Sunteți pe pagina 1din 9

Morala & Etica n Politic

Tema morala i politica a devenit un subiect trivial n multe ri ale lumii i este
perceput ca ceva trivial i ntr-acelai timp departe de viaa cotidian. Oare cte discuii
nu se fac despre degradarea valorilor ndeosebi manifestarea cinismului, iubirii de bani i
ipocrizia politicienilor notri! ntr-acelai timp, am devenit realiti de factur dur:
politica nu este ceea ce ne ghideaz spre un viitor luminos ci, doar ceea ce are menirea de
a distribui cotele de export, subveniile i multe altele. Iar reacionnd la demagogie,
guvernarea dur a banilor i nu a legii i la mainaiile aleilor poporului , noi cu mult
empatie avem un rspuns plin de apatie fa de politica amoral, fiindc altfel noi nici nu
o putem percepe.
ntr-adevr tema morala i politica pare a fi mai degrab fr perspective
pragmatice. Pn la momentul n care aceste dou noiuni sunt percepute ca fiind dou
lumi diferite, ca i dou pri beligerante pe care noi, ntr-un fel sau altul, ncercm s le
mpcm, noi nu vom avansa mai departe de limita banalitilor sau a concepiilor
nltor de abstracte, unde deja nimic viu nu se poate de gsit.
ntr-adevr, am putea s atestm c conjuncia i presupune faptul c morala
trebuie s aprecieze politica conform standardelor ei, de moral. S nu te raportezi la
altul ca i la un obiect ... Procedeaz cu alii aa cum ai vrea ca ei s procedeze cu tine ...
Execut angajamentele tale morale n pofida consecinelor ... Enumerarea acestor
standarde poate s continue i mai departe, totodat am putea s ne inspirm nu doar din
etica angajementelor / ndatoririlor cantiene, dar i etica utilitarist a fericirii, dar puin
probabil c se merit s o facem. Potrivit acestor standarde orice politic, i nu doar
acele variaii ale ei care ai obinut o faim trist caracterizat prin cruzime i viclenie, va
fi perceput ca fiind amoral. De ce? doar pentru simplul fapt c n politic activeaz
organizaii care i,nstrumenteaz oamenii unii mpotriva altora. De aceea c urmrile
aciunilor politice au o extensie enorm n ceea ce pivete repercursiunile lor asupra
cetenilor care au de suferit din partea actorilor politici, cese ghideaz dup crezul c
scopul scuz mijloacele. Ambiana politic se caracterizeaz printr-o stare de conflict
mbibat de violen (n diversele ei forme), ns de multe ori el (confllictul) se manifest
ntr-o astfel de anvergur c ar putea s fie n pericol i viaa. Deci dac un activist politic
ar urma cu sfinenie i devotament regula de aur a moralei, aceasta de multe ori ar crea
nsemna s i trdeze pe ai si, a tolera rul, s fie expus falimentului...
Corelaia politicii i moralei prin prisma acestei conjunciei i ar putea s
genereze sentimente de apatie i dezamgire, care ar putea lua forme de cinism. Pentru
opinia public este tot att de virulent s se afle ntr-o stare de de apatie i deprimare, ct
i s fie excesiv de credul i moral exaltat i ntr-un caz i ntr-altul ea (opinia
public) devine o prad uoar pentru aventurierii politici.
Totui n politic sunt i vor fi oameni care sunt ghidai de scopuri morale nobile
i chiar de credina n posibilitatea de a metamorfoza politica n conformitate cu
concepia lor. Experiena lor n sfera intepretrii conexiunii moralei i politicii este

deosebit de instructiv anume atunci cnd, ei realizau ceea ce de obicei se consider a fi


succes politic. Anume n astfel de cazuri tragedia lor ca i politici morali se prezint
deosebit de vizibil i miestos. ... Trebuie s admit falimentul meu1 , - scria Mahatma
Gandi cu o lun i jumtate pn la obinerea independenei de ctre India, realizare care
era scopul activitii lui i care ulterior a devenit legend. De ce? De aceea c (printre
multe altele) n locul vechiului regim totalitar se instaureaz ameninarea totalitar a
consumerismului, a comerului i guvernrii banilor. Totui, dup toate canoanele, baza
politicii trebuie s fie moralitatea. ns cum poate fi realizat acest angajament? n
politic este nevoie ca din arta posibilului, arta speculaiilor, a calculelor, intrigilor,
acordurilor secrete i manevrrilor pragmatice s se transforme n arta imposibilului ,
arta de a m face pe mine i ntrega lume mai bun2. Despre ce mrturisete aceast
declaraie a liderului unui stat care reuea cu succes s se integreze n sistemul capitalist?
Sau Ernesto Che Guevara, singuraticul mercenar al libertii, care prsea Cuba pentru
ca mai curnd s-i afle sfritul n munii Boliviei. Sunt un aventurier scrie Che n
scrisoarea de rmas bun adresat familiei sale dar voi fi n stare s risc cu viaa mea
pentru a-mi demonstra convingerile mele3. Oare ce l-a impulsionat pe el s-i
demonstreze convingerile , att de departe de ara n care a biruit revoluia, el fiind
unul din liderii si cei mai reprezentativi?
Concluzia despre inevitabilitatea amoralitii oricrei politici, n limbajul cotidian
se prezint sub orma sintinei politica este murdar. Aceasta i este acea banalitate trist
care nu ne ofer vreun indiciu despre modul n care ar trebui s abordm acest element
murdar. Bineneles c putem s ducem dorul politicienilor sinceri i s ne ocupm de
misiuni moralizatoare referitor la imperfeciunea celor care sunt prini n flagrant. Dar
inutilitatea acestui sentiment de melancolie, dup cum i vanitatea efortului moralizator
ne relev n chiar lumina cunoaterii noastre realiste faptul c ntr-adevr lumea este
altfel structurat.
Totui, e posibil ca conjuncia i utilizat n acest context morala i politica
ar trebui s semnifice ceva mult mai energic i mai activ dect doar aprecierea moral a
politicii? S presupunem c morala trebuie de facto s conduc politica. De fapt, n
cazul politicienilor despre care am menionat mai sus, lucrurile nici nu pot s fie altfel,
spre deosebire de alii. Dar ce se ntmpl cu morala i cu politica dac ele sunt legate n
aa mod?
Astfel, dac este adevrat c politica actual nu mai serveste, n mod adecvat,
binele public i interesul colectivittii, trebuie acionat pentru ca ea s o fac totui. Acest
lucru presupune ns o schimbare de mentalitate a clasei politice i a celor care fac din
politic o profesie. n aceasta privin, ETICA I MORALA POLITICA POTE JUCA UN
ROL MAJOR. EA ESTE CHEMAT S CONTRIBUIE ASTFEL LA FORMAREA
VIITORILOR "PROFESIONITI AI POLITICII". n acest context, discursul meu,
Morala in Politica dobndeste o important conotaie deontologic, el urmrind s
identifice datoriile morale ale oamenilor politici.
1

, .. . .: , 1969, . 568, 570.


, . . : , 1991, . 7. , . . .: ,
2000, . 143.
3
Che Guevara, E. Venceremos! Ed. Gerassi L.: A. Panther Book, 1969, p. 568.
2

Haidei dar mpreun s depistm cteva din problemele speciale ce apar ca i


rezultat al nerespectrii codului moral: problema libertii, deciziei i responsabilitii n
politic; problema binelui public i a raiunii de stat; problema corupiei; problema
minciunii n politic; problema justiiei n politic; prudena n politic; problema pcii i
rzboiului; etica terorismului; guvernarea cosmopolit - efectele globalizrii asupra
relaiei moral-politic; politic-religie-moral; datoriile omului politic - deontologia
politic.
Sintagma etic politic asociaz doi termeni de referin n aria tiinelor socioumane cu o mare frecvena att in limbajul curent ct i n cel savant: cel de etic i cel
de politic. Pentru ambii termeni, pot fi identificate, n istoria gndirii filozofice i eticopolitice, numeroase accepiuni. Etimologic, termenul etic vine din limba greac unde
ethos nsemn: caracter, mod habitual de via. De-a lungul timpului termenul etic a
mprit gloria sau oprobiul cu un alt termen desemnnd, n principiu, acelai lucru: cel de
moral. Acesta i are originea n limba latin, unde mos, mores insemna: obicei ,
datin,obinuin.
Mult vreme cei doi termeni au fost utilizai ca termeni echivaleni i aceast
atitudine persist i astzi. Totui, numeroi cercettori au inut s pun ordine n acest
domeniu, astfel nct, sprijinindu-se pe experiena utilizrii efective, n timp, a celor doi
termeni, acetia le-au delimitat accepiunile, desemnnd prin moral fenomenul moral,
viaa moral real (raporturile morale, nelese ca raporturi libere, comportamentele
morale, aciunile morale etc, ntr-un cuvnt practica moral), n vreme ce termenului de
etic i s-a rezervat accepiunea de teorie a moralei (teorie despre moral): tiin a
moralei sau filosofie moral. Acest punct de vedere se impune ns a fi, la rndul su,
explicat, nuantat.
Conform definiiei date de Raymond Polin, fost profesor la Sorbona i cunoscut
cercettor al raportului dintre etic i politic (printre puinii care au fcut-o i sub aspect
formal, terminologic): Etica mediteaz, definete i apreciaz, n termeni de bine i de
ru, inteniile, actele i operele unui individ considerat n el nsui sau considerat n
raporturile cu ceilali indivizi.
n accepiunea lui Polin, etica n sensul cel mai larg, se prezint mai nti ca un
ansamblu de semnificaii i de valori destinate a descrie, a nelege, a defini nu omului
situaia n raporturile sale cu lumea, ceea ce ar constitui obiectul metafizicii, ci aciunea
omului prin care el se impune i se situeaza n libertatea sa, n raport cu ceilalti oameni i
cu lumea.
Teorie practic prin excelen, etica nu este separabil de realitatea trit pe care
ea ncearca s o neleag i s o ordoneze. Dac aceasta este, potrivit autorului francez,
etic, se pune ntrebarea: Ce este morala? O morala consider Raymond Polin este un
ansamblu mai mult sau mai puin coerent, uneori un simplu conglomerat de tradiii, de
cutume, de habitudini, de moravuri, de maniere de a tri, de sentimente i de opinii
primite, de opere mplinite. Ea rezult din acumularea, sedimentarea de opere mplinite n
snul unei comuniti, n functie de eticile efectiv trite.

In domeniul moralei, moravurile, regulile, normele, explicite/nu, import asupra


valorilor sau chiar a scopurilor, impun, cu toata greutatea trecutului, conduite de
ascultare, de supunere (d obeissance). In etic, dimpotriva, valorile, scopurile importa
asupra normelor si cheama la conduite de responsabilitate, deschise catre viitor. Pentru
Polin: Morala se situeaza imediat la nivelul existentei traite pe cand etica se situeaza
imediat la nivelul practicii reflectate a libertatii.
O etica este mai putin reflectie, in sensul clasic al termenului, cat inventie originala.
Ea este libertatea inteleasa in miscarea sa creatoare in intentia scopurilor sale, in
elaborarea lucrarii sale, in dialectica istorica a devenirii sale. In acelasi timp cand ea
inventeaza, interpreteaza, ordona, defineste un ansamblu de valori si de semnificatii, ea
incearca sa stabileasca, in realitate, o ordine care sa o justifice, sa o indreptateasca. Ea
tinteste la stabilirea unui anumit tip de relatii umane, definibile si inteligibile pornind de
la sensurile lor si de la valorile lor.
Morala, crede Polin, vine mai nti de la alii; ea este primit, suferit, consimit,
eschivat sau refuzat. O etic, fie c este creaie original sau re-creaie comprehensiv
din inspiraia altcuiva, vine ntotdeauna din sine.
In tot cazul, etica i morala privesc relaiile unui individ cu un alt individ sau cu
ali indivizi (considerati fiecare pentru el nsusi i ca un individ): ele descriu, n termeni
de sensuri si valori, nfruntarea a dou liberti, libertatea care triumf i libertatea
nvinsa, sau acordul lor. Este vorba, aadar, de lupt i colaborare, de confruntare i
acord. Aceast nfruntare este fondat pe necesitate: necesitatea unei coexistene sau a
unei colaborri ntre aceste dou liberti. Fie c este vorba de moral sau de etic, nu
este posibil ca reciprocitatea relaiilor s nu fie luat n seam, consimit. In aceast
ntalnire, fiecare l consider pe cellalt ca fiind capabil de inteligen, adic de alegere
deliberata si intentionata, de libera decizie si de liber comportament in viitor, in fine de
angajament si de fidelitate fata de decizia sa. Nu exista etica fara reciprocitate, fara o
relatie mutuala de incredere.
Etica este deopotriv intenie creatoare i creaie efectiv, credin i aciune; n caz
contrar, ea nu este o teorie practic, ci o speculaie van. Ea este un proiect inseparabil de
mplinirea sa, ceea ce nu vrea s spun c ea este n mod necesar inseparabil de reuita
sa.
Ceea ce variaza este nu gradul de realizare a unei teorii, ci gradul de elaborare a
ansamblului teoriei-practic, devierea sa posibila ctre o fabricaie estetic, efuziunea sa
n afectiv, n pasional sau punerea sa efectiv n practic.
Elaborarea efectiv nu vrea s zic eficacitate. Cci eficacitatea s-ar ntelege dintr-o
reusit la dimensiunea istoriei, pe cnd elaborarea efectiva nu privete dect relaiile
individuale, n numr oarecare, iar, la limit, singulara atitudine a unui unic promotor.
Noi, conchide Raymond Polin, estimm c o etic i realizeaza cu att mai bine
natura sa cu ct ea tinde sa realizeze un sistem de relatii individuale din care se poate avea o
teorie inteligibila.
Am insistat mai mult asupra punctului de vedere savant al lui Raymond Polin deoarece
acesta incearca sa puna in lumina, atat cat acest lucru este posibil, diferena i legatura strns
dintre etic i moral, pe de o parte, iar de cealalta parte, s accentueze caracterul practic (de

teorie practic) al eticii. In adevr, chiar atunci cnd s-a ilustrat ca parte a filosofiei- i cel
mai adesea ca un corolar al acesteia, orice etic s-a vrut a fi nu doar o simpla speculaie, o
teorie vid, cum spune Polin, ci o teorie normativ cu valene practice. De la aceast regul
nu pare sa fac exceptie nici chiar etica lui Kant creia i s-a reproat adesea formalismul,
rigorismul, caracterul abstract, utopic etc. Indiferent, aadar, de eficacitatea ei, orice etic se
dorete a fi o teorie practica, un sistem normativ viznd orientarea (ghidarea) i modelarea
raporturilor interumane.
In ce priveste etica politic, aceasta, mai mult decat oricare alta, se vrea a fi o tiin
practic n sensul pe care l ddea acestei expresii Gustave le Bon atunci cnd califica
psihologia politic drept o tiin practic. Exemplul cel mai concludent l ofer Kant care i
autodenumete etica drept filosofie practic. Astfel, morala nu are un domeniu aparte
(particular) de manifestare fiind, prin natura ei, prezent n toate manifestrile umanului, iar
judecata moral are vocaie universal n sensul c ea se pronun asupra ntregului spectru al
aciunii umane (al manifestrii umanului). Cum remarca filosoful american John Dewey,
intemeietorul pragmatismului: De fapt, morala este la fel de cuprinzatoare ca i actiunile
legate de raporturile noastre cu ceilalti. Morala se refera la intregul caracter n ansamblu, iar
caracterul n ansamblu este identic cu omul n toate manifestrile i atitudinile lui concrete .
Aspectul moral i social al conduitei sunt, n ultima instanta, identice.
Politica se deschide larg spre relatia ei cu celelalte domenii ale vietii sociale, morala fiind
unul dintre acestea. Spre deosebire de alte definitii sau puncte de vedere care se inspira din
viziunea machiavelliana despre politica inteleasa ca sfera autonoma, definitia mai sus
invocata are meritul de a situa politica acolo unde isi are locul: in planul vietii sociale
inteleasa ca intreg. In acest sens, sintagma etica politica isi gaseste pe deplin justificarea.
Desigur pentru Aristotel binele face obiectul stiintei cu cea mai mare autoritate si cu
cea mai mare inalta organizare, iar aceasta se arata a fi politica . Binele pe care il vizeaza
politica este binele cel mai inalt dintre toate in domeniul vietii practice (Aristotel nu ezita
sa-l numeasca chiar binele suprem sau binele uman prin excelenta ), dar i etica la rndul
su, are ca scop binele, cercetarea etic, aa cum s-a ilustrat aceasta, bunaoar, n paginile
Eticii nicomahice, fiind considerata de filozoful grec ca fiind una de natura oarecum
politica.

Iar dac ar fi s aducem aceste concepii in vizorul vieii publice putem vedea
cum spre exepmplu n Romnia se lucreaza febril la declansarea procesului
comunismului. Cu toate astea, demascarea public a unui fost securist ajuns la putere,
Dan Voiculescu, s-a soldat cu un simplu circ mediatic, care n-a produs nici o tresarire
moral. Cum e posibil ca primul ministru i reprezentantii oficiali ai celorlalte partide
politice s colaboreze pe mai departe cu el, ca i cand nu s-ar fi ntamplat nimic? Singura
explicatie a acestei atitudini duplicitare din partea partidelor Aliantei DA i a UDMR este
logica compromisului care guverneaza orice coalitie politica. Dan Voiculescu, liderul PC,
a fost intotdeauna o personalitate controversat, iar dubiile cu privire la trecutul su erau
extrem de puternice. i totusi, la vremea respectiv, toat lumea din Romnia s-a bucurat
ca vor avea un guvern cu ajutorul cruia vor trece puntea ctre Europa, indiferent cu cine
ar fi dat mna. Criteriile morale nu au contat, desi Alianta i propusese n campanie o
reform a clasei politice.
Ar trebui, de asemenea, sa ne amintim c primul care a numit PC o solutie imorala

i a propus eliminarea sa prin alegeri anticipate a fost presedintele Traian Basescu.


Liberalii i-au raspuns atunci cu atacuri dure, speriati c-i vor pierde supremaia n
guvern i postul de prim-ministru, n ciuda asigurrilor date de eful statului c domnul
Triceanu ar fi fost numit premier i n noua variant. Conflictul dintre cei doi nu
izbucnise nc; el a pornit chiar de la intenia presedintelui de a elimina PC din coaliie.
Putem ntelege pn la un punct necesitatea unei coalitii stabile, care s guverneze
ara ntr-un an crucial pentru integrarea european, dar, n acest caz, va trebui s
renunm la criteriile morale. Politicienii o fac ntotdeauna cu uurin, n numele
interesului naional. Nu este ntmpltor faptul c tot scandalul care a dus la verdictul
CNSAS cu privire la colaborarea lui Dan Voiculescu cu Securitatea nu a izbucnit ca
urmare a unui demers politic, ci ca urmare a interventiei societtii civile, mai concret, a
Coalitiei pentru o guvernare curat, care i-a cerut primului ministru s nu-l nominalizeze
pe liderul PC n functia de ministru de stat. Strns cu ua, premierul a fost nevoit s mai
cear un aviz de la CNSAS. mbogatit cu noi date si cu o nou conducere, acesta a dat un
verdict ct se poate de incomod pentru coaliie, de vreme ce toate partidele componente
s-au vzut n postura de aliate ale unui colaborator cu acte n regul. Ne-am fi ateptat la
reacii ferme i tranante din partea Alianei i a UDMR; la o reconfigurare a coaliiei; la
constituirea unui guvern minoritar. Ar fi fost mai decent s negociezi punctual cu PSD,
sprijin pentru legile integrrii, dect s pstrezi n coaliie un partid condus de un fost
colaborator. Reacia coaliiei a fost ns jalnic: ea a acceptat un nou compromis, i
anume, numirea unui colaborator apropiat al domnului Voiculescu n funcia de ministru
de stat. Aceasta cedare rusinoasa s-a petrecut dupa ce conducerea PC, adunata la Palatul
Parlamentului, a adoptat o atitudine sfidatoare la adresa partenerilor politici, impunandule ea lor conditii pentru ramanerea la guvernare. Mascarada a fost completa si de cel mai
prost gust. Reactiile liderilor politici ai puterii au fost palide, iar coalitia si-a dovedit
slabiciunea. Desigur, toate se fac in numele stabilitatii necesare pentru integrare, dar,
dincolo de aceste sloganuri, banuim existenta unei retele transpartinice de interese de
afaceri si de complicitati. Or, unei astfel de retele nu i se aplica nici un criteriu moral!
Scandalul recent prilejuit de verdictul CNSAS in cazul lui Dan Voiculescu ne-a
dezvaluit toata mizeria politicii romanesti si a demascat ipocrizia politicienilor. Mai
exista insa o solutie logica si foarte trista a celor intamplate, care se refera la ipocrizia
retoricii anticomuniste adoptate de membrii PNL in ultimele luni. Atat procesul
comunismului, cat si demascarea Securitatii se dovedesc a fi fost teme lansate cu un
singur scop precis: hartuirea lui Traian Basescu. De altfel, o serie de fruntasi liberali,
solicitati sa-si spuna parerea despre asocierea cu Dan Voiculescu, au evitat un raspuns
transant, cerand CNSAS sa-l cerceteze si pe presedinte. Desigur ca trebuie s-o faca, dar
aceasta nu schimba cu nimic datele problemei, in privinta presedintelui PC, si nu
atenueaza cu nimic gravitatea compromisului moral pe care se bazeaza coalitia de
guvernamant, cu atat mai mult cu cat purtatorul de cuvant al PC a declarat ca partidul nu
este cu nimic afectat de verdictul CNSAS la adresa liderului sau.
In final, se cuvine sa nu ignoram calitatea dezbaterii publice lansate de scandalul
Dan Voiculescu. Putem s-o facem pentru ca ea a murit dupa o existenta extrem de scurta.
Extrem de animata inainte si dupa anuntarea hotararii CNSAS, presa nu a mai meditat
asupra chestiunii moralitatii solutiei imorale dupa numirea lui Bogdan Pascu in functia
de ministru de stat. Ca si cand problema reala ar fi fost numele inlocuitorului lui Dan
Voiculescu! De fapt, problema reala, care vizeaza bazele morale ale politicii romanesti, a

fost atinsa doar in treacat de cateva editoriale. Dupa care energiile ziaristilor si ale
analistilor au fost absorbite din nou de tema sterila a conflictului presedinte-premier.
Podul de la Tarlisua, pe care s-au intalnit cei doi fara sa vrea, a devenit mai important
decat chestiunea colaboratorilor Securitatii. Cu alte cuvinte, marea manipulare a fost
reluata, dupa o scurta si nedorita pauza. Cat despre procesul comunismului - el ramane un
obiectiv real doar pentru cativa istorici si membri ai societatii civile, aflati in minoritate,
nu si pentru politicieni. Putem asadar sa-i spunem un scurt si trist adio.
Folosind ca etichete faimoasele nume ale unor personaje homerice -Ahile si Odiseu- ,
Liiceanu distinge intre "morala de prima instanta" si "morala de a doua instanta". Ahile
incearca sa-si atinga scopul in lupta dreapta, fara viclesug, riscand sa piarda. "Scop:
biruinta. Mijloc: fapta (= forta+curaj). in aceasta ecuatie, la limita, scopul poate fi
sacrificat de dragul mijlocului. Ceea ce inseamna: nu se poate birui cu orice mijloc si cu
orice pret. Este preferabil sa pierzi, decat sa castigi printr-un mijloc necinstit". Ahile
reprezinta morala clasica din Etica Nicomahica a lui Aristotel, morala de prima instanta.
De cealalta parte, Odiseu este versatil si pragmatic; pune accentul pe cuvant, caruia ii
cunoaste importanta, si mai putin pe fapta. "Scop: biruinta. Mijloc: viclesugul, trucul,
trisul care implica, toate, cuvantul pervertit, minciuna. "Ecuatia lui Odiseu" este dirijata
de eficacitatea pragmatica si are la baza credinta ca "minciuna aduce cu ea salvarea". Ea
nu ia in seama nici o clipa asa cum se intampla in "ecuatia lui Ahile" esecul,
posibilitatea de a pierde, de a fi infrant. Ceea ce o deosebeste fundamental de "ecuatia lui
Ahile" este determinarea mijlocului prin verb, si nu prin fapta...". Hippias Minor
rediscuta despre deosebirea dintre Ahile si Odiseu, ridicand, insa, problema speciala a
celui care minte. Socrate il convinge pe sofistul Hippias ca "cel mai stiutor e cel ce poate
minti cel mai bine si, implicit, e cel mai competent in sfera raului", "cel ce spune adevarul
cel mai bine (ca suprem stiutor) e si cel ce minte cel mai bine" (p.33).
Discutia dintre Socrate si Hippias este mai mult un avertisment asupra personajului
odisean, a ceea ce poate acesta, fara, insa, a duce mai departe argumentatia catre
intemeierea unei morale de a doua instanta. Abia Machiavelli, la 1513, va face acest
lucru, eliberand morala politica de constrangerile aristotelice sau crestine. Machiavelli va
recunoaste explicit si fara ipocrizie existenta raului, faptul ca traim intr-o lume cazuta si
ca trebuie sa gasim calea cea mai sigura pentru a face ca binele sa izbandeasca. Morala de
a doua instanta, pe care o intemeiaza Machiavelli, punand astfel bazele lumii moderne,
descopera si ca "pentru a stavili un rau mai mare si pentru a obtine binele (comun) trebuie
sa intri in contact cu raul". "Morala clasica, morala de prima instanta, morala
moralistilor, a filosofilor si a consecventilor se cutremura auzind acest lucru. Morala de
prima instanta se cutremura in fata oricarei minciuni, a oricarei inselatorii, a oricarei
crime. Morala de prima instanta nu se poate, de aceea, apara de raul cel mare si de raul
final care poate veni peste ea distrugand-o definitiv, pentru ca ea se cutremura in fata
oricarui rau si mai ales in fata raului de prima instanta la care ea ar trebui sa recurga
pentru a apara ordinea morala a lumii. Morala de prima instanta instalata in politica apara
binele de prima instanta si deschide larg portile, in pasul doi, raului final. Sofocle si
Machiavelli descopera acest lucru: ca in mod eficace binele nu poate fi aparat de rau
decat prin rau. Ca exista recursul la des choses sales si ca, nerecurgand, atunci cand e

cazul, la ele, ajuti, cu candoarea ta si cu bunele tale intentii, instalarea la putere a raului.
Devii, dezvluindu-l pe complicele ru al binelui, complicele bun al rului"

Tribunalul pentru minori - este un NON SENS FLAGRANT.


Putina lume cunoaste ca creierul uman este complet format numai spre vrsta de 25 de
ani. Aceasta nu nseamna ca pna la accea vrsta copilul nu este rational, dar oricum nu
este suficient de matur pentru a-si asuma anumite responsabilitati fata de familie si
societate. De ce se spune "pacatele tineretii"? - cu un oarecare sens, pentru ca multi dintre
noi la vrsta cnd nca nu eram definitiv formati d.p.d.v.cerebral, am comis greseli, pe care
mai trziu, la vrsta senectutii, le-am regretat, dar nimic nu mai puteam ndrepta. Lipsa
unei educati morale, etice, spirituale n departamentele de nvatamnt, a dus la aceasta
dezagregare n toate paturile sociale. Se avanseaza cu pasi repezi spre delincventa, delir,
sinucideri n grup. Parintii n primul rnd (sa nu uitam de cei 7 ani
de-acasa ce ar trebui sa constituie baza educatiei), apoi scoala si restul familiei trebuie sa
pregateasca si sa prelucreze "materialul trupesc" si virtutile sufletesti ale fiintei omenesti
in crestere si dezvoltare. Scoala trebuie sa fie un reprezentant al Statului - un
microcosmos politico-pedagogic - imaginea statului nsusi. Viitorul stat de mine,
caci viitorii conducatori ai societatilor in care traim, din acceasta pepiniera se vor recruta.
Ori, daca familia si scoala nu vor colabora, rezultatele vor fi si mai tragice. Scoala trebuie
sa faureasca bunul cetatean - ca atare el trebuie sa cunoasca trecutul neamului din care a
facut sau face parte, sa cunoasca formele politice si legile n tara n care traieste,
organizarea sociala etc. Un bun cetatean trebuie sa fie productiv cu mintea sau cu bratul.
Rentierii sau sinecuristii paraziti, trebuie sa fie exclusi dintr-un adevarat stat culturalnational. Omul de stiinta care urmareste numai cercetarile sale, fara sa-i pese de
nevoile neamului si statului din care face parte, ca si artistul care se insufleteste din
nimicuri, fara ca inima lui sa bata si pentru suferintele sau aspiratiile poporului si statului
sau national, oricit de mari ar fi ei, nu sunt si nu merita numele de adevarati si buni
cetateni. A pune interesele personale inaintea celor colective, este marea tragedie actuala
in lumea in care traim. Sunt si exceptii de la regula, dar prea putine pentru a fi eficace
noilor societati care sunt in permanenta transformare, din pacate mai mult in sens negativ.
Important de subliniat este c pentru a fi un bun cetatean, nu trebuie desconsiderat
EREDITATEA i educaia celor "7 ani de-acas". Latura biopsihologic i social a
copilului este foarte important i poate avea grave repercusiuni negative n educaia
copilului. Sunt copii care nu-i cunosc taii sau mamele sau chiar nici pe unul din ei, n-au
familie, devin vagabonzi, ceretori, drogai, alcoolici. Copiii de virsta prescolara, la
interventia unei terte persoane in caminul n care a intervenit un divort sau numai o
separare, copiii sunt intrigati si pot avea urmari tragice, fuga, sinucidere - traim aici si
vedem zilnic ce se ntmpla. Psihologii si lumea si pun intrebarea DE CE? Raspunsul in
ceea ce ma priveste, este foarte simplu - copiii nu mai sunt copii, parintii se degajeaza
prea de timpuriu de obligatiile pe care le au, nu sunt suficient controlati sau chiar deloc si
concluzia este cea pe care o vedem zilnic:TRAGEDII, TRAGEDII, TRAGEDII. Sunt
copii care poate nu se manifest fis, si sunt mai introvertiti, dar reaciile lor se vor vedea
la adolescen, uneori chiar la maturitate i atunci mai greu de reparat ceva. Influena

nefast a jocurilor de noroc, publicitatea fr jen a filmelor porno la ore nepotrivite,


invazia televiziunii cu filme de groaza, lipsa de vocabular inteligent, uneori chiar lipsa
lui, fiindca totul se petrece prin fapte... si lipsa de cultura a cineatilor, moda lipsita de
gust, lansata de orice individ, care vrea sa devina "celebru", tunsori care de fapt nu sunt
tunsori, ci pur si simplu "zbrlituri" s.a.m.d. Probabil multi dintre cei care vor avea
curiozitatea sa citeasca articolul pna la sfrsit, vor comenta negativ comentariile mele
fata de anumite comportamente si poate vor crede ca fac parte dintr-o lume aparte.
NU, sunt o persoana normala, care am iubit tot ce a putut sa-mi ncalzeasca sufletul, dar
nu pot fi de acord cu DEZMATUL.
In concluzie, cu toate ca ar mai fi enorm de multe lucruri de scris, dar spatiul nu-mi
permite, conchid ca este bine sa nu uitam ca SCOALA SI CULTURA ROMNEASCA, a
dat att MOLDOVEI ct si OMENIRII, personaliti de seam, printre care citez o mic
parte dintre ei, ce sunt mai cunoscuti n Occident si anume MIRCEA ELIADE, EUGEN
IONESCU, EMIL CIORAN, GEORGE GEORGESCU, HENRI COANDA,
prof.dr.PALLADE si nca multi altii, care din nefericire si-au parasit ara pe care au
iubit-o si cntat-o pn au nchis ochii, ntruct nu s-au putut adapta noilor guvernani
comuniti. i n ncheere redau o strof din poezia eminesciana MORTUA EST: Fclie de
veghe pe umezi morminte,/ Un sunet de clopot n orele sfinte,/ Un vis, ce si moae aripa'n
amar - /Astfel ai trecut de-al lumii hotar.