Tema optional etica

În ultimii ani, evoluţia tehnologică a contribuit la dotarea medicilor cu cele mai noi şi precise
instrumente pentru a salva vieţi, dar şi la responsabilizarea pacienţilor în legătură cu propria lor
stare de sănătate, prin diverse aplicații și dispozitive care monitorizează parametrii medicali
esențiali. Un exemplu foarte bun in ceea ce priveste evolutia medicinei este:

Imunoterapia se referă la tratamente care utilizează propriul sistem imunitar al organismului

pentru combaterea bolilor; imuno-oncologia implică în mod specific imunoterapia îndreptată
spre cancer. Imunoterapia include o varietate de tratamente care funcționează în moduri diferite:
unele sunt destinate să stimuleze sistemul imunitar de apărare într-un mod general, altele ajută
sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase în mod specific. Agenții patogeni
străini, cum ar fi bacteriile sau virușii, intră în corpul uman și provoacă boli. Pentru a lupta
împotriva acestora, sistemul imunitar produce anticorpi care se leagă de antigene și reduc boala.
Spre deosebire de tratamentele tradiționale anticancerigene care țintesc celulele din
tumori, medicamentele de imunoterapie stimulează sistemul imunitar al organismului să atace
celulele canceroase pentru a opri sau încetini creșterea lor sau pentru a limita capacitatea lor de a
se răspândi.

Dacă imunoterapia este adecvată pentru tratarea cancerului, se vor administra medicamente

care întăresc sistemul imunitar. În funcție de tipul cancerului, imunoterapia poate fi prescrisă
împreună cu alte terapii.

Imunoterapia este folosită pentru:

 a opri sau încetini dezvoltarea cancerului;

 a opri răspândirea cancerului în alte părți ale corpului;
 a ajuta sistemul imunitar să lucreze mai bine pentru a distruge celulele canceroase;
 a distribuie toxinele direct la nivelul celulelor canceroase.

Mod de administrare: Imunoterapia poate fi administrată în moduri diferite: sub formă de pilule
sau capsule care sunt înghițite (oral), prin injectarea în vene (intravenos) sau aplicate pe piele
(topic). Unele medicamente pentru imunoterapie pot fi administrate numai în spital, iar altele pot
fi administrate și la domiciliu.

Imunoterapia se bazează pe un program stabilit, sau un protocol, în funcție de tipul cancerului,

de stadiu, de starea generală de sănătate a pacientului. După fiecare sesiune de tratament urmează
o perioadă de recuperare.

Care sunt benificiile imunoterapiei?

Există multe motive pentru care imunoterapia poate fi o alegere bună. Imunoterapia poate
funcționa atunci când alte tratamente nu dau randament. Unele tipuri de cancer (cum ar fi
cancerul de piele) nu răspund bine la radiații sau chimioterapie, dar încep să dispară după
imunoterapie.

Imunoterapia poate crește eficiența altor terapii împotriva cancerului, cum ar fi chimioterapia.

Produce mai puține efecte secundare decât alte tratamente. Acest lucru se datorează faptului
că vizează doar sistemul imunitar și nu toate celulele din corp. De asemenea, riscul de recidivă
canceroasă după imunoterapie este mai redus. În cazul administrării imunoterapiei, sistemul
imunitar învață să depisteze rapid celulele canceroase care ar putea reveni. Aceasta se numește
imunomemorie și poate ajuta la reducerea riscului de reapariție a cancerului în organism.

Care sunt riscurile imunoterapiei?

Deși are numeroase beneficii, poate avea și unele efecte nedorite, ca orică formă de terapie, de
altfel. Locul de injectare a medicamentului poate deveni roșu, inflamat, cu mâncărimi sau dureri.

Unele tipuri de imunoterapie pot cauza febră, frisoane și oboseală, pot face ca sistemul imunitar
să atace organe precum inima, ficatul, plămânii, rinichii sau intestinele, deși mai sunt necesare
cercetări în acest sens.

În unele cazuri, imunoterapia durează mai mult timp decât alte tratamente și nu prezintă eficiență
de fiecare dată, ca orice tip de tratament, de altfel. De multe ori răspunsul este doar parțial, adică
tumora nu mai crește, dar nu dispare.  În plus, organismul se poate obișnui cu tratamentul și
medicamentele pot să nu mai aibă efect asupra celulelor canceroase. 

Precatutiile si limitele din punct de vedere etic si al deontologiei profesionale

Personalul medical trebuie să se asigure că prin modul în care îndeplinesc atribuţiile de serviciu
sau desfăşoară orice altă activitate profesională colaterală respectă interesul public, interesele
legitime şi drepturile cetăţenilor şi nu afectează demnitatea şi integritatea acestora. Toate
atribuţiile de serviciu care revin personalului şi colaboratorilor sectorului medical trebuie
îndeplinite cu maximum de eficienţă şi eficacitate, conform competenţelor deţinute şi în
cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte reglementările legale. Medicii trebuie să adopte un
comportament bazat pe respect, imparţialitate, obiectivitate, onestitate, egalitate de şanse şi
nediscriminare, deschidere şi diligenţă faţă de cetăţean şi fără ingerinţe care să afecteze interesul
public, interesele legitime şi drepturile cetăţenilor ori prestigiul institutional. Personalul medical
trebuie să asigure accesul neîngrădit la informaţiile de interes public, dar în acelaşi timp să
protejeze informaţiile care nu sunt publice de care sunt responsabili ori de care au luat la
cunoştinţă.