Florin Dănescu

Președinte Executiv Asociația Română a Băncilor

Când cifrele vorbesc

Democraţia poate înlocui legile economice cu voinţa politică prin arta comunicării
care, după cum ştim, poate înlocui adevărul economic cu percepţiile induse. Orice eroare în
economie ne costă mai devreme sau mai târziu la nivelul fiecăruia dintre noi pentru că
economia rămâne singurul instrument care duce la creşterea bunăstarii individuale şi
colective. Se spune că ştiinţa economică evoluează mult mai lent decât alte ştiinţe exacte
datorită imposibilităţii derulării de experimente. Nu îţi permiti să experimentezi cu deficitul
bugetar, cu inflaţia, cu şomajul, cu balanţa de plăţi, cu politica fiscal etc. Totul devine şi mai
complicat când întelegi că daca ai experimenta totuşi, diversitatea şi numărul variabilelor
este atât de mare, iar contextul are o dinamică atât de imprevizibilă încât cu aceleaşi
ingrediente, din două încercări successive ai ajunge la rezultate diferite. Astfel, 2 economişti
prestigiosi se pot contrazice fundamental pe acelaşi subiect; cu toate acestea, chiar şi în
economie, doar unul are dreptate. De obicei asta se întâmplă când cel care greşeşte doreşte
să argumenteze o concluzie fără să fi făcut o analiză înainte de a o enunţa. De aici şi
invitatia în dezbatere a oricărui neeconomist, făcând subiectul cu totul de neînţeles sau chiar
dimpotrivă, accesibil oricui. Ne costă acest fapt? Indiscutabil, da. Mult? Foarte mult.
Cum putem decide căile de creştere a nivelului de trai fără o cunoaştere economică? Cum
putem aloca şi pune la lucru puţinele resursele pe care le avem când comunicăm 99% din
timp? Daca alegem un constructor pentru casa noastră după aptitudinile sale în comunicare
mă tem că suntem în pericol. Drumul spre o economie puternică este dat de competenţa
profesională, cunoaşterea realităţii şi etica fiecăruia dintre noi. Una fără celelalte nu
funcţionează. Auzim şi citim tot mai des că viitorul este al tehnologiei, al inovaţiei, al
digitalizării… Am convingerea că viitorul este al eticii profesionale.
În involburata dezbatere despre bănci în ultimii ani am auzit foarte des că “băncile câstigă
oricât şi întotdeauna indiferent de situaţie”. La început nu reacţionezi. Ba chiar să contrazici
chiar tu, industria bancară acest neadevar poate induce o percepţie de îngrijorare clientilor
tăi, mai ales deponentilor şi celorlalti creditori ai tăi. Cu timpul însă acest neadevar a măcinat
percepţia despre rolul băncilor şi a devenit principala argumentaţie pentru tot felul de
iniţiative penalizatoare la adresa industriei bancare cu repercursiuni pe termen lung asupra
economiei.
Cum rămâne atunci cu legităţile de piaţă liberă, cu ciclurile economice (dezvoltare, boom,
depreciere, criză). Dacă băncile au descoperit elixirul vietii veşnice prin permanţa marilor
profituri cum au falimentat băncile americane generând marea criza pornită în SUA şi apoi
extinsă la economia europeană? Cum întelegem sprijinul masiv cu bani publici acordat
industriilor bancare europene? Şi mai ales cum apreciem efortul considerabil al băncilor din
România care au rezistat aceluiaşi şoc fără nici un sprijin public?
Pentru a facilita înţelegerea realitătii voi încerca să simplific cu ajutorul cifrelor evoluţia
complexă a industriei bancare în ultimii 10 ani, bazându-mă pe date oficiale şi contribuţia
profesionistă a specialistilor din bănci, membri ai comisiilor ARB.
Intervenția guvernelor în sprijinirea instituțiilor financiare la nivelul statelor UE în
perioada 2007-2015

1
Sursa: BNR (Raport asupra stabilității financiare mai 2017)
Nu se întâmplă prea des ca o industrie românească să se dovedeasca mai rezistentă
decat cea a celor mai dezvoltate state europene. Băncile româneşti au rezistat mai bine
chiar dacă cele 24 de state au o cultură superioară a plăţii, mecanisme economice mai
adânci şi deci credite neperformante mai puţine. Care a fost preţul acestei rezistente? Lipsiţi
de avantajul sprijinului financiar al celorlalte ţări, conducatorii băncilor din Romania au
traversat cea mai dificilă furtună profesională pe care nu ar fi intuit-o nimeni înainte de criză.
Au făcut tăieri dureroase de personal, de reţea bancară, au sacrificat profitabilitatea. Dar cea
mai dificilă misiune posibilă pentru un CEO a fost şi este sa aducă capitaluri noi de la
acţionari în condiţii de incertitudine financiară.
S-ar putea argumenta, chiar dacă contrafactual, că piaţa românească a fost mai putin
lovită de criză şi de aici un avantaj pentru băncile româneşti. Lucrurile au stat chiar invers.
Cea mai relevantă corelaţie între impactul crizei asupra economiei şi al băncilor
româneşti este dată de evoluţia PIB şi a creditelor neperformante în bănci.
__________________________________________________________________
Rata creditelor neperformante şi evoluţia PIB

Sursa: BNR, INS

_________________________________________________________________________

2
 În 10 ani (2007-2016) PIB-ul creştea de la 125 mld. euro la 169,6 mld. euro (+35%).
De fapt căderea abruptă a PIB s-a petrecut după anul 2008 de la 142 mld. euro la 120 de
mld euro.
În dec 2007 industria bancara româneasă număra 42 de banci, acumula active nete de
69.6 mld. euro din care credit neguvernamental de 41 mld. euro. Işi susţinea activul cu
capitaluri proprii de 6,5 mld. euro şi cu depozite neguvernamentale de 36 mld. euro.
În dec 2016, dupa 10 ani, industria bancară româneasca număra 37 de bănci (-12%),
acumula active nete de 86,7 mld. euro (+24,5%, 2/3 din creşterea PIB) din care credit
neguvernamental de 48,5 mld. euro (+18%, jumatate din cresterea PIB). Işi sustinea activul
cu capitaluri proprii de 8,8 mld. euro (+35%, egal cu creşterea PIB) şi cu depozite
neguvernamentale de 60,4 mld. euro (+69% dublu faţă de creşterea PIB).
Intermedierea financiară exprimată ca active bancare din PIB scădea de la 56%
(maxim 65% in 2009) la 51% iar cea exprimată ca pondere a creditului neguvernamental în
PIB scădea de la 33% (maxim 39% in 2009) la 29%. Stiaţi că media europeană este de
350% active în PIB şi 120% credit neguvernamental în PIB, de 6 ori respectiv 4 ori mai mare
decat la noi?
Numărul de sucursale s-a redus cu -26%, cu 1.711 unităţi faţă de vârful de 6.552 din
dec. 2008 la 4.841 de unitati în dec. 2016.
Personalul bancar a coborat abrupt cu -23%, cu 16.226 de oameni faţă de vârful de
71.622 din dec. 2008 la 55.396 de salariati în dec. 2016.
Daca băncile din Romania “câştigă oricât şi întotdeauna indiferent de situaţie” se nasc
câteva întrebări:
- de ce s-a redus intermedierea financiară în România de la 39% la 29%?
- de ce s-a redus numărul de bănci cu 12%?
- de ce s-a redus reţeaua bancară cu 26%?
- de ce s-a redus numărul de personal cu 23%?
- creşterea reţelei, a personalului, a intermedierii nu ar fi adus profituri şi mai mari
industriei?
Să analizăm mai întâi cât a câştigat industria bancară românească în ultimii 10 ani.
Pe fondul agravării situației economico-financiare, multe credite au devenit
neperformante, ducând la pierderi pe scară largă şi la restructurarea agresivă a benzilor de
lichiditate. De aici o încetinire semnificativă în acordarea de noi credite și apariția
neîncrederii în capacitatea de lichiditate şi finanțare a piețelor, care a întors decizia de
investire a multor potențiali investitori, lăsând băncile din întreaga lume în poziții scurte de
capital dublate de o cădere semnificativă a profitabilității financiare.
Dealtfel, profitabilitatea băncilor este întotdeauna mai mică decât a restului economiei
(acest lucru l-am învăţat în anul doi de facultate). Se explică prin faptul că bancile
însumează comportamentele şi evoluţiile tuturor industriilor, guvernului, populaţiei, toţi
acestia clienţii băncilor. Tocmai de aceea randamentele băncilor sunt sub cele ale clienţilor
săi cât timp banca “încasează” şi esecurile clienţilor săi, nemaprimindu-şi împrumuturile
înapoi. Nici măcar invidiata industrie imobiliară nu a mai făcut profit în timp de criză. Dealtfel
clienţii imobiliari şi de construcţii ai băncilor au generat o nerambursare maximă de credite
către banci de 39%.
Băncile au două obligatii mari: să ramburseze cu dobândă banii deponenţilor săi
(peste 10 milioane) şi să acorde creditele contractate cu clientii sai debitori (peste 3,5
milioane). Să câştige încredere şi să acorde încredere. Credite neperformante înseamnă
banii primiti de debitori de la bănci, cheltuiţi dar nerambursaţi de aceştia fie din motive
obiective sau subiective (într-o economie de piaţă tânăra ca a noastră factorul subiectiv s-a

3
dovedit a fi important). De aceea este esenţial ca mecanismele de creştere a culturii plăţii, a
disciplinei financiare, a protecţiei liberei circulatii a capitalurilor, a dreptului de proprietate, a
dreptului contractual, etc. trebuie să fie protejate şi dezvoltate. Numai asa piaţa românească
va fi mai atractivă pentru investitori, fie ei din afară sau interior.
Teoretic, rentabilitatea activelor bancare (ROA = Profit net/active) se situează în
perioadele de creştere la 1.5% maxim 2%. Aceasta se transpune aproximativ într-o
rentabilitatea a capitalurilor (ROE Profit net/capital) de 15-20%.
Pentru a înţelege randamentul unei industrii este hazardat şi neprofesionist să priveşti
la cifrele teoretice sau la rezultatele dintr-un singur an al oricărei afaceri. Un acţionar
investeşte capitaluri pentru rezultate pe termen mediu si lung. Nu este atras să învestească
daca a obţinut profitul de 100 de lei anul trecut dar a pierdut 200 de lei acum doi ani.
În dec 2007 industria bancară românească înregistra randamente ROA de 1,3%
(maxima de 1,56% in 2008) care la activele de 69.6 mld. euro însumau un profit de 0,7 mld.
euro si ROE de 11,4% (maxima de 17,04% in 2008).
În dec 2016, dupa 10 ani, industria bancară românească înregistra randamente ROA
de 1,08% care la activele de 86,7 mld. euro însumau un profit de 0,95 mld. euro si ROE de
10,42%.
Pare foarte bine, nu-i aşa? Şi totuşi anii 2010,2011,2012 si 2014 s-au înregistrat
pierderi cumulate la -1,87 euro. În anul 2013 rezultatul a fost aproape de 0 (0,01 mld euro).
Anii cu profit au fost 2007, 2008, 2009, 2015 şi 2016 şi au însumat un profit de 3,94 mld.
euro. Pe total în 10 ani rezultatul s-a cifrat la 2,08 mld. euro cu un profit mediu anual de 0,2
mld. euro. Este industria bancară românească o investitie atractivă? Cât au câştigat în 10
ani acţionarii băncilor în România? Au investit un capital mediu de 7,4 mld. de euro pe an
timp de 10 ani şi au înregistrat un ROA de 0,31% şi un ROE de 3,1% pe an. Chiar şi acesta
scade dacă luam în calcul anumite venituri excepţionale, nerepetabile în 2015 şi 2016
„profitul net al anului 2015 (4,5 miliarde lei) include modificările aduse fondului comercial
(+1,7 miliarde lei), ca urmare a operațiunilor de fuziuni și achiziții derulate pe parcursul
anului, în timp ce profitul net de la finele anului 2016 (4,3 miliarde lei) include un câştig
nerepetabil - mai mic - contabilizat ca venit operaţional de către băncile care au vândut
participaţia Visa Europe.”1 Aceste tranzacţii au făcut posibilă mai degrabă acoperirea de noi
provizioane şi evitarea aducerii de noi capitaluri. Deci acţionarii băncilor stiu care a fost
potenţialul operational al pieţei româneşti a fost nu 3,1% ROE (cu aceste venituri
excepţionale) ci mai degrabă 2,1% timp de 10 ani (de aproape 10 ori mai putin decat ROE
scontat de 15%-20%).
Veniturile bancilor nu au fost impactate numai de creditele neperformante sau de
nerambursarea lor ci şi de scăderea semnificativă a dobânzilor la credite, atât la lei, cât și
la euro, atât pentru creditele noi, cât și pentru cele în stoc.
Cele mai mari scăderi se remarcă la creditele noi în lei (14,31 pp / reducere de 4 ori),
dar și cele în euro s-au redus notabil (4,63 pp la creditele noi).

1
Sursa: Raport asupra stabilității financiare BNR nr. 13/2017

4
 Probabil ca fără tăierile abrupte de personal, reţea, şi alte cheltuieli operaţionale
rezultatul ar fi fost negativ pe totalul celor 10 ani.
Astfel, fără sprijinul de care au beneficiat sistemele bancare din majoritatea ţărilor
dezvoltate, sistemul bancar românesc a demonstrat stabilitate structurală pe parcursul crizei
şi în perioada post-criză, prin menţinerea la nivel adecvat a indicatorilor de solvabilitate și
lichiditate. Rata de solvabilitate s-a consolidat până la 19,80% în martie 2017 (de la 14,7%
în 2009 şi între 15 şi 15,5% în perioada 2010-2013).2
_________________________________________________________________________
Solvabilitate şi profitabilitate

Sursa: BNR
_________________________________________________________________________
Profitul operaţional s-a situat la o medie anuala de 1,87 mld. de euro.
Totuşi, cheltuielile cu provizioanele pe care trebuie să le privim împreună cu evoluţia
creditelor neperformante au dus la o medie anuală de 1,52 mld de euro şi au erodat aproape
în întregime profitul operaţional. Orice economie, orice industrie funcţionează luând
considerare riscurile, industria bancară mai mult decât oricare. De ce? Pentru că au de
aparat nu numai capitalul acţionarilor şi al creditorilor lor ci şi depozitele populatiei şi ale
companiilor. În celelate industrii poţi aştepta să acumulezi clienţi care nu îţi mai plătesc
facturile şi dacă impactul este puternic, atunci poţi deveni insolvent şi chiar falimentar. În
2
Sursa: http://www.bnr.ro/discurs-sus%C8%9Binut-la-conferinta-%27dezvoltarea-romaniei-in-noul-context-
financiar-european%27-12074.aspx

5
bănci, impactul poate fi devastator. De aceea băncile au supraveghere şi reglementare
distinctă care urmăreste cu precie constituirea de provizioane. Daca cheltuielile operaţionale
şi cele cu provizioanele depăşesc veniturile operaţionale, atunci solvabilitatea ta scade şi e
nevoie de capitaluri suplimentare, vânzări de active, tăieri de reţea, reduceri de personal,
înghetarea investiţiilor sau, precum în cazuri disperate dar neîntâlnite la noi, ajutor cu bani
publici.
În debutul crizei, trendul cotaţiilor de CDS a influenţat costurile de finanțare
semnificativ mai ridicate nu numai în România, dar şi în alte state considerate de către
investitori mai riscante. În acelaşi timp, lipsa acută de lichiditate a contribuit la creşterea
dobânzilor interbancare, în special în regiunea Europei de Est. Cea mai abruptă creştere a
fost înregistrată în cazul României.
________________________________________________________________________
Evoluţia ROBOR 3M (%, medie lunară)

Sursa: BNR, Reuters

_________________________________________________________________________
Creșterea dobânzilor interbancare a exercitat presiuni asupra ratelor dobânzilor la
clienţi cu credite în lei (majoritatea debitorilor având împrumuturi cu dobândă variabilă). În
mod simultan, valutele statelor din regiune s-au depreciat puternic, ceea ce a condus la
creşterea ratelor lunare în cazul clienţilor cu credite în euro, franci elveţieni şi dolari
americani.
Simultan cu creşterea ratelor lunare la credite, veniturile populaţiei s-au micşorat
datorită mai multor factori, în special datorită faptului că sute de mii locuri de muncă au fost
disponibilizate şi în consecinţă, rata şomajului a crescut abrupt în perioada de criză.

6
_________________________________________________________________________
Evoluţia pieţei muncii

Sursa: INS
_________________________________________________________________________
În al doilea rând, trendul ascendent a salariilor reale s-a oprit imediat după izbucnirea
crizei financiare, şi mai mult decât atât, veniturile salariale în termeni reali s-au micşorat în
urma implementării măsurilor de austeritate. Majorarea taxei pe valoarea adăugată a condus
la creşterea inflaţiei, iar în sectorul public salariile nominale au fost reduse în mod
semnificativ.
_________________________________________________________________________
Evoluţia salariilor reale (deviaţia fată de media din 2008)

Sursa: INS
________________________________________________________________________

În acest context, capacitatea de rambursare a datoriilor în rândul clienţilor persoane

fizice s-a deteriorat în mod accentuat. În acelaşi timp, criza a avut impact extrem de sever şi
asupra portofoliului persoanelor juridice. Impactul reducerii salariilor bugetarilor a fost primul
impact negativ puternic dat capacităţii de rambursare a creditelor bancare şi au reprezentat
debutul unei acumulari de adversitate faţă de creditori. Aşa s-a construit cercul vicios numit
“blamming game” sau jocul învinuirilor. Cu cât mai multă nemulţumire a clienţilor în
dificultate - cu atât mai multă promovare media negativă - cu atât mai multe reguli şi legi de
restrictionare a băncilor - cu atât mai mari costurile la bănci şi din nou, de la început. În

7
concluzie nu băncile au afectat salariile şi locurile de muncă ale clienţilor săi, ci au plătit din
greu, solidar cu aceştia.
În 2009 şi 2010 creditele neperformante urca de la 7% la 12%, se constituie
provizioane 3,8 mld. euro. ROE cade de la 17,04% la -1,73% şi se aduc capitaluri 0,67 mld.
euro crescând nivelul de capital la 7,37 mld. şi solvabilitatea sistemului la 15%.
Băncile au reorientat resursele de la acordarea de credite la activitatea de recuperare
care a devenit tot mai costistoare ducând indicele de eficienţă operaţională (cost ratio) de la
55% în 2008 la 65% în 2010 şi 67% în 2011.
În anii următori, efectele se perpetuează pe orizontală şi verticală şi produc impact
prociclic pe rata creditelor neperformante care atinge noi niveluri record. Punctul maxim a
fost înregistrat în T1 2014, cu o rată de NPL cu mult peste 20%. Acest nivel a fost unul dintre
cele mai ridicate din cadrul UE28 iar cheltuielile cu provizioanele ating maxima anuală de
2,72 mld euro.
________________________________________________________________________
Punct maxim în rata creditelor neperformante în ţările UE (%)

Sursa: FMI (financial soundness indicators)

_________________________________________________________________________
În creşterea bruscă a creditelor neperformante un rol important a jucat numărul
ridicat al insolvenţelor în rândul societăţilor. Intrările în insolvenţă au luat avânt începând cu
anul 2010, şi au atins un record istoric în anul 2013. În 2011 valoarea creanţelor aflate în
labirintul insolvenţei se ridică la 20% din PIB. Implementarea reglementărilor noi în privinţa
procedurilor, împreună cu îmbunătăţirea contextului macroeconomic au contribuit la
temperarea cazurilor noi de insolvenţă.

8
_________________________________________________________________________
Evoluţia insolvenţelor

Sursa: ONRC, BNR (rapoartele asupra stabilităţii financiare din perioada 2014-2017)
Notă: Credite neperformante (întârziere la plată mai mare de 90 de zile)
_________________________________________________________________________
Datorită creşterii abrupte a creditelor neperformante, şi în acelaşi timp pe fondul
scăderii preţurilor imobiliare, care au condus la devalorizarea garanţiilor, băncile comerciale
au fost nevoite să constituie provizioane adiţionale pentru acoperirea riscului de credit în
conformitate cu reglementările în vigoare.
_________________________________________________________________________
Evoluţia preţurilor imobiliare (media 2009 = 100)

Sursa: INS

9
 Rata creditelor neperformante şi cheltuielile cu provizioane

Sursa: BNR, Prezentare National Bank of Romania’s experience in dealing with the NPLs
challenge - Prof. univ. dr. Florin Georgescu, 15.06.2016
_________________________________________________________________________
Având în vedere că activitatea bancară este supusă unor reglementări specifice
distincte, atât din punct de vedere al tratamentelor contabile cât şi al supravegherii
prudențiale din partea Băncii Naționale a României, „față de provocările la adresa stabilității
financiare induse de această situație, BNR a acționat pro-activ, adoptând un set de măsuri
care s-au dovedit a fi eficiente pentru curăţarea bilanţurilor băncilor comerciale prin:
i. scoaterea în afara bilanţului a tuturor expunerilor reprezentând credite neperformante
provizionate integral, ceea ce a plasat rata creditelor neperformante pe un trend
stabil descendent
ii. constituirea de provizioane pentru toate expunerile care înregistrează întârzieri în
onorarea serviciului datoriei mai mari de 360 zile şi pentru care nu s-au iniţiat
proceduri judiciare;
iii. constituirea de provizioane IFRS pentru expunerile faţă de debitorii persoane juridice
aflate în insolvenţă;
iv. realizarea unui audit extern al procesului de provizionare aferent portofoliului de
credite în sold la 30 iunie 2014, precum şi al evaluării colateralelor.”3
v. asigurarea unui nivel corespunzător al ajustărilor pentru depreciere aferente
expunerilor neperformante;
vi. recomandarea privind înregistrarea unui nivel al indicatorului ratei creditelor
neperformante de sub 10%.
Măsurile menționate au avut la bază reglementările BNR şi EBA (European Banking
Authority) privind derularea activității bancare, standardele internaționale de raportare
financiară IFRS.
În aceste condiții, gradul de acoperire a creditelor neperformante cu provizioane a
ajuns 56,8% în luna ianuarie 2017 - banda de semnal EBA cu risc scăzut, faţă de o medie
UE de 44,6% în decembrie 2016.4
_________________________________________________________________________
Cheltuielile cu provizioane şi fondurile proprii

3
Sursa: http://www.bnr.ro/discurs-sus%C8%9Binut-la-conferinta-%27dezvoltarea-romaniei-in-noul-context-
financiar-european%27-12074.aspx
4
Sursa: Raport asupra stabilității financiare BNR nr. 13/2017

10
Sursa: BNR (rapoarte anuale), Prezentare National Bank of Romania’s experience in
dealing with the NPLs challenge - Prof. univ. dr. Florin Georgescu, 15.06.2016
_________________________________________________________________________
Curățarea portofoliilor prin scoaterea din bilanț a expunerilor neperformante, a condus la
cheltuieli cu provizioanele cuprinse între 7,7 şi 12,2 miliarde lei 5 la nivelul sistemului bancar
în anii 2009-2014 şi a necesitat aporturi suplimentare de capital din partea acționarilor
băncilor comerciale, în perioada 2009-2016, 3,5 mld. Euro (+113% față de 2007), din care
aport de capital de la acționari → 2,7 mld. euro (77% din total) şi reinvestirea profiturilor →
0,8 mld. euro (23% din total).6
________________________________________________________________________
Evoluția structurală a fluxului de capital social la nivelul băncilor

5
Sursa: National Bank of Romania’s experience in dealing with the NPLs challenge, Florin Georgescu, First
Deputy Governor, 15.06.2016
6
Sursa: Capitalul bancar în România – între factor de dezvoltare şi sursa de dezechilibru, Prof. univ. dr. Florin
Georgescu, 30.03.2017

11
Sursa: Prezentare Capitalul bancar în România – între factor de dezvoltare şi sursă de
dezechilibru - Prof. univ. dr. Florin Georgescu, 30.03.2017
________________________________________________________________________
Peste toate acestea, jocul învinuirilor şi-a făcut efectul prin iniţiative legislative care au ridicat
percepţia de risc şi au dus la noi constituiri de provizioane şi încetinirea pe viitor a creditării.
Am putea conchide că industria bancară este o industria cu adevarat complexă, care a
finanţat peste 90% din totalul finanţării României.
Timp de 10 ani între anii 2007 - 2016 această industrie a:
- investit un capital mediu anual de peste 7,4 mld euro (8,8 mld euro in 2016);
- câstigat încrederea a peste 10 milioane de deponenti pastrând şi crescând
în conditii de siguranta economisirea în România cu 69% (şi cu 112% in lei
echivalent) atingand o cifră de 60,4 mld. Euro;
- acordat încrederea sa populaţiei şi companiilor din România prin credite de
48,18 mld. euro anual cu efectele benefice în creşterea nivelului de trai, de
educatie, de creare de locuri de muncă etc;
- acordat încredere statului român prin credit guvernamental de 14,37 mld
euro (20,54 mld. Euro in 2016) cu efecte asupra stabilităţii financiare, a
investiţiilor de stat, plătii salariilor bugetare şi pensiilor, etc;
- plătit preţul crizei fără sprijin public (spre diferenţa de cele mai dezvoltate
24 de state europene) concretizat într-o neperformanţă medie anuală de
12,9% (maxima de 23%) prin:
o ajustări abrupte de reţea bancară cu 1.711 sucursale închise (-26%),
o ajustări dureroase de personal cu 16.226 (-23%),
o reduceri semnificative de profitabilitate (coborarea ROE la 3,1% sau
2,1% ajustat operaţional),
o aport nou, suplimentar de capital de 2,7 mld euro.
- reuşit în conditii de rezilienţă, siguranţa şi stabilitate să acopere cheltuieli
cu provizioanele pe 10 ani de 15,22 mld. euro în conditii de eficienţă
operaţională reflectat printr-un indicator mediu anual costuri/venituri de
59% (53% in 2016 – la numai 2pp de cel european).
Economia europeană este finanţată în proportie de 80 % din credit bancar iar ponderea
creditului în PIB este de 120%. Altfel spus, dezvoltarea Europei s-a bazat pe bănci.
Economia românească este finanţată în proportie de 90 % din credit bancar iar ponderea
creditului în PIB a scăzut la 29%. Se vorbeşte tot mai mult de un plan de ţară. Avem un plan
de finanţare a acestui plan de ţară?
Depinde de competenta profesională, cunoaşterea realităţii şi mai ales de etica fiecăruia
dintre noi în a recunoaşte cât de benefică este finanţarea bancară în dezvoltarea economiei
naţionale şi cresterea bunăstării personale. În caz contrar, devine o chestiune de
responsabilitate să ştim ce punem în loc.
În vârtejul comunicării, o dezbatere poate uşor să se îndeparteze de adevăr. Forţa cifrelor
are darul clarificării, chiar dacă prezenţa specialiştilor în cadrul dezbaterilor economice
complexe bazate pe cifre nu aduce rating. Nu degeaba există expresia anglo-saxonă “cifrele
vorbesc, cuvintele zboară - figures talks, words walks”. Altfel vom călători cu toţii fără direcţie
într-un avion cu toate ceasurile de la bord stinse.

12