În ce măsură considerați democrația ireversibilă?

De ce eșuează democrațiile?

Inainte de toate, pentru o utilizare cat mai corecta a termenilor voi incepe cu o definire a
lor, astfel avem, ireversibil, care conform Dexonline reprezinta acel moment, fenomen,
activitate, care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială;
nereversibil, si cuvantul democratie care reprezinta o formă de organizare și de conducere
politică a societății, bazată pe principiul exercitării puterii de către popor. Cu toate ca cea din
urma cunoaste o multitudine de variante si forme, esența este aceasi. Cred cu tarie ca democratia
este cel mai bun regim posibil fiindca acesta oferă sansa fiecărui cetatean al acelei entitati sa isi
exprime votul si doleanta in conformitatea cu legile in vigoare.

In primul si primul rand, un stat democratic prezinta un set de reguli bine definite, care
sunt respectate, iar un regim este numit democratic, doar atunci cand conducatorii conduc in mod
democratic. O democratie sanatoase este o “democratie consolidata”, iar prin asta ne referim la
un regim politic in care democratia ca sistem complex de institutii, reguli si stimulente si
constrangeri modelate a devenit “singurul joc acceptat” .Pentru a obtine o democratie
consolidata, gradul necesar de autonomie a societatii civile si politice trebuie sa fie inradacinat si
sprijinit de o a treia arena, domnia legii.

Conditia constitutionalismului este indispensabila. Un stat de drept este crucial pentru

consolidarea democratiei. Este cea mai importanta modalitate continua si regulata prin care
guvernul ales si administratia de stat se supun unei retele de legi, tribunale, agentii
semiautonome de control si norme ale societatii civile, care controleaza tendinte ilegale ale
statului si, totodata, se fixeaza ferm intr-o retea interconectata de mecanisme ce necesita
transparenta si responsabilitate.
 Procesul de consolidare a democrațiilor nu necesită în acest caz o democrație de o calitate
ridicată , nici o societate de o calitate ridicată, instituțiile democratice – sunt numai un set de
instituții publice ce afectează viața cetățenilor. Chiar și în democrațiile consolidate instituțiile nu
sunt toate controlate de oficialități alese deși multe sunt supravegheate de persoane alese de
cetățeni. Aceste instituții operează într-un cadru legal creat de corpuri alese, așadar își derivă
autoritatea din acestea. Calitatea vieții publice este în mare măsură o reflecție nu a caracterului
democratic sau nedemocratic al regimului ci al calității celorlalte instituții.

Analiza culturii democratice are la bază 2 presupoziṭii, conform lui Robert Dahl,

1. Orice sistem politic, inclusiv sistemul democratice ajunge la un anumit moment să se

confrunte cu crize puternice

2. O cultură democratică puternică solidă ajută la depăṣirea crizelor într-o ṭară democratică.

Valorile ce stau la baza nastereii acestui curent politic sunt libertatea, egalitatea, justitia si
solidaritatea, fiecare jucand un rol esential in pastrarea echilibrului democratiei si tot odata,
acestea joaca un rol important cand vine vorba de confirmarea faptului ca democratia este cel
mai bun regim posibil,

Libertatea ne spune ca noua lume a muncii presupune, fără îndoială, noi promisiuni ale
libertăţii. Un grup mic, dar nu de neglijat, precum sunt liber-profesioniştii sau „auto-managerii”,
poate beneficia de libertatea de a-şi organiza individual munca sub formă de proiecte, fără a fi
supus controlului unui șef. Adiţional, acest grup poate solicita o recompensă substanţială pentru
flexibilitatea sa. Cu resurse suficiente, lucrătorii din acest grup pot transforma angajarea pe
termen scurt într-o oportunitate a instruirilor ulterioare. Pentru muncitorii cu angajare precară,
fără protecţie financiară, o asemenea situaţie este o catastrofă majoră ce reduce drastic atât
libertăţile pozitive, cât şi pe cele negative. Potrivit lui John Locke, se disting trei dimensiuni ale
libertăţii: libertatea de a dispune de persoana proprie, libertatea de gândire și a simţurilor și
libertatea de a dispune de proprietatea dobândită în mod legal. Aceste trei dimensiuni ale
libertăţii au fost incorporate în nenumărate constituţii ale lumii și în definiţiile privind drepturile
fundamentale ale omului din legile fundamentale. În plus, multiple și diverse teorii au făcut
trimitere și au interpretat definiţia lui Locke.
 Vorbind in numele justitiei si egalitatii aflam ca ce este echitabil, şi cine și pentru ce are
dreptul să înainteze revendicări legitime, rămâne, în mod decisiv co-determinat de statutul de
angajare. Pe plan istoric, dorinţa cuiva de a avea o contribuţie activă, demonstrată de munca
acestuia, îi asigura dreptul de participare în societate. Chiar şi atunci însă acest concept al
justiţiei făcea o delimitare strictă între grupurile sociale – de exemplu, între sexe – şi integra
tendinţele spre individualizarea responsabilităţi. Justiţia este valoarea fundamentală în ceea ce
priveşte distribuţia bunurilor materiale şi nemateriale. Acestea fiind spuse, democraţia socială nu
are un concept standard al justiţiei la care să apeleze. Ca principiu de legitimare justiţia este
eficientă din punct de vedere social, însă din punct de vedere teoretic e controversată. Justiţia, în
mod clar, trebuie să fie abordată în diverse moduri în diferite sfere sociale. Egalitatea, ca
distribuţie echitabilă a bunurilor, nu are nevoie de justificări. Devierile de la aceasta trebuie să fie
definite şi negociate din punctul de vedere al justiţiei. Libertatea autentică este de neconceput
fără egalitate.

Solidaritatea vorbeste despre restructurarea sistemelor colective de siguranţă – expresia

instituţională a solidarităţii în sistemul vechi de angajare – poate fi înţeleasă ca un element al
crizei generale a comportamentului solidarist. În situaţia actuală, principala linie de confruntare
socială dintre „cei de sus” şi „cei de jos”, și unde aceste sisteme se ciocnesc, se deplasează prin
divizarea dintre „interior” şi „exterior”. Cele două distincţii nu se exclud reciproc, dar conduc la
conflicte sociale total diferite. Solidaritatea poate fi definită, după unii autori , ca: un sentiment al
comunităţii şi responsabilităţii mutuale, care rezultă dintr-un set comun de interese, şi îşi găseşte
expresie într-un comportament spre binele societăţii, iar în unele cazuri chiar în detrimentul
intereselor individuale pe termen scurt, şi depăşeşte cadrul revendicărilor formale de justiţie
reciprocă. „Solidaritatea” este, așadar, o chestiune de „identitate socială” comună, care provine
dintr-un mod similar de viaţă şi valori comune.

Acestea fiind spuse, conform valorilor care stau la baza democratiei, stiu si cred cu tarie ca
acest regim, este cel mai bun posibil.
Bibliografie:

1. R. Dahl, Democrația şi criticii ei, Institutul European, Iaşi, 2002,

2. Giovanni Sartori, Teoria democraţiei reinterpretată, Editura Polirom, Iaşi, 1999
3. R. Dahl, Poliarhiile, Institutul European, Iaşi, 2000