Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A CUVINTELOR ÎN
FILTRAREA DIGITALĂ
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii.
Analiza senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
◼ În multe cazuri este de dorit ca un pol sau o pereche de poli să fie în apropierea cercului
unitate. Dacă în acest caz pasul de cuantizare este atât de mare încât reprezentarea polilor să
fie pe sau în afara cercului unitate, filtrul astfel implementat devine instabil.
Fie, de exemplu, un filtru de ordinul întâi
y n = A y n −1 + x n (74)
şi fie N=b+1, numărul biţilor disponibili reprezentării coeficientului A care, pentru un filtru
stabil, este cuprins în domeniul − 1 A 1
◼ Mărimea pasului de cuantizare este = 2 . Dacă = 1 − A este distanţa de la pol la
−b
cercul unitate, cea mai mică valoare a lui care poate fi precis reprezentată este = 2
−b
.
Pentru asigurarea stabilităţii trebuie ca pasul de cuantizare să fie mai mic sau egal cu distanţa
de la pol la cercul unitate, , adică 2 − N +1 (1 − A) , de unde rezultă
log10 log (1 − A) (75)
N − + 1 = − 10 +1
log10 2 log10 2
◼ Pentru filtrele de ordin superior localizarea polilor depinde, în general, de mai mulţi
coeficienţi. Fie un filtru IIR cu funcţia de sistem M
b z k
−k
H ( z) = k =0
N (76)
1 + ak z −k
k =1
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii.
Analiza senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
M
b z k
−k
unde p k = p k + p k , k=1, 2, ..., N, şi pk este eroarea sau perturbaţia care rezultă din
cuantizarea coeficienţilor filtrului.
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii.
Analiza senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
◼ ∆pi a polului pi, în funcţie de eroarea de cuantizare {∆ak} a coeficienţilor. Perturbaţia ∆pi
poate fi exprimată ca [48] N
pi
pi = a k (81)
k =1 a k
pi
Unde a k reprezintă variaţia poziţiei polului pi determinată de variaţia coeficientului ak.
Astfel, eroarea totală este exprimată ca o sumă a erorilor datorate schimbărilor în fiecare din
coeficienţii {ak}.
◼ Derivatele parţiale pi / a k , k=1, 2, ..., N, pot fi obţinute diferenţiind D(z) în funcţie
de fiecare {ak}, după cum urmează [48]:
D( z ) D( z ) pi pi (D( z ) / a k ) z = p
= (82) = i
(83)
a k z = pi
z z = pi a k a k (D( z ) / z ) z = pi
D( z ) −k
= z −k = pi (84)
a k z = pi z = pi
◼
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii.
Analiza senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
N
D( z ) N −1 pk N
−1 1 N
= (1 − pl z ) = 2
= (1 − p z ) = ( p − pl ) (85)
l i
z = pi
N
z l =1
z z = pi k =1 z l =1 pi l =1
l k z = pi l i
N −k N −k
pi pi N
pi
= (86) pi = a k
a k N N
(87)
( p i − pl )
k =1
( pi − p l )
l =1
l =1
l i
l i
◼ Această expresie oferă o măsură a senzitivităţii polului pi la o schimbare a coeficienţilor {ak}.
◼ Un rezultat analog se poate obţine pentru senzitivitatea zerourilor la erorile cauzate de
cuantizarea parametrilor {bk}.
◼ Termenii (pi - pl) din numitorul relaţiei (87) reprezintă vectori, în planul Z, orientaţi de la polii
{pl} la polul {pi}. Lungimile pi - pl vor fi mici pentru polii din vecinătatea lui pi. Aceste lungimi
mici vor contribui la erori mari şi va rezulta o perturbaţie pi mare. Eroarea pi poate fi
minimizată prin maximizarea lungimii pi - pl.
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii.
Analiza senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
−1
Y(z) ( r sin )z
= H(z ) = −1 2 −2 (90)
X (z) 1 − ( 2r cos )z + r z
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii. Analiza
senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
◼ În forma cuplată se observă că sunt de asemenea doi
coeficienţi, 1 = r sin şi 2 = r cos. Deoarece ambii sunt
liniari în r, poziţiile posibile ale polilor sunt acum puncte egal
spaţiate pe un caroiaj dreptunghiular, ca în figura 13.
Figura 13.
Poziţii posibile ale polilor
filtrului cu doi poli, realizat în
forma cuplată din figura 12
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii. Analiza
senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
−1 −2
bk 0 + bk1 z + bk 2 z
K
H (z ) = −1 −2
(91)
k =1 1 + a k 1 z + ak2 z
−1
ck 0 + ck 1 z
K
H( z ) = −1 −2
(92)
k =1 1 + a k1 z + ak 2 z
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii. Analiza
senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
▪ Dacă filtrul IIR are zerouri pe cercul unitate, cum este cazul
filtrelor eliptice şi Cebyshev de tipul doi, fiecare secţiune de
ordin doi din configuraţia în cascadă din (91) conţine o
pereche de zerouri complex conjugate. Coeficienţii {bki} din
(91) determină în mod direct poziţiile acestor zerouri, iar
cuantizarea lor tinde să le deplaseze de pe cercul unitate.
Senzitivitatea răspunsului sistemului la eroarea de cuantizare
este uşor şi direct controlabilă prin alocarea unui număr
suficient de biţi pentru reprezentarea coeficienţilor cuantizaţi
{bki} cu o precizie specificată. Astfel va exista control direct
asupra polilor şi zerourilor care rezultă din procesul de
cuantizare.
Erori cauzate de cuantizarea coeficientilor filtrelor
Efectul cuantizării parametrilor filtrului asupra stabilităţii. Analiza
senzitivităţii la cuantizarea coeficienţilor filtrelor IIR
1 −2
2
rk
−1
rk
1
rk
2
(
1 − cos k z + 2 z = 2 rk − 2rk cos k z −1 + z −2 )
(99)
Cuantizarea coeficienţilor filtrelor FIR
▪
z[n] = h[k ]z[n − k ]
k =0
(108) m z = me H (0) (109)
mz = me h[k ]
k =0
k =0 l =0
unde ee [n]
este funcţia de autocorelaţie a secvenţei de
intrare e[n].
▪ Secvenţa aleatoare este zgomot alb
ee [n] = [n]2
e (111)
◼
Erori cauzate de cuantizarea produselor.
Caracterizarea statistică a efectelor cuantizării în realizarea în
virgulă fixă a filtrelor digitale
zz [n] = 2
e h[k ]h[k + n]
k =0
(112)
▪ Dispersia 2
z
=
2
z
2
e h [k ] 2 (113)
k = −
2
2
z = H ( ) d
2 e
(114)
2 −
h[n] = a u[n]
n
(115)
Erori cauzate de cuantizarea produselor.
Caracterizarea statistică a efectelor cuantizării în realizarea în
virgulă fixă a filtrelor digitale
i =0
▪ Zgomotul trece numai prin partea de sistem ce conţine numai
poli, adică zerourile nu au nici un efect asupra zgomotului din
ieşire.
2
2
ei = , i = 0, 1, 2, 3 (119)
12
Erori cauzate de cuantizarea produselor.
Caracterizarea statistică a efectelor cuantizării în realizarea în
virgulă fixă a filtrelor digitale
3
i =0
▪ Dispersia surselor de zgomot este
2
= ( M + N + 1)
2
e
(121)
12
▪ Porţiunea din filtru prin care trece zgomotul de rotunjire este
arătată în figura 16.
Erori cauzate de cuantizarea produselor.
Caracterizarea statistică a efectelor cuantizării în realizarea în
virgulă fixă a filtrelor digitale
= H ' (z ) =
Z ( z) 1
(122)
E( z) 1 + a1 z −1 + a2 z −2
▪ Această funcţie de transfer diferă de cea a filtrului care
−1
include şi zerouri b0 + b1 z
H (z ) = −1 −2
(123)
1 + a1 z + a2 z
▪ Dispersia totală de regim permanent a ieşirii datorate
zgomotului de rotunjire este
( )z
2
2
0 zss =
3
reziduurile lui H (z ) H z
polii din
' ' −1 −1 (123)
cercul unitate
Erori cauzate de cuantizarea produselor.
Caracterizarea statistică a efectelor cuantizării în realizarea în
virgulă fixă a filtrelor digitale
1
( )
2
2
= ( M + N + 1) H '
( z ) H '
z −1
z −1
dz =
12 2j
0 zss
(125)
2
= ( M + N + 1) h' [ n]
2
12 n
( )
2
−1
02zss = 1+ reziduuril
e lui H ( z ) H z −1
z (126)
6 polii din int eriorul
cercului unitate
Erori cauzate de cuantizarea produselor.
Caracterizarea statistică a efectelor cuantizării în realizarea în
virgulă fixă a filtrelor digitale
2 1
( )
2
2
=N H (z ) H z z dz + ( M + 1)
−1 −1
=
12 2j c
0 zss
12
2 2 (127)
=N n h[n] + (M + 1) 12
2
12
▪ Fără a considera valori numerice pentru coeficienţi, numai din
compararea relaţiilor (125) şi (127), nu este posibil a decide
care dintre aceste forme de implementare produce un zgomot
de ieşire mai mic datorat erorii de cuantizare a produselor.
Oscilaţii cu ciclu-limită în sisteme recursive
− v[n − 1], a 0
▪ Deoarece produsul av[n-1] este rotunjit, eroarea de
cuantizare este limitată de
1 −b
Qr [a[v − 1]] − av[n − 1] 2 (131)
2
▪ unde b este numărul de biţi (exclusiv semnul) utilizat în
reprezentarea polului a şi a lui v[n].
Cicluri limită datorate rotunjirii
1 −b
v[n − 1] − av[n − 1] 2
2 1 −b
2
v[n − 1] 2 (132)
1− a
▪ Expresia din (132) defineşte zona sau banda moartă pentru
un filtru cu un singur pol.
▪ Sistemul ideal cu doi poli este descris de ecuaţia liniară cu
diferenţe
adică a2 = −r2 = −1
1 −b
Qr [a 2 v[n − 2]] − a 2 v[n − 2] 2 (136)
2
Cicluri limită datorate rotunjirii
1 −b
v[n − 2] − a 2 v[n − 2] 2
2 1 −b
2
v[n − 2] 2 (137)
1 − a2
▪ Limitele benzii moarte depind doar de a2. Parametrul
a1=2rcos determină doar frecvenţa oscilaţiilor.
▪ În realizarea în paralel a diverselor sisteme IIR de ordin înalt
cu secţiuni de ordinul doi, fiecare secţiune generează propriul
ciclu limită, fără interacţiune între secţiunile de filtru de ordin
doi.
Cicluri limită datorate rotunjirii
v[1] = Q(a1v[0])+Q(a2v[-1])=0,110•1,010+1,010•0,110=
(inmultirea se face in semn valoare si se stabileste semnul)= -
0,1001-0,1001(urmeaza rotunjirea la 4 biti)=-0,101-
0,101(numerele negative se reprezinta in
2C)=(1,010+0,001)+(1,010+0,001)=1,011+1,011 = 0,110 =
3/4
adică, v[n] va continua să oscileze între –3/4 şi 3/4 până ce este aplicat
Scalarea pentru prevenirea depăşirii
wi [n] xmax hi [m] (141)
m =0
Scalarea pentru prevenirea depăşirii
Norme de scalare
Scalarea după norma l1
▪ O condiţie suficientă ca este ca wi [n] 1
1
x max (142)
h [ m]
m =0
i
1
▪ Mărimea l1 = hi = hi [m] se numeşte norma l1
a lui hi .
1
m =0
1
▪ Factorul de scalare s1 min
i
hi 1
s1 x max
Scalarea pentru prevenirea depăşirii
Norme de scalare
Scalarea după norma l1
1
s1 xmax (143)
max hi [m]
i
m=0
▪ Scalând intrarea pe această cale se garantează că depăşirea
nu apare niciodată la nici unul din nodurile de reţea. La ieşire se
compensează scalarea prin înmulţirea cu 1 , astfel încât să
s1
nu se modifice funcţia de transfer a filtrului.
▪ Relaţia (143) conduce la o scalare foarte severă, care se mai
numeşte şi scalare de sumă.
Scalarea pentru prevenirea depăşirii
Norme de scalare
Scalarea după norma l∞
▪ Se poate alege factorul de scalare, s∞, mai mare, astfel încât
să se garanteze lipsa depăşirii. Intrarea este un semnal de
bandă îngustă modelat cu x[n] = x max cos( 0 n) , variabilele de
noduri vor fi [39]
wi [n] = H i ( 0 ) xmax cos[ 0 n + H i ( 0 )] (144)
▪ Mărimea l = H i
= max H i ( ) se numeşte norma l∞
a lui Hi.
Scalarea pentru prevenirea depăşirii
Norme de scalare
Scalarea după norma l∞
1
▪ Dacă intrarea este scalată prin factorul s min
de scalare rezultă
i
H i
1
s x max (146)
max H i ( )
i ,
Scalarea pentru prevenirea depăşirii
Norme de scalare
Scalarea după norma l2
k =0 k =0
wi [n] x[n] x[n] = Ex
2
2 2
s2
n =0 n =0
Scalarea pentru prevenirea depăşirii
Norme de scalare
Scalarea după norma l2
1 1
s
2
2
=
(148)
max hi [n] 1
H ( )
2
d
2
max
2
i i
n =0 i
−
1/ 2
2
▪ Mărimea l 2 = hi = hi [n] se numeşte
n =0
2
norma l2 a lui hi.
Interacţiunea dintre domeniul dinamic şi
zgomot
▪ Normele de scalare l , l , l reprezintă trei moduri de a
2 1
obţine coeficienţi de scalare pentru intrarea unui filtru digital.
Prin scalarea intrării cu factorul s p , p = 1, ,2 raportul
semnal / zgomot de cuantizare la ieşire scade.
▪ Un sistem IIR de ordinul doi, implementat în forma directă I şi
forma directă II, figura 22.a, factorul de scalare s-a combinat cu
coeficienţii bk, astfel încât sursa de zgomot este aceeaşi ca în
cazul fără scalare, prezentat în figura 15. Deoarece acest
zgomot este filtrat din nou de partea de filtru care conţine polii,
puterea zgomotului de ieşire este aceeaşi pentru sistemul
nescalat, reprezentat în figura 15 şi cel scalat, reprezentat în
22.a.
Interacţiunea dintre domeniul dinamic şi
zgomot
▪ Funcţia de sistem este s p H (z ) , faţă de H(z) a sistemului
cu intrarea nescalată şi, corespunzător, ieşirea este
y'[n] = s p y[n]
F ( z)
k (150)
H i ( z) = k =1
1 + a1i z −1 + a 2i z −2
l pi
coeficienţii pot fi încorporaţi în b0i , b1i , b2i
l p ( i +1)
Scalarea în realizarea în cascadă şi în paralel
Analiza realizării în cascadă
▪ În cazul unui filtru numeric IIR de ordin mare realizat prin conectarea în
cascadă a unor structuri de ordinul doi, puterea zgomotului la ieşire depinde
de modul în care polii şi zerourile sunt împerecheate pentru a forma structuri
de ordinul doi şi de ordinea secţiunilor în cascadă. Se poate observa că pentru
K secţiuni de ordin doi există K! posibilităţi de a împerechea polii şi zerourile şi
K! posibilităţi de a ordona secţiunile de ordinul doi rezultate. Rezultă în total
(K!)2 sisteme diferite. În plus, se poate alege oricare din formele directe I sau
II (sau transpusele lor) pentru implementarea secţiunilor de ordinul doi. Chiar
şi pentru sisteme de ordin mic problema împerecherii şi ordonării nu este
simplă, deoarece necesită un volum mare de calcule.
Scalarea în realizarea în cascadă şi în paralel
Analiza realizării în cascadă
▪ Se defineşte factorul (sau câştigul) de vârf pentru celula k
cu relaţia
max H k ( )
k =
1
1 2 (151)
− H k ( ) d
2
2
▪ O grupare optimă minimizează factorii de vârf şi a găsit că
se pot obţine rezultate bune aplicând următoarele reguli
simple [23]:
Scalarea în realizarea în cascadă şi în paralel
Analiza realizării în cascadă