Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUBIECTUL I 40 de puncte
Cum stăteam așa, în genunchi, sprijinit în mâini și aplecat cu tot trupul peste
răsadurile mele, am auzit deodată pe cineva care mă striga cu o voce nerăbdătoare. Care nu
mi-a fost însă mirarea când l-am zărit, în mijlocul bătăturii, pe Vitalis cu trupa lui. În clipa
aceea am înțeles de ce mă chemase Barberin: mă dădea lui Vitalis; iar pentru ca tușă
Barberin să nu se poată împotrivi, o trimisese dis-de-dimineață în sat. Simțind că din partea
lui Barberin nu puteam să m-aștept la nici un fel de milă sau de ajutor, am început să mă rog
de Vitalis:
-Domnule, vă rog din suflet, nu mă luați de aici!
Și-am izbucnit în hohote de plâns.
-Lasă, băiete, îmi răspunse el, blând, să vezi ce bine o să ne împăcăm noi doi. Eu nu
bat copiii; și-apoi, gândește-te că ai să fii în tovorășia elevilor mei, care sunt atât de
simpatici! După cine îți pare așa de rău?
-După tușa!
-Orice s-ar întâmpla, aici nu mai rămâi! Se răsti la mine Barberin, luându-mă de
ureche. Ori cu dumnealui, ori la orfelinat. Alege!
-Vreau să rămân cu tușa!
-Da` isprăvește-odată! urlă el, scos din sărite. Dacă nu vrei să înțelegi decât cu
bătaia, te cotonogesc.
-Îi pare rău după mătușa-sa, spuse Vitalis. Înseamnă că are inimă bună; nu trebuie
să-l bați.(...)
-Mamă, mămico!
Dar nimeni nu-mi răspunse, și glasul mi se înecă într-un hohot de plâns. Trebuia să
plec cu Vitalis, care nu-mi mai dădea drumul.
-Călătorie sprâncenată! ne strigă Barberin și intră în casă. Totul se sfârșise.
-Hai, Rémi! Hai, băiețelule, să mergem! Îmi șopti bătrânul.(...)Mă iubea și îl iubeam.