După cum azi, tot aşa era şi în primele secole ale creştinismului,

când mulţi bărbaţi şi femei se întorceau la Dumnezeu şi prin

credinţă încheiau legământ cu Isus Hristos devenind creştini.
Aceasta se reflecta diferit asupra relaţiilor pe care le aveau în
familiile lor şi mai ales cu partenerul de căsătorie.

În Epistola I către Corinteni 7:10-17, apostolul Pavel descrie trei

situaţii cele mai frecvente care apar la cei ce au devenit creştini
fiind căsătoriţi. Să facem o analiză la fiecare din aceste situaţii ca
să vedem ce vrea să ne înveţe Cuvântul lui Dumnezeu şi care este
aplicarea lor în contextul zilelor de azi.

Dar mai întâi, să dăm citire întregului pasaj din Biblie:

Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se

despartă de bărbat. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau
să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.
Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă
necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se
despartă de ea. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el
voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi
nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copii
voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. Dacă cel
necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea
aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să
trăim în pace. Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul?
Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta? (1 Corinteni
7:10-16)

Situaţia 1 – Necredinciosul voieşte să păstreze căsătoria

Situaţia aceasta este descrisă în text astfel:

Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască

înainte cu el, să nu se despartă de ea. Şi dacă o femeie are un
bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se
despartă de bărbatul ei.
Cuvântul grecesc care este tradus în limba română “voieşte” este
“suneudokeo” şi înseamnă a-ţi da consimţământul, sau a te uni la
ceva din toată inima. Deci, dacă partenerul necredincios îşi dă
consimţământul pentru faptul că cel credincios a încheiat un
legământ cu Dumnezeu şi nu-l împiedică în trăirea potrivit cu acest
legământ, Dumnezeu spune că creştinul trebuie să păstreze
căsătoria. Unul din efectele care trebuie să fie aşteptat, este ca
partenerul necredincios să fie “sfinţit”  prin cuvintele şi trăirea
soţului sau a soţiei care este creştin sau creştină. Vreau să atrag
atenţia la cuvântul care spune aici, “dacă voieşte să trăiască”.
Cuvântul grecesc tradus  “trăiască” este cuvântul “oikeo” şi
înseamnă a conlocui, sau a trăi în pace şi bună înţelegere. Deci,
această frază “voieşte să trăiască mai departe” înseamnă o
acceptare cu respect a persoanei şi a credinţei soţului credincios
sau a soţiei credincioase. Numai în aşa caz poate fi realizat şi un alt
efect despre care scrie aici şi anume, ca copiii lor să fie sfinţiţi,
adică să fie crescuţi cu valorile credinţei creştine şi în cunoaşterea
Sfintelor Scripturi.
De altfel, dacă partenerul necredincios arată lipsă de respect, şi
face abuz fizic, verbal sau de orice altă natură, aceasta nu mai
poate fi numită “trăire” ci abuz şi de multe ori copiii suferă cel mai
mult din urma acestui abuz şi din urma influenţelor rele pe care le
are asupra lor partenerul necredincios, care, pe lângă toate relele,
mai şi interzice celui creştin să-i înveţe pe copii din Sfintele
Scripturi, să-i ia la biserica, etc. Expresia “voieşte să
trăiască” înseamnă o convieţuire paşnică, în bună înţelegere şi cu
respect reciproc. În cazul când acestea lipsesc, intervine a doua
situaţie descrisă de apostol şi anume…
Situaţia 2 – Cel necredincios vrea să se despartă
Apostolul Pavel descrie astfel această situaţie:

Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în

împrejurarea aceasta, fratele sau sora, nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-
a chemat să trăim în pace.(1 Corinteni 7:15)

Chiar dacă nu sunt aşa frecvente cazurile, ele există şi anume

atunci când soţia crede din inimă în Dumnezeu bărbatul cere
divorţul sau invers, soţia cere divorţul bărbatului care a crezut din
inimă în Domnul Isus şi a ales să încheie legământ cu El şi să-L
urmeze în toate. Într-o astfel de situaţie, alegerea îi aparţine
necredinciosului şi creştinul sau creştina nu are decât să accepte
această alegere a celuilalt, păstrând pacea şi liniştea. Fiecare om
este liber să aleagă şi răspunderea pentru consecinţele alegerilor pe
care le face îi aparţin. Creştinul sau creştina nu trebuie să arate nici
ostilitate şi nici disperare într-o astfel de situaţie, ci să se încreadă
deplin în Cuvântul şi protecţia care vine de la Dumnezeu.

Întrebarea este ce vrea să spună Dumnezeu când zice că fratele sau

sora, care sunt victimele unui astfel de divorţ “nu sunt legaţi” ?
Am căutat să văd unde mai este folosită această frază şi am găsit
chiar în acelaşi capitol, în acelaşi context al căsătoriei şi anume la
versetul 39 care spune:
O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte
bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu
cine vrea; numai în Domnul.

Deci, însăşi Cuvântul lui Dumnezeu ne explică ce înseamnă “nu

mai este legat” şi anume, nu mai este legat prin legământul de
căsătorie care a fost rupt de partea cealaltă, ce a iniţiat divorţul şi
că creştinul sau creştina sunt slobozi să se căsătorească cu cine
vrea, numai în Domnul. Nu este potrivit ca un creştin sau o creştină
să exagereze în insistenţele lui sau ale ei de a păstra căsătoria
atunci când necredinciosul nu acceptă aceasta.

Dar, mai există situaţii destul de complicate când cel necredincios

spune că vrea să păstreze căsătoria, dar prin tot ce face o distruge şi
curveşte, nu contribuie financiar, dacă este bărbat nu întreţine
material familia, nu permite copiilor să citească Biblia, să meargă
la biserică, ia în bătaie de joc credinţa tuturor membrilor familiei.
Oare putem spune despre acest necredincios sau necredincioasă
că “voieşte să trăiască mai departe” în căsătorie? Dacă cel
necredincios nu permite credinciosului să-şi exerseze liber credinţa
în Domnul Isus, nu mai poţi spune despre el că “voieşte să
trăiască mai departe”  şi nici copii lor nu vor putea să
crească “sfinţi” ci “necuraţi”  pentru că se află sub atâta presiune
“necurată”, aducă păcătoasă şi rea.
Situaţia 3 – Creştinul era divorţat la momentul încheierii legământului cu Domnul Isus
Hristos.
Apostolul Pavel vorbeşte aici cu privire la situaţia femeii creştine,
dar se aplică în aceiaşi măsură şi la bărbatul creştin când spune:

Dacă este despărţită, să rămână nemăritată, sau să se împace cu

bărbatul ei.

Este foarte important să facem deosebire între iniţiatorul şi victima

divorţului. Totdeauna este unul care iniţiază divorţul, ori prin
decizia care o ia să nu mai trăiască împreună, sau prin curvie, abuz,
etc. Partea cealaltă, care trebuie să accepte divorţul, care nu l-a
iniţiat, este victima. Oamenii au tendinţa să-i pună pe acelaşi cântar
şi pe unul şi pe celălalt, când este vorba să ia o atitudine faţă de ei
în biserică sau în afara bisericii. Să fim înţelepţi şi să nu
confundăm lucrurile. Aici se vorbeşte despre o situaţie când
creştinul sau creştina, pe când nu erau încă credincioşi, au iniţiat
divorţul. Acum au în faţă două opţiuni. Prima este să meargă şi să
se împace cu partenerul lor ca să restabilească căsătoria. Dacă
partenerul nu vrea să accepte pe creştin sau pe creştină, în aşa caz
se creează situaţia a doua, descrisă mai sus şi creştinul va deveni
liber de acest legământ, adică va fi slobod să se căsătorească cu
cine vrea, numai în Domnul. Dacă însă, creştinul sau creştina nu
vrea să meargă la soţul sau soţia de care a divorţat pe când încă nu
era creştin, rezultatul unei astfel de hotărâri va fi că trebuie să
rămână necăsător/necăsătorită pentru tot restul vieţii.

Dumnezeu este creatorul bărbatului şi a femeii şi El a creat şi

căsătoria lor care este un legământ. Cel Atotputernic ne vrea să fim
credincioşi legământului şi să ne zidim familiile. Aceasta trebuie să
fie dorinţa fiecărui creştin şi creştină. La aceasta trebuie să-şi
îndrepte eforturile, să păstreze şi să zidească familia. Dumnezeu să
ne ajute la aceasta!