Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
moare?
by Cristina | Jan 27, 2015 | 23 comments
6. Parcă s-a rupt ceva în mine când a plecat
Dacă aţi simţit aşa ceva, v-ar putea ajuta să stiţi că nu e doar o impresie,
că “ruptura” este reală. Ȋntre oamenii care interacționează în mod
constant sau între care există sentimente puternice, se formează
anumite legături energetice. Aurele se unesc și se creează un flux
energetic continuu între cei doi.
Ȋn momentul în care unul dintre ei părăsește acest plan, energia
acestuia se retrage și ea, astfel că ne simțim rupți, divizați, ceva se
smulge din noi. Puneți-vă mâna dominantă pe inimă și intenționați să
vă refaceți propria aură, umpleți golul creat cu Lumină.
credit imagine: http://www.heartmath.org/
7. Grupurile de suport
Atunci când suferi, mai ales când e vorba de o plecare neașteptată,
bruscă, violentă, șocul e atât de mare încât energia ta se prăbușește. Ȋn
acele zile, luni… ai senzația că poți găsi alinare doar la cineva care, ca și
tine, a trecut prin asta, înțelege durerea ta și, dacă se poate, are același
nivel energetic ca tine.
Astfel apare nevoia de a te interesa și a te înscrie într-un grup de suport
(fie că este virtual, pe internet sau membrii se întâlnesc fizic, în
persoană).
Oricât de mult credeți că vă ajută comunicarea cu semeni care au trecut
sau trec prin aceeași experiență, dacă intenția grupului nu este de a vă
ridica nivelul de vibrație prin orientarea atenției către restaurarea stării
de pace, liniște, încredere în voi înșivă și în viitor ci doar fiecare
povestește cât de trist, greu, tragic, șocant, etc. a fost episodul și cât de
singur, disperat, neajutorat sau deprimat se simte acum (moment în
care toți ceilalți îl/o asigură de tot sprijinul și compasiunea lor),
sugestia mea ar fi să ieșiți repede din acel grup.
Comemorările repetate, actiunile care au ca scop confecționarea în
comun de fundițe, jerbe, coroane, etc, alegerea zilei “copilului pierdut”
sau “îngerului printre noi”, si asa mai departe, cu tot respectul pentru
durerea dv, spun că vă fac mai mult rău decât bine. Vă mențin în acea
vibrație joasă, vă adâncesc mai mult în durere, căci o preluați si pe a
celorlalți, astfel ajungeți să “cimentați” această stare care va atrage și
alte situații dureroase.
Pe de altă parte, nimeni nu ar trebui să treacă singur prin această
experiență. Important este să gasiti o comunitate în care să vă puteti
vindeca, un grup potrivit căci vindecarea este mult mai profundă și
chiar și mai rapidă atunci când ești și martorul vindecării altor
persoane.
Paul Ferrini spune ca durerea este “marele egalizator”. Când își privesc
durerea în față, oamenii se simt egali și învață să spună adevarul
despre experiențele lor. Durerea ne permite să fim cinstiți și autentici.
8. Transformă-ți durerea în forță interioară
Timpul nu vindecă totul, aşa cum se spune. De fapt, el nu vindecă deloc,
doar acoperă.
Acţiunea vindecă. După o perioadă de doliu, firească de altfel, e timpul
să renaștem.
Creștinul din mine continuă să creadă că ăsta e sensul celor 40 de zile:
ni se dă timp să ne obişnuim cu ideea, să scoatem toată durerea afară,
să ne curăţăm pentru a putea apoi renaşte din propria cenusă, ca
pasărea Phoenix. E nevoie să ne stabilim o nouă stare de normalitate,
care să ţină cont de condiţiile actuale.
Si mai e un aspect: aşa cum bebeluşii au pe lânga ei mereu îngeraşi
veniti să le uşureze tranzitia dintr-un tărâm în altul, la fel şi noi, avem o
perioada lânga noi spiritul celui decedat care ne ajuta să ne vindecăm
rana, să ne reancorăm în realitate şi să avem puterea de a ne continua
propria călătorie.
Actiunea, miscarea, fluidizează energia, eliberează mintea, reorientează
focusul. Concentrați-vă pe o acțiune care vă place: grădinăriți, faceți
curat, împletiți, terminați o lucrare începută mai demult, petreceți mai
mult timp în aer liber, reîncepeți serviciul… Scopul nu este în niciun caz
de a uita de cel drag trecut dincolo, ci de a reînvia din amorțeala data
de o astfel de experiență, în felul acesta amintirea lui nu vă va mai
paraliza de durere.
Abordarea experienţei din perspectiva Sinelui
mai Inalt
1. Totul e o chestiune de percepție
De obicei spunem că durerea, frica, disperarea când cineva drag trece
dincolo de văl, este inevitabilă, că e ceva omenesc, toata lumea se
aşteaptă la asta.
Insă, îndrăznesc să spun, că afirmăm asta datorita perceptiei pe care o
avem noi că s-a intamplat ceva ”rău”, față de care avem acest răspuns
emotional atât de puternic şi asupra căruia nu avem niciun control.
De multe ori la înmormântari oamenii se concentreaza mai mult pe
ceea ce a însemnat defunctul în viaţa lor, îşi amintesc momente plăcute
petrecute impreună, şi la fel ca pe vremea dacilor, la înmormântare se
râde şi se spun bancuri. Pentru că rudele, prietenii înteleg moartea aşa
cum este ea, o trecere, o transformare. Si exista alte înmormântări
unde jalea, suferinţa, deprimarea sunt atât de adânci încât numai cand
te apropii de rude simţi că te prabuşeşti.
Strămoşii nostri stiau mai multe despre moarte decât stim noi acum.
Herodot spunea că geto-dacii nu se temeau de moarte. Aveau credinta
că viaţa nu se sfarseste nicicând, imbraca doar diferite forme; erau
convinsi că sunt nemuritori şi că după moarte vor ajunge la zeul
suprem Zamolxes/ Zalmoxis. Asadar, moartea nu era privită ca o
tragedie. Dimpotriva, geto-dacii o priveau cu multa bucurie şi optimism.
Jelirea, sfâsierea lăuntrică, senzatia că te descompui de durere nu era
ceva înteles sau cunoscut macar de către strămoşii noştri. Acestea sunt
credinţe, sentimente şi comportamente care atestă separarea noastră
de adevărul spiritual, indoctrinarea cu idei perfecte pentru manipularea
prin frică a maselor.
2. Pământul este o şcoală aflată pe un anumit plan
vibraţional
Experienţa pe care o trăim acum, reprezintă doar conştiinţa care se
exprimă pe un anumit nivel de frecvenţă vibraţională. Lumea noastră
fizică e doar expresia acestei frecvenţe.
Simultan exista mai multe planuri. Toate planurile sunt imaginate de
Spirit pentru a avea unde se “juca”; o sala de clasă pentru învăţare.
Exista un numar infinit de planuri astrale mai înalte sau mai joase ca
vibratie dar chiar şi cea mai joasă este mai înalta decat lumea
fizicalităţii, a materialităţii. Acestea sunt simţite adesea de animale.
Planurile se întrepătrund. Chiar dacă nu-i vedem, cei dragi nouă, trecuți
dincolo de văl, ne pot fi aproape dacă îi chemăm sau le solicităm un
sfat, o părere. Daca îi auzim sau le simțim prezența depinde numai de
credința noastră că e ceva real şi de cât de sensibil este “receptorul”
nostru.
Pentru că energia pe Pământ este din ce în ce mai puternică acum ,
vălul se subțiază, mulți oameni au început să comunice cu cei de
dincolo. Sunt multi mediumi care ofera servicii de acest tip. La TV, pe
TLC am urmarit de curând un serial “ Medium în Long Island” în care
dovezile sunt atât de covârsitoare încât nu pot fi contestate.
Obişnuiţi-vă cu acest tip de informaţii, relaxaţi-vă rezistența, căci în
domeniul acesta întâi trebuie să crezi, ca să vezi.
3. Corpul fizic doar furnizează un veşmânt pentru
suflet
Singurul motiv pentru care cineva are nevoie de un corp este ca să
evolueze. E ca un costum de scafandru de care avem nevoie să intrăm
în apele adânci sau ca un costum de cosmonaut daca vrem să
explorăm spatiul. Am vrut să venim pe Pământ, să învățăm în acestă
densitate, foarte bine, ne trebuie un costum potrivit acestui nivel de
vibratie: corpul uman.
Cand obţii claritate şi un nvel mai inalt de evoluție spirituală, nu te mai
identifici cu trupul , cu mintea, cu ego-ul sau cu dorințele. Devii un
observator. Ești doar martorul experiențelor tale. Aceasta stare
superioara, iti da posibilitatea să alegi conștient să evoluezi , să urci pe
o treapta şi mai înaltă.
In acesta stare se întâmpla ceva extraordinar: karma nu isi mai are
rostul. De aceea din ce în ce mai multi dintre cei care au pornit
conștient pe drumul desăvârșirii , nu mai au karma. şi vorbesc de
timpurile noastre, de cei care au pășit deja pe acest drum, nu de o
perioada ipotetica, posibila, în viitorul îndepărtat
De fiecare data când ne naștem, sufletul operează la un nivel mai înalt
de expresie decât în viată anterioară şi își ia un trup care să satisfacă
cerințele respective de învățare.
Când lecția s-a terminat şi am acumulat tot ce am avut nevoie, ne
“dezbrăcam” de trup, îl lăsăm în urmă şi noi ne vedem mai departe de
călătorie.
4. Religia nu considera moartea un miracol
In Hinduism, partea cea mai profunda din noi e numita Atman. Cel mai
bun echivalent ar fi în Creștinism -“suflet”.
Sufletul nostru şi Atman sunt ambele văzute că scânteieri de divinitate,
acea parte invizibila din noi care face din Dumnezeu o prezență fizica
In Creștinism însă, este mult mai nefiresc să spui “Eu sunt Dumnezeu”,
unii considera afirmația chiar blasfemie dar, de exemplu , în Vedanta ,
sufletul nu este separat de Dumnezeu. Atman nu poate “veni” de la
Dumnezeu şi nu se poate “întoarce” la Dumnezeu pentru că de fapt, nu
a fost vreodată separat.
Rumi spunea ca “Moartea este căsătoria noastră cu eternitatea” dar
faptul că noi ne temem de moarte, am fost învățati că e cel mai rău
lucru care ți se poate întâmpla, atunci e normal să ne sperie şi e firesc
să ne fie milă de cei care pleacă. Când ne este frica de moarte, nu trăim
atât de liberi pe cât ne-am propus atunci când ne-am proiectat
conștiința aici.
“Greșeala noastră nu este că ne temem de moarte, ci că nu o
respectam ca pe un miracol”
Deepak Chopra
5. Cei născuți a doua oara
Acest termen este folosit pentru a denumi persoanele care au trecut
printr-o moarte clinica şi care revin la viată cu o gândire
netradiționalistă, contestă fiecare aspect al societății la toate nivelurile
şi sunt “treziți” către o nouă înțelegere a ideilor de sacru şi spiritual.
Faptul că în lume exista din ce în ce mai multe relatări de la cei care
care au experimentat asa ceva, faptul că s-au scris mii de cărți despre
acest subiect nu este întâmplator. Mutațiile care au loc în propriul lor
creier uman şi în spirit, împreună cu mutațiile pe care le declanșează la
cei care investighează fenomenul ( cercetători, medici, psihologi,
psihiatri, etc.) şi la masele mari de oameni care doar aud/ citesc despre
aceste fenomene, declanșează în specia umana un salt în evoluție.
Uneori, pentru a se ajunge la acest obiectiv final, se întâmplă fenomene
în urma cărora parcă şi vezi Spiritul făcându-ti complice şi jucăuș din