Discursul are loc in 2012, cand Barack Obama a fost ales, pentru cel de-al doilea
mandat consecutiv, presedinte al Statelor Unite ale Americii.
Forma de liberalism promovată este cea modernistă care promovează importana
ideilor de libertate si egalitate a sanselor, sustinând de asemenea si justitia socială si ideea unei economi mixte. Discursul lui Obama urmează doctrina liberală, militând pentru egalitatea sanselor, fixând, de asemenea, si principiile promovate de Constitutia Statelor Unite ale Americii. Discursul începe în fortă, primul paragraf făcând referire la Constitutie, la trăinicia acesteia, amintind totodată, prin citarea din aceasta, ce anume defineste poporul american, respectiv faptul că au fost creati egali si au dreptul la viată, libertate si căutarea fericirii. Urmărind să evidentieze faptul că va fi un garant al libertătii, Obama mentionează că în prezent munca de a lega principile Constitutiei de valorile societătii de acum, continuă. Pe tot parcursul discursului, Obama se include si pe sine când vorbeste despre poporul american, pentru a accetua ideea că puterea este a poporului si că el este acolo doar ca un reprezentat al acestuia, principiu specific democratiei, citez: „Now, more than ever, we must do these things together, as one nation and one people.” În favoarea înlăturării inegalitătilor sociale, discursul lui Obama urmăreste să atragă atentia asupra faptului că tara nu va prospera în contextul în care poporul este împărtit între cei putini care o duc foarte bine si o mare majoritate care o duc rău. SUA este o natiune care răsplăteste munca si determinarea fiecărui individ. O parte semnificativă din discurs tratează problema păcii, a conflictelor armate, Obama onorând pe cei care i-au dat viata pentru apărarea valorilor tării. Accentul este pus, însă, pe rezolvarea pacifistă a problemelor, pe promovarea democratiei si a valorilor americane în toată lumea. Este interesant de observat, de-a lungul discursului, felul în care presedintele vorbeste despre SUA, despre poporul american si despre valorile acestora într-o manieră ce promovează tara ca fiind cea mai exceptională, iar principiile după care aceasta e guvernată ca fiind universale si necesitând a fi promovate peste tot în lume. Astfel SUA devine salvatorul celor care aspiră la libertate. Ultimele paragrafe ale discursului insistă din nou asupra datoriei generatiei prezente de a face reale prevederile constitutiei, valorile despre viată si libertate promovate de aceasta, o realitate pentru fiecare american. Încheierea discursului are note patriotice si face apel si la patriotismul tuturor americanilor, într-o notă ce duce un pic spre superlative, citez: „My oath is not so different from the pledge we all make to the flag that waves above and that fills our hearts with pride. ” „ Let us, each of us, now embrace with solemn duty and awesome joy what is our lasting birthright. With common effort and common purpose, with passion and dedication, let us answer the call of history and carry into an uncertain future that precious light of freedom. ” În ceea ce priveste cuvintele folosite de-a lungul discursului, termenii cu frecventa cea mai mare contribuie la crearea unei imagine de ansamblu asupra elementelor pe care Obama a urmărit să le accentueze. În urma analizei textului, cel mai utilizat cuvânt este our (noastra), întâlnit de 76 de ori pe parcursul discursului, alte cuvinte relevante si cu o frecventă semnificativă fiind must (ar trebui), people (oameni), time (timp), make (a face) si together (impreuna). Având în vedere acest lucru, se poate face observa ia că cel mai mult s-a insistat în discurs pe ideea de actiune, pe oameni (poporul american) si pe ideea de „împreună”. De asemenea, se remarcă si plasarea lui Obama, de către el însusi, ca fiind în raport de egalitate cu restul americanilor, în ceea ce priveste misiunea pe care o au fiecare de realizat, anume de a contribui la perpetuarea valorilor americane. Mentionarea relativ frecventă a cuvântului freedom (libertate) nu face decât să întărească faptul că notiunea de libertate este probabil cea mai vehiculată si importantă în mentalitatea americană, fiind si una dintre principalele valori promovate de acestia, astfel că nu putea să lipsească dintr-un discurs de investire al unui presedinte american. Analiza elementelor de comunicare nonverbală Începând de la îmbrăcăminte si până la gesturi si la componentele limbajului paraverbal, Barak Obama este, ca prezentă, în acord cu specificul evenimentului la care participă. Mai mult decât atât, elementele nonverbale ce compun sustinerea propriu-zisă a discursului fac ca acesta să aibă un impact mult mai puternic asupra audientei. În primul rând, expresia facială a lui Obama exprimă predominant seriozitate si în unele momente preocupare, ceea ce atrage atentia publicului asupra importantei aspectelor despre care vorbeste în discurs. Pe toată durata discursului, gesturile si mimica fetei ale presedintelui acompaniază autentic ceea ce spune, contribuind la impresia că acesta crede cu adevărat ceea ce spune. Cu ajutorul mâinilor, sunt accentuate anumite portiuni din discurs. Obama schimbă frecvent directia spre care urmăreste cu privirea pentru a cuprinde si a capta atentiea tuturor celor prezenti si pentru a întări impresia că se adresează personal fiecăruia. Elementele de paralimbaj au, de asemenea, greutate în impactul avut de discurs. Tonalitatea vocii, precum si accentuărilor anumitor aspecte contribuie la evidentierea celor mai importante elemente. Dictia este impecabilă, ceea ce indică, printre altele, capacitatătile de bun orator ale presedintelui. Un aspect demn de mentionat este faptul că Obama ia destul de multe pauze în vorbire, în majoritatea cazurilor fiind pauze tactice făcute înainte sau după o idee ce merită subliniată.
Albert Bandura și factorul de autoeficacitate: O călătorie în psihologia potențialului uman prin intermediul înțelegerii și dezvoltării autoeficienței și a stimei de sine