Universitatea: Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Facultatea: Comunicare și relații publice

Specializarea: Publicitate

Examen Comunicare Nonverbală

Student
STANCIU DIANA-LACRĂMIOARA

Bucureşti, 2022

1
Ce rol au gesturile în discursul public. Ce fel de gesturi putem folosi și în ce tipuri de
discursuri?

Comunicarea nonverbală este un schimb de semnale și semnale care are loc între oameni și care nu
pot fi exprimate în cuvinte, dar pot fi decodificate și pot sublinia, completa, contrazice ceea ce este
transmis prin limbaj.
Informațiile pot fi comunicate printr-un set de elemente non-verbale, cum ar fi gesturile, atingerea,
postura, expresiile faciale și contactul vizual. Ambele voci conțin elemente non-verbale, cum ar fi
calitatea vocii, intonația, ritmul vorbirii și volumul, iar textul scris dezvăluie informații prin stilul de
scriere, spațierea cuvintelor și aspectul paginii. Pentru a crea mesajul potrivit, trebuie să existe
armonie între cuvintele noastre, tonul vocii și limbajul nostru nonverbal, astfel încât toate să exprime
același lucru. (James, 2012)
Expresii faciale precum zâmbetul, încruntarea și furia se găsesc în toate culturile. Te poți trezi
aproape oriunde în lume și, chiar dacă nu înțelegi limbajul, poți comunica prin expresii faciale și
gesturi. Nu putem ignora importanța tonului și a inflexiunii, deoarece este posibil să acordăm aceleiași
propoziții sensuri diferite doar prin accentuarea anumitor cuvinte. Chiar și tăcerea poate fi o
modalitate eficientă de a obține informații. Privirile intense sunt adesea mai intimidante decât
cuvintele furioase. Menținerea contactului arată interes pentru conversație, mai degrabă decât
insistarea verbală. Limbajul corpului reprezintă mai mult de 50% din impactul nostru perceput asupra
comunicării, ceea ce este mai credibil decât cuvintele (James, 2012). Când cuvintele și gesturile trimit
un mesaj mixt, ascultătorii iau în considerare limbajul corpului.
Freud credea că oamenii nu pot ascunde mult timp stările interioare față de alte persoane deoarece în
final apare întotdeauna un semn exterior care arată ce gândesc cu adevărat. El spunea: „Oricine are
ochi să vadă şi urechi să audă se poate convinge singur că nici un muritor nu poate păstra un secret.
Dacă buzele lui tac, vorbeşte cu degetele; mesajele trădătoare ies prin toţi porii lui." (Collet, 2005)
Desmond Morris definește gesturile ca fiind „orice acțiune care transmite un semnal vizual unui
spectator” de unde decurge că orice mișcare a poziției corpului, capului, mâinilor, picioarelor și chiar
și ochilor reprezintă un gest.” (Stănciulescu Rodica Nicoleta, 2013)
Philip Turchet sustine că ,,omul îşi cartografiază gândurile pe corp prin intermediul unor gesturi
inconştiente extrem de precise tocmai datorită faptului că sunt inconştiente. Această cartografiere a
fiinţei nu a fost realizată la întâmplare, ci omul a realizat încă de la naștere că fiecare parte a feței și
corpului său are o funcție precisă”. (Turchet, 2005)
“Paul Ekman și Wallace Friesen în 1969 grupează elementele comunicării nonverbale în cinci clase
și anume: emblemele, ilustratorii, expresiile faciale, reglatorii și adaptorii (Septimiu Chelcea, 2008)
Emblemele traduc cuvinte și formează un limbaj ca de exemplu semnul Ok care spune că totul este în
regulă. Ilustratorii reprezintă „elemente nonverbale care însoțesc și completează mesajul” și implică de
obicei mișcări ale mâinilor ca de exemplu când desenăm un cerc cu mâinile pentru a sublinia forma
circulară a unui obiect.

2
 Expresiile faciale pot exprima mai multe stări pe baza sentimentelor. Cercetările efectuate de Paul
Ekman și echipa sa arată că expresiile faciale care exprimă emoții precum fericirea, tristețea, frica,
sunt recunoscute în întreaga lume, acesta sugerează că relația dintre aceste emoții și expresii faciale
este înnăscută. Psihologul american Otto Klineberg a contestat public argumentul pentru
universalitatea expresiilor faciale emoționale, propunând ipoteza lor determinată cultural. Deci,
expresiile faciale pot însemna ceva pentru populația din Orient în comparație cu occidentalii, unde
poate fi înțeles ca fiind opusul. Dacă pentru un european un zâmbet înseamnă bună dispoziție poate
pentru un japonez înseamnă ceva rău. (Septimiu Chelcea, 2005)
Reglatorii sunt acele gesturi care „mentin și controlează interacțiunea cu interlocutorul” și reprezintă
de fapt feedback-ul pe care îl primește vorbitorul și prin care este informat că mesajul pe care l-a
transmis a fost primit.
Adaptorii sunt gesturi cu rol de a liniști vorbitorul. Comportamentele cum ar fi frecatul capului sau a
nasului, reglarea vocii sau linsul buzelor, trebuie evitate în public deoarece exprimă o stare de
nesiguranță.
David McNeill susține că gesturile sunt „o parte integrantă a limbajului, la fel cum sunt și cuvintele,
frazele sau propozițiile, gesturile și limbajul sunt un singur sistem” (David Mcneill, 2007)

Un discurs este o formă de comunicare verbală prin care vorbitorul încearcă să transmită informații
audienței. Pentru ca informația să fie primită, vorbitorul trebuie să organizeze discursul după mai
multe criterii, printre care: vârsta, cultura generală și ocupația publicului. Conținutul discursului
trebuie să fie în interesul publicului. De asemenea, este important ca durata acestuia să nu depășească
30 de minute deoarece le va pierde interesul ascultătorilor. În comunicarea nonverbală, vorbitorul nu
trebuie să acorde atenție doar aspectului, ci și să aibă o imagine și o postură corectă, pentru a atrage
atenția și aprobarea audienței. Gesturile ar trebui să arate naturale și spontane pentru a indica o stare de
calm și încredere.
Este important să mențineți contactul vizual cu publicul și să controlați expresiile faciale pentru a nu
dezvălui emoții negative. Muschii faciali rigizi și ezitarea în vorbire pot sugera emotii.
Posturile sunt o sursă bogată de informații despre statului unui individ sau despre statului pe care și
l-ar dori individul. Psihologii au descoperit că oamenii care adoptă o postură care menține coloana
dreaptă tind să fie percepuți ca fiind mai dominanți decât cei care au umerii în jos. De asemenea, s-a
constatat că atunci când oamenii reușesc să îndeplinească o sarcină, adoptă o postură cu spatele drept,
în timp ce cei care nu au reușit să îndeplinească sarcina sunt mai mari șanse să stea cocoșati.
(Collet, 2005)

3
Analizați 10 gesturi folosite în acest discurs și explicați care este valoarea/rolul lor. Pentru a le
ilustra folosiți captură de ecran (și prezentați gesturile analizate în lucrare – pentru a asigura o
bună întelegere)

Temele politice și sociale principale la care face referire candidatul  democrat în discursul său sunt
naționalismul, creșterea independenței energetice, temele sociale sunt unele sensibile, ca de exemplu
rasismul. Discursul a fost un mesaj pentru a transmite americanilor să găsească unitate , acesta s-a
bazat pe exemple din istoria SUA, a criticat punctele de vedere partizane ale electoratului. A vorbit
despre schimbarea priorităților sociale și economice ale guvernului federal, a pus sub semnul întrebării
gestiunea  războiului din Irak și a accentuat obligațiile statului american față de soldații săi.
 În fiecare poveste, Obama evidențiază modul în care obstacolele pe care le-a depășit și deciziile pe
care le-a luat l-au ghidat de-a lungul vieții și l-au pregătit pentru provocările care urmează, astfel a
împărtășit convingerile personale în discursul pe care l-a susținut la Convenția Naționala Democrată
din 2004. Acest discurs l-a făcut cunoscut și i-a făcut pe americani să se îndrăgostească  de el,
majoritatea spunând  că acest discurs a fost atât de puternic în spațiul emoțional cât și în spațiul politic
încât l-a propulsat către președinție.
Principiile și valorile pe care le-a folosit în discursul său au fost legate, amplificând-se unul pe altul,
valorificând diverse povești pentru a crea una mai amplă: modul în care părinții săi l-au crescut,
explică cum valorile lor se leagă de patriotism și cum suntem toți într-un  fel conectați unii cu alții.
Principiul de unitate nu apare în discurs dar ideea acestuia apare în  cuvinte și expresii cu semnificații
similare. “And they, too,had big dreams for their daughter, a common dream, born of two continents.
My parents shared not only an improbable love; they shared an abiding faith in the possibilities of this
nation.”
  Unele dintre particularitățile discursului care m-au  făcut să cred că este un discurs laborios  pregătit
sunt legate de gesturile și limbajul corpului, fiind o parte importantă a vorbirii în public, Obama
captează foarte bine atenția, mizând pe 2 aspecte pe care le-am observat: folosirea mâinilor, urmărind
discursul se observă că gesturile mâinilor se încadrează în anumite categorii cu palma deschisă sau cu
degetul arătător. Documentându-mă am aflat că palma deschisă înseamnă o non-agresivitate folosită
pentru a arăta onestitatea, arătatul cu degetul însemnând autoritate folosit pentru a arăta spre un subiect
tratat cu superficialitate de către colegii săi din politică. 
În al doilea rand, energia  lui se schimbă pe parcursul discursului, la început vorbește încet și cu un
limbaj clar iar după ce intră mai adânc în  ideile comune folosește pronumele “noi” pentru a se arăta
aproape de public și aproape de nominalizatul la președinție din vremea aceea John Kerry, conducând
tot spre ideea de unitate și sprijin pentru populație. Acest tipar de la lent până la rapid este prezent pe
tot parcursul discursului ținând trează și captată atenția mulțimii. 
Sinceritatea în exprimare vine din partea cea mai des întâlnită în discurs, adică unitatea, fiind și cel
mai important lucru pe care Barack Obama s-a axat, spunând deseori că toți oamenii sunt egali și

4
trecând peste bariera rasismului duce discursul într-o lume a normalității unde nimeni nu este mai
presus și lumea trăiește în pace și armonie. Expresiile faciale precum zămbetul pe tot parcursul
discursului par să însemne că este într-o bună dispoziție. Conținutul discursului s-a mulat pe interesele
ascultătorilor, în general oamenii tind să asculte cu interes când este vorba de o poveste de familie sau
de subiecte sensibile precum rasismul. Barack Obama are o înfățișare adecvată, o ținuta elegantă, o
imagine personală adecvată, gesturile lui sunt naturale și spontane și sugerează o stare de calm și
siguranța de sine. Păstrează pe tot parcursul discursului contactul vizual cu publicul, are o postură
dreaptă ceea ce denotă că este un bărbat dominant, încrezător și optimist.

5
Bibliografie
James, J. (2012). Manual de Gesturi; Ce ascund gesturile și expresiile faciale ale oamenilor. București:
Editura Curtea Veche.

Collet, P. (2005). Cartea gesturilor - cum putem citi gândurile oamenilor din acțiunile lor. București:
Editura Trei.

David Mcneill. (2007). academia.edu. Preluat de pe Gesture and thought:

https://www.academia.edu/2546818/DAVID_MCNEILL_Gesture_and_thought
James, J. (2012). Manual de Gesturi; Ce ascund gesturile și expresiile faciale ale oamenilor. București:
Editura Curtea Veche.
Septimiu Chelcea, L. I. (2005). academia.edu. Preluat de pe Comunicare nonverbală: gesturile și
postura: https://www.academia.edu/36812081/Comunicarea_nonverbal%C4%83_gesturile_
%C5%9Fi_po_turhttps:/www.researchgate.net/publication/
229068064_Gesture_and_Thought
Septimiu Chelcea, L. I. (2008). academia.edu. Preluat de pe Comunicarea nonverbalã: gesturile și
postura part II: https://www.academia.edu/3661320/Comunicare_Nonverbala_1_
Stănciulescu Rodica Nicoleta, Ț. A. (2013). pdfcoffee. Preluat de pe Gesturile Si Semnificatia Lor in
Discurs: https://pdfcoffee.com/gesturile-si-semnificatia-lor-in-discurs-pdf-free.html
Turchet, P. (2005). Sinergologia. De la limbajul trupului la arta de a citi gândurile celuilalt. Iași: Editura
Polirom.