Scena 

nunții :
Nunta lui Ion are loc după Paşte şi ţine trei zile, după obicei, naşi fiind Zaharia şi Maria
Herdelea. Pentru că Ana este gravidă şi nu poate juca, o alege pe Florica sa danseze "dansul
mirilor". In acele momente Ion o vedea pe Ana din ce in ce mai urâtă, ca pe o povara pe care o
primeste odata cu pământul.

Ion este măcinat de conflictul interior între pasiunea pentru frumoasa fată şi patima pentru
pământ: „Adică ce ar fi oare dacă aş lua pe Florica şi am fugi amândoi în lume, să scap de
urâţenia asta? [...] Şi să rămân tot calic... pentru o muiere!...".

De altfel, Ion îşi dă seama, pentru prima oară, aşa cum observă naratorul omniscient, că
„împreună cu pământul trebuie să primească şi pe Ana”, care-i părea o străină, „cu ochii pierduţi
în cap de plâns, cu obrajii gălbejiţi, cu pete cenuşii” şi cu care nu mai schimbase nicio vorbă de
luni de zile.

Scena Horei:
Într-o zi de duminică, sătenii din Pripas se adună în curtea Todosiei, la văduva lui Maxim Oprea.
Aici se desfășoară hora duminicală. Oamenii dansează, se simt bine. Este cunoscut personajul
principal al romanului, Ion, un țăran sărac, care îi face curte Anei, o fată urâtă dar bogată. Cei doi
îndrăgostiți se află sub un nuc. Ana se plânge că intenția tatălui său, Vasile Baciu, este căsătoria
forțată cu George Bulbuc, un fecior bogat. La horă sosește și Vasile, care era beat. George îl
informează pe Vasile că Ion și Ana se află împreună sub nuc. Devine mânios și îl atacă fizic pe
Ion. Țăranii încearcă să îi despartă.

Scena sinuciderii Anei:

Scena sinuciderii Anei implică o schimbare de perspectivă. Naratorul este omniscient și obiectiv
iar narațiune se realizează la persoana a III a. În această secvență, naratorul își va însuși trăirile
Anei. Ana este fascinată de moartea lui Avrum și a lui Dumitru, iar astfel învață cum trebuie să
se sinucidă. Femeia este o victimă a fatalității: nu poate ieși din destinul său. Naratorul obiectiv
conturează trăsăturile femeii într-un moment decisiv al vieții ei. Fapta Anei este credibilă,
întrucat scopul narării este de crea o iluzie a vieții (veridicitate).