Discursul totalitar

La intrepatrunderea discursurilor de tip parodic, grotesc, carnavalesc,ironic,realist s.a. intalnim

un tip de discurs totalitar. Trasaturile discursului totalitarist in stransa legatura cu realul social
de la noi ar putea fi sintetizate in numirea capitolelor lui Eugen Negrici din "Literatura romana
sub comunism".

Este dificil sa treci de la o literatura valoroasa artistic la descrierea unei "literaturi" din care
factorul estetic aproape este absent: necesitatea cunoasterii "literaturii" romane si mai ales
punerea la punct a istoriei literaturii romane cu caderile si realizarile ei.

Titluri semnificative: "Poezie agitatorica in vremea stalinismului integral" , "Sursele esteticii

rosii" , "Limbajul prietenos" , "Manipularea" ,etc.

Volumul de proza pare chiar mai reprezentativ: " Fraza fundamentalistica a regimului
comunist.Literatura agitatorica. Sursele energiei si ale vitalitatii literaturii agitatorice" ,etc.

Simpla enumerare a catorva capitole din cele doua volume da dovada de analiza "la rece" a
literaturii romane in perioada totalitarista . Observam,de departe, din punct de vedere stilistic,
absenta "literaturii", a "esteticului",cu cateva exceptii care se folosesc cu succes de:
parodie,ironie,carnavalesc,realism critic ,etc.

Limbajul totalitar a reprezentat obiectul unor studii valoroase, precum cel al lui Victor
Klemperer ( The language of the Third Reich. LTI- Lingua Tertii Imperii. A Psihologist's
Notebook,1946), Jean -Pierre Faye ( Langages totalitaires,2003,2004).

Jean -Pierre Faye a analizat consecintele distructive ale limbajului totalitar asupra vietii
cotidiene, dar si asupra spatiului cultural si politic din Germania,Italia,Spania,URSS.

Beatrice Turpin si Laurence Aubry au pus in discutie si au sondat campul teoretic al circulatiei
termenului de limbaj totalitar. Germanistul si filosoful Jean-Luc Evard a dezvoltat teoria lui Jean-
Pierre Faye, cu privire la conceptele discursive ale totalitarismelor.

Prin alienarea modalitatilor pluraliste de exprimare lingvistica, totalitarismele dau nastere unui
limbaj mortificat,impietrit,alterat, mai ales in privinta sensurilor. Pornind de la modelul analitic
al lui Victor Klemperer ,putem urmari forme de rezistenta la limbajul totalitar,precum:
observatia, analiza critica, luciditatea, gandirea critica , gandirea reflexiva, etc.

Statele autoritare sau totalitare nu permit dezvoltarea normala a limbajului politic sau a mass-
media ,inducand o metamorfoza a comunicarii ( care , prin definitie presupune dialogul) intr-un
model de tip monologal ( o persoana vorbeste iar celelalte trebuie sa asculte).

Limbajul,transformat in discurs totaliar,prezinta urmatoarele trasaturi dominante: stilul oratoric

si declamatoriu; tonul de campanie; triumfalismul; ideologizarea si atribuirea deintelesuri
simbolice pentru conceptele politice; crearea de ideologeme-diferit ca inteles ,fata de sensul
obisnuit al cuvintelor ; scientismul si abstractizarea exagerata,in detrimentul logicii; criticismul
inaltator si ferovoarea, adesea false; utilizarea intensa a sloganurilor sau a mantrelor; clamarea
adevarului absolut,etc.

Totalitarismul se caracterizeaza prin negarea distinctiei intre spatiul public si spatiul privat. In
regimurile ne-pluraliste , majoritatea activitatilor devin discursive si ideologizate. Retorica
totalitara respinge ideea de diferenta sau exprimarea acesteia. Destinatarul discursului totalitar
nu este individul, ci masa confuza in cadrul careia persoanele nu pot sa-si exercite capacitatea
de gandire sau de reflectare

Limbajul totalitar inverseaza sau perverteste sensurile cuvintelor, acest principiu aplicandu-se
inclusiv in zona moralei.

Limbajul, in contact cu ideologia totalitara , ascunde sau perverteste sensurile realitatii,in loc sa
le releve. Ideologia de acest tip metmorfozeaza limbajul in disucrs, superficializandu-l si golindu-
l de continut.

" Determinarea, impunerea si supravietuirea sistemului totalitar au fost favorizate (...) si de

obscuritatea limbajului , de posibilitatea lui de a contura multiple cai semntice. Toate speculate
si induse deopotriva individului si colectivitatii (...). Limbajul devenise mai mult o eroare
intretinuta a cuvintelor , un preafabricat fonologic".

Relativ la finalitatea discursului comunicational, textele publicistice pot fi definite ca prototipuri

textuale informative, factitive, persuasive sau de seductie. Acestea din urma devin esentiale in
conditiile in care apelul catre receptori poate marca decizional evolutia unei crize politice. Daca
in contextul unor sisteme politice democratice, presa devine o forma de putere sociala si
politica prin asumarea rolului de tribuna publica de dezbatere in interesele cetatenilor, in cazul
unor miscari ideologice de tip autoritarist sau totalitar, presa devine o arma
politica,"instrumentul cel mai eficient de a transmite mesajele politice care indeamna direct la
actiune, care mobilizeaza masele, prin modalitati de expresie specifice propagandei".
Anularea diferentelor intre educatie si propaganda, discursul totalitar combina doua trasaturi
ale limbajului: instrument de educatie si de propaganda in acelasi timp; astfel,propaganda nu
devine doar o parte a educatiei, ci educatia iasasi (insertia virusului ideologiei comuniste,in
educatie si limbaj,le unifica transformandu-le in simple fatete ale propagandei oficiale ).

Totalitarismele distrug politica pluralista atat la nivel lingvistic, lexical, sintactic si discursiv,
golind de sensuri cuvintele si mesajele politice, in scopul crearii suprarealitatii utopice,
denumita " pretentios" Weltanschauung ( Viziune asupra Lumii). Limbajul democratic, infectat
cu virusul ideologic totalitar, devine o reflexie a Vointei de Putere, care inlocuieste Binele public,
contractualismul social de nuanta iluminista si drepturile naturale ale individului.