Facultatea de Istorie

Anul I, master: „Istoria Ideilor, Mentalităților și Culturii de Masă curs Tehnici și practici ale
lecturii
Beșleagă Ioana

Jurnalul ca literatură de ficțiune

Studiu de caz: Jurnalul lui Arșavir Acterian

Definiția jurnalului intim se referă la un ansamblu de însemnări ale evenimentelor din

viața individului și care se încadrează în genul autobiografic. De obicei, jurnalul este scris de
mână, dar, în prezent, poate fi scris în format digital. Jurnalele sunt împărțite în mai multe
tipologii: jurnale de călătorie, jurnale de modă, jurnale de bord, jurnale de cart, jurnale ale
campaniilor militare și jurnale literare (sau jurnale de ficțiune).
În această lucrare mi-am propus să detaliez jurnalele scriitorilor, care au avut ca scop
să fie opere literare de sine stătătoare. Jurnalul analizat este cel a lui Arșavir Acterian (1929-
1945, 1958-1990)1.
Jurnalul ca formă literară a apărut foarte târziu în secolul al XIX-lea prin jurnalul
scriitorului francez Stendhal. Jurnalele de opere literare au un motiv estetic 2. Acestea sunt
concepute să prezinte cronici ale unor epoci istorice și să scrie pentru un public. Aceasta
respectă trăsăturile genului autobiografic: datarea zilnică a evenimentelor, trăirile autorului de
jurnal în corespondență cu evenimentul respectiv, spontaneitatea. Se pune foarte mult accent
pe limbaj și stil ca să fie accesibil cititorului. În jurnale se împletesc elemente din epic, eseul
moralistic și eseul filosofic. Toate acestea transformă jurnalul într-un roman indirect, iar
naratorul jurnalului devine, indirect, un personaj3.
Jurnalul lui Arșavir Acterian se încadrează în jurnalul de ficțiune fiindcă se încadrează
are funcție estetică și redă fidel cele două epoci istorice românești (perioada interbelică și
perioada comunistă). Acterian respectă cele trei elemente ale genului: datarea zilnică,
spontaneitate și trăirile4. Stilul acestuia este unul leneș. În jurnalul său, Arșavir Acterian se
transformă într-un personaj fără calități extraordinare, care își motivează existența prin
confesiunile sale.

1
Arșavir Acterian, Jurnal. 1929-1945/1958-1990, Editura „Humanitas”, 2008, București.
2
Eugen Simion, Ficțiunea jurnalului intim. Vol I Există o poetică a jurnalului?, Editura „Univers Enciclopedic”,
București, 2004, p.72.
3
Ibidem, pp. 74-75.
4
Idem, Vol III. Diarismul românesc, p.300.

1
Facultatea de Istorie
Anul I, master: „Istoria Ideilor, Mentalităților și Culturii de Masă curs Tehnici și practici ale
lecturii
Beșleagă Ioana

Arșavir Acterian (1907-1997) s-a născut la Constanța ca cel de-al doilea copil a
familiei Acterian, familie armeană și a avut ca frați pe Haig (dramaturg) și pe Jeni 5. Arșavir
Acterian a absolvit Facultatea de Drept din București și a făcut parte din „Generația de la
1927”, alături de intelectualii români: Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea
Vulcănescu, Nae Ionescu, Petre Țuțea etc6. Această generație a fost cunoscută pentru
simpatiile legionare.
Arșavir a colaborat la diverse reviste legionare precum: „Excelsior”, „Ideea
românească”, „Vremea” și „Cuvântul” conduse de Nae Ionescu și „Axa” a lui Mihail
Polihroniade.
Între 1946 și 1949, Arșavir Acterian a lucrat la un anticariat împreună cu C.A.
Donescu. În perioada comunistă, el a fost închis de două ori. Prima dată, el a fost închis între
1949 și 1953, iar a doua oară între 1959 și 1963 ca membru al lotului Noica-Pillat. După
1963, acesta și-a câștigat existența ca ajutor de mozaicar, librar și documentarist la Centrul de
Hematologie din București. După căderea comunismului, Acterian a publicat jurnalele fraților
săi, Haig și Jeni7 (în condițiile în care a spus în jurnalul ei că nu vrea să fie publicată). Acesta
moare în 1997 cu o zi înainte să împlinească 90 de ani8.
În anii 1990, jurnalul lui Arșavir a fost publicat fragmentar în jurnalele de presă. În
2008, editura Humanitas a publicat ediția completă a jurnalului. Acesta este împărțit în două
categorii, ambele scrise în perioade diferite9:
a) Jurnalul unui leneș: 1929-1945, care ilustrează trecutul său ca membru legionar;
b) Jurnalul lui Nastratin: 1958-1990, care prezintă perioada comunistă și activitatea
din perioada sa de detenție.
Pentru analiza acestui jurnal, mi-am pus următoarele întrebări de cercetare: prin ce se
remarcă jurnalul lui Acterian față de alte jurnale ale scriitorilor? ce scop a avut jurnalul lui, de
ce Acterian nu a mai publicat alte cărți în afară de jurnalul său? de ce Acterian omite să
descrie perioada sa de detenție sau trecutul său legionar?
5
Vor fi cunoscuți ca „Tripleta Acterian”.
6
Marcel Cozmuță, Arșavir Acterian- membru al generației ’27, Revista Transilvania, nr. 6, 2016, Brașov, pp.
54-55.
7
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulțumit, Editura „Humanitas”, 2021 (a treia ediție), București.
8
Dicţionarul general al literaturii române, vol. I, (A-B), 2004, Editura „Univers Enciclopedic”, București pp.
25-26.
9
Gabriela Predescu, Arșavir Acterian- Destin între Jurnal și Istorie, https://societatesicultura.ro/2017/03/arsavir-
acterian/ , accesat pe data 16.08.2022.

2
Facultatea de Istorie
Anul I, master: „Istoria Ideilor, Mentalităților și Culturii de Masă curs Tehnici și practici ale
lecturii
Beșleagă Ioana

Acterian se remarcă prin creionarea celor două epoci din istoria românilor prin diverse
sentimente (relația viață-moarte, iubire, cunoașterea, adevărul, suferința). Deși poate fi un
exemplu de “ratare” (nu a fost căsătorit, nu a scris o mare operă, nu a avut funcții importante),
pe care și-o asumă, rămâne un fidel al ideilor, al iubirii, al binelui, sentimente ce sunt tipic
feminine: „Suferință: febră, descumpănire, agitație. Bucurie: înflorire, creștere în lumină,
mulțumire, adesea senzuală. Sunt bucurii mari și mici, frumoase și urâte, îngrozitoare și
minunate. Întocmai ca și suferințele.”10.
Tot Arșavir descrie suferințele pe care le-a avut după moartea surorii sale, Jeni: „Jeni a
lăsat un gol în mine pe care nimic nu-l poate acoperi. Gol sfâșietor. Parcă nici la pierderea
mamei, nici la dispariția lui Haig, nici la moartea lui tati, nici la ireparabile rupturi cu doi din
cei mai iubiți dascăli ai mei n-am simțit o asemenea durere persistentă și înlățuitoare.”11
Jurnalul lui Acterian a avut ca scop să fie publicat pe piață ca o cronică literară și nu
ca un jurnal intim. Acesta prezintă o cronică culturală a evenimentelor cotidiene: lansarea
unui nou film la cinematograf („Domnișoara Else a lui Schnitzler, un film cu Elisabeth
Bergner și Basserman. Romanul nu-și pierde nimic din valoare în interpretarea unor asemenea
actori. Jurnalul adolescenței cu exarcebată sensibilitate, adusă la exasperare de nesăbuința
părinților, își află o zguduitor de reală exprimare în film. Elisabeth Bergner, formidabilă” 12),
recenzia unei cărți literare sau un jurnal („Citesc pe Novalis. Jurnalul intim. E grozav ce se
întâmplă cu noi. Citind Jurnalul, am încercat să mă pun în stările de suflet ale celui ce scria
acum 150 de ani. Când te gândești că Novalis a strâns zilnic aceste cuvinte pe caiet, fraze care
să rezume o zi, câteva zile, suferințe, bucurii, ești pe drept cuvânt cutremurat. Novalis și-a
propus să se sinucidă după moartea Sofiei. Absurzi sunt, zău, oamenii. Și-și repetă zilnic, și-și
întărește zilnic hotărârea acest Novalis. Viața însă îl fură zilnic hotărârii. Și n-apucă să se
sinucidă.”13), opinii asupra unor intelectuali români sau despre un grup intelectual, precum
Criterion14 („Mircea Eliade, care încearcă în unele din nuvele sale fantastice să ilustreze literar
câte o idee mai dragă lui dintr-un domeniu neliterar, cum e disciplina în care s-a specializat și

10
Arșavir Acterian, Op. cit, p. 33.
11
Arșavir Acterian, Op.cit., p. 142.
12
Arșavir Acterian, Op. cit., pp. 70-71.
13
Arșavir Acterian, Op. cit., pp. 115-116.
14
Criterion a fost o asociație a intelectualilor români din perioada interbelică. Se punea accent pe filozofie, arte și
litere.

3
Facultatea de Istorie
Anul I, master: „Istoria Ideilor, Mentalităților și Culturii de Masă curs Tehnici și practici ale
lecturii
Beșleagă Ioana

a căpătat o celebritate internațională: istoria religiilor”15), despre vizitele la muzee („Am

vizitat Muzeul de Artă, splendidă colecție- pe cât posibil pusă în valoare- cu adevărate
nestemate semnate Grigorescu, Luchian, Andreescu, Petrașcu, Pallady, Tonitza, Ștefan
Dumitrescu, Șirato, Ștefan Popescu, Lucian Grigorescu și mulți, mulți alții.”16).
În jurnalul lui Acterian apar teorii despre importanța lecturii și a scrisului. El consideră
literatura și scrierea ca niște activități de suflet. Procesul de scriere este considerat, de către
Acterian, un ansamblu de sentimente: „Scrisul poate fi un joc, un amuzament, o aventură
spirituală, un calvar, un chin, mijloc de a satisface anumite ambiții , mijloc de a satisface
vanitatea, mijloc de a parveni, mijloc de a cuceri gloria, mijloc de batjocorire […].”17 În
viziunea lui, literatura reprezintă singura sursă de alinare: „Literatura poate intesifica și
amplifica viziuni, poate statornici o gândire, poate modela și zugrăvi un suflet. N-avem de ce
să ne speriem de ea și s-o condamnăm. Literatura poate alina suferința unor singuratici, poate
mângâia pe cei neliniștiți, poate delecta pe cei plictisiți.”18
Arșavir Acterian nu s-a remarcat cu nimic în domeniul literaturii. Spre deosebire de
Liviu Rebreanu, Lucian Blaga sau Mircea Eliade, care s-au remarcat prin operele lor literare
și au deținut la rândul lor jurnale, el are în repertoriul său literar doar jurnalul său care este o
frescă a celor două epoci (perioada interbelică și perioada comunistă).
Când a scris jurnalul, Arșavir a omis cu intenție anumite detalii din trecutul său
legionar și din perioadele de detenție din perioada comunistă. Având în vedere că jurnalul lui
a avut rol de cronică culturală pentru cele două epoci, elementul politic nu se regăsește în
jurnal. În prima parte din jurnal, Acterian a avut simpatii cu privire la legionari, dar, spre
deosebire de ceilalți intelectuali și de fratele său Haig, el a redactat articole propagandistice cu
privire la aceștia.
În jurnal, el s-a considerat un adept a lui Gandhi („Încep să citesc autobiografia lui
Gandhi. Mă așteptam la altceva. Găsesc un om de acțiune, un european care uzează de metode
indiene de luptă. India pe care mi-o închipui eu este, poate, o simplă închipuire. Poate.”19).
În cea de-a doua parte din jurnal, cu privire la perioada comunistă, Acterian
menționează cu reținere în ultimele sale însemnări perioada în care el a lucrat la Canal în
15
Arșavir Acterian, Op. cit., p. 254.
16
Arșavir Acterian, Op.cit., p. 151.
17
Arșavir Acterian, Op. cit., p. 306.
18
Arșavir Acterian, Op.cit., pp. 64-65.
19
Arșavir Acterian, Op. cit., p. 117.

4
Facultatea de Istorie
Anul I, master: „Istoria Ideilor, Mentalităților și Culturii de Masă curs Tehnici și practici ale
lecturii
Beșleagă Ioana

timpul primei detenții ale sale. El povestește că a fost mutat în închisori diferite (Jilava, Aiud,
Canal-Peninsula): „După împlinirea pedepsei de trei ani, m-am pomenit cu așa-zisa „pedeapsă
administrativă” de un an, pe care am ispășit-o tot la Canal, dar la Capul Midia, sub
conducerea draconică a unui colonel (de nu mă-nșel) Borcea.”20. Sunt inexistente însemnări cu
privire la cea de-a doua perioadă de detenție.
În concluzie, Jurnalul lui Arșavir Acterian este un exemplu de jurnal literar. Acesta
este prezentat ca o cronică culturală a două epoci din istoria românilor. Acest jurnal se
remarcă prin creionarea realității prin sentimente feminine. Scopul acestui jurnal, în concepția
lui Arșavir, este acela de a fi o operă literară de sine stătătoare. Arșavir se transpune ca un
personaj fără calități intelectuale care să-l deosebească de ceilalți scriitori. Autenticitatea în
jurnal constă într-un limbaj simplu.
Autocenzura la Acterian este realizat prin omiterea unor elemente de politică extremă
(legătura cu legionarii) și a absenței unor ani (perioadele de detenție comunistă). Conform
scriitorului Bedros Horasangian, jurnalul nu scoate în evidență adevărul unui om.
Jurnalul lui Arșavir Acterian este o sursă pentru studiul societății culturale interbelice
românești, dar și a societății comuniste.

Bibliografie
1. Sursă primară
Acterian Arșavir, Jurnal. 1929-1945/1958-1990, Editura „Humanitas”, 2008,
București.

2. Surse secundare
Dicţionarul general al literaturii române, vol. I, (A-B), 2004, Editura „Univers
Enciclopedic”, București.
Cozmuță Marcel, Arșavir Acterian- membru al generației ’27, Revista Transilvania, nr. 6,
2016, Brașov.
Simion Eugen, Ficțiunea jurnalului intim. Vol I. Există o poetică a jurnalului?, Editura
„Univers Enciclopedic”, București, 2004.
20
Arșavir Acterian, Op.cit., p. 531.

5
Facultatea de Istorie
Anul I, master: „Istoria Ideilor, Mentalităților și Culturii de Masă curs Tehnici și practici ale
lecturii
Beșleagă Ioana

Simion Eugen, Ficțiunea jurnalului intim. Vol III. Diarismul românesc, Editura „Univers
Enciclopedic”, București, 2004.

3. Sursă electronică
Predescu Gabriela, Arșavir Acterian- Destin între Jurnal și Istorie,
https://societatesicultura.ro/2017/03/arsavir-acterian/ , accesat pe data 16.08.2022.

4. Recomandări
Acterian Jeni, Jurnalul unei fete greu de mulțumit, Editura „Humanitas”, 2021 (a treia
ediție), București.
Stendhal, Jurnal, Editura „Univers”, 1971, București, traducător Modest Morariu.