Conflictul 

este relevant pentru temă/personaj/relația între personaje

deoarece surprinde cu mijloace realiste pericolele încălcării limitelor
morale. Conflictul este dublu: exterior  și interior. În încercarea de a-și
păstra imaginea de om cinstit, Ghiță se angajează într-un conflict care îi
depășește posibilitățile psihologice cu Lică, cu comunitatea, chiar cu Ana.
La fel de dramatic este și conflictul psihologic. Naratorul urmărește
minuțios reacțiile personajului, de la stăpânirea orgolioasă și indiferentă în
fața lui Lică la izbucniri patetice în fața copiilor și autojustificări în fața
propriei conștiințe. Oscilând între atitudini contradictorii, personajul este
pedepsit mai mult decât pentru acțiuni reprobabile concrete, pentru
indecizia de a se separa cu hotărâre de rău.
Pe de-o parte, statutul social al lui Ghiță se modifică pe parcursul nuvelei și
subliniază evoluția personajului. Inițial, acesta este un cizmar sărac și tată de
familie, pe umerii căruia apasă toată responsabilitatea bunăstării acesteia. Acest
lucru îl încurajează să fie nemulțumit de situația lui socială și materială, ce
conduc la luarea în arendă a cârciumii de lângă Moara cu noroc, în speranța că,
astfel, va asigura familiei un trai mai bun. Schimbarea statului de la cizmar la
cârciumar atrage după sine o îmbunătățire materială considerabilă, dar va avea
un mare impact la nivelul statutului psihologic și moral. Din punct de vedere
psihologic, Ghiță este marcat de un conflict interior între dragostea pentru Ana
și dragostea pentru bani. Cele două voci interioare îi influențează modul de a
gândi în funcție de circumstanțe. Mentalitatea lui este în continuă metamorfoză
pe tot parcursul nuvelei, acesta fiind inițial un caracter puternic, ce nu se lasă
influențat de alții, însă devine, pe final, taciturn, închis, necomunicativ și
preocupat excesiv de imaginea lui în ochii celorlalți. Statutul moral al
protagonistului cunoaște, de asemenea, o profundă metamorfoză. Personaj
dominat de ambiție, aceasta se transformă din element susținător al afacerii lui
într-o carență morală, folosită strict pentru sporirea averii. Ghiță devine treptat
un om lacom, obsedat de câștig și lipsit de moralitate, fiind dispus să facă orice
pentru a-și proteja veniturile. Devine criminal, omorându-și soția infidelă, în
ciuda faptului că era direct responsabil de comportamentul ei.

Ghiță este caracterizat în mai multe moduri, treptat, pe parcursul nuvelei,

evidențiindu-se degradarea lui morală și distrugerea lui. Naratorul omniprezent
și omniscient îl caracterizează direct, urmărindu-i transformările și lupta
interioară: „de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic”. Lică
Sămădăul și Ana contribuie, prin vorbele lor, la construirea unui profil
psihologic. Lică îl consideră om de nădejde: „dacă te-aș avea tovarăș pe tine, și
de dracu și de mumă-sa”, iar Ana îl descrie ca fiind lipsit de personalitate și
tărie de caracter: „Ghiță nu-i decât muiere în haine bărbătești”. Totodată,
monologul interior al personajului evidențiază unele trăsături psihologice. Acesta
își conștientizează slăbiciunile, dar nu și le asumă, punându-și lipsa de caracter
pe seama divinității: „Ei ce să-mi fac?… așa m-a lăsat Dumnezeu!”. Astfel, se
conturează un om care inițial este harnic, bun, gospodar și familist, transformat
prin lăcomie într-un bărbat fricos, laș și răzbunător, ceea ce îl distruge în final.

Conflictul dintre personaje vizează o ciocnire de interese, un dezacord. Acesta

este dublat de puternice conflicte interioare. În plan extern, conflictul dintre
Ghiță și Lică este de natură economică, generat de dorința amândurora de
câștig, însă Ghiță este măcinat și de un puternic conflict interior. Prins într-o
dilemă morală acesta oscilează între dorința de a rămâne un om cinstit,
respectat și ispita îmbogățirii ușoare alături de Lică. În final, acesta este prins în
confruntarea dintre conștiința valorilor autentice și slăbiciunile care ajung să-i
controleze viața, fapt ce reliefează caracterul psihologic al nuvelei. Ana devine
relevantă pentru conflict în momentul în care Ghiță își pierde echilibrul. Aceasta
încearcă să se apropie de el, pe măsură ce acesta se închide în sine, dând
naștere la un conflict în interiorul Anei, între dorința ei de a-și salva căsnicia și
familia, și rușinea de a avea un hoț tâlhar, punând dragostea ei la grea
încercare.