenţa la uzură Categorie (de exemplu MDE25)
Emisie de metale grele Valoare de prag valabilă la locul de utilizare

3
Emisie de substanţe periculoase De exemplu:substanţa X:0,2µm
Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ Categorie (de exemplu F4 sau MS25)

"
Figura ZA.1 - Exemplu de informaţii ale marcajului CE pentru agregatele relevante
sub sistemul 2+
In plus faţă de orice informaţii specifice cu privire la substanţele periculoase prezentate mai sus,
produsul trebuie să fie, de asemenea, însoţit, atunci când şi unde se cere şi în formă
39
SR EN 13242+A1:2008
corespunzătoare, de lista documentaţiei şi orice altă legislaţie asupra substanţelor periculoase faţă de
care se pretinde conformitatea, împreună cu informaţiile cerute de acea legislaţie.
40
SR EN 13242+A1:2008
Marcaj de conformitate
constând din simbolul CE
prezentat în directiva
93/68/CEE
Numărul de identificare al
0123 organismului notificat
Numele sau marca de

identificare şi adresa sediului
Orice Co SRL, P.O. Box 21, B – 1050 producătorului
07 Ultimele două cifre ale anului

aplicării marcajului
Numărul standardului
EN 13242:2002+A1:2007 european
Agregate pentru materiale nelegate şi legate hidraulic pentru lucrări Descrierea produsului
de inginerie civilă şi construcţii de drumuri şi
Forma granulelor Valoare declarată (Fl)

Informaţii relative la produs şi
Clasa de granulozitate Denumire ( d/D) şi categorie de la caracteristicele
toleranţă de exemplu reglementate
Gc80-20 )
Densitatea granulelor
3
Valoare declarată (Mg/m )
Puritate
Conţinut de părţi fine Categorie ( de exemplu f16)
Calitatea părţilor fine Trecut/Refuz (%,MB,SE)
Valoare prag/
valoare declarată
Procent de granule sfărâmate Categorie (de exemplu C90/3 )
Rezistenţă la fragmentare/sfărâmare Categorie ( de exemplu LA50 )
Categorie (de exemplu V5)

Stabilitate de volum
Valoare declarată (masa fracţiunii în %)
Absorbţie apă/sucţiune
Compoziţie/conţinut:
Clasificarea agregatelor grosiere reciclate
Categorie (de exemplu Rc 90, X1-, FL10-)
Sulfaţi solubili în apă ai agregatelor
Reciclate Categorie (de exemplu SS 0,7)
Sulfaţi solubili în acizi Categorie (de exemplu AS 0,2)
Sulf total Categorie (de exemplu S NR)
Componenţi care influenţează negativ Trecut/refuz valoare-prag (Timp de întărire
viteza de priză şi întărirea amestecurilor în min şi
legate hidraulic rezistenţa la
compresiune S%)
Rezistenţa la uzură Categorie (de exemplu MDE25)
Emisie de metale grele Valoare de prag valabilă la locul de utilizare

3
Emisie de substanţe periculoase De exemplu:substanţa X:0,2µm
Rezistenţă la îngheţ-dezgheţ Categorie (de exemplu F4 sau MS25)
Figura ZA.2 - Exemplu de informaţii ale marcajului CE pentru agregatele relevante

sub sistemul 2
In plus faţă de orice informaţii specifice cu privire la substanţele periculoase prezentate mai sus,
produsul trebuie să fie, de asemenea, însoţit, atunci când şi unde se cere şi în formă
corespunzătoare, de lista documentaţiei şi orice altă legislaţie asupra substanţelor periculoase faţă de
care se pretinde conformitatea, împreună cu informaţiile cerute de acea legislaţie.
41
SR EN 13242+A1:2008
Bibliografie
[1] !EN 12620, Aggregates for concrete
[2] EN 13043, Aggregates for bituminous mixtures and surface treatments for roads, airfields and
other trafficked areas
[3] EN 13055-1, Lightweight aggregates - Part 1: lightweight aggregates for concrete, mortar and
grout"
[4] !EN 13055-2, Lightweight aggregates - Part 2: Lightweight aggregates for bituminous mixtures
and surface treatment and for unbound and bound applications"
[5] !EN 13139, Aggregates for mortar
[6] EN 13383-1, Armourstone - Part 1: Specification
[7] EN 13450, Aggregates for railway ballast"
42
SR EN 13242+A1:2008
Anexa naţională NA
(informativă)
Corespondenţa standardelelor europene cu standardele române

EN 196-2:2005 IDT SR EN 196-2:2006
Metode de încercări ale cimenturilor. Partea 2: Analiza chimică a
cimenturilor
EN 932-3:1996 IDT SR EN 932-3:1998

Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale
agregatelor. Partea 3: Procedură şi terminologie pentru
descriere petrografică simplificată
EN 932-5:1999 IDT SR EN 932-5:2001,

Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale
agregatelor. Partea 3: Procedură şi terminologie pentru
descriere petrografică simplificată
EN 933-1:1997 IDT SR EN 933-1:2002

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale
agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii. Analiza
granulometrică prin cernere
EN 933-3:1997 SR EN 933-3:2002
agregatelor. Partea 3: Determinarea formei granulelor.
Coeficient de aplatizare
EN 933-4:2008 IDT SR EN 933-4:2008

agregatelor. Partea 4: Determinarea formei particulelor.
Coeficient de formă
EN 933-5:1998 IDT SR EN 933-5:2001

agregatelor. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe
concasate şi sfărâmate din agregate grosiere
EN 933-8:1999 IDT SR EN 933-8:2001

agregatelor. Partea 8: Evaluarea părţilor fine. Determinarea
echivalentului de nisip
EN 933-9:1998 IDT SR EN 933-9:2001

agregatelor. Partea 9: Evaluarea părţilor fine. Încercare cu
albastru de metilen
prEN 933-11 _ _
EN 1097-1:1996 IDT SR EN 1097-1:1998

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice
ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură
(micro-Deval)
EN 1097-2:1998 IDT SR EN 1097-2:2002

ale agregatelor. Partea 2: Metode pentru determinarea
rezistenţei la sfărâmare
43
SR EN 13242+A1:2008
EN 1097-6:2000 IDT SR EN 1097-6:2002
ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale şi a
coeficientului de absorbţie a apei
EN 1367-1:2007 IDT SR EN 1367-1:2007

Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de
alterabilitate ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei
la îngheţ-dezgheţ
EN 1367-2:1998 IDT SR EN 1367-2:2002

alterabilitate ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei
la îngheţ-dezgheţ
EN 1367-3:2001 IDT SR EN 1367-3:2002

alterabilitate ale agregatelor. Partea 3: Încercarea prin fierbere a
bazalturilor supuse radiaţiei solare
EN 1744-1:1998 IDT SR EN 1744-1:2004

Încercări pentru determinarea proprietăţilor chimice ale
agregatelor. Partea 1: Analiză chimică
EN 1744-3:2002 IDT SR EN 1744-3:2003

Încercări pentru determinarea proprietăţilor chimice ale
agregatelor. Partea 3: Pregătirea eluaţilor prin lixifierea
agregatelor
ISO 565:1990 IDT SR ISO 565:1997

Site de încercare. Ţesături metalice, table metalice perforate şi
folii electroperforate. Dimensiuni nominale ale ochiurilor
Standardele europene:EN 1744-1 şi EN 1744-3, pentru care nu există standarde române

corespondente, se utilizează împreună cu prezentul standard.
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene la care se face referinţă
(respectiv standardele române identice cu acestea).
Simbolul gradului de echivalenţă ( IDT – identic ), conform SR 10000-8.
44
Standardul european EN 13242:2002+A1:20007 a fost acceptat ca standard român de către comitetul
tehnic CT 321 – Beton şi prefabricate de beton
Membrii Comitetului de lectură care au verificat acest standard european EN 13242:2002+A1:20007
dl. Dan Paul GEORGESCU UTCB Preşedinte al comitetului tehnic

321 – Beton şi prefabricate de beton
dl. Constantin Dorinel VOINITCHI UTCB Membru al comitetului tehnic

321 – Beton şi prefabricate de beton
dna Ecaterina ARAMĂ ASRO Expert ASRO
Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare.

Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a
tuturor modificărilor.
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în

Buletinul Standardizării.

SREN - 13242 A1-2008

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SREN - 13242 A1-2008

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 91.100.

Agregate din materiale nelegate sau legate

Aggregates for unbound and hydraulically bound materials

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 30 iunie 2008

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

This standard is identical with the European Standard

La présente norme est identique à la Norme européenne

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Standardul european EN 13242:2002+A1:2007 a fost adoptat ca standard român prin notă de

Standardul român SR EN 13242+A1:2008 înlocuieşte standardul SR EN 13242:2003 şi erata sa,

Gradul de echivalenţă (IDT – identic), conform SR 10000-8.

ICS 91.100.15 Înlocuieşte EN 13242:2002

Agregate din materiale nelegate sau legate hidraulic pentru utilizare în

Aggregates for unbound and Granulats pour matériaux Gesteinskörnungen für

© 2007 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice

Anexa A (normativa) Evaluarea părţii fine ………………………………………………………. 20

Anexa B (informativă) Note privind rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a agregatelor ………………. 21

Acest document înlocuieşte EN 13242:2002.

EN 12620 Agregate pentru beton.

EN 13043 Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru finisarea suprafeţelor, utilizate la

EN 13139 Agregate pentru mortar

EN 13383-1 Anrocamente – Part 1: Specificaţii

!EN 13450" Agregate pentru balast pentru calea ferată

Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC organismele de standardizare naţionale ale

Acest standard european serveşte la evaluarea conformităţii produselor.

NOTA 2 – Proprietăţile agregatelor uşoare sunt stabilite în EN 13055-2.

EN 196-2 Methods of testing cement – Part 2: Chemical analysis of cement

EN 933-1 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 1: Determination of particle

EN 933-3 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 3: Determination of particle

EN 933-4 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 4: Determination of particle

EN 933-5 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 5: Determination of

EN 933-8 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 8: Assessment of fines –

EN 933-9 Tests for geometrical properties of aggregates – Part 9: Assessment of fines –

EN 1367-1 Tests for thermal and weathering properties of aggregation – Part 1:

EN 1744-3 Tests for chemical properties of aggregates – Part 3: Preparation of eluates by

3.2 agregat natural

3.3 agregat artificial

3.4 agregat reciclat

3.5 agregat de greutate normală

3.6 clasă de granulozitate

3.7 agregat fin

3.8 agregat grosier

3.9 agregat de amestec

3.10 parte fină

NOTĂ – Nu există nici o relaţie între categoriile diferitelor caracteristici.

3.13 trecut (subgranulaţie)

3.14 rămas (supragranulaţie)

4.2 Clase de granulozitate

Tabelul 1 – Dimensiunile sitelor pentru stabilirea claselor de granulozitate

Dimensiune Procent de trecere exprimat ca masă Categorie

100 98 la 100 85 la 99 0 la 15 0 la 5 GC 85-15

4.3.2 Agregat grosier

- toate granulozităţile trebuie să se încadreze între limitele generale indicate în tabelul 3;

Tabelul 3 – Categorii ale limitelor generale şi toleranţelor agregatelor grosiere

Limite generale şi toleranţe pentru sitele

Agregatele fine şi agregatele de amestec trebuie să respecte condiţiile generale de granulozitate

Tabelul 4 – Categorii de toleranţe ale granulozităţii tip declarate de producător

4.4 Forma agregatului grosier

Tabelul 5 – Categorii pentru valorile maxime ale indicelui de aplatizare

Tabelul 6 – Categorii pentru valorile maxime ale indicelui de aplatizare

Tabelul 7 – Categorii pentru procentul de particule concasate sau sparte şi

Fracţiunea de masă de Fracţiunea de masă de

4.6 Conţinut de părţi fine