În cadrul acestui proiect voi încerca să analizez discursul lui Charlie Chaplin

(https://www.youtube.com/watch?v=nKm_wA-WdI4 ) din filmul „The Great Dictator” din anul 1940,

considerat a fi unul dintre cele mai faimoase discursuri ale vremii, în care sunt evidențiate foarte bine
elementele comunicării verbale dar și cele nonverbale. Acțiunea filmului este concentrată asupra
actului dublu a personajului principal (Charlie Chaplin), care-l interpretează atât de dictatorul dur
Hynkel- Dictatorul din Tomania, cât și pe bărbierul evreu. Filmul este o satiră lui Charlie Chaplin la
adresă lui Hitler, în care un evreu este ales să fie sosia dictatorului Adenoid Hynkel. Bărbierul este
arestat de naziști și dus la lagăr împreuna cu prietenul său comandat tomanez care este arestat pentru că
era prea prietenos cu evreii. Hynkel este ajutat de Napaloni- Dictatorul țării vecine - Bacteria, pentru a-
și duce la bun sfârșit planurile de a cuceri lumea. În timp ce acești doi dictatori pornesc spre Osterlich
ca s-o cucerească, bărbierul și comandantul reușesc să evadeze din închisoare îmbrăcați cu haine de
ofițeri. Pe traseu bărbierul ia locul dictatorului și invers pentru că forțele tomaniene îi confundă pe
aceștia, astfel că la sfârșitul filmului bărbierul evreu ține discursul mult așteptat de toată lumea.
Discursul ținut de Charlie Chaplin intră în cadrul comunicării politice pentru că încearcă să
promoveze cetățenilor un nou regim democratic și de a le da argumente contra vechiului regim nazist.
Discursul este de un impact major din punct de vedere al contextului socio-economic al vremii. Dacă
oamenii din acea vreme erau obișnuiți cu regimul dur al lui Hitler, după câștigarea războiului care-l l-ar
fi adus mai aproape de scopul lui și acela de a fi conducătorul întregii lumi, aceștia s-ar fi așteptat ca
discursul lui să fie unul care să continue în această privință ci nu unul care să vorbească despre
libertate, egalitatea oamenilor sau iubirea semenilor.
Acest discurs aduce o schimbare majoră în ceea ce privește mentalitatea vremii respective
implementând în sufletele oamenilor: curaj, victorie și speranță. În ceea ce privește stilul discursului,
acesta este unul formal datorită faptului că se adresează unui auditoriu numeros, iar frazele sunt
coerente și alcătuite cu grijă.
În acest discurs sunt puse în evidență funcția expresivă, funcția conativă și într-o oarecare măsură,
funcția poetică. Funcția expresivă este evidențiată prin exprimarea subiectivă a emițătorului, adică a lui
Charlie Chaplin. Încă de la început sunt evidențiate mărcile subiectivității „I’m sorry but I don’t want to
be an Emperor – that’s not my business. I don’t want to rule or conquer anyone. I should like to help
everyone if possible.” prin care acesta încearcă să facă cunoscută publicului intenția lui cu privire la
acest discurs fiind ușor observată sinceritatea și implicarea emoțională a acestuia.
Funcția conativă este de asemenea reprezentativă acestui discurs pentru că are în vedere efectul
mesajului asupra receptorului. Tonul vocii are o importanță deosebită pentru că, cu ajutorul lui are loc
influențarea într-o oarecare măsură a receptorului. De aceea în discursul rostit de Charlie Chaplin se
poate observa o diferență între tonalitățile pe care acesta le folosește, astfel că el începe discursul cu o
voce joasă și blândă prin care încearcă să transmită un mesaj întregii omeniri cu privire la umanitate,
fericire, bogăție. El e de părere că viața ar fi mult mai frumoasă și mai liberă dacă oamenii ar fi toți
egali, s-ar ajuta între ei nemaiținând cont de rasă și dacă ar avea toți dreptul la fericire, însă apariția
banilor, a bogăției, dar și a tehnologiei de care ar fi trebuit să ne folosim pentru a ne ușura viețile și nu
pentru a câștiga putere cu ajutorul lor, a închis sufletul oamenilor făcându-i să uite de toate acestea.
Funcția conativă este pusă în evidență în acest discurs și datorită mesajelor imperative, care urmăresc
influențarea receptorului. Aceste mesaje sunt evidențiate de folosirea verbelor: „don’t give yourselves”,
„tell you”, „treat you” și pronumelor la persoana a II-a dar și de adresarea directă „Soldiers – don’t
fight for slavery, fight for liberty.”
În a doua parte a discursului, acesta folosește o tonalitate înaltă și la un moment dat chiar foarte
înaltă deoarece încearcă să atragă atenția celor care și-au închis sufletele în urma preluării puterii de
către niște conducători care le conduc propria lor viață tratându-i ca pe niște sclavi. „You are not
machines. You are not cattle. You are men.” Acesta îi îndeamnă să lupte pentru libertate și nu pentru
sclavie, pentru că ei au puterea de a face această lume mai frumoasă și mai liberă, tocmai de aceea
transmite un mesaj de încurajare care are rolul de a influența „Let us all unite, Let us fight for a new
world, a decent world that will give men a chance to work, that will give youth a future and old age and
security.
Funcția poetică este centrată în discurs pe mesajul transmis punându-se accentul pe „cum se spune”
astfel că emițătorul folosește o tonalitate mai scăzută la început, ritmul este unul mai lent, iar intonația
mai temperată, iar pe parcursul rostirii discursului tonalitatea crește, ritmul devine mai alert și intonația
mai accentuată.
În ceea ce privește structura discursului, acesta este unul coerent în care ideile sunt simetrice ceea ce
ajută la coeziunea discursului, la captarea atenției receptorului și la interpretarea corectă a mesajului pe
care emițătorul vrea să-l transmită.
Din punct de vedere stilistic, în discursul de față se pot identifica numeroase figuri de stil, printre
care: enumerația „jew, gentile, black man, white” antiteza “we want to live by each other’s happiness,
not by each other’s misery”, repetiție “cries out”, “technology”, gradație “who regiment your lives, tell
you what to do, what to think and what to feel”, metaforă “greed has poisoned mens souls”. Aceste
figuri de stil presupun un „gest de inhibare a propriei subiectivități și o apreciere implicită la adresa
receptorului căruia îi transmiți astfel încrederea ta în capacitatea lui de a interpreta corect mesajul”.
Elementele de retorică din acest discurs au în vedere argumentele valide transmise de emițător,
formularea corectă a punctului său de vedere și totodată interpretarea corectă a acestora.

Prin limbajul coerent utilizat de Charlie Chaplin în faimosul său discurs, acesta manipulează datorită
faptului că se face referire la latura afectivă a receptorului și totodată influențează datorită posturii sale
de a condamna un regim de care nimeni nu a fost mulțumit. Astfel putem spune că acest discurs
influențează prin internalizare adică receptorii au acceptat mesajul ca fiind în acord cu valorile și modul
de a gândi a acestora.
Discursul are în componența sa sofisme ca forme ale manipulării, astfel identificăm sofisme de
raționament, mai precis generalizare pripită „we all want to help one another, human beings are like
that” și compunere „greed has poisoned mens souls – has barricaded the world with hate”, sofism de
relevanță, mai precis compătimire „millions of despairing men, women and little children, victims of a
system that makes men torture and imprison innocent people.”
În ceea ce privește componentele comunicării nonverbale, putem spune că emițătorul folosește
aproape aceeași poziție de drepți pe parcursul întregului discurs . În cea de-a doua parte când li se
adresează soldaților acesta își întoarce privirea spre ei tocmai pentru a stabili contactul cu ei, dar și
pentru a reduce oarecum distanța fizică dintre el și public. Observăm la finalul discursului o mișcare
afectivă din cadrul științei ce studiază mesajele transmise prin intermediul gesturilor și mimicii și
anume” kinezica”. După finalizarea discursului acesta face un gest care poate fi considerat ca unul de
surprindere probabil datorită implicării emoționale a acestuia, dar si de necesitate pentru că pe tot
parcursul discursului acesta a fost concentrat la mesajul pe care-l transmite considerând că folosirea
diferitelor tonalități este suficientă pentru ca receptorii să primească corect mesajul transmis de el.
Toate acestea demonstrează faptul că dimensiunea nonverbală a discursului sprijină comunicarea
verbală.
În opinia mea, discursul rostit de Charlie Chaplin este unul de o încărcătură emoțională puternică care
aduce în discuție adevăratele valori ale vieții, dar care încearcă și să schimbe în bine comportamente
dintr-o perioadă în care libertatea și egalitatea nu erau drepturi respectate. Remarcabil la acest discurs
este schimbarea de personalitate a bărbierului evreu și implicarea emoțională a acestuia în timpul
rostirii discursului, având în vedere faptul că până la momentul respectiv acesta nu mai rostise un
discurs, ba din contră era considerat un om oarecum tăcut. Așadar finalul filmului este unul legendar
datorită acestui discurs și poate singurul lucru care l-aș schimba la el ar fi ca gesturile emițătorului să
capete o amploare mai mare.
Analiza reclamei și a discursului prezentate mai sus pun foarte bine în evidență elementele
comunicării verbale și nonverbale și adeverește afirmația lui Paul Watzlawick cum că „nu există
posibilitatea necomunicării”, astfel că orice gest, mimică, ton, privire sau postură ne comunică si ne
transmite ceva.

Bibliografie

Flaviu Călin Rus, Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Iași, Institutul European 2002
Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicare nonverbală: gesturile și postura:
cuvintele nu sunt de ajuns, 2005, București
Științe ale Comunicării, Note de curs, vol. 1, pag. 181