Despre Libertatea de opinie

Beșleagă Ioana

În capitolul 2 din lucrarea filosofică a lui John Stuart Mill, „Despre Libertate” sunt aduse
4 argumente cu privire la beneficiul libertății de exprimare. Idei pe care ar fi bine să le aplicăm în
viața de zi cu zi, să fim conștienți că fiecare are dreptul la opinie și că trebuie argumentat de ce
opinia noastră este adevărată, să ascultăm de ce opinia celuilalt este adevărată și să ținem cont că
adevărul poate fi undeva la mijloc (este relativ).

În primul rând la primul argument („În primul rând, dacã o opinie este înăbușită, rămâne
posibil ca, pe cât putem noi ști cu siguranță, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucru
înseamnă, a presupune că noi înșine suntem infailibili.” 1) a crede în infaibilitate este periculos
pentru că îi dă acelei persoane prea multă putere. Dacă o persoană pretinde că este infailibilă pe
un subiect, este de imaginat că ar putea pretinde că este infailibilă în general și, astfel încearcă să
își impună punctul de vedere în orice discuție chiar și în cele în care nu are pregătirea sau
informația necesară. Astfel de persoane vor încerca să își impună punctele de vedere asupra celor
din jur. Acest lucru încalcă libertatea individuală și împiedică dezvoltarea societății, deoarece
astfel de oameni ar reduce inevitabil orice discuție despre opinii la punctul lor de vedere. Iar
persoanele din jur nu ar mai putea aduce noi idei care ar putea dezvolta noi moduri de viață sau
de gândire. Concluzia este că chiar dacă noi credem că punctul de vedere al celuilalt este greșit,
există mari șanse ca el să aibă dreptate și noi să greșim. De aceea într-o discuție, trebuie venit cu
argumente diplomatice asupra subiectului și să se aducă dovezi convingătoare în cazul unui
contraargument și mai ales să îl ascultăm pe celălalt.

În al doilea rând la al doilea argument („În al doilea rând, chiar dacă opinia înăbușită ar fi
greșită, ea poate să conțină, și foarte adesea conține, un dram de adevăr; și cum opinia generalã
sau dominantă într-o anumită chestiune reprezintã nu mai rareori sau chiar niciodată întregul
adevăr, nu mai prin confruntarea opiniilor opuse putem avea șansa de a ajunge la restul
adevărului.”2) nu există opinii adevărate sau false. Deși opinia redusă la tăcere este este greșită,

1
John Stuart Mill, Despre Libertate, editura Humanitas, București, 2014, traducere de Adrian-Paul Iliescu, pp. 118.
2
Op cit., pp. 118.
ea poate conține o porțiune de adevăr și după cum știm opinia generală cu privire la orice subiect
este rareori întregul adevăr, doar prin ciocnirea opiniilor adverse restul adevărului are vreo șansă
de a fi furnizat și de a ieși la iveală. În orice discuție chiar dacă punctul de vedere al al
individului este greșit, corect este să ascultăm până la capăt pentru a ne face o părere corectă
asupra informației furnizate de interlocutor.

În al treilea rând la al treilea argument („În al treilea rând, chiar dacă opinia unanim
admisă ar fi nu doar adevărată, ci ar cuprinde întregul adevăr, dacã nu se permite ca ea să fie
contestată cu toată vigoarea și seriozitatea, cei mai mulți dintre aceia care o acceptă o vor
împărtăși în felul în care sunt împărtășite prejudecățile, cu prea puțină înțelegere și sensibilitate
pentru temeiurile ei raționale. Și nu nu mai atât. 3”), chiar dacă opinia primită poate să reprezinte
întregul adevăr, este bine ca acea opinie să fie înțeleasă și nu luată ca atare. Prin urmare este bine
să se explice de ce acea opinie este corectă. Chiar dacă există subiecte complexe astfel încât este
greu să le explicăm este bine să aducem o cât de mică explicație pentru că altfel este percepută
aceea opinie de către interlocutor.

În al patrulea rând pentru ultimul argument („În al patrulea rând, există chiar pericolul ca
însuși înțelesul doctrinei să se piardă ori să fie sărăcit, în care caz ea nu ar mai putea sã-și
exercite efectul vital asupra caracterului și comportării oamenilor, devenind o simplã declarație
formală, incapabilă de a aduce vreun folos, dar ocupând totuși un loc în câmpul ideilor, și
împiedicând formarea unor convingeri adevărate și sincere pe baza rațiunii sau a experienței
personale.4”), Dacă opinia nu este explicată și este luată ca atare în timp ea iși poate pierde
importanța și ajunge să nu mai aibă nici un fundament.

În concluzie pentru a lua cele mai bune decizii în viață oamenii, trebuie să se folosească
de conversații și experiențe. Persoanele corecte își păstrează mintea deschisă la toate ideile și
caută argumente opuse, realizând necesitatea unui avocat al diavolului. Adevărul poate să apară
doar în urma schimburilor de opinii.

3
Op cit, pp. 118.
4
Op cit, pp. 118